˝Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei˝ (art. 133 alin. 1 din Constituţie, republicată)˝Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei˝ (art. 133 alin. 1 din Constituţie, republicată)
Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Mass Media
08.05.2008
COMUNICAT
Azi 8 mai 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât că politicienii şi membrii executivului au depăşit limitele admisibile ale discursului public politic, aşa cum sunt protejate de dispoziţiile articolului 10 din Convenţia europeană a drepturilor omului care consacră libertatea de exprimare, în momentul în care aceştia au acuzat procurorii de obedienţă politică, lipsă de moralitate, obrăznicie şi comportament abuziv.
Consiliul Superior al Magistraturii a fost sesizat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca urmare a hotărârii adoptate în 29.11.2007 de către Adunarea Generală a Procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Consiliul Superior al Magistraturii apreciază că prin declaraţiile publice, ce culpabilizează întregul corp al magistraţilor procurori, s-a produs o încălcare a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, cu consecinţa scăderii încrederii cetăţenilor în sistemul judiciar şi, implicit, a scăderii prestigiului procurorilor şi a afectării independenţei acestora.
Prin articolul 1 pct. 4 din Constituţia României, se consacră expres principiul separaţiei puterilor legislativă, executivă şi judecătorească.
Într-un stat de drept nimeni şi cu atât mai mult, un reprezentant al uneia din celelalte două puteri, nu are dreptul să extrapoleze nemulţumirile referitoare la instrumentarea unei anumite cauze, asupra întregului sistem judiciar. În măsura în care se procedează astfel, persoana care face aceste afirmaţii aduce inevitabil, atingere principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat cu consecinţa afectării prestigiului justiţiei şi implicit a independenţei şi reputaţiei magistraţilor.
O justiţie puternică influenţează, determină şi menţine o stare economică sănătoasă, o societate în care ordinea socială se manifestă pe deplin.
În raportul Singhvi către Comisia drepturilor omului a ONU din 1987 se precizează că „principiile independenţei şi imparţialităţii sunt pietrele de fundament ale motivării şi legitimităţii funcţiei judiciare în orice stat” – (pct. 75)
În „Principiile fundamentale referitoare la independenţa magistratului”, adoptate la Milano în anul 1985 şi confirmate de Adunarea Generală a O.N.U. din acelaşi an, rezultă că „independenţa magistraturii trebuie garantată de către stat şi enunţată în Constituţie sau altă lege naţională, iar toate instituţiile guvernamentale sau altele trebuie să o respecte” (pct.1)
Una din regulile stabilite în Recomandarea (94) 12 a Comitetului de Miniştri al statelor membre privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994, care vizează obligaţia statelor de a lua toate măsurile necesare pentru promovarea independenţei sistemului judiciar stabileşte faptul că „independenţa judecătorilor” nu se referă exclusiv la judecători, ci acoperă sistemul judiciar în întregime.
În document se precizează, „că nu ar trebui să fie permis grupurilor de presiune să submineze independenţa sistemului judiciar”.
Convenţia de la Havana pentru prevenirea crimei şi tratamentul delicvenţilor, adoptată la Congresul VIII al O.N.U. la pct. 4 prevede că „statele veghează ca procurorii să-şi îndeplinească atribuţiile profesionale în deplină libertate, fără a face obiectul unor intimidări, hărţuiri, fără a suferi ingerinţe nefondate şi fără a li se angaja, în mod nejustificat, responsabilitatea civilă, penală sau de altă natură”.
În Recomandarea (2000) 19 a Comitetului de Miniştri al statelor membre privind rolul urmăririi penale în sistemul de justiţie penală, adoptată la data de 06 octombrie 2000 la cea de-a 724-a reuniune a delegaţiilor miniştrilor, la pct. 11 din capitolul „Relaţia dintre procurorii publici şi puterea executivă şi legislativă” se prevede că „statele trebuie să ia măsurile adecvate pentru a asigura că procurorii publici îşi pot efectua îndatoririle şi responsabilităţile profesionale fără intervenţie nejustificată sau expunere la responsabilitatea civilă, penală sau de alt tip”
Dreptul la libertatea de exprimare nu este unul absolut, acesta fiind susceptibil de anumite restrângeri în ipoteza în care folosirea libertăţii de exprimare este îndreptată împotriva unor valori pe care statul le poate în mod legitim apăra, cum ar fi autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.
Referindu-se la restrângerea libertăţii de exprimare în scopul garantării autorităţii şi imparţialităţii puterii judecătoreşti, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în afacerea „Braford contra Danemarcei” a decis că „interesul de a proteja reputaţia şi a asigura autoritatea magistraţilor este superior aceluia de a permite o discuţie liberă asupra imparţialităţii acestora”.
În cauza „Pager şi Oberschlick contra Austriei” s-a statuat că „activitatea justiţiei nu poate fi discutată fără să se aibă în vedere anumite limite pentru a nu submina autoritatea acesteia, comandament deosebit de important într-un stat de drept”.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât că, prin declaraţii de genul celor analizate, se aduce atingere independenţei, prestigiului şi credibilităţii justiţiei.
Judecător Cecilia Morariu,
Purtător de cuvânt al Consiliului Superior al Magistraturii