Portalul Revolutiei

Discutii generale => Forum => Subiect creat de: carmen21 din Iunie 03, 2008, 11:58:59



Titlul: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: carmen21 din Iunie 03, 2008, 11:58:59
DE LA INSTALAREA comunismului in Russia, oamenii constienti si clarvazatori l-au condamanat. Adus si instalat in Romania prin forta de politruci tanchisti, adica veniti pe tancurile armatei rosii, romanii nu l-au acceptat, l-au condamnat de la inceput, dar nu au avut contra - forta necesara (nici sprijin european) de a-l elimina. In 1989, un grup comunist si-a executat “conducatorul iubit” - in numele poporului, bineinteles - si i-au luat puterea. Sunt inca la putere, numai ca trec de la dictatura comunista la “democratia” lumii capitaliste, de forma. Dupa 16 ani, sunt marionete in mina celor ce le dau puterea si asa, de circ, condamna, de urgenta, comunismul!!
Penibil si ridicol! Si cine suna goarna de urgenta?!?
Grupul pentru Dialog Social. Dupa 16 ani de la baricada bucuresteana lanseaza “Apel pentru condamnarea urgenta a comunismului.” Nu inteleg de ce atita graba, asa dintr-o data, numai pentru ca cineva, pe undeva prin Belgia, a intrebat pe alcineva: “cum stati cu procesul comunismului?” Raspunsul ar fi fost: “Il condamnam urgent, praf il facem pina in ianuarie 2007!” Bun raspuns, numai ca praful, fabricat stiintific din trecutul citorva comunisti de mina a doua morti de mult, va fi de aruncat in ochii lumii. Pai nici nu se poate altfel, doar Ion Marcel Ilici Iliescu e inca in viata, mi se pare ca si Silviu Brucan, si multi altii trebuie sa se bucure de pensiile batrinetei. Cit priveste junele Petre Roman, e inca in floare ca un pulovar rosu, sa nu mai vorbim de Traian Basescu, fost membru de nadejde si contrainformator la cooperativa retina si cohleea.
Privim lista semnatarilor si incepem sa avem si mai multa neincredere. Banuieli intemeiate. Printre semnatari se afla H. R. Patapievici (HRP) si Vladimir Tismaneanu fii de comunisti. De comunisti devotati pina in git, de nomenclaturisti. Ei si?

Ei si, cum au sa-i condamne ei pe iubiti lor parinti?
Simplu: prin omisiune! Acesta este si motivul implicarii. In curind veti afla, daca chiar vreti sa stiti, ca de vina nu au fost atit de mult comunistii cit au fost, de fapt legionarii, de exemplu. Marturie poate depune Ion Marcel Ilici Iliescu si Petre Roman. Legionarii au inceput toata tragedia, comunistii au venit sa apere poporul. Au venit ca politruci tanchisti plini de intentii bune, cu care au pavat calea spre Jilava, Pitesti, Aiud,Gherla pentru patriotii romani,de la elitele calauzitoare la truditori iubitorii de Tara. Printre politrucii tanchisti, care intr-o mina aduceau “pax-sovietica” adica ocuparea si jefuirea Romaniei, iar in alta comunizarea fortata, se afla si taticul lui Vladimir Tismaneanu pe care-l chema Tismenenski, asa cum pe taticu lui Petre Roman il chema Neulander,iar pe Brucan, dupa nevasta, Sidorovici.Toti cu vederi comuniste jur imprejur.
Sub dictatura odiosului si-a sinistrei, Vladimir Tismaneanu a fost elev la liceul nomenclaturistilor, coleg cu Nicu Ceausescu si abea pe urma a zburat din Romania, indirect, tocmai in Statele Unite, unde dupa Dan Pavel de la UTC, este un renumit politolog, fiind profesor de stiinte politice la University of Maryland. Cei care se indoiesc ca ar fi chiar asa de renumit, vin cu argumentul statistic; in Statele Unite sunt mii de universitati si colegii, fiecare din ele cu cel putin un profesor de stiinte politice. La o asa competitie de politologi renumiti, Tismaneanu sau Tisman dupa E-Mail, si-a dat seama ca mai repede face un ban bun in dialog cu Ion Marcel Ilici Iliescu sau Traian Basescu decit cu soferii de la Casa Alba in pauza lor de prinz, nu? Un politolog trebuie sa se orienteze, intii de toate dupa o situatie, dupa un profit. Ori, poate, dupa o misiune…
Dar in fond si la urma urmei, ce este un politolog? Un politolog este exact ceea ce era si un politruc, un instructor de partid cu propaganda. Nimic altceva!! Daca deschideti vechiul DEX din 1984, cel de pe vremea odiosului si sinistrei, cuvantul politolog nici nu exista, dar politruc e acolo!! Deci, ce se naste din politruc comunist devine, un indoctrinar lefegiu, un individ pe care Natura nu l-a inzestrat genetic ca pe un util social, sau cum spunea bunicul meu “unu ce nu stie nici sa tina de coarnele plugului, nici sa bata cu ciocanul un cui”. Sigur, am evoluat de la bunicul meu, ii numim analisti politici pe cei ce umplu timpul intre doua reclame pe sticla-TV-ului.
Volodea Tismaneanu, unul dintre acestia, considerat politolog de renume pe malul bucurestean al Dambovitei, pune si el semnatura pe unde se poate aciui la un chilipir, sau mai stii, I s-a trasat sarcina precum taticului!! Si cum in toata Romania este o saracie lucie de politruci, pardon, politologi de renume, vine el, “mare profesor din america” sa faca pe anticomunistul de renume, sa execute sarcina lui Traian Basescu: “sa faca o sinteza stiintifica privind crimele si abuzurile regimului comunist din Romania de la infiitarea sa si pina la Revolutia din 1989.” Ceea ce dupa stiinta lui Traian Basescu, inseamna ca ne intereseaza cine a infiintat comunismul nu cine l-a instalat in Romania si, deasemenea, trebuie sa acceptam ca Iliescu si ai lui au executat comunismul nu pe Nicolae Ceausescu!! Mare lucru stiinta lui Traian Basescu. Deci Vladimir Tismaneanu va trece sub tacere pe politruciI tanchisti, pe politrucul-tata, care i-a dat cozonac pe vremea cind ceilalti, romanii, mincau piine neagra pe cartela, doar pentru asta a fost numit sef al comisiei de “condamnarea comunismului de urgenta”.
Pardon, daca credeti ca este o aluzie tendentioasa, o retrag si spun adevarul: intre milioanele de romani “cu fete patibulare si retardati” cum ii descrie Patapievici in opera sa “Politice”, nu se gaseste niciun “politolog de doame ajuta”! Toti citi se cred politologi, abea ca ajung la genunchiul broastei in comparatie cu fiul lui Tismenenski.
Si pentru ca veni vorba de cel mai mare “boier al mintii” de azi (pe miine) de pe malul bucurestean al Dambovitei, H. R. Patapievici, iata-l si pe el la datoria de urgenta cu semnatura pe apel. HRP trebuie sa fie peste tot, nimic nu se mai misca fara el in Romania dupa 1989, nici dosarele-secu, nici cultura second-hand a romanilor, care nu pot alcatui un popor fiindca sunt doar 23 de milioane de omuleti patibulari!! Tatal lui nu a venit pe tanc, a venit cu trenul, de la Viena unde a invatat totul despre finante si apoi a fost finantistul economiei CAER. (Tanara generatie “luminata de 22-GDS” nici nu stie ce inseamna CAER, nici ce piine au mancat romanii atunci. Nu-i nimic au sa vada ce ii asteapta in UE!!) HRP pozeaza si el in victima a comunismului, a suferit din cauza odiosului si a sinistrei, niste dictatori inapoiati si neciopliti, dar mai ales nationalisti primitivi. A facut si inchisoare sub comunisti, a fost detinut politic 26 (douazeci si sase) de ore. O noapte la IGM si o zi la Jilava! Ati auzit bine Jilava, unde a indurat bestialitatea comunista, mult mai rau ca toti detinutii politici dintre 1944 si 1964. Nici nu se compara cu ei fiindca nu sunt elite euro-atlantice ca cei de la GDS-ul lui Soros, nici nu inteleg politologia lui Vladimir Tismaneanu de condamnare stiintifica a comunismului, in care nu este prioritara tragedia detinutilor politici romanilor, chiar daca este identica cu acelor din lagarele naziste. Nu se ia in considerare, acum. Nici mai tirziu.
La Jilava, detinutul politic HRP si-a adus aminte de Malraux, care spunea ca nimeni nu rezita torturii, asa ca dupamasa i-au dat drumul … nu rezista… El rezista numai pe ecranul televizorului si in deplasari in strainatate (pe banii contribuabililor romani) Va condamna, din toata fiinta sa geniala, urgent comunismul, stafia aia care cutreera prin Europa pe vremea lui Marx. Va fi un combatant total, cum a fost si la CNSAS, alaturi de Plesu si Dinescu, apoi va scrie o carte: comunismul mai putin recent, inainte de tata.
In primavara,inainte de a-i veni ideea (oare de unde i-a venit?) lui Traian Basescu de condamnare stiintifica si urgenta a comunismul, HRP, directorul institutului cultural “Basescu-Patapievici” a facut o vizita, zisa culturala, in Statele Unite, ce a fost discret proiectata, ca paravan punindu-se pinzele unei tinere si talentate pictorite, in spatele carora s-au intinlit, intr-un cadru selectat, pardon, “select”, crema care a venit sa manince crema la Ambasada Romana din Washington. In acesta ambianta, Patapievici si Tismaneanu s-au simpatiziat la nebunie, de la prima vedere, s-au apreciat unul pe altul pina la paroxism, care si in acest caz inseamna fratie de singe.Vor colabora din rasputeri, impreuna, se vor sprijini cu devotament intre ei pentru realizarea sarcinii primite!!
Si daca tot am ajuns aici cu polemica, sa punem intrebarea lui HRP, daca nu a venit vremea sa faca o vizita culturala, impreuna cu scutierul sau M.M., si la Chisinau sau la Cernauti, ca sunt si acolo romani, care, cu certitudine au mai multa nevoie de sustinere culturala romaneasca decit cei din Nord America?!?… (“tace si paste”)
AZI, in 2006, nu sunt atit de periculosi noii politruci - fiii fostilor politruci - care vin, de data asta, pe tancuri americane, ci indiferenta poporului roman, ce ne aminteste de napasta din Miorita!! Parca intregul popor a devenit un ciobanas moldovan: I se spune adevarul, percepe adevarul, dar il ascunde, acceptindu-si soarta nefericita…
Corneliu Florea, aprilie 2006 Winnipeg - Canada



Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: ilie_jean_flt din Iunie 04, 2008, 12:05:24
Ce vrei sa faci cu asemenea hahalere ca P.,crezi ca ii mai poti intoarce de la statutul de lingai?


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: carmen21 din Iunie 04, 2008, 12:16:32
Nu, dar dacă nu vrem să cunoaștem adevărul ne manevrează ei prin minciună și avem ce se vede!


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: ilie_jean_flt din Iunie 04, 2008, 14:41:40
Nu stiu si nici nu pot sa-mi explic cine ii alege in functii pe acesti,sefii de pe la ministere sunt ori orbi ori li s-a facut vraji cu ulcica. ;D ;D ;D


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Iunie 05, 2008, 01:08:38
Ei, doamna carmen21, daca apar si astfel de texte postate de membrii asociatiei dvs, inseamna ca nu e chiar pierduta organizatia aceea.
Va felicit pentru luciditate!


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: buzdugan din Iunie 07, 2008, 09:54:35
Nicolae Balcescu

 (1819-1853)


Nicolae Bãlcescu s-a nãscut la Bucureºti, la 29 iunie 1819 într-o familie fãrã avere. Tatãl sãu moare în 1825 când Nicolae avea vârsta de 6 ani. La vârsta de 7 ani, Nicolae începe sã înveþe limba greacã acasã. În 1832, la 12 ani îl gãsim pe bãncile colegiului Sf. Sava, unde îºi aratã pentru prima datã vocaþia pentru studiul documentelor.
În 1838 se înroleazã în armatã, primind gradul de iuncher. Aici iniþiazã un curs pentru a-i învãþa pe ostaºi scrisul, aritmetica ºi geografia.


În octombrie 1840 Nicolae Bãlcescu este arestat sub acuzaþia de complot împotriva domnitorului Alexandru Ioan Ghica, alãturi de Dumitru Filipescu, Eftimie Murgu ºi alþii. Judecarea acestora s-a fãcut cu dovezi false ºi uzând de mijloace infame. Rolul lui Bãlcescu în acest complot nu a fost unul principal. El primeºte doar 3 ani de închisoare, din cauzã cã era minor (certificatul sãu de naºtere era greºit, data naºterii fiind 1821, în loc de 1819). Pedeapsa va fi ispãºitã la Mãrgineni, unde sãnãtatea sa va fi afectatã de condiþiile din închisoare.

În anul 1843 este eliberat. Tot în acest an Bãlcescu înfiinþeazã împreunã cu Ghica ºi Tell societatea ‘‘Frãþia’’, o societate secretã cu program revoluþionar, acoperitã de societãþi literare.

În 1844 debuteazã în literaturã cu opera “Puterea armatã ºi arta militarã de la întemeierea principatului Român pânã acum”, care a avut un mare succes. În paralel cu activitatea literarã, Bãlcescu face cãlãtorii în Moldova ºi Transilvania, în scopul unor schimburi de idei cu revoluþionarii de acolo. În 1845 este ales secretar la Asociaþia Literarã a Tinerilor Bucureºteni.

În anul 1846, de frica unui conflict cu autoritãþile din cauza articolelor sale în revista “Magazin”, pleacã în Europa. Bãlcescu strãbate Europa ºi se stabileºte la Paris în 1846 unde înfiinþeazã “Societatea Studenþilor Români”. Tot acum ºi aici apare ideea scrierii unei monografii a lui Mihai Viteazu, motivând astfel aspiraþiile revoluþionarilor din acea vreme.

În 1847, la îndemnul medicilor pleacã în Italia urmând sã revinã înapoi în Franþa odatã cu izbucnirea revoluþiei din 1848 (el îi trimite lui Vasile Alecsandri o bucatã de catifea din tronul regelui Ludovik Philip). În aceastã situaþie el convoacã la 20 martie o adunare a moldo-românilor în care se hotãrãºte întoarcerea acestora acasã ºi declanºarea revoluþiei în Principatele Române. Deºi Bãlcescu a dorit izbucnirea revoluþiei cât mai repede, respectiv 11 aprilie, el a fost combãtut de fraþii Brãtianu, care au dorit aºteptarea consimþãmântului lui Lamartin.
El este autorul articolului 13 prin care se dorea dezrobirea ºi împroprietãrirea þãranilor. În timpul celor 3 luni de putere, Bãlcescu, devine ministru de Externe apoi secretar, însã nu reuºeºte sã-ºi impunã punctele de vedere. El va susþine votul universal, va înfiinþa comisia pentru propagandã, dupã model francez ºi ziarul zilnic “Naþionalul”.
Dupã înfrângerea revoluþiei, Bãlcescu ca mai toþi conducãtorii revoluþiei, se va refugia în strãinãtate. El se va duce în Transilvania pentru a urmãri revoluþia transilvanã la faþa locului.

Spre sfârºitul lui 1848, merge la Constantinopol, unde constatã cã idealurile revoluþiei eºuaserã. Organizeazã împreunã cu Ion Ghica o legiune de voluntari români, care sã lupte alãturi de trupele maghiare de eliberare. El ajunge cu legiunea în Medahia, însã maghiarii sunt suspicioºi iar revoluþia lor este înfrântã înainte sã intervinã ºi legiunea românã.

Bãlcescu reuºeºte sã scape cu greu din Transilvania ºi ajunge la Paris în 1849. Aici el încearcã unirea emigranþilor români divizaþi din cauza problemelor de principiu ºi a unor chestiuni personale. Elanul revoluþionarilor se stingea încet-încet. Spre sfârºitul anului 1850 ºi începutul anului 1851, Bãlcescu se retrage din viaþa politicã ºi continuã munca la monografia lui Mihai Viteazu.

Starea sãnãtãþii sale se deteriorezã în continuare. Se stabileºte lângã Paris, la Ville d’Avray, în speranþa însãnãtoºirii, care nu se produce însã. În primãvara lui 1852 porneºte spre þarã, în dorinþa revederii pãmântului natal. În luna august îl gãsim la Constantinopol, de unde se îmbarcã spre Galaþi, dar nu e lãsat sã debarce, chiar ºi cu intervenþia cumnatului sãu, Scarlat Geanolu la domnul þãrii. La 22 septembrie se aflã din nou la Constantinopol, în pragul morþii. Sfãtuit de medici, se îndreaptã spre Italia ºi se stabileºte la Palermo, unde moare, la 29 noiembrie 1853,într-o camerã modestã a hotelului Trinacria, în mizerie ºi sãrãcie.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: carmen21 din Iunie 07, 2008, 18:29:52
ÎNSEMNARI POLITICE  de  Radu Portocală
Solidaritate împotriva trecutului
În august 2005, cînd ne-am întîlnit pentru a discuta despre iminenta mea numire ca director al Institutului Cultural Român de la Paris, deci viitor subordonat al său, prima întrebare pe care mi-a pus-o dl Horia-Roman Patapievici a fost: “Menţineţi ceea ce aţi scris despre întrevederea dintre Iliescu şi Pleşu, la Teşcani, în vara lui ‘89?”
Recunosc că modul în care fusese formulată întrebarea mi-a stîrnit amintiri neplăcute. Dar şi mai neplăcută mi-era brusca certitudine că pe această transparentă invitaţie la dezicere urmau, înainte de toate, să se construiască relaţiile noastre de lucru. Eu, intrusul, îndrăznisem să întinez cu atingerea mea pe un membru al sacrei confrerii a piedestalelor.
Am răspuns: “Prin «bunăvoinţa» dlui Pleşu, ceea ce am scris în 1990 mă costă foarte scump şi astăzi. Dar, din moment ce n-am dat niciodată vreo dezminţire, înseamnă că menţin ce am scris.” Replica a venit pe un ton iritat, tăios aproape, implicînd un soi de garanţie personală: “E fals ce aţi scris! Vă asigur.” Cîteva săptămîni mai tîrziu, dl Pleşu se răzbuna, în “Dilema”, atacîndu-mi numirea la ICR - Paris.
După 1985, numele lui Ion Iliescu devenise, pentru majoritatea românilor, sinonim cu speranţa. În lunile care au urmat răsturnării lui Ceauşescu, Ion Iliescu a fost considerat un salvator. Dl Pleşu însuşi i s-a raliat de la bun început şi i-a rămas alături pînă în octombrie 1991 - adică 15 luni după mineriadă! Astfel stînd lucrurile, nu înţeleg de ce dlui Pleşu i se pare ofensant să se vorbească în public despre întîlnirea din august 1989 cu cel care avea să-i fie şef cinci luni mai tîrziu, întîlnire în cadrul căreia s-au discutat, probabil, detaliile viitoarei colaborări.
Am aflat despre această vizită a lui Ion Iliescu la Teşcani de la scriitorul Radu Ţeposu, în mai 1990, la Bucureşti. Cîteva zile mai tîrziu, realitatea ei mi-a fost adeverită de un “fost apropiat” al lui Virgil Măgureanu, cu care m-am întreţinut în vederea redactării unui articol pentru săptămînalul “Le Point”. Am pomenit-o în cartea “Autopsie du coup d’Etat roumain”, publicată în octombrie 1990 (Editions Calmann-Levy, Paris), spre veşnica animozitate a dlui Pleşu - ale cărui relaţii dinainte de 1989 (cea cu Petre Roman, de pildă) nu trebuiesc, pare-se, scoase la lumină.
După 17 ani, însă, confirmările informaţiei pe care o dădeam atunci încep să apară în presă. Istoricul Alex Mihai Stoenescu a aflat-o de la foşti agenţi ai serviciilor secrete. Senatorului Eugen Mihăescu i-a relatat-o chiar Ion Iliescu, pe lîngă care a îndeplinit funcţia de consilier. Scriitorul Tudor Octavian o ştie pentru că, fiind la Teşcani în acea zi, s-a aflat în postura involuntară de martor ocular. Cu timpul, o vor povesti şi alţii, pentru că nu li se poate închide gura tuturor.
Trecutul poate fi ascuns, dar nu schimbat, şi tăgăduirile furioase ale dlui Pleşu sînt, la urma urmei, mai interesante chiar decît faimoasa întîlnire în sine. Cît despre fizicianul Horia-Roman Patapievici, a cărui apostrofare de acum doi ani m-a decis să scriu aceste rînduri, el şi-ar mîhni cu siguranţă foştii profesori dacă, din solidaritate de castă, ar stărui, în mod cu totul neştiinţific, să proclame inexistenţa unui fapt înregistrat de mai mulţi martori şi istorisit chiar de principalul actor.
(Articol publicat în “Ziua” - 28 august 2007)


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: carmen21 din Iunie 07, 2008, 18:32:03
ÎNTREBĂRI PENTRU GABRIEL LIICEANU
de Simona Ionescu
“După 18 ani, d-lui Liiceanu îi scapă printre buze, intempestiv, cuvîntul „naţional”!?! Îmi poate spune cineva, cînd şi unde s-a pronunţat autorul „Jurnalului de la Păltiniş” asupra vreunei probleme naţionale? A pronunţat vreodată domnia sa cuvîntul Basarabia? S-a arătat domnia sa interesat în vreun fel de soarta Fundaţiei Gojdu? Să fii fost suferind de gîlci şi „vulgul” nu a putut desluşi şoaptele tandre ale domniei sale privind Transilvania sau Roşia Montană? Dacă d-l Liiceanu & comp., G.D.S-ul în general, s-ar fi manifestat liber şi decent, măcar odată în decursul anului 1990, asupra realităţilor (şi) naţionale ale acestei ţări, nu ar mai fi existat terenul viran pentru întoarcerea lătrăilor de partid şi de stat tip Vadim, Păunescu & Săraru, pe bocanci de miner încălţaţi în plescăiala neruşinată a girantului Securităţii de ieri şi de azi, teroristul Ion Iliescu! A tresărit cumva d-l Liiceanu cînd fostul membru C.C. al U.T.C., actualul şef al S.I.E. şi ex-ministrul de externe al României, Mihai Răzvan-Ungureanu s-a pronunţat asupra limbii române vorbite în Republica Moldova, ca fiind „light-Romanian”? I-au tremurat cumva mîinile d-lui Liiceanu pe volanul automobilului său BMW, cu nume de alint Siegfried, cînd acelaşi Mihai Răzvan Ungureanu evoca posibilul statut de land european al unui ţinut românesc, după model eleveţian? A apăsat cu delicateţe domnul Liiceanu pedala frînei celuilalt automobil al său, Alfa Romeo, cu nume de alint Marcello, şi s-a năpustit apoi mînios asupra „scăpărilor nemărturisite” către securitate ale Ieromonahului Justin Marchiş (membru al Grupului de Dialog Social şi al Grupului de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii) sau asupra moralităţii „nemărturisitelor tăceri CNSAS” din dosarul Sorin Antohi (membru al Grupului de Dialog Social, membru al Comisiei prezidenţiale pentru Procesul comunismului şi al altor comitete şi comiţii)?
O fi scuipat în sîn d-l Liiceanu, cînd mai deunăzi, în „Evenimentul Zilei”, profesorul universitar Caius Dobrescu a emis o „analogie istoric-corectă” făcînd comparabilă conjunctural independenţa Kosovo cu independenţa Transilvaniei? A ieşit cumva d-l Liiceanu în public, manifestîndu-şi indignarea privind conţinutul biletelor pentru examenul de bacalaureat la limba şi literatura română din acest an, în care absolvenţii claselor a XII-a sînt chemaţi să se exprime asupra unor texte din Raportul Tismăneanu, Pactul Naţional pentru Educaţie, Ghidul cetăţeanului român în UE, Raportul Centrului de Sociologie Urbană şi Regională, sau o conferinţă de presă a lui Jonathan Scheele, dar nu li se cere nici un punct de vedere asupra lui Ion Creanga, Marin Preda, George Bacovia, Nichita Stanescu, George Cosbuc, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Marin Sorescu, Camil Petrescu, Ion Barbu, Mateiu Caragiale sau chiar, ei da, I.L. Caragiale?”
P.S. Pentru unii, fac precizarea ca nu sunt ruda cu Razvan Ionescu din Brasov si nici macar nu ne cunoastem. Cu celalalt Razvan am fost, o perioada, colega la EVZ.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: KRONSTADT. din Iunie 08, 2008, 15:28:14
http://www.ziare.com/Balciul_politic__in_peisajul_interbelic_si_acum-327185.html
Balciul politic, in peisajul interbelic si acum
 

Politica romaneasca a fost mereu efervescenta, a hranit orgolii sau chiar a luat vieti. In permanenta s-au facut compromisuri si sforararii, iar modele au lipsit adesea. Nu stiu daca politica se facea mai mult pentru oameni acum 100 de ani si mai putin pentru interesele unora. Poate ca nu este o mare diferenta intre viata politica din perioada interbelica si cea de acum, dar, cu siguranta este o diferenta intre partidele de atunci si cele de acum.

Liberalii au inteles primii, pe la 1875, ca e cazul sa faca politica in tara noastra. PNL a fost principalul partid politic in perioada interbelica, a tintit asupra burgheziei si a reusit sa faca fata vicisitudinilor atat la nivel central cat si al nivel local. PNL a contribuit enorm la adoptarea unor cadre legale pentru desfasurarea vietii romanilor. Este vorba despre adoptarea Constitutiei din 1923 si de multe alte legi administrative, agraare sau electorale.

Acum, dupa 133 de ani de existenta, liberalii se afla la guvernare si fac fata atacurilor prezidentiale si ale opozitiei. Ca si in perioada interbelica, existau grupuri si idei diferite despre a face politica in acelasi partid. Sa nu uitam ca daca framantarile din PNL se vor amplifica exista pericolul unei rupture - asa cum s-a intamplat prin 1930, cand Gheorghe Bratianu a parasit aprtidul cu o mare grupare.

In aceeasi perioada, Partidul National Taranesc infiintat la 1926, incerca sa rastoarne PNL de la guvernare. Jocurile erau aceleasi, opozitia specula nemultumirile cetatenilor si cerea chiar anularea alegerilor.

Interesant este ca acum, ceea ce in 1928 facea din PNT un partid care a obtinut cel mai mare scor la alegeri - 78%, nu mai inseamna nimic. Taranistii au intrat in moarte clinica, si nici nu pot fi resuscitati. Nici doctrina, nici ideologii, nici personalitati carismatice care sa-i conduca.

Au existat si extremisti in perioada interbelica - recunoastem partide sau grupari de acest gen si acum - Garda de Fier sau Miscarea Legionara. Astfel ca, luptele politice se incheiau prost pentru cei care aveau o atitudine intrasigenta fata de aceste grupari. In 1933, primul ministru liberal I. Gh. Duca a fost asasinat pe peronul garii din Sinaia, mai tarziu au avut loc asasinatele de la Jilava.

Peisajul interbelic a fost foarte zbuciumat, numai daca stam sa ne gandim ca Romania a traversat intre 1938 si 1944 trei regimuri diferite: monarhia autoritara, regimul national legionar si regimul de dictatura militara al generalului Antonescu.

Regimul monarhic a fost o urmare a haosului politic si a confuziei - partidele nu reuseau sa se mai impuna. Carol al II-lea a redus viata partidelor la Frontul Renasterii Nationale - o formatiune fara autonomies au ideologie.

In Parlament, ca la nebuni

In ultimii ani, ne-a fost dat sa vedem huiduieli in Parlament, aluzii erotice din gura politicienilor sau comportamente josnice. Toate acestea intra fara indoiala in sfera penibilului, dar si ceea ce se petrecea in anii 20-30, in Romania, avea o natura hazlie.

La una din dezbaterile din Parlament, Virgil Madgearu se zbatea, inarmat cu o gramada de calcule, sa explice o serie de chestiuni economice. Intre timp, cunoscutul om politic Constantin Argetoianu ii ura pe sub mustata, in cel mai neaos stil: "Sa ma pupe in fund!".

In timpul dezbaterii proiectului ce urma sa devina Constitutia din 1923, adversarii liberalilor si, implicit, ai Constitutiei, gaseau cele mai originale modalitati de a-si exprima dezacordul. Una dintre ele era sa nu-l lase pe Ionel Bratianu sa vorbeasca, chiar daca asta insemna sa fluiere sirena.

Aceleasi dezbateri privind Constitutia aveau loc intr-un décor de-a dreptul socant. Deasupra capetelor oratorilor atarnau trei sobolani morti, simbol transparent al fratilor Ionel, Vintila si Dinu Bratianu.

Mai mult, la votarea Constitutiei un deputat taranist a aruncat in sala o sticla de gaze lacrimogene. Asa se face ca dupa votarea Constitutiei, Ionel Bratianu si-a tinut discursul final doar in fata stenografilor. Concluzia lui Argetoianu a fost: "Aceasta nu mai este o Camera, asta e un adevarat bordel!"

Asadar, viata politica a avut mereu culoare, extreme si ziare oficioase. Dar, parca, partidele aveau la inceputul lor o doctrina mai clara si scopuri mai bine definite. Erau de stanga sau de dreapta si isi respectau angajamentele.

Ca si acum, si atunci, dupa injuraturile si atacurile reciproce, politicienii se calmau ca prin farmec, odata cu termionarea alegerilor, dupa ce fiecare obtinea macar un ciolan mic la guvernare.

Din adversari de neimpacat, politicienii deveneau prieteni si ieseau la un pranz cu pretentii la Capsa, unde discutau civilizat despre cat de greu este sa sa conduci tara. Acum, GoldenBlitz este locul perfect pentru discutii politice.



Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: carmen21 din Iunie 28, 2008, 11:15:50
Combinatorul Stolojan
-- Theodor Stolojan incearca din rasputeri sa ascunda activitatea sa dinainte de 1989. ZIUA este in masura sa prezinte in numarul de azi adevarata fata a presedintelui Partidului Liberal Democrat.Theodor Stolojan a indeplinit functia de director adjunct al directiei de operatiuni valutare in Ministerul Finatelor, pana in anul 1986. De atunci si pana la revolutia din 1989 a ocupat postul de directorul general al acestei institutii. O directie aflata sub atentia directa a lui Nicolae Ceausescu, fiind sursa de dirijare a valutei dictatorului.
Conform atributiilor de serviciu, Stolojan avea sarcina sa avizeze toate operatiunile efectuate prin doua conturi: OV si GP. OV inseamna operatiuni speciale valutare, cont ce apartinea securitatii, iar GP - operatiuni valutare ale fostei gospodarii de partid. Pentru acestea din urma, semnatura sa aparea alaturi de cea a sefului gospodariei de partid. Trebuie spus ca la finele anului 1989 in contul Gospodariei de Partid era inregistrata suma de 139 milioane de USD.
Dupa 1989, Theodor Stolojan a fost implicat in directionarea sumelor care au ramas in acest cont: aproximativ 19 milioane de dolari, dupa achitarea la extern in contul datoriei Romaniei, a 120 milioane de dolari. Cu toate acestea, implicarea presedintelui PLD in acest caz a fost si este tinuta la secret.
Coordonat de colonei
Anterior anului 1986, atat ca director adjunct, cat si ca sef al Directiei Operatiuni Valutare din Ministerul de Finante, Theodor Stolojan a colaborat cu departamentul AVS din cadrul Compartimentului de Informatii Externe. Aici era angajat ca "referent de specialitate" - salariat civil - sub coordonarea coloneilor in rezerva, Andronic si Anghelache. De asemenea, in anii '70 a figurat si pe schema Institutului de Economie Mondiala, o institutie sub acoperire a fostei brigazi "U" din cadrul UM 0920. Duplicitatea s-a semnalat si peste ani. Astfel, dupa plecarea lui Stolojan la Banca Mondiala (dupa ce a fost premier al Romaniei) au existat unele comentarii privind implicarea sa, in schimbul unor sume de bani si in transmiterea de informatii cu caracter confidential societatii britanice "Solomon Brother".
"Procuratorul de medicamente"
Din functia detinuta la Directia de operatiuni valutare, Stolojan a fost demis (odata cu ministrul adjunct Vasile Iuga) si repartizat pe o functie de executie: inspector general, la Directia de Venituri ale Statului. Institutie condusa de Nicolae Sandulescu. La momentul demiterii, Theodor Stolojan a suferit o cadere nervoasa, fiind internat o buna perioada de timp la Sanatoriul Predeal. Sunt de notoritate problemele de sanatate ale lui "draga Stolo", care impreuna cu faptul ca era santajabil datorita trecutului sau comunist l-au facut sa "renunte" la candidatura la functia de presedinte al Romaniei. In favoarea lui Traian Basescu.
Pe de alta parte, persoane care si-au desfasurat activitatea in minister, alaturi de Stolojan au declarat ca acesta pretindea pentru facilitarea schimburilor valutare diverse sume de bani (in lei), operatiunile fiind justificate de comun acord cu persoanele solicitante, prin "procurarea de medicamente".
Promovat de Roman
In anul 1989, ministrul de Finante Ion Patan l-a numit pe Theodor Stolojan consilier personal, functie detinuta si la momentul Revolutiei. In perioada 23-25 decembrie 1989, Stolojan a fost chemat de catre Petre Roman, fiind numit prim adjunct al ministrului Finantelor, post pe care l-a ocupat in continuare Ion Patan. Dupa retragerea lui Patan, in vara anului 1990, "draga Stolo" a ajuns ministrul Finantelor.
Ca prim adjunct la Finante, Stolojan avea competente asupra tuturor operatiunilor pendinte de societati mixte si plati externe. Aprobarea acestora depindea de semnatura expresa a acestuia. Platile se efectuau prin Banca Romana ce Comert Exterior (transformata in fosta "Bancorex").
Trafic de influenta marca Stolo
Traficul de influenta practicat de Theodor Stolojan este deja o practica de ani de zile. In afara de celebrele cazuri ALRO Slatina si RAFO, "draga Stolo" a intervenit, cu cativa ani in urma, pe langa Viorel Catarama, Crin Antonescu si Calin Popescu Tariceanu pentru a-l sprijini pe Anghel Sandu, etnic rrom, membru al lumii interlope, in vederea achizitionarii in conditii avantajoase a unei statii de benzina din comuna Daneasa, Judetul Olt. Anghel Sandu a finantat, apoi, cu sume substantiale campania electorala a PNL din anul 2000, avand interesul ca, in eventualitatea in care Theodor Stolojan ar fi fost ales presedinte al Romaniei sa beneficieze de o "acoperire" a afacerilor ilicite in care era implicat.
Un alt personaj apropiat de Stolojan este controversatul afacerist Petre Paul Tardea. In contextul unor demersuri pe langa presedintele PD Gorj, Pantelimon Manta, in scopul pozitionarii pe un loc eligibil pe listele electorale ale Aliantei PNL - PD, acesta a "cotizat" la conducere. El isi exprimase disponibilitatea de a oferi o cotizatie cuprinsa intre 1 si 3 miliarde lei vechi. In particular, apropiati ai afaceristului au declarat ca Tardea a sustinut ca a dat sume suficiente de bani atat lui Valeriu Stoica, cat si presedintelui de atunci al PNL, Theodor Stolojan, pentru a fi nominalizat ca parlamentar de Gorj.
Pe Stolojan il leaga insa mai multe de Tardea. In special datorita afacerilor. Cum ar fi cele cu combustibil. Se vorbeste de o implicare a lui Theodor Stolojan in operatiunile aferente platii la extern efectuate "in avans", la inceputul anilor 1990, de catre Petre Paul Tardea. Concret, prin facilitarea obtinerii avizelor legale, pentru un import de pacura care nu s-a mai realizat.
Mihnea TALAU
Ziua – 16. Iulie 2007



Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: ilie_jean_flt din Iunie 28, 2008, 13:15:57
De ce l-ai bagat pe robotul asta in acest topic? Pentru unii ca el trebuie facut un topic special.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: carmen21 din Iunie 28, 2008, 13:54:16
Topicul l-am făcut special pentru românii care ne reprezintă azi, cei buni sunt la „Români celebri”


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: carmen21 din Septembrie 19, 2008, 16:24:54
PREȘEDINTELE DE ONOARE B.N.R.

I. Iliescu,"Bătrâna şandrama stalinistă,
01 Feb 2007 - La mano del Diablo

• 1989 - Ion Iliescu vine ca o "bomboană" pe tortul evenimentelor din decembrie şi preia puterea;
• 1990 - 1991- Deranjat de dorinţa românilor de a se manifesta, în sfârşit, democratic, deranjat de protestele anti-FSN, preşedintele Iliescu pune umărul la venirea minerilor din Valea Jiului;
• 1994 - Îşi atrage blestemele proprietarilor;
• 1995 - Spaima de ultimul rege al ţării;
• 2005 - Este începută ancheta penală pentru a stabili rolul său în mineriadele din 1990;
• 2007 - Iliescu se simte încolţit. Îl atacă furibund pe Traian Băsescu, pe care îl consideră vinovat că cercetarea în dosarul mineriadelor a ajuns aşa departe.

1989 - Ion Iliescu vine ca o "bomboană" pe tortul evenimentelor din decembrie şi preia puterea. Revoluţie sau lovitură de stat, Iliescu este în frunte, pregătit parcă din vreme. Din vremea când Ana Pauker l-a ajutat să fie trimis la Moscova pentru a studia la Institutul Energetic. Ajutor pe care l-a primit, conform enciclopediei Wikipedia, datorită mătuşii sale, Aristiţa, bucătăreasa Anei Pauker.

1990 - 1991- Anii de graţie al lui Iliescu. Devine preşedintele României. Deranjat de dorinţa românilor de a se manifesta, în sfârşit, democratic, deranjat de protestele anti-FSN, Iliescu pune umărul la venirea minerilor din Valea Jiului. Sub conducerea "luceafărului" Miron Cozma, minerii invadează de două ori Bucureştiul pentru a dispersa cu forţa manifestaţiile anti-guvernamentale. Iliescu i-a chemat ca să îl dea jos şi pe Petre Roman, prim-ministru pus chiar de el în fruntea guvernului, dar care nu mai răspundea la comenzile şefului.
Un pumn în stomac. Pe motive politice. O bâtă peste gură pentru că nu semeni cu portretul robot al fesenistului cu acte în regulă. Dolari traşi la xerox în sediile partidelor istorice. Sedii ale formaţiunilor politice devastate în centrul Capitalei. Ambulanţe ridicând răniţii înşiraţi pe trotuar, aliniaţi, în urma confruntărilor cu jandarmii. Sediul Universităţii Bucureşti vandalizat. O fată, studentă, în orice caz frumoasă, este doborâtă în plină stradă, ziua în amiaza mare, de palma unui om abrutizat de subteranele unui proiect urbanistic eşuat - Valea Jiului. În Târgu Mureş, scene de o barbarie cumplită, cruzimi la limita instinctului de supravieţuire, au făcut înconjurul lumii. Astăzi ar fi fost cenzurate. În loc să fie în NATO şi în UE, România ar fi putut fi în locul Iugoslaviei. Ştim însă sigur ceea ce a fost. A fost aşa: cetăţenii aceleiaşi ţări încăieraţi în lupte de guerila la Universitate, în mitinguri pro şi anti FSN.
Vioi, după ce bâtele minerilor liniştesc protestatarii anti-FSN, Iliescu mulţumeşte oamenilor lui Cozma pentru că au reinstaurat ordinea în Capitală.

Blestemul proprietarilor

1994 - Chiriaşi cuprinşi de ură împotriva proprietarilor de drept şi proprietari de case urând România. Iliescu îşi atrage blestemele proprietarilor. Şi încercarea partidelor istorice adunate în CDR de a-l suspenda din funcţia de şef al statului. Iliescu a cerut administraţiilor locale să nu pună în aplicare hotărârile de restituire a proprietăţilor luate de instanţe. Cererea de atunci a lui Iliescu are efecte nefaste şi acum, statul român având nenumărate procese de restituire a proprietăţii la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La acel moment, Iliescu a refuzat să vină în faţa Parlamentului pentru a da socoteală. Motivul invocat: a fost ales de popor şi nu de Parlament. Fostul şef al statului şi actual preşedinte executiv al PSD a trimis o scrisoare Parlamentului în care a aruncat vina pe presă, pe motiv că aceasta a denaturat declaraţiile sale.

Interdicţia intrării în ţară a Regelui Mihai

1995 - Spaima de ultimul rege al ţării. A fost interdicţia la adresa lui Mihai I de a intra pe teritoriul ţării căreia i-a fost rege. Electoratul nu înţelege. Este ultima zvâcnire comunistă înainte de pierderea alegerilor prezidenţiale din 1996, în faţa lui Emil Constantinescu.

Decât Vadim, mai bine Iliescu..

2000 - 2004 - Câştigă un nou mandat. "La Palatul Cotroceni cântă iară cucuveaua", scriu ziarele. Adrian Nastase este prim-ministru. Adrian Nastase a vrut alegeri anticipate. Ion Iliescu, nu. Adrian Nastase a vrut cota unică de impozitare. Ion Iliescu, nu. De la Cotroceni, preşedintele l-a obstrucţionat pe unde a putut pe premier, în special la înghesuială. Până la urmă a fost cum a vrut preşedintele. Adică pe tăcute, eventual cu icnituri, câteodată.

I-a pedepsit pe studenţii care au mers cu colindul

1968. Ministrul Tineretului, Ion Iliescu, este deranjat de lipsa de combativitate a activiştilor UTC la adresa studenţilor care au mers cu colindul. De supărare convoacă o şedinţă de urgenţă a CC al UTC. Colindătorii trebuie pedepsiţi. Stenograma şedinţei, publicată în Revista 22 arată că Ion Iliescu consideră colindatul drept o "manifestare huliganică la care au luat parte câteva sute de studenţi", care, după ce le-au colindat pe colegele lor din Grozăveşti, "s-au luat cu băutura şi au făcut zgomot", fapte socotite "huliganice şi anarhice".


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 09, 2008, 07:00:56
Vedeta la Opera din Viena

Metropolitan din New York, Scala din Milano, Covent Garden din Londra, Opera din Viena. Cele mai mari case de opera din lume. La Viena, din cei 44 de cantareti angajati, 12 sunt romani. Acasa nu ii stie nimeni, dar in Austria numele lor sunt pe buzele tuturor cunoscatorilor. Basul Dan Paul Dumitrescu este una dintre vedetele Operei din orasul de pe Dunare.
'Am 42 de ani si sunt din Bucuresti. Am cantat la Opera Romana, timp in care am mai participat la diverse concursuri. Dupa unul de la Budapesta, am fost invitat sa cant la arena din Verona. Am ramas trei stagiuni in Italia, dupa care, in 2000, am fost angajat la Opera din Viena. Suntem multi colegi de facultate aici. Cati? Pai, suntem 44 de cantareti in sindicat, din care 12 romani. Mai sunt si altii de-ai nostri, dar doar invitati', isi incepe povestea Dan Paul Dumitrescu. Cum s-a ajuns ca mai mult de un sfert din cantaretii Operei din Viena sa fie romani? Ioan Holender, director al institutiei din 1991, le-a dat aceasta sansa. 'Nu a fost un favor. Ne-a ajutat doar cand ne-a invitat sa dam auditii. Directorul fiind roman, noi, interpretii, trebuie sa cantam de doua ori mai bine decat ceilalti, trebuie sa fim peste asteptarile normale', spune Dumitrescu.

In 1987, basul de acum era doar recuziter. Adica punea si strangea partiturile cantaretilor. A trecut la cor, apoi a fost luat, timp de 7 ani, sub aripa profesorului Vasile Martinoiu, cel mai proeminent bariton roman dupa Nicolae Herlea. A devenit solist al Operei Romane, angajat de soprana Eugenia Moldoveanu. A urmat Verona. 'A fost piatra mea de incercare. La primul spectacol, in arena au venit 37.000 de oameni. Am cantat langa cei mai mari solisti ai lumii. Eram convins ca nu voi putea scoate doua sunete, mi-era teama ca o sa lesin de emotie.      M-am descurcat bine'. Tot la Verona a terminat Aida la 4 dimineata: 'Acolo, daca ploua, se intrerupea spectacolul. Daca show-ul se oprea dupa mai putin de 25 de minute, nu ne mai primeam banii. Ne rugam mereu sa nu ploua. O data am cantat Aida pana la 4 dimineata, din cauza ploii'.

Intr-un an, Dan Paul Dumitrescu evolueaza in 50-60 de spectacole. In restul zilelor dintr-o stagiune se fac repetitii. Cate patru ore pe zi. 'Sunt obligat sa stiu absolut tot repertoriul operei. In opt ani am jucat 147 de roluri. E o munca foarte grea', spune basul. Dar e platita bine: 'Nu duc grija zilei de maine. Stau intr-un apartament frumos, la 15 km de Viena'.

La serviciu vine cu tramvaiul, cu care face 30 de minute pana in fata Operei. E casatorit si are un copil, pianist.

Holender, managerul-minune
De 17 ani, Opera din Viena e condusa de timisoreanul Ioan Holender. Dan Paul Dumitrescu isi descrie seful in cateva cuvinte: 'E omul potrivit la locul potrivit. Are o arta de a construi distributii. A dat posibilitatea tuturor sa vada spectacolele Operei. Si celor cu bani, si celor saraci, care pot veni la show cu doar 3 euro. A creat opera pentru copii, care are un succes extraordinar. A format un public fidel. In afara de manageriat, Holender e un agent deosebit: a stiut sa adune cei mai buni cantareti din lume. Si a stiut sa faca un ansamblu fix, nu ca in Italia, unde angajatii se plimba pe baza de invitatii'. Holender, nascut in 1935, a ajuns la Viena in 1959. Trei ani mai tarziu a absolvit Conservatorul de Stat din Viena, apoi a inceput sa cante la teatrul orasului Klagenfurt. In 1988 a devenit secretarul general al Operei din Viena si al Volksoper (Opera pentru popor), pentru ca in 1992 sa fie numit manager general al celor doua institutii. E cel mai longeviv director din istoria Operei din Viena.
Nici o relatie cu Bucurestiul
'Nu mi se pare normal ca la Opera Romana sa se cante cu sala goala. Bucurestiul nu are un public de opera. Despre o tara se vorbeste prin cultura, nu prin productia de castane. Asta nu inteleg cei de la Opera Romana. Eu am avut noroc cu vocea mea de bas. Multi s-au imprastiat in toate directiile ca sa-si castige existenta. La Viena, in opt ani, am cantat doar cu sala plina-ochi. Sunt dezamagit ca lumea ma cunoaste aici, dar nu si in Romania. De cand am plecat, nu am fost invitat vreodata sa cant acasa. E complicat sa-mi fac timp sa vin in Romania, dar totusi nu e imposibil', declara Dan Paul Dumitrescu.

Dan Paul Dumitrescu

Varsta: 42 de ani
Locul nasterii: Bucuresti
Starea civila: casatorit
Data cand a parasit Romania: 2000
Domiciliul actual: Viena

Articol semnat de Paul Bardasu
Libertatea, 7 September 2008


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Nani Nani din Octombrie 15, 2008, 16:17:49
Uite ca avem romani si in domenii mai putin intelectuale. Cu pretentii mai mici da cu public mult mai numeros. Incomparabil mai numeros.

Dan Bălan e number one

In sfarşit, ajunge un nume romanesc şi in topurile muzicale americane! Dan Bălan, fostul O-Zone şi compozitor al hitului "Dragostea din tei", a ajuns pe prima poziţie a celebrului Billboard american, cu remixul piesei sale.
Însă o mare contribuţie la acest fapt îl are Rihanna, al cărei nume a cântărit decisiv în alegerea ascultătorilor de peste Ocean. În prima săptămână de la lansare, piesa „Live your life” a urcat în topuri de pe locul 80 direct pe poziţia fruntaşă.
Restul articolului, pe site-ul onouarevista.ro!
De asemenea, remixul după piesa lui Bălan a fost downloadat de peste 300.000 de utilizatori, devenind, cel puţin pentru o săptămână, cea mai ascultată piesă din Statele Unite.
Astfel, media care l-a propulsat pe compozitorul moldovean în Billboard s-a făcut în urma difuzărilor şi vânzărilor de pe întreg teritoriul american.
Piesa „Dragostea din tei”, cunoscută şi drept „Mai a hi, mai a ho”, a fost lansată în urmă cu cinci ani şi a cunoscut succesul pe mai toate continentele, fiind preluată şi interpretată în mai multe limbi.

Libertatea din 13 octombrie


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Octombrie 20, 2008, 20:47:06
Din Monitorul Expres, de luni, 20 octombrie.

Aniversare de suflet
„Braşovenii meritau un astfel de spectacol!“

A spus dr. Teofil Mija, la finalul spectacolului lui Dan Puric, ocazionat de 15 ani de existenţă a Asociaţiei Medical-Creştine Cristiana

„Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, al colaboratorilor permanenţi, al colegilor medici «fără de arginţi», al prietenilor adevăraţi, precum şi al oamenilor de omenie care au întins o mînă de ajutor salvatoare semenilor noştri căzuţi în nenorocire, Asociaţia Filantropică Medical Creştină «Cristiana» Braşov a împlinit vîrsta de 15 ani“, spune dr. Teofil Mija, fondatorul şi preşedintele asociaţiei, fost deţinut politic. Pornind de la zero în 1993, a reuşit să înfiinţeze trei aşezăminte filantropice, care funcţionează astăzi şi despre care Teofil Mija spune că ar dori să rămînă în activitate încă mulţi ani. Pe strada Dr. I. Cantacuzino nr. 14, într-un spaţiu concesionat de Primărie, Asociaţia Cristiana are un Dispensar Policlinic cu zece medici de diferite specialităţi medicale, toţi avînd un bun renume atît profesional, cît şi moral, de serviciile cărora beneficiază în mod gratuit persoanele cu venituri sub salariul minim pe economie, alături de foşti deţinuţi politici, veterani de război şi membrii Asociaţiei „15 Noiembrie 1987“. În Săcele, asociaţia a înfiinţat un Cămin de bătrîni, unde şi-au găsit adăpost şi liniştea bătrîneţilor 50 de persoane lipsite de mediul familial. Tot în Săcele funcţionează şi cantina pentru săraci a Asociaţiei Cristiana. Iar pentru a sărbători cei 15 ani de activitate, Asociaţia Cristiana l-a chemat la Braşov, cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului Judeţean, pe regizorul şi actorul Dan Puric, care a pus în scenă piesa „Vis“, un one-man-show remarcabil, şi a ţinut o prelegere despre artă şi spiritualitate creştină. „Un spectacol pentru Braşov, cum meritau braşovenii“, a spus dr. Teofil Mija, sîmbătă, după reprezentaţia lui Puric, care a umplut sala teatrului.

de: A.P.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: carmen21 din Octombrie 29, 2008, 21:57:34
Cu un canadian, despre Romania - Prof. dr. CONSTANTIN NEDEA

 Chimist, om de afaceri din Montreal, Canada -

"Romania este o tara jefuita, ale carei bogatii au disparut intr-un Triunghi al Bermudelor numit Furtul de Inalta Calificare"

In ultimul deceniu al regimului comunist, mii de romani au reusit, intr-un fel sau altul, sa "aleaga libertatea", cum se spunea atunci la "Europa Libera", gasindu-si un rost in Occident, atat dincoace, cat si dincolo de Ocean. Multora dintre ei, confruntati cu un teribil soc cultural si de adaptare, caderea dictaturii le-a adus marea speranta a intoarcerii acasa. Dar mineriadele si preluarea puterii politice de catre esalonul doi al partidului comunist le-au retezat entuziasmul. Daca nu s-au intors definitiv, in schimb au cautat sa vina in vizita la rude, la mama, la tata, la frati. Atasati de matricea natala, romanii vizitatori au devenit cu timpul spectatori avizati ai prefacerilor pe care le-am trait noi toti, cei de acasa. Incet, dar sigur, multi dintre ei au devenit un fel de consultanti ai tranzitiei, vazuti sau nevazuti; vocea unora a fost auzita in mediile politice, in cercurile de afaceri, in mass-media. La 19 ani de la Revolutie, situatia pare a se fi schimbat, dar cuvantul unui conational care traieste peste Ocean de un sfert de secol are inca greutate. El poate fi un consultant oricand binevenit.
Dupa o cariera universitara la Bucuresti, lectorul Constantin Nedea a ajuns profesor universitar de chimie in Algeria. In 1987, emigreaza in Canada, unde isi continua activitatea in domeniul cercetarii industriale. Incepand cu 1991, revine in tara anual. Fara a pretinde ca stie totul despre actualitatea romaneasca, d-l Nedea se considera un spectator atent al evenimentelor de pe scena politica si sociala, fiind foarte atasat de tara in care si-a petrecut prima tinerete.

"In 1991, Bucurestiul arata ca un oras proaspat eliberat de sub ocupatie straina"

- Dupa ce ati cunoscut succesul profesional in Canada si SUA, ce mai inseamna Romania pentru dumneavoastra, domnule Nedea?

- Romania inseamna o parte esentiala din viata mea. Ma atrag istoria, poezia, literatura, realitatea politica si sociala care se dezvolta in culori atat de vii. Oriunde as fi, orice as face, sunt nascut sa traiesc cu Romania in suflet. Daca am realizat ceva oriunde pe acest pamant, am realizat gratie celor invatate in Romania. Nivelul educatiei primite a fost ireprosabil, calitatea invatamantului a fost deosebita, iar calificarea profesorilor mei s-a ridicat la standarde internationale, in linia marii traditii romanesti a chimiei aplicate.

- Cum era Bucurestiul in anul intoarcerii dumneavoastra acasa, dupa "dezertarea" din Franta?

- In 1991, am prins inca acea euforie tulbure a mitingurilor de strada. Era explicabila acea explozie umana, dupa ce dictatura anihilase orice libertate individuala. Cu toate dificultatile vietii cotidiene, Bucurestiul arata ca un oras proaspat eliberat de sub ocupatie straina. Nu uitasem de unde am plecat, asa ca ceea ce vedeam mi se parea la distanta de ani lumina de atmosfera cazona si cenusie a anilor 80. Din 1991, am venit anual, iar in ultimul timp, de cateva ori pe an.

"Ma doare ca oamenii politici nu au reusit sa impuna respectarea legii urbanizarii in tara"

- Cand privesti lucrurile din afara, sesizezi mai usor schimbarile. Care este domeniul care v-a atras cel mai mult atentia prin transformarile suferite?

- Domeniul imobiliar. Urbanizarea. Din nefericire, o urbanizare haotica, mai ales in Bucuresti, bazata pe privilegii de grup si comisioane. O urbanizare care nu a tinut deloc seama de mediul inconjurator. Copacii au fost taiati sau dezradacinati, iar vegetatia din cartiere a fost distrusa fara discernamant. Unde sunt biologii si horticultorii Romaniei, de ce nu au protestat? Am avut senzatia ca niste lacuste lacome au pustiit tot ce era verde in parcuri si in padurea Baneasa. Daca te uiti la Baneasa, intre DN1 si Pipera, observi o amplasare dezordonata de case si vile, o suprapunere de volume multicolore cu o arhitectura de prost gust si un sistem de canalizare subdimensionat. Ma doare ca oamenii politici nu au reusit sa impuna respectarea legii urbanizarii in tara.

- V-ati plimbat in centrul vechi al Bucurestiului? Ce vi s-a parut neobisnuit?

- Amplasarea stupefianta a unor cilindri de otel si sticla printre monumentele interbelice si mult mai vechi ale orasului. Unii ar putea crede ca asta inseamna emancipare. Gresesc. Este o grava amputare a patrimoniului arhitectural si chiar a patrimoniului sentimental. Aceste cladiri au aspectul unor rani hidoase pe fata orasului, nu sunt in armonie cu peisajul inconjurator, fiind plantate in mod inestetic in cartierele salvate de la demolarile "epocii de aur". Ma surprinde lipsa de respect a primarilor, a dezvoltatorilor si a noilor proprietari fata de sufletul de odinioara al Capitalei. Ma doare sa vad case superbe si palate lasate in parasire, pentru a putea fi mai usor demolate. Mi se pare scandalos ca membri ai Ordinului Arhitectilor au proiectat si amplasat acesti monstri in zonele linistite si civilizate ale urbei.

"Sloganul "Nu ne vindem tara" a devenit "Va rugam, lasati-ne s-o furam noi!""

- Cum vedeti febra societatii de consum din Romania?

- Cu intelegere si uimire in acelasi timp. Ma intreb de ce bucurestenii cumpara flori de la "Gherghina Flowers", merg in week-end la "mall", cumpara cafea de la "General Store" si se muta in cartierul de blocuri "Amita Gardens". Au aparut multe hipermarketuri, mult mai multe decat in Montreal. Desi obligatiile profesionale m-au condus pe multe meridiane ale lumii, nicaieri n-am constatat atata pasiune in a impinge caruciorul plin, ca la noi, romanii. Americanii sunt mari consumatori, dar noi i-am depasit. Din nefericire, aparitia acestor hale frumos luminate a avut un efect pervers: indepartarea consumatorului de produsele naturale, distrugerea pietelor traditionale taranesti (Piata Unirii, Piata Obor, Piata Traian etc.). Fructele, legumele, semintele romanesti nu mai sunt din abundenta. Atractia pentru produsele exotice, din import, goana dupa mai mult si dupa mai mare a scos de pe piata ceapa, usturoiul, marul, pruna, ardeiul romanesc, atat de gustoase si sanatoase, mult apreciate de turistii occidentali.

"Nici o tara din lume n-ar fi facut o afacere atat de dezavantajoasa ca vanzarea Petrom"

- Ati fost martorul evolutiei capitalismului romanesc de cumetrie. Care dintre vanzarile de intreprinderi v-au atras atentia in mod special?

-Nici o tara din lume n-ar fi facut o afacere atat de dezavantajoasa ca vanzarea Petrom. Mai putem intelege cand e pacalit un novice de la tropice, un aborigen caruia-i dai margele de sticla pe fildes, un eschimos caruia-i vinzi cativa metri de musama pe zece piei de urs polar, dar niciodata nu poti ingenunchea atat de umilitor un stat mare european, lasandu-l fara rezervele sale de petrol, contra unui pumn de arginti. Ca sa ne facem o idee despre dimensiunile pacalelii, va spun ca nu exista nicaieri in lume vreo firma care sa cumpere o antrepriza astazi, iar cu profitul de pe anul urmator s-o poata achita. De regula, in toata lumea cu adevarat capitalista, o astfel de achizitie precum Petrom se amortizeaza in 15-20 de ani. La mijloc a fost marea coruptie a guvernantilor implicati, care au tradus sloganul "Nu ne vindem tara" prin indemnul pios: "Va rugam, lasati-ne s-o furam noi!"

- Ce afaceri desfasurati in Romania?

- De la inceputul acestui an, am inceput comercializarea unui supliment alimentar cu proprietati terapeutice, pe baza de ulei de emu, rafinat printr-o tehnologie originala a firmei mele, "ChemPlan Consulting Inc.", din Canada. Emu este o pasare din familia strutului, care traieste in Australia. Uleiul obtinut din grasimea acestei pasari, bogat in acizi grasi nesaturati Omega3, Omega6 si Omega9, are o puternica actiune antibacteriana si antiinflamatoare. Mai mult, uleiul de emu contribuie substantial la reducerea colesterolului din sange si la vindecarea unor boli de piele: psoriazisul, eczemele, rozaceele si acneele, arsurile de tot felul.

- Ati putea creiona, in cateva cuvinte, un portret al Romaniei postdecembriste?

- Romania este o tara frumoasa, ospitaliera si bogata, dar ingenuncheata de un fenomen implacabil, de dimensiuni astronomice: coruptia din mediul politic, care are si interese economice de grup majore. Unii politicieni sunt implicati, in timpul mandatelor, in activitati economice personale profitabile, ceea ce ii plaseaza in conflict flagrant de interese. Aceasta situatie conflictuala nu face parte legal din peisajul politic al democratiilor occidentale, vinovatii fiind pedepsiti exemplar. Romania este o tara jefuita, ale carei bogatii au disparut intr-un Triunghi al Bermudelor numit Furtul de Inalta Calificare.




Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Nani Nani din Decembrie 07, 2008, 10:43:58
Va pun un articol despre comemorarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Au trecut 70 de ani de la asasinarea lui si a unui grup de inca 13 camarazi legionari de ai lui. Crima a fost facuta de jandarmi. Ordinu a fost dat de Carol al doilea. Articolu e scris aiurea de parca ziaristu se teme sa nu creada cineva ca ar avea cumva simpatie pentru legionari. Mentalitate impusa de comunisti. Adevarul din 6 decembrie.

"Căpitanul" comemorat pe fugă

Autor: Mariana Bechir
Ceremonia de la troiţa din pădurea Tâncăbeşti a fost scurtată din cauza ploii. Peste 60 de legionari au cântat ieri, la marginea pădurii Tâncăbeşti, „Garda, Căpitanul şi Arhanghelul din Cer”, la comemorarea a 70 de ani de la moartea lui Codreanu.

Primii care au ajuns, ieri, la comemorarea a 70 de ani de la uciderea „Căpitanului” Zelea Codreanu au fost cei de la Partidul Pentru Patrie (PPP), gruparea cu cei mai mulţi legionari în viaţă. Un autobuz cu aproximativ 60 de persoane care au „peste 400 de ani de puşcărie în închisorile comuniste”, cum calculează unul dintre pasageri.

Au plătit 14 lei pentru transport, ca să participe la parastasul lui Corneliu Zelea Codreanu, fostul lider al „Gărzii de Fier”. Pe o ploaie rece transformată în lapoviţă, legionarii au ascultat slujba religioasă oficiată de patru preoţi care au intonat, la final, împreună cu enoriaşii, imnul legionar. După ce s-a încheiat şi parastasul, locul din faţa crucii a fost ocupat de „Nicadori” - membri ai unei alte asociaţii de legionari. Ei se află în conflict cu PPP-ul fiindcă îl contestă pe Horia Sima, succesorul lui Zelea Codreanu la conducerea mişcării legionare.

Gheorghe Grecu, 96 de ani, este probabil cel mai faimos dintre participanţi – s-a înscris în mişcarea legionară încă de la începutul acesteia şi s-a ocupat chiar de organizarea „frăţiilor de cruce”, adică a cuiburilor legionare, cum erau denumite în structura Gărzii. A făcut parte din Consiliul de Onoare al Gărzii care l-a judecat şi declarat trădător pe Mihai Stelescu, un legionar acuzat că ar fi vrut să-l elimine pe Codreanu.

Peste doi ani, Stelescu avea să fie executat de un comando de 10 „camarazi”. „Am convingerea că ceea ce a dorit Căpitanul, redobândirea demnităţii spirituale, a naţiei se va produce cândva”, spune bătrânul legionar Constantin Grecu,  în timp ce prin spatele grupului, pe DN1 trece în goană o coloană oficială ce transportă spre cursa de Bruxelles a Tarom o delegaţie oficială.

Ucis de jandarmi

Corneliu Zelea Codreanu, liderul mişcării legionare, este cel care a înfiinţat, în 1927, gruparea fascistă „Garda de Fier”, centrată pe religie, dar care  accepta asasinatul politic. În 1924, Codreanu l-a ucis pe prefectul poliţiei din  Iaşi, Constantin Manciu.
În 1933, a instigat la uciderea premierului I. G. Duca, lichidat ulterior pe peronul gării din Sinaia.

După transformarea grupării în partid şi obţinerea a 15,6 procente la alegerile din 1937, regele Carol al II-lea decide lichidarea mişcării. Pe 29 noiembrie 1938, în timpul transferării lui Zelea Codreanu şi a altor 13 legionari, de la închisoarea Râmnicu Sărat la Jilava, aceştia sunt ucişi de jandarmi în pădurea de la Tâncăbeşti.

Pentru a se răzbuna, legionarii vor declanşa un val de crime, căruia îi cad victime premierul Armand Călinescu şi istoricul Nicolae Iorga, doi dintre cei mai vocali denunţători ai pericolului legionar.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Nani Nani din Decembrie 07, 2008, 22:30:12
Nesimtitu asta de ungur isi bate joc de Romania (deci de noi toti) si de Codreanu intr-un timp in care fostii camarazi ai Capitanului se apropie de suta de ani. Viteaz ar fi fost sa o faca atunci cand traia Codreanu. Da stau si ma gandesc daca chiar nu se gaseste nici un fiu de legionar care sa ii dea nu glontu (cum ar fi patit in vremea legionarilor) da macar un sut in fundu lui de curva nesimtita. Imaginea de mai jos e destul de mare ca sa vedeti in ce hal ne jigneste bestia.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Mai 27, 2009, 01:11:42
Octavian Bellu şi Mariana Bitang s-au cununat la primarie. Sa le uram casa de piatra!


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Iunie 07, 2009, 01:40:43
Romani cu care ne putem mandri. Iata doi barbati, doi sportivi deosebit de puternici care aduc lumina pe chipul Romaniei.

Invincibilul
Pugilistul român Jo Jo Dan a obţinut ceade-a 25-a victorie consecutivă la profesionişti.

Ionuţ Ion (27 de ani), cunoscut sub numele de Jo Jo Dan, şi-a păstrat centurile WBC Continental Americas şi NABA, la categoria uşoară, făcând încă un pas spre titlul mondial, după ce l-a învins la puncte pe argentinianul Sergio Gomez.
Jo Jo Dan l-a învins la puncte, vineri, în main eventul Galei “Loveşte Rapid”, pe argentinianul Serio Gomes, făcând astfel un pas important spre titlul mondial. Românul a încercat să îşi trimită adversarul la podea încă din prima rundă, dar a sfârşit prin a fi numărat în cea de-a doua, din cauză că a alunecat. Enervat, Ionuţ Ion i-a cărat pumni cu nemiluita unui adversar limitat, dar capabil să încaseze mai mult decât un sac de box.
Singurul moment în care argentinianul a fost aproape să învingă prin KO a fost în runda a opta, dar Jo Jo a reuşit să depăşească momentul dificil, deşi se clătina serios. La capătul celor 12 reprize, Ionuţ a rămas neînvins la profesionişti, bifând ce-a de-a 25-a victorie.

http://www.libertatea.ro/stire/invincibilul-242864.html


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Iunie 07, 2009, 01:43:05
Oncescu e campion european

Ion Oncescu este noul campion european la skanderberg, categoria 100 de kilogramea. În finala competiţiei care a avut loc în Bulgaria, românul l-a învins, în două serii, pe polonezul Lucian Kudala.
Oncescu a fost la un pas să rateze finala, pentru că nu s-a putut trezi la timp. Până la urmă, cu ajutorul echipei sale, care a încălcat mai multe reguli de circulaţie, românul a ajuns în sala de concurs. Deşi a ratat startul, “Iron” Oncescu a reuşit, în final, să se impună în faţa lui Kudala.

http://www.libertatea.ro/stire/oncescu-e-campion-european-242858.html


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Iunie 15, 2009, 00:44:44
Domnilor, este ziua in care Mihai Eminescu a fost asasinat. Sa mergem la mormantul sau cu o floare, sau la biserici sa aprindem o lumanare si sa ne rugam pentru sufletul lui. A fost cel mai important roman... si inca mai este.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Iunie 15, 2009, 23:53:27
Un secretar de stat, cu mari probleme cu justitia, se pare ca a avut mult mai mare audienta decat Mihai Eminescu. Pacat.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Ionescu din Iunie 16, 2009, 00:07:43
Nor, Eminescu e in sufletul unora dintre noi dincolo de secretarii de stat cu probleme sau decat altii asisderea. E in cu totul alt plan, e permanent; atentia imediata nu-i totuna cu atentia de fond, aceea in care traiesc cei pe care i-am ingradit sau pe care ii iubim. Ce sa comentam despre lucrurile si oamenii care fac parte din noi? Nici macar de flori n-au nevoie, sunt in noi.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Iulie 31, 2009, 00:43:13
Astazi se implinesc doi ani de la trecerea la cele vesnice a Patriarhului Teoctist

Astazi se implinesc doi ani de la trecerea la cele vesnice a Patriarhului Teoctist,  30 iulie 2007, la ora 17.00, în urma unui stop cardiac, suferit ca urmare a complicaţiilor apărute după operaţia de prostată la care a fost supus în cursul aceleiaşi zile.
La 31 iulie 1986, după moartea patriarhului Iustin, cel care avea sa devina Patriarhul Romaniei, era investit ca locţiitor de patriarh. Investitura a venit la 9 noiembrie 1986 cand a fost ales ca Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat la 16 noiembrie 1986.
Desi moartea sa a starnit controverse si dezbateri publice, http://www.teoctist.info/Ancheta.asp, nici la acest moment nu sunt elucidate intrebarile care s-au ridicat si s-au pus public de catre jurnalistii care au investigat imprejurarile si motivele pentru care protocolul de opoeratie in cazul Patriarhului Teoctist nu au fost indeplinite.
Iata ce scria Andrei Vartic, scriitor basarabean, rapus si el de aripa mortii la inceputul acestui an:
"Poporul roman, crestin prin geneza sa, a avut noroc de Patriarhul Teoctist, un adevărat Ziditor de Dumnezeu, un iscusit apărător al unităţii naţionale in una din cele mai debusolate perioade ale existenţei sale moderne. Fiindcă, dacă e să privim cu seriozitate şi fără manie in urmă, observăm că vremea marilor schimbări, de fapt a unor fracturi tragice ale fiinţei umane, care a marcat sfarşitul mileniului II nu doar politic, ci şi tehnologic, şi social, şi religios, nu ne-a prins nepregătiţi. Acest om al desăvarşirilor omeneşti şi religioase s-a născut, parcă special, prin pronie dumnezeiască, intr-o numeroasă familie de ţărani botoşăneni, la hotarul de est al Romaniei, in timpul unui devastator război (care a dus la intregirea politică a poporului  roman), in preajma unor reforme radicale politice, religioase şi economice. El a urmat atunci chemarea cea mai subtilă a inimii şi a intrat de copil in mănăstire, a cunoscut toate bucuriile vieţii religioase, toate poticnirile urcării treptelor acestei lumi, dar şi toate patimile şi chinurile prin care a trecut poporul roman in secolul XX.
Cand a fost ales Patriarh, in 1986, timpurile se apropiau, şi acele ale luminii, dar şi acelea care ar fi putut prăbuşi naţia romană in dezastrele de tip iugoslav. Avea atunci şi pregătirea teologică necesară, şi pe cea administrativă, şi pe cea politico-socială, dar şi pe cea a cunoaşterii lui Dumnezeu fără de care orice ascensiune in ortodoxie este vanare de vant. Lui şi celor doi patriarhi anteriori, care i-au fost şi părinţi spirituali, Justinian Malina şi Iustin Moisescu, le datorăm şi unitatea bisericii ortodoxe romane, şi păstrarea instituţiilor ei administrative şi educaţionale, şi iscusinta de a afla solutii in acele vremi pentru păzirea şi restaurarea sfintelor biserici şi mănăstiri, adevăratele citadele ale ortodoxiei şi poporului roman. Cu toată ticăloşia vremilor comuniste, şi in pofida celor care i-au criticat pe cei trei patriarhi pentru pretinsul colaboraţionism cu fostul regim comunist, iată că şi Putna, şi Hurezii, şi Voroneţul, şi Nicula, şi complexul din Dealul Patriarhiei, ca să dăm numai cateva pilde, nu au fost inchise, devastate şi distruse din temelii, nu au avut destinul bisericilor şi mănăstirilor din fosta URSS (inclusiv din Basarabia şi Bucovina). Sunt şi meritele de necontestat ale Patriarhului Teoctist că in acele vremi, ticăloase şi satanice mai sub toate aspectele, poporul roman a rămas un popor majoritar ortodox, ba chiar biserica ortodoxă romană, prin marii ei ierarhi, teologi şi duhovnici, a devenit una din cele mai importante ale lumii.
Să recapitulăm. Fără părticica minţii şi inimii sale nu ar fi fost posibilă canonizarea Sfinţilor Ortodocşi ai neamului romanesc, inclusiv cea a lui Ştefan cel Mare şi Sfant sau a lui Constantin Brancoveanul. Fără Patriarhul Teoctist, fără meritele lui de decan de varstă al patriarhilor ortodocşi, nu ar fi fost posibil nici dialogul frăţesc in Biserica ortodoxă, mai ales după destrămările din anii 1989-1991, nici apropierea dintre bisericile creştine, nici vizita Papei Ioan Paul la Bucureşti. Opera părintelui Dumitru Stăniloaie, unul din cei mai mariteologi ai epocii moderne a lumii, noua redacţie a Bibliei, cu cel mai adanc comentariu din toate vremile ortodoxiei romaneşti, realizată de mitropolitul Bartolomeu Anania, zidirile mitropolitului Antonie Plămădeală in Ardeal, de mare perspectivă pentru intreaga ortodoxie, invăţăturile duhovnicilor Cleopa sau Pirvu, dăruirile părinţilor Sofian sau Dobzeu, toate astea, şi multe altele, au devenit flori binemirositoare şi preafrumoase ale ortodoxiei romaneşti, fiindcă intaistătătorii ei, şi nu in ultimul rand Patriarhul Teoctist, prezent şi participant la luarea celor mai importante decizii ale Bisericii Ortodoxe Romane după cel de al doilea război mondial, adică in cumplitele vremi ale stalinismului şi Internaţionalei comuniste, şi-au asumat şi responsabilităţile politice ale epocii, şi pe cele de interes ortodox şi naţional. 
Părintele Teoctist a avut o relaţie specială cu Basarabia. Doi din cei trei mitropoliţi care l-au intronat in 1986 erau basarabeni, Antonie Plămădeală şi Nestor Vornicescu. De altfel, anume aceşti basarabeni, la care ar trebui să-l adăugăm şi pe Arhiespicopul Antim Nica, prin vicariatele lor la Patriarhia romană, prin alte misiuni şi zidiri ortodoxe şi romaneşti, au fost şi stalpi de nădejde ai Părintelui Patriarh in cele mai grele perioade ale activităţii sale. Patriarhul Teoctist a luptat necontenit, incă din perioada Patriarhului Justinian, pentru salvarea Basarabiei, a clerului şi poporului ei, iar atunci cand timpurile au fost mai blande, a reactivat fără a ezita, şi, din cate se ştie, chiar in pofida deciziilor politice ale acelui moment, Mitropolia Basarabiei, făcand posibilă re-unirea Basarabiei cu Patria prin biserica strămoşească. Marile personalităţi ale Basarabiei, care i-au fost şi prieteni apropiaţi, Ion Ungureanu, Grigore Vieru, Mihai Cimpoi sau Nicolae Dabija, au fost oaspeţi doriţi mereu la Patriarhie, cu ei a discutat cele mai serioase probleme ale lumii, ortodoxiei şi neamului romanesc. Şi tot cu ei a pus la cale vizita in Basarabia pe care şi-o proiectase pentru toamna anului 2007.
"Bun, bland,  atent", aşa il caracterizează cei mulţi pe Părintele Patriarh Teoctist. Inteligent, impozant şi simplu, iubit de oamenii simpli şi iubitor de oameni simpli, slugă a lor şi a lui Dumnezeu, el a ştiut intotdeauna să stea drept şi hotărat in calea distrugerilor politicianiste, nu a cedat nimic atunci cand a fost vorba de fundamentele ortodoxiei, de unitatea bisericii ortodoxe romane sau de cea a neamului romanesc. El a construit şi a invăţat şi pe alţii să construiască biserica ortodoxă romană pe terenul dezechilibrat al Globalizării, a zidit contraforturi solide intre temeliile cele vechi ale creştinismului şi tendinţele renovatoare din biserică, inclusiv intre cele din lumea catolică şi protestantă, a fost conştient de necesitatea innoirilor, inclusiv pe tăramul relaţiilor dintre oameni şi structurile lor sociale. Aceste merite, in condiţiile nesigure ale crizelor globale ce bantuie lumea, au fost, se vede, decisive pentru viitorul Romaniei şi al poporului roman mai ales după 21 decembrie 1989, in perioada tulbure a revoluţiilor şi mineriadelor, a pseudodemocraţiei şi a pseudoeconomiei de piaţă, a pseudovalorilor şi a diversiunilor mediatice care s-au abătut ca uragane nemiloase asupra Romaniei şi a intregului neam romanesc.
Patriarhul Teoctist, pe numele lui de ţăran roman Teodor Arăpaşu (adică tot cu radical dumnezeiesc in nume, dar şi cu cel de păstrător al dorului străbun), nu a reuşit să realizeze cel mai mare vis al său, Catedrala Mantuirii Neamului. Se vede că puterile lui omeneşti, dăruite de el pentru trecerea prăpăstiilor de după 1989, nu au putut birui aiurelile antinaţionale şi antiortodxe ale celor care au luat decizii "arhitectonice" in ultimii ani. Dar, poate, Harul lui Dumnezeu, ne-a trimis supliciul lui pămantesc anume in ziua de 30 iulie 2007 pentru a se urgenta şi această lucrare a minţii şi inimii lui intru statornicia dreptei credinţe şi a mantuirii neamului romanesc. Dumnezeu să-l odihnească impreună cu toţi drepţii acestei lumi!", scria Andrei VARTIC de la Chisinau pe 31 iulie 2007.

http://www.rgnpress.ro/Eveniment/Astazi-se-implinesc-doi-ani-de-la-trecerea-la-cele-vesnice-a-Patriarhului-Teoctist.html#Scene_1


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din August 20, 2009, 01:14:07
Rapsodia Română în fals minor: Cum ne recuperează altii valorile pe care noi le ignorăm

La rubrica Efemeride a ziarului francez Nouvel Observateur se menţionează că la 19 august se împlinesc 128 de ani de la naşterea marelui compozitor român George Enescu. Ziarul spune că Franța trebuie să recupereze muzica lui Enescu. La București, o tăcere mormântală. Una vinovată. Expresia mediocrității și a incapacității noastre de a ne proteja valorile în viață, dar și după moarte. Le facem un spectacol grandios la înmormântare și a doua zi uităm de ei.  Ne folosim de ei când avem nevoie de imaginea lor dar îi ignorăm suveran și prostește în rest. În cazul Enescu am făcut un festival, continuare a unei iniţiative comuniste, dar atât. Memoria marelui muzician nu a fost relevată în nici fel marelui public. Rămăşiţele sale pământeşti sunt în continuare în cimitirul Pere Lachaise şi bănuiesc că de ani buni nici un oficial român nu a pus nici măcar o floare acolo, darmite să aprindă o lumânare. Enescu trebuia recuperat de România. Nu numai muzica sa, dar mai ales personalitatea acestuia. Nouvel Observateur a scris. În România, nimeni. Ne merităm soarta. Rapsodia Română nu mai cântă. Sau cântă fals.
Nouvel Observateur nu uită să amintească că  lucrările lui Enescu sunt de inspiraţie profund românească, deşi cea mai mare parte a carierei sale este legată de Paris.
Născut la 19 august 1881 într-un sătuc din Moldova, într-o familie de preoţi, el a manifestat încă din copilărie o înclinaţie extraordinară pentru muzică, devenind curând un copil minune al viorii. La vârsta de şase ani, părinţii săi reuşesc să-l înscrie la Conservatorul din Viena, unde l-a întâlnit pe Brahms.
La 13 ani, îşi continuă studiile la Paris ca elev al lui Gabriel Fauré, iar trei ani mai târziu compune prima sa lucrare, 'Poema română', interpretată cu succes în cadrul Concertelor Colonne. Enescu ar fi putut să reuşească la fel de bine în cariera de violonist - era unul dintre cei mai buni din acea vreme - ca şi în cea de dirijor, dar a preferat să se consacre compoziţiei. A compus trei simfonii, elegantele Rapsodii române, muzică de cameră (în special, superba Sonată în la minor, opus 25) şi mai ales o operă, 'Oedip', creată la Palatul Garnier în 1936. De o mare puritate şi destul de originală ca să poată fi inclusă într-unul din curentele contemporane, această muzică i-a entuziasmat mult pe tinerii critici. George Enescu a plecat din ţară în 1946 împreună cu soţia sa, Prinţesa Maria Cantacuzino, pe vaporul "Ardealul" pe 6 septembrie, înaintea alegerilor frauduloase din noiembrie. Nu s-a mai întors niciodată. În ciuda faptului că regimul comunist i-a cîntat serenade. Enescu a fost nominalizat ca membru al academiei Republicii Populare Române. I s-a decernat o medalie în 1947, a fost invitat la un festival în noiembrie 1951, şi, în fine, în 1953, însuşi Petru Groza i-a scris invitându-l în România. A dat întotdeauna un singur răspuns regimului comunist: Nu.
După moarte însă comuniștii i-au folosit numele. Povestea ne este spusă chiar pe siteul Festivalului Enescu: Interesant este ca la numai o zi dupa decesul compozitorului, in 1955, autoritatile române în frunte cu Petru Groza au organizat o consfatuire. Stenograma acestei întâlniri la înalt nivel politic a fost prezentata de catre muzicologul Octavian Lazar Cosma în revista "Muzica" ( nr. 4/1999). La discutie au participat Constanta Craciun, Ministrul Culturii, tovarasul Tugui (Sectia Culturala a Comitetului Central), tovarasul Dumitrescu de la Agerpres si muzicienii George GEORGESCU, Ion DUMITRESCU, Paul CONSTANTINESCU, Ion CHIRESCU, Gheorghe DUMITRESCU, Sabin DRAGOI, Tiberiu BREDICEANU, Alfred MENDELSSOHN, George BREAZUL si Iosif PRUNNER. Autoritatile românesti erau interesate sa mentina figura artistica a lui George ENESCU la cote cât mai ridicate în parte fiindca îsi dadeau seama ca reprezinta o valoare insestimabila pentru întreaga cultura româneasca dar si dintr-un spirit de preocupare pentru realizarea unei imagini care sa contrazica forurile internationale. Guvernul Român era acuzat în ziarele din Europa ca a sustinut o strategie agresiva si perfida pentru a-l readuce pe Enescu în tara. Ori regimul lui Petru Groza îsi dorea si reabilitarea în ochii presei internationale. Din stenograma prezenta în revista "Muzica" reiese ca autoritatile erau dispuse si favorabile organizarii unor serie de masuri , printre care si manifestari muzicale, care sa propulseze si sa cinsteasca figura lui Enescu. Pâna la urma, motivele pentru care George Enescu a fost readus în fata atentiei nationale, ne intereseaza adiacent, doar prin prisma apropierii lor de initierea Festivalului International "George Enescu". De la aceasta importanta discutie si pâna la prima editie a Festivalului si Concursului au trecut trei ani, timp în care s-au desfasurat pregatiri febrile, tratative, negocieri pe plan ideologic, managerial si politic, tinând seama ca pe lista organizatorilor, fapt observabil dealtfel si în prezent, muzicienii nu ocupau primele locuri.
UN DOCUMENTAR DESPRE GEORGE ENESCU LA TVR INTERNATIONAL:

http://www.badin.ro/2009/08/rapsodia-romn-n-fals-minor-cum-ne-recupereaz-altii.html


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 09, 2009, 00:44:52
Las alte preocupari pentru a posta cteva interviuri cu Herta Müller, cea care a primit saptamana aceasta premiul Nobel pentru literatura. Este un eveniment deosebit pentru ea, dar si pentru noi, caci, odata cu scrierile ei, tema prigoanei comuiste din Romania patrunde pe o poarta garantata calitativ spre toata Europa si toata lumea. Felicitari fostei timisorence!


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 09, 2009, 00:48:37
Herta Müller: "Eram sigură că nu mi se poate întâmpla mie"
Alina Vătăman

Scriitoarea născută în Banat şi stabilită în Germania, Herta Müller, a luat premiul Nobel pentru literatură. Autoarea în vârstă de 56 de ani este primul scriitor de origine română laureat cu celebrul premiu.

Anunţul a fost făcut de Comitetul Nobel al Academiei Suedeze. Din 1999, când Germania a propus-o la Nobel, Herta  Müller are în permanenţă o cotă la bursa acestui premiu, iar anul acesta s-a situat pe primele poziţii în ierarhie.

"Încă nu îmi vine să cred, nu mă aşteptam, eram sigură că nu mi se poate întâmpla mie", a declarat, cu puţin timp în urmă, scriitoarea, în cadrul unei conferinţe de presă. "E greu să faci faţă unui asemenea eveniment", a precizat aceasta, dând explicaţii despre viaţa sa în timpul celor 30 de ani trăiţi sub dictatura comunistă.

Trimisă la „reeducare” de Securitate, după ce refuzase colaborarea cu ei, Müller a fugit din ţară în 1987, episod reconstituit de ea însăşi în cartea „Regele se înclină şi ucide” (Polirom). Pentru opera sa, concentrată pe experienţa sa în timpul regimului totalitar, a primit zeci de distincţii peste hotare. 

Distincţia i-a fost acordată pentru felul în care „cu concentraţia poeziei şi francheţea prozei, descrie viaţa celor deposedaţi”, se arată în argumentul Comitetului Nobel.
 
„Nu ştiu cine m-a propus, nici ce caut pe acele liste. Acum câţiva ani mi s-a spus, în ziua anunţării premiilor, să stau acasă, lângă telefon, dar nici acest lucru nu l-am făcut. M-aş simţi caraghios dacă aş aştepta aşa ceva, nu mă preocupă Premiul Nobel; nu pentru asta scriu”, mărturisea Herta Müller într-un interviu acordat EVZ în 2008.
"Unii scriitori se aleg cu o tematică de care nu scapă toată viaţa. Nu ei îşi aleg tema, ci tema îi alege pe ei. Greutăţile mari din viaţă aleg temele", Herta Müller

Înmărmurită de emoţie
Contactată telefonic de către cotidianul german „Bild”, câştigătoarea Nobelului pentru Literatură s-a declarat deopotrivă surprinsă şi copleşită de vestea primită.

Însă cel care a aflat primul vestea a fost soţul scriitoarei care a povestit pentru aceeaşi publicaţie că Herta „a fost coleşită şi a început să râdă într-un mod cu totul minunat.

Şi secretarul Academiei Suedeze, Peter Englund, a spus pentru Bild că Herta Müller i s-a părut "total copleşită şi înmărmurită" în momentul când i-a transmis prin telefon că ea este laureata Nobelului”.
Până astăzi, când a fost anunţat câştigătorul, erau vehiculate zvonuri cu privire la posibilitatea ca Nobelul pentru Literatură să fie acordat pentru poezie.
Speculaţii
Cele mai des pronunţate nume în acest sens au fost Tomas Tranströmer, Adonis ( pseudonimul sirianului Ali Ahmad Saïd Isbir) sau coreanul Ko Un. Dintre scriitorii de origine hispanică, favoriţi au fost peruanul Mario Vargas Llosa.
Prestigiosul premiu a fost câştigat, anul trecut, de către francezul Jean-Marie Gustave Le Clezio, iar în urmă cu doi ani, Nobelul pentru Literatură i-a fost atribuit scriitoarei britanice Doris Lessing.
Premiul Nobel pentru Literatură a fost acordat în intervalul 1901- 2009 de 101 ori. În 1914, 1918, 1935, 1940, 1941, 1942 şi 1943, Nobelul pentru Literatură nu şi-a găsit niciun câştigător.
Motivul este invocat chiar în testamentul lui Alfred Nobel. Acesta scria: "Dacă se consideră că niciuna dintre operele propuse nu se înscrie în condiţiile indicate în primul paragraf, premiul se va raporta pentru următorul an. Dacă şi atunci premiul nu poate fi atribuit, suma de bani corespunzătoare va fi alocată Fundaţiei."
În timpul Primului şi al celui de-al Doilea Război Mondial, Premiul Nobel nu a fost acordat.

Acesta este cel de-al treilea premiu Nobel acordat unui român, după George Emil Palade, pentru Fiziologie sau Medicină (în 1974), şi Elie Wiesel. Wiesel, născut în Sighetu Marmaţiei, dar emigrat în SUA, unde a devenit cetăţean american în 1963, a câştigat Premiul Nobel pentru Pace, în 1986.
În patru sezoane, premiul a fost împărţit între doi câştigători, această practică fiind obişnuită în cazul altor discipline, dar foarte rară în ceea ce priveşte literatura.
•   1904 - Frédéric Mistral şi José Echegaray
•   1917 - Karl Gjellerup şi Henrik Pontoppidan
•   1966 - Shmuel Agnon şi Nelly Sachs
•   1974 - Eyvind Johnson şi Harry Martinson
   
Cel mai tânăr laurerat al Premiului Nobel pentru Literatură a fost scriitorul britanic Rudyard Kippling, cunoscut întregii lumi mai ales ca autor al "Cărţii Junglei". În 1907 când a fost desemnat câştigător, Kippling avea 42 de ani.
Cel mai în vârstă premiat Nobel pentru Literatură este Doris Lessing, de 88 de ani, câştigătoarea din 2007.
În 108 ani de tradiţie Nobel, premiul pentru Literatură a fost câştigat de 11 femei, prima fiind autoarea suedeză Selma Lagerlöf.  Ea a primit înalta disticţie în 1909, la  cinci ani după ce a fost aleasă membru al Academiei din Suedia, instituţia responsabilă cu desemnarea laureatului pentru Literatură.
De două ori refuzat
Deşi foarte râvnit şi cu greu acordat, Premiul Nobel pentru Literatură a fost de două ori refuzat. Primul care a făcut acest gest a fost Boris Pasternak. El a fost premiat în 1958 şi, deşi iniţial a acceptat premiul, autorităţile sovietice l-au determinat să refuze distincţia.

Din cu totul alte motive, "din pricipiu" s-ar putea spune, a refuzat Jean-Paul Sartre onoarea ce i s-a făcut în 1964. Om cu idei măreţe şi cu un acut simţ al libertăţii, Sartre era renumit pentru obiceiul de a refuza orice distincţie îi era acordată.
Recunoaştere postumă
Premiul Nobel pentru Literatură a fost atribuit şi post-mortem, în 1931, lui Erik Axel Karlfeldt. Statul Fundaţiei Nobel a stabilit, în 1974, că premiul nu mai poate fi acordat post-mortem, decât dacă laureatul a decedat în intervalul de timp scurs între desemnarea de către juriu şi acordarea efectivă a premiului.
Vladimir Tismăneanu scrie pe blogul său, tismaneanu.wordpress.com, că decernarea premiului pentru literatură scriitoarei Herta Müller "este o recunoaştere a unei creaţii literare excepţionale situate în zona pe care Monica Lovinescu a definit-o drept a est-eticului".

(A contribuit şi Florentina Ciuvercă).

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/870867/Nobel-pentru-o-scriitoare-de-origine-romana/


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 09, 2009, 00:52:58
Herta Müller: “Dacă aş trăi în România de acum, aş înnebuni a doua oară”
Doinel Tronaru

Într-un interviu acordat EVZ, celebra scriitoare germană, născută în România, spune că se simte în continuare urmărită şi că românii de azi nu trăiesc într-o ţară liberă

Scriitoarea germană Herta Müller, născută în Banatul românesc dar plecată de 20 de ani în România, se află în aceste zile la Bucureşti. Ea va susţine duminică, de la ora 11, la Sala Atelier a Teatrului Naţional, conferinţa intitulată “E mereu aceeaşi zăpadă şi mereu acelaşi neică”, în care va pune în paralel experienţa deportării în Uniunea Sovietică, pe care a suferit-o mama ei, în 1945, şi cea a propriei emigrări în Germania, în anii ’80. Întâlnirea pe care trebuia să o avem în holul hotelului unde era cazată s-a “mutat” la sediul Colegiului Noua Europă (NEC). Motivul: scriitoarea se simte urmărită şi ameninţată şi, la sfatul lui Andrei Pleşu, a renunţat la “serviciile” hotelului.

EVZ: Ce s-a întâmplat aseară? Sunteţi vizibil marcată...
Herta Müller: Persoana cu care aveam întâlnire în antreul hotelului mi-a spus că trebuie să scăpăm de “coadă”, adică de doi indivizi care-l urmăreau de ceva vreme şi se prefăceau că beau o cafea în bufetul din hol. Mai mult, cei de la hotel i-au cerut să se înregistreze ca “vizitator”, deşi nu intenţiona să urce în cameră. Ca urmare, Andrei Pleşu m-a sfătuit să părăsesc hotelul şi să rămân într-o cameră din sediul NEC. La precedentele veniri în ţară, aproape în fiecare an, nu am avut incidente, dar acum problemele au reînceput şi nu înţeleg ce vor de la mine. Lucrurile îmi reamintesc de persecuţiile Securităţii, din anii ’80. Consider că, într-o ţară liberă, SRI-ul nu are ce căuta în hoteluri sau alte instituţii, care ţin de viaţa privată.

Tata a luptat în SS

Ce vrea să spună titlul metaforic al conferinţei? Ce s-a întâmplat de fapt după război? Cât de departe poate fi dusă comparaţia între experienţa deportării şi cea a imigrării în RFG?
Titlul porneşte de la expresia germană “zăpada de ieri”, care se referă la lucruri devenite inactuale, care s-au dus. Mama mea spunea mereu, când am plecat, în ’87, “este aceeaşi zăpadă”, iar eu îi spuneam “nu, este acelaşi nea, acelaşi neică” (omonimia nea – zăpadă / nea, neică – apelativul românesc). Mai târziu, anchetatorii din serviciile secrete germane au folosit, la interogatorii, aceeaşi expresie, “zăpada de ieri”.

În ianuarie 1945, ruşii (în înţelegere cu statul român) au decis să deporteze în lagăre de muncă în URSS, pentru reconstrucţie, persoane de etnie germană, conform premisei de “vină colectivă”, chiar dacă nu fuseseră în război. Au fost luaţi şi evrei, şi antifascişti, nu conta decât numele german, chiar dacă fuseseră împotriva nazismului. Mama avea 17 ani şi iniţial s-a ascuns, dar, venind zăpada, bunica n-a mai putut să-i ducă mâncare şi a trebuit să se predea. Timp de cinci ani, a lucrat în lagărele de muncă forţată, supravegheate militar, din zonele Donbas, Dnepropetrovsk, Doneţk, în condiţii îngrozitoare, în care o treime din oameni mureau de subnutriţie şi boli.

Tatăl meu a fost încorporat în SS (conform unei înţelegeri cu statul român, etnicii germani au făcut războiul fie în Wehrmacht, fie în SS) şi a luptat pe frontul de Vest. La sfârşitul războiului, a căzut prizonier, în Olanda, la englezi. Niciodată nu a povestit despre război, ştiu doar că s-a întors cu un pardesiu bleumarin. După întoarcerea mamei, ei, fiind din acelaşi sat, s-au îndrăgostit şi s-au căsătorit. Tatăl meu nu a fost arestat, a fost obligat să lucreze pe câmp, apoi a devenit şofer.

Bunicul meu era negustor de cereale şi a fost expropriat după război, ca toţi ceilalalţi. Mie, mai târziu, în anchetele Securităţii, mi se spunea, însă, că “mănânci pâine românească” şi “să mă duc la fasciştii mei”.

Regimul comunist a folosit aceste lucruri împotriva minorităţilor, care erau socotite singurele vinovate. Statele fasciste erau doar Germania şi Ungaria, de parcă România lui Antonescu nu ar fi fost tot de partea Germaniei. De aceea, consider că adevărul istoric, despre represiunea antisemită din România, trebuie discutat acum, fiindcă acest lucru nu s-a întâmplat până în prezent.

Sigur că, între anchetatorii români şi cei vestgermani, nu se poate face comparaţie. Nu este acelaşi lucru, sunt alte personaje, un alt moment istoric, altă individualitate; motivele, metodele, scopul sunt altele. Ei doreau doar să afle informaţii despre serviciile secrete dintr-o ţară inamică. Nu m-am aşteptat însă la interogatorii, iar întrebările nu corespundeau cu realitatea mea interioară. Mi se cerea să descriu securiştii: unghiile, urechile, or mie îmi era frică, numai la astfel de detalii nu fusesem atentă. La întrebarea lor dacă “am vrut să răstorn guvernul”, am răspuns că am vrut să schimb ţara şi să rămân integră, dar nu cred că ofiţerul german a priceput.

Ce anume vă adusese în vizorul Securităţii: prietenia cu membrii Aktionsgruppe Banat, căsătoria cu Richard Wagner, originea “nesănătoasă”?
Da, toate acestea. Ei deja erau în vizor şi fuseseră chiar arestaţi, iar eu eram “una de-a lor”. Mai târziu, în fabrică, mi s-a solicitat colaborarea tot pentru a ajunge la ei; am aflat, din arhivele STASI, că era o metodă tipică.

Cum aţi reuşit, în anii ’80, să scoateţi din ţară articolele apărute în presa occidentală şi cărţile editate la Berlin?
Nu spun, poate voi mai avea nevoie
... Prin persoane din diplomaţie, care foloseau curierul diplomatic; am trimis şi ştiri pentru Amnesty International.

Tema îi alege pe scriitori

Sunteţi mulţumită de ecranizarea lui Stere Gulea, “Vulpe vânător”? Aveţi în idee alte ecranizări după cărţile dvs.?
Nu, deloc. Fiindcă nu m-am înţeles cu el, m-am retras şi l-am lăsat să-şi facă treaba. El a luat lucrurile complicate şi le-a clişeizat. De aceea, am transformat ulterior scenariul, scris de mine împreună cu soţul meu, într-un roman.

Cea mai mare parte din opera dvs. adânceşte experienţele biografice traumatizante şi defineşte natura totalitarismului. Cum vă definiţi în raport cu alţi mari creatori din Est care abordează, mai ales, tema cotidianului în totalitarism (modelul Kundera, să zicem)? Consideraţi că aţi spus tot ce trebuia spus, prin cărţile pe care le-aţi scris, despre aceste lucruri sau ele necesită o continuă abordare, o reamintire permanentă?
Unii scriitori se aleg cu o tematică de care nu scapă toată viaţa. Nu ei îşi aleg tema, ci tema îi alege pe ei. Greutăţile mari din viaţă aleg temele. A scrie este un lucru interior
şi o responsabilitate: cine să scrie despre dictatură? A scrie mă obligă să intru în amănunt, în profunzime.

Nu mă preocupă Premiul Nobel

În 1999 aţi fost nominalizată din partea Germaniei la Premiul Nobel pentru literatură şi sunteţi permanent cu o cotă la bursa acestor premii literare. Ce înseamnă mai exact această candidatură? Credeţi că acordarea distincţiei, în ultimul deceniu, scriitorilor Elfriede Jelinek şi Günter Grass restrânge şansele, în viitorul apropiat, pentru un alt scriitor/scriitoare de expresie germană?
Nu ştiu cine m-a propus, nici ce caut pe acele liste. Acum câţiva ani mi s-a spus, în ziua anunţării premiilor, să stau acasă, lângă telefon, dar nici acest lucru nu l-am făcut. M-aş simţi caraghios dacă aş aştepta aşa ceva, nu mă preocupă Premiul Nobel; nu pentru asta scriu.

Eu cred în neutralitatea omului, de aceea nici cu un simplu critic literar nu vreau să fiu prea prietenă, pentru a nu-l influenţa în meserie. Nu fac nimic pentru Premiul Nobel, m-aş compromite în propriii mei ochi.

Care sunt următoarele cărţi care trebuie să vă apară în limba română?
Acum lucrez la o nouă carte şi, dacă va interesa pe cititorii români, voi răspunde ofertelor editurilor, nu eu mă ocup de aceste lucruri.

România nu este o ţară liberă

Care consideraţi că este “prima identitate” a scriitoarei Herta Müller: cea germană, cea românească sau cea de etnic german din Banat? Care dintre acestea vă este mai aproape?
Este un amestec, am din fiecare ceva. M-am născut din părinţi germani, dar am fost socializată la Timişoara, într-un mediu românesc. Până la urmă, m-am educat singură.

Dar cei 20 de ani petrecuţi în Germania?
Sigur că m-au schimbat, trebuie să trăiesc şi acolo. Pe de altă parte, dacă n-aş fi plecat, n-aş fi avut atâţia nervi să rezist aici! Numai când mă gândesc la contactul zilnic cu realitatea românească, îmi dau seama că aş înnebuni a doua oară dacă ar trebui să trăiesc în România de azi. Este atâta indiferenţă în ţara asta, de vină pentru tot ce se întâmplă este şi indiferenţa populaţiei. O cunoscută scriitoare mă întreba, revoltată: când o să pot să scriu despre parfum, când terminăm o dată cu dictatura? Răspunsul meu e: nici n-aţi început ca lumea. Una nu o împiedică pe cealaltă, oricum.

N-aş fi putut să rezist să văd zilnic că, în toate locurile importante, sunt aceiaşi oameni ca înainte, sau care au aceeaşi mentalitate. Practic nu s-a schimbat nimic. A fost săptămâna trecută aici summitul NATO, or NATO este pactul lumii libere, nu ar avea ce să caute aici. Peste tot sunt steguleţele NATO şi UE, dar România nu este o ţară liberă, nu are nici o legătură cu aceste lucruri.

CENZURĂ

Persecutată de Securitate

Herta Müller s-a născut pe 17 august 1953, în satul Niţchidorf din Banat, într-o familie de şvabi. Prietenia cu membrii Aktionsgruppe Banat (grup dizident, format din studenţi şi scriitori de etnie germană) o aduce în atenţia Securităţii, cu care refuză să colaboreze. Prima ei carte, “Niederungen” (“Şesuri”), apare în 1982, mutilată de cenzură. În 1987, este obligată să emigreze în RFG. Temele recurente în poezia şi proza autoarei sunt: despărţirea, emigrarea, părăsirea unui loc fără a ajunge la vreo destinaţie. Opera sa a fost distinsă cu numeroase premii. În prezent, Herta Müller trăieşte şi creează la Berlin.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/799363/Herta-Mller-Daca-as-trai-in-Romania-de-acum-as-innebuni-a-doua-oara


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 09, 2009, 00:56:20
Herta Muller, în dialoguri cu Securitatea
Simona Chiţan

Una dintre cele mai complexe cărţi ale Hertei Muller, scriitoarea de origine română care astăzi a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură, este „Animalul inimii”. Această carte te invaţă „să rezişti, să te salvezi, să trăieşti”, consideră poeta Nora Iuga, care a tradus volumul pentru Polirom.
„Am scris această carte în memoria prietenilor mei români care au fost ucişi în timpul regimului Ceauşescu. Am simţit că este datoria mea să fac asta”, spune Herta Muller, care  a câştigat astăzi premiul Nobel  Pentru Literatură, despre romanul „Animalul inimii”.  Volumul a fost premiat în 1998 cu prestigiosul International Impac Dublin Literary Award.
„Fiecare carte a acestei scriitoare germane născută în Banatul românesc, indiferent de genul abordat, poartă amprenta terorii secrete care nu poate fi ştearsă din memoria ei. În cărţile Hertei Muller, Securitatea nu este doar o instituţie represivă, ea îmbracă toate aspectele răului uman: de la umilinţă şi hărţuire până la frică, tortură şi moarte. De aceea, dialogurile ei cu Securitatea nu se limitează la obişnuitele anchete care apar de obicei ca trase la indigo în majoritatea cărţilor pe aceasta temă. La Herta Muller răul se arată ca o premoniţie în fiecare detaliu al lumii înconjurătoare: sunt mesaje secrete în plante, în obiecte, în ritualurile zilei, graiuri ascunse pe care numai ea le ştie a vedea si de aceea textul însuşi pulsează de senzori care semnalizează alarma”, explică poeta Nora Iuga. 

Nobelul pentru o scriitoare de origine română

Evz.ro publică exclusiv fragmente  din „Animalul inimii”:

„Fiecare moarte e pentru mine un sac”
Şezuserăm prea multă vreme pe podea, în faţa fotografiilor. De atâta stat pe jos, îmi amorţiseră picioarele. Cu vorbele în gură calci la fel de multe cum ai călca iarba cu picioarele. Dar şi cu tăcerea.

Edgar tăcu.

Azi nu-mi pot încă imagina un mormânt. Doar un cordon, o fereastră, o nucă şi o funie. Fiecare moarte e pentru mine un sac. Dacă te-ar auzi cineva, ar zice că eşti nebună, spuse Edgar.
Şi când îmi imaginez asta e ca şi când fiecare mort ar lăsa în urma lui un sac de cuvinte. Mereu îmi vin în minte frizerul şi foarfeca de unghii, pentru că morţii nu mai au nevoie de ele. Şi fiindcă morţilor nu le mai cad nasturii. Poate că ei simţeau altfel decât noi că dictatorul este o greşeală, spuse Edgar. Aveau dovada, pentru că şi noi eram în ochii noştri o greşeală.

Pentru că în această ţară trebuia să umblăm, să mâncăm, să dormim, să iubim pe cineva cu frică, până când aveam din nou nevoie de frizer şi de foarfeca de unghii.

Când unul face cimitire numai pentru că umblă, mănâncă şi iubeşte pe cineva, spuse Edgar, atunci acela e o greşeală mai mare decât noi. E o greşeală cât pentru toţi, o greşeală atotstăpânitoare.

Iarba ne creşte în cap. Când vorbim, o cosim. Dar şi când tăcem. Şi iarba a doua şi a treia cresc la loc cum vor ele. Şi totuşi, avem noroc.

Seceta înghite tot
Lola venea din sudul ţării şi pe chipul ei se putea citi ţinutul acela sărac. Nu ştiu unde exact, poate pe pomeţii obrajilor sau în jurul gurii sau chiar în mijlocul ochilor. Aşa ceva e greu de spus, la fel de greu despre un ţinut ca şi despre un obraz. Toate ţinuturile din ţară rămăseseră sărace ca şi cele din fiecare obraz.

Ţinutul Lolei, aşa cum apărea el pe pomeţii obrajilor ei, în jurul gurii sau în mijlocul ochilor, era poate şi mai sărac. Mai mult ţinut decât peisaj.

Seceta înghite tot, în afară de oi, pepeni şi duzi, scrie Lola.
Dar nu ţinutul secetos a mânat-o pe Lola la oraş.
Ce învăţ e egal cu seceta, scrie Lola în caietul ei.

Seceta nu observă ce multe ştiu. Vede numai ce sunt, mai exact cine. Să ajungi ceva la oraş şi după patru ani să te întorci în sat. Dar nu jos, pe drumul plin de praf, ci sus, printre crengile duzilor. Şi la oraş erau duzi. Dar nu afară, pe străzi. În curţile interioare. Şi nu în prea multe, numai în curţile oamenilor bătrâni erau duzi. Şi sub pomi se afla un scaun de sufragerie. Era tapiţat cu pluş. Dar pluşul era pătat şi rupt. Şi gaura fusese astupată în partea de dedesubt cu un şomoiog de paie. Paiele se turtiseră de atâta şezut. Atârnau sub scaun ca o coadă.

Dacă mergeai până la scaunul cu pluşul decolorat, din coada aceea se distingeau până şi firele. Se vedea chiar că fuseseră cândva verzi. (...)
„Difuzoarele văd şi aud tot ce facem”
Cineva spunea că difuzoarele văd şi aud tot ce facem. (...)

Fetele acceptau negreala pe obraji, tuşul de gene pe faţă, numai negrul de fum de la fabrici nu. Fetele voiau multe dresuri subţiri ca un abur, pentru că ochiurile fugeau atât de uşor şi ele trebuiau să le prindă la glezne şi pe pulpe. Să le prindă şi să le lipească imediat cu ojă.

O să fie greu să ţii albe cămăşile unui domn. Dar o să fie o plăcere când va veni cu mine în uscăciunea aceea, peste patru ani. Şi, dacă va reuşi să orbească drumeţii în sat cu albul cămăşilor lui, pentru mine o să fie o plăcere. Şi, dacă este un domn la care vine frizerul acasă şi-şi lasă pantofii la uşă. O să fie greu să ţii cămăşile albe la atâta murdărie în care puricii îşi fac de cap, scrie Lola.

Lola spunea: Purici până şi pe scoarţa copacilor.

Cineva spunea: Nu sunt purici, sunt păduchi, păduchi de frunză. Lola scrie în caietul ei: Puricii de frunză sunt şi mai şi. Cineva spunea că nu trag la om, pentru că oamenii n-au frunze. Lola scrie: Trag la orice, când arde soarele, trag chiar şi la vânt. Pentru că toţi avem frunze. Frunzele cad când nu mai creştem fiindcă s-a dus copilăria. Şi frunzele se întorc când ne chircim, pentru că iubirea s-a dus.

Frunzele cresc cum vor ele, scrie Lola, ca iarba adâncă. Doi, trei copii în sat nu au frunze, au, în schimb, o copilărie lungă. Sunt copii singuri la părinţi, pentru că tatăl şi mama lor sunt oameni cu carte. Puricii de frunză fac din copiii mai mari copii mai mici, dintr-unul de patru ani unul de trei, dintr-unul de trei unul de un an. Şi unul abia de o jumătate de an, scrie Lola, şi unul abia născut. Şi, cu cât puricii de frunză fac mai mulţi fraţi, cu atât se scurtează copilăria. (...)
Pe un cordon picură sânge
Un bunic spune: Foarfeca mea de vie. Îmbătrânesc şi mă fac tot mai scund şi mai slab. Dar unghiile mele cresc tot mai repede şi mai groase, îşi tăia unghiile cu foarfeca de vie. Un copil nu se lasă să i se taie unghiile. Doare, spune copilul. Mama leagă copilul cu cordoanele de la rochii
de scaun. Copilul are ochi tulburi şi ţipă.

Foarfeca de unghii îi cade mamei des din mână. Pentru fiecare deget cade foarfeca pe jos, gândeşte copilul.
Pe un cordon, pe cel verde ca iarba, picură sânge.

Copilul ştie: Când sângerezi, mori. Ochii copilului sunt umezi şi văd cum mamei i se spălăcesc trăsăturile. Mama iubeşte copilul. Îl iubeşte ca pe un viciu şi nu se poate abţine deoarece conştiinţa ei este la fel de legată de iubire ca şi copilul de scaun. Copilul ştie: Mama trebuie să taie mâinile în iubirea ei captivă. Trebuie să-şi vâre degetele tăiate în buzunarul capotului şi să meargă în curte, ca şi când degetele ar trebui aruncate. Acolo, în curte, unde nu o mai vede nimeni, va trebui să mănânce degetele copilului.

Copilul bănuieşte că seara mama va minţi şi va da afirmativ din cap când bunicul o va întreba: Ai aruncat degetele. Şi ce va face el însuşi seara bănuieşte copilul. Că va spune degetele le-a, că va descrie tot.

A ieşit cu degetele afară, în bătătură. A mers prin iarbă. Şi în grădină a fost, pe cărare şi pe răzor. A mers de-a lungul peretelui şi în spatele lui. A trecut pe la dulapul
de scule cu şuruburi. Şi pe la dulapul de haine. A plâns în dulap. Şi-a şters obrajii cu o mână. Cealaltă şi-a scos-o din buzunarul capotului şi şi-a vârât-o în gură. A repetat întruna această mişcare. (....)

Oamenii îi simţeau pe dictator şi pe paznicii săi

Doar detergent furat şi organe de animale sacrificate: limbi de vită, rinichi de porc sau ficatul unui viţel. Bărbaţii Lolei se aşezau pe primul scaun. Aţipeau la lumină, capetele le atârnau şi ei tresăreau la scrâşnetul şinelor. Din când în când îşi strâng servietele la piept, scrie Lola, le văd mâinile jegoase. Din cauza servietelor mă privesc scurt în ochi. (...)

Şi-n timp ce vorbeam, simţeam că îmi rămânea ceva pe limbă, ceva ca un sâmbure de cireaşă. Adevărul aştepta numărătoarea oamenilor şi degetul de pe propriul meu obraz. Şi totuşi, cuvântul o mie nu-mi venea pe buze. Nu le-am spus nimic nici de ciocul de tablă al porumbelului care ciugulea pietre.

Am vorbit mai departe despre capra din sala de gimnastică, despre luatul de mână şi despre apa băută, despre cheia de la cufăr, prinsă de elasticul chiloţilor. (...)
Oamenii îi simţeau pe dictator şi pe paznicii săi stând deasupra tuturor planurilor secrete de fugă, oamenii îi simţeau cum pândesc şi cum răspândesc frica.

Seara, ultima lumină se rotea încă o dată, la capătul tuturor străzilor, în jurul ei înseşi. Această lumină era insistentă. Avertiza împrejurimea înainte ca noaptea să înceapă. Casele se făceau mai mici decât oamenii care treceau pe lângă ele. Podurile mai mici decât tramvaiele care călătoreau pe ele. Şi copacii mai mici decât chipurile care treceau răzleţe pe sub ei. Pretutindeni exista un drum spre casă şi o grabă necugetată. Chipurile rare de pe stradă nu aveau contur. Şi eu vedeam cum în ele atârnă o bucată de nor, când veneau spre mine. Şi, când aproape că se aflau în faţa mea, se chirceau şi se făceau mici, chiar la pasul următor. Doar pietrele din pavaj rămâneau mari. Şi în loc de nor, la celălalt pas, într-o frunte atârnau doi globi oculari albi. Şi la celălalt pas, cu puţin înainte ca acele chipuri să fi trecut de mine, cei doi globi oculari se topeau într-unul singur.

Mă aţineam pe lângă capetele străzilor, acolo era mai multă lumină. Norii, nişte ghemotoace de rochii mototolite. Aş fi ezitat pentru că numai în pătrat la fete era un pat pentru mine. Aş fi aşteptat încă puţin, până ce fetele din pătrat adormeau. Dar în lumina asta încremenită trebuia să mergi şi am mers tot mai repede. Străzile lăturalnice nu aşteptau trecerea nopţii, îşi făceau cuferele. (...)

Nu voiam să părăsim ţara
Nu voiam să părăsim ţara. Nu voiam să ne urcăm nici în Dunăre, nici în aer, nici în trenuri de marfă.

Ne-am dus în parcul plin de bălării. Edgar spuse: Dacă ar pleca cine ştim noi, toţi ceilalţi ar putea să rămână în ţară. Dar nici el nu credea. Nimeni nu credea că cine ştim noi va pleca. În fiecare zi se auzeau zvonuri despre bolile vechi sau mai noi ale dictatorului. Nici în astea nu mai credea nimeni. Cu toate că toţi le dădeau mai departe în alte urechi. Şi noi răspândeam zvonurile, ca şi când ar fi purtat în ele virusul morţii, care-l va fi nimerit totuşi în cele din urmă pe dictator: Cancer pulmonar, cancer laringian, şopteam, cancer intestinal, comoţie cerebrală, paralizie, leucemie.

Din nou avea să plece, şopteau oamenii: în Franţa sau în China, Belgia, Anglia
sau Coreea, Libia sau Siria, Germania sau Cuba. Fiecare călătorie se însoţea în şoaptă cu dorinţa de a pleca tu însuţi. Fiecare fugă era o ofertă pentru moarte. De aceea toată şuşoteala aceasta avea un asemenea efect. Fiecare a doua fugă se lovea de câinii şi gloanţele grănicerilor.(...)
 
„I-am simţit animalul inimii”
A vrut să care uşa pe stradă, am spus, când eram din nou în bucătărie, acum a plecat. De furie a scos uşa din ţâţâni, a spus copilul cel mic, pe urmă a vrut s-o bată pe mama. Ea a fugit şi s-a încuiat în odaie. El s-a aşezat la masa din bucătărie şi a băut rachiu. M-am dus s-o chem pe mama din odaie, pentru că el se liniştise de tot. Ea voia să facă gogoşi. Uleiul se încinsese. El a turnat rachiul pe foc şi în ulei. A spus că vrea să ne dea foc. Flacăra a ţâşnit în sus, era să-i ardă obrazul mamei. S-a aprins dulapul de perete. L-am stins repede, a spus copilul.

Azi vine pentru prima oară aici şi nimereşte tocmai în mijlocul balamucului ăsta, îi spuse femeia copilului.Se târî până la masă şi se lăsă să cadă pe scaun.

Am spus: Nu contează. Dar conta, ca tot ce nu puteam să suport şi nici să schimb. Şi am mângâiat o femeie străină. De parcă mi-ar fi fost rudă, pe păr. Se pierdu sub palma mea. Se măcina captivă în iubirea ei din care nu mai rămăsese nimic decât doi copii, mirosul de fum şi o uşă scoasă din ţâţâni. Şi o mână străină în păr. Sughiţa, i-am simţit animalul inimii sărindu-i din burtă în mână mea. Sărea încoace şi-n colo în timp ce-o mângâiam, din ce în ce mai repede. Când se face noapte, vine înapoi, spuse copilul cel mare. (...)
Noi spunem încă frizerul meu şi foarfeca mea de unghii, în timp ce alţii nu îşi mai pierd niciodată vreun nasture. De atâta stat pe jos mi-au amorţit picioarele. Când tăcem, suntem dezagreabili, spuse Edgar, când vorbim, devenim ridicoli”.
(„Animalul inimii”, 2006, Colecţia Fiction Ltd, Editura Polirom, Traducere de Nora Iuga)
 

DESTIN

Din 1985,  Herta Müller, interzisă în România
•   Herta Müller, în vîrstă de 56 de ani, a studiat germana şi româna la Universitatea din Timişoara, iar apoi a lucrat ca traducătoare şi profesoară.
•   Prima sa carte, Niederungen („Ţinuturile joase”), a apărut în1982, după multe amânări şi intervenţii ale cenzurii, şi a fost publicată în varianta originală abia în 1984, în Germania.
•   Din 1985, lucrările Hertei Müller au fost interzise în România. Din cauza dezvăluirii şi criticării în mediile occidentale a realităţilor dictaturii ceauşiste, autoarea a suferit presiuni tot mai puternice, mergând până la ameninţări cu moartea.
•   În 1987 a emigrat în Germania, iar de atunci trăieşte la Berlin, fiind una dintre cele mai apreciate scriitoare din spaţiul de limbă germană, dar şi în alte ţări europene. Cărţile sale au fost traduse în 24 de limbi.
•   Cotidiene importante precum Neue Zurcher Zeitung sau Die Welt i-au consacrat ample editoriale, iar prestigioasa revistă literară TEXT + KRITIK, care editează numere monografice dedicate exclusiv vârfurilor literaturii germane şi mondiale, i-a dedicat Caietul 155/2002.
•   Alte titluri publicate: „Reisende auf einem Bein” („Călători pe un picior”, 1989), „Der Fuchs war damals schon ein Jäger” („Încă de pe atunci vulpea era vânătorul”, 1992), „Der Wächter nimmt seinen Kamm” („Paznicul îşi ia pieptenele”, 1993), „Ger und Seide” („Foame şi mătase”, 1995), „Heute wär ich mir lieber nicht begegnet” („Mai bine nu mi-aş fi ieşit azi în cale”, 1997), „Der Fremde Blick” („Privirea Străină”, 1999).
•   La Editura Polirom au mai apărut volumele „Regele se-nclină şi ucide” (2005) şi  „Este sau nu este Ion” (2005).
•   A primit pentru cărţile sale numeroase şi importante premii germane şi internaţionale, printre care: Premiul pentru Literatură „Aspekte” (1984), Premiul „Ricarda Huch” (1987), Premiul „Kleist”, (1994), Premiul pentru Literatură „Aristeion” al Uniunii Europene (1995), Impac Dublin Literary Award (1998), Premiul pentru Literatură „Franz Kafka” (1999), Premiul „Joseph Breitbach” (2003) şi Premiul „Würth ”(2006).
•   Din 1999, Herta Müller a fost nominalizată din partea Germaniei pe lista candidaţilor la Premiul Nobel pentru literatură.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/870897/Herta-Muller-in-dialoguri-cu-Securitatea--AUDIO


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 09, 2009, 01:03:22
Herta Muller : "Dupa ce Securitatea mi-a furat viata o data, mi-o fura si acum"
Alina Purcaru

Poeta si prozatoarea Herta Muller a sustinut pe 13 aprilie o conferinta la TNB. Pentru cotidianul.ro a acceptat o discutie despre responsabilitate politica si curaj individual

Herta Müller, poeta si prozatoare germana de origine romana, s-a nascut pe 17 august 1953 in Nitchidorf, o comunitate de svabi de linga Timisoara, si dupa ce a studiat germanistica in respectivul oras, s-a confruntat cu santajul direct al Securitatii. Pentru ca nu a vrut sa colaboreze, a fost trimisa sa lucreze intr-o fabrica, Tehnometal, si urmarita constant.

Volumul de debut, “Niederungen”-Tinuturi joase”, publicat in 1982 i-a fost ciopirtit de cenzura, dar doi ani mai tirziu a aparut in varianta completa in RFG. Regimul comunist i-a interzis sa mai publice si in 1987 scriitoarea a emigrat in Germania, unde traieste si astazi.

Germania a nominalizat-o de doua ori la premiul Nobel, iar printre cele mai importante distinctii care i s-au acordat se numara Premiul international pentru literatura IMPAC Dublin (1998), Premiul orasului Berlin, premiul Konrad Adrenauer si Premiul european pentru literatura “Prix Aristeion”.

Cele mai recente volume aparute in Romania sint “Regele se inclina si ucide”, “Animalul inimii” si “Este sau nu este Ion”, toate publicate de Editura Polirom.

Sinteti in Romania pentru o conferinta cu titlu bizar: “Aceeasi zapada si acelasi neica”. La ce va referiti?

Este destul de simplu. Exista in limba germana o expresie, “sa nu te mai gindesti la zapada de ieri” . Asta inseamna ca nu trebuie sa te mai gindesti la un lucru care ieri a fost important, dar care azi nu mai conteaza. Cind eu am emigrat - era noapte, in februarie si ne-am dus cu un camion la granita - mama mea a zis ca e mereu aceesi zapada. Avea in minte anul 1945 cind ea a fost deportata in Siberia. Atunci a crezut ca zapada a denuntat-o, pentru ca ea s-a ascuns intr-o groapa, in gradina, si cind a inceput sa ninga, mama ei n-a mai putut sa-i aduca pe ascuns mincare, pentru ca in zapada se vedeau urmele. Asta mama mea nu i-a iertat niciodata zapezii. A zis ca zapada a colaborat cu rusii. Eu i-am spus ”nu e aceeasi zapada pentru ca noi acum emigram, iar tu atunci ai fost intr-un vagon de vite, plumbuit. Chiar daca eu nu ma duc de buna voie, sintem intr-o alta situatie. Acum ne priveste luna, iar atunci in jurul tau erau niste soldati cu mitraliere”.

Cind am ajuns in Germania, in lagarul de trecere, erau niste birouri ale Sigurantei de Stat a RFG-ului unde am fost interogata timp de trei zile. Tipul nu a inteles aproape nimic. Dupa un timp m-a intrebat daca am vrut sa rastorn guvernul in Romania. I-am spus ca as fi vrut sa pot, dar nici macar n-am incercat . N-am avut o armata, n-am avut nici o arma, am avut o masina de scris. Nu sint atit de naiva sa-mi inchipui ca pot sa rastorn guvernul cu aceasta metoda.

El mi-a spus ca as putea sa recunosc ca asta am vrut sa fac, pentru ca perioada aia e deja “zapada de ieri”, adica a trecut. In tipul ala am vazut acelasi “neica”, pe care il cunosteam din Romania, de la Securitate. Mi s-a parut abuziv sa fiu interogata de un tip care traieste intr-o tara democratica si care habar nu are, si nu poate sa inteleaga, indiferent ce i-as spune.

Veti vorbi despre experienta dumneavoastra personala sau despre abuz, in general?

E vorba de un eseu pe care l-am scris despre toate astea, in special despre faptul ca ca trebuie sa pleci. De fiecare data cind ma intorc ma intreb de ce a trebuit sa plec. Vroiam o tara democrata. Pentru asta am fost data afara si tirita in toate partile de Securitate. Este ceva stupid, si toti oamenii astia inca exista. Eu vin aici ca straina, mie mi-au furat ceva, am plecat cu un geamantan si ei n-au treaba. Nu li s-a luat nimic, n-au pierdut nimic si nici n-au fost trasi la raspundere pentru nimic, nici macar pentru crimele pe care le-au comis. E destul de timpit.

Si e o problema cu emigratia dintotdeauna: nu pleaca cei mai rai, cei care sint de vina pentru regimul totalitar ramin. Ceilalti s-au dus in toate vinturile si nu se mai intoarce nimeni cum a plecat. Te duci in alta tara, trebuie sa vezi cum traiesti, sa te adaptezi si cind vii inapoi nu mai apartii de ceea ce ai parasit. Sint lucruri obiective, fara nostalgii si fara interpretari emotionale.

Nu mai aveti nostalgii...

(ride) Poate ce am spus acum e ceva nostalgic. Eu nu regret ca am plecat, dar ma infurie motivul pentru care am plecat. Daca as fi plecat de buna voie, daca stateam intr-o tara democratica si ma decideam sa ma mut in alta tara, era decizia mea, hotaram eu ce vroiam sa fac cu viata mea. Cind altii decid in locul tau te distrug. Daca n-as fi plecat, nu mai rezistam pentru ca am fost terminata nervos. Confundam risul cu plinsul. Am stiut ca daca nu depasesc motivele pentru care am ajuns asa, o sa se inrautateasca situatia.

Cit credeti ca se vor mai vedea sechelele comunismului?

De fiecare data cind ma intorc reactionez emotional. Pentru ca as vrea sa fie altfel. Am crescut in tara asta si o tara nu-ti apartine decit prin biografie. Asta e singurul mod just in care poti sa spui “asta este tara mea” : biografia. Iar biografia mea este tot atit de valida ca biografia nu stiu caror securisti care acum fac pe nebunii si care in epoca ceausista au facut ce-au vrut si au distrus vieti. De-aia ma tot gindesc ca o tara nu ajunge automat democratica. Pe mine ma linisteste numai faptul ca Romania face parte din UE si din NATO. Sper sa fie doua puncte de reper care cer o anumita tinuta democratica.

Se vede o astfel de tinuta?

Nu as vrea sa generalizez. Ar fi stupid sa spui ca nu s-a schimbat nimic. Dar multe, inca, nu s-au schimbat. De multe ori sint niste chestii marunte, dar din ce se constituie viata de zi de zi daca nu din astfel de chestii marunte? Si astfel de nimicuri adunate arata ca nu vorbim de o adevarata societate democratica.

Trecind acum la literatura, in cartile dumneavoastra autobiografia si politicul sint de nedespartit. Poate un regim politic sa marcheze definitiv viata unui individ sau se pot gasi refugii, moduri prin care se poate face abstractie de aberatiile unui regim politic?

Intr-o societate totalitara, intr-o dictatura, nu, pentru ca n-ai unde. Un aparat inregistreaza absolut tot. Din momentul in care ai devenit un obiect pentru acest aparat, un inamic - si dictatura isi cauta inamici ca sa-si justifice controlul, sa se autolegitimeze - nu ai cum sa mai faci abstractie de el. Cum sa-ti faci viata particulara cind un regim se baga in toate? Cind nu poti sa marturisesti nici un gind liber, cind ajungi un schizofrenic? Pe de-o parte stii ce esti si ce gindesti, pe de alta parte stii ce trebuie sa pari in public.

Intre cele doua nu prea exista legatura si lumea, incetul cu incetul, se obisnuieste cu chestia asta. Intr-o dictatura, majoritatea unei populatii este asa-zis “nepolitica”. Dar asta inseamna ori un oportunism latent, ori colaborare, ori sint persoane care au avut noroc. N-au intrat in vizor. Au putut sa traiasca neobservati si nu i-a intrebat nimeni de sanatate. Eu imi ascundeam manuscrisele, le-am dus la o prietena care nu stia germana si nu avea nici o legatura cu literatura, era inginer sudor, o stiam de la fabrica. Pina la urma, dupa ce am plecat in Germania a venit si ea si mi-a zis ca a fost trimisa de securitate. Asta inseamna ca in momentul ala colabora, poate si inainte colabora, dar n-am de unde sa stiu, din moment ce nu pot sa-mi citesc dosarul.

Si tradarea, si prietenia, si dragostea au mers mina in mina. Daca regimul iti intra in casa cind vrea, sau cind te ameninta cu moartea la interogatorii, nu poti sa mai ai viata ta particulara. Asta ni s-a intimplat tuturor, intr-o masura mai mare sau mai mica.

Multa vreme s-a vorbit si inca se vorbeste de rezistenta prin cultura

Ce rezistenta? Romanii ar trebui sa taca din gura, ca n-au cam avut rezistenta. Au avut polonezii, au avut ungurii. Cultura nu e de vina ca se instaleaza o dictatura. Dar nici nu poate s-o schimbe. Pentru asta trebuie altceva. Asa-zisii oameni de cultura nu sint nici mai buni, nici mai rai decit ceilalti si cei mai multi au fost oportunisti sau au si participat. Din pacate au crezut ca au zona lor in care si-au scris cartile. Sau ca au scris printre rinduri impotriva regimului. Ce-au scris printre rinduri?

Eu am alta imagine despre politica si rolul meu ca individ. De ce sa cred ca eu ca om de cultura sint mai important decit altii? Eu am facut un text, altcineva a facut un pantof. Exista parerea ca talentul te ridica peste ceilalti. Pe dracu! E o alta meserie: te lupti cu limba, faci ce altcineva face cu un alt material. In Romania e un cult al geniului. Toti se cred genii! Am vazut prea multe lucruri ca sa mai cred asta. Am lucrat intr-o fabrica si am vazut ca fiecare om are aceeasi importanta ca individ.

Sint totusi oameni cu care pastrati legatura, pe care ii pretuiti in continuare?

Sigur. Ii admir pentru ca sint buni. Dar asta e tot. Sint si croitori pe care ii admir, sau frizeri, sau timplari, de ce sa nu admir si scriitori?

Care sint acestia?

E complicat. Sint scriitori de care imi place si nu-mi place ce fac, sau invers, dar nu vreau sa dau nume.

Dupa experienta dictaturii comuniste, cum vedeti noua stinga care e dominanta in Europa?

Mi se pare straniu. Cred ca e o dovada de uitare, se uita asa de repede. Chiar si in Germania. Fostul partid comunist din RDG s-a unificat cu noua stinga din RFG. Au avut un congres si au pus din nou in program socialismul umanist. Am spus “gata, asta nu mai vreau sa repet.” A dat gres, am avut atita de suferit de pe urma unor notiuni si continuturi de acest fel incit mai bine ar lasa-o balta. De ce sa intram de doua ori cu capul in acelasi perete? Pe mine ma nelinisteste.

In cartile dumneavoastra trecutul revine constant. Sint lucruri cu care nu v-ati impacat?

Cea mai mare parte a literaturii este din trecut. Uitati-va in Spania, in Portugalia, in China. Inca n-am terminat cu fascismul, cu national socialismul, cu Hitler, cu lagarele de concentrare, asa cum nu se termina tematica gulagului, asa cum nu se termina tematica dictaturii in America de Sud. Literatura nu e paralela cu calendarul, iar tema unui scriitor este ceea ce l-a vatamat mai mult. Mi se pare foarte normal. Semprun pina in ziua de azi scrie despre Spania lui Franco.

Un scriitor e rezultatul unei experiente. La fel Kertesz. Sint scriitori care nu au de ales. Eu nu mi-am ales tema. Tema m-a ales pe mine. Poate nici nu ar fi trebuit sa scriu. Nu am vrut niciodata sa fiu scriitoare. Am scris pentru ca n-am mai stiut incotro s-o iau. Mi-am facut obisnuinta sa caut prin asta sa ma ajut pe mine insami. Asta e tot.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 09, 2009, 01:05:04
Ati gasit o salvare in scris?

Nu am vrut sa ma salvez. Ar fi fost o naivitate, pentru ca stii prea bine ca prin limbaj poate te bagi si mai tare intr-o experienta pe care ai trait-o. Nu cred ca daca scriu ceva ma usurez de ceva. Nu. Limbajul nu te cruta. Ai o preocupare si asta e. Te preocupi cu ceea ce nu te lasa in pace. Atita tot.

Ce scrieti acum?

(ride) Nu spun. Nu din superstitie dar nu vorbesc despre lucruri care nu sint gata.

Va simtiti mai bine scriind poezie sau proza?

Pentru mine e totuna. Trebuie sa aiba autenticitate si sa fie intensa. Poate sa fie si o carte-document. E acelasi lucru.

Cititi literatura romana care se scrie azi? Cum vi se pare ca arata?

Da, sporadic. Eu nu-mi dau cu parerea. Dar nu cred ca are rost ca scriitorii romani sa-si doreasca sa fie universali. Nu exista literatura universala, exista literatura buna.

E o boala dorinta de a satisface modele occidentale?

E explicabil: tara mica, o cultura la fel. Mai e si perioada post-dictatoriala, e o lume deschisa acum si vrei sa faci ceva care se adreseaza Europei. Dar sint scriitori foare buni, ca Gellu Naum, care nu a vrut sa fie universal ci un scriitor bun, si asta a si fost. In Est, trebuie timp ca scriitorii sa ajunga la o constiinta de sine, fara sa vrea neaparat sa se adapteze si sa adopte retetele Vestului.

Vi se pare ca si obsesia Nobelului la noi vine dintr-un complex? Germania v-a nominalizat de doua ori.

Da sigur, mi se pare ridicol. E si asta un premiu, nu te face mai bun sau mai rau. Daca esti pe o lista, esti pe o lista linga sute de scriitori din toata lumea. Nu as vrea sa ajung sa stau sa astept asa ceva. As fi foarte saraca. Cred ca Gunter Grass a asteptat zeci de ani sa primeasca premiul Nobel. Sint scriitori care au povestit ca au asteptat zeci de ani un telefon de la Academie si au fost nenorociti pentru ca nu l-au primit.

Va simtiti acasa in Berlin?

Da. E orasul cel mai interesant din Germania. Nu prea umblu in locurile in care se duce lumea ca sa fie vazuta. Si Berlinul e asa de mare ca poti sa fii anonima cit vrei.

Ce conturi trebuie sa-si regleze Romania cu trecutul, pina sa va simtiti acasa si aici?

Dosarele sint inchise. Se arata numai selectiv. Unde sint problemele grave nu se arata dosarele. Oamenii din fostul sistem au taraganat lucrurile stiind ca timpul lucreaza pentru ei. Trebuie sa spun ca si populatia e de vina. CNSAS-ul n-a avut rolul pe care ar fi trebuit sa-l aiba pentru ca oamenii nu s-au interesat. In Germania au fost zeci de mii de cereri venite de la oameni care au vrut sa-si studieze actele. In Romania ioc

 Ce-au facut intelectualii? Ce-a facut Uniunea Scriitorilor? Ce-au facut universitarii, medicii, popii, biserica? Stim citi s-au impuscat la granita incercind sa fuga din tara? Am stat la Timisoara linga spitalul judetean. Stiam ca se aduceau zilnic oameni raniti, rupti de ciini, care incercau sa treaca Dunarea. In multe domenii nu s-a intrebat nimic. Si asta pare normal.

Va trece mult pina sa nu mai para asa?

Din pacate nu mai trag nici o nadejde. Problema asta o sa urmareasca Romania tot timpul. Actele nu sint puse la vedere. Securitatea nu si-ar fi permis sa faca ce a facut cu dosarele daca oamenii ar fi fost mai insistenti. Nu exista voinata democratica in fiecare cetatean care sa oblige institutiile sa-si faca treaba. Institutia asta, CNSAS, nu i-a interesat. Biserica e legata de degetul mare al lui Dumnezeu si nu se justifica nimanui. Medicii la fel.

Si totusi a fost Rapotul Tismaneanu.

Da, dar nu stiu la ce duce. In Romania chiar daca se incepe ceva, adoarme imediat. E lipsa de interes.

E si asta un motiv pentru care veniti rar in tara?

E si asta un motiv. Dar nu mai stau aici si daca revin nu am numai bucurii. Imi revin multe in minte. Multi inca stau unde n-ar mai trebui sa fie. Eu doar as vrea sa-mi vad dosarul si sa mi se explice de ce nu mi se arata. Am dreptul, exista o lege si n-o sa ma las pina nu mi se arata. Avem o democratie daca actele unui stat criminal mai sint si astazi o taina?

Mie mi-au dat niste raspunsuri care imi jignesc inteligenta. Mi s-a spus ba ca exista, ba ca nu mai exista dosarele, ba ca revolutionarii din Timisoara le-au distrus, ba ca de fapt sint undeva. Am primit 30 de pagini care nu ma priveau. Macar sa aiba tinuta sa-mi spuna: “nu-ti dam”. Isi bat joc de mine, dupa ce ca refuza sa aplice o lege. Vreau sa-mi explic viata mea. Dupa ce mi-au furat-o o data, mi-o fura si acum. Vreau sa vad actele, daca mai exista, daca nu le-or fi curatat pina acum de cite ori au avut chef.


Comentarii

1   Monique-Françoise 13-Apr-2008 17:27
Fara suparare, era mai bun interviul din
Ev.Zilei. Aici parca nici nu ati indraznit sa-i puneti intrebari mai concrete, mai ales despre faptul ca ESTE SI ACUM URMARITA DE SECURITATE, dar asta a lui Ba-secu.
Un destept de securel de aici de pe forum, afirma ca dna Herta Muller ar fi nebuna, folosind aceeasi scuza cu nebunia ca si inaintasii sai din securitatea lui Ceausescu, dar nici chiar aia nu erau atat de tampiti ca astia de acum !
Adica cine nu-i cu Ba-secu, securisto-comunisto-kaghebistul sef al Romaniei, e nebun !
Doamna Herta Muller, fugiti cat mai repede de aici si uitati ca ati trait vreodata in tara numita Romania !

2   kimiraikkonen 13-Apr-2008 18:20
d-na muller se contrazice
Pe de-o parte d-na Muller spune ca si oamenii sunt de vina fiindca nu s-au interesat. Pe de alta parte, spune ca ea insasi insista (de ceva timp, se intelege), si nu i se arata absolut nimic. Nu prea vad unde este vina populatiei. Cred ca si de-ar fi facut toata suflarea romaneasca cereri pentru publicarea dosarelor, acest lucru nu s-ar fi intamplat. Si asta pentru ca securistii de ieri sunt politicienii si intelectualii de azi.
Asta ar raspunde si la intrebarile doamnei Muller " Ce-au facut intelectualii? Ce-a facut Uniunea Scriitorilor? Ce-au facut universitarii, medicii, popii, biserica?". Ce puteau sa faca, decat sa taca, in conditiile in care 90% dintre acestia sunt fosti sau actuali securisti, slujindu-i si astazi fatis pe comunistii care au preluat fraiele tarii prin rasturnarea lui Ceausescu.
Mi-e si groaza sa ma gandesc la clasa de intelectuali contemporani ai Romaniei. Cel putin liderii lor, sunt niste profitori ai revolutiei, aserviti intereselor straine de cele ale tarii, pusi sa demoleze tot ce a insemnat valoare pentru aceasta tara. Cred ca se stie prea bine la cine ma refer, de aceea nici nu mai dau nume. Simpla lor implicare politica si comportamentul in acest domeniu spun totul despre ei. Nici nu e nevoie sa mergi mai departe. Pentru ca daca le mai citesti si "operele", nu-ti ramane decat sa-ti faci cruce si sa incingi focul.

3   vinci 13-Apr-2008 21:41
TRISTA OGLINDA a Romanilor !
Aidoma lui Caragiale,d-na Muller pune Romanilor OGLINDA in fata,iar IMAGINEA e DEPRIMANTA dar,ca si la Caragiale,
ADEVARATA ! Daca RECUNOASTEM acest ADEVAR,avem macar SPERANTA de SCHIMBARE,fiindca macar ne punem
DIAGNOSTICUL,chiar daca nu putem face si TRATAMENTUL.
Romania este o RDG careia i-a lipsit RFG-ul. A fost la fel de
INCHISTAT COMUNISTA (nici d-na Muller nu vorbeste de rezistenta est-germana,ci numai de cea maghiara si poloneza !),dar nu are un RFG NE-COMUNIST care sa SPARGA RETEAUA TOTALITARA conservata in TOATE DOMENIILE pina la SUFOCARE. Exista si TARE NATIONALE,
atit la CONDUCATORI cit si la CONDUSI. Dar asta nu inseamna ca nu exista solutii. Domna Muller,si eu am fost timisorean in anii 1980,si eu am locuit linga spitalul judetean (in plus,sint si medic),am avut colegi germani (plecati in Germania) si va inteleg amaraciunea.
COMUNISTII/TOTALITARISTII Romani sint SPRIJINITI din
Occident,de TOTALITARISTII OCULTI de acolo,altminteri NU
AR REZISTA. TOTALITARISMUL s-a NASCUT in Occident,nu
in Estul European. Dar ESTUL European il va OMORI,
doamna Muller,chiar daca nu pare,la aceasta ora ! Stia Donald Rumsfeld de ce APRECIA "NOUA Europa",MAI MULT decit "VECHEA Europa" a COMUNISMULUI si a TRADARII Intregii Europe ! BUTOIUL cu PULBERE,care e OMENIREA RAU-TOCMITA,va EXPLODA. Si China se DESTABILIZEAZA,
ca in 1989,exista multe alte focare,deci SEMNE BUNE ANUL
2008 are. Ca si 1989,ANUL SCHIMBARII. Cea din 2008 va
fi MULT MAI MARE. Reveniti in Romania,peste vreun an,
doamna Muller ! Helmut Kohl afirma,in decembrie 2006,la
Bucuresti,ca "Romania va avea un LOC EXTRAORDINAR in
UE". Si Helmut Kohl,si Donald Rumsfeld STIAU si DE CE.
Pastrati-va SPERANTA si Romania de MIINE in SUFLET,chiar
daca cea de azi,ca si cea de ieri,va DEZAMAGESTE,ca pe
milioane de Romani,din care prea multi sint INACTIVI,
OPORTUNISTI,LASI,FRICOSI,TURNATORI/TRAD ATORI ai
aproapelui.Dar sint si NUCLEE MORALE si LUPTATOARE,in
jurul carora va incepe RE-NASTEREA.

4   ania 15-Apr-2008 13:11
Cita dreptate are doamne H Muller !!!!!!
Pe linga realitatea de atunci si de acum pe care o prezinta, dna H Muller ma impresioneaza prin franchetea cu care o face.Ma doare pesimismul ei, dar stiu ca asa va fi la noi si mai departe.
Si Vinci@ are perfecta dreptate in analiza pe care o face.
Despre ...Francoise@.....tipic romanesc comentariul desi numele suna altfel.....
Adevar mai clar si mai dur pt noi,romanii decit "fiecare popor are conducatorii pe care ii merita" nu cred ca exista.

5   delia 08-Oct-2009 17:26
CNSAS
nu a dat decat dosare pana in perioada 1975-1976. Nu s-a dat nimic dupa, probabil ca cei care apar ca informatori sunt inca in "simbrie" !! Asa ca Herta Muller, la fel ca si mine, mai trebuie sa astepte, sigur exista si dosarele noastre pe undeva, ca nu le-au distrus ei, ca vor sa se documenteze la nevoie!!!

http://www.cotidianul.ro/herta_muller_dupa_ce_securitatea_mi_a_furat_viata_o_data_mi_o_fura_si_acum-43343.html


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Octombrie 09, 2009, 12:56:10
Noua recunoastere internationala a valorii culturii germane, prin recenta atribuire a Premiului Nobel pentru Literatura Hertei Müller, i-a prilejuit jurnalistului Andrei Badin o rememorare a sabotajului internationalist care ne-a impiedicat sa obtinem aceasta distinctie pentru un scriitor roman, pentru literatura noastra care il merita cu prisosinta.
Sa o felicitam cu caldura pe Herta Müller, sa-i multumim pentru faptul ca ne face cunoscuta nefericita suferinta la care am fost si mai suntem supusi si sa ne aplecam mai des asupra operelor scriitorilor romani exclusi prin complot din randul valorilor literaturii universale.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Octombrie 09, 2009, 13:01:40
www.badin.ro/2009/10/lovitura-de-stat-de-la-pittsburg.html?lsid=B99C0F016A5026BD1BB6DE345F543009
Joi, 8 October 2009

Nobel si Goncourt via Securitate: Lucian Blaga, Vintilă Horia, Herta Muller

Securitatea și Partidul Comunist Român au sabotat obținerea de către Lucian Blaga a Premiului Nobel pentru Literatură în anii 50. Câțiva ani mai târziu, Vintilă Horia obținea Premiul Goncourt pentru Literatură pentru celebrul său roman, Dumnezeu s-a născut în exil. Securitatea a sabotat ambele premii! 40 de ani mai târziu, Herta Muller, o victimă a regimului comunist, obține Premiul Nobel pentru Literatură cu opera sa axată în principal pe devoalarea gulagului românesc. O răzbunare a istoriei, am putea spune. Acum mulți vorbesc de Herta Muller. Presa de la București titrează Românca care a câștigat Premiul Nobel. Dna Muller este născută în România, este originară din țara noastră, nu însă de origine română.

Ar fi poate bine ca în aceste momente CNSAS să scoată la iveală dosarele Lucian Blaga și Vintilă Horia pentru a afla cum puteam să luăm un Nobel și un Goncourt. Vintilă Horia este singurul romancier român care a obţinut prestigiosul premiu literar francez Goncourt în 1960 pentru romanul său Dieu est né en exil (Dumnezeu s-a născut în exil). Horia, stabilit la Paris (între 1960-1964), respinge oferta ambasadei române de a intra în rolul de reprezentant al scriitorimii României comuniste. Guvernul român, cu sprijinul comuniştilor francezi, începe o campanie de denigrare a scriitorului, atribuindu-i - printr-un dosar falsificat-, un trecut de legionar.  Sub presiunea imaginii negative pe care o preia presa franceza (mai ales ziarul comunist "L'Humanite"), scriitorul refuza premiul, iar in istoria Goncourt-ului, in dreptul anului 1960, figureaza mentiunea "premiu acordat, dar nedecernat."Ca și Cioran Eliade, Noica și mulți alții, Horia a avut o perioadă relativ scurtă de circa doi ani când a fost atras de Legionarism. Ulterior s-a dezis de acea perioadă, incluzând luări de poziţie publice. În 1940 intră în diplomaţie, ca şef de cabinet la Ministerul Propagandei şi, ulterior, ataşat de presă la Roma. Dupa instalarea guvernului legionar (septembrie 1940), este scos din post. În urma obţinerii unei burse universitare, pleacă la Viena. Tot acolo reintră în diplomaţie, dar numai după căderea legionarilor (ianuarie 1941). Când România întoarce armele împotriva Germaniei (august 1944), Vintilă Horia şi soţia lui, Olguţa, sunt internaţi într-un lagăr german. La sfârşitul războiului, cei doi soţi pleacă în Italia. Aici, Vintilă Horia scrie şi publică în reviste italiene, dar situaţia economică grea a Italiei postbelice îl determină să plece mai departe, în Argentina (1948). Va sta la Buenos Aires până în 1953, când se întoarce în Europa, şi anume în Spania, unde are o activitate literară susţinută şi se face cunoscut.

Un articol al Marilenei Rotaru despre Vintilă Horia:
"Exilul - îmi spunea Vintilă Horia în octombrie 1990 -  nu înseamnă a pleca dintr-un loc şi a trăi în alt loc. Pentru scriitor exilul este o tehnică a cunoaşterii. Pentru mine, dragostea, exilul şi moartea sunt cele trei chei ale cunoaşterii."
       Născut la 18 decembrie 1915 la Segarcea, Vintilă Horia avea să transforme, patruzeci şi cinci de ani mai tarziu, scriind "Dumnezeu s-a născut în exil", suferinţa şi conştiinţa dezrădăcinării într-o capodoperă a speranţei şi a aspiraţiei spre libertate şi adevăr.
       În 1960, Franţa şi întreaga lume literară europeană au fost  zguduite  de  ceea  ce  s-a  numit  “scandalul Goncourt”. Atunci, prestigiosul premiu i-a fost acordat lui Vintilă Horia  pentru romanul “Dumnezeu s-a născut în exil”. Nici un alt scriitor român nu mai fusese distins cu acest premiu şi nici cu unul similar ca importanţă literară mondială. Dar, în 1960, România era în plin regim comunist care nu putea să accepte faptul că înalta distincţie literară încununa creaţia unui exilat român. Securitatea şi întregul aparat de propagandă comunistă au fabricat o acuzaţie extrem de gravă, menită să ducă la compromiterea scriitorului, la retragerea premiului şi la denigrarea lui de către presa franceză. Şi, în parte, au reuşit. Acuzaţia de legionar şi de fascist  a fost preluată mai întâi de publicaţiile franceze de stânga, apoi şi de cele de dreapta. Probele aduse atunci de Vintilă Horia şi de alţi intelectuali români din exil n-au contat. Vintilă Horia a anunţat, în toiul scandalului, că renunţă la premiu, “din dragoste pentru Franţa şi din respect pentru Academia Goncourt.” Dar nu s-a putut. Prin statutul Academiei Goncourt, un premiu odată acordat nu mai poate fi retras. Totuşi, imensitatea scandalului a făcut ca festivitatea de decernare a premiului să nu mai aibă loc. (În Dicţionarul Enciclopedic Francez scrie: Vintilă Horia-Premiul Goncourt 1960, acordat, nedecernat). Dezamăgit, rănit, Vintilă Horia s-a retras în Spania unde a trăit până în 1992.

"Scandalul Goncourt - spunea Camilian Demetrescu în 2002, la comemorarea a zece ani de la trecerea lui Vintilă Horia la cele veşnice - continuă şi astăzi, cu consimţământul tacit al clasei noastre, să zicem, gânditoare. Mă simt dator să vorbesc în primul rând de ruşinea acestui scandal, care ne distinge şi ne dezonorează pe plan european. Vintilă Horia este un scriitor de talie europeană, o punte care ne leagă de valorile spirituale ale Occidentului, o garanţie a continuităţii româneşti libere. În contextul demoniac al realităţii post belice al unei Românii alienate de ideologia calomniei şi a delaţiunii, o conştiinţă ca aceea a lui Vintilă Horia avea datoria să plece în lume pentru a spune adevărul. Să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat dacă nu pleca. L-ar fi înghiţit întunericul Gherlei ori al Sighetului, lagărul de exterminare de la canal sau pustiul Bărăganului. Şi n-ar fi existat pentru noi nici “Dumnezeu s-a născut în exil”, nici “Cavalerul resemnării”, nici “Pérsécutez Boèce”, nici “Mai sus de miazănoapte”, nici una din toate celelalte cărţi pe care le-a dăruit literaturii române şi universale. Cui i-ar fi folosit cadavrul fără nume al unui deţinut asvârlit în gropile comune ale gulagului românesc? Poporului? Partidului? Cui? Sindromul calomniei mai bântuie încă şi acum prin inerţia transversală a unor cancelarii şi redacţii. Intimidaţi, cărturarii închinători la “Dumnezeul culturii” se feresc să constate existenţa lui Vintilă Horia în Panteonul spiritualităţii româneşti. Dumnezeul pe care el l-a slujit nu intră în schemele tardoiluministe ale orgoliului intelectual."

În martie 1990, l-am întâlnit pe Vintilă Horia la Madrid. De atunci viaţa mea se împarte în două: înainte şi după Vintilă Horia. Îi datorez clarificarea sensului existenţei, aprofundarea dialogului meu cu Dumnezeu,  angajamentul şi acceptarea sacrificiului în numele adevărului şi consolidarea credinţei că lumea poate fi schimbată dacă noi vrem să ne schimbăm. “Faceţi  din voi  înşivă ceea ce vreţi să fie lumea  pe  care  voi vreţi s-o schimbaţi”, este îndemnul lui. 
        Am realizat un film şi am scris o carte cu acelaşi titlu: Întoarcerea  lui  Vintilă  Horia. Nici filmul şi nici cartea  nu s-au născut din nevoia de apărare a  lui  Vintilă  Horia, ci, din nevoia de apărare a publicului căruia i s-a îndepărtat un român excepţional, un spirit profund creştin şi o valoare culturală şi artistică de amplitudine universală.  Este  întoarcerea unui adevăr (dovedit şi prin publicarea dosarului  de la securitate al lui Vintilă Horia) şi nu a unui  om  care  sufleteşte nu s-a despărţit niciodată de România.  “Pe  mine nu m-au atacat, spunea Vintilă Horia,  reprezentanţii  nu  ştiu cărei etnii sau ai  nu ştiu cărui regim politic.  M-au  atacat duşmanii omului.” Cititorii cărţilor lui descoperă o extraordinară forţă morală  în  fiinţa  acestui  scriitor,  care  n-a încetat nici  o  clipă  să-şi  mărturisească  iubirea  pentru Ţara în care s-a născut. Întoarcerea avea pentru el sensul revenirii în patria binelui, la rădăcinile credinţei. “Mai devreme sau mai tîrziu – spunea – fiecare  lucru  şi  fiecare  fiinţă  se  vor întoarce la locul  lor,  pentru  ca  ordinea  cosmică,  ordinea divină  să  nu  aibă  de  suferit”.

Lucian Blaga a intrat în diplomaţie în 1926, ocupând succesiv posturi de ataşat cultural la legaţiile ţării noastre din Varşovia, Praga, Lisabona, Berna şi Viena. A fost ataşat şi consilier de presă la Varşovia, Praga şi Berna (1926–1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936–1938) şi ministru plenipotenţiar al României în Portugalia (1938–1939).Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie şi Filosofie Apoi bibliotecar-şef (1951–1954) şi director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele şi preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe, iar în 1958 apare primul volum din Opere de G.E. Lessing în traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeţi germani clasici sau moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot în această perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică Luntrea lui Caron, publicat de asemenea postum. A trecut la cele veşnice pe 6 mai 1961, in Cluj. Lucian Blaga a fost înmormântat în ziua sa de naştere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm. În anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte şi de criticul Basil Munteanu, dar se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărţi despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice. Autorităţile comuniste nu au sprijinit în niciun fel aceste gesturi, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediţia din 1962 îngrijită de George Ivaşcu. Rosa del Conte a recunoscut că paternitatea ideii îi aparţine lui Mircea Eliade, cel care publicase la moartea lui Blaga, în 1961, un emoţionant necrolog intitulat Tăcerile lui Lucian Blaga.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: KRONSTADT. din Octombrie 09, 2009, 13:44:05
Ce repede stim sa ne laudam cu meritele celor exilatii si sa le gasim originele române.
Nu stiu daca ati fost atenti: Ea nu a spus ca este scriitoare romana, ci banateana.Ca neamt, Herta Muller a fost recuperata de Germania si ajutata in munca ei,tot de Germania!
Paul Goma are multa dreptate:
http://www.ziare.com/actual/eveniment/10-08-2009/paul-goma-nobel-ul-hertei-muller-nu-inseamna-nimic-pentru-romania-911899


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: KRONSTADT. din Octombrie 09, 2009, 14:56:43
http://www.antena3.ro/stiri/cultura/ioan-moraru-laureat-nobel-pentru-pace-singurul-roman-care-a-castigat-un-nobel-pentru-tara-sa_82246.html
În 1985 românii trăiau în plină megalomanie a epocii de aur impuse de regimul Ceauşescu. Deşi în ţară sărăcia era lucie, aspiraţiile lui Nicolae Ceauşescu nu ţineau cont de această stare de fapt. În ciuda alimentelor date pe cartelă, a întreruperilor repetate de curent electric, a lipsei căldurii din apartamente, Ceauşescu spera în acea perioadă să obţină nici mai mult nici mai puţin decât Premiul Nobel pentru Pace. În acest context, decernarea acestui premiu era aşteptată cu mare interes de clasa consucătoare. Şi, surpriză! România câştigă! Şi încă o surpriză! Nu prin Nicolae Ceauşescu!
În acel an Premiul Nobel pentru pace a fost decernat organizaţiei International Physicians for the Prevention of Nuclear War (în traducere Medicii lumii pentru prevenirea razboiului nuclear). Trei persoane erau liderii acestei organizaţii mondiale: un rus, un american şi un român! Nu un român emigrant, care fugise din România, ci un român care trăia în România condusă de Nicolae Ceauşescu. Numele său este Ioan Moraru (foto) şi este un ilustru necunoscut printre compatrioţi. După ce a primit celebra distincţie, a intrat rapid într-un con de umbră, regimul de atunci neputând trece cu vederea că "i-a furat premiul lui Ceauşescu."
Ioan Moraru, un laureat Nobel în anonimat
A murit în 1989, cu trei zile înainte de 22 decembrie, dar a apucat să rămână în conştiinţa studenţilor săi şi a colegilor cu care şi-a împărţit pasiunea pentru medicină. A continuat munca de cercetare începută de Victor Babeş în domeniul anatomiei patologice, remarcându-se prin numeroase descoperiri de profil. A condus Institutul de Anatomie Patologică din Bucureşti, în acest loc unul din anfiteatre purtându-i acum numele.
Fragment din lucrarea "La Roumanie: culture et civilisation", de Mircea Goga
 
Premiul Nobel pentru Pace primit de Ioan Moraru la Oslo, în 1985, l-a împărţit cu doi colegi: un rus şi un american. Este vorba de Mihail Kuzin, din fosta URSS şi Bernard Lown, din SUA. Dintre cei trei, Moraru a fost singurul despre care nu s-a ştiut nimic în ţara sa în acel an, ceilalţi doi fiind, evident, ovaţionaţi de compatrioţi. Cei trei se cunoşteau din anii '60 şi au decis să înfiinţeze o Organizaţie mondială pentru prevenirea războiului nuclear. Cu atât mai mare e meritul lui Moraru, ajuns la conducerea acestei Organizaţii, în condiţiile în care el nu a reuşit în România de atunci să înfiinţeze o filială a acesteia şi la Bucureşti.
Deşi din raţiuni ce ţin de contextul în care Ioan Moraru a câştigat onorantul premiu acest lucru nu a fost mediatizat nici în România, nici în străinătate, informaţia este confirmată de colegii săi români. Oficialii Institutului de Anatomie Patologică din Bucureşti au declarat pentru Antena3.ro că "Ioan Moraru a câştigat Premiul Nobel pentru pace în 1985, alături de o echipă de cercetători străini."
Ioan Moraru s-a născut în 1927, La Dârlos, lângă Mediaş, cei de aici fiind printre puţinii români care ştiu că un sătean de-al lor a luat un premiu Nobel. De altfel, Ioan Moraru este singurul român laureat al Premiului Nobel care s-a născut şi a trăit în România. Ceilalţi laureaţi: George Emil Palade, medic şi om de ştiinţă american, născut în România, specialist în biologia celulară, a primit premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină în anul 1974, pe care l-a împărţit cu Albert Claude şi Christian de Duve. Elie Wiesel, un scriitor evreu american originar din Sighetu Marmaţiei, supravieţuitor al Holocaustului, a primit Nobelul pentru Pace în 1986. Herta Muller, născută în Banat, a câştigat în 2009 Premiul Nobel pentru Literatură pentru Germania.
Curriculum Vitae - Ioan Moraru (pdf)
http://www.antena3.ro/pdf/IoanMorarCV.pdf




Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Octombrie 09, 2009, 15:39:27
Nu sunt sigur daca ultimele doua interventii ale dumneavoastra sunt reactii la cele scrise de mine sau observatii cu caracter general, de aceea cred ca e bine si va rog sa faceti cuvenita precizare.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: KRONSTADT. din Octombrie 09, 2009, 15:48:28
Nu sunt sigur daca ultimele doua interventii ale dumneavoastra sunt reactii la cele scrise de mine sau observatii cu caracter general, de aceea cred ca e bine si va rog sa faceti cuvenita precizare.

Obsevatii cu ,caracter general!Traim in  Romania the land of choice  >:(
Este o reactii la ipocrizia din România! Stim sa cautam la " origini" ;D


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: KRONSTADT. din Octombrie 09, 2009, 16:23:32
http://www.ziare.com/actual/eveniment/10-09-2009/ceausescu-a-vandut-o-pe-herta-muller-cu-5-700-de-euro-912988
Statul  Român a primit pentru ea de la statul german 8.000 de marci vest-germane,deci a vindut-o dar acum stim sa ne maindrim cu ea,asta nu se numeste ipocrizie!
Felicitarii doamnei Herta Muller,pentru acest premiu!


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 10, 2009, 00:04:24
Daca va referiti la postarile mele, ma declar descumpanit. Nu am facut confuzia intre originea ei genetica si tara in care s-a nascut.

"Las alte preocupari pentru a posta cteva interviuri cu Herta Müller, cea care a primit saptamana aceasta premiul Nobel pentru literatura. Este un eveniment deosebit pentru ea, dar si pentru noi, caci, odata cu scrierile ei, tema prigoanei comuiste din Romania patrunde pe o poarta garantata calitativ spre toata Europa si toata lumea. Felicitari fostei timisorence!"

Privitor la vindere, va rog s-o intrebati daca ar fi preferat sa nu fie "vanduta", ci sa ramana in Romania pana in 1990, an din care au putut pleca fara probleme toti cei pe care statul german i-a recunoscut a fi etnici germani si sa consemnati si aici raspunsul ei. Ar fi foarte interesant pentru ca multi se plang ca "au fost vanduti", dar noi tinem minte cat de fericiti erau de ceea ce li se intampla si nu vom uita nici privirile lor trufase, de "veterani" care se uita cu dispret la "tilicarii" ramasi sa-si faca armata.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 18, 2009, 03:48:42
Marian Drăgulescu, medalie de aur la Campionatul Mondial de gimnastică

Marian Drăgulescu a caştigat, sambată, medalia de aur la Campionatul Mondial (CM) de gimnastică de la Londra, in finala de la sol. Drăgulescu a intrat al treilea in concurs şi a obţinut nota 15,700, reuşind să aducă prima medalie pentru delegaţia Romaniei la această ediţie. Principalul său rival, japonezul Kohei Uchimura, caştigătorul de la individual compus, a obţinut doar 15,475, fiind penalizat pentru că a călcat in afara suprafeţei. Zou Kai (China) a caştigat medalia de argint, iar Alexander Shatlov (Israel), pe cea de bronz.In finalele pe aparate de sambătă, Romania mai are trei reprezentanţi, Flavius Koczi (cal cu manere) şi George Stănescu (inele), la masculin, şi Ana Porgras (paralele), la feminin. Duminică, Drăgulescu şi Koczi vor fi in finala la sărituri, iar Ana Porgras, la barnă şi sol.Drăgulescu este calificat şi in finala de la sărituri, unde speră la o altă medalie olimpică.

http://www.ziua.net/news.php?id=41828&data=2009-10-17

Iar Ana Porgras a castigat medalia de bronz la paralele. Felicitari!


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: alex s din Octombrie 18, 2009, 04:11:24
nor , sa fim mandri de ei .]


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 18, 2009, 04:53:41
Suntem. De zeci de ani se chinuie marile puteri sa le bareze calea spre podiumuri, dar nu reusesc. Suntem un neam bine facut, rezistent si cu vointa cand vrem. Din pacate, in ultimii ani, cei de care vorbeam apeleaza la metode care numai sportive nu sunt si, greu de crezut (de aceea nici n-am sa insist) si-au gasit aliati in guvernantii Romaniei. A inceput o "deconstructie" a sportului romanesc din interior, de sus in jos. Sa fi sportiv roman in aceste conditii trebuie sa ai zece vieti si vointa de catar. Gimnastii si gimnastele noastre (mai ales) isi obtin victoriile impostriva tuturor, chiar si a celor care sunt obligati sa-i sprijine si n-o fac.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 20, 2009, 02:02:27
Daca am fi procedat noi astfel... Dar s-a intamplat in America. Si tot noi am iesit cel mai rau. Americanii au o obsesie in a ne considera sangerosi si vampirici. Tocmai ei care... mai bine pun punct aici.

O carte de Herta Muller, tăiată şi aruncată într-o găleată cu sînge

Un exemplar din "Atemschaukel", cel mai recent roman scris de Herta Muller, laureata de anul acesta a premiului Nobel pentru literatură, a fost tăiat în bucăţi şi aruncat într-o găleată cu sînge, în timpul unei emisiuni de televiziune. Protagonistul acestui moment "însângerat" a fost starul TV german Harald Schmidt.
Prezentatorul emisiunii, cunoscut pentru excentricităţile sale, a glumit pe seama Hertei Muller, laureata premiului Nobel pentru literatură pe 2009. Acesta a subliniat că Herta Muller s-a născut în România şi a comparat-o, indirect, cu Dracula. În timpul emisiunii, partenerul de prezentare al lui Harald Schmidt, Helmut Zerlett, a purtat o perucă ce imita coafura scriitoarei. Cartea a fost tăiată cu ajutorul unei maşinrăii speciale şi apoi a fost aruncată într-o găleată cu sînge şi resturi de animale, conform www.bild.de.
de: M.Ex

http://www.monitorulexpres.ro/?mod=ultima_ora&a=citeste&p=ultora_cultura&s_id=81360


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 20, 2009, 02:21:41
Tot de la cultura si cultele americanilor de pomina pomenire.

Edgar Allan Poe, inmormantat la 160 de ani de la deces

Scriitorul american Edgar Allan Poe, decedat in urma cu 160 de ani, nu a avut o inmormantare in adevaratul sens al cuavntului, astfel ca sambata, o replica a corpului sau va fi ingropata in cadrul unei ceremonii cu doua slujbe, la care vor participa 700 de admiratori.
In 1849, cand Poe a decedat intr-un spital pe 7 octombrie, dupa ce in urma cu patru zile fusese gasit ratacind pe strazile orasului Baltimore fara niciun ban, delirand, imbracat in hainele altcuiva si aparent batut, scriitorul era falit. "Ceremonia" de inhumare a trupului sau a durat trei minute, in prezenta a zece persoane, motivul fiind faptul ca varul sau, Neilson Poe, a omis sa spuna cunostintelor si familiei ca acesta a decedat.
In weekend-ul acesta, la 160 de ani de la decesul lui Edgar Allan Poe, scriitorul va avea parte de o inmormantare adecvata. O replica a corpului scriitorului in marime naturala va fi transportata intr-o trasura de la casa sa din Baltimore cimitirul Westminster unde nu una, ci doua ceremonii intregi vor fi tinute, in fata a 700 de admiratori. Dupa cum transmite Realitatea TV, evenimentul face parte dintr-o serie de evenimente care se vor desfasura pe parcursul unui an pentru a marca 200 de ani de la nasterea lui Edgar Allan Poe, in contextul unui conflict intre mai multe orase americane care isi revendica trupul scriitorului.
Dintre toti scriitorii americani clasici ai secolului XIX-lea, Poe a avut cea mai nefericita existenta. "Edgar Allan Poe a fost cel mai sarac dintre ei, viata sa a fost precara", spune Stephen Rachman, presedintele Poe Studies Association.

http://www.romanialibera.ro/a167096/edgar-allan-poe-inmormantat-la-160-de-ani-de-la-deces.html

Si obsrvatia unui comentator:
Olaf Tryggvasson: Se putea intampla altundeva, decat in America?
Vineri, 09 Octombrie 2009 19:11
Poate doar in Anglia. Un tip de cretinism din ciclul "hai sa ne facem ca venim cu idei" specific americanilor urbani. Te prefaci ca inmormantezi un manechin si, cumva, asta este un semn de respect. Si mai faci si doua slujbe, ca sa ai audienta mai mare. Faci din inmormantare (si aia, falsa) un spectacol. Nici un pic de intelepciune si de contact cu esenta lucrurilor.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 23, 2009, 00:40:23
Ultimul roman al Hertei Müller poate fi descarcat gratuit de pe internet in cursul zilei de joi
 
Ultimul roman al Hertei Müller, "Atemschaukel" ("Leaganul respiratiei") este disponibil pe internet de joi, pentru 24 de ore, iar cititorii pot descarca gratuit volumul, intr-un proiect intitulat "Downloaddays" in cadrul Targului de la Frankfurt, a anuntat Asociatia editorilor din Germania, citata de Newsin.

In fiecare zi a targului de carte, care s-a deschis miercuri si va dura pana duminica, editorii dau acces liber cititorilor care vor sa isi descarce opere literare pe platforma  libreka.de.

Scriitoarea de origine romana Herta Müller a fost distinsa cu Premiului Nobel pentru Literatura 2009 si va primi si distinctia Franz Werfel pentru Drepturile Omului, decernata de Fundatia "Centrul impotriva deportarilor", pentru romanul "Atemschaukel" ("Leaganul respiratiei"), in care vorbeste despre drama deportarii etnicilor germani din Romania intr-un lagar de munca in Uniunea Sovietica,  in anul 1945.

Atemschaukel" ("Leaganul respiratiei") , ultimul roman scris de Herta Müller, s-a nascut greu, dupa ce scriitoarea si-a dorit sa teasa istoria cartii la patru maini, impreuna cu poetul Oskar Pastior, unul dintre etnicii germani care au luat drumul lagarelor sovietice.

Herta Muller se apleaca de asta-data asupra deportarii etnicilor germani din Romania in Uniunea Sovietica, una dintre marile traume personale, pentru ca mama prozatoarei a murit in timpul deportarii sovietice. Imputandu-li-se vina colectiva de a fi fost colboratori ai nazismului, svabii au fost deportati la inceputul anului 1945 in lagare de munca situate pe teritoriul de astazi al Ucrainei.

Povestea a fost unul dintre marile proiecte literare ale Hertei Muller, care si-ar fi dorit sa o scrie alaturi de poetul Oskar Pastior, care insa a murit in 2006, cu cateva zile inainte de a primi premiul "Büchner".  Pastior a fost unul dintre cei deportati in URSS, la doar 17 ani. Impreuna, Herta Müller si Pastior au vizitat localitatea din Ucraina unde s-a aflat lagarul.

In anul 1945, generalul sovietic Vinogradov solicita guvernului Romaniei, in numele lui Stalin, deportarea tuturor germanilor intre 17 si 45 de ani din Romania pentru a reconstrui Uniunea Sovietica, noteaza  Muller in prefata romanului, reamintind ca si mama ei a fost cinci ani in lagarul de munca. Experienta concentrationara a etnicilor germani din Romania a fost ocultata, a fost un tabu dupa revenirea acestora la casele lor.

"Atemschaukel" a fost scris dupa convorbiri cu Oskar Pastior si publicat in luna septembrie, in Germania, unde s-a epuizat din librarii, dupa ce scriitoarea a fost recompensata cu premiul Nobel pentru literatura.

http://www.romanialibera.ro/a167535/ultimul-roman-al-hertei-m-ller-poate-fi-descarcat-gratuit-de-pe-internet-in-cursul-zilei-de-joi.html


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 23, 2009, 00:42:48
New York Times despre laureata premiului Nobel pentru Literatura: "Herta Who?"
 
Castigarea Premiului Nobel pentru Literatura de catre Herta Muller a fost o surpriza inclusiv pentru librarii new-yorkezi. Romanciera germana nascuta in Romania este o necunocuta pentru multi dintre acestia. Cotidianul New York Times a incercat sa descopere ce inseamna practic Herta Muller pentru new yorkezi. Acesta a pornit de la povestea lui Toby Cox,  "o persoana bine informata", care detine o librarie, Three Lives & Company, ce isi propune sa tina pasul cu ceea ce mai citesc oamenii in aceste zile.

"Daca nu citesc o carte, macar incerc sa ma documentez  pentru clientii mei", a spus librarul pentru cotidianul citat.

Librarul new yorkez a fost surprins de castigarea de catre Herta Muller a Premiului Nobel pentru Literatura. "Ea (Herta Muller-n.red.) nu a fost "pe radarul" meu", a recunoscut  domnul Cox. "Noi nu avem nicio carte de-a ei," a completat librarul. De altfel, si reprezentanti ai altor librarii din metropola americana au marturisit ca nu au auzit de actuala castigatoare a premiului Nobel pentru literatura.
"Noi nu avem nimic de ea", a declarat si Bruce Brooks, un angajat de la Bibiliotecii Comunitare din Brooklyn. "Imi este rusine sa spun ca nu am mai auzit de ea. Dar eu nu am auzit de o multime de castigatori recenti. Si eu sunt iritat ca niciodata nu au dat premiul lui Updike. "

"Nu e un nume cunoscut pentru mine", a mai spus si John Redmond, un voluntar la Housing Works Bookstore Cafe.
"Trebuie sa recunosc ca nu stiu despre ea", a declarat de Cristal Bobb-Semple, proprietar al Brownstone Books  din Brooklyn.

La libraria Strand, pe Broadway, se gasesc inghesuite pe rafturi cateva exemplare ale cartilor ei, dar ritmul de vanzare este foarte scazut. "Vanzarile sale au fost sumbre aici, si foarte putini dintre angajatii nostri chiar stiu cine este ea", a declarat Nancy Bass, proprietarul, adaugand ca este vazuta ca un "autor obscur".

De asemenea, un sondaj printre vanatorii de chilipiruri literare a evidentiat ca nici unul nu a auzit de Herta Müller sau despre Premiul Nobel castigat de catre aceasta.
Cu toate acestea, activitatea Hertei Muller nu este chiar necunoscuta in oras. The Queens Library a imprumutat cele cinci exemplare ale unei traduceri a cartii Hertei Muller " The Appointment " de 60 de ori, adica peste media obisnuita.

Si comentariile de pe forumul respectiv:

gabriel: i ask again
Duminica, 11 Octombrie 2009 04:04
in care ziar a lui New York Times a citit acest necunost fara semnatura (al articolului) despre toate ineptziile scrise fara rusine? Intrebare; WHO ARE YOU?

Felix Sima: NY Times si arta
Sambata, 10 Octombrie 2009 04:36
Faptul ca americanii nu au auzit de Herta Müller nu este relevant, intr-o tara care ignora restul lumii. L'am citit pe John Updyke si mi s-a parut un scriitor de duzina. Scrie la norma si amesteca borcanele, profitand de ignoranta cititorilor americani.

mariusmioc: Actiunea Securitatii legata de Herta
Sambata, 10 Octombrie 2009 00:57
"Actiunea de compromitere si riposta impotriva pretinsilor scriitori, originari din Timisoara, William Totok, Richard Wagner si Herta Muller" http://mariusmioc.wordpress.com/2009/10/10/actiunea-de-compromitere-si-riposta-impotriva-herta-muller/

Bobby: Lingusire
Vineri, 09 Octombrie 2009 21:29
Ce se intampla la Academia suedeza ?Poate H.Muler este o necunoscuta dar Obama ce a facut ca sa merite acest premiu? Nimic, decat ca este seful SUA, care modializeaza lumea. La ce Bun toate astea.Acordarea Nobelului lui Barack Obama degradeaza rolul pt. care a fost initiat premiul.Toata lumea se ploconeste in fata SUA ! De ce orea !!

suedezul: As vrea sa-ti spun ca premiul Nobel(cel pt. pace)este desemnat de Academia norvegiana si nu cea suedeza si este singurul de fapt care este ales si decernat in afara Suediei.Multi n-au fost de acord cu alegerea lui Obama si ai dreptate in ceea ce spui.
Duminica, 11 Octombrie 2009 12:47

Altul: ...
Vineri, 09 Octombrie 2009 19:18
Sint uimit de tonul majoritatii comentariilor... Cum puteti fratilor sa fiti atat de plini de otrava? Mi-e mila de voi... si cred ca va meritati soarta..

anonimus:: SUA HWO,WHERE ???
Vineri, 09 Octombrie 2009 16:59
NO COMMENT !!! MC Donald's si Coca&Cola sunt emblemele culturii americane, ca sa nu mai vorbim ca sunt COWBOY MADE IN USA in toata lumea araba cu degetul pe tragaci...halal mondialism, halal incultura !!! Hernta Müller e o distinsa doamna, care nu a facut compromisuri cu securistii guvernului Ceausescu, nici inainte, nici dupa 1989.Restul ''intelectualilor'' dupa 1989, in masura de 70% sunt "manjiti" politic si cu antecedente de turnatori grei la securitate !!!Astia ne reprezinta pe noi pe plan intern si saboteaza afirmarea tinerilor artisti pe plan mondial cu metode staliniste adaptate la neo-comunismul din Romania.

ion: premiul nobel
Vineri, 09 Octombrie 2009 16:51
e o palma data culturii romane.nici un concurs real de arta in tara asta .si avem atatia copii talentati!numai in muzica avem cativa mari artisti care i ajuta sa debuteze. spuneti ati auzit sa faca ministerul culturii vre o selectie ptr.nobel sau nenorocirea aia de usr sau icr. si cati bani inghit lunar mastodontii astia inutili.ati facut vre o ancheta despre asta vorba lui mircea badea ii platim sa ne denigrezeicr ul ala e mai mult antiroman.am fost acolo personal ce palat si ce oameni!numai portareasa lucra acolo.am participat ;la un concurs de vreo 50000de euro numit 20 de autori.am fost singurul concurent banii s au papat si concursul n a mai avut loctrebuiau traduse 20 de romane romanesti contemporane.uitat vape situl min culturii.este vre o tendinta macar de promovare a artei romanesti.fiecare ditre noi incercam pe cont propriu.ca si aceasta femeie care a reusit.pacat ca ea uraste poporul roman si il denigreazadaca voi, presa, veti dezvalui mizeriile si mediocritatea din aceste institutii vor fi poate afirmate si adevaratele valori romanesti caci avem ,slava domnului

Hai sa dam cu pietre: Da' tu cate carti de Herta Mueller ai citit, bai desteptule?! CAte carti de Herta Mueller s-au vandut in Romania? S-au tradus destule (vreo 3-4) dar nici in Romania nu putem spune ca se invata Herta Mueller la literatura universala. Asa ca lasati-o mai moale cu "incultura coca-cola si mcdonalds" ca habar n-aveti ce se intampla in orasele din romania!!!!! suntem mai rau ca la americani la capitolul cultura
Vineri, 09 Octombrie 2009 21:56

Obama How: Obama How
Vineri, 09 Octombrie 2009 16:03
Recunosc, nu stiu ce a scris Hertha Mueller. Dar ce a facut Hussein Barack Obama mai stiu, cit de cit, destul incit sa pot spune ca nu merita Nobel-ul pt pace. De-asta-s ofticati americanii: "cum l-am luat pe-ala degeaba, de ce nu l-am luat si pe-asta, la fel?!"

http://www.romanialibera.ro/a167072/new-york-times-despre-laureata-premiului-nobel-pentru-literatura-herta-who.html


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 23, 2009, 00:45:03
Herta Muller a vorbit, la Targul de la Frankfurt, despre coruptia din Romania
 
Prezenta la Targul de carte de la Frankfurt, Herta Müller a reiterat criticile la adresa Romaniei care nu s-a debarasat de tarele comunismului, vorbind despre o "societate postdictatoriala tipica, incarcata de coruptie" si avertizand ca, pe fondul crizei economice, comunismul ar putea fi relegitimat, transmite NewsIn.

"40% dintre cei care se afla astazi la putere provin din vechea Securitate si se protejeaza intre ei", a spus Herta Müller, la standul The Epoch Times de la Targul de carte de la Frankfurt.

"Atunci cand o viata de om este mai scurta decat cea a unei dictaturi, aceasta viata este furata de Stat", a spus scriitoarea, adaugand ca este solidara cu scriitorii chinezi. "M-as bucura sa ii pot ajuta in orice fel si sper ca premiul pe care mi l-au dat (Nobel, nr.) constuie o aparare pentru victimele tuturor dictaturilor", a spus scriitoarea la standul The Epoch Times de la Targul de carte de la Frankfurt.

Aflata alaturi de poeta Bei Ling, Müller si-a exprimat admiratia pentru scriitorii chinezi, care se confrunta inca cu o forma de dictatura. "Ii respect mult atitudinea, stiu ce risca si sper ca intr-o zi va fi recompensata", a spus Müller, referindu-se la poeta din China. Bei Ling i-a daruit lui  Müller o carte de poeme, in editie bilingva (chineza si engleza), spunandu-i ca "a facut dreptate tuturor victimelor comunismului" si Nobelul care i-a fost acordat ii onoreaza pe toti autorii persecutati. Emotionata, Muller a semnat o petitie pentru ca regimul chinez sa il puna in libertate pe activistul pentru Drepturile Omului Gao Zhisheng, iar Clubul PEN german a prezentat o lista cu 30 de scriitori chinezi care se afla in inchisoare.

"Dictaturile opereaza cu o viziunea ideologizata a omului, niciodata adevarata. Omul sovietic, de pilda, nu a fost real sau adevarat. (...) Am fost norocoasa ca am supravietuit dictaturii, dar am prieteni care nu au fost si care au murit, iar asta inca doare", a continuat scriitoarea. Intrebata cum a avut forta de a infrunta Securitatea comunista, Herta Muller a raspuns: "Nu am fost curajoasa, am simtit o amestecatura de teama si de responsabilitate si am stiu ca asta trebuie sa fac. Cea mai mare parte a unei vieti demne intr-o dictatura este formata dintr-un sir de negatii".

Si comentariile:

llili: pentru bula
Luni, 19 Octombrie 2009 05:49
dragul meu ... pune mana pe ceva carti si vezi ca cei care au nascocit comunismul erau EVREI Nemtii nu le-au facut nimic dar astia se vaicaresc 100 de ani de parca numai ei au suferit in timpul razboiului FELICITARI doamna HERTA SI NU UITATI SA VORBITI DESPRE CE SE INTAMPLA IN ROMANIA LA ORA ACTUALA DE CATE ORI AVETI PRILEJUL

Kurt Roth, Nürnberg: ...
Duminica, 18 Octombrie 2009 14:43
Nu numai CORUPTIA este gravä in Romania. HOTIA cu legea 112 si 10 este cea mai mare pacoste Dar UE le admite in present incä sä fure contra CONSTITUTIE - ROMÄNE. Pänä cänt merge BANDITISMUL mai departe?

Bulä: Comunismul
Vineri, 16 Octombrie 2009 22:32
Madam Herta a uitat sä precizeze cä nemtii au näscocit comunismul ,si datoritä lor au venit rusii in Romania , care au instalat comunismul cu forta , cä pinä sä vinä nemtii si rusii Romania era in virful piramidei ca nivel de trai in Europa cä Leul era mai tare ca francul elvetian . Cind s-au stabilit nemtii in Romania au primit de la statul Roman pämint de casä gratuit si 10 ani scutire de impozit . Sute de ani au träit nemtii in Germania numai in räzboaie interne si conflicte si säräcie totalä ,americanii sau zbätut zeci de ani dupä räzboi sä-i civilizeze ,dar tot degeaba . Trebuie sä-i cunosti la fata locului ca sä realizezi cine sint de fapt . Ce au fäcut cu evreii ar fi fäcut-o cu orice altä rasä de pe pämintul ästa. Sint corupti si hoti la maximum dar nu le place ca altii sä-i fure pe ei . Pe unde au colonizat numai nenorociri au fäcut ,sint peste tot injurati , numai naivii de romani ii aprecieazä. Dacä rämineau ei dupä räzboi in locul rusilor astäzi Romania ar fi fost täiatä in 10 bucäti ,si alea in fragmente . Ei le-ua copt-o yugoslavilor ,de sa-u spart ca prostii . Tocmai madam Herta sa gäsit sä ne critice .............

Din nou Bulä: Tu iubitorule de cifre si istorie trebuie sä sti cä nemtii au primit cele mai frumoase zone ale tärii , zona Brasov e mindria Romaniei si nu o zonä defavorizatä ,iar cä au primit cadou terenuri de case gratis s-a zis la TV.International acum vreo 13 ani .Cei care au venit ,normal cä erau meseriasi cäci alfel de oameni nu ar fi putut supravietui ,cä dacä i-ai cunoaste si tu personal ai vedea cä sint 2-3 de gascä iar restul niste sarlatani . Germanii sint buni la fiare si masinärii dar in finante ,comert ,culturä ,computer , etc. sint Nuli total .(ZERO) ....Acum vreo 4 ani nemtii vroiau sä aducä specialisti pe computer din India ,dar nu vroiau äia sä vinä din cauza limbii . Eu am zis si o mai zic odatä : NU MAI LÄUDATI PE ALTII FÄRÄ SÄ_I CUNOASTETI CÄ PE VOI NU VÄ LAUDÄ NIMENI.......
Duminica, 18 Octombrie 2009 21:27

un iubitor de istorie: unde ai aflat tu ca nemtii au inventat comunismul?Pentru cultura ta generala Marx si Engels erau evrei!Germanii au venit in Transilvania pe vremea Mariei Tereza,au fost colonizati in zone de munte s-au defavorizate dar au trait ,au fost buni meseriasi si oameni respectati,cred ca ar trebui sa recitesti istoria,dar nu editii de dinainte de 89.
Duminica, 18 Octombrie 2009 12:22

http://www.romanialibera.ro/a167656/herta-muller-a-vorbit-la-targul-de-la-frankfurt-despre-coruptia-din-romania.html


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 23, 2009, 00:50:32
Castigatoarea Premiului Nobel pentru Literatura aprinde spiritele intre Europa si America
Care Herta? Exceptionala Herta
 
Vestea ca scriitoarea germana de origine romana Herta Müller a castigat Nobelul pentru Literatura a impartit lumea literara si presa in doua si a readus in atentie un scandal vechi de un an: "insulara" America in lupta cu batranul continent "eurocentric".

» Daca ziaristii suedezi aplauda la unison laureata – "o alegere demna", "stralucita", "exceptionala", "fantastica", presa americana (dezamagita ca nici in acest an nu au avut un autor propriu distins) a ripostat vehement – "Herta? Care Herta?".

Intr-un articol care preia titlul Romaniei libere "Un Nobel impotriva Securitatii" (Ein Nobelpreis gegen die Securitate), cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung analizeaza reactiile de la Bucuresti: "Premiul Nobel al Hertei Müller a fost un «Premiu Nobel impotriva Securitatii», dupa cum se spune intr-o evaluare a celui mai vechi si mai consecvent ziar anticomunist, Romania libera. (…) Toti cei care au fost singuri si uitati in aceasta lupta impotriva comunismului si Securitatii s-au simtit copremiantii la Nobel ai Hertei Müller".

"Herta Müller este cu adevarat demna de Premiul Nobel"
Presa suedeza aplauda la unison laureata. Cotidianul Dagens Nyheter scrie: "Herta Müller este cu adevarat demna de Premiul Nobel. Opera ei ne face sa simtim pe propria piele cum se transforma mentalitatea umana traind intr-o dictatura. Cum sunt anihilati oamenii… de catre alti oameni. E o tema apasatoare. Dar pentru asta avem literatura. si pentru asta avem Premiul Nobel". Svenska Dagbladet merge mai departe: "Un laureat demn de respect. Universul lingvistic al Hertei Müller nu seamana cu al nimanui altcuiva – acesta este principalul ei atribut ca scriitor".
In timp ce unii critici i-au laudat operele, a existat si un curent subteran de uimire pentru ca un alt scriitor relativ necunoscut a primit marele premiu. Criticul german Marcel Reich-Ranicki a refuzat sa comenteze despre Herta Müller, spunandu-le reporterilor simplu: "Nu vreau sa vorbesc despre ea". Alt critic german, Hellmuth Karasek, a declarat ca Philip Roth ar fi trebuit sa ia premiul "si inca o data, nu a fost el", dar a avut cuvinte de lauda pentru cea mai recenta carte a Hertei Müller, comparand-o cu Aleksandr Soljenitin.

El Pais: "Nobel ii premiaza pe cei fara voce"
Francezii si spaniolii sunt familiarizati cu numele si biografia Hertei Müller. Cotidianul spaniol El Pais titreaza "Nobel ii premiaza pe cei fara voce", notand ca in 1987 guvernul german a platit 8.000 de marci pentru ca Müller sa poata merge in Berlin, iar familia acesteia a trebuit sa plateasca aceeasi suma, "pentru ei astronomica, pentru a plati mitele care sa le permita sa fuga". Cateva dintre titlurile din presa franceza au fost in aceste zile pozitive: "Nobelul 2009 poarta numele Herta Müller" – Nouvel Observateur, "Herta Müller, Nobel-surpriza" – L’Express sau "Herta Muller, o viata sub dictatura" – Le Point.

NY Times: "Herta Who?"
Ziarele americane au de departe cele mai dure si vehemente reactii, dand glas nemultumirii generale ca nici in acest an laureatul Nobel nu a venit de peste Ocean. Los Angeles Times si New York Times pun fata in fata declaratiile fostului si actualului secretar al Academiei Suedeze. Daca Horace Engdahl declara anul trecut ca literatura americana este izolata si insulara si ca "Europa este centrul lumii literare", actualul secretar Peter Englund a spus recent ca Nobelul a devenit prea "eurocentric" si ca "exista autori si din alte zone care merita acest premiu, din America, de exemplu". Sperantele americanilor au fost insa frante joi, o data cu anuntarea noului castigator. "Daca Joyce Carol Oates, Philip Roth, Thomas Pynchon, Don DeLillo nu o sa castige Nobelul, ei se vor inscrie intr-o companie selecta a celor care nu l-au castigat niciodata – James Joyce, Virginia Woolf, Lev Tolstoi sau Marcel Proust", ataca NY Times.

Acelasi ziar american a incercat sa descopere intr-un reportaj ce inseamna practic Herta Müller pentru newyorkezi. Titlul materialului – "Herta? Care Herta?". Reportajul porneste de la povestea lui Toby Cox, "o persoana bine informata", care detine o librarie, Three Lives&Company, ce isi propune sa tina pasul cu ceea ce mai citesc oamenii in aceste zile. Librarul newyorkez a fost surprins de castigarea de catre Herta Müller a Premiului Nobel pentru Literatura. "Nu a fost «pe radarul meu»", a recunoscut Cox. "Noi nu avem nici o carte de-a ei", a completat librarul. De altfel, si reprezentanti ai altor librarii din metropola americana au marturisit ca nu au auzit de actuala castigatoare a Premiului Nobel pentru Literatura.

"Imi este rusine sa spun ca nu am mai auzit de ea. Dar eu nu am auzit de o multime de castigatori recenti. si eu sunt iritat ca niciodata nu i-au dat premiul lui Updike", a spus si Bruce Brooks, un angajat al Bibliotecii Comunitare din Brooklyn.
La libraria Strand, pe Broadway, se gasesc inghesuite pe rafturi cateva exemplare ale cartilor ei, dar ritmul de vanzare este foarte scazut. "Vanzarile sale au fost sumbre aici si foarte putini dintre angajatii nostri chiar stiu cine este ea", a declarat Nancy Bass, proprietarul, adaugand ca este vazuta ca un "autor obscur".
Cu toate acestea, activitatea Hertei Müller nu este chiar necunoscuta in oras. The Queens Library a imprumutat cele cinci exemplare ale unei traduceri a cartii Hertei Müller "The Appointment" de 60 de ori, adica peste media obisnuita, admite cotidianul american.

"Printre cei care nu par sa inteleaga ca Herta Müller a castigat se numara ea insasi – primele cuvinte pe care le-a spus: «Inca nu pot crede. stiu ce s-a intamplat, dar inca nu pot crede»", continua ofensiva intr-un alt text NY Times.
Revista americana Time titreaza "Scriitoarea germana Herta Müller: o alta surpriza a Nobelului", notand ca este o alegere surprinzatoare si pentru americani – doar cateva dintre cartile sale au fost traduse in engleza –, dar ca, "intr-un fel, ar fi fost o surpriza si daca alegerea sa nu ar fi fost o surpriza". "In ultimii zece ani, multi dintre laureatii Premiului Nobel pentru Literatura au fost scriitori de care putini cititori din SUA, academicieni sau jurnalisti literari, au auzit. "Ceea ce nu au realizat americanii este ca selectia lui Müller este mai putin surprinzatoare in Germania. Este unul dintre cei mai premiati scriitori germani, iar criticii o stimeaza, desi aproape nici unul nu o considera o eminenta literara", mai scrie Time.
Ideea vedetelor literare care nu au primit ravnitul trofeu a fost reluata de cotidianul britanic The Times, care se intreaba rautacios: "Ce au in comun Elfriede Jelinek, Imre Kertész si Wislawa Szymborska? Toti au primit Premiul Nobel pentru Literatura. Ce au in comun Marcel Proust, James Joyce si Graham Greene? Nici unul dintre ei nu l-a primit".

» Cartile Hertei Müller, reeditate in tiraje de cate 2.000 de exemplare
Librarii romani au fost luati prin surprindere, cartile Hertei Müller fiind de negasit in librariile bucurestene. "Acum intreaba lumea ca a luat Nobelul. Le-am avut si nu se vindeau. Cine stia de ea?", spune o femeie care detine un butic de carti langa Sala Dalles. "Probabil, o sa le primim", crede un vanzator de la Diverta de pe Magheru. "Sute de oameni au intrebat in ultimele doua zile, dar nu le avem", spune o fata de la Carturesti, care ridica neputincioasa din umeri, in timp ce doi tineri insista sa verifice in depozit.
"La nici o ora dupa anuntul referitor la acordarea Premiului Nobel Hertei Müller, in magazinele Diverta a urmat un val de cereri din partea consumatorilor. Dorim sa va asiguram ca titlurile scriitoarei se vor gasi in curand in magazinele Diverta, imediat ce acestea vor fi disponibile la furnizor", promite Emilia Canea, managerul general al librariilor
Diverta.
"Dupa recompensarea Hertei Müller cu Premiul Nobel pentru Literatura, am  primit foarte multe comenzi la editura, atat din partea librarilor, cat si a cititorilor, direct pe www.polirom.ro. Incepand din aceasta  saptamana, «Regele se-nclina si ucide», «Este sau nu este Ion» si  «Animalul inimii», cele trei volume ale scriitoarei publicate de  Polirom, vor fi reeditate in transe succesive de cate 2.000 de exemplare", a declarat pentru Romania libera Oana Boca, director de imagine Polirom.

http://www.romanialibera.ro/a167186/care-herta-exceptionala-herta.html


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 24, 2009, 01:13:57
Merita citite si comentariile.

COMENTARII

Florin Grigoriu: UN NOBEL PENTRU SCRIITORII ANONIMI
Marti, 13 Octombrie 2009 08:33
Intre cele doua culturi existente in Romania, cea apreciata de presa conventionala si de Institutul numit Cultural si Roman, inclusiv de culturnicii de ieri si de azi, cu calatorii in strainatate si dorinta lor de accedere la toate functiile europene, inclusiv la Unesco si-n istoriile literare, lista premiata mereu si mereu - si cea a miilor de faptuitori de activitati culturale, inclusiv literare, exista o prapastie care se adanceste. Premierea scriitoarei Herta Muller ne înnobilează pe toti cei traitori in spatiul euopean romanesc. Mult mai interesante sunt comentariile celor anonimi sau nu, de pe bloguri, decat cele oficiale, facute de cei care pana azi n-au vorbit niciodata de scriitoarea din Banat-Romania- Germania. Vedeti si istoriile literare oficiale si va veti convinge cine si cate pagini au: Un exemplu din Istoriiiiiiia lui Nicolae Manolescu: scriitorul Cartarescu are mai multe pagini decat oricine credeti dumneavoastra dintre marii scriitori, recunoscuti in istoriile literare anterioare...fiindca i-a fost student. A si fost propus pentru Premiul Nobel. E bine ca aceasta comisie de decernare nu-i bucuresteana. Imi pare rau pentru cei de pe raurile Colentina, Bucurestioara si Dambovita *si alte ape romanesti*, dar *tat Banatu-i fruncea*, adica Provincia, scriitorii din cea de-a doua categorie, necunoscutii tipariti in 100-200- exemplare si neexistenti in librarii, in dictionare si-n istorii literare, fie ele si de 6 kilograme,cuprinzand istorii de 300 de ani, dar mai ales a perioadei cand unii istorici au fost si sunt mari si tari in Bucuresti... Cazul premiatei Nobel, scriitoarea Herta Muller, este simptomatic. Dar sa vedeti mustele iesite si vobind, acum dupa ce scriitoarea Herta Muller si- arat si semanat cu truda si sange ogorul literar! Ma opresc aici, dar sunt multe de spus despre Republica Literelor Romanesti, crezuta de unii un sultanat bucurestean, chiar si cu idei noi-europene... Bravo scriitoarei Herta Muller si celor sarguinciosi, tacuti si increzatori in scrisul lor si in scrisele, operelor tuturor celor de inainte, de azi si din viitor! Florin Grigoriu

O voce: H.Muler a meritat premiul Nobel
Luni, 12 Octombrie 2009 22:17
Majoritatea premiilor Nobel se dau pentru descoperiri noi in domeniile stintei,dar mai ales pentru cercetari noi in diferite domenii.Scriitoarea H.M.a abordat o tema deosebita in scrierile sale in care a scos in evidenta sistemul de opresiune securisto socialist a PCR si suferintele romanilor neputiinciosi care au fost transformati in robi ai clasei comuniste conducatoare.Nu a existat familie de romani care sa nu fi avut un membru detinut politic,frica a intrat odata pentru mult timp in Romania.Romanii de rand nu circulau in strainatate,excursiile in strainatate si sampania era pentru clasa muncitoare reprezentativa.Totul ce este scris de H.M.apare ca o veste asemanatoare lagarelor naziste din cel de-al doilea razboi mondial.Este adevarat ca imediat dupa asazisa revolutie unii activisti de frunte ai pcrului si unii securisti au fost scosi la pensie cu pensii substantiale iar cei care au ramas au ocupat functiile cheie in politica indiferent de partid si au format asa zisa noua clasa politica pluripartidica formand o oligarhie politica care si-au facut legi ce ii favorizeaza in continuare de salarii,pensii si alte drepturi.H.M.a avut cetatenie romana de etnie germana si traind in Romania a cunoscut multe din faradelegile partidului comunist roman si mai mult a vazut si vede traiul romanului.Scriind despre aceste lucruri intro tara libera si intro limba de circulatie internationala a avut posibilitatea sa se evidentieze in aceasta problema necunoscuta in lume.Felicitari D-na Herta Muler,meritati acest premiu.

gyuluka: meditatie
Luni, 12 Octombrie 2009 19:57
daca herta muller este de origina romana, atunci avram iancu era de origina maghiara

Sondaj: A meritat Herta Muler Nobelul?: Care este opinia dvs.?
Luni, 12 Octombrie 2009 19:46
Credeti ca Herta Muller a meritat Premiul Nobel pentru Literatura? http://sondaje.php0h.com/hertamuller.php

callas: pentru a raspunde corect, inseamna sa fi citit toate celelalte carti care NU au luat premiul si asta cred ca a facut doar comisia care a acordat premiul NOBEL. Daca insa ai citit cartile ei, trebuie sa ai incredere ca au fost mai bune decat ale celorlati. Cum scria Cartarescu astazi intr-un ziar german, dicatura criminala din Romania i-a sadit Hertei Müller in mijlocul creerului firul de nisip in jurul caruia s-a creat perla literara. Daca si Johannis va deveni premier, incep sa cred ca norul de plumb care pluteste peste Romania va lasa niste raze de soare sa treaca,
Marti, 13 Octombrie 2009 19:18

luca gherasim: NOBELUL UZINELOR DE GANDIRE DE FACTURA ZAMOLXISIANA
Luni, 12 Octombrie 2009 17:25
NOBELUL UZINELOR DE GANDIRE DE FACTURA ZAMOLXIANA. 1. Herta Muller a trait circa patru decenii in Romania comunista. Primul falanster, nu stiu exact, are marca Scaieni - Boldesti. Doctrina marxista a fost elaborata sub marca germana. Nemtii au decis asupra marcii nazismului. Rusii asupra marcii marxismului german. Fiind retinuti de a practica aplicatii marxiste au fost siliti, de kremlinisti, s-o experimenteze pe o suprafata respectabila chiar in Berlin. 2. Herta Muller cu precadere prezinta raportul dintre individ si experimentul marxist cu specific romanesc. 3. fiind de etnie germana, excetatean roman, presa romaneasca incurajeaza faptul ca fara o formatie romaneasca si conditiile oferite de pamantul romanesc nu ar fi dobandit mecanismele necesare afirmarii pe plan universal si ar fi ramas la stadiul de manifestare a unei femei descurcarete sau a unei bune povestitoare orale,in felul trancii Riza, cui s-ar fi nimerit, a confruntarilor avute cu laborantii marxismului german. Jurnalistii romani neprezentand efortul subiectului de a strabate arhetipul zamolxian lasa publicul Terei in nelamurire. Nimeni , inca, nu se poate desprinde prin sinea sa de arhetipuri, inclusiv stapanii cernelii electronice. 4. Geniul de formatie orala, in epoca scrisului, este desconsiderat, singurul criteriu acceptat este manifestare prin platforma scrisa. Cutumele, Codexul bellagines burebistan, Miorita, Mesterul Manole, Soarele si luna, tehnologiile Mesterului Manole au fost prezentate mii si mii de ani sub forma orala, memorate de interesati si redate in spiritul scolii orale. Nimeni nu se poate indoi de lipsa de perfectiune a reglementarilor, partial, enumerate. Mesterul Manole si Miorita sunt norme jurisdictionale. Scoala oralitatii era dominata de institutii specifice extrem de perfectionate si de solide. Pentru realizarea aceluiasi obiect Scoala Scrisuui a format institutii cu trasaturi de alt tip. Saltul de la scoala oralitatii la scoala scrisului este extrem de dificil si se exercita sub povara financiara extrem de mare. Povara de a nu ramane in scoala oralitatii si a fi absolventa Scolii scrisului, in speta Herta Muler, a fost suportat de fiecare contribuitor roman. Masina de producere a componentelor de capital intelectual dincolo de standardul superior numita Herta Muller, oriunde s-ar duce, este de marca Romania. Faptul ca produsele investitorului Herta Muller, standardizate de Casa Nobel, jumatate au fost produse in Romania si jumatate in Germania nu conduce la dizolvarea marcii Made Romania. 5. Ceausescu, prin Decret, a obligat pe beneficiari dornici a produce componente intelectuale in alte locatii situate dincolo de granta, sa restituie, in cuantum minimal, cheltuielile varsate de contribuitori aferente absolivirii Scolii scrisului. Subrogatul Hertei Muller a decontat suma simbolica de opt mii de marci. Procedura ceausista, nu-i este specifica, orice investitor in formare profesionala, in felul sau, obliga pe absolvent la returnare de cheltuiala. Tranzactia Herta Muller a fost practicata in interiorul hartii marxiste si hartii zamolxiene , subiectul a preferat locatia elaboratorului doctrinei marxiste. A fost un transfer din incinta zamolxiana datatoare de deschidere a ochilor in incinta zamolxiana insusita de panteonul german. Herta Muller striga lumii ravasirea Paneonului zamolxian de doctrinarii marxisti. Tranzactia s-a efectuat din initiativa subiectului pentru a stramuta uzina creatoare, al carui titular este, in alta locatie cu mediul ecologic , favorabil, producerii componentelor capitalului intelectual. La realizarea tranzactiei au contribuit , in mare masura si radacinile de factura etnica. A nu se uita ca pana in veacul al optasprezecelea zeii nemtilor au fost: Zamolxis, Deceneu, Burebista - inainte mergatori ai geto-dacilor. Faptul ca, in Romania post decembrista, se evitaz procedura dazdaunarii investitorului in construirea uzinelor de gandire dauneaza fiecarui contribuitor roman. Pe plan european este necesara o Directiva in avantajul Romaniei, stat de furnizare de forta de munca intelectuala, superior calificata, in folosul altor sta e.u., a se vedea institutia:nejusta imbogatire. 6. Herta Muler , prin decontarea simbolica a sumei de opt mii de marci, nu a dobandit dreptul de a uzinifica componente de capital intelectual sub alta marca. 7. Premiul Nobel se confera fabricantului de componente de capital intelectul de exceptie dar nu si autorului si proprietarului marcii, sub acest aspect Herta Muller ar fi putut manufactura produsele intangibile in orice locatie din Univers si tot ar fi fost distinsa de Comitetul Nobel. Premiul se confera numai posesorului indreptatit. In cazurile: Odobleja, Paulescu, Procopiu,..., Premiul Nobel s-a acordat plagiatorilor, celor neandreptatiti. Dreptul proprietatii intelectule a fost grav incalcat iar uzinele de producere de capital intelectual romanesc nu au fost recunoscute ca furnizoare de produse de gen, in baza acestui fapt, clientii s-au orientat catre pseudofabricanti din USA si Canada. Obraznicia canadienilor a trecut peste absurd datorita afirmatiei: nu este important creatorul ci diseminatorul - cel care face cunoscuta opera, in fapt Comitetul Nobel a atribuit Premiul diseminatorului, raspandacului, plagiatorului operei si nu lui Paulescu! idem in speta Odobleja ! 8.In speta Herta Muller, Premiul Nobel apartine efectiv autoarei, in circulatia universala brendului romanesc ramane ca posibila. Producatorul de componente intelectuale, Herta Muler, faptul ca prezinta neconcordantele dintre un produs german , recte marxismul german, aplicat in Romania si capacitatile propri de natura intangibila si de substanta tangibila nu are nicio relevanta juridica in afara brendului romanesc. In consecinta: Nobelul nu apartine nici Romaniei nici Germaniei ci numai producatorului de componente de capital de exceptie numita Herta Muller. Cetatenia romana, ulterior germana a uzinei intelectuale Herta Muller nu justifica pretentiile romanilor, germanilor si nici a statului German sau a statului Roman. Pe de alta parte Romania si Germania sunt parti e.u., Herta fiind, o parte a vietii cetatean roman si o parte a vietii cetatean german, deci, in prezent, cetatean e.u, la fel ca oricare german sau roman, premiul este al unei uzine de produse intelectuale din E.U. Cetatenii E.U., deocamdata se pare ca aspectul juridico-psihologic este putin fortat, nu sunt obisnuiti a se declara e.u -nieni cum se declara, indiferent de stat USA, americanii di , desi ,in fapt, acest Nobel apartine eu-nienilor ! Dar in situatia laureatului Premiului Nobel, Ilia Mecenicov, cetatean rus, stranepotul Spatarului Milescu,devenit parizian, scolit la Paris de fiziologul Cantacuzino si de alti romani, foia de constatare, cu privire la cuprindere in anumita sfera de apartinenta, inca nu a fost deschisa de jurnalisti romani si nici de rusi si nici de francezi. luca gherasim 07 48 59 59 14, www.manecognitiva.ro. Manecognitiva - agentia europeana de capital intelectual si inteligenta artificiala.

verat: aberatii Nobeliene
Luni, 12 Octombrie 2009 15:43
aberatii. Herta Müller face valuri cu securitatea, cand securitizarea vestului ii face pe comunisti mici copii. Bashingul e la moda, ca vine din Germania sau din USA. Si totusi, va recomand Pynchon si Robbins. Americanii nu sunt nici pe departe lipsiti de cultura, asta pot s-o spuna cei care au un vocabular de 1500 de cuvinte si isi imagineaza ca engleza americana are 1500 de cuvinte, in total. In rest, daca cititi Herta Müller intr-adevar, o sa va dati seama ca imaginatie cam zero, in rest, ceva competenta lingvistica. Desi marii, Walser, Haftner, etc, pe ei nu-i poate ajunge d-na Müller niciodata.

luc: Imi pare rau dar afirmatia pe care o faci cum ca , ``americanii nu sint nici pedeparte lipsiti de cultura`` ma face sa rad cu gura pina la urechi si asta pntru ca nu sint antiamerican, traiesc in state de 10 ani si m-am convins de nivelul lor de cultura !!!!!!!! Uita-te la modul general intr-o societate si nu te lua dupa citiva care sint ok in ce vrei sa-i urmaresti. Americanul de rind este extrem de ignorant iar cei care se cred culti sint snobii plin de bani si care au acces la toate numai datorita banului. Marea masa munceste pe rupte si nu are timp sa citeasca carti iar in scoala ii invata sa citesca si sa scrie numai cit sa-si plateasca billurile. La citi sint, au un procent prea mic de oameni intr-adevar cultivati deci esti foarte departe de adevar in ce ai sustinut in comentariul tau !!!!!!!
Duminica, 18 Octombrie 2009 07:16

Sile: De ce exceptionala?
Luni, 12 Octombrie 2009 14:02
E un om normal care si-a luat in serios totdeauna ceea ce a facut. A primit premiul pentru ca pe linga 10% inspiratie a folosit si 90% transpiratie (Edison). Il merita. Ceea ce ar trebui sa facem noi e sa citim, ce a scris, sa intelegem si sa procedam in consecinta.Asteptam, in ziare, scurte texte critice de la criticii nostri literari, dar nu din acelea din care sa li se vada invidia.

BARABBAS: Invigatorii...
Luni, 12 Octombrie 2009 12:49
mereu au dreptate.Un premiu pentru pace ar trebui oferit celor care fac lucrari ce nu instiga la ura si razbunare.Pe viitor specialistii,indiferent de domeniul de activitate.sa mai mediteze "olecuta"cu privire la aceasta propunere pentru simplul motiv ca in decursul istoriei razboaiele s-au dovedit a fi utile pentru selectia omeniri,evident cele purtate cu armamentul minti combinat cu forta trupului.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 24, 2009, 01:18:10
Polonezii considera Nobelul pentru Herta Muller o "gluma grotesca"
 
Presa de dreapta din Polonia critica decernarea premiului Nobel pentru literatura scriitoarei germane de origine romana Herta Muller, considerand ca totul nu este decat 'o particica' din cadrul amplei incercari a Germaniei de a se prezenta drept victima a celui de-al doilea razboi mondial, scrie ziarul german Sueddeutsche Zeitung, consultat de Agerpres.

La inceput, toti erau de acceasi parere, marile ziare poloneze laudand decizia comitetului Nobel de la Stockholm. Stanga si liberalii sunt in continuare de aceasta parere, insa presa de dreapta a inceput acum sa critice decernarea premiului unei scriitoare care descrie soarta etnicilor germani din Romania, care mai inainte il aclamau pe Hitler. Istoricul literar Jacek Cieslak scria in ziarul national-conservator Rzeczpospolita ca premiul acordat lui Muller dovedeste ca eforturile germanilor de a-si impune imaginea lor asupra istoriei sunt deplin incununate de succes. Premiul este, in opinia sa, 'o particica' din cadrul amplei incercari a Germaniei de a se prezenta drept victima a celui de-al doilea razboi mondial. Herta Muller este bine cunoscuta in mediile culturale de pe Vistula, sapte din cartile sale fiind traduse in limba poloneza in ultimii sase ani, ea fiind perceputa drept o voce importanta a noii literaturi germane.

Atat publicatia liberala de stanga Gazeta Wyborcza cat si Rzeczpospolita erau la unison in primele lor analize, fiind de parere ca este bine ca, multumita operelor lui Muller, ororile si mecanismele sufocand orice energii individuale ale comunismului ajung din nou in constiinta occidentala. In cadrul dezbaterii istorice poloneze, faptul ca suferinta polonezilor din Est sub ocupatia sovietica, in primii doi ani ai razboiului si imediat dupa, este asa de putin cunoscuta in Vest, este un punct dureros. In unele recenzii ale operei lui Muller se face acum referire la faptul ca sute de mii de polonezi au avut si ei aceeasi soarta ca si eroii romanului ei, 'Atemschaukel'. Si ei au fost deportati in Siberia ca asa-zisi dusmani ai URSS iar multi polonezi au trait si ei teama patrunzatoare care paraliza societatea, se spune. Polonezii se recunosteau pe ei insisi in opera unui german.

Insa doar peste cateva zile, in presa cu orientare de dreapta din Polonia si-a facut tot mai mult loc scepticismul iar influenta publicatie Rzeczpospolita critica chiar dur decernarea Nobelului acestei autoare, care a abia in 1987 a reusit sa plece din Romania neo-stalinista in Germania federala, ca etnica germana. Pe o pagina si jumatate, istoricul literar Cieslak explica ca germanii rescriu istoria in interpretarea lor si vor sa se prezinte ca victime. Desi Herta nu poate fi facuta personal responsabila de faptul ca tatal ei a fost in SS, totusi, faptul ca descrierea destinului etnicilor germani din Romania, care in timpul razboiului il aclamau pe Hitler, este pusa pe aceeasi treapta cu romanul 'Kaddish pentru copilul nenascut' al supravietuitorului ungar al Holocustului si premiatului Nobel Imre Kertesz este in opinia sa 'o perversiune', care intra in categoria 'glumelor grotesti' ale comitetului Nobel de la Stockholm. El arata ca nu se poate abtine sa nu vada o paralela intre uniforma SS a tatalui Hertei Muller si sustinerea ascunsa pentru Hitler a suedezilor asa-zis neutri. Ca dovada pentru incercarea societatii germane de rescriere a istoriei, Cieslak citeaza dezbaterea din Germania referitoare la expulzarile germanilor din Est.

Astfel, premiata Nobel Herta Muller - fara sa vrea desigur - adauga un alt capitol la dezbaterea emotionala interna legata de relatiile cu vecinii germani. Publicistii de stanga si cei liberali sunt de parere ca toate victimele razboiului au dreptul la simpatie si compasiune. Tabara nationala vrea insa sa arunce o vina colectiva asupra germanilor din Est, care au trebuit sa plateasca un pret foarte mare pentru razboiul de nimicire si politica de ocupatie brutala a regimului national-socialist, inclusiv asupra germanilor din Romania.

COMENTARII

Kartouche: Polonezii stiu ce vorbesc !
Sambata, 17 Octombrie 2009 20:51
Stimata dna Muller, daca nu traia in Romania, nu facea scoala in Romania, inclusiv facultatea, pe gratis, in Germania nu ajungea scriitoare, era o muncitoare intr-o fabrica BMV, eventual o vanzatoare intr-un butik. Romania, chiar comunista, a scos-o din mocirla unui sat obscur si a promovat-o in lume ! Veci, nu ajungea ea, in Germania sa faca facultate, sa scrie, sa traiasca din scris. Faptul ca a fost "bagata in seama" la plecarea in Germania se datoreaza, evident, securitatii. Daca ea nu ar fi fost contactata pentru a fi recrutata de contraspionajul roman, zacea in anonimat, la fel ca altii. Ce a scris ea asa important, ce bestseller a fost remarcat de lumea literara ?? Ce critici literari au scris cronici elogioase, au remarcat valoarea literara, artistica, de stil, de mesaj, a autoarei ?? Aproape nimeni !! Ea avea un alt mesaj, la moda : sa condamnam comunismul ! De fapt, acesta a fost motivul pentru care a fost publicata in Germania :”lupta cu securitatea romana si cu ferocele comunism.” Repet postarea anterioara : Asta e motivul pentru care a primit si premiul Nobel, un premiu politic. Daca ai scris impotriva comunismului, ai condamnat islamismul si terorismul, ai „infierat” holocaustul, sa te astepti la un premiu NOBEL !

Alfonso: respect kartouche!!! Esti singurul din" runda" care gindeste la rece.
Duminica, 18 Octombrie 2009 22:04

fritz: polonezii considera Nobelul . . . .
Sambata, 17 Octombrie 2009 17:22
comentez acest articol din Polonia si nu consider premiul pentru Dna Muller o gluma grotesca . Acel critic ,, literar ,, cum i-si zice este socotit ca cel mai prost critic in plus scrie la un ziar care apartine partidului lui Kaczynski , care este ruso fob , partid care doreste la fel ca si PSD sa distruga ceeace s-a co9nbstruit de la 1990 incoace , doreste cu orce pret sa ajunga iar la putere trecand chiar peste trupuri . Cele descrise in cartile lui Muller eu le-am trait in Romania , poate nu char asa dar cunosc bine tema . Acesti ,, nemti ,, nu sunt nemti sunt sasi sau svabi ceeace nu este totuna , polonezi nu identifica aceste diferente . Pentru ei daca aude limba germana este tot una , chiar si austriecii , sau altii care folosesc l. germana ( elvetienii ) . Este drept , au suferit din partea nemtilor , dar dece trak sau nu prea discuta ce au facut rusii ? dar ce au facut rusii in Bucovina si Basarabia ? dece romanii tac din gura ? Parerea mea este ca a fost bine ca d-na Muller a capatat premiul , in schimb Obama l-a capatat doar de ,, ochi frumosi ,, .

fritz: domnule sau doamna , toate tarile care au fost sub ocupatie sovietica , au multe pe suflet . Nu zic ca Polonia a fost mai ,, breaza ,, peste tot a fost diferit . O perioada din viata ( 2 ani ) a stat in RDG , acolo nu stiai niciodata cine este cine . Am trait mult timp in Romania , unde stiu ca am fost asa zisul ,, stan patitul ,, au fost lucruri mult mai rele decat in Polonia unde traiesc acum . De 2 orio am fost aruncat din scoala pentruca umblam la biserica - sunt catolic - nu am putut sa ma duc la facultate , ca de tatal meu cica era burjui si ce , d-a Muller a putut sa umble , foarte bine , de aceea ceeace descrie este o parte din viata ei . Doar ,, versetele interzise ,, nu au o soarta asemenatoare pentru autorul sau ? nu este condamnat de islamisti la moarte ? . Ja vedeti ce se aude si se intampla in Cuba sau Chile , ce acolo este altfdel cum a fost in Romania sau Polonia ? Comunismo e muerte . Ce va aduce aceasta aminte ? L-am auzit de Dej , l-am auzit pe Ceausescu , pe Grotevol si pe Gierek , identico , sa mai adaug ?
Duminica, 18 Octombrie 2009 14:28

sfertodoctu: sunt astia de dreapta
Sambata, 17 Octombrie 2009 08:29
cum sunt eu cardinal de Baragan... Si ce are generatia HM cu generatia Hitler? Cum se poate dovedi victimizarea Germaniei in WW2? Aia care au scris si acceptat articolul la tipar erau treji? De fapt serviciile secrete comuniste incep sa urle...coordonat! Nu in Romania, nici in Rusia sau Germania. Dar se mai gasesc pe ici pe colo...La fel e si dreapta romaneasca...de asta PNTCD nu e in Parlament si PNL e la remorca PSD...

Gogu Suedezu': Nu e rau Polonia
Sambata, 17 Octombrie 2009 06:51
Un punct de vedere interesant: masacrezi milioane si dupa aia de plingi de ce au ripostat cei macelariti

Florin: Obsesie
Sambata, 17 Octombrie 2009 04:59
Nu vreau neaparat sa-i iau apararea scriitoarei, dar polonezii astia au inceput sa ma oboseasca cu auto-victimizarea asta a lor. Nu le face nici o cinste, de fapt confirma imaginea de perdanti pe care si-au faurit-o in ultimele secole. Da, au pierdut teritorii si civili, dar li s-au si dat paminturi pe tava in vest (mai bune decit cele pierdute in est), au avut o pozitie privilegiata in Comecon (spre deosebire de Romania), iar progresul economic dupa comunism il datoreaza in mare parte nemtilor. Asa ca vaicarelile astea sint ipocrite si penibile. Cehia si Polonia ar trebui incurajate sa se alature Bielorusiei in CSI daca le displace Europa asa de mult. Si sa dea inapoi toate subventiile de la contribuabilii europeni.

istoriul melancolic: Adica de ce nepotul lui Stalin poate face valuri pro-stalin ,copii/nepotii lui niculescu-mizil pot s
Vineri, 16 Octombrie 2009 21:03
Ce victorie a intolerantei! Ura impotriva TUTUTOR nemtilor mai mare decat orice: copiii asasinilor buni au mult mai multe drepturi decat copiii asasinilor rai??? Un punct de vedere ridicol si care ii injoseste pe polonezii ... lui Wajda.

Zeus: Nu-i de mirare.
Vineri, 16 Octombrie 2009 17:53
Si in polonia exista o patura a populatiei care nu citeste. Intamplator acolo e vorba de "dreapta" poloneza. Poate dupa un timp se mai desteapta si ei. Si in romania sunt multi care dupa ce au termina scoala cu greu, nu s-au mai uitat intr-o carte. Acestia sunt si ei uimiti si cu sfiala se gandesc oare e o ocazie sa ne mandrim cu aceasta "romanca".

DRAGULUI ZEUS/parerea: Ridic palaria, moncher.! O zi veseloasa!
Sambata, 17 Octombrie 2009 14:42

ANDREI: PREZENTA HIPOPOTAMULUI SFANT ASUPRA CAPULUI DOAMNEI MÜLLER SI A LUI BOGZA A LUI DIMOW SI A NOASTRA
Vineri, 16 Octombrie 2009 15:35
1.BALADA DROMADERELOR- GEO BOGZA- NU HERTA MÜLLER- MI LIPSESTE ORIGINALUL de-as avea patru dromadere n-as mai visa hipopotami eliberat de mamifere l-as admira pe-Apollinaire si j’avais quatre dromadaires 2. de-as avea patru dromadere mi-as cumpara un palmier si stand sub el intr-un hamac l-as tot citi pe Apollinaire si j’avais quatre dromadaires Refren Avec ses quatre dromadaires Don Pedro d’Alfaroubeira Courut la monde et l’admira Il fit ce que je voudrais faire si j’avais quatre dromadaires 3. de-as avea patru dromadere cu toate patru-as pribegi in acea lume de himere ce-a fost a lui Apollinaire si j’avais quatre dromadaires 4. de-as avea patru dromadere m-as putea duce si in cer ca un turn Babel terminat de dragul lui Apollinaire si j’avais quatre dromadaires Avec ses quatre dromadaires Don Pedro d’Alfaroubeira Courut la monde et l’admira Il fit ce que je voudrais faire si j’avais quatre dromadaïres. DESTIN CU BAOBAB- LEONID DIMOW-NU HERTA MÜLLER- LIPSESTE ORIGINALUL Oraşul în cadril de mucava Trăia, înfricoşat, la cinema, Iar străzile duceau poveri de şoapte Doar între pauze. La cinci şi şapte. În piaţa cu celebru nume şvab Creştea, până la cer, un baobab Cu fructe cât o casă, cu bodegi Şi trenuri de sidef iuţind prin crengi, Cu gări albastre-n care stam zâmbind La străvezii pahare cu absint Şi povesteam din viaţă, şi râdeam De peştii care ne priveau din geam, În seara-aceea-n care nori duioşi Au oglindit lătraturi şi cocoşi Şi medici de zăpezi cu nume şvab Zăcând lângă bonavi, în baobab

eu sunt un prost: si vorbesc numai asa sa ma aflu-ntreaba
Vineri, 16 Octombrie 2009 14:40
"herta muller nu e departe de nazism" .......Decerebratule!

eu******: suferinta polonezilor
Vineri, 16 Octombrie 2009 14:00
Cred ca polonezii, si in special evreii polonezi, au de ce sa isi pune semne de intrebare in legatura cu aceasta decernare. Ei au suferit enorm si spre deosebire de alte natii si acum celebreaza, in tacere, victimele orarilor razboiului nazist. Este de aceea greu pentru ei sa uite ca Germania si implicit Herta Muller nu sunt inca prea departe de nazism. Teama lor pentru evitarea unor noi orori este indreptatita. Puterea nastea intotdeauna monstrii.

Cristina: Datul cu parearea e sport national romanesc? De unde ati scos povestea cu "tara antisemita". Eu traiesc in Polonia de niste ani, vorbesc polona si pot sa va asigur ca... lucrurile arata altfel decat le prezinta gazetele noastre. In plus, polonezii au o cultura a dezbaterii. H. Muller nu e o "icoana" pentru ei si e bine ca e asa. Dar "romanismul" vad ca exclude dezbaterea... Trebuie sa intelegem ca, in ochii altora, 'telectualii nostri laudarosi si creatori de mituri sunt extrem de caraghiosi.
Sambata, 17 Octombrie 2009 19:10

Aleks mici: Ce-ar fii sa mai cititi putina istorie ADEVARATA si nu basmele pestilentiale si pornografice - insulta absoluta celui mai minimal intelect - cu care suntem aburiti si aiuriti cu totii in cel mai desavirsit fals al istoriei! Chiar stiti voi Romanii ce s-a intimplat in Polonia inainte de razboi impotriva populatiei Germane, din teritorii Germane- nu Poloneze- ! Nu va doresc sa aflati pe pielea vostra de ceea ce sunt capabili Polonezii vostrii ! Ca Polonezii sunt anti-semiti, este o greseala pt ca evreii nu sunt popor semitic. Semiti sunt arabii si altii ca ei ! Deci este o contradictie in termeni sa fii anti-semit, adica o tautologie pleonasmica cu referinta gresita ! Ca Polonezii sunt anti-evrei, nu ma surprinde! Toti si toate popoarele , dupa ce evreii au inventat mitomania exodului, in toata istoria cunoscuta au fost si devenit din experienta istorica anti-evrei. Absolut toate popoarele care initial le-au dat gazduire. Eu un lucru stiu! Daca esti cuminte, serios, cinstit, muncitor, modest, respectos, tolerant, intelegator ..... samd.......samd, in orice tara si la orice popor te-ai afla , nimeni nu are absolut nimic cu tine. Nuai cu evreii s-a intimplat altfel : ei nu au facut "nimic", "niciodata" dar popoarele si tarile pe unde rataceau, cu totii fara nici o exceptie "innebuneau"brusc si"inexplicabil"si uite asa incepeau "fara nici un motiv"sa-i urasca . Eu personal nu vad nici o ipoteza sau fapt istoric plauzibil de declansare in masa la absolut toate popoarele a acestor accese de nebunie absoluta si definitiva. Chiar, oare ce virus sau bacil neuro-psiho pathologizant a afectat peste noapte si cu o contagiune mai mare ca ciuma bubonica sau gripa Spaniola acele - toate de fapt - populatii , popoare, natii, tari, regate de au devenit asa de acut anti-evrei. Chiar toti in lume sunt( si au fost in toata istoria) bolnavi mintal , acut si iremediabil , si numai evreii sunt sanatosi si nevinovati !!?? Eu personal nu pt sa cred si sa justific stiintific ca toti in istorie au fost nebuni si evreii totdeauna au fost nevinovati, sau numai ei normali psihic si toti ceilalti bolnavi. Lasind la o parte toate celelate consideratii si analize, eu personal stiu un lucru: Comunismul si Sovietele Bolsevice au fost creatia evreilor , si asta ne-a fost impus noua in 1945, fara voia noastra , cu forta bruta , crima , jaf, inselaciune, mizerie , teroare( de stat ! - nu inventata de Hollywood -!). Iar Comunismul a fost cea mai indelungata( 70 de ani) si absoluta crima impotriva umanitatii( mult mai mult decit victimile a doua razboaie mondiale la un loc !) . Istoria familiei mele - oroarea, teroarea, pierderile in vieti si material , absurdul , deznadejdea, vieti distruse prin interzicerea unui viitor decent si demn- este numai o parte minuscula, dar patognomica asupra cancerul comunist din Basarabiatul lui Paul Goma,si drama Romaniei- vinduta de "democratii '" macelarului si sceleratului - genetic degenerat- Stalin , iar totul se datoreste crimei absolute Comuniste a Comisarilor Poporului Sovietelor Bolsevice- adica evreilor , care ne-au bagat pe git Comunismul
Sambata, 17 Octombrie 2009 13:00

TIBI: este amuzant ce ai scris pe aici precum ca evreii tare au suferit incat actualmente sufera altii din cauza lor, evreii intotdeauna au fost oportunisti
Sambata, 17 Octombrie 2009 11:15

Alecsandra P.: Resentimentele polonezilor fatza de germani, si tot ce este german, este un fapt cunoscut si de intzeles. Dar sa nu uitam ca Polonia este o tara extrem de antisemita in continuare.....
Vineri, 16 Octombrie 2009 17:49

Marius: Ma indoiesc ca Herta Müller ar fi aproape de nazism. Asa ceva face parte din grotescul polonez de a inventa din orice, un prilej de ofense aduse germanilor.
Vineri, 16 Octombrie 2009 14:14

bogdan: polonezii sa-si vada de treaba lor!
Vineri, 16 Octombrie 2009 13:20
polonezii sa-si vada de treaba lor!

http://www.romanialibera.ro/a167652/polonezii-considera-nobelul-pentru-herta-muller-o-gluma-grotesca.html


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 24, 2009, 01:36:46
Un mare roman s-a stins saptamana trecuta la Paris. Dumnezeu sa-l ierte!

Cineastul Paul Barbăneagră a murit

Cineastul român Paul Barbăneagră a murit, la Paris, la vîrsta de 80 de ani, informează Teatrul Naţional Bucureşti (TNB). "Discipol al lui Mircea Eliade, autor a numeroase filme documentare consacrate artei şi culturii, Paul Barbăneagră rămîne în memoria noastră un ambasador peste timp al tradiţiei, un mesager al invizibilului ce transpare în marile creaţii umane. Operele sale pun în discuţie rostul şi piatra de încercare a omului modern: regăsirea sacrului", menţionează TNB. Născut în România, în 1929, Paul Barbăneagră a urmat Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, după studii de medicină. A realizat, începînd cu anul 1957, documentare, filme de scurt şi mediu metraj. Din anul 1964, el a trăit în Franţa, iar în anul 1976 a primit Marele Premiu pentru scenariu la Festivalul Internaţional de Artă, pentru pelicula "Versailles: Palatul-Templu al Regelui Soare". În anul 1987, Barbăneagră îi consacră maestrului său, Mircea Eliade, filmul "Mircea Eliade şi redescoperirea sacrului". În anul 1990 a primit Marele Premiu al Audiovizualului francez pentru întreaga activitate. În Franţa, el a fost colaborator la posturile de televiziune France 2 şi France 3 şi la Radio Europa Liberă. Paul Barbăneagră a organizat numeroase colocvii pe tema tradiţiei şi modernităţii. Volumul său "Arhitectură şi geografie sacră. Mircea Eliade şi redescoperirea sacrului" a fost publicat în limba română, în anul 2000, la editura Polirom. În 2004 a publicat volumul "Symbolique de Paris: Paris sacre, Paris mythique" (Les Editions du Huitieme Jour), scris în colaborare cu Felix Schwarz. Filmele sale, elogiate la vremea apariţiei lor de cei mai mari cronicari de televiziune francezi, au încîntat milioane de spectatori şi telespectatori. În martie, anul acesta, Paul Barbăneagră a primit Ordinul "Meritul Cultural", în cadrul unei ceremonii, la Paris.

de: M.Ex

http://www.monitorulexpres.ro/?mod=ultima_ora&a=citeste&p=ultora_cultura&s_id=81272


Titlul: Re: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Noiembrie 24, 2009, 01:25:48
Cat timp Paul Goma e nevoit sa ramana departe de Romania, tara este condusa de comunisti. Degeaba se agita doctrinarii de ocazie, scriitorii condamnati uitarii sau tot felul de forumisti "de dreapta", dar care habar nu au cu ce se mananca asa ceva, sa afirme cate in luna si stele. Cat timp Goma traieste la Paris obligat, turnesolul pe care-l reprezinta pentru Romania se inroseste. Cititi argumentele birocratice ale unuia care s-a descurcat in toate regimurile in care a trait si caruia nu-i e rusine sa-l faca uitat pe marele patriot roman. Sa nu uit: totul, sub presedintia celui care se crede reprezentantul dreptei romanesti si care, de pe aceasta pozitie, ne cere votul pentru un nou mandat, pentru ca, asa cum se bate cu pumnul in piept, a condamnat oficial comunismul. Doar ca cel condamnat nu a observat... Penibil!

Goma n-are loc in fotoliul de onoare

Un numar de 21 de scriitori s-au inscris la cuvant pentru a-si exprima pasiunile, nemultumirile si a face noi propuneri pentru imbunatatirea imaginii lor.

S-a vorbit despre discreditarea scriitorului in societatea de azi, despre marginalizarea literaturii, s-a apelat chiar (cu oarecare nostalgie) la exemple dinainte de 1989, cand literatura romana avea puterea de-a se impune in ochii autoritatilor, s-a reprosat conducerii USR "marginalizarea" lui Paul Goma, scriitorul disident care traieste la Paris (Liviu Ioan Stoiciu), propunandu-se numirea lui ca presedinte onorific al Uniunii, dar a venit si replica lui Manolescu: "Paul Goma a intrerupt orice legatura cu USR si a refuzat reprimirea ca membru USR, calitate ce-i fusese retrasa atunci cand a parasit tara, fortat de regimul comunist, si ca atare, conform statutului nu are dreptul sa fie numit in nicio functie, fie ea si onorifica", i s-a reprosat lui Nicolae Manolescu faptul ca in timpul mandatului a acceptat sa fie director UNESCO la Paris si sa locuiasca acolo. Si de data asta presedintele a subliniat ca nu a lipsit niciodata de la intrunirile Comitetului Director si a fost conectat in permanenta la activitatea USR, i s-a reprosat ca e mentorul unei reviste fara niciun ecou, "Noua Literatura" (Stefan Agopian) care, intr-un an si jumatate a consumat 60.000 de euro; dar si de data asta a intervenit Nicolae Manolescu afirmand ca revista este ,"vizibila" si extrem de necesara pentru tanara generatie de scriitori. Dar cel mai direct "atac" a fost reprosul ca, in "Istoria Literaturii Romane", Manolescu "compro¬mite" adesea imaginea scriitorului roman. Faptul ca la propunerea presedintelui Manolescu, in statutul USR, s-a "inventat" o functie, si anume aceea de prim-vicepresedinte, a starnit insa cele mai multe reactii negative, incepand cu luarea de cuvant a lui Sorin Marculescu. Au fost si cateva interventii care au facut apel la pastrarea demnitatii scriitoricesti si la faptul ca, acel adaos de 50 la suta la pensiile scriitorilor, a facut sa mai salveze si sa normalizeze cat de cat situatia materiala a multor scriitori (Livius Ciocarlie). S-au facut propuneri, s-au dat sfaturi, s-a vorbit despre libertatea de optiune a fiecarui membru al breslei in privita preferintei electorale, dar mai ales a fost unanim acceptata ideea ca scriitorul roman, desi face parte dintr-o breasla elitista, nu se bucura nici pe departe de respectul cuvenit, in societate, televiziunile refuzand cu obstinatie sa-i promoveze imaginea la ore de maxima audienta (Nicolae Manolescu), literatura lui ramanand intr-un con de umbra perdant, nemeritat si pagubitor pentru cultura.

www.ziua.net/display.php?data=2009-11-24&id=262238


Titlul: Re: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Ianuarie 07, 2010, 00:58:12
Arhitectul roman Dan Hanganu a primit Ordinul Canadei

Guvernatoarea Generală a Canadei, Michaëlle Jean, a acordat Ordinul Canadei pe anul 2009, unui număr de 57 de personalități canadiene printre care si arhitectului montrealez de origine romana Dan Hanganu, transmite Ambasada Romaniei de la Ottawa preluata de Romanian Global News.
 
Între personalitățile recompensate, se află și arhitectul canadian de origine română Dan S. Hanganu, profesor universitar de arhitectură la Universitatea McGill (din 1976) şi la Université de Montreal (din 1992).
Domnul profesor Dan Hanganu este membru al Ordinului Naţional al provinciei Quebec, Doctor Honoris Causa în arhitectură al Universităţii Laval și Doctor Honoris Causa în arhitectură al Universităţii Bucureşti iar, în aprilie 2008,  i-a fost conferită medalia de aur a Institutului Regal de Arhitectură din Canada, atât pentru activitatea sa personală, cât şi pentru cea academică.

http://www.rgnpress.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=40943&Itemid=33


Titlul: Re: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: grig din Ianuarie 07, 2010, 22:18:40
Salut nor! incerc sa-m "revad" prietenii. Printre ei te-am regasit, aici , pe tine...


Titlul: Re: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Ianuarie 08, 2010, 05:10:52
Te-am salutat deja pe un alt subiect, unde am gasit mai intai o postare a ta. Inca suntem prezenti vreo cativa dintre cei vechi. Mai e Marilena si mai sunt si altii. Multi sa-au retras sau prefera sa citeasca fara sa mai intervina. Lumea se cearta, se supara, se mai impaca. Au mai fost descoperiti si impostori si chiar informatori. Bine ai revenit in bazar.


Titlul: Re: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Ianuarie 15, 2010, 02:09:48
Zilele “Mihai Eminescu” – 2010.

Joi, 14 ianuarie 2010:

Ora 14,00 – Grupul Scolar “Stefan cel Mare si Sfant” Vorona.
Intalnirea scriitorilor invitati cu locuitorii comunei Vorona. Spectacol oferit de membrii Societatii Culturale “Raluca Iurascu” Vorona.
Galeriile “Stefan Luchian” – vernisajul expotiei de fotografie Ozolin Duşa
Teatrul “Mihai Eminescu” Botosani: Spectacol de teatru – MAKE LOVE NOT WAR, adaptare din texte de Dumitru Solomon si Matei Visniec. Regia Adi Carauleanu.

Vineri, 15 ianuarie 2010:

Ora 9,15 – Sala de marmura a Teatrului “Mihai Eminescu”  Botosani  – Sedinta extraordinara a Consiliului Local Botosani
Ora 9,45 – Salutul scriitorilor invitati
Ora 10 – Depuneri de jerbe de flori la statuia lui Mihai Eminescu din fata teatrului.
Ora 10,30 – Biserica Uspenia – Te Deum
Ora 10 – Biblioteca Judereana “Mihai Eminescu” Botosani:
Colocviul “Enigme eminesciene”. Comunicare: Ecaterina Eminescu si Alexandru Persu – o idila, ora nestiuta.
Expozitie de documente inedite. Prezinta Ion C. Rogojanu.
Lansarea Catalogului “Fondul documentar Eminescu” – donatia Ion C. Rogojanu (vol.1,2,3) – varianta electronica. Prezinta Cornelia Viziteu.
Acordarea distinctiei “160 ani de la nasterea lui Mihai Eminescu” de către Societatea Numismatica Romana. Prezinta: Mihai Costin, Gh. Caraman, Mihai Iacob.
Lansarea volumului “Eminescu în arta medaliei 1871-1989, album, catalog si studiu” de Constantin Malinas. Prezinta Elena Condrei, Editura Geea Botosani.
Cenaclu: “Portretul artisului in tinerete”. Participa: Cenaclurile “Luceafarul” din Hanesti si “Mugur de fluier” din Stauceni, Catalin Ifrim – Penitenciarul Botosani.
Expozitie de numismatica, filatelie, cartofilie: “Eminescu”. Prezinta Mihai Cornaci.

Vineri, 15 ianuarie 2010, Memorialul Ipotesti:

-ora 11.30  Deschiderea Zilelor Eminescu.
-ora 11.45- Lansarea antologiei Poeti laureati ai Premiului National de Poezie “Opera Prima”- prezinta poetul Gellu Dorian.
-ora 12.00- Decernarea medaliilor jubiliare 160 ani de la nasterea marelui poet Mihai Eminescu si a albumului omagial Mihai Eminescu de catre prof. Viorel Enea.
-ora 12.15- Vernisajul expozitiei Donatia Doina Gloria Folescu- pictura si grafica- prezinta cercetatorul Valentin Cosereanu.
-ora 12.30- Vernisarea expozitiei etnografice “La gura sobei”, realizata in colaborare cu Grupul Scolar “Stefan cel Mare si Sfant” Vorona.
-ora 12.45- Vernisarea expozitiei “Lumina dulce, clara…De la obicei la opera de arta”.
-ora 13.00- inaugurarea salii “Timpul”- parte a Muzeului Eminescu- expozitia “…timpul creste-n urma mea”.

http://caietul.info/2010/01/06/zilele-mihai-eminescu-ipotesti/


Eminescu, 120 de ani de la asasinare - 160 de ani de la nastere
www.youtube.com/watch?v=kXYoGE4LBq4&feature=player_embedded


Titlul: Re: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: néant din Ianuarie 15, 2010, 08:45:17
   Mihai Eminescu Speranţa

Cum mângâie dulce, alină uşor
Speranţa pe toţi muritorii!
Tristeţe, durere şi lacrimi, amor
Azilul îşi află în sânu-i de dor
Şi pier, cum de boare pier norii.


Titlul: Re: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Ianuarie 18, 2010, 02:21:01
Misterul mortii lui Eminescu

Cutremurator cata incredere a avut in acest Maiorescu!

        Maiorescu, despre care si noi am invatat si am crezut ca a fost "cineva" in istoria si cultura noastra Romaneasca... de fapt totul a fost prefabricat ca sa il puna in lumina buna pe acest francmason... imi este sila de acesti "romani" care din pacate sunt cu duiumul la noi in tara! Este o calitate a noastra sa fim tradatori, pupincuristi (sau lingai si obedienti pentru cine nu cunoaste termenul ), spagari, etc... in afara catorva personaje istorice de mare calibru spiritual, sufletesc si nu in ultimul rand moral, care ne-au intarit coloana vertebrala pentru a sta in picioare si a lupta in fata natiilor expansioniste si hulpave de bogatii, in rest am demonstrat ca suntem o mare natie nevertebrata... Ma rog sa nu-l manii pe Dumnezeu!
        Din pacate Eminescu a fost singur in acele timpuri putrede!... singur printre dusmanii romani!!!
        Ce-am putea sa facem Doamne ca sa ne recapatam VERTICALITATEA, DEMNITATEA (daca am avut vreodata aceasta calitate, in structura natiei noastre?!?) si mai ales sa ne "recuperam si reevaluam" VALORILE NOASTRE ROMANESTI ISTORICE SI CULTURALE!...SI SA LE PUNEM PE SOCLUL REPERELOR NOASTRE SPIRITUALE SI MORALE NATIONALE... CACI O NATIE NU SE POATE RIDICA CU TARIE SI CU FORTA CAND NU-SI CUNOASTE ADEVARATA IDENTITATE ISTORICA SI CULTURALA
..........ACEST ADEVAR ESTE CUTREMURATOR DAR EL NE ELIBEREAZA !... SI IL ELIBEREAZA SI PE BUNUL SI IUBITUL NOSTRU EMINESCU DE ORORILE SI PATIMILE TRECUTULUI PE CARE LE-A INFRUNTAT PENTRU UN VIS!...UN VIS FRUMOS!...Doamne, unde esti Doamne, sa vezi ce-a mai ramas din noi!
...CATALIN .............................................

Marele patriot Mihai Eminescu, un martir ucis la comanda francmasoneriei

Motto: „Treptat ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaţii oficiale, ori oficioase ale vremii. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de Absolut! Căci pentru el, nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat, cu tăcuta complicitate a unor personaje malefice.”

   Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic. Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator. Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti”. Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor. Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri, şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate înafara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari..

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executată întocmai de cei din ţară pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.

Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), care de altfel a şi fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?”, scrie el.
     „În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria... Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiţia semnării tratatului era deci amorţirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti. „Directiva de sus” s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.”
Într-adevăr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul.. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.

Este închis ziarul L’Independance Roumaine şi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din ţară . La fel şi Zamfir C. Arbore. Societatea Carpaţii este pur şi simplu desfiinţată, în urma unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austro-ungare. Intimidaţi de aceste măsuri, o parte din militanţii pentru Ardeal se dezic de ideile lor şi îşi trădează confraţii, pentru a-şi salva propria piele. Printre ei se află Simţion şi Chibici, preşedinţii Societăţii Carpaţii, Ocăşeanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi societăţi, Grigore Ventura, ziarist la L’Independance Roumaine, acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano. În semn de obedienţă, toţi aceştia se vor implica plini de zel în acţiunea de internare forţată a lui Eminescu.

De ce era atât de incomod Eminescu?

Privită în acest context, nebunia lui Eminescu, ca şi detaliile internării sale, capătă o nouă dimensiune. Nu mai poate fi vorba de un accident sau de o coincidenţă, ci de executarea comenzii trasate de la Viena : „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”
În perioada care va urma se fac eforturi importante pentru a convinge Tripla Alianţă că situaţia din România este sub control. Regina Elisabeta, Regele Carol I, primul-ministru Brătianu, P. P. Carp şi Titu Maiorescu merg în Germania pentru a calma spiritele. Ministrul de externe, D. A. Sturdza, ministrul C. Stătescu şi Petre Grădişteanu merg la Viena, unde Grădişteanu îşi cere personal scuze pentru organizarea sărbătorii de la Iaşi, unde fusese dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare şi fusese citită poezia manifest a lui Eminescu, Doina.

Judecând după măsurile luate împotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalţi, el nu putea fi convins cu niciun chip să renunţe la ideile şi principiile sale. Eminescu era membru activ în mai multe organizaţii care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, România Jună, Societatea Carpaţii, din care făcea parte şi Slavici. Cu astfel de preocupări, nu este de mirare că era constant urmărit atât de poliţia şi serviciile secrete româneşti, cât şi de cele austro-ungare. În anturajul său erau infiltraţi mai mulţi informatori, printre care se număra şi Ocăşanu de la Societatea Carpaţii.

La 7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky, ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notă informativă în care arăta: „Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire [n..n după toate probabilităţile sursa era chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.”
    Această notă a dus în final la desfiinţarea Societăţii Carpaţi.
Activitatea sa ca jurnalist îl făcea cu atât mai periculos, cu cât avea şi pârghiile necesare pentru a acţiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral într-un ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian naţional.

În această publicaţie demascase corupţia politicienilor români şi grasele comisioane pe care aceştia le încasaseră din concesionarea căilor ferate. Scrisese despre condiţionările umilitoare impuse României de puterile europene, în schimbul recunoaşterii Independenţei. În 1880 declanşase o incitantă campanie de presă privind „chestiunea dunăreană”, problemă sensibilă pentru marile puteri europene. Participase activ la Iaşi la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare şi citise acolo în faţa mulţumii poezia manifest Doina.
    Acest eveniment naţional deranjase foarte mult puterile occidentale. În sfârşit, chiar în dimineaţa zile în care avea să fie dus cu forţa la balamuc, apăruse în Timpul un alt articol.. Intitulat „Pentru libertatea presei şi a jurnalistului”, acesta era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare şi demasca măsurile represive luate de guvernul Brătianu împotriva jurnalistului Emil Galli.

Titu Maiorescu pregătise internarea lui Eminescu încă de la primele ore ale dimineţii

Varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 este următoarea: În dimineaţa acelei zile, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap şi lovit de nebunie ar fi început să se certe cu soţia lui Slavici, la care locuia în gazdă, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la orele şase dimineaţa un bilet lui Maiorescu, cerându-i să o scape de Eminescu.

Maiorescu ia o măsură de excepţie – în loc să meargă direct la Slavici acasă, pentru a o salva pe soţia acestuia de „nebun”, se duce împreună cu Constantin Simţion, preşedintele Societăţii Carpaţi, la spitalul doctorului Şuţu şi, pentru suma de 300 de lei, aranjează internarea imediată a lui Eminescu. A doua ciudăţenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea, şi nu examinarea lui Eminescu de către doctorul Şuţu, aşa cum ar fi fost firesc.

Întors acasă, se pomeneşte însă cu Eminescu, care avea cu el un exemplar din ziarul Timpul, în care tocmai îi apăruse articolul despre Emile Galli. Maiorescu nu-l întreabă nimic despre incidentul de dimineaţă cu doamna Slavici (presupunând că acesta ar fi avut într-adevăr loc). Îl trimite însă la sediul Societăţii Carpaţi, undePoliţia făcea percheziţie, pentru a se întâlni chipurile cu Simţion, complicele său la internare.

„Numai, de s-ar face asta fără greutate” scrie Maiorescu în jurnalul său în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, după ce petrecuse o noapte de nesomn, sub apăsarea a ceea ce ştia că va face a doua zi. Nu se va face însă „fără greutate”, aşa cum îşi dorea Maiorescu, căci Eminescu îşi schimbă traseul. Nu se duce la Societatea Carpaţii, unde totul s-ar fi făcut fără martori, ci la Capşa. La acea vreme Capşa nu era doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei SUA şi reşedinţa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capşa în speranţa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaţi şi în special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care îl cunoştea personal şi care era un fervent apărător al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiţi să îşi schimbe planul.

Scena cu pistolul relatată de Grigore Ventura – o nouă înscenare

La Capşa, Eminescu este abordat de Grigore Ventura . Aici, conform declaraţiilor lui Ventura , Eminescu ar fi început să ţină un discurs „politico-socialo-naţional” înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninţat-o pe soţia patronului şi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decât un leac. Să îl împuşc pe rege!”. Semne clare de nebunie! Ventura , în loc să îl calmeze, îi ţine isonul şi îi propune să meargă împreună la palatul Cotroceni.. Ajunşi acolo află că Regele nu este în Bucureşti.. Pe drumul de întoarcere, Ventura îl duce pe Eminescu la băile publice Mitraşevski, îl lasă într-una din camere şi apoi alertează Poliţia că un nebun s-a închis în baia publică. Îi cheamă la faţa locului pe alţi doi membri ai Societăţii Carpaţi, Siderescu şi Ocăşanu. Ca un făcut, cei doi au cu ei o cămaşă de forţă.. Intră în baie, îl imobilizează pe Eminescu şi spre orele 19 îl duc la stabilimentul Şuţu, unde avea deja rezervat un loc de cu noaptea în cap.

Scena cu pistolul de la Capşa şi declaraţia lui Eminescu că îl va omorî pe Rege sunt piesele de rezistenţă ale tezei nebuniei sale. Ele sunt relatate însă doar de o singură persoană, Grigore Ventura, care va povesti acest episod în stânga şi dreapta, dar va ezita să scrie totuşi despre el, deşi era ziarist. Scena va fi consemnată de-abia în octombrie 1911 de Al. Ciurcu într-un articol apărut în Adevărul, „Eminescu, din amintirile mele”.

Povestea lui Grigore Ventura nu stă însă deloc în picioare din mai multe motive. În primul rând, Ventura susţine că a asistat la toate evenimentele din acea zi. Fiind principalul martor, ar fi trebuit să apară în procesul verbal încheiat de Poliţie, ori numele său nu apare deloc. Ventura susţine că el este cel care a alertat Poliţia, ori în procesul verbal este consemnat că poliţia a fost sesizată de domnii Ocăşeanu şi Siderescu. Aceştia dau însă detalii pe care nu aveau cum să le cunoască, întrucât nu fuseseră prezenţi la faţa locului. Ceea ce arată că cineva îi informase. Acesta nu poate fi decât Ventura, care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu şi a face în aşa fel încât acesta să poată fi luat pe sus dintr-un loc izolat şi dus la psihiatrie, în condiţiile în care primul plan imaginat de Maiorescu căzuse. Ventura a imaginat apoi şi a răspândit povestea cu pistolul pentru a crea impresia că Eminescu era nebun şi a justifica astfel internarea.

Celălalt martor al acestei scene, doamna Vautier, soţia patronului de la Capşa, despre care Ventura spune că a fost persoana ameninţată cu pistolul de Eminescu, nu menţionează în memoriile sale publicate la Paris în 1909, absolut nimic despre această scenă, care, dacă ar fi avut loc, ar fi trebuit să o fi marcat profund. Eminescu declară că vrea să îl împuşte pe Rege, ori era puţin probabil ca el, în calitate de ziarist să nu ştie că Regele era plecat de câteva zile la Sinaia.

În procesul verbal întocmit de Poliţie nu se aminteşte nimic de vreo armă, ci doar că „Eminescu a venit singur la Băile Mitraşevschi, şi fiind atins de alienaţie mintală s-a încuiat singur pe dinăuntru şi a refuzat să deschidă”. La locul faptei ajung, Simţion, Siderescu si Ocăşeanu de la Societatea Carpaţii, care aveau încă de dimineaţă misiune de la Maiorescu să îl ducă la casa de nebuni a doctorului Şuţu. Aceştia intră în baia unde Eminescu se află în apă, dezbrăcat. Eminescu le cere să iasă. Îl imobilizează şi îi pun cămaşa de forţă. Între timp Poliţia îi perchiziţionează locuinţa, îi ridică bunurile, îi umblă prin hârtii şi manuscrise, sperând să descopere ceva compromiţător. Totul se petrece cu complicitatea soţiei lui Slavici. Poliţia nu va deschide o anchetă, aşa cum proceda de obicei şi cerea legea. Omiterea lui Ventura din procesul verbal al Poliţiei nu este întâmplătoare. Varianta că Eminescu a venit singur şi s-a închis în baie era mai credibilă pentru teza nebuniei, decât cea în care era adus de Ventura şi care ar fi putut atrage suspiciuni.


Titlul: Re: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: néant din Ianuarie 18, 2010, 20:14:35
    
Cu perdelele lasate
Sed la masa mea de brad,
Focul pilpiie în soba,
Iara eu pe ginduri cad.

Stoluri, stoluri trec pin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Tiriiesc încet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,

Sau cad grele, mingiioase
Si se sfarma-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.

In odaie prin unghere
S-a tesut paienjenis
Si prin cartile în vravuri
Umbla soarecii furis.

In aceasta dulce pace
Imi ridic privirea-n pod
Si ascult cum invelisul
De la carti ei mi le rod.

Ah! de cite ori voit-am
Ca sã spinzur lira-n cui
Si un capat poeziei
Si pustiului sã pui;

Dar atuncea greieri, soareci,
Cu usor-maruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iara ea se face vers.

Citeodata... prea arare...
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare,
Când aud ca suna cleampa...

Este Ea. Desarta casa
Dintr-o data-mi pare plina,
In privazul negru-al vietii-mi
E-o icoana de lumina.

Si mi-i ciuda cum de vremea
Sã mai treaca se indura,
Când eu stau soptind cu draga
Mina-n mâna, gura-n gura.

1878, 1 martie

Mihail Eminescu


Titlul: Re: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: néant din Ianuarie 18, 2010, 20:18:18

Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta,
It seemed that midst the clouds a gate was opened wide                                            


Titlul: Re: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: néant din Ianuarie 18, 2010, 20:20:50
    
Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri
Si niciodata n-or sa vie iara,
Caci nu ma-ncânta azi cum se miscara
Povesti si doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninara,
Abia-ntelese, plin de-ntelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van ma-npresuri,
O, ceas al tainei, asfintit de sara.

Sa smulg un sunet din trecutul vietii,
Sa fac, o, suflet, ca din nou sa tremuri
Cu mâna mea în van pe lira lunec;

Pierdut e totu-n zarea tineretii
Si muta-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creste-n urma mea... ma-ntunec!

1883, dec.


Titlul: Re: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Ianuarie 19, 2010, 00:05:20
Omorât lent prin otrăvire cu mercur

De la Băile Mitraşevschi Eminescu este dus direct în stabilimentul doctorului Şuţu, unde tratamentul aplicat îl transformă într-o legumă. Niciun alt bolnav nu mai este acceptat pentru internare în acea perioadă, chipurile pentru a nu-i deranja liniştea lui Eminescu,

Fiica lui Titu Maiorescu, Livia, îi scrie lui I.. E. Torouţiu despre modul în care era tratat Eminescu la Şuţu în următorii termeni: „Aş vrea să vă spun că toţi domnii care cercetează mintea lui Eminescu au un mare cusur: ils cherchent midi à 14 heures” (caută miezul zilei la ora 14).

În noiembrie 1883, la insistenţele unor prieteni, printre care Emilia Humpel, Eminescu este transferat într-un sanatoriu din Viena. Titu Maiorescu, care ştia cel mai bine că Eminescu nu este nebun şi medicii din Viena îşi vor da uşor seama de aceasta, se opune la început vehement. În cele din urmă cedează, gândindu-se că este mult mai important să îl ţină pe Eminescu departe de ţară.
Eminescu ştia foarte bine ce i se înscenase şi odată reîntors în ţară a făcut chiar eforturi pentru o campanie de presă în favoarea sa. Privit însă ca un nebun, nimeni nu i-a acordat dreptul la replică. Într-o scrisoare adresată în ianuarie 1887 lui Gheorghe Panu el scrie: „S-a răspândit prin ziare ştirea că aş fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri, lipsite de orice fundament, sunt răspândite poate cu rea credinţă, încât şi dl. C. Mille, într-unul din articolele sale, a găsit motiv de-a vorbi de boala mea pretinsă. Te rog a spune tuturor că se află în deplină eroare şi că afară de suferinţa mea de picioare, nu am absolut nimic . Un mic dementi (dezminţire) în organul (ziarul) dumitale n-ar strica..”

Timp de mai bine de o lună, medicii austrieci nu reuşesc să îşi dea seama deloc de ce boală suferă Eminescu. În decembrie, îl declară sănătos şi recomandă externarea. Nimeni nu are însă interesul să îl readucă în ţară , cu atât mai puţin Maiorescu. Medicul austriac, Obersteiner, îi cere în repetate rânduri să îl scoată pe Eminescu din spital, unde nu-şi are locul printre bolnavii psihic. Fişele de observaţie medicală din timpul şederii în sanatoriul austriac dispar într-un mod misterios, pentru a nu distruge mitul nebuniei lui Eminescu.

Tot Maiorescu aranjează ca Eminescu să plece în Italia, sub atenta supraveghere a unui om de încredere, chipurile „pentru a se reface”. La întoarcerea din Italia, Eminescu vrea să vină la Bucureşti, dar Maiorescu face tot posibilul să îl ţină departe de capitală.. Toate munca sa, cărţile, notele de lectură, manuscrisele se află la Bucureşti, la Maiorescu... Prin intermediul diverşilor prieteni, Eminescu îi cere în mod repetat acestuia să îi înapoieze „lada cu cărţi”, fără de care ar fi trebuit să îşi reia toată munca de la zero.. Maiorescu este de neînduplecat.

Cum nu se cuminţeşte, este trimis tot cu forţa la ospiciul de pe lângă Mânăstirea Neamţ. Eminescu, pe deplin lucid, i se plânge lui Gheorghe Bojeicu de la Cernăuţi, că a fost „internat ca alineat, deşi nu fusese”. Este sechestrat la Neamţ din noiembrie 1886 până în aprilie 1887. Gardienii aruncă pe el găleţi de apă rece şi îl bat cu funia udă pentru a-l „calma”. Încearcă să fugă de mai multe ori şi în cele din urmă reuşeşte să obţină o mutare la Iaşi , sub îngrijirea doctorului Iszac.

Acesta este cel care îi va pune un diagnostic abracadabrant, preluat apoi de istorie: „sifilis congenital matern cu paralizie generală progresivă”. Diagnosticul conţinea însă un mesaj important: Eminescu trebuia să fie paralizat, Eminescu trebuia să fie anihilat, trebuia oprit din a mai publica în ziarele vremii. Asasinarea civilă a lui Eminescu din 1883 va fi completată de experimentele doctorului Iszac, care visa să scrie o lucrare despre cazul Eminescu, cu care să intre în analele medicinii.. Contrar tuturor preceptelor medicale ale vremii, care arătau că mercurul este toxic şi total contraindicat în tratarea sifilisului, doctorul Iszac îi va administra doze uriaşe de mercur, de 4 până la 7 grame.

Un alt psihiatru din Bucureşti, Panait Zosin, care nu îl consultase vreodată pe Eminescu şi cunoştea cazul doar din corespondenţa cu sora lui, Harieta, preia diagnosticul lui Iszac şi chiar îl completează cu următoarele reflecţii: „ca psihopat ereditar, el ar fi petrecut încă nopţi albe, ar fi făcut orgii, ar fi mistuit narcotice şi excitante (n.n. în condiţiile în care se ştie că Eminescu era un adversar declarat al narcoticelor). Un psihopat alcoolic şi sifilitic, el a ajuns să aibe perioade de furie, de inconştienţă, de prozaică întunecare a activităţii psihice.. ”

De-abia în 1888, Veronica Micle reuşeşte să îl smulgă din mâinile doctorului Iszac şi să îl aducă în sfârşit la Bucureşti. Aici reîncepe să publice, şi în urma unui articol împotriva guvernului, apărut în România liberă, este internat cu forţa tot la dr.. Şuţu, unde va şi muri.

La moartea sa, produsă din câte s-a spus, de o lovitură la cap cu o piatră, celebrul doctor G. Marinescu nu realizează după autopsie, analiza microscopică a creierului, care ar fi dovedit că Eminescu nu suferea de sifilis. După o examinare superficială, aruncă pur şi simplu la gunoi creierul lui Eminescu, pe motiv că intrase în putrefacţie. Este totuşi nevoit să consemneze că a fost frapat de mărimea acestui creier.. Pe actul său de deces, nu apare semnătura niciunui prieten sau membru al familiei, ci doar amprentele digitale a doi martori analfabeţi din personalul spitalului.

Societatea Matei Basarab, spiritul naţional şi francmasoneria

   Eminescu a fost etichetat drept nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reacţionar, paseist, antisemit, xenofob, naţionalist şovin etc. De ce toate aceste apelative? De ce publicistica lui a fost mereu trecută sub tăcere, interzisă, cenzurată? De ce în memoria românilor Eminescu a fost impus doar ca poet, în timp ce principala sa activitate a fost cea de ziarist? Din cele 16 volume ale Operei sale, editate sub îngrijirea lui Perpessicius după manuscrisele originale, cinci conţin poezii şi altele cinci, articolele publicate de el în perioada 1870-1883 şi 1888-1889.. Deşi majoritatea articolelor au fost scrise înainte de aşa-zisa declanşare a nebuniei, mulţi susţin şi astăzi că ele nu merită să fie citite, întrucât „sunt rodul unei minţi atacate de boală, în căutarea unei bucăţi de pâine”.

„Eminescu n-a ajuns să marcheze politica naţională, deşi este întemeietorul doctrinei naţionale moderne” scrie Theodor Codreanu în „Dubla sacrificare a lui Eminescu”. „Dimpotrivă, opera sa a fost cu grijă separată de structurile de profunzime ale politicii naţionale, opera lui publicistică fiind interzisă total, după al doilea război mondial. Efectele sunt vizibile şi astăzi. Aşa-zisul cult Eminescu este o dimensiune ad-hoc confecţionată, pentru a preveni şi a face ineficient un veritabil cult Eminescu. Prin numita diversiune se creează impresia (pe care cei naivi o iau ca atare) că eminescianismul este un element nefast, inamicul public numărul unul al democraţiei şi al statului român. Neîntâmplător, Gh.. Grigurcu, unul din mercenarii curentului antieminescian asimila cultul pentru poetul naţional cu acela al lui Ceauşescu. În realitate, statul român nu a atins niciodată exigenţele lui Eminescu, fiindcă nici nu şi-a propus aceasta vreodată, deşi marii gânditori au pledat statornic pentru asimilarea organică a eminescianismului ca temei al fiinţei noastre naţionale. ”

   Au existat tentative ca Eminescu să fie înrolat în masonerie. Fără succes.. Eminescu lucra însă la crearea unei organizaţii româneşti şi pro-româneşti, numită Societatea Matei Basarab şi aflată în afara controlului şi influenţelor francmasoneriei, care masonerie se afla şi atunci în slujba unor interese supranaţionale.
    „O organizare între români”, scria el. „Pretutindea oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun. Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă. Ţinta? Unirea tuturor românilor, emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc.”

   Încă din 1874, el îi scria lui Maiorescu că „aprofundarea studiului filozofilor germani m-a făcut să mă orientez către elaborarea unei filosofii practice, vizând scoaterea României din subistorie. Interesul practic pentru patria noastră ar consta cred în înlăturarea oricărei îndreptăţiri pentru importul necritic de instituţii străine.”

   Eminescu nu renunţase la acest plan nici în ultimii săi ani. Alexandru Vlahuţă povestea cum, vizitându-l la sanatoriul doctorului Şuţu, Eminescu i-a povestit „despre un plan al lui de reorganizare socială, la care se gândeşte de mult, o lucrare colosală.”

   Gheorghe Panu povesteşte în „Amintiri de la Junimea” de un sfat pe care Eminescu i l-a dat: „Panule, ştii tu că în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui.... Tot, tot este un şir neîntrerupt de martiri.” Eminescu a fost unul dintre ei.

„Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de 'nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare . . .
Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel,
Nu slăvindu-te pe tine . . . lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi. . . posteritatea este încă şi mai dreaptă..
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o 'ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii. . . Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a 'nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude 'n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege . . .
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale —
Astea toate te apropie de dânşii. . . Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”
(Mihai Eminescu, Scrisoarea I, 1881)


Bibliografie:
1. Ovidiu Vuia: Misterul morţii lui Eminescu, Ed. Paco, Bucureşti, 1996
2. Thedor Codreanu: Dubla sacrificare a lui Eminescu, Serafimus Grup, 1999
3. Nicolae Georgescu: "Boala şi moartea lui Eminescu,Criterion,2007"


Titlul: Re: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Ianuarie 20, 2010, 02:59:14
Tot de la cultura si cultele americanilor de pomina pomenire.

Edgar Allan Poe, inmormantat la 160 de ani de la deces

Scriitorul american Edgar Allan Poe, decedat in urma cu 160 de ani, nu a avut o inmormantare in adevaratul sens al cuavntului, astfel ca sambata, o replica a corpului sau va fi ingropata in cadrul unei ceremonii cu doua slujbe, la care vor participa 700 de admiratori.
In 1849, cand Poe a decedat intr-un spital pe 7 octombrie, dupa ce in urma cu patru zile fusese gasit ratacind pe strazile orasului Baltimore fara niciun ban, delirand, imbracat in hainele altcuiva si aparent batut, scriitorul era falit. "Ceremonia" de inhumare a trupului sau a durat trei minute, in prezenta a zece persoane, motivul fiind faptul ca varul sau, Neilson Poe, a omis sa spuna cunostintelor si familiei ca acesta a decedat.
In weekend-ul acesta, la 160 de ani de la decesul lui Edgar Allan Poe, scriitorul va avea parte de o inmormantare adecvata. O replica a corpului scriitorului in marime naturala va fi transportata intr-o trasura de la casa sa din Baltimore cimitirul Westminster unde nu una, ci doua ceremonii intregi vor fi tinute, in fata a 700 de admiratori. Dupa cum transmite Realitatea TV, evenimentul face parte dintr-o serie de evenimente care se vor desfasura pe parcursul unui an pentru a marca 200 de ani de la nasterea lui Edgar Allan Poe, in contextul unui conflict intre mai multe orase americane care isi revendica trupul scriitorului.
Dintre toti scriitorii americani clasici ai secolului XIX-lea, Poe a avut cea mai nefericita existenta. "Edgar Allan Poe a fost cel mai sarac dintre ei, viata sa a fost precara", spune Stephen Rachman, presedintele Poe Studies Association.

http://www.romanialibera.ro/a167096/edgar-allan-poe-inmormantat-la-160-de-ani-de-la-deces.html

Si obsrvatia unui comentator:
Olaf Tryggvasson: Se putea intampla altundeva, decat in America?
Vineri, 09 Octombrie 2009 19:11
Poate doar in Anglia. Un tip de cretinism din ciclul "hai sa ne facem ca venim cu idei" specific americanilor urbani. Te prefaci ca inmormantezi un manechin si, cumva, asta este un semn de respect. Si mai faci si doua slujbe, ca sa ai audienta mai mare. Faci din inmormantare (si aia, falsa) un spectacol. Nici un pic de intelepciune si de contact cu esenta lucrurilor.

Pe urmele fotografiilor lui bambilici, am dat peste aceasta fotografie care se adauga neasteptat ciudatei povesti a poetului.

The original grave of Edgar Allen Poe is shown with a bottle of cognac and roses left by a mysterious visitor, Saturday, Jan. 19, 2008, in Baltimore. At 5:30 a.m., Tuesday Jan. 19, 2010 curator Jeff Jerome, curator of the Poe House and Museum, emerged to announce that the mysterious visitor, who had always appeared between midnight and 5:30 a.m., never showed.
(THE ASSOCIATED PRESS/Rob Carr)

Edgar Allan Poe

Corbul

Într-un miez de noapte crîncen, pe cînd - ostenit şi lînced -
Meditam peste vechi tomuri - o, uitat e tîlcul lor! -
Mi-a părut, ca-n vis, că bate cineva la uşă: „Poate
E vreun oaspe ce se-abate pe la mine-ntîmplător,
Da, un oaspe care bate-n uşa mea, încetişor."
                                                  Mi-am şoptit, încrezător.

Gîndul, vai, mă mai petrece spre acel Dechemvre rece
Cînd tăciunii păreau stafii alungite pe covor.
Zorii-i aşteptam cu sete: nici un tom vreun leac nu-mi dete
Ca să uit de moartea fetei, căreia-i spuneau Lenore
Înşişi îngerii - frumoasa, luminoasa mea Lenore,
                                                  Dusă-n vecii vecilor!

Purpuriile perdele, cu foşninde catifele,
Mă făceau, ca niciodată, în adînc să mă-nfior,
Încît repetam într-una, pentru-a potoli furtuna
Inimii, zvîcnind nebună: „E vreun oaspe doritor
Să-l primesc la mine-n casă, - vreun prieten trecător.
                                                  De ce-aş fi bănuitor?"

Cînd mi-am mai venit în fire, spus-am fără şovăire:
„Domnule, sau poate Doamnă, să mă ierţi, eu te implor:
Somnul îmi dădea tîrcoale, cînd bătaia dumitale
Se-auzi, atît de moale şi atît de-nşelător,
C-am crezut că mi se pare..." Şi-am deschis, netemător,
                                                 Beznei ce pîndea-n pridvor.

Uluit ca de-o minune, am scrutat acea genune,
Plin de vise cum n-aş crede c-a visat vreun muritor,
Însă liniştea cumplită a rămas, ca-nmărmurită.
Doar o vorbă-abia şoptită se-auzi prin ea: LENORE,
Iar ecoul îmi întoarse şoapta stranie LENORE -
                                                 Ce se stinse-ncetişor.

Întorcîndu-mă-n odaie, mistuit ca de-o văpaie,
Auzii că bate iarăşi, parcă mai stăruitor.
„Ale-oblonului zăbrele sînt de vină, numai ele!
Ia să văd, şi tainei grele adîncimea să-i măsor,
Liniştindu-mi pentru-o clipă sufletul fremătător....
                                                 E doar vîntul, vuitor."

Am deschis oblonu-n pripă şi, cu foşnet de aripă,
Un corb falnic din vechimea sfîntă, a intrat în zbor
Şi, de mine făr' să-i pese, cu-aerul unei crăiese
Sau al unui crai, purcese şi se-opri, impunător,
Pe un bust al zeei Pallas, aşezat peste uşcior, -
                                                Şi rămase - negru nor.

Pasărea abanosie-mi smulse din stenahorie
Tristul suflet, ce surîse văzînd chipul gînditor:
„Deşi creasta ţi-este cheală, tu eşti plin de îndrăzneală,
Corb cumplit din vremi de fală, - spune-mi, ce nume sonor
Ţi s-a dat pe Ţărmul Nopţii, corbule rătăcitor?"
                                               Corbul spuse: NEVERMORE.

M-a uimit peste măsură ăst cuvînt la cobe-n gură
Deşi nu prea avea noimă, - însă cărui muritor
I-a fost dat vreodat' să vadă cum o pasăre - de pradă
Sau de rînd - vine să şadă peste-al uşii lui uşcior,
Pe un bust al zeei Pallas şi, cu glas croncănitor,
                                               Îi răspunde NEVERMORE?

Proţăpit pe-acea statuie, doar atît putea să spuie,
Sufletul parcă turnîndu-şi în cuvîntul izbitor.
Alte vorbe nu-i ieşiră. Penele-i încremeniră.
Atunci buzele-mi şoptiră: „Va pleca şi el în zori,
Ca atîţia alţi prieteni şi nădejdi de viitor."
                                              Corbul spuse: NEVERMORE!

Uluit de potriveală, mi-am zis: „Fără îndoială
C-a deprins această vorbă auzind vreun bocitor
Care, urgisit de soartă, şi-a jelit nădejdea moartă
Pînă cînd, cu vocea spartă, a ajuns, răzbit de dor,
Să repete în neştire un refren apăsător -
                                              Trista vorbă NEVERMORE!"

Cum a corbului vedere încă-mi mai făcea plăcere,
Mi-am tras jilţul lingă uşă, chiar sub bustul sclipitor.
Cufundat în catifele şi în gîndurile mele,
Încercai să aflu-n ele ce vrea corbul cobitor -
Pasărea aceasta sumbră, care croncăne de zor
                                           Numai vorba NEVERMORE?

Chinuit de întrebare, căutam o dezlegare
Sub ai cobei ochi de pară, mistuit de focul lor.
Stînd cu capul dat pe spate, pradă perinei bogate
Cu luciri catifelate, îmi spuneam încetişor,
Că EA n-o să mai dezmierde perina cu-al ei căpşor
                                           Niciodată, NEVERMORE!

Îmi păru că-n aer suie o mireasmă de căţuie
Clătinată de arhangheli - călcau parcă pe covor!
Şi strigai: „Nenorocite! Prin heruvi, Domnu-ţi trimite
Vrăjile-ndelung rîvnite ca să uiţi de-a ta Lenore!
Soarbe vrăjile acestea, ca să uiţi de-a ta Lenore !
                                          Corbul spuse: NEVERMORE!

Diavole, sau zburătoare! dar proroc, pe cît se pare,
Iadul te-a trimis, ori vîntul, pe-acest ţărm îngrozitor,
În chilia mea pustie, unde Groaza-i pururi vie,
Deşi-o rabd cu semeţie,- spune-mi, dară, te implor,
Oare-n Galaad se află vreun balsam vindecător?"
                                         Corbul spuse: NEVERMORE!

„Diavole, sau zburătoare! dar proroc, pe cît se pare,
Te conjur pe Dumnezeul nostru drag, al tuturor:
Inima-mi avea-va parte, în Edenul de departe,
Să îmbrăţişeze-n moarte pe sfinţita-n veci Lenore, -
Pe-acea fată care poartă numele-ngeresc Lenore?"
                                        Corbul spuse: NEVERMORE!

„Corb sau demon! Piei odată cu-a ta vorbă blestemată!
Te întoarce în Tărîmul Nopţii, înspăimîntător!
Să nu-ţi uiţi vreo pană-n casă, mărturie mincinoasă
Ca şi vorba ta! Mă lasă! Singur să rămîn mi-e dor!
Ia-ţi din inima mea pliscul lung şi rău-prevestitor!"
                                        Corbul spuse: NEVERMOREI

Şi de-atunci, stă ca o stană, făr' să-şi mişte nici o pană,
Pe-albul bust al zeei Pallas, aşezat peste uşcior.
Cu-ai săi ochi ce scînteiază, pare-un demon ce visează,
Cînd a lămpii mele rază-i zvîrle umbra pe covor.
Şi, legat de-această umbră, nu se mai avîntă-n zbor
                                         Al meu suflet, NEVERMORE!

Traducere de Petre Solomon
www.pruteanu.ro/701corbul-solom.htm


Titlul: Re: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: grig din Ianuarie 20, 2010, 22:45:16
    Nu a fost roman dar a oferit (si) romanilor o carte si un scenariu de film, superbe amandoua...deci merita un pios omagiu


   Ştire:   A murit autorul romanului "Love Story"


Eric Segal, autorul romanului de dragoste "Love Story", a murit duminică, în urma unui infarct. Scriitorul în vârstă de 72 de ani a fost înmormântat marţi în cimitirul evreiesc din Londra.

Eric Segal a conceput "Love Story" ca o piesă de teatru. În anul 1970, piesa a fost publicată sub forma unui roman şi a devenit cunoscută la nivel mondial datorită filmului care a fost realizat pe baza ei.

Filmul Love Story, cu Ali MacGraw şi Ryan O'Neal în rolurile principale, a obţinut un premiu Oscar.


Titlul: Re: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Ianuarie 25, 2010, 04:02:21
............................ fara cuvinte.

Împarte o canapea cu fratele şi părinţii, dar este campioană naţională la înot

Daniel Dancea

Timişoreanca este campioană naţională la înot la categoria ei, deşi este nevoită să împartă o cameră de 12 metri pătraţi restul familiei. Din cauza condiţiilor grele, tânăra este mai tot timpul obosită, împărţindu-se între şcoală şi antrenamente.

Timişoreanca de 13 ani este o speranţă a înotului din România. A început să facă înot în clasa întâi, când profesorul Tiberiu Şucan a făcut o selecţie printre copiii de la şcoala din zona Dacia. După o lună, unii copii au renunţat, dar Vasilica a continuat să se antreneze.

„Mama m-a încurajat şi a spus că este bine să continu”, a povestit tânăra. Încă de la primul concurs la care a participat, Vasilica a simţit gustul victoriei. „Am luat o medalie, iar asta m-a motivat să continu să mă antrenez”, a mai spus fata. Chiar dacă nu a fost uşor să se împartă între şcoală şi două antrenamente pe zi, Vasilica a tras tare şi la 10 ani a obţinut primele medalii de argint, la un campionat naţional, la 50 de metri bras şi 50 de metri fluture.

Patru persoane pe o canapea

Vasilica a obţinut prima medalie de aur importantă la Campionatul Naţional de Poliatlon de la Piteşti, desfăşurat în 2008. De atunci,  tânăra  a mai obţinut medalii de aur, argint şi bronz la campionatele naţionale de la Brăila, Baia Mare, Piteşti şi Reşiţa, fiind considerată cea mai bună înotătoare din ţară la categoria ei de vârstă.

„Visul meu este să ajung la un campionat european, iar dacă se poate şi mai sus, pentru asta muncesc”, a spus Vasilica. Performanţele tinerei sunt cu atât mai mari cu cât situaţia materială de acasă nu este una strălucită. Tatăl Vasilicăi este şofer pe camioane de mare tonaj, iar mama ei este casnică. În majoritatea timpului, acasă sunt trei persoane: Vasilica, mama ei, Lavinia şi fratele ei, Alin. Toţi dorm în aceeaşi cameră a garsonierei, încăpere ce este şi sufragerie, şi bucătărie, şi sala de lecţii a copiilor.

„Când suntem numai noi cu mama dormim pe canapea, iar când vine şi tata avem o saltea făcută special ca să intre între pat şi dulap”, a mai spus Vasilica. În ciuda înghesuielii dintre cei patru pereţi, un singur cuvânt caracterizează camera familiei Bălăceanu: curăţenie. Micuţa garsonieră de 12 metri pătraţi este cochetă şi ordonată, ascunzând faptul că acolo locuiesc patru persoane. Situaţia este dificilă întrucât copiii cresc şi fiecare are nevoie de intimitatea lui.

„Ne ducem cu rândul în baie să ne schimbăm. Nu este uşor, mai ales că acum şi copiii sunt mai mari”, a spus mama fetei, Lavinia Bălăceanu. Dincolo de toate acestea, Vasilica are nevoie de odihnă pentru a face performanţă. „Ea tot timpul este obosită. De fiecare dată când o trezesc dimineaţa îmi cere să o mai las puţin să se odihnească”, povesteşte mama fetei.

Întrebări şi răspunsuri

Cum reuşeşti să fii la capacitate maximă, după condiţiile în care locuieşti?
A fost o perioadă foarte grea în care mergeam ziua la antrenamente, iar noaptea trebuia să învăţ. Acum m-am obişnuit, dar este obositor. Când este fratele meu plecat, învăţ eu, iar când sunt eu plecată, învaţă el. Uneori, când suntem toţi acasă, sunt nevoită să învăţ în baie.

Cum împarţi şcoala cu antrenamentele?
Mă ocup şi de şcoală. Chiar dacă îmi doresc să fac performanţă, nu vreau să neglijez şcoala, pentru că Doamne fereşte să mă accidentez şi trebuie să am un viitor, iar asta pot numai prin şcoală.

Ce-i place
„Îmi place să patinez. Îmi plac oamenii de treabă care nu înjură şi nu beau. Dintre materiile de la şcoală cel mai mult îmi place chimia, pentru că facem experimente”, a spus Vasilica.

Ce nu-i place
Sportul a ajutat-o pe Vasilica să dobândească un caracter tare şi să fie disciplinată şi matură în gândire. Unele lucruri nu o atrag însă deloc. „Nu îmi place să mă dau cu skate-ul. Nu îmi plac cei care se cred oameni de cartier, «cocalarii», a mai spus tânăra.

Profil
Născută. 28.05.1987, Timişoara
Studii. Elevă, clasa a VII-a

http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/Vasilica_Balaceanu_campioana_din_garsoniera_0_194980565.html


Titlul: Re: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Februarie 08, 2010, 03:11:28
Puştoaică de 15 ani, pe cel mai înalt vârf din Oceania
Paula Ciotloş

Alpinista Crina Coco Popescu a stabilit un nou record. Fata a escaladat cel mai înalt vârf al Oceaniei - Carstensz Pyramid, de 4884 m, din Indonezia. Râşnoveanca a devenit astfel cea mai tânără alpinistă din lume care a urcat pe acest munte şi prima alpinistă din România care a făcut această ascensiune.   
Expeditia Clubului Sportiv Montan Altitudine „Australia  Oceania 2010" a avut ca obiectiv ascensiunea a 3 vârfuri: Kosciuszko - cel mai înalt vârf australian, Giluwe, de 4368 metri - care este cel mai înalt vulcan din Oceania şi Carstensz Pyramid, de 4884 m - cel mai înalt vârf din Oceania.

Toate cele 3 vârfuri au fost urcate de tânăra alpinistă Crina COCO Popescu în expediţia de cinci săptămâni, ea fiind însoţită ca şi în majoritatea expediţiilor anterioare de către tatăl ei, Ovidiu Popescu.

Pentru a ajunge pe cel mai înalt vârf din Oceania, Coco şi tatăl ei au avut de înfruntat cinci zile ploaioase, prin junglă, pe un teren îmbibat de apă, spre tabăra de bază a lui Carstensz Pyramid. Alături de ei au mai fost un alpinist australian, doi ghizi şi câţiva membri ai comunităţii tribale locale.

Vremea foarte proastă pe munte şi cu temperaturi extrem de scăzute pentru sezon au pus iniţial sub semnul întrebării ascensiunea. Pe 24 ianuarie au pornit totuşi în escaladarea muntelui. La mai puţin de jumătate de oră de vârf australianul a decis să se întoarcă. La fel a făcut şi tatăl adolescentei.
Coco a continuat însă drumul şi a ajuns pe vârf până la miezul zilei.

„Bucuria unei reuşite deosebite a fost parţial umbrită de vremea nefavorabilă. În seara zilei de 24 ianuarie, la capatul unei săptămâni petrecute în condiţii atipice, au decis să scurteze drumul de întoarcere în civilizaţie şi să traverseze teritoriul celei mai mari mine de aur şi cupru din lume - Grasberg. Deşi este o zonă de securitate zero cu pază militarizată, accesul celor doi români a fost posibil datorită unui permis special obţinut şi negociat de Ambasada Romaniei la Jakarta", se arată într-un comunicat transmis de Clubul Montan Altitudine.

Performante
Alpinista Crina COCO Popescu are la activ, în ultimii trei ani, ascensiunea pe patru vârfuri din Seven Summits (Aconcagua, Kilimanjaro, Elbrus şi Carstensz Pyramid) şi 5 vârfuri din Seven Volcanoes (Elbrus, Ojos Del Salado, Damavand, Kilimanjaro si Mt. Giluwe). Succesul acestei expediţii a adus-o pe Crina cu un pas mai aproape de visul său: acela de a deveni cea mai tânără alpinistă din lume care încheie aceste circuite.

Seven Summit şi Seven Volcanoes definesc cele mai înalte vârfuri, respectiv cei mai înalţi vulcani de pe fiecare continent al mapamondului şi sunt recunoscute ca performanţă la cel mai înalt nivel în lumea alpinismului.

Pentru mijlocul anului 2010 COCO se pregăteşte să urce alte 2 vârfuri de referinţă din cele două circuite: Pico de Orizaba 5,636 m, din Mexic care este cel mai înalt vulcan al Americii de Nord şi Denali, de 6194m, în Alaska, cel mai înalt vârf al aceluiaşi continent.

Crina COCO Popescu şi tatal ei se vor întoarce luni în ţară.

Pentru ultimele noutăţi din Braşov, click pe poza de mai jos

www.adevarul.ro/actualitate/Brasov-_Pustoaica_de_15_ani-pe_cel_mai_inalt_varf_din_Oceania_0_202779987.html


Titlul: Re: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Februarie 08, 2010, 03:13:44
Paul Pepene - Primul campion mondial la schi al Braşovului
Mariana Stoica

Juniorul braşovean şi-a adjudecat, în Germania, titlul mondial la schi fond, depăşind sportivi mult mai titraţi, din ţări cu tradiţie în sporturile de iarnă.
Paul Pepene a reuşit să uimească lumea schiului fond. „M-am simţit rău chiar înainte de concurs, nu am fost în apele mele. Am avut febră şi stări de moleşeală, dar mă pregătisem tot anul pentru acest concurs şi nu puteam rata această oportunitate", a declarat campionul mondial.

Sportivul de 22 de ani, legitimat la Dinamo Braşov se pregăteşte sub atenta îndrumare a antrenorului Daniel Borca. A început să practice schi de performanţă la vârsta de 12 ani.
„Niciun membru al familiei nu mi-a insuflat pasiunea pentru sporturile de iarnă. Însă, îmi aduc aminte că, atunci când eram copil, bunicul mergea pe schiuri din Măgura până în Bran, pe timpul iernii.
Acest lucru mi-a stârnit curiozitatea şi am început să prind drag de acest sport, deşi căzăturile erau la ordinea zilei", îşi aminteşte Pepene debutul în sporturile de iarnă.

Bătăi oscilante ale inimii
Vitezist convins, cu o construcţie atletică de invidiat, Paul este un sportiv puternic, pregătirea fizică fiind punctul său forte. Chiar dacă trece cu brio toate testele fizice, bătăile inimii sunt oscilante, lucru rar întâlnit printre sportivii care practică sportul de performanţă.

Astfel, dimineaţa, când se trezeşte, pulsul lui Paul Pepene ajunge doar la 38-40, iar în timpul antrenamentelor depăşeşte uneori chiar şi 140 de bătăi pe minut.
„Toţi doctorii au rămas surprinşi de tensiunea scăzută pe care o am dimineaţa, dar nu mi s-a transmis că acest aspect ar putea reprezenta o piedică în calea sportului de performanţă.
Singurele bătăi de cap mi le provoacă răcelile pe care le iau înaintea concursurilor", spune performerul care încearcă să elimine, pe cât posibil, carnea de porc din alimentaţia zilnică. 
Chiar dacă a practicat la început şi biatlonul, braşoveanul s-a axat pe schi fond. „Tragerile nu erau punctul meu forte. Îmi plăcea foarte mult să merg pe schiuri şi îi întreceam pe toţi la acest capitol. Din 2005 m-am concentrat doar pe schi fond, întrucât mi-am dat seama că nu am viitor în biatlon", crede sportivul.
Este convins că nu ar fi ajuns campion mondial dacă nu ar fi efectuat o pregătire riguroasă în străinătate. „Mă antrenez cam 10-11 luni pe an, iar 80% din pregătire o facem în Bulgaria, Austria sau Italia. Abia aştept luna liberă, pe care o am la mijlocul verii.
Atunci mă întâlnesc cu prietenii din Măgura şi jucăm fotbal de dimineaţa până seara", a conchis fondistul care este student în anul III la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Bacău.

Întrebări şi răspunsuri
Cum a fost debutul tău în schi?
La început chiar mă amuzam teribil când îmi vedeam prietenii îmbrăcaţi în combinezoanele acelea mulate. Nu mă gândeam atunci că o să ajung vreodată să practic acest sport.
Cât de mult te-a ajutat familia?
Părinţii m-au sprijinit enorm. Mama chiar a fost principalul meu sponsor. Pentru că nu primeam mulţi bani de la club, familia a suportat toate cheltuielile deplasărilor mele în străinătate. Ei au cheltuit foarte mulţi bani pentru mine.
Ce-i place
„Îmi place foarte mult, mai puţin rock-ul. Ador să ascult muzica house. Este un stil care mă defineşte şi mă ajută să mă relaxez în totalitate. În cantonamente navighez pe internet şi mă uit la filme", a precizat sportivul.
Ce nu-i place
„Nu-mi plac rockerii care poartă plete, sau bărbaţii care nu au acea doză de masculinitate. Totodată, nu-mi plac manelele şi detest persoanele superficiale, care nu sunt capabile să-şi asume anumite riscuri", a conchis Paul Pepene.

PROFIL
Născut. 21 mai 1988, Braşov
Studii. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Bacău
Familie. Părinţi, are un frate şi o soră.

www.adevarul.ro/locale/brasov/paul_pepene-schi_fond_0_202779840.html


Titlul: Re: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Februarie 20, 2010, 03:41:30
Cioran, urmărit de Securitate

Dan G. Ionescu

Filosoful de origine română a fost „suspect“ pentru structurile poliţiei politice şi după 1989. Scriitorul şi istoricul Stelian Tănase va publica în curând volumul „Cioran şi Securitatea“, la Editura Polirom.
Coordonator al colecţiei „Istorii subterane" a Editurii Polirom, Stelian Tănase a pregătit un studiu care cuprinde documente despre „obiectivul" Emil Cioran, aflate în arhivele Serviciului Român de Informaţii şi ale Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Trei nume de cod, cinci decenii de urmărire
Autorul, care nu este un exeget al operei cioraniene, nici un admirator al filosofiei lui, după cum mărturiseşte, a întocmit o cercetare istorică, rod al mai multor ani de studiere a arhivelor. Din studiu reiese că bine-cunoscutul filosof născut la Răşinari a prezentat interes pentru structurile poliţiei politice vreme de o jumătate de secol.
Volumul cuprinde documente din anii 1941-1942, 1949-1951, 1954-1961, 1963-1969 (arhiva SRI) şi 1960, 1962, 1964-1971, 1973, 1977, 1979-1985, 1987-1988, 1990 (arhiva CNSAS). Vreme de 50 de ani filosoful atât de cunoscut în Occident a fost protagonistul mai multor dosare de urmărire, cu trei nume de cod: „Ciobanu", „Chiru" şi „Ene".
Nota care deschide seria datează din 20 februarie 1941, este semnată de prefectul Sibiului, colonelul Darie Rădulescu, şi adresată Ministerului Propagandei. Autorul ei susţinea că tânărul Emil Cioran fusese numit ataşat cultural în Franţa datorită apartenenţei la gruparea legionară şi îi cerea instituţiei citate să ia „măsurile necesare".
Iar ultimul document cuprins în volum este scris la 5 mai 1990 şi constă într-un „raport cu propunere de închidere a acţiunii informative de influenţă «ENE»", pentru că subiectul nu mai prezintă „interes operativ". Potrivit acestei note, „«ENE» este în vârstă de 79 de ani, de naţionalitate română şi cetăţenie franceză, profesor de filosofie şi scriitor, domiciliat în Paris."

Agenţii sub acoperire
Istoricul Stelian Tănase susţine în prefaţă că nu trecutul lui Cioran de adept al extremei drepte a fost motivul pentru care Securitatea l-a urmărit aproape cinci decenii, ci dorinţa de a ţine sub control legăturile dintre românii din diaspora şi cei din ţară. Pe de altă parte, afirmă autorul, Securitatea l-a avut în vizor cu scopul de a descoperi şi de a preveni posibile acţiuni de protest pe lângă guvernele occidentale şi în presă.
Motivele principale au fost legăturile cu familia şi prietenii din România şi, de asemenea, pentru „activitatea duşmănoasă" de care dădea dovadă în volumele de filosofie pe care le publica. Dar, în intervalul 1941-1990, în funcţie de evoluţia socio-politică la nivel internaţional, au existat şi perioade de relaxare (după 1955 şi după 1960, în contextul aşa-numitului dezgheţ), a constatat istoricul.

Salutări de la Petre Ţuţea
După cum arată documentele consultate, notele despre Cioran erau întocmite mai ales de agenţi sub acoperire, care funcţionau ca diplomaţi în ambasada ţării noastre de la Paris, sau de alte persoane. Misiunea agenţilor Direcţiei de Informaţii Externe era să-l convingă să nu se exprime critic la adresa oficialilor din România în spaţiul public şi să nu colaboreze cu alţi emigranţi la acţiuni de protest.
Iar după 1950 - susţine Stelian Tănase - regimul a urmărit să-l determine să se întoarcă definitiv în România sau să o viziteze la invitaţia oficială a autorităţilor. Un asemenea gest ar fi echivalat cu o victorie a propagandei, căci s-ar fi înţeles că un gânditor odinioară afiliat extremei drepte sprijină dictatura comunistă din ţara de baştină.
De exemplu, volumul include o notă de câteva pagini, semnată de un autor necunoscut şi datată 22 noiembrie 1988. Autorul ei relatează o întâlnire cu Emil Cioran la Paris şi povesteşte în amănunt cum i-a transmis acestuia salutări din partea lui Petre Ţuţea şi cum a inventat, în numele acestuia, îndemnul ca Cioran să le dea un semn tinerilor interesaţi de filosofie.
Potrivit documentului, Cioran a întrebat despre demolarea satelelor şi a bisericilor ortodoxe, iar agentul a făcut, fireşte, propagandă: „Cozile la cafea şi la unt nu rămân în istorie, domnule Cioran! De pe urma lipsurilor de azi în România rămân multe: o industrie puternică, milioane de locuinţe, un Bucureşti nou etc. Sacrificiile noastre sunt răsplătite cumva! Rău e de polonezi ori de unguri, care, de pe urma acestor ani de lipsuri, nu rămân cu mare lucru!" Şi urmează comentariul agentului: „CIORAN a fost bucuros să afle de la mine date care contraziceau presa occidentală cu privire la contrastul dintre România şi Ungaria, date favorabile României."
Autorul notei menţionează că a observat dorinţa „suspectului" de a reveni în ţară: „Am avut impresia că ar fi vrut să continui discuţia ca să ajungem din nou la ideea unei vizite în România. Eu însă n-am «marşat» pe această idee, cu gândul la ce s-ar putea să vadă în ţară, în plus de ce-i povestisem eu!..."

„M-a interesat metabolismul Securităţii"
Stelian Tănase a declarat pentru „Adevărul" că nu l-a interesat să descopere cine se ascunde în spatele numelor de cod care semnau note despre Cioran. A urmărit, în schimb, „metabolismul" Securităţii în relaţiile ei cu un exilat celebru, care era „cu sufletul acasă" şi, deşi sărac, avea grijă să strângă bani, medicamente şi haine şi să le trimită familiei. „Securiştii erau suficient de cinici", adaugă autorul, „să nu fie preocupaţi de legionarismul lui Cioran şi de articolele elogioase despre Hitler scrise în tinereţe".

http://www.adevarul.ro/cultura/Cioran-urmarit_de_Securitate_0_209979513.html


Titlul: Re: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Februarie 20, 2010, 04:17:03
Test sangvin pentru cancer creat de un român
 
Românul Victor Velculescu (foto), profesor la Universitatea John Hopkins din Maryland (SUA), a pus la punct, potrivit unui studiu publicat în revista Science Translational Medicine, primul test genetic din lume capabil să identifice, pornind de la o simplă analiză de sânge, biomarkerii specifici tumorilor.

Această descoperire va permite identificarea şi urmărirea evoluţiei celulelor canceroase sau a tumorilor, ajutându-i pe medici să afle dacă tratamentul aplicat e eficient. Testul detectează într-un mod exact semnătura genetică a tumorilor sau a celulelor tumorale rămase după o intervenţie chirurgicală, în timpul chimioterapiei sau a şedinţelor de radioterapie.

http://www.libertatea.ro/stire/test-sangvin-pentru-cancer-creat-de-un-roman-277150.html


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Aprilie 28, 2010, 03:04:10
A inventat aparatul care depistează cancerul

Raluca-Ioana van Staden a câştigat, în cadrul Salonului Internaţional de Invenţii de la Geneva, Trofeul de Aur al Organizaţiei Mondiale pentru Proprietate Intelectuală fiind desemnată cea mai bună femeie inventator.

Raluca împreună cu soţul ei, Jacobus Frederick van Staden, a inventat un senzor care determină existenţa cancerului în corpul uman, la nivel molecular, direct din sânge, printr-o procedură simplă, care îţi dă rezultatul în mai puţin de 6 minute.
Acest lucru poate fi determinat înainte de a avea simptomele bolii, ceea ce constituie un mare avantaj, deoarece, descoperit la timp, cancerul poate fi tratat cu succes. Cei doi inventatori au făcut deja experimente pe diverse tipuri de cancer: ovarian, la sân, gastrointestinal sau de prostată. Ei au declarat, citaţi de Hotnews, că în momentul în care dispozitivul lor ar fi produs pe scară largă acesta ar fi foarte uşor de utilizat de către orice medic sau asistent medical, dar chiar şi de oamenii simpli. Proiectul celor doi soţi a fost pus în practică în unicul laborator de tehnologie analitică de proces din România, PATLAB, aflat în Institutul de Electrochimie şi Materie Condensată din Timişoara.

http://www.libertatea.ro/stire/a-inventat-aparatul-care-depisteaza-cancerul-in-6-minute-285864.html


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Mai 03, 2010, 23:05:25
Un destin frant de timpuriu. Putea fi un mare roman si un mare daruitor din tezaurul nostru cultural si spiritual. Dumnezeu sa-l ierte. Probabil ca nu-l meritam.

Cel mai bun traducător al lui Eminescu a murit în seismul din ’77

Articol semnat de Gabriel Penes

Printre cele 1.424 de victime din Bucureşti ale teribilului cutremur de la 4 martie 1977, s-a numărat şi Corneliu M. Popescu. Avea doar 19 ani şi era îndrăgostit de engleză. Un an mai târziu, apărea volumul “Mihai Eminescu - Poems”, iar Corneliu avea să fie considerat, post-mortem, cel mai bun traducător în limba lui Shakespeare al poemelor eminesciene. A murit împreună cu mama lui, Maria Domnica. Îmbrăţişaţi în eternitate.

Corneliu M. Popescu a fost recunoscut, după apariţia volumului de traduceri ale poeziei eminesciene, “Mihai Eminescu - Poems”, în 1978, drept cel mai bun traducător al operei poetului naţional. În acelaşi an, el a devenit laureat, post-mortem, al Premiului Academiei Române, în 1982 fiind omagiat, la propunerea UNESCO, în cadrul Congresului Mondial de Poezie de la Madrid. Din anul 1983, la iniţiativa Fundaţiei Raţiu din Londra, Societatea de Poezie din Marea Britanie acordă anual Premiul “Corneliu M. Popescu”

4 martie 1977, ora 21.22. Au fost ultimele clipe de viaţă ale lui Corneliu M. Popescu şi ale mamei lui, Maria Domnica (46 de ani). Elevul din ultimul an la Liceul “Nicolae Bălcescu”, actualul Colegiu Sf. Sava, şi-a cuprins mama într-o ultimă şi teribilă îmbrăţişare în faţa devastatorului cutremur ce le-a spulberat blocul şi locuinţa. Născut la 16 mai 1958, Corneliu avea un talent ieşit din comun pentru limba engleză.
După cum mărturisea, cu litere înlăcrimate, tatăl supravieţuitor, Mihail, în cartea ce avea să fie tipărită în 1978 şi care conţinea traducerile lui Corneliu ale poeziilor eminesciene, “înainte de a avea 10 ani traduce din limba engleză în limba română «Insula comorilor », de R.L. Stevenson”. Îndrăgostit de versurile “poetului naţional”, Corneliu se încumetă în traducerea a zeci de poezii în limba engleză. Mai târziu, după dispariţia lui tragică, traducerile strânse în volumul “Mihai Eminescu - Poems” aveau să-i uimească pe critici, Corneliu M. Popescu fiind considerat, din acel moment, cel mai bun traducător al operei eminesciene în limba lui Shakespeare. Era tânăr, era inteligent, era frumos. Era un bun sportiv, practicând, după mărturisirea tatălui, înotul, cartingul, patinajul, schiul, baschetul. Participase la olimpiade de matematică şi fizică. Şi visa să devină student la Medicină. Toate s-au năruit în seara cumplită de 4 martie 1977. Începând cu 1983, Fundaţia Raţiu din Londra sponsorizează Premiul “Corneliu M. Popescu” acordat de Societatea de Poezie din Marea Britanie, sub patronajul British Council. În Piaţa Amzei, Şcoala Generală nr. 5, al cărei elev fusese, îi poartă numele.

Înmormântat în Cimitirul Bellu

Corneliu M. Popescu odihneşte, pe vecie, înnemurit ca şi versul eminescian, în Cimitirul Bellu, alături de mama lui. Iar pe spatele crucii mormântului celor doi se află gravate, în limba engleză, ultimele versuri ale poeziei “O, mamă”, de Mihai Eminescu: “Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim, Mormântul să ni-l sape la margine de râu, Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu; Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu”.

http://www.libertatea.ro/stire/cel-mai-bun-traducator-al-lui-eminescu-a-murit-in-seismul-din-77-279260.html


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Mai 21, 2010, 00:40:08
Minimalizarea lui Cioran

„UN NIETZSCHEAN BOGOMIL: E.M. CIORAN

(...) Istoria omenirii e privită de Cioran sub unghiul aberant al vizionarismului, nutrit cu lectura Apocalipsului. Aceeaşi carte de căpătâi de acum 25 de ani. De unde a luat însă învăţătura bogomilică? Cum a ajuns la Ahriman, unul din dumnezeii săi, alături de Durer, ca autor al Cavalerilor Apocalipsului, şi de Hitler, declanşatorul nebuniei apocaliptice care a fost al doilea război mondial? De bine de rău, bogomilismul punea în cumpănă Binele cu Răul, pe Dumnezeu cu Satana. Noul bogomil înclină balanţa în direcţia Răului: „Omul nu se mişcă decât pentru a face rău". Amestecând în aceeaşi pălărie de scamator nume proprii, confuzionate ca şi noţiunile, existenţialistul susţine că rostul conducătorilor politici ar fi să domesticească omul şi să-l îmbrace cu sila în cămaşa de forţă. Nu e o simplă butadă, unul din acele paradoxuri atât de scumpe lui Jean Schlumberger şi mai tinerilor săi colegi redacţionali de la N.N.R.F. Cioran edictează textual: „O societate care s-ar voi perfectă ar trebui să pună la modă cămaşa de forţă sau să o facă obligatorie". Marii tirani, şi printre ei Hitler, la icoana căruia se mai îndoaie încă Cioran, au condus exterminându-şi atât duşmanii, cât şi mulţi prieteni. Crima ar fi o condiţie sine qua non a politicii, în serviciul formei sale de guvernământ preferate, care e puterea absolută a oligarhiilor exploatatoare şi opresive. Cioran afirmă cu cinism că se disting „cabotinii sau asasinii în stil mare". Hitler e lăudat nu numai pentru că s-a descotorosit în sânge de Roehm şi de alţi camarazi ai săi, care-i stăteau poate în cale; el ar fi „important nu atât prin el însuşi, ci prin aceea ce anunţă, schiţă a viitorului nostru, crainic al unei sumbre întronări şi al unei isterii comice, precum al acestui despot pe scara continentelor".
Firav proroc al vremurilor apocaliptice e Cioran. El sugeră străveziu războiul atomic, deci soluţia catastrofică pentru întreaga omenire, pregătită într-adevăr de o tiranie, dar nu de o tiranie iraţională, inspirată de o nebuloasă „voinţă de putere", ci dictată de interesele monstruos de reale şi de egoiste ale potentaţilor profiturilor uriaşe, ale beneficiarilor cursei înarmărilor. Şi mai ales, este un proroc frenat, cum ar spune psihiatrii, deoarece sugeră războiul cu pudoare, fără să-i preconizeze în propriii termeni. Numai la urmă prorocul rânjeşte satisfăcut, încredinţând noului stăpân prezumtiv al lumii „ochiul vigilent şi batjocoritor" faţă de neamurile învinse şi supuse.
Din anarhia spirituală a nietzscheanului bogomil se construieşte aşadar o sumbră viziune catastrofică, profund retrogradă în exaltarea ei barocă. Autorul ei o socoteşte absolut certă, deşi mărturiseşte că nu ar putea-o nici cântări, nici dovedi. Viziunea tiraniei viitoare i se impune atât de evidentă încât orice încercare de demonstraţie i se pare „dezonorantă". Noul convulsionar se socoate geometru ca Pascal şi vizionar ca Ioan din Pathmos, strateg al puterii ca Machiavel şi clinician al isteriei ca Charcot!
Cioran, fireşte, confundă înadins democraţiile de tip burghez, bizuite pe dominaţia minorităţii asupra majorităţii, cu democraţiile de tip socialist sprijinite pe puterea maselor. De aceea, el susţine că orice democraţie ar fi o invitaţie la tiranie. Dintr-o paranteză care face cu ochiul, aflăm că „orice democrat e un tiran de operetă". Alt paradox specific gustului N.N.R.F.?! Altădată, poetul disponibil din Cioran se lasă furat de ritmul versului alexandrin, dodecasilabic, spre a strecura preceptele mnemotehnice ale eticii sale existenţialiste: „Tricher sera pour vous une question d' honneur" (A trişa va fi pentru voi o chestiune de onoare).
Viziunea apocaliptică a lui Cioran nu i-ar fi proprie fără un trăsnitor condiment olfactic: „Stăpânul pe care-l aşteptăm cu groază va fi anume un amator de putreziciune în faţa căruia vom face cu toţii chip de stârv... Omenirea începe a duhni: un miros nou planează peste univers".
De ce acest plural de modestie, când eul nu mai este odios şi când neopascalianul vaticinan n-are haz decât la persoana întâia, care-l singularizează? La aroma unor asemenea emanaţii trăiriste, altădată combătute cu hârtie de Armenia, nu ne mai surprinde nota de dispreţ a grimasei studiată în oglindă. „Şi poporul?", veţi întreba. „Gânditorul sau istoricul care întrebuinţează acest cuvânt fără ironie se descalifică", pretinde cu sfruntare cinicul, întrucât ar purta „stigmatele robiei prin decret divin sau diabolic". Hamletistul bogomilic al acestei scandaloase dar imaginare alternative e explicabil la un fost obedient al gărzilor de fier, care n-au putut însă încătuşa poporul nostru, făuritor activ al propriei sale istorii.
Bogomilul apologet al regimurilor imperialiste tot mai falimentare şi neputincioase să-i facă pe plac se gargariseşte cu reţete politice mistificate şi neoperante, într-o vreme când popoarele, conştiente de ţelurile lor democratice, socialiste şi paşnice şi nesinchisindu-se de ifosul olfacticilor duhnitori, sunt în măsură a trece reversibila cămaşă de forţă după gâtul freneticilor belicişti, mai mult sau mai puţin solitari."

Şerban Cioculescu

(Glasul Patriei, nr. 125, 20 mai 1959)

http://www.cotidianul.ro/114676-Minimalizarea_lui_Cioran


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Iunie 02, 2010, 23:51:02
Pacat ca s-au lasat pacaliti de Basescu si PD-L.

Lovitură de teatru la gimnastică
Bellu şi Bitang - la lot, Forminte a demisionat!
de DANIELA IONESCU

Comitetul Executiv al Federaţiei Române de Gimnastică a decis ieri ca din colectivul tehnic „lărgit" al lotului feminin de gimnastică, alături de antrenorul-coordonator Nicolae Forminte, să facă parte directorul tehnic Anca Grigoraş, Octavian Bellu şi Mariana Bitang. Vestea că îi va avea colegi pe celebrii foşti antrenori ai reprezentativei de gimnastică a României nu i-a surâs însă lui Forminte, care a decis să plece de la conducerea lotului. „Am hotărât să renunţ la funcţia de antrenor-coordonator şi să părăsesc lotul de la Deva. Federaţia a solicitat sprijinul lui Octavian Bellu şi al Marianei Bitang ceea ce mă îndreptăţeşte să cred că nu se mai are încredere în mine. Plec cu satisfacţia că las nişte copii buni, cu potenţial, şi mai ales că lotul se află într-o situaţie mult mai bună decât atunci când l-am preluat", a spus Nicolae Forminte.

Adrian Stoica, preşedintele FRG, a precizat însă că nimeni din conducerea federaţiei nu a negat meritele lui Forminte şi nu s-a pus nici o clipă problema îndepărtării acestuia de la cârma naţionalei. „Intenţia federaţiei a fost de strânge rândurile tuturor celor care lucrează în gimnastică pentru a face lucrurile să meargă bine. De aceea i-am inclus şi pe Octavian Bellu, Mariana Bitang şi Anca Grigoraş, pentru că la Jocurile Olimpice de la Londra trebuie să reuşim să facem o figură cât mai frumoasă. Nu a spus nimeni că îl dă afară pe antrenorul-coordonator Nicolae Forminte. Am auzit că intenţionează să plece, dar oficial nu ne-a comunicat nimic. Atât Octavian Bellu, cât şi Mariana Bitang au fost de acord să vină mai aproape, să ajute, şi nu văd nici o vină în asta. Evident că cei doi se vor implica în coordonarea directă a lotului de la Deva, dar asta nu înseamnă că se vor muta cu totul acolo, mai ales că, după cum am spus este vorba de un colectiv tehnic format din mai mulţi specialişti. Nu cred că s-a întâmplat nimic spectaculos, decât ceea ce trebuia, cu excepţia orgoliilor unei persoane", a spus Adrian Stoica.

Cinci ani grei
Nicolae Forminte a preluat lotul naţional într-o perioadă grea, în care mai multe foste mari campioane îşi anunţaseră retragerea. La cea mai importantă competiţie a mandatului său, JO 2008, a obţinut un aur olimpic, prin Sandra Izbaşa, şi un bronz, cu echipa

http://www.romanialibera.ro/actualitate/sport/bellu-si-bitang-la-lot-forminte-a-demisionat-188577.html



Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Iunie 03, 2010, 11:13:54
De ce în memoria românilor Eminescu a fost impus doar ca poet, în timp ce principala sa activitate a fost cea de ziarist?

Mihai Eminescu, un martir ucis la comanda francmasoneriei

Motto: „Treptat ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaţii oficiale, ori oficioase ale vremii. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de Absolut! Căci pentru el, nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat, cu tăcuta complicitate a unor personaje malefice.”

   Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic. Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator. Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti”. Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor. Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri, şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate înafara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executată întocmai de cei din ţară pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.

Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), care de altfel a şi fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?”, scrie el.
     „În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria.. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiţia semnării tratatului era deci amorţirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti. „Directiva de sus” s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.”
Într-adevăr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.

Este închis ziarul L’Independance Roumaine şi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din ţară . La fel şi Zamfir C. Arbore. Societatea Carpaţii este pur şi simplu desfiinţată, în urma unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austro-ungare. Intimidaţi de aceste măsuri, o parte din militanţii pentru Ardeal se dezic de ideile lor şi îşi trădează confraţii, pentru a-şi salva propria piele. Printre ei se află Simţion şi Chibici, preşedinţii Societăţii Carpaţii, Ocăşeanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi societăţi, Grigore Ventura, ziarist la L ’Independance Roumaine, acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano. În semn de obedienţă, toţi aceştia se vor implica plini de zel în acţiunea de internare forţată a lui Eminescu.

De ce era atât de incomod Eminescu?

Privită în acest context, nebunia lui Eminescu, ca şi detaliile internării sale, capătă o nouă dimensiune. Nu mai poate fi vorba de un accident sau de o coincidenţă, ci de executarea comenzii trasate de la Viena : „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”
În perioada care va urma se fac eforturi importante pentru a convinge Tripla Alianţă că situaţia din România este sub control. Regina Elisabeta, Regele Carol I, primul-ministru Brătianu, P. P. Carp şi Titu Maiorescu merg în Germania pentru a calma spiritele. Ministrul de externe, D. A. Sturdza, ministrul C. Stătescu şi Petre Grădişteanu merg la Viena , unde Grădişteanu îşi cere personal scuze pentru organizarea sărbătorii de la Iaşi, unde fusese dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare şi fusese citită poezia manifest a lui Eminescu, Doina.

Judecând după măsurile luate împotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalţi, el nu putea fi convins cu niciun chip să renunţe la ideile şi principiile sale Eminescu era membru activ în mai multe organizaţii care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, România Jună, Societatea Carpaţii, din care făcea parte şi Slavici. Cu astfel de preocupări, nu este de mirare că era constant urmărit atât de poliţia şi serviciile secrete româneşti, cât şi de cele austro-ungare. În anturajul său erau infiltraţi mai mulţi informatori, printre care se număra şi Ocăşanu de la Societatea Carpaţii.

La 7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky, ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notă informativă în care arăta: „Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire [n.n după toate probabilităţile sursa era chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată. Eminescu, redactor principal la Timpul , a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.”
    Această notă a dus în final la desfiinţarea Societăţii Carpaţi.
Activitatea sa ca jurnalist îl făcea cu atât mai periculos, cu cât avea şi pârghiile necesare pentru a acţiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral într-un ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian naţional.

În această publicaţie demascase corupţia politicienilor români şi grasele comisioane pe care aceştia le încasaseră din concesionarea căilor ferate. Scrisese despre condiţionările umilitoare impuse României de puterile europene, în schimbul recunoaşterii Independenţei. În 1880 declanşase o incitantă campanie de presă privind „chestiunea dunăreană”, problemă sensibilă pentru marile puteri europene. Participase activ la Iaşi la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare şi citise acolo în faţa mulţumii poezia manifest Doina.
    Acest eveniment naţional deranjase foarte mult puterile occidentale. În sfârşit, chiar în dimineaţa zile în care avea să fie dus cu forţa la balamuc, apăruse în Timpul un alt articol. Intitulat „Pentru libertatea presei şi a jurnalistului”, acesta era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare şi demasca măsurile represive luate de guvernul Brătianu împotriva jurnalistului Emil Galli.

Titu Maiorescu pregătise internarea lui Eminescu încă de la primele ore ale dimineţii

Varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 este următoarea: În dimineaţa acelei zile, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap şi lovit de nebunie ar fi început să se certe cu soţia lui Slavici, la care locuia în gazdă, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la orele şase dimineaţa un bilet lui Maiorescu, cerându-i să o scape de Eminescu.

Maiorescu ia o măsură de excepţie – în loc să meargă direct la Slavici acasă, pentru a o salva pe soţia acestuia de „nebun”, se duce împreună cu Constantin Simţion, preşedintele Societăţii Carpaţi, la spitalul doctorului Şuţu şi, pentru suma de 300 de lei, aranjează internarea imediată a lui Eminescu. A doua ciudăţenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea, şi nu examinarea lui Eminescu de către doctorul Şuţu, aşa cum ar fi fost firesc.

Întors acasă, se pomeneşte însă cu Eminescu, care avea cu el un exemplar din ziarul Timpul, în care tocmai îi apăruse articolul despre Emile Galli. Maiorescu nu-l întreabă nimic despre incidentul de dimineaţă cu doamna Slavici (presupunând că acesta ar fi avut într-adevăr loc). Îl trimite însă la sediul Societăţii Carpaţi, undePoliţia făcea percheziţie, pentru a se întâlni chipurile cu Simţion, complicele său la internare.

„Numai, de s-ar face asta fără greutate” scrie Maiorescu în jurnalul său în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, după ce petrecuse o noapte de nesomn, sub apăsarea a ceea ce ştia că va face a doua zi. Nu se va face însă „fără greutate”, aşa cum îşi dorea Maiorescu, căci Eminescu îşi schimbă traseul. Nu se duce la Societatea Carpaţii , unde totul s-ar fi făcut fără martori, ci la Capşa. La acea vreme Capşa nu era doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei SUA şi reşedinţa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capşa în speranţa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaţi şi în special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care îl cunoştea personal şi care era un fervent apărător al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiţi să îşi schimbe planul.

Scena cu pistolul relatată de Grigore Ventura – o nouă înscenare

La Capşa , Eminescu este abordat de Grigore Ventura . Aici, conform declaraţiilor lui Ventura , Eminescu ar fi început să ţină un discurs „politico-socialo-naţional” înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninţat-o pe soţia patronului şi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decât un leac. Să îl împuşc pe rege!”. Semne clare de nebunie! Ventura , în loc să îl calmeze, îi ţine isonul şi îi propune să meargă împreună la palatul Cotroceni.. Ajunşi acolo află că Regele nu este în Bucureşti.. Pe drumul de întoarcere, Ventura îl duce pe Eminescu la băile publice Mitraşevski, îl lasă într-una din camere şi apoi alertează Poliţia că un nebun s-a închis în baia publică. Îi cheamă la faţa locului pe alţi doi membri ai Societăţii Carpaţi, Siderescu şi Ocăşanu. Ca un făcut, cei doi au cu ei o cămaşă de forţă.. Intră în baie, îl imobilizează pe Eminescu şi spre orele 19 îl duc la stabilimentul Şuţu, unde avea deja rezervat un loc de cu noaptea în cap.

Scena cu pistolul de la Capşa şi declaraţia lui Eminescu că îl va omorî pe Rege sunt piesele de rezistenţă ale tezei nebuniei sale. Ele sunt relatate însă doar de o singură persoană, Grigore Ventura, care va povesti acest episod în stânga şi dreapta, dar va ezita să scrie totuşi despre el, deşi era ziarist. Scena va fi consemnată de-abia în octombrie 1911 de Al. Ciurcu într-un articol apărut în Adevărul, „Eminescu, din amintirile mele”.

Povestea lui Grigore Ventura nu stă însă deloc în picioare din mai multe motive. În primul rând, Ventura susţine că a asistat la toate evenimentele din acea zi. Fiind principalul martor, ar fi trebuit să apară în procesul verbal încheiat de Poliţie, ori numele său nu apare deloc. Ventura susţine că el este cel care a alertat Poliţia, ori în procesul verbal este consemnat că poliţia a fost sesizată de domnii Ocăşeanu şi Siderescu. Aceştia dau însă detalii pe care nu aveau cum să le cunoască, întrucât nu fuseseră prezenţi la faţa locului. Ceea ce arată că cineva îi informase. Acesta nu poate fi decât Ventura, care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu şi a face în aşa fel încât acesta să poată fi luat pe sus dintr-un loc izolat şi dus la psihiatrie, în condiţiile în care primul plan imaginat de Maiorescu căzuse. Ventura a imaginat apoi şi a răspândit povestea cu pistolul pentru a crea impresia că Eminescu era nebun şi a justifica astfel internarea.

Celălalt martor al acestei scene, doamna Vautier, soţia patronului de la Capşa , despre care Ventura spune că a fost persoana ameninţată cu pistolul de Eminescu, nu menţionează în memoriile sale publicate la Paris în 1909, absolut nimic despre această scenă, care, dacă ar fi avut loc, ar fi trebuit să o fi marcat profund. Eminescu declară că vrea să îl împuşte pe Rege, ori era puţin probabil ca el, în calitate de ziarist să nu ştie că Regele era plecat de câteva zile la Sinaia.

În procesul verbal întocmit de Poliţie nu se aminteşte nimic de vreo armă, ci doar că „Eminescu a venit singur la Băile Mitraşevschi , şi fiind atins de alienaţie mintală s-a încuiat singur pe dinăuntru şi a refuzat să deschidă”. La locul faptei ajung, Simţion, Siderescu si Ocăşeanu de la Societatea Carpaţii , care aveau încă de dimineaţă misiune de la Maiorescu să îl ducă la casa de nebuni a doctorului Şuţu. Aceştia intră în baia unde Eminescu se află în apă, dezbrăcat. Eminescu le cere să iasă. Îl imobilizează şi îi pun cămaşa de forţă. Între timp Poliţia îi perchiziţionează locuinţa, îi ridică bunurile, îi umblă prin hârtii şi manuscrise, sperând să descopere ceva compromiţător. Totul se petrece cu complicitatea soţiei lui Slavici. Poliţia nu va deschide o anchetă, aşa cum proceda de obicei şi cerea legea. Omiterea lui Ventura din procesul verbal al Poliţiei nu este întâmplătoare. Varianta că Eminescu a venit singur şi s-a închis în baie era mai credibilă pentru teza nebuniei, decât cea în care era adus de Ventura şi care ar fi putut atrage suspiciuni.



Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Iunie 03, 2010, 11:15:17
Omorât lent prin otrăvire cu mercur

De la Băile Mitraşevschi Eminescu este dus direct în stabilimentul doctorului Şuţu, unde tratamentul aplicat îl transformă într-o legumă. Niciun alt bolnav nu mai este acceptat pentru internare în acea perioadă, chipurile pentru a nu-i deranja liniştea lui Eminescu,

Fiica lui Titu Maiorescu, Livia, îi scrie lui I.. E. Torouţiu despre modul în care era tratat Eminescu la Şuţu în următorii termeni: „Aş vrea să vă spun că toţi domnii care cercetează mintea lui Eminescu au un mare cusur: ils cherchent midi à 14 heures” (caută miezul zilei la ora 14).

În noiembrie 1883, la insistenţele unor prieteni, printre care Emilia Humpel, Eminescu este transferat într-un sanatoriu din Viena. Titu Maiorescu, care ştia cel mai bine că Eminescu nu este nebun şi medicii din Viena îşi vor da uşor seama de aceasta, se opune la început vehement. În cele din urmă cedează, gândindu-se că este mult mai important să îl ţină pe Eminescu departe de ţară.
Eminescu ştia foarte bine ce i se înscenase şi odată reîntors în ţară a făcut chiar eforturi pentru o campanie de presă în favoarea sa. Privit însă ca un nebun, nimeni nu i-a acordat dreptul la replică. Într-o scrisoare adresată în ianuarie 1887 lui Gheorghe Panu el scrie: „S-a răspândit prin ziare ştirea că aş fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri, lipsite de orice fundament, sunt răspândite poate cu rea credinţă, încât şi dl. C. Mille, într-unul din articolele sale, a găsit motiv de-a vorbi de boala mea pretinsă. Te rog a spune tuturor că se află în deplină eroare şi că afară de suferinţa mea de picioare, nu am absolut nimic . Un mic dementi (dezminţire) în organul (ziarul) dumitale n-ar strica..”

Timp de mai bine de o lună, medicii austrieci nu reuşesc să îşi dea seama deloc de ce boală suferă Eminescu. În decembrie, îl declară sănătos şi recomandă externarea. Nimeni nu are însă interesul să îl readucă în ţară , cu atât mai puţin Maiorescu. Medicul austriac, Obersteiner, îi cere în repetate rânduri să îl scoată pe Eminescu din spital, unde nu-şi are locul printre bolnavii psihic. Fişele de observaţie medicală din timpul şederii în sanatoriul austriac dispar într-un mod misterios, pentru a nu distruge mitul nebuniei lui Eminescu.

Tot Maiorescu aranjează ca Eminescu să plece în Italia, sub atenta supraveghere a unui om de încredere, chipurile „pentru a se reface”.. La întoarcerea din Italia, Eminescu vrea să vină la Bucureşti , dar Maiorescu face tot posibilul să îl ţină departe de capitală.. Toate munca sa, cărţile, notele de lectură, manuscrisele se află la Bucureşti , la Maiorescu... Prin intermediul diverşilor prieteni, Eminescu îi cere în mod repetat acestuia să îi înapoieze „lada cu cărţi”, fără de care ar fi trebuit să îşi reia toată munca de la zero.. Maiorescu este de neînduplecat.

Cum nu se cuminţeşte, este trimis tot cu forţa la ospiciul de pe lângă Mânăstirea Neamţ. Eminescu, pe deplin lucid, i se plânge lui Gheorghe Bojeicu de la Cernăuţi , că a fost „internat ca alineat, deşi nu fusese”. Este sechestrat la Neamţ din noiembrie 1886 până în aprilie 1887. Gardienii aruncă pe el găleţi de apă rece şi îl bat cu funia udă pentru a-l „calma”. Încearcă să fugă de mai multe ori şi în cele din urmă reuşeşte să obţină o mutare la Iaşi , sub îngrijirea doctorului Iszac.

Acesta este cel care îi va pune un diagnostic abracadabrant, preluat apoi de istorie: „sifilis congenital matern cu paralizie generală progresivă”. Diagnosticul conţinea însă un mesaj important: Eminescu trebuia să fie paralizat, Eminescu trebuia să fie anihilat, trebuia oprit din a mai publica în ziarele vremii. Asasinarea civilă a lui Eminescu din 1883 va fi completată de experimentele doctorului Iszac, care visa să scrie o lucrare despre cazul Eminescu, cu care să intre în analele medicinii. Contrar tuturor preceptelor medicale ale vremii, care arătau că mercurul este toxic şi total contraindicat în tratarea sifilisului, doctorul Iszac îi va administra doze uriaşe de mercur, de 4 până la 7 grame.

Un alt psihiatru din Bucureşti, Panait Zosin, care nu îl consultase vreodată pe Eminescu şi cunoştea cazul doar din corespondenţa cu sora lui, Harieta, preia diagnosticul lui Iszac şi chiar îl completează cu următoarele reflecţii: „ca psihopat ereditar, el ar fi petrecut încă nopţi albe, ar fi făcut orgii, ar fi mistuit narcotice şi excitante (n.n. în condiţiile în care se ştie că Eminescu era un adversar declarat al narcoticelor). Un psihopat alcoolic şi sifilitic, el a ajuns să aibe perioade de furie, de inconştienţă, de prozaică întunecare a activităţii psihice.. ”

De-abia în 1888, Veronica Micle reuşeşte să îl smulgă din mâinile doctorului Iszac şi să îl aducă în sfârşit la Bucureşti. Aici reîncepe să publice, şi în urma unui articol împotriva guvernului, apărut în România liberă, este internat cu forţa tot la dr.. Şuţu, unde va şi muri.

La moartea sa, produsă din câte s-a spus, de o lovitură la cap cu o piatră, celebrul doctor G. Marinescu nu realizează după autopsie, analiza microscopică a creierului, care ar fi dovedit că Eminescu nu suferea de sifilis. După o examinare superficială, aruncă pur şi simplu la gunoi creierul lui Eminescu, pe motiv că intrase în putrefacţie. Este totuşi nevoit să consemneze că a fost frapat de mărimea acestui creier. Pe actul său de deces, nu apare semnătura niciunui prieten sau membru al familiei, ci doar amprentele digitale a doi martori analfabeţi din personalul spitalului.

Societatea Matei Basarab, spiritul naţional şi francmasoneria

   Eminescu a fost etichetat drept nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reacţionar, paseist, antisemit, xenofob, naţionalist şovin etc. De ce toate aceste apelative? De ce publicistica lui a fost mereu trecută sub tăcere, interzisă, cenzurată? De ce în memoria românilor Eminescu a fost impus doar ca poet, în timp ce principala sa activitate a fost cea de ziarist? Din cele 16 volume ale Operei sale, editate sub îngrijirea lui Perpessicius după manuscrisele originale, cinci conţin poezii şi altele cinci, articolele publicate de el în perioada 1870-1883 şi 1888-1889.. Deşi majoritatea articolelor au fost scrise înainte de aşa-zisa declanşare a nebuniei, mulţi susţin şi astăzi că ele nu merită să fie citite, întrucât „sunt rodul unei minţi atacate de boală, în căutarea unei bucăţi de pâine”.

„Eminescu n-a ajuns să marcheze politica naţională, deşi este întemeietorul doctrinei naţionale moderne” scrie Theodor Codreanu în „Dubla sacrificare a lui Eminescu”. „Dimpotrivă, opera sa a fost cu grijă separată de structurile de profunzime ale politicii naţionale, opera lui publicistică fiind interzisă total, după al doilea război mondial. Efectele sunt vizibile şi astăzi. Aşa-zisul cult Eminescu este o dimensiune ad-hoc confecţionată, pentru a preveni şi a face ineficient un veritabil cult Eminescu. Prin numita diversiune se creează impresia (pe care cei naivi o iau ca atare) că eminescianismul este un element nefast, inamicul public numărul unul al democraţiei şi al statului român. Neîntâmplător, Gh.. Grigurcu, unul din mercenarii curentului antieminescian asimila cultul pentru poetul naţional cu acela al lui Ceauşescu. În realitate, statul român nu a atins niciodată exigenţele lui Eminescu, fiindcă nici nu şi-a propus aceasta vreodată, deşi marii gânditori au pledat statornic pentru asimilarea organică a eminescianismului ca temei al fiinţei noastre naţionale. ”

   Au existat tentative ca Eminescu să fie înrolat în masonerie. Fără succes.. Eminescu lucra însă la crearea unei organizaţii româneşti şi pro-româneşti, numită Societatea Matei Basarab şi aflată în afara controlului şi influenţelor francmasoneriei, care masonerie se afla şi atunci în slujba unor interese supranaţionale.
    „O organizare între români”, scria el. „Pretutindea oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun. Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă. Ţinta? Unirea tuturor românilor, emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc.”

   Încă din 1874, el îi scria lui Maiorescu că „aprofundarea studiului filozofilor germani m-a făcut să mă orientez către elaborarea unei filosofii practice, vizând scoaterea României din subistorie. Interesul practic pentru patria noastră ar consta cred în înlăturarea oricărei îndreptăţiri pentru importul necritic de instituţii străine.”

   Eminescu nu renunţase la acest plan nici în ultimii săi ani. Alexandru Vlahuţă povestea cum, vizitându-l la sanatoriul doctorului Şuţu, Eminescu i-a povestit „despre un plan al lui de reorganizare socială, la care se gândeşte de mult, o lucrare colosală.”

   Gheorghe Panu povesteşte în „Amintiri de la Junimea ” de un sfat pe care Eminescu i l-a dat: „Panule, ştii tu că în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui.... Tot, tot este un şir neîntrerupt de martiri.” Eminescu a fost unul dintre ei.

„Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de 'nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare . . .
Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel,
Nu slăvindu-te pe tine . .. . lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi. . . posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o 'ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii. . . Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a 'nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude 'n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege . . .
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale —
Astea toate te apropie de dânşii. . . Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”
(Mihai Eminescu, Scrisoarea I, 1881)


Bibliografie:
1. Ovidiu Vuia: Misterul morţii lui Eminescu, Ed. Paco, Bucureşti, 1996
2. Thedor Codreanu: Dubla sacrificare a lui Eminescu, Serafimus Grup, 1999
3. Nicolae Georgescu: "Boala şi moartea lui Eminescu,Criterion,2007"


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Iunie 14, 2010, 00:09:11
E randul unui "roman" absolut nereprezentativ. Articol semnalat de un fost coleg pe mail cu urmatoarea observatie: "Nasol, evreii ne vor cere despagubiri pentru ca fi atent ce declara uraciunea asta: "M-a hărţuit în mod neadmisibil".

Scriitoarea Nina Cassian, "femeia fatală a literaturii române", a făcut sex cu Marin Preda pe duşumea
Articol semnat de Mihaela Barbu

Celebra scriitoare Nina Cassian (86 de ani) a avut o viaţă amoroasă zbuciumată. S-a măritat de trei ori, dar a fost iubită şi de mari autori români, printre care poetul Ion Barbu, scriitorii Marin Preda şi Nicolae Breban. Nu degeaba a fost numită “femeia fatală a literaturii române”.

În cele trei cărţi de amintiri, intitulate “Memoria ca zestre”, Nina Cassian povesteşte despre relaţia tumultuoasă pe care a avut-o cu Marin Preda în anii ’50. “Ascultă, Nina, bagă de seamă: eu te pot iubi la nebunie, dar şi urî! Tu trebuie să fii a mea. De tot. Ah, dar tu eşti iremediabil pierdută, îl iubeşti pe Ali (n.r. - al doilea soţ al scriitoarei). Ştiu că nu sunt de nasul tău, dar dacă nu mă iubeşti, te ucid!(...) Sunt convins că noi doi vom conflua (n.r. - adică ne vom împreuna) cândva viguros şi nebuneşte”, îi mărturisea autorul “Moromeţilor”.

Nu a trecut mult timp şi “...visul i s-a împlinit: am devenit femeia lui. N-am vrut (şi n-am putut) să rezist. Trebuia să-l cunosc total, în toată personalitatea lui fascinantă”.

«M-a hărţuit în mod neadmisibil»
Nina Cassian s-a aflat în vizorul Securităţii, aşa că viaţa ei sentimentală n-a fost un secret pentru mai-marii Partidului Comunist. Într-una din notele informative semnate de scriitorul Ion Caraion se arată că Marin Preda făcea sex cu poeta într-unul din “birourile fostului Minister al Artelor, aflat atunci în blocul Ambasador”, iar “pat le era duşumeaua”. După ce amorul dintre cei doi s-a stins, Nina Cassian a declarat, în repetate rânduri, că regretă că nu l-a putut păstra pe Marin Preda măcar ca prieten


Scriitoarea, în vârstă de 86 de ani, formează un cuplu fericit cu Maurice Edwards, de 88 de ani (Foto Mihaela Barbu)

Chiar dacă se pare că i-ar fi mărturisit unui amic comun că poeta a fost singura femeie care a contat în viaţa lui, Marin Preda a făcut tot posibilul să ţină secretă relaţia.

“M-a hărţuit în mod neadmisibil, refuzând să-mi publice o carte (n.r. - pe vremea când era director la Cartea Românească), în cazul în care nu adaug faptul că «nu m-a iubit niciodată! » Ce tristeţe...”, scrie Nina Cassian.

Acum se iubeşte cu un american
Stabilită în Statele Unite din 1985, Nina Cassian s-a căsătorit cu americanul Maurice Edwards, fost director al Filarmonicii din Brooklyn. “Nu ştiu cum a riscat atât de mult să se însoare cu mine: o femeie bătrână, urâtă şi săracă!”, a mărturisit scriitoarea pentru Libertatea.

http://www.libertatea.ro/stire/scriitoarea-nina-cassian-femeia-fatala-a-literaturii-romane-a-facut-sex-cu-marin-preda-pe-dusumea-291796.html


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Iulie 21, 2010, 20:59:07
Am fost rugati sa postam un articol in serial despre domnul Toader Stetca.

www.certitudinea.ro/articole/istorie/view/reintoarcerea-lui-toader-SteTca-i-intalnirea-cu-dinu-cocea-la-paris
Luni, 21 iunie 2010


REÎNTOARCEREA LUI TOADER ŞTEŢCA (I).
Întâlnirea cu Dinu Cocea, la Paris


Vă mai amintiţi de primarul Toader Şteţca din Săpânţa? Este cel care, în 1990, luând în serios principiile democraţiei şi ale dreptului de proprietate, a făcut reforma agrară înainte de a exista o legislaţie în acest sens. În toamna aceluiaşi an, după modelul “Proclamaţia de la Timişoara”, a fost elaborată şi dată publicităţii “Proclamaţia de la Săpânţa”.

De atunci, până în 1992, a fost arestat şi eliberat de nenumărate ori, pentru a fi silit să “abdice”. N-a cedat şi, de altfel, nici oamenii nu l-au lăsat. Doi ani mai târziu, înainte de alegerile locale, Toader Şteţca a fost arestat din nou, sub acuzaţie mincinoasă, pentru a fi împiedicat, de fapt, să candideze. În timpul cât el era închis, săpânţenii au luat ca ostatici un maior pe nume Petre Roman, apoi un deputat FSN, Augustin Botiş, şi un împuternicit al guvernului, Ovidiu Şincai. Alegerile s-au desfăşurat cu trupele de scutieri în sat, cu ridicări de oameni şi grenade lacrimogene. Primar a fost ales, în cele din urmă, reprezentantul FSN Gheorghe Turda.

“Domnilor, omul acesta este un erou naţional!”
“Mişcarea de rezistenţă” de la Săpânţa a durat trei ani. Trei ani de luptă continuă cu autorităţile neocomuniste, cu diversiunile, cu intrigile şi dezbinările abil instrumentate de “profesionişti”. Săpânţenii au fost însă solidari cu primarul lor, care devenise un fel de comandant de redută. Această unitate nu a putut fi desfăcută decât în forţă, prin arestarea lui Toader Şteţca. În timpul uneia dintre eliberări, acesta a părăsit Maramureşul şi România şi s-a refugiat la Paris. De atunci, opinia publică nu mai ştie nimic precis despre el. Am aflat de curând, de la un alt nedreptăţit al sorţii, regizorul Dinu Cocea, restul poveştii…
“Şteţca fusese condamnat la vreo 20 de ani închisoare, pentru că dăduse pământul înapoi ţăranilor, înainte să apară legea retrocedării… Avea vreo zece procese, care se tot strămutau, ba la Sighet, ba la Braşov, ba la Ploieşti. Era mai tot timpul închis dar, între procese, îi mai dădeau şi drumul. Ei, bine, în 1993, într-una din aceste <pauze de închisoare>, Şteţca a fugit din ţară şi a <roit-o> spre Franţa… Eu l-am cunoscut la o întâlnire cu regele, unde veniseră şi foarte mulţi ziarişti din Europa. După întâlnire, i-am invitat pe toţi la o bere. Printre ei se afla şi un bărbat tăcut şi retras care, la un moment dat, s-a apropiat de mine: <Domnu’ Dinu – zice – , eu sunt Toader Şteţca, poate aţi auzit de mine>… Am rămas interzis. <Cum, domnule, dumneata eşti chiar primarul de la Săpânţa?>… Ştiam toată povestea de la Europa Liberă. N-am mai aşteptat să-mi spună ce voia. <Domnilor – m-am adresat eu ziariştilor – , omul acesta este un erou naţional!>. Şi le-am relatat tuturor ce se întâmplase în ’90 la Săpânţa…

Dinu Cocea, protectorul providenţial
I-am dat lui Toader Şteţca o carte de vizită spunându-i să mă sune de câte ori pofteşte sau are nevoie de ceva… A doua zi primesc un telefon de la el: <Domnu’ Dinu, nu ştiu cum să vă spun… Îmi e foarte greu… Ştiţi unde locuiesc eu? – Iartă-mă – zic – am uitat să te întreb. Unde locuieşti? – Sub Pont Neuf… – Cum? Unde? Sub pod? Cu cloşarii? Nu se poate! Să te muţi imediat la mine>… Eu locuiam atunci la Franconville, un orăşel superb la vreo 12 kilometri de Paris”. În sfârşit, Dinu Cocea l-a cazat la el acasă. După aceea a început să-l înveţe limba franceză, în fiecare zi câte două-trei ore… Între timp a încercat să-i găsească şi o slujbă, dar n-a reuşit decât ca măturător de şpan într-o fabrică de mobilă metalică. Toader Şteţca nu cunoştea nici o meserie compatibilă cu exigenţele locului şi timpului (făcuse o şcoală de meserii şi fusese antrenor de fotbal la Olimpia Satu Mare)… Dar – şi de-aici totul capătă aer de ficţiune – patronul fabricii a pus ochii pe el, observând că e un om priceput şi inteligent. “Nu ţi-ar plăcea să faci altceva?” – l-a întrebat acesta, într-o bună zi. “Ba da, i-a răspuns Toader, dar nu mă pricep. – Uite, i-a zis patronul, urmăreşte ce face omul ăla la butoane şi învaţă să faci la fel. Dacă reuşeşti, îi poţi lua locul”.

Toader Şteţca, autodidactul

Omul de la butoane era un maistru foarte priceput dar care, spre ghinionul lui (şi spre norocul lui Toader Şteţca), era în conflict cu patronul. Acesta cam voia să scape de el, pentru că era mult prea obraznic şi revendicativ. Conform contractului încheiat, el era, practic, “stăpân” pe întreaga linie tehnologică a fabricii, iar patronul nu avea voie să intervină sau să ia vreo decizie de schimbare. Ar fi putut, în schimb, să-l dea afară, dar nu avea cu cine să-l înlocuiască. De aceea îi făcuse propunerea lui Toader Şteţca… Maramureşanul nostru a luat-o foarte în serios şi, din clipa aceea, nu s-a mai dezlipit de lângă maistru. Acesta a devenit însă suspicios şi, la un moment dat, nu l-a mai lăsat să stea în preajma lui. Toader nu a dezarmat: şi-a cumpărat un binoclu şi, de la distanţă, cocoţat pe o scară, urmărea mişcările maistrului la tabloul de comandă. “Timp de două săptămâni – povesteşte Dinu Cocea – cu complicitatea patronului, a fost autodidact de la distanţa. După care, noaptea, după program, patronul venea să verifice ce ştia Toader şi să-l corecteze unde greşeşte. În cele din urmă, maistrul a fost concediat iar primarul transfug a fost angajat în locul lui (pe un salariu mai mic, evident). Toader era foarte harnic şi conştiincios (lucra zece ore, venea şi în week-end), iar patronul era fericit, căci producţia aproape i se dublase iar comenzile erau onorate la timp. Acum Toader Şteţca are două case lângă Paris şi şi-a cumpărat şi două maşini. Nu este primar, dar e bogat. În orice caz, mult mai bogat decât era la Săpânţa”.
P.S. Toader Şteţca se întoarce în ţară. Se întoarce pentru a spune până la capăt adevărurile necunoscute ale “războiului de la Săpânţa”, dar şi pentru reconciliere. Fostul primar vrea să facă o mică sărbătoare de recunoştinţă din această reîntoarcere. Vrea s-o facă public, să se ştie. Vrea să mulţumească tuturor celor care l-au ajutat atunci, în perioada 1990-1993, tuturor celor care au susţinut cauza lui, precum şi acelora care doar au crezut în această cauză. Vom reveni cu detalii despre “Războiul de la Săpânţa”, despre personalitatea lui Toader Şteţca şi despre neaşteptata lui revenire în România.

VA URMA

Autor: Miron Manega


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Iulie 21, 2010, 21:36:43
www.certitudinea.ro/articole/istorie/view/reintoarcerea-lui-toader-SteTca-ii-miscarea-de-rezistenta-impotriva-neocomunismului
Luni, 28 iunie 2010


REÎNTOARCEREA LUI TOADER ŞTEŢCA (II).
Mişcarea de rezistenţă împotriva neocomunismului


Destinul de lider al lui Toader Şteţca a început pe 26 decembrie 1989, când oamenii l-au ales preşedinte al Frontului Salvării Naţionale din Săpânţa. În februarie 1990 a fost ales primar. "Greşala" lui a fost că a crezut în democraţie şi în iluzia că sistemul comunist murise. De aceea a trecut imediat la dizolvarea CAP-ului şi la împărţirea pământurilor, după cum le deţinuse fiecare înainte de colectivizare. A împărţit, de asemenea, şi animalele.

Rapiditatea şi entuziasmul său au luat prin surprindere autorităţile de la Bucureşti, cărora nu le venea să creadă că omul acesta chiar luase în serios democraţia. Până să se dezmeticească Guvernul, Parlamentul şi Preşedinţia, faptele se petrecuseră şi lucrurile începeau să funcţioneze după noua formulă. Toader Şteţca a asfaltat drumul din comună, a făcut un pod nou peste râul Săpânţa, a restructurat şi reorganizat toate instituţiile comunei. Au existat şi piedici, dar n-au avut niciun spor, pentru că oamenii căpătaseră o încredere uriaşă în liderul lor, astfel încât tentativele de dezbinare ale autorităţilor s-au izbit de un zid. Timp de şapte luni, Săpânţa a fost SINGURA localitate din România în care democraţia a funcţionat, iar prosperitatea întregii comunităţi, fără precedent (din păcate, şi fără urmări), a demonstrat cât de repede se poate redresa România dacă e lăsată. Au urmat însă represaliile. Pe 13 iulie, Toader Şteţca a fost arestat. Din clipa aceea a început, practic, ceea ce avea să capete denumirea de «Războiul de la Săpânţa». A fost de fapt, ultima şi cea mai compactă «mişcare de rezistenţă» din România: mişcarea de rezistenţă împotriva neocomunismului. Săpânţenii au rămas uniţi timp de doi ani, făcând zid uman în jurul primarului care lupta pentru ei…

Arestarea lui Toader Şteţca, fără capete de acuzare, avea ca scop eliminarea lui fizică. Nu s-a întâmplat aşa pentru că l-au ajutat chiar oameni din sistemul represiv, care l-au informat şi chiar i-au spus ce să facă. Acestor oameni Toader le rămâne veşnic recunoscător pentru că, fără intervenţia lor conspirativă, el n-ar mai fi în viaţă…
 
În puşcăriile comuniste din România capitalistă, Toader a învăţat să supravieţuiască, aşa cum învăţaseră vechii deţinuţi politici din România stalinistă. Dar, pentru că toată ţara (şi chiar întreaga Europă) era cu ochii pe Săpânţa, au fost nevoiţi să-i dea drumul, încercând să rezolve în libertate ceea ce nu reuşiseră în detenţie. Numai că, din clipa în care a fost eliberat, Toader Şteţca era păzit în fiecare noapte de 500 de săteni, care împânzeau uliţele din jurul locuinţei. Satul a început să fie "asediat" cu zeci, sute de comisii prezidenţiale, parlamentare şi guvernamentale. Printre cei trimişi s-au aflat şi oameni care îl respectau pe Şteţca şi care le «şopteau» oamenilor ce i se pregătea liderului lor. Rezistenţa săpânţenilor a fost impresionantă, aproape ireală în comparaţie cu ce se întâmpla în restul României.
 
Înaintea alegerilor locale din 1992, Toader Şteţca a fost din nou arestat, iar candidatura sa ştearsă de pe listă. Alegerile s-au desfăşurat în prezenţa trupelor de jandarmi şi scutieri, pigmentate "festiv" cu explozii de grenade fumigene şi lacrimogene. N-a fost o campanie electorală, ci o campanie militară. A câştigat cine "trebuia"…
La sfârşitul anului, Toader Şteţca a fugit din ţară. Din acel moment, în Săpânţa a început jaful şi distrugerea. Care continuă şi acum, la unison cu ţara.
 
Aşa cum am mai anunţat, Toader Şteţca se va întoarce la Săpânţa în prima jumătate a lunii august. Dorinţa lui este să-i reîntâlnească pe toţi cei care l-au susţinut pe el şi pe săpânţeni în acea mişcare de rezistenţă, dar şi pe cei care au contribuit direct (riscându-şi slujba şi siguranţa socială, poate şi mai mult) la salvarea vieţii sale. Ar vrea să fie o mică sărbătoare a reconcilierii, o întâlnire a tuturor oamenilor pe care, cu sau fără voia lor, faptul că Toader Şteţca se află în viaţă îi uneşte. Sunt şi oameni pe care Toader Şteţca nu i-ar agrea lângă el la această întâlnire, unele chiar rude de sânge. Sunt cei care, după plecarea lui, au jefuit satul sau şi-au bătut joc de oameni. De asemenea, Toader Şteţca ar dori să se ştie că această revenire n-are nicio legătură cu politica, de orice fel şi culoare ar fi ea.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Iulie 21, 2010, 21:37:54
Până la revenirea sa, încerc să-l readuc în memoria celor care l-au uitat, dar şi a celor care erau prea tineri atunci, prin extrase din presa de acum 20 de ani. Pentru început, un articol din «Flacăra» din 3 octombrie 1990, în care este relatat unul dintre nenumăratele procese ale lui Toader Şteţca:


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Iulie 21, 2010, 21:49:11
www.certitudinea.ro/articole/istorie/view/reintoarcerea-lui-toader-SteTca-ii-miscarea-de-rezistenta-impotriva-neocomunismului
Luni, 5 iulie 2010


REÎNTOARCEREA LUI TOADER ŞTEŢCA (III).
Cum l-am cunoscut


Pe Toader Şteţca l-am cunoscut personal în 2008. “L-am cunoscut” e un fel de a spune, pentru că a fost o simplă discuţie telefonică. Eram la Dinu Cocea acasă, în locuinţa de pe Căderea Bastiliei din Bucureşti, pentru care reputatul regizor îndurase atâtea necazuri în odiseea repunerii în posesie. Mi-a povestit cum l-a întâlnit el pe Toader Şteţca la Paris (relatare pe care am şi publicat-o), după care l-a şi sunat şi mi l-a dat la telefon.

Discuţia a fost, din punctul meu de vedere, un eşec. Toader Şteţca era supărat pe oamenii din România (supărare perfect îndreptăţită, de altfel), ceea ce s-a repercutat indirect şi asupra mea… La câteva zile i-am trimis, prin internet, în speranţa obţinerii unei apropieri care m-ar fi onorat, următorul mesaj:
“Domnule Toader Şteţca,/ Numele meu este Miron Manega şi sunt jurnalist. În seara când am vorbit cu d-voastră, de la Dinu Cocea, m-aţi certat că nu ştiu cine sunteţi şi ce aţi facut. A fost o neînţelegere. Ştiu aproape tot ce se poate şti despre ce s-a întâmplat în 1990 la Săpânţa, până la plecarea d-voastră din ţară. Am aflat şi restul de la Dinu, cu care am înţeles că sunteţi prieten…Nedreptatea care vi s-a făcut nu e singulară. Dinu Cocea însuşi este victima unei batjocuri judiciare, fiind, practic, obligat să părăsească pentru a doua oară România. Ca ziarist, încerc să-l ajut, deşi şansele nu sunt de partea mea. În orice caz, ceea ce ţine de misiunea mea profesională asumată este de a arăta oamenilor (în special celor tineri) că au existat şi încă mai există oameni ca Toader Şteţca… Sau ca Horia, sau ca Avram Iancu… E o mare criză de modele în România…
Nici nu ştiu dacă vreau ceva anume de la d-voastră. Poate eventual o fotografie. Mă bucur însă că sunteţi bine, că aţi reuşit să aveţi o stabilitate materială (am înţeles de la Dinu că deţineţi două proprietăţi lângă Paris, că v-aţi cumpărat două maşini), că aţi reuşit să fiţi învingător într-o lume care nu vă dădea nicio şansă. Foarte puţini reuşesc. Mi-ar face plăcere să vă câştig prietenia, pentru că sunteţi una dintre puţinele personalităţi pe care le respect total şi necondiţionat.
Vă doresc viaţă lungă şi cât mai puţină amărăciune!"...
Nu mi-a răspuns la acel mail până anul acesta când, pe neaşteptate, am primit un telefon de la el. Între timp Dinu Cocea, care se întorsese la Paris, i-a vorbit despre mine, ceea ce, probabil, i-a alungat suspiciunile. Toader Şteţca mi-a spus că vrea să organizeze, în vara aceasta, la Săpânţa, o întâlnire cu toţi cei care i-au fost alături în perioada 1990-1992. Se întoarce pentru a spune până la capăt adevărurile necunoscute ale “războiului de la Săpânţa”, dar şi pentru reconciliere. De aceea vrea să facă din această reîntoarcere o mică sărbătoare de recunoştinţă. Vrea s-o facă în mod public, să se ştie. Vrea să mulţumească tuturor celor care l-au ajutat atunci, în perioada acelei incredibile rezistenţe împotriva neocomunismului…
M-am simţit onorat că mi-a cerut părerea şi sprijinul în vederea împlinirii acestei dorinţe care-l macină, probabil, demult. De aceea scriu toate acestea. La care adaug, în facsimil, încă un articol din presa vremii despre «războiul de la Săpânţa»


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Iulie 21, 2010, 21:50:30
Întâlnirea de la Săpânţa va avea loc în zilele de 7 şi 8 august

VA URMA


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Iulie 21, 2010, 21:58:38
www.certitudinea.ro/articole/istorie/view/reintoarcerea-lui-toader-SteTca-iv-iesirea-din-detentie
Luni, 12 iulie 2010


REÎNTOARCEREA LUI TOADER ŞTEŢCA (IV).
Ieşirea din detenţie


A rămas mai puţin de o lună până la revenirea lui Toader Şteţca în ţară şi întâlnirea plănuită de acesta în zilele de 7 şi 8 august la Săpânţa. Reamintesc că scopul acestei întâlniri este acela de reconciliere, pe de o parte (fostul primar a iertat multe din nedreptăţile care i s-au făcut, dar nu pe toate) şi de mărturisire pe de altă parte: doreşte să dezvăluie toate adevărurile necunoscute ale «războiului de la Săpânţa» al cărui protagonist a fost. Şi vrea s-o facă în mod public, să se ştie.
Amintirea lui Toader Şteţca iese la iveală în cele mai neaşteptate forme. La sfârşitul anului 2008, în Sala Mare a Casei de Cultura a Studenţilor din Iaşi a avut loc premiera unui spectacol de teatru în care personajele au fost interpretate de catre deţinuţi ai Penitenciarului din Iaşi. Piesa se numeşte "Haina de om" iar autorul textului, Cristian Bârsan, este el însuşi deţinut. Spectacolul s-a jucat şi în Bucureşti, un an mai târziu, la Teatrul Nottara. A avut un succes uriaş. Amintesc de acest proiect teatral insolit, pentru că, la un moment dat, pe parcursul piesei, un personaj stă de vorbă cu un reporter. Din discuţia lor, spectatorii vor înţelege că cei doi se cunosc din 1991, când erau colegi la săptămânalul "Timpul", din Iaşi. Ei îşi amintesc cu nostalgie de un reportaj scris împreună la Săpânţa, în 1992, când primarul Toader Şteţca făcuse din comună un fel de republică maramureşeană, şi cum s-au documentat strecurându-se printre scutieri şi prin norii de gaze lacrimogene.
Până la întâlnirea de la Săpânţa, continuu evocarea lui Toader Şteţca, republicând în facsimil încă un fragment din presa vremii (toamna anului 1990).


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Iulie 21, 2010, 22:00:39
VA URMA
Autor: Miron Manega


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Iulie 21, 2010, 22:09:10
www.certitudinea.ro/articole/istorie/view/reintoarcerea-lui-toader-SteTca-v-mircea-sevaciuc-fostul-lider-al-miscarii-15-noiembrie-1987-isi-aminteste
Sambata, 17 iulie 2010


REÎNTOARCEREA LUI TOADER ŞTEŢCA (V).
Mircea Sevaciuc, fostul lider al Mişcării ,,15 Noiembrie 1987" îşi aminteşte...


Auzisem despre fotbalistul Şteţca de la "U” Cluj, Olimpia Satu Mare, Oaşul Negreşti, încă din anii ’80, eu fiind un ,"microbist” cu abonament la Steagul Roşu Braşov. Informaţia că, într-o localitate din nordul ţării – Săpânţa, primarul Toader Şteţca a pus în aplicare, cu sprijinul a 85% dintre locuitori, ceea ce mai târziu a fost denumită ,,lustraţia” a făcut înconjurul României. Dupa ce neo-comuniştii au fost ,,ţâpaţi din funcţii” şi CAP-ul desfiinţat, s-a creat cadrul pentru reformarea şi reorganizarea localităţii Săpânţa

După o lună, ,,Alianţa pentru Proclamaţia de la Timişoara”, susţinută de 4-5 milioane de români, le-a dat dreptate săpânţenilor. Cea mai importantă hotărâre luată de ,,Agora” din Săpânţa a fost retrocedarea terenurilor confiscate de comunişti după 1945, proprietarilor de drept.
În primul an, veniturile sătenilor s-au dublat. În loc ca Săpânţa să fie considerată un ,,Model pentru România” şi Toader Şteţca să fie numit Ministrul Agriculturii, de premierul Roman, pe 13 iulie 1990, reformatorul autentic al satului românesc a fost…. ARESTAT. Ca o ironie a sorţii ,,pedeapsa politica” s-a produs la Shighetul Marmaţiei, locul unde au fost încarcerată si asasinată elita politică a României, după 6 martie 1945.
,,Memorialul Sighet”, dedicat victimelor comunismului, ar trebui să acorde un loc şi victimilor neo-comunismului de după fuga lui Ceauşescu, din 22 decembrie 1989…

În prima jumătate a lunii octombrie 1990, am fost contactat de regretatul George Şerban de la Societatea Timişoara, pentru a ne informa reciproc şi consulta în legătură cu strămutarea procesului ,,Primarului din Săpânţa”, de la Baia Mare la Braşov.
Mişcarea ,,15 Noiembrie 1987”, pe care o conduceam, s-a ocupat de săpânţenii care au venit la Braşov, la procesul lui Toader Şteţca. După prima zi de proces, săpânţenii au fost cazaţi în casele membrilor Mişcării, dar şi la alti braşoveni. Soţia lui Toader şi încă o familie au fost cazaţi la noi acasă. Întrucât procesul se desfăşura la Braşov, am stabilit, de comun acord cu familia lui Toader, ca avocatul George Vlad, apărătorul ,,novembriştilor”, să fie al treilea avocat a lui Toader Şteţca. Eliberarea lui Toader Şteţca de la Penitenciarul Codlea s-a transformat, pentru braşoveni, într-o mică sărbătoare a victoriei, evenimentul fiind puternic mediatizat. Avocatul George Vlad a desfiinţat pe rând toate acuzaţiile care i-au fost ,,fabricate”clietului său, câştigând la toate instanţele de judecată procesele lui Toader Şteţca. La invitaţia primarului, sărbătorile de Paşte din 1991 le-am petrecut la Săpânţa, împreună cu George Vlad, Sandra Pralog, Vivi Drăgan şi alţii.

Citez dintr-un articol din “România Liberă” din 21 aprilie 1992 (,,Săpânţa: Alegeri <libere> cu uslaşi şi gaze lacrimogene”): ,,În după-amiaza din ajun, sâmbăta Floriilor, centrul Săpânţei a fost practic ocupat. Trupele au năvălit asupra oamenilor, care s-au refugiat prin grădini şi uliţele laterale. Câţiva uslaşi au scos din funcţiune, cu profesionalism, sirena de alarmă şi clopotele bisericii care începuseră să sune. La două case, nr. 349 si 664, presupuse <cuiburi de rezistenţă>, li s-au spart geamurile, aruncându-se în interior petarde lacrimogene. A doua zi, Ileana Stan, femeie necăjită cu un soţ infirm, se căina pentru cele două cergi pârlite şi mulţimea de bani care o va costa sticla de la verandă şi de la geamuri. Dl James D.Wiletes, reprezentant al ,<Grupului juridic pentru drepturile internaţionale ale omului > şi observator electoral acreditat, aduna, uimindu-se, tuburile goale sau neexplodate ale grenadelor lacrimogene”. Alegerile au fost câştigate de candidatul FSN, dupa regula lui Stalin : ,,Nu contează cine câştigă alegerile, important este cine numără voturile”. În data de 27iunie 1992, cei 52 de electori ai Convenţiei Democratice (eterogenă, infiltrată şi dezorganizată democratic) din România au stabilit ,,câştigarea” alegerilor prezidenţiale şi parlamentare în… 17 noiembrie 1996. Dacă alegerile din noiembrie ’46 au fost furate de către comunişti, cele din octombrie 1992 au fost pierdute de către asa-zişii anticomunişti…
Ameninţat în permanenţă de diverse pericole, Toader a hotărât, pentru a-şi salva viaţa, dar mai ales pentru a asigura viitorul familiei sale, că cel mai bun lucru era să plece din România. Cei care direcţionau ,,justiţia politică”, aflând că Şteţca a părăsit ţara, i-au deschis ,,pe furiş” încă un dosar, de această dată la Judecătoria Ploieşti.

După ce au fost epuizate toate termenele pentru atacarea ,,sentinţei de învinuire” au avut grijă să-l înştiinţeze tangenţial şi pe avocatul lui Toader Şteţca. Ulterior, Preşedintele României, D-l Emil Constantinescu, a graţiat şi ultima acuzaţie fabricată de ,,reţeaua politică Voicu”. Peste ani, când diaspora românească din Franţa a organizat un simpozion dedicat ,,Primarului din Săpânţa”, Toader m-a contactat pentru a obţine şi transmite casetele procesului de la Braşov, înregistrate de o televiziune locală. Am reuşit să le obţin şi le-am trimis printr-un prieten comun care urma să ajungă la Paris. Însă, într-o parcare din Germania, casetele au dispărut!

VA URMA


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Iulie 30, 2010, 12:10:38
Inlaturati dementa politicii din Romania!

Dupa distrugerea gimnasticii feminine romanesti, prin "avansarea" in functii administrativ-politice a antrenorilor care au consacrat-o, dupa jefuirea fara scrupule a fondurilor ministerului de specialitate, prin exemplare precum madam Ridzi si urmasa ei sinistra, Partidul Democrat Liberal al dlui Basescu a terfelit la nivel global imaginea celor mai popu lari si importanti sportivi romani, cunoscuti si admirati la nivel mondial. Faptul ca madam Udrea, ministrul in functie al Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului, fura banii contribuabililor nu mai mira pe nimeni, pentru ca a devenint o practica cotidiana, obisnuita, pe care romanii o accepta fara sa mai protesteze si parca fara sa mai spere altceva. A devenit o fatalitate. Totusi, chiar si pe acest fond, gestul ministaresei, perceputa ca amanta a presedintelui Basescu, de a murdarii imaginea extraordinara pe care o au la nivel mondial Nadia Comaneci, Ilie Nastase si Gheorghe Hagi, prin folosirea lor la lansarea "noului" brand turistic de tara, la Expozitia Moidiala de la Shangai, China, este intolerabil si ar trebui sa determine demiterea, anchetarea si condamnarea acestui personaj feminin malefic al politicii de jaf din Romania. Cei trei au fost pusi in situatia de a prezenta (fara sa stie, desigur) un brand incropit prin furt intelectual, prin frauda demonstrata aproape instantaneu, la o ora de la lansarea oficiala.  Folosirea fara scrupule a acestor perle ale coroanei sportului romanesc la lansarea unui produs incropit prin furt, prin superficialitate si amatorism submediocru, e de natura a afecta grav imaginea sportului romanesc, a singurului domeniu de excelenta al tarii prin care ne-am impus in constiinta globala a omeniirii. Prin acest gest, ministareasa hoata si obraznica a reusit sa maculeze si imaginea celor mai celebri sportivi romani, a unor romani reprezentativi, oameni care au dat dovada de vointa, seriozitate si profesionalism de inalta tinuta in carierele lor glorioase de sportivi de exceptie.

Udrea trebuie inlaturata imediat. Deja a facut mult prea mult rau tarii si oamenilor ei, de la cei nevoiasi, la exponentii ei de exceptie. Si pentru ca scriu aceste considerente grave pe forumul revolutionarilor, imi exprim speranta ca se vor gasi lideri suficient de independenti, curajosi si demini ca sa forumuleze, sa semneze si sa inainteze oficial o cerere de demitere a acestui personaj malefic, care ne face de rusine cu fiecare respiratie pe care o are intr-o functie oficiala a statului roman.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Iulie 30, 2010, 12:13:56
Comăneci, Năstase şi Hagi au promovat România la Shanghai

Brandul turistic al ţării noastre a fost lansat, ieri, de ministrul Elena Udrea, cu ocazia zilei naţionale a României la Expoziţia Mondială Shanghai 2010 (China), în prezenţa câtorva sute de persoane.

Sloganul este “Explore the Carpathian garden” (Descoperă grădina Carpaţilor), iar logoul este reprezentat de imaginea unei frunze, plasată deasupra numelui ţării. Înainte de prezentarea oficială a brandului de ţară, cunoscutul naist Gheorghe Zamfir a susţinut un recital.

La expunerea brandului, alături de oficialităţi şi vizitatori ai expoziţiei, s-au aflat şi cei mai cunoscuţi sportivi români: Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, Ilie Năstase, precum şi ministrul român de externe, Teodor Baconschi.

http://www.libertatea.ro/stire/comaneci-nastase-si-hagi-au-promovat-romania-la-shanghai-297904.html


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Iulie 30, 2010, 12:30:02
Logoul Explore the Carpathian garden - cumpărat de pe internet sau plagiat

Frunza, unul dintre elementele principale din noul logo al campaniei Ministerului Turismului, care promovează turismul în România, seamănă izbitor cu logoul unui proiect de transport internaţional. Într-un comunicat de presă, ministerul anunţa că la elaborarea acestui proiect au colaborat numeroşi reprezentanţi ai mediului privat şi ai instituţiilor publice.
VEZI VIDEO: Logoul Explore the Carpathian garden - cumpărat de pe internet sau plagiat 2010-07-29 15:39:58

Logoul Explore the Carpathian garden - cumpărat de pe internet sau plagiat

"Change Transport este un proiect englezesc, de autobuze ecologice, s-ar spune că primul ar apărea pe Heatrow anul acesta", scrie piticu.ro. Siteul apartine unei companii irlandeze care furnizează soluţii de management a flotelor de autobuze: gps tracking, passanger infromation.
Totodată, logoul ar fi putut fi cumpărat, contra sumei de 250 de dolari, de pe un site care conţine o bază de date cu poze.
Aceeaşi frunză poate fi regăsită şi pe banner-ul unei campanii a OLTCHIM S.A (colţul din dreapta jos).

Brandul turistic al României, cu sloganul "explore the Carpathian garden", care a fost lansat joi la Shanghai, invită la explorarea "grădinii carpatice" în culori vii, predominant nuanţe de verde, dar şi albastru, galben şi portocaliu, care amintesc de natură, soare şi mare, declară surse din turism.
În centrul logoului apare scris "România" într-un font rotund, parcă scris de mână, fiecare literă fiind colorată în două-trei nuanţe de verde. Semnul diacritic al literei "â" este colorat cu nuanţe de galben şi portocaliu, conform Mediafax.
Deasupra logo-ului, în partea dreaptă, apare un element grafic asemănător unei frunze de-a lungul unei ape curgătoare, care seamănă izbitor cu cel al Change Transport.
Firma care s-a ocupat de crearea acestui brand este THR TNS. Cercetarea a avut doua componente - una calitativa si una cantitativa – si s-a desfasurat in Romania si in cele opt tari stabilite ca piete principale prin Masterplanul pentru dezvoltarea turismului national (Austria, Italia, Franta, Germania, Marea Britanie/Irlanda, Rusia, Ungaria si SUA).

http://www.realitatea.net/explore-the-carpathian-garden-campanie-cu-iz-de-plagiat_725659.html


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Iulie 30, 2010, 12:34:17
Urmariti povestea si in emisiunea de pe Realitatea.net/webtv: http://webtv.realitatea.net/actual/logoul-explore-the-carpathian-garden-cumparat-de-pe-internet-sau-plagiat.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din August 20, 2010, 14:28:05
Un articol vechi despre problemele pe care le-a avut de infruntat Toader Stetca - a aparut in numarul 5 al ziarului "15 Noiembrie" (pagina a doua), in 1990.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: bambilici din August 29, 2010, 21:00:24
Au reusit sa-l enerveze pe Ilie Nastase. Poate era si putin baut... Pacat, a fost un f mare sportiv. Cred ca m bine nu se baga in politica, m ales la pesedisti, e pacat sa apara asemenea lucruri pe net despre el: http://www.youtube.com/watch?v=pBtfW5O92QE&feature=player_embedded.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: bambilici din Septembrie 07, 2010, 09:20:46
Avem oameni deosebiti, pacat ca tara care i-a dat lumii nu stie sa-i pretuiasca. Cred ca asta n-o stiti: Dr. Eugen Pavel este inventatorul Hyper CD-ROM-ului cu capacitate de stocare de peste 10.000 Gigabytes.
A absolvit Facultatea de Fizică din cadrul Universității București în 1976 (ca șef de promoție) și i-au fost decernate numeroase premii de-a lungul timpului ca Premiul Academiei Române, în 1991 sau Who’s Who in the World, în 1997.
Eugen Pavel reușit să creeze tehnologia de fabricare a unei sticle speciale, fluorescente și fotosensibile, pentru care a primit, în 1991, Premiul Academiei Române. Aceasta stă la baza Hyper CD-ROM-ului.


Hyper CD-ROM
De la Wikipedia http://ro.wikipedia.org/wiki/Hyper_CD-ROM.
Hyper CD-ROM-ul este un tip de memorie optică cu mai multe straturi (multilayer) tridimensională, inventatorul lui fiind un român, Dr. Eugen Pavel.

Caracteristici
Discul are o înălțime de 10 mm și un diametru de 120 mm și poate fi fabricat cu ajutorul tehnologiei actuale.

Capacitate de stocare a discului este de peste 10.000 Gigabytes (GB), stocarea datelor se face pe 10.000 de nivele diferite aflate în interiorul unui disc de sticlă.

Capacitate: 10TB (Terabytes) (cu posibilitate teoretică de extindere la 100TB sau 1PB)
Rata medie de transfer: 3Mb/s (poate fi crescută)
Dimensiunile cititorului CD-ROM: 80x150x300mm
Dimensiunile CD-ROM-ului: 10mm x ø120mm
Rezistența la temperatură: până la 550oC
Fiabilitate foarte înaltă
Durata de utilizare: (aproximativ 5.000 de ani)
În noiembrie 1999 Hyper CD-ROM a fost prezentat la EUREKA “48th World Exhibition of Innovation and New Technology” din Bruxelles.

Tehnologia Hyper CD-ROM a primit recunoaștere în 21 de țări printre care: Statele Unite, UE, Canada, Japonia, Israel.

Până în acest moment tehnologia Hyper CD-Rom nu este folosită pe scară largă. Printre firmele interesate de tehnologie pot fi enumerate: IBM, Compaq, Philips precum și diverse firme hollywood-iene care au văzut în această tehnologie o posibilitate de stocare a datelor.


Blu-ray & HD DVD Are Dead. Long Live the 50TB Protein Discs and the 1 PB Hyper CD

It appears that all the fuss related to the battle between Blu-ray and HD DVD was all for nothing. Why do we need their storage capacity, when other formats have just been developed and promise to boast the storage capacity up to 50TB (terabytes - 50,000GB) or more? What do you say about that?

A Harvard Medical School team of researchers have developed a special technique that makes use of proteins, previously applied onto a common DVD to increase the storage capacity. Professor V Renugopalakrishnan, one of the researchers, said that, in this moment, a protein-coated disk could store up to 20 times more than a just released Blu-ray support.

"Using modified proteins from the membrane of a salt marsh microbe called halobaterium slinarum -- also known as bateriorhodopsin (bR). The proteins store data by capturing light in a very natural way. Light is converted to chemical energy, a series of intermediate molecules that are unique. The molecules then return to a "ground state", which is a chemical change in which they are all the same. Professor Renugopalakrishnan was able to modify the protein DNA so that the unique state, or "intermediate" stage, would last for years instead of breaking down in a matter of hours. With this modification, any unique intermediate state could be considered a 1 while a "ground state" could be considered a 0," writes Daily Tech.

On the other hand, we have the Hyper CD-ROM, a tridimensional multilayer optical memory, a glass disk with storing capacity of over 10,000 Gigabytes (GB), which can be manufactured by using commercial equipment. More precisely, the user can store on a disk with a 120 mm diameter and 10 mm thick more than 1 PB (1,000,000 GB).

The Hyper CD-ROM is, according to the definition given by the inventor, an "optic tridimensional multilevel memory" so it can store data in over 10,000 different levels inside a glass disk 10 mm high and 120 mm in diameter. "The most attractive aspect is that the support for storage (i.e. fluorescent photosensitive glass) is a very stable in time medium (information can be read during all the life of the glass - estimated to at least 5,000 years)," writes Dntb.

So, tell me why do we need Blu-ray or HD DVD when we have better alternatives? Copyright © 2001-2010 Softpedia.
http://news.softpedia.com/news/Blu-ray-HD-DVD-Are-Dead-Long-Live-the-50TB-Protein-Discs-and-the-1-PB-Hyper-CD-29614.shtml


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 21, 2010, 00:50:51
Regimul Basescu a terminat si gimnastica romaneasca. "Promovarea" antrenorilor, care au stiut s-o impuna in lume si s-o mentina multi ani pe locurile fruntase, in functii administrative a fost lovitura de gratie. Acum culegem "roadele" pedeliste ale acestei lovituri sub centura.

CM Gimnastică: Gimnastele s-au clasat pe locul patru în finala pe echipe

Calificată cu a patra notă, echipa de gimnastică feminină a României nu a reuşit să prindă podiumul anul acesta la CM de la Rotterdam, fiind depăşită de Rusia, SUA şi China

Aşa s-a desfăşurat finala pe echipe

Ratarea chinezoaicelor de la ultimul aparat a făcut să piardă aurul şi argintul! Ce competiţie!!! Asta demonstrează încă o dată că nimic nu este terminat până la fotografia de final!

Întrebarea este cine va fi noua campioană mondială? China sau Rusia? Au rusoaicele psihic de învingătoare?
China în pierdere de puncte şi elan. Ratează şi ele la sol. Însă noi ne batem cu SUA pentru podium. Singurele pe care le mai putem depăşi. Americancele evoluează la sărituri. Fără a fi răutăcioşi ne-ar plăcea ca americancele să rateze! Ar fi singura posibilitatea de a le mai întrece!
Fetele noastre au tras de ele cât au putut.Aşteptăm rezultatele adversarelor pentru a vedea unde ne situam

România şi-a încheiat evoluţia în finala pe echipe cu un punctaj de 173.096.
Sandra încheie finala pe echipe cu 14,700
Raluca Haidu 14,866
Diana Chelaru este prima 14,700
19:35 Ultimul aparat: săriturile

Mai sperăm încă la ultimul loc pe podium; ne desparte mai puţin de un punct.
 Clasamentul după 3 rotaţii: 1. China 131.548; 2. Rusia 131.398; 3. SUA. 129.530; 4. România 128.830; 5. Japonia 127.665; 6. Australia 126.096; 7. Marea Britanie 124.129; 8. Italia 123.763
Campioana olimpică la sol Sandra Izbaşa iese din păcate de pe covor la ultima diagonală şi primeşte doar 14,200.
Diana Chelaru ne mai dezamorţeşte puţin pe ritmuri alerte. Sigură pe ea şi foarte mobilă, se descurcă foarte bine, la fel ca în calificări! 14,733
E timpul valsului!!! Ana Porgras dansează la sol pe colona sonoră a filmului Doctor Zhivago împreună cu sala!!! Câtă graţie poate avea această gimnastă!! Linii acrobatice de excepţie, un mic pas la o aterizare! Doar 14,133. Păcat!!! Merita mai mult!
La jumătatea rotaţiei 3, Rusia ocupă primul loc cu 131.398, urmată de SUA. 129.530;
Americancele sunt primele  din grupa noatră la sol! Mattie Larson ratează şi primeşte doar 12.533.
19.00 Gimnastele noastre evoluează în continuare la sol!

Este jumătatea competiţiei, iar România se află pe poziţia a 4-a , cu 85.764,după China 88.982, SUA 87.864; Rusia 87.665, dar înaintea Japoniei 84.032; Italiei 82.731; Australiei 82.597 şi Marii Britanii 80.397
La jumătatea celei de-a doua rotaţii, România se află pe locul 2, cu 85.764, după China 88.982.
Câteva drapele ale României se văd în sala de la Rotterdam şi se aude "Hai România!"
Gabi Drăgoi 14,333.
Incredibil. O gimnastă chineză ratează la paralele şi primeşte 14,750!
Ana Porgras primeşte 15,066. Bravo Ana!
Prima este Sandra Izbaşa. O mică ezitare la o întoarcere şi un pas lateral la aterizarea care nu a fost tocmai finalizată. Nota 14,333
18:30 Urmează pentru românce punte suspinelor
Clasament după prima rotaţie: 1. Rusia 45.766; 2. China 44.666; 3. SUA 44.065; 4. România 42.232; 5. Japonia 40.966; 6. Italia 40.766; 7. Australia 40.598; 8. Marea Britanie 37.632
România a adunat la paralele 42,232. În spatele americancelor! Însă ne revin aparatele la care ne pricepem cel mai bine!!
Urmează Gabi Drăgoi cu un exerciţiu chiar dacă nu spectaculos, unul curat. 14,066
La paralele Ana Porgras, medaliata cu bronz anul trecut la acest aparat, asistată de Lucian Sandu face un exericţiu elegant, sigur, aşa cum ne-a obişnuit. Doar o aterizare cam joasă!. Bravo, Ana! Nota: 14,466
Raluca Haidu intră prima la paralele. 13,700
Clasament primele echipe de la prima rotaţie: 1. Rusia 45.766; 2. SUA 44.065; 3. Italia 40.766; 4. Marea Britanie 37.632
Au terminat americancele. Urmează România. Haideţi fetelor!!!
Printre arbitrele de la sol se afla şi reprezentanta noastră, Anca Grigoraş.
România va intra în concurs exact în aceeaşi ordine ca în sesiunea de calificări: paralele, bârnă, sol şi sărituri. Fetele vor evolua alături de reprezentantele SUA:
S-a stabilit cine va intra în concurs dintre gimnastele noastre:
PARALELE: Haidu, Porgras, Drăgoi

BÂRNĂ: Izbaşa, Porgras, Drăgoi

SOL: Porgras, Chelaru, Izbaşa

SĂRITURI: Chelaru, Haidu, Izbaşa

Sandra Izbaşa, Ana Porgras, Raluca Haidu, Diana Chelaru, Gabi Drăgoi, Cerasela Pătraşcu şi Amelia Racea vor încerca să urce echipa iar pe podium.
Amelia Racea s-a antrenat aseară la paralele, însă tot cu dureri.
România a cucerit medalia de bronz la ultima ediţie din 2007, de la Stuttgart, fiind adus de Sandra Izbaşa, Steliana Nistor, Cătălina Ponor, Cerasela Pătraşcu, Andreea Grigore şi Daniela Druncea).

Anul acesta echipele se vor nota după sistemul “trei din trei”:  trei sportive concurează, trei note se iau în calcul. „Trei din trei este un concurs greu, surprinzător, imprevizibil. Trebuie multă atenţie, orice eroare te costă. Australia are 3 fete foarte bune la fiecare aparat, aşa au şi SUA, Rusia, Marea Britanie, Japonia. Nu mai poţi spune dinainte, venim, defilăm şi câştigăm", a spus Octavian Bellu, antrenorul coordonator al lotului feminin de gimnastică.

Finala va începe la ora 18.00, şi va fi transmisă în direct de către Digi Sport Plus.

http://www.adevarul.ro/sport/antifotbal/ginastica-mondiale-echipe-feminin_0_356964528.html



Gimnastică/Tricolorii au ratat calificarea în finala pe echipe la Mondiale

Echipa masculină de gimnastică a României a avut ghinion, în calificările la CM de la Rotterdam, fiind pe locul 9, după 10 subdiviziuni, adică prima sub linia calificantă în finală.

Cu două subdiviziuni înainte de încheierea calificărilor, tricolorii ocupau încă locul opt, ultimul care ducea în finală, dar topul s-a schimbat după ce Germania a intrat pe locul cinci. Echipele calificate în finală sunt astfel China, Japonia, SUA, Marea Britanie, Germania, Rusia, Coreea de Sud şi Franţa. După 9 ani, România ratează calificarea în finala pe echipe, încheind calificările pe locul 9, cu 350.134 puncte, dar se consolează cu calificarea la următoarea ediţie a CM (Tokyo), la care vor merge primele 24 de clasate. Gimnaştii români au ratat locul 8, la o diferenţă de doar 150 de sutimi, faţă de Franţa, care acumulase un total de 350.284 puncte.

În plan individual, România mai are la masculin un singur sportiv calificat în trei finale, Flavius Koczi, care s-a clasat pe locul 7 la individual-compus (89.398), pe locul 6 la sol (nota 15.000) şi pe locul 5 la sărituri (16.266).

De opt ori campion mondial, Marian Drăgulescu nu a reuşit să se califice în vreo finală, anunţând că mai pregăteşte participarea la Jocurile Olimpice de la Londra (2012), după care îşi va încheia cariera.

La feminin, România s-a calificat în finala pe echipe, de pe locul patru al calificărilor, având şi reprezentante în finale la individual-compus şi pe aparate. Finala pe echipe feminină va avea loc miercuri, începând cu ora 18.00.

Primele 24 de echipe vor obţine calificarea directă la CM din 2011, de la Tokyo, de unde primele opt clasate se vor califica direct la JO din 2012, iar cele de pe locurile 9-16 vor concura în ianuarie 2012, pentru ultimele patru locuri calificante la Londra.

La cea de-a 42-a ediţie a Campionatului Mondial, de la Rotterdam, găzduit de “Ahoy Arena”, participă de 568 de sportivi (328 gimnaşti şi 240 gimnaste), din 69 de ţări.

http://www.adevarul.ro/sport/antifotbal/Gimnastica-Tricolorii_au_ratat_calificarea_in_finala_pe_echipe_0_356964453.html


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Decembrie 01, 2010, 00:52:29
Ieri, 30 noiembrie, marele pianist de renume mondial, Radu Lupu, a implinit 65 de ani. S-a nascut intr-o familie de evrei din Galati in 30 noiembrie 1945. Cateva date despre marele pianist si cariera sa din Wikipedia:

Se naște la Galați, părinții săi fiind Meyer Lupu și Ana Gabor.

Studii
La vârsta de 6 ani începe să studieze pianul cu Lia Busuioceanu și la vârsta de 12 ani debutează cu un program complet de muzică compusă de el însuși. Urmează liceul la Galați. După absolvirea Școlii Populare de Artă din Brașov, își continuă studiile la București, cu Florica Musicescu și Cella Delavrancea. La șaisprezece ani, în 1961, primește o bursă de studiu la Conservatorul din Moscova, unde va studia 2 ani cu Galina Eghiazarova, apoi cu Heinrich Neuhaus și, mai târziu, cu Stanislav Neuhaus.

Cariera artistică
În 1966, în perioada studiilor din Rusia, concertează la Moscova și Leningrad, și participă la Concursul de pian "Van Cliburn" de la Fort Worth, Texas, unde câștigă premiul I. Își reia studiile la Moscova și, înainte de finalizarea acestora, va câștiga încă două prestigioase premii I: la Festivalul Internațional „George Enescu”, în 1967, și la Concursul internațional de pian de la Leeds, în Marea Britanie, în 1969. În noiembrie 1969 debutează pe scena londoneză, înregistrând un mare succes. Despre interpretarea sa a Sonatei pentru pian Op.10 No.3 de Beethoven, Joan Chissell de la ziarul The Times scrie: El a adus pe scenă ceea ce părea o întreagă experiență de viață, cu alternanțele sale de dezolare și mândrie. Muzica nu ar putea fi niciodată mai apropiată de vorbire.

Cariera lui Radu Lupu continuă alături de cele mai prestigioase orchestre și cei mai mari dirijori ai lumii: în 1972 el cântă în SUA, la New York, cu Orchestra din Cleveland, dirijată de Daniel Barenboim, și cu Orchestra Simfonică din Chicago, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini. Apoi face un turneu de doi ani prin America, cu Orchestra Filarmonică din New York. Ulterior întreprinde cu regularitate turnee în Europa și Statele Unite, dar și în Asia (în Israel și în China).

Premii
Premiul I la Concursul internațional de pian Van Cliburn, ediția 1966
Premiul I la Festivalul Internațional „George Enescu”, ediția 1967 (împreună cu Dan Grigore)
Premiul I la Concursul Internațional de pian de la Leeds, ediția 1969
Premiul Abbiati, acordat de Asociația Criticilor Italieni, în 1989
Premiul Grammy, ediția 1995, pentru Cea mai bună înregistrare instrumentală a anului, cu Sonata în Si bemol major și Sonata în La major de Franz Schubert (la patru mâini, cu Daniel Barenboim)
Premiul Edison, ediția 1995, pentru Cea mai bună înregistrare instrumentală a anului, cu sonate de Robert Schumann (Kinderszenen, Kreisleriana și Humoresque)
Premiul Arturo Benedetti Michelangeli, ediția 2006


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Decembrie 28, 2010, 22:41:37
Angela Gheorghiu este invitata emisiunii "Sinte zilei", este cu dl Gadea in studioul Antenei3. Nu pierdeti asa ceva. E magnifica!


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Ianuarie 05, 2011, 01:24:32
Dupa doua vesti bune cu artisti care si-au daruit viata Muzicii, urmeaza una rea: creatorul Corului Madrigal, marele dirijor Marin Constantin, a incetat din viata. Dumnezeu sa-l ierte, cu dreptii sa-l aseze si sa-l odinheasca.

Criza modelelor autentice

Autor: Constantin Racaru

Cand a murit Madalina Manole, televiziunile au intrat instantaneu intr-o fibrilatie la limita infarctului, care a durat zile intregi.

Jurnalele s-au transformat intr-o imensa editie speciala tanguitoare, beaking news desigur, de la constatarea decesului la pomana, si in care au fost tocate patetic si marunt toate aspectele vietii personale si profesionale a cantaretei. Putin a lipsit sa fie montat un ministudio si in groapa, pentru o ultima astfel de editie speciala.

Cand a murit Adrian Paunescu, un vaiet prelung si unsuros s-a napustit din aceleasi ecrane, cuprinse de aceleasi fibrilatii, cu aceeasi durata. Imi amintesc ca la fel s-a intamplat si cu Laura Stoica. Sunt doar trei exemple, dar lista ar putea continua.

Ei bine, in prima zi a acestui an a plecat dintre cei vii Marin Constantin. Vestea a prins jurnalele, nefiind exilata telegrafic intr-o burtiera, doar datorita saraciei de stiri din aceasta perioada. Chiar si asa, a fost surclasata de distractia de revelion de la noi si de aiurea, dar si de evolutia starii de sanatate a lui Serban Huidu.

Si totusi, Marin Constantin face pentru cultura romaneasca cat toti cei pomeniti anterior la un loc si mult mai mult in plus. Cel putin pentru ca domnia sa a fondat si condus corul Madrigal, declarat in 1992 "bun al patrimoniului universal UNESCO". Macar pentru acest aspect al carierei sale, cu mult mai bogate desigur, ar fi meritat un breaking news si o editie speciala.

Ati vazut vreo imagine macar de la Ateneu, unde a fost depus trupul maestrului sau vreun interviu despre personalitatea celui disparut? Ati auzit macar vreo inregistrare, in amintirea sa, cu corul Madrigal?

Dar, sunt gata sa pun pariu, cel putin jumatate dintre fetele si baietii care tin azi un microfon in mana sau chiar se afla in pozitii importante prin redactii TV n-au auzit in viata lor de Marin Constantin. A fost protagonistul vreunui scandal? A murit in conditii misterioase? A lasat in urma bilete siropoase sau rude care sa se paruiasca in public? A dat din buric? A fost amantul cuiva? A lalait vreo manea pe care radiourile si televiziunile s-o promoveze isteric inainte de a o arunca in cea mai adanca uitare? Nu. Si atunci de ce ar conta?

Din pacate, insa, chiar daca s-ar fi gasit vreo minte luminata cu o cultura generala peste medie in aceste televiuzni, care sa fi asezat la locul meritat personalitatea maestrului si evenimentul pierderii sale, demersul ar fi fost un esec, pentru ca poporul privitor la televizor nu are apetit pentru asa ceva. Despre corul Madrigal nu s-a mai vorbit de ani de zile. Nu au mai aparut inregistrari cu el in mai niciun program, poate pe la cvasiinexistentul TVR Cultural sa se fi incumetat cineva sa-l difuzeze.

Poporul, spalat la creier de televiziuni, vrea starlete tampe, frumusele si datatoare din pleoape si solduri, cu povesti picante in spate, de care sa rada sau sa se emotioneze exact ca la citirea unui roman de Sandra Brown. Marea cultura este respinsa cu dispret. Doar un mare actor mai trece prn aceasta sita, dar numai daca a jucat in filme, caci scena nu prea conteaza. Iar aceste starlete atat de prizate devin modele. Daca intrebati 10 pustoaice ce ar vrea sa ajunga, cel putin 5 va vor raspunde Monica Columbeanu.

Daca ar fi vorba doar despre un fenomen media, ar mai fi cum ar mai fi. Insa este vorba despre mentalitatea deformata mai ales a tinerei generatii, total lipsita de modele autentice si pentru care gablontul sclipicios e mai pretios ca aurul patinat. De vina este in primul rand scoala, dar are rolul sau nefast si bombardamentul mediatic din care se nasc aceste false modele si care inverseaza total ierarhiile valorice pe criterii de rating si incasari facile.  

http://www.ziare.com/cultura/cultura-generala/criza-modelelor-autentice-1066145


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Ianuarie 05, 2011, 23:06:41
Securitatea sarba incearca sa preia controlul asupra Comunitatii Romanilor din Serbia

Folosind ca instrumente pe un deputat care vorbeste romaneste, Ion Magda, intrat in Parlamentul de la Belgrad pe listele Partidului Democrat al lui Boris Tadici si suspectat de legaturi stranse cu securitatea sarba si pe fostul presedinte al  Comunitatii Romanilor din Serbia, Ion Cismas (foto), omul care a distrus practic CRS si care este suspect de delapidare, inclusiv asupra fondurilor uriase primite din Romania, autoritatile sarbe au incercat sa divizeze comunitatea romaneasca din Satul Nou si sa prea conducerea filialei locale a CRS, transmite corespondentul Romanian Global News din Voivodina.   
Deputatul Ion Magda dupa ce a incercat la Doni Milanovat sa creeze confuzie in cadrul Congresului Romanilor din Serbia, este iarasi implicat intr-o incercare de divizare a comunitatii romanesti de asta data in Voivodina, la Satul Nou.
Misiunea data trebuie dusa la indeplinire. Numai ca nici la Doni Milanovat si nici la Satul Nou romanii din Serbia nu au cazut in capcana „romanului „ Ion Magda.
„Primul lucru, care nu le-a convenit autorilor acestei, aşa zise, Adunări Extraordinare, era numărul membrilor filialei C.R.S. din Satu Nou, care au venit la această întâlnire. Aceşti autorii fiind: Ion Magda, Ion Cizmaş, Ancăiţan Iovan şi Ionică Toderaş - Chiari. Adunarea Extraordinară nici măcar nu era convocată statutar. Însă acest fapt nu mă mai miră deloc. Cizmaş a susţinut clar şi tare „că unii indivizi" nu respectă art. 20 şi 30 al Statutului C.R.S. Statutul C.R.S. are 19 articole, din ce rezultă clar, că nici măcar fostul preşedinte Ion Cizmaş, nu mai ştie care este statutul C.R.S", se arata intr-o scrisoare publica a presedintelui CRS Stevan Mihailov.
Pe modelul securistic adoptat si in Timoc la Doni Milanovat, Ion Magda a amenintat pe actulalul presedinte al CRS, Stevan Mihailov, cu politia. Adica deputatul intrat pe listele lui Tadici in parlamentul Serbiei stia deja ca presedintele CRS va fi chemat la politie!
„La întrebarea membrilor filialei C.R.S., dacă drept de vot au doar acei care votează doar cum vor dânşii, Magda Ion a spus clar că „Da, aşa este!". Fiindcă nu doreau să-mi permită să vorbesc, să spun ce am de spus, i-am întrebat de ce le este frică să dea unele răspunsuri? La aceasta, Ion Magda, m-a amenţitat „tu o să spui săptămâna viitoare la poliţie la Panciova!". Mă întreb oare, cum este posibil, în zilele noastre, un deputat al unui partid proeuropean, să vină public cu astfel de ameninţări? Oare Magda Ion crede că mai sunt posibile astfel de ameninţări?", continua scrisoarea presedintelui CRS.
Nici amenintarile si nici tupeul si agresivitatea lui Cismas si Magda nu au reusit sa divizeze pe romanii din Satul Nou, asa cum nu au reusit nici sa strice Congresul Romanilor din Serbia.
„Membrii filialei, i-au întrebat, care este de fapt scopul vizitei lor? Să facă iarăşi divizări între români, precum au făcut până acuma? Domnul Ion Magda a spus: „Poate că noi vrem să înfiinţăm o nouă asociaţie la Satu Nou, ce vă doare pe voi?"  La această afirmaţie, au fost huiduiţi, şi au primit răspuns din partea membrilor: „Dacă înfiinţaţi la Satu Nou, normal că ne doare, deoarece noi suntem din Satu Nou".
Cu gura mare, strigand si incercand sa acopere glasul celorlalti, vorbind de moralitate(!!!), cei doi „baieti" trimisi la Satul Nou au trebuit sa plece cu coada intre picioare din sala unde convocasera  asa zisa adunare.
„Doresc să menţionez, că la şedinţă au fost prezenţi 38 de membri care au semnat prezenţa, şi Ion Cizmaş împreună cu Magda Ion au părăsit sala împreună cu vreo 6 indivizi, care nici măcar nu sunt membrii filialei", se arata in incheirea scrisorii presedintelui CRS, Stevan Mihailov.
Puteti auzi intreaga desfasurare a faptelor intrand pe http://problemacrs.blogspot.com

http://www.rgnpress.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=46748&Itemid=26#Scene_1


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Ianuarie 05, 2011, 23:20:43
PDRS: "continua asimilarea fortata a romanilor din Serbia de Rasarit"

Principalul partid politic al romanilor din Serbia, Partia democrata a Rumanilor din Serbia (PDRS), reactioneaza la campania dusa impotriva liderilor romani din Serbia si impotriva membrilor partidului care sunt anchetati de politia si procuratura sarba, transmite corespondenutul Romanian Global News din Timoc, citand un comunicat al PDRS.   
„Partia Democrată a Rumănilor din Sârbie  critică în mod aspru prigonirea liderilor comunităţii rumânilor din Serbia ca şi a celor mai importanţi membri ai partidului. Ultimile întămplări care au avut loc la Negotin în data de 16.12.2010, când au fost chemaţi la audieri Milica Nešić şi Dragiša Davidović din  Negotin, arată continuarea asimilării forţate a rumânilor din Serbia de Răsarit", se arata in comunicatul PDRS.
Facand referire la faptul ca inscrierile pe liste pentru alegerile Consiliului National al Minoritatii Nationale Rumane  sunt cercetate de politia si procuratura  sarba numai in cazul PDRS si nu sunt deloc cercetate inscrierile partidelor sarbesti, PDRS declara ca aceasta este un semn clar al prigonirii romanilor din Timoc.
„Ne este foarte ciudat faptul că există neregularităţi numai în cazul înscrierii pe listele separate pentru Consiliul naţional al minorităţii rumâne din Serbia  şi sunt urmariţi penal exclusiv reprezentanţii Partidului Democrat al Rumânilor din Serbia.
Acest fapt, din pacate , arată că reprezentanţii puterii, continuă prigonirea rumânilor din perioada campaniei pentru alegerile Consilililului naţional,folosind aceleaşi metode de intimidare, crezănd că în acest fel vor ajunge în Europa.Acest drum din pacate ne va izola de lumea civilizată şi ne va întoarce cu mulţi ani în urmă", se subliniaza in comunicatul PDRS. 

www.rgnpress.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=46747&Itemid=26#Scene_1


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: ctiron din Ianuarie 14, 2011, 15:57:26







Trebuiau sã poarte un nume



 de Marin Sorescu

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea sã spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau sã se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fãrã vînt ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fãrã sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau sã le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sã poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.


 








Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Ianuarie 26, 2011, 00:45:17
Centenarul Emil CIORAN ( 1911-2011)
„Obrăznicii tonifiante” sau necredincioasa Thoma

Eugen Evu


   Ultima femeie iubită a marelui filosof Emil Cioran avut cu 35 de ani mai puţin decât el, Cioran era ajuns la vârsta senectuţii. Locuia „mai aproape de cer”, într-o mansardă „a insomniilor” şi iată ce îi scria cu tonul avântat al îngerului căzut”, celei numite masculin, amintind desigur  întâmplător pe necredinciosul Toma cel biblic: Thoma (Friedgard): „Sunteţi centrul vieţii mele, zeiţa unuia ce nu crede în nimic, cea mai mare fericire şi cea mai mare nenorocire pe care mi-a fost dat să le întâlnesc”…(citat dintr-o scrisoare inclusă în cartea „Pentru nimic în lume”,  editată de ea, după moartea filosofului. Cartea apare în 2001 în Germania, iar în ţara lui Cioran abia în 2006, cu titlul schimbat – comercializat stânjenitor novelistic  „O iubire a lui Cioran”. Dar reacţia ce ar fi fost justificată la noi, a fost tot în Germania: printr-o sentinţă din 14 ianuarie 2004, la Muenchen, cartea este retrasă. Motivul - scrisorile în număr de opt sunt considerate incendiare - chiar într-o lume consumistă şi consumistică a „pieţei” occidentale care converteşte totul în profit.
Intimitatea lui Cioran a fost „grav” afectată post-mortem, el neavând cum să şi-o mai apere. Nu ştiu dacă este consolator că în ediţia română scrisorile au fost parţial cenzurate, cele în limba germană fiind redate doar foto-copy.
Redau fugar un citat al lui Ştefan Nemecsek (Teme filosofice…ed. Realitatea Românească, 2007) explicite în context : „Lecturând volumul românesc, putem constata că Cioran a avut o existenţă inedită (sic, n), trăind erotic iubirea”. (Cum altfel?). În luna februarie 1981, când acesta primea întâia scrisoare de la Thoma, filosoful avea 70 de ani şi trăia cu Simone Boue într-un Paris care i se părea „dezabuzat”.
Nemţoaica în vârstă de 35 de ani (Thoma Friedgard, n), doctorand în filozofie, a fost atrasă de scrierile lui ”Silogisme ale amărăciunii”. Ea s-a hotărât să-i scrie pentru că Emil Cioran „ scria obrăznicii tonifiante”, „totuşi nedestructive …”(a se revedea şi fatidicul amor dintre Eminescu şi Mite Kremnitz…,n).
Între spiritele celor doi s-a născut o profundă legătură intelectuală, materializată într-o corespondenţă  purtată între anii 1981-1991. Cartea editată în ţară este fascinantă şi aşa, cenzurată. Inconfundabilul limbaj cioranian este cvasi-poetic-aşa cum îi este şi fiinţa filosofică. Ceva ne aminteşte de celălalt mare geniu român, Mircea Eliade şi a sa iubire crepusculară, un inefabil coborâtor întru înălţare în dimensiunea metafizicii nocturne.
Reconsiderăm că „albitul adolescent” Emil Cioran îşi scrie epistolele către femeia Thoma: sincer-uman cu sine, sub terifianta înflăcărare a omului ce nu resimte nicicum vârsta, durata întrupată, devreme ce numind-o „zeiţa  fericirii dar şi a nenorocirii” sale, vorbeşte el însuşi ca un zeu Eros şi Erato.
Orfeu judecând-o pe Euridice, iertând-o şi la modul şăgalnic-şocant (…) numind - dezgolindu-se în a sa condiţie Umană-patronată de zeul suprem al Eladei - ARDERE . A reintra „pe sub fustă” în peştera epifaniei, ab origine, iată nu autoflagelarea, nu autodafeul  mistic al marelui filosof-om, ci strigătul existenţial întru trans-cendere,  reincarnare,  înviere. A insinua că această dorinţă a bărbatului este doar o perversiune, cum el însuşi greşise prudent, ar fi ignoranţă sau habotnicie ea însăşi perversă, ca prejudecată. Deoarece consider că nimic nu e mai condamnabil la om decât a se minţi pe sine. Adorând şi – cum altfel - însoţindu-se erotic cu ea. CUNOSCÂNDU-ŞI FEMEIA  în sens inclusiv / originar / biblic.
Scepticul-profet „ batjocoritor” „pipăind-o pe Thoma”, „să se convingă, să îi vindece Rana” – prin soteriologică spunere, logos îndurerat şi Sublunar al  oglindirii magice, al  setei dintre materie şi non-materie, Cioran, cel al ispitei de a exista … de  „a săruta rana”. Să fi fost un exerciţiu misterios de taumaturg,  de sacerdot modern al marelui Însingurat nocturn, al „ mansardei sublunare„ ? 
Un destin asumat al exilului de „înger căzut”, după ce trecuse de „ culmile disperării”, parafrazând esenţele în acel Lacrimarium al condiţiei umane în care odinioară poetiza (un pic blagian, mult eminescian şi vag shopenhauerian, scriind despre „ lacrimi şi sfinţi”?
Cioran cel polisemantic, Cioran asuprit de esenţe, într-un secol care „va fi religios, sau nu va fi deloc?”…Cioran prefigurându-l pe Octavian Paler? Cioran, contracarându-l pe Petre Ţuţea, poate iubindu-l pe Brâncuşi? Ciorna, nu francofonul, ci Românofonul!
Dacă ei nu şi-au ars sau distrus scrisorile, consider că au lăsat nişa pentru ceea ce instanţa cutare de oriunde a condamnat drept intruziune în „viaţa” lor. În barbaria modernă a toate ( …) poate că Cioran şi Thoma au lăsat o mică evanghelie aidoma celor din Nad Hamadi sau Qoumran, de ce nu? Autentice, smerindu-se sau reînflorind eterna erezie pentru unii, poate necesara mărturie confesivă pentru cei asemenea lor.
 Nu cred că avem dreptul a intenta cuiva un proces de „desconspirare”, unica problemă fiind cea terestră-pecuniară, a exploatării de către alţii,  a „infernului tandreţei” altora. Tot aşa a fost şi cu scrisorile dintre Eminescu şi Veronica – apărute hăt peste Ocean - după 1990. Sunt testamentele lor esenţiale,  dincolo de opera lor. Că Emil Cioran a trăit erotic - cum altfel ?
Iubirea fie pentru o zeiţă (superb incest inversat, nu ?)- „cu stângăciile şi nerăbdările  unui adolescent” mi se pare profund uman.” 
„ Am discutat prea mult şi am înţeles dependenţa mea senzuală de dumneavoastră în toată claritatea ei, abia după ce v-am mărturisit la telefon că aş vrea să-mi îngrop capul pentru totdeauna sub fusta dumneavoastră. Aţi fost oarecum speriată când v-am vorbit de o înclinaţie perversă pe care mi-o stârneşte trupul dumneavoastră. Pervers nu a fost cuvântul potrivit. Am vrut să spun „arzătoare” (Scrisoare a lui Cioran) .
 
Cei doi au fost o vreme împreună pe deplin; inclusiv în acea atmosferă unică pariziană, (mont) Parnasiană. Schimburi de scrisori, dar şi plimbări sau vacanţe împreună sau fiecare alături de partenerul oficial. Dulce-amară complicitate a Amorului care pulsează şi transcende…
  Irepresibile, incendiare, uneori paroxistice atingeri şi contopiri. Fatum-divergent şi convergent… Să mai amintim că el  (deşi nu era un dualist, ci un trialist!, cum definesc Konrad şi Popper  (Convorbiri la gura sobei)… totuşi s-a întâlnit şi  cu franţuzoaica Simone Boue, cea care a stat lângă el până la capăt. Era ea  femeia  care a fost „mai credincioasă decât zeiţa”? O condiţie tulburătoare – de meditat mereu.
Iubirea lui Emil Cioran la limita vârstei biblice, este un fel de  pseudo-erezie a disperării redevenind sublimă, înnoitoare, regresivă în Arhet’ip-ul GEMELAR-narcisic, asupra întregului său sistem filosofic, de facto unul diogenic, (? ) prin aceea că refuză gestul „ Câinelui înstelat”; Diogene Laertios de a se mansturba ca biblicul Onan – eshibându-se în public.
Nimic ofensator în această dilemă.
Ultima lui iubire este repetarea uneia prime, adolescentine, de care nu ştim nimic, sămânţa înnoitoare a umanului cosmic, prin empatie divină cu Viaţa,  prin aceea că „ spiritul a toate negator descoperă afirmaţia şi şi-o asumă”. Nimic nou sub Lună: îngerii au căzut în aura de mister a umanului, s-au recunoscut o clipă, apoi şi-au văzut de veşnicia lor- fără a ne lăsa urmaşi. Prin aceasta,  fără păcat ?
Probabil inspirată această aniversare de amploare europeană a marelui nostru geniu – filosof – poet, de către dl.  ministru Baconski, aniversarea a o sută de ani de la naştere, poate fi una a renaşterii noastre spirituale, primăvăratice, sub Zodii ce ne strigă melodios, sfidând spaimele Rezonanţei Schuman …Poeţii ştiu de ce. …
Şi naţiunile.
 
Eugen EVU
 
Aşa grăit-a Emil Cioran:
„ Cel ce propune o credinţă nouă este persecutat, până când devine el însuşi persecutor: adevărurile. Încep printr-un conflict cu poliţia şi sfârşesc prin a se sprijini pe ea; căci orice absurditate pentru care a suferit degenerează în legalitate, după cum şi orice martiriu se termină în paragrafele codului, într-un searbăd calendar sau într-un nume de stradă”.
„ Oricât m-aş fi zbătut eu în această lume şi oricât m-aş fi separat de ea, distanţa dintre mine şi ea n-a făcut decât să mi-o facă mai accesibilă. Deşi nu pot găsi un sens în lume, un sens obiectiv şi o finalitate transcendentă, care să arate înspre ce evoluează lumea şi la ce ajunge procesul universal, varietatea de forme a existenţei a fost totuşi în mine un prilej de veşnice încântări şi tristeţi”

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Centenarul%20Emil%20Cioran%20de%20Eugen%20Evu.htm


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Februarie 19, 2011, 01:02:14
Google omagiaza implinirea a 135 de ani de la nasterea parintelui artei moderne, romanul Constantin Brancusi, printr-o imagine pozitionata deasupra cunoscutului sau motor de cautare. Marele sculptor s-a nascut in 19 februarie 1876, la Hobița, in Gorj si a plecat in lumea formelor perfecte, la cele eterne, in 16 martie 1957, la Paris, orasul in care a cunoscut gloria. Dumnezeu sa-l odihneasca.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Aprilie 09, 2011, 01:55:08
Centenarul nasterii lui Cioran a fost o rusine pentru tara aceasta. Cu grija guvernantilor pentru amanunt, atunci cand e vorba sa loveasca in valorile noastre, rateul a fost pe masura importantei filosofului si scriitorului Emil Cioran. Pronia cereasca a facut ca o prte a manuscriselor sale sa fie licitate exact cu aceasta ocazie. Ei bine, Ministerul Culturii si Patrimoniului National, dupa ce ca n-a organizat nimic important pentru acest centenar, n-a catadicsit sa participe la licitatie, deci n-a fost interesat sa recupereze nimic din tezaurul cultural al marelui roman Cioran. Noroc cu un om de afaceri roman care si-a adjudecat documentele pentru patru sute de mii de euro si, cu o noblete deosebita, le-a donat statului. Deci a facut un bine cu sila, aici s-a ajuns cu un ministru ungur al culturii si tot felul de alogeni prin posturile de decizie culturala.
Modestia sarbatoririi centenarului marelui filosof se vede si din articolele de presa publicate cu aceasta ocazie. Iata unul din ziarul "Unirea", saracut si modest ca si expozitia de carte deschisa la Biblioteca "Lucian Blaga" din Sibiu, de care aminteste. Divortul dintre asteptarile romanilor si nepasarea autoritatilor se poate observa si din cele doua comentarii scurte scrise de cititorii ziarului.


Centenarul naşterii lui Emil Cioran

Azi, 8 aprilie, se împlinesc 100 de ani de la naşterea scriitorului şi filosofului român Emil Cioran, născut în 1911, în localitatea sibiană Răşinari şi decedat în 1995, la Paris. Cu prilejul centenarului, Biblioteca Judeţeană “Lucian Blaga” a amenajat o expoziţie de carte cu volume de sau despre Emil Cioran. Dintre lucrările scriitorului, revendicat deopotrivă de literatura română şi de cea franceză, amintim “Pe culmile disperării”, “Cartea amăgirilor”, “Schimbarea la faţă a României”, “Lacrimi şi sfinţi”, “Amurgul gândurilor”, iar din creaţiile în limba franceză menţionăm “Tratat de descompunere”, “Silogismele amărăciunii”, “Ispita de a exista”, “Istorie şi utopie”, “Căderea în timp”, “Demiurgul cel rău”, “Despre neajunsul de a te fi născut”. Este înmormântat în Cimitirul Montparnasse din Paris, alături de Constantin Brâncuşi, Tristan Tzara, Eugen Ionesco, Charles Baudelaire, Jean-Paul Sartre sau Samuel Beckett. Centenarul Cioran trece aproape neobservat în ţară, unde manifestările culturale dedicate acestui mare gânditor care alături de Mircea Eliade şi Eugen Ionesco se numără printre valorile fundamentale prin care România a pătruns în cultura universală. Dar poate că acestă “neatenţie” se datorează şi faptului că Emil Cioran şi-a trăit deznădejdea departe de România, la Paris, el neintrând pe deplin în conştiinţa naţională, aşa cum nu este prea prezent în manualele de literatură sau de filosofie. Noroc cu Instituitul Cultural Român care a organizat manifestări dedicate lui Emil Cioran în mai multe capitale europene printre care Paris, Madrid şi Stockholm. (R.G.)

http://www.ziarulunirea.ro/2011/04/centenarul-nasterii-lui-emil-cioran


Si comentriile de care aminteam:

1.   petrica borza spune:
8 aprilie 2011 la 11:11
Saracut articol,poate ca la noi ,merita mai multe rinduri,daca nu se poate,ATENTIE.

2.   Camelian Propinatiu spune:
8 aprilie 2011 la 11:16
Te face mistic minunea ca prin filantropul George Brailoiu s-a intors in Tara tocmai manuscrisul „Lacrimi si Sfinti“, in care geniul tânar al lui Cioran aproape ca se apropie de al lui Eminescu.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: kostas din Aprilie 09, 2011, 15:11:43
Am ajuns de rasul curcilor.N-are statul Roman bani sa cumpere manuscrisele Marelui Emil Cioran?! dar sa cumpere alte prostii sunt bani?Dar nu-i nimic altii cumpara si ei vind, ca doar au intrat in parimoniul national si cand vinde, vinde pentru binele natiunii cum au mai facut-o si de alte dati indiferent de cine a fost la putere.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: bambilici din Aprilie 29, 2011, 20:05:12
Scz dle Kostas pt abordarea directa, dar eu cred ca nu ati inteles cum trebuie categorisita aceasta intamplare trista, dar salvata de cineva care simte ro. Lui Cioran, Dumnezeu sa-l ierte, partea aceea rea, exclusivista, hotomana si chiar asasina a evreimii nu-i poate uita tineretea nationalista. Cioran a facut parte dintre tinerii care au alcatuit generatia de exceptie a culturii ro, o generatie care a fost si legionara in acelasi timp. Viata lui de m tarziu, de boem parizian, nu i-a convins sau pur si simplu n-au vrut sa-i ierte perioada legionara, o perioada in care intelectualii ro au avut curajul sa vb deschis despre conspiratia unei parti a evreimii impotriva crestinatatii, in special a celei ortodoxe, singura care respecta legea lasata de Iisus Mantuitorul, sf apostoli si parintii Bisericii. Aceia sunt parintii satanici ai comunismului in Ro. Ei au pervertit diversi alogeni si, dupa ce au venit pe tancurile uresesiste, au nimicit prin asasinare, deportari in masa, infometare etc, elitele noastre. Pe Cioran l-au urat cu atat m tare cu cat a avut succes, deci si-a reconfirmat valoarea, in Occident. De aceea conducerile Ro postrev nu l-au invitat sa revina in tara. Trebuia sa ramana un instrainat. Deci condamnat pana la sfarsitul zilelor sale. Nimeni nu discuta in acesti termeni despre soarta lui Cioran si a altora ca el. Ro este sub dominatie evreiasca totala. Vai de noi!


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: bambilici din Aprilie 29, 2011, 20:25:43
Au fost facuti Cioran sau Eliade membri ai Academiei? Nu. Nici inainte de'89 si nici dupa (Cioran, pt ca Mircea eliade n-a m apucat Rev) si altii ca ei la fel. Insa evreimea din secta sionista sau/si comunista prospera in Ro si acum, la fel cum a prosperat si inainte. Iata un ex de "academician ro" proslavit si in clipa de fata, desi si-a inceput cariera exact in anii in care elitele ro erau exterminate in puscariile comuniste supervizate si diriguite de ei.

Ion Ianoși
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ion Ianoși (n. Ioan-Maximilian Jánosi,[1] 1 mai 1928, Brașov), este un scriitor și eseist din România, profesor de filosofie și estetică, teoretician, monograf, traducător și specialist în filosofia și literatura rusă.

Biografie[2]
Provine dintr-o familie evreiască înstărită din Brașov, în care se vorbea ungurește și germană, bunicul său fiind un burghez de proveniență austro-ungară. Între anii 1940 și 1944, Ion Ianoși a fost dat afară din școlile de stat din cauza originilor sale burghezo-evreiești. În această perioadă a urmat o școală evreiască de meserii, în urma căreia a primit calificarea de lăcătuș. Între anii 1944-1946 recuperează clasele pierdute, iar în 1947 susține examenul de bacalaureat.

Îmbrățișează doctrina comunistă, întrând în contact cu aceasta între anii 1945 - 1947, când a frecventat anumite grupări ale UTC-ului, iar mai apoi pe cele ale Tineretului Progresist. După intrarea în Partidul Comunist, se înscrie la cursurile Universității din Cluj, unde întâlnește mulți studenți cu convingeri asemănătoare. Între anii 1949-1953 este trimis la studii la Sankt Petersburg (Leningrad), în cadrul Universității Jdanov, unde a urmat cursurile Facultății de Filosofie. Se întoarce în România în 1955 și, datorită unui articol publicat în presa rusească și preluat de presa din România, i se permite să-și continue studiile. Se înscrie la doctorat, o formă de doctorat cu durata de studii de 3 ani, numită Aspirantură, stadiu pe care îl parcurge într-un singur an și la sfârșitul căruia prezintă o lucrare de estetică cu o temă despre imaginea artistică.

Gânditor de stânga, membru al Partidului Comunist Român și activist al Comitetului Central la cumpăna anilor '50-'60, a fost unul dintre puținii teoreticieni „luminați" ai stângii, care au jucat un rol important în modelarea câmpului intelectual românesc. În 1956 devine instructor al CC, la Sectorul de Artă la Secția de Știință și Cultură, iar în anii '70 și '80 începe o prodigioasă activitate de scriitor și profesor, ajutând ca referent de editură la apariția unui număr de lucrări considerate „dificile” în epocă (Jurnalul de la Păltiniș, Epistolar etc.).

A purtat corespondență și a păstrat legături de prietenie și colaborare, de-a lungul timpului, cu numeroși scriitori sau teoreticieni români de marcă, printre care Belu Zilber, Constantin Noica, Henri Wald, Alexandru Dragomir, Radu Cosașu, Gabriel Liiceanu sau Zigu Ornea. Este autor a numeroase lucrări de filosofie, estetică, istorie literară, monografie și memorialistică, în care sobrietatea speculației se împletește cu generozitatea tolerantă a interpretării. Studiind istoria ideilor și mentalităților, eseurile lui Ianoși pledează în general pentru nuanțare și analiză, împotrivindu-se maniheismelor în gândire care au avut, pentru istoria secolului XX în special, consecințe ideologice și practice devastatoare. De peste patru decenii, Ion Ianoși este profesor de filosofie și estetică la Facultatea de Filosofie a Universității din București. Din 2001, este membru de onoare al Academiei Române.

Anul 2008 a fost declarat de Grupul Ideea Europeană & EuroPress „Anul Ion Ianoși” – prilej cu care eruditul cărturar este sărbătorit printr-o serie de conferințe și dezbateri.

[modificare] Opera
Romanul monumental și secolul XX, București, Editura pentru Literatură, 1963
Thomas Mann, București, Editura pentru Literatură Universală, 1965
Dostoievski – tragedia subteranei, București, Editura pentru Literatură Universală, 1968
Dialectica și estetica, București, Editura Științifică, 1971
Romanul unui oraș. Petersburg – Petrograd – Leningrad, București, Editura Univers, 1972
Alegerea lui Iona, București, Editura Cartea Românească, 1974
Schiță pentru o estetică posibilă, București, Editura Eminescu, 1975
Poveste cu doi necunoscuți: Dostoievski și Tolstoi, București, Editura Cartea Românească, 1978
Umanism: viziune și întruchipare, București, Editura Eminescu, 1978
Secolul nostru cel de toate zilele, București, Editura Cartea Românească, 1980
Hegel și arta, București, Editura Meridiane, 1980
Nearta – artă, vol. I, 1982 ; vol. II, 1985, Editura Cartea Românească, București
Sublimul în estetică, București, Editura Meridiane, 1983
Sublimul în artă, București, Editura Meridiane, 1984
Sublimul în spiritualitatea românească, București, Editura Meridiane, 1987
Literatură și filosofie. Interacțiuni în cultura română, București, Editura Minerva, 1986
Opțiuni, București, Editura Cartea Românească, 1989
Romanul unei drame, București, Editura Univers, 1991
Izvoare biblice. Alegerea lui Iona, București, Editura Minerva, B.P.T., 1994
Idei inoportune, București, Editura Cartea Românească, 1995
O istorie a filosofiei românești – în relația ei cu literatura, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996
Constantin Noica – între construcție și expresie, București, Editura Științifică, 1998
Vârstele omului, București, Editura Trei, 1998
Tolstoi – romanul unei drame, București, Editura Teora, 1998
Dostoievski (cuprinde: Dostoievski – tragedia subteranei și Dostoievski și Tolstoi – poveste cu doi necunoscuți), București, Editura Teora, 2000
Thomas Mann – tema cu variațiuni, București, Editura Trei, 2002
Prejudecăți și judecăți, București, Editura Hasefer, 2002
Eu – și el. Însemnări subiective despre Ceaușescu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2003
Sankt Petersburg - Romanul și romanele unui oraș, București, Editura Institutului Cultural Român, 2004
Dostoievski și Tolstoi. Poveste cu doi necunoscuți, ediția a III-a, București, Editura Ideea Europeană, 2004
Dostoievski. Tragedia subteranei, ediția a III-a, București, Editura Ideea Europeană, 2004
Karl Marx în 1234 de fragmente alese și adnotate, București, Editura Ideea Europeană, 2004
Studii de filozofia artei, București, Editura Comunicare.ro, 2005
Eu - și el. Însemnări subiective despre Ceaușescu, București, Editura Ideea Europeană, 2006
Autori si opere. Cultura rusa, București, Editura Ideea Europeană, 2009
[modificare] Premii1963 – Premiul Uniunii Scriitorilor de critică și istorie literară
1978 – Premiul "Simion Bărnuțiu" al Academiei Române
1980 – Premiul pentru eseu, publicistică și reportaj al Uniunii Scriitorilor
1985 – Premiul de critică, eseu, istorie literară al Asociației Scriitorilor din București.
[modificare] BibliografieIon Ianoși. O viață de cărturar, ediție îngrijită de Vasile Morar, București, Editura ALL, 1998
Estetică și moralitate: Omagiu profesorului Ion Ianoși la 70 de ani de viață (culegere de studii și profil spiritual), București, Editura Crater, 1998

Note1.^ http://filosofie.unibuc.ro/ioan_ianosi
2.^ Interviu cu Ion Ianoși: Am obsesia de a nu ascunde nimic din trecutul meu, Observator Cultural, 23 Februarie 2006

Ultima modificare efectuată la 17:25, 15 aprilie 2011.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: kostas din Aprilie 29, 2011, 20:37:49
 Domnule Bambilici sunt intru totul deacord cu dv-tra, de aceea am vrut sa scot in evidenta sacrificiul unora si delasarea sau mai bine zis nepasarea guvernantilor,daca era vorba de ceva asfalt sau de o alte excrocherie erau primii.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: bambilici din Aprilie 29, 2011, 20:40:24
De acord si revin. Pe ici, pe colo, aproape in clandestinitate, cate unul le m bate obrazul, dar e o frectie la un picior (inima) de lemn, pt ca nimic nu-i indupleca. De ce crezi ca Paul Goma e izolat la Paris si nimeni nu-l invita sa revina in tara? Iata un asemenea ex despre academicianul ro II: http://www.cotidianul.ro/143693-Ion-Ianosi-Comunismul-este-forma-suprema-a-umanismului.

Arheologie culturala

Ion Ianoşi: Comunismul este forma supremă a umanismului

„(...) Capitalismul e ultima, cea mai rafinată şi mai abjectă inumanitate. El impune omenirii cele mai masive jertfe din câte a cunoscut istoria, distruge bunurile materiale ale societăţii, valorile economice, politice, etice şi estetice. Capitalismul este împărăţia tragicului adică a frumseţii neîmplnite, distruse, sfărâmate (...). Lichidarea capitalismului şi prin el - odată pentru totdeauna - a exploatării omului de către om înseamnă dispariţia sursei principale a tragicului.

Concluzia logicului: în societatea socialistă şi comunistă sfera de acţiune, ponderea tragicului se răsfrânge foarte mult. Socialismul nu distruge, ci multiplică valorile - într-un ritm şi amploare nevisate înainte.

(...) Pentru prima oară în istorie, satisfacerea setei de frumos devine o problemă de stat, o obligaţie trasată de către partid tuturor făuritorilor de bunuri materiale şi spirituale. Frumosul pătrunde în toate sferele vieţii, în producţia industrială, în noile rânduieli de la ţară, în construcţia de locuinţe, cartiere, oraşe" (Ion Ianoşi, „Socialismul şi valorile estetice", „Gazeta literară", anul VIII, nr. 21, 11 mai 1961, p. 1).

„Capitalismul este omul ajuns la sărăcia spirituală absolută, omul la care «simţul posedării» s-a hipertrofiat monstruos, anihilând orice sentiment cu adevărat uman. (...) Individualismul este o consecinţă logică a orânduirii capitaliste" (Ion Ianoşi, „Capitalismul şi arta", „Gazeta literară", anul VIII, nr. 27, 29 iunie 1962, p. 2).

„Indicaţiile cuprinse în cuvântarea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej la Conferinţa de partid a oraşului Bucureşti stau la temelia atitudinii noastre faţă de literatura occidentală. Sântem împotriva minimei rezistenţe, a soluţiilor comode, a simplificărilor, pentru o cercetare ştiinţifică obiectivă, adică marxist-leninistă, a tuturor fenomenelor literare, oricât de contradictorii ar fi ele. Principiile noastre sunt maleabile dar ferme, cuprinzătoare dar precise. Ele cer şi respingerea îngustimii sociologist-vulgare şi respingerea pseudologicii liberaliste, obiectiviste. (...) Comunismul pune totul în slujba omului, el este forma supremă a umanismului. În nobila noastră luptă recunoaştem aliaţi în toţi umaniştii veritabili (...) chiar dacă umanismul lor e limitat, contradictoriu. (...) În valorificarea marxist-leninistă a literaturii occidentale, vom ţine cont permanent de acest criteriu etic-estetic esenţial: valoarea, menirea, soarta, Omul!" (Ion Ianoşi, „Gazeta literară", anul XI, nr. 15, 9 aprilie 1964, p. 4).


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: kostas din Aprilie 29, 2011, 20:45:50
 Se fac ei intre ei ingineri doctori docenti academicieni honoris "(c)pauza",generali din plotoneri,juristi din parniasi si tot asa ca doar bani sunt, si sunt munciti de noi ,nu-i asa ca au tot dreptul?


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: bambilici din Aprilie 29, 2011, 21:04:53
Raspuns corect. Bravo! Daca suntem prosti sau fraieri (m putin grav, dar cu acelasi rezultat), asa ne trbuie!!!


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: kostas din Aprilie 29, 2011, 21:52:19
Nu domnule,nu suntem prosti suntem putin delasatori, putin chitre, putin lasi si asteptam ca cineva sa vina sa ne faca treaba care trebuie sa o facem noi,in cazul nostru sa punem mana pe dumnealor si sai zgaltaim nitel,nitel mai mult decat in 1989 sa le punem pielicelele pe bat pentru tabacit si sa le bagam un ardei iute in poponet si sa se duuuuuca unde sa dus bietul tata.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Diplomatul007 din Iunie 16, 2011, 22:48:10
Un eveniment expozitional care ne aminteste de tineretile noastre si ne reaminteste ca printre noi exista oameni cu realizari deosebite: http://www.ziare.com/weekend/timp-liber/expozitie-aniversara-dumitru-prunariu-la-30-de-ani-de-la-primul-zbor-in-spatiu-al-unui-roman-1101630

30 de ani de la primul zbor in spatiu al unui roman - Expozitie aniversara Dumitru Prunariu

"Primul gand care imi trece prin minte acum este cat de repede trece timpul, cat de repede se succed evenimentele. Au trecut 30 de ani de cand, cu sau fara participarea mea, primul roman a ajuns in cosmos", a declarat joi Dumitru Dorin Prunariu, primul si, deocamdata, singurul roman care a ajuns in spatiu.

Afirmatia a fost facuta cu prilejul aniversarii a 30 de ani de la zborul sau in spatiu, in anul 1981. Pentru a marca acest eveniment Muzeul Militar National si General Maior a organizat expozitia aniversara "Dumitru Prunariu - OMUL".
"Activitatea mea a fost o succesiune de evenimente, de implicari. Ma bucur ca Muzeul Militar National a venit cu aceasta idee foarte interesanta, sa ma prezinte nu ca profesionist, ci ca om", a spus Dumitru Prunariu.
Expozitia, al carei erou este, prezinta, prin intermediul fotografiilor din arhiva personala a cosmonautului roman, o latura mai putin cunoscuta de catre public a personalitatii lui Dumitru Prunariu.
Imaginile aduc in prim plan copilaria, adolescenta, perioada studentiei, pregatirea si zborul in Cosmos si aspecte din viata privata din ultimii 20 de ani.
Alaturi de fotografii sunt expuse si obiecte care au facut parte din echipamentul de zbor al lui Prunariu, printre care costumul sau de cosmonaut, de amerizare, trusa de medicamente, ratia de hrana sau ustensilele de igiena corporala. Citeste mai multe despre Expozitie aniversara Dumitru Prunariu, la 30 de ani de la primul zbor in spatiu al unui roman pe Green Report.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: florin1989 din Iulie 04, 2011, 18:43:38
 Foarte bune articolele Carmen21!! Nu ma asteptam la postari de o asemenea calitate pe acest forum!


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din August 19, 2011, 20:19:20
Nu stiu daca ati observat ca pe pagina principala a motorului de cautare Google este omagiat compozitorul roman George Enescu - nascut in 19 august 1881, la Liveni, Botoșani, decedat in 4 mai 1955, la Paris. Am atasat un portret si imaginea prin care Google marcheaza a 130-a aniversare a nasterii celui mai mare compozitor roman. 


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Septembrie 19, 2011, 23:20:51
Astazi va fi inmormantat un mare artist al Romaniei, Johnny Raducanu. Dumnezeu sa il odihneasca.

www.monitorulexpres.ro/?mod=ultima_ora&p=ultora_local&s_id=104518
Luni, 19 septembrie 2011


S-a stins Johnny Răducanu, cel mai cunoscut muzician de jazz din România

Autor: M.Ex.

Cel mai cunoscut muzician de jazz din România, Johnny Răducanu, s-a stins din viaţă. Artistul avea 79 de ani şi era "foarte bolnav", spune directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, aflat în acest moment într-o deplasare în străinătate şi care colabora cu jazzman-ul în celebrul spectacol "Dialoguri şi fantezii în jazz" de la TNB. Decesul a survenit în timp ce artistul se afla acasă.
Cu numele real Răducanu Creţu, Johnny Răducanu s-a născut la 1 decembrie 1931, la Brăila. S-a remarcat ca interpret de jazz încă de la 19 ani. A studiat muzica la Iaşi, la Cluj, apoi la Conservatorul din Bucureşti, clasa contrabas. Provine dintr-o familie cu tradiţii muzicale de peste 300 de ani, de pe timpul lăutarului Petre Creţu Solcanu. Printre albumele sale se numără „Jazz în ţara mea", „Confesiuni", „Jazz antifanariot" şi „Jazz Bestament".


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Noiembrie 30, 2011, 02:41:52
Dumnezeu sa il ierte.

Alexandru Tocilescu A MURIT. Regizorul a luat o SUPRADOZĂ DE MEDICAMENTE.

de Ana Obretin , Elvira Gheoghiţă

Regizorul Alexandru Tocilescu a murit la vârsta de 65 de ani, din cauza unei supradoze de medicamente, marţi, la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca din Capitală. "Regizorul Alexandru Tocilescu a fost internat astăzi şi a murit în această seară în urma unui stop cardio-respirator rezultat în urma unei supradoze", au declarat pentru gândul surse din cadrul spitalului Floreasca. Doctorii nu au putut intra în detalii, familia regizorului cerând să fie păstrată discreţia.
Surse medicale au precizat că regizorul, care suferea de mai multe boli grave, a luat o supradoză din tratamentul prescris pentru tulburările cardiace cu care fusese diagnosticat.
Regizorul a fost transportat la spital şi, timp de mai multe ore, medicii au încercat resuscitarea lui. Din păcate, tratamentul trebuia luat foarte riguros, doza ingerată putând fi fatală.
În afară de o maladie cardiacă, regizorul suferea, printre altele, şi de o insuficienţă renală, pentru care făcea dializă de mai multă vreme.
Alexandru Tocilescu, născut pe 27 iulie 1946, este unul dintre cei mai apreciaţi regizori de teatru români. A montat cu succes piese ca "O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu", "Elizaveta Bam", "Comedie roşie" (în cadrul programului Teatrului Naţional Bucureşti "Procesul comunismului prin teatru"), "Casa Zoicăi", "Eduard al III-lea", "Sfârşit de partidă", "Comedie roşie" etc.
Printre filmele regizate de Alexandru Tocilescu se numără "Bani de dus, bani de-ntors" (2005), "Ultima haltă în Paradis" (2002) şi "Tristeţea vânzătorului de sticle goale" (1981).
În 1999, Alexandru Tocilescu a primit premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol - "O scrisoare pierdută" de I. L. Caragiale, montat la Teatrul Naţional Bucureşti, iar în 2002 i-a fost decernat premiul UNITER pentru întreaga activitate. Totodată, în 2006, Tocilescu a primit premiul pentru cea mai bună regie, cu piesa "O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu", în cadrul Festivalului Comediei Româneşti - festCO.
În luna iulie a acestui an, regizorul Alexandru Tocilescu a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor - Walk of Fame, un proiect cultural dedicat "valorilor artistice ale teatrului şi filmului românesc", situat în Piaţa Timpului din Capitală.
Regizorul Alexandru Tocilescu este tatăl scriitorului, jurnalistului şi muzicianului român Alex Tocilescu.

http://www.gandul.info/news/alexandru-tocilescu-a-murit-regizorul-a-luat-o-supradoza-de-medicamente-ultima-ora-9016726


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Aprilie 03, 2012, 01:13:01
A murit marele actor Ion Lucian. Dumnezeu sa-l ierte.
Pe langa cariera actoriceasca de exceptie, Ion Lucian a creat in ultimii ani ai vietii sale un teatru pentru copii, Teatrul Excelsior, http://www.teatrul-excelsior.ro.


Lumea Teatrului este în doliu

Inima maestrului Ion Lucian a încetat să mai bată.
Ieri seară, 31 martie, în jurul orei 21.15, după o grea suferinţă,  maestrul Ion Lucian a decedat la secţia de terapie intensivă a Spitalului Clinic Floreasca. S-a  luptat până în ultima clipă cu boala, având-o alături pe soţia sa, actriţa Paula Sorescu Lucian.  Era aşteptat cu nerăbdare de trupa Teatrului Excelsior, să revină în locul pe care domnia sa l-a sfinţit. În urmă cu exact 22 de ani, maestrul Ion Lucian înfiinţa Teatrul Excelsior.  De atunci a trăit zi şi noapte pentru această citadelă a artelor, cum îi plăcea s-o numească. Iar, în vara anului trecut,  a reuşit după o bătălie pe viaţă şi pe moarte, să inaugureze noul sediu al Teatrului Excelsior, modern, elegant, primitor, unde copiii, părinţii şi bunicii sunt cei mai preţioşi spectatori.
Lumea teatrului românesc a pierdut o personalitate exemplară a culturii noastre, un model de dăruire şi har artistic, unic şi de neînlocuit.
Trupul neînsufleţit al maestrului Ion Lucian va fi depus în holul Teatrului Excelsior, luni, 2 aprilie, începând cu ora 13.30, până la ora 18.00. Toţi cei care vor să-i aducă un ultim omagiu extraordinarului om de teatru Ion Lucian, sunt aşteptaţi în foyerul teatrului.
În această dimineaţă, la ora 11.00, spectacolul ”Snoave cu măşti”, scris şi regizat  de maestrul Ion Lucian, în care joacă  soţia maestrului, Paula Sorescu Lucian,  alături de întreaga trupă a teatrului, este prezentat publicului, ca o reverenţă în faţa nemuritorului Ion Lucian.
Marţi, 3 aprilie, maestrul Ion Lucian va fi condus pe ultimul drum, la Cimitirul Bellu. Slujba religioasă va avea loc la ora 13.30, iar la ora 14.30, trupul neînsufleţit al maestrului va fi înmormântat pe Aleea Artiştilor.
Dumnezeu să-l odihnească!


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Aprilie 03, 2012, 01:23:38
http://www.teatrul-excelsior.ro/prezentare.aspx:

Prezentare

După revoluţia din 1989, în Bucureşti se simţea nevoia înfiinţării unui nou teatru pentru copii. Astfel, la 1 aprilie 1990, ia fiinţă, cu ajutorul Ministerului Culturii, TEATRUL EXCELSIOR, teatrul tuturor copiilor, trecut în 1999 sub autoritatea Consiliului General al Primăriei Municipiului Bucureşti.

 După 6 ani de activitate itinerantă prin ţară şi prin străinătate (Franţa, Canada, Belgia, Elveţia), după zeci de spectacole prezentate publicului în săli de împrumut, TEATRUL EXCELSIOR îşi deschide stagiunea 1996 – 1997 în propriul spaţiu scenic, amenajat în strada Academiei 28.

 Şase actori entuziaşti, iubiţi de publicul tânăr: Ion Lucian, Daniela Anencov, Genoveva Preda, Victor Radovici, Paula Sorescu-Lucian, Vasile Menzel, inaugurează sediul cu spectacolul “Nu treziţi un copil care visează” de Eugen Ionesco. Curând acestora li se alătură actori tineri, iar succesul continuă cu premierele: “Cocoşelul neascultător”, “Mica Sirenă”, „Aladin şi Lampa Fermecată”, „Inimă de piatră”, „Frumoasa şi bestia”.

 În prezent, pe locul vechiului sediu se construieşte un nou teatru, cu o sală spaţioasă de 250 de locuri. Devenit din nou itinerant până la inaugurarea noii clădiri, TEATRUL EXCELSIOR continuă să prezinte spectacole muzicale, interactive, pline de viaţă şi culoare.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Aprilie 03, 2012, 01:36:13
Pentru cei care nu stiu, vreau sa fac o precizare si, pentru toti, vreau sa pun o intrebare.
Teatrul Excelsior s-a facut impotriva zgarceniei bugetului. A fost gandul cel bun al marelui actor, initiativa si realizarea sa de la apusul vietii. Statul roman, prin cei aflati acum la putere, nu l-a sprijinit, dar l-a obligat sa aleaga, pensionar fiind actorul, intre salariul de actor si pensia pe care o merita dupa indelungata sa cariera. Ei bine, desi pensia ar fi fost mai mare decat salariul, Ion Lucian a ales sa ramana salariat, pentru ca numai asa ar fi putut sa-si duca opera la implinire, sa-si definitiveze proiectul.
Acum intrebarea. Credeti ca Presedintele Romaniei il va decora macar post-mortem pe marele actor? Credeti ca va fi inmormantat cu onoruri militare, asa cum s-a intamplat cu ziarista probasista din Brasov?


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Aprilie 13, 2012, 10:45:25
Domnul Gheorghe Vasile din Bucuresti ne-a trimis un articol prin care publicatia "Gandul" marcheaza incetarea din viata a fostului deputat taranist Gabriel Tepelea. Dumnezeu sa-l odihneasca.

www.gandul.info/politica/fostul-deputat-pntcd-gabriel-tepelea-a-incetat-din-viata-9516178
Joi, 12 aprilie 2012


Fostul deputat PNŢCD Gabriel Ţepelea a încetat din viaţă

Fostul deputat ţărănist Gabriel Ţepelea a încetat din viaţă, la vârsta de 96 de ani, în locuinţa sa din Bucureşti, a anunţat, joi, fostul senator al PNŢCD Tănase Tăvală, transmite corespondentul MEDIAFAX.
"Am primit o veste tristă de la o nepoată a lui Gabriel Ţepelea, care m-a sunat astăzi (joi - n.r.) şi mi-a trasmis că prietenul meu, Gabriel Ţepelea, nu mai este printre noi. Ţepelea avea o vârstă înaintată, avea 96 de ani şi nu suferea de vreo boală cronică, însă bătrâneţea l-a învins", a declarat corespondentului MEDIAFAX Tănase Tăvală.
Potrivit acestuia, Gabriel Ţepelea va fi înmormântat într-un cimitir din Capitală.
Gabriel Ţepelea s-a născut la 6 februarie 1916 la Borod, judeţul Bihor. A urmat şcoala primară în satul natal, apoi a absolvit Liceul "Emanuil Gojdu" din Oradea (1926-1933) şi Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia limbi romanice, a Universităţii din Cluj (1933-1937). A făcut stagii de specializare în Franţa (1937-1938), ulterior fiind elev la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă din Ploieşti (1939-1940).
În 1948, şi-a susţinut doctoratul, sub îndrumarea lui George Călinescu, la Universitatea din Bucureşti, cu o teză despre literatura în grai bănăţean, titlul fiindu-i recunoscut abia în 1968.
Membru al Partidului Naţional Ţărănesc din 1933, a desfăşurat o intensă activitate militantă pentru reîntregirea ţării şi rezolvarea problemelor ţărăneşti. Devenit în 1945 secretar general al Organizaţiei Tineretului Ţărănist din Transilvania, a conferenţiat în anii următori pe teme de doctrină politică. La alegerile din 1946 a candidat pe listele partidului. Condamnat la temniţă grea şi confiscarea averii, a stat în închisoare din 1949 până în 1955. Eliberat din detenţie, a fost nevoit să lucreze un timp ca muncitor necalificat, apoi ca bibliotecar Şi-a reluat cu greu colaborarea în revistele de specialitate, cu recenzii şi succinte contribuţii de istorie literară. Reintegrat în învăţământul secundar (1958-1960), după doi ani de şomaj a predat la institutele pedagogice din Timişoara (până în 1964) şi Piteşti, unde în 1969 a pus bazele unei secţii de limbi străine, fiind şi decan al Facultăţii de Filologie în perioada 1971-1974.
Până la pensionare, în 1981, a publicat manuale şi cursuri privind istoria limbii române literare, stilistica limbii franceze, literatura franceză. Imediat după evenimentele din decembrie 1989, a intrat în prim-planul vieţii politice. Astfel, a luat parte, alături de Corneliu Coposu, la reînfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc, în calitate de vicepreşedinte. A coordonat Departamentul de studii, programe şi doctrină al partidului, fiind iniţiatorul şi realizatorul unei serii de volume dedicate câtorva personalităţi marcante. A fost ales deputat de Bihor în 1990, 1992 şi 1996, iar din 1992 a fost preşedinte al Comisiei pentru cultură a Camerei Deputaţilor, iar în 1996 a devenit vicepreşedinte al Uniunii Europene Creştin-Democrate. În 1993 a devenit membru de onoare al Academiei Române. Doctor honoris causa al mai multor universităţi (Oradea, Arad, Piteşti), a fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2000) şi cu Legiunea de Onoare în grad de Ofiţer, acordată de Republica Franceză (2001). Membru al Asociaţiei Scriitorilor Români din Ardeal (1937), va deveni, peste ani, şi membru al Uniunii Scriitorilor.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Aprilie 14, 2012, 17:19:43
A plecat in lumea vesniciei istoricul Florin Constantiniu. Academician si luptator pentru adevarurile neamului, biografia sa n-a fost scutita de vitregiile vremurilor pe care le-a trait.  Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca.

http://www.ziare.com/stiri/morti/a-murit-academicianul-florin-constantiniu-1161767

A murit academicianul Florin Constantiniu
Academicianul Florin Constantiniu a murit, sambata, la varsta de 79 de ani.

Florin Constantiniu, ales, in 2006, membru titular al Academiei Romane, a fost un istoric roman, membru corespondent (din 1999) al Academiei Romane, transmite Antena 3.

A fost cercetator stiintific principal la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga", el fiind distins cu premiul Nicolae Balcescu al Academiei Romane in 1972.

Academicianul Florin Constantiniu este unul dintre cei mai importanti istorici ai zilelor noastre.

A publicat studii despre diferite perioade ale istoriei si a abordat diverse directii de cercetare. Este cunoscut, in special, ca autor al cartii "O istorie sincera a poporului roman".
http://roncea.ro/wp-content/uploads/2011/09/Profesorul-Florin-Constantiniu-la-Academie-despre-Acordul-Averescu-Rakovski-MAE-SRI-SIE-KGB-Ziaristi-Online.jpg[/img]](http://roncea.ro/wp-content/uploads/2011/09/Profesorul-Florin-Constantiniu-la-Academie-despre-Acordul-Averescu-Rakovski-MAE-SRI-SIE-KGB-Ziaristi-Online.jpg) (http://[img)
In fotografie, e primul de la masa.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Aprilie 14, 2012, 19:57:33
Ieri a fost ziua unui mare regizor roman si personaj important al Revolutiei din Decembrie. Am asteptat sa vad daca va exista vreo reactie pe forum... stiti, conform formulei omologate "noi vrem respect". Cu bunele si relele lui, un semnal din "Adevarul" de ieri, http://www.adevarul.ro/cultura/Sergiu_Nicolaescu_implineste_astazi_82_de_ani_0_681532099.html#:

Sergiu Nicolaescu împlineşte astăzi 82 de ani!

Un personaj controversat, regizorul şi omul politic s-a născut în 1930, la Târgu Jiu. Continuă să facă filme şi e la a treia căsnicie. Soţia lui este cu 47 de ani mai tânără.
Cunoscut pentru pelicule ca „Dacii" (1966), „Mihai Viteazul" (1970) şi celebra serie avându-l ca personaj central pe comisarul Miclovan, Sergiu Nicoleascu e unul dintre cei mai prolifici regizori români. A regizat peste 20 de pelicule. Înainte de 1989, filmele lui au fost singurele cu o mare desfăşurare de forţe: de la decoruri, la sute de figuranţi care formau oşti, dar şi printre primele filme autohtone în care au apărut cascadorii şi împuşcături.
Astăzi, producţiile lui sunt printre cele mai scumpe ca finanţare din partea CNC şi au succes la publicul larg, deşi sunt contestate aspru de cirtica de specialitate.
„Ceauşescu voia să înăbuşe Revoluţia cu <<Mircea!>>"
Nicolaescu, e de altfel, şi unul dintre cei mai contestaţi regizori români. Despre multe dintre filmele lui s-a spus că denaturează istoria şi au servit propagandei comuniste. Nici cele mai recente producţii ale lui Sergiu Nicolaescu nu au scăpat de critică. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu nota: „Există în <<Supravieţuitorul>> (2008) o teribilă prospeţime a nătângiei cinematografice, în ciuda vârstei înaintate a mai tuturor celor amestecaţi în el".
Cea mai nouă producţie a regizorului, „Ultimul corupt al României", îi are în distribuţie pe Horaţiu Mălăele şi Jojo şi a fost lansat de curând pe marile ecrane.
Un apropiat al dictatorului Nicolae Ceauşescu, Sergiu Nicolaescu povestea într-un interviu pentru „Adevărul" că, în anul Revoluţiei, a refuzat să se întoarcă în România din cauza cenzurii. Sergiu Nicolaescu vorbea despre Revoluţie ca despre un film de acţiune - „acţiunea mea din decembrie".
Citeşte interviul cu Sergiu Nicolaescu:
http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Sergiu_Nicolaescu-_-Ceausescu_voia_sa_inabuse_Revolutia_cu_-Mircea_0_233377045.html
Despre difuzarea filmului său, „Mircea" (în care regizorul îl şi interpreta pe voievodul Mircea cel Bătrân) chiar în data de 22 decembrie, Sergiu Nicolaescu îşi aminteşte în acelaşi interviu: „Ceauşescu a spus: Mâine băgaţi «Mircea»!" El a încercat să ia poporul, să-l ducă la cinematograf şi să uite de Revoluţie. Şi de aia i-a dat drumul lui „Mircea" chiar pe 22 decembrie! Ceauşescu voia să înăbuşe Revoluţia cu <<Mircea>>.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Iunie 15, 2012, 20:12:30
Astazi s-au implinit 123 de ani de la plecarea la Mantuitorul a celui pe care il stim cu totii dupa numele de poet, Mihai Eminescu. Cineva amintea pe alt topic de Glossa. O reproduc cu piosenie si va dau un linc spre un articol aparut in presa de astazi, http://www.jurnalul.ro/calendar/123-de-ani-de-la-moartea-lui-mihai-eminescu-615631.htm.

http://www.opiniateleormanului.ro/wp-content/uploads/2012/01/mihai-eminescu11.jpg[/img]](http://www.opiniateleormanului.ro/wp-content/uploads/2012/01/mihai-eminescu11.jpg) (http://[img)

Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.


            ● ● ●

Dumnezeu sa il odihneasca. Poate il amintim cu totii in rugaciunile noastre de azi. Viata lui, dincolo de romanta, porveste, critici si laude, a fost una martirica. Incercati sa o cititi prin prisma sfarsitului ei pe acest pamanat si a realitatii inconjuratoare din Romania acestui moment.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Iunie 28, 2012, 17:17:51
Google marcheaza pritnr-o imagine dedicata, care poate fi vazuta pe parcursul acestei zile (www.google.ro), aniversarea a 100 de ani de la nasterea marelui artist roman Sergiu Celibidache. Dumnezeu sa-l odihneasca.

Vizionati si ascultati: http://www.youtube.com/watch?v=G3346Dq9fXM&feature=player_embedded#!


www2.e-reporter.ro/bnr-pune-in-circulatie-o-moneda-dedicata-aniversarii-a-100-de-ani-de-la-nasterea-lui-sergiu-celibidache
Vineri, 24 mai 2012


BNR pune in circulatie o moneda dedicata aniversarii a 100 de ani de la nasterea lui Sergiu Celibidache

Banca Nationala a Romaniei va pune in circulatie, in scop numismatic, incepand cu data de 9 mai, o moneda din argint dedicata aniversarii a 100 de ani de la nasterea lui Sergiu Celibidache, transmite Infostar.
Aversul prezinta o compozitie sugerand arta dirijorala; stema Romaniei, valoarea nominala „10 LEI”, anul de emisiune „2012” si inscriptia in arc de cerc „ROMANIA”.
Reversul prezinta portretul dirijorului Sergiu Celibidache, anii intre care a trait „1912-1996” si inscriptia in arc de cerc „SERGIU CELIBIDACHE”.
Monedele din argint, ambalate in capsule de metacrilat transparent, vor fi insotite de brosuri de prezentare a emisiunii numismatice, redactate in limbile romana, engleza si franceza.
Brosurile includ certificatul de autenticitate, pe care se gasesc semnaturile guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei si casierului central.
Tirajul acestei emisiuni numismatice este de 500 bucati.
Pretul de vanzare, exclusiv TVA, pentru moneda din argint, inclusiv brosura de prezentare, este de 345,00 lei/buc.
Monedele din argint dedicate aniversarii a 100 de ani de la nasterea lui Sergiu Celibidache au putere circulatorie pe teritoriul Romaniei.
Punerea in circulatie, in scop numismatic, a acestor monede din argint se realizeaza prin sucursalele regionale Bucuresti, Cluj, Iasi si Timis ale Bancii Nationale a Romaniei.


http://www.fundatia-celibidache.com/afis-mare.jpg[/img]](http://www.fundatia-celibidache.com/afis-mare.jpg) (http://[img)


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din August 03, 2012, 12:43:59
A murit o mare artista, o brasoveanca de exceptie, o tanara care incepuse sa cucereasca cu arta interpretarii sale lumea muzicala de pretutuindeni. Miercuri, intai august, s-a stins din viata, la numai 33 de ani, in plina vara a vietii, pianista Mihaela Ursuleasa. Dumnezeu sa o odihneasca.

O puteti vedea si asculta interpretand prima parte a Concertul nr 1 pentru pian si orghestra de Federic Chopin intr-o inregistrare postata pe YouTube: http://www.youtube.com/watch?v=7SlunHcxFmg.

www.jurnalul.ro/observator/pianista-romanca-de-renume-mondial-mihaela-ursuleasa-a-murit-la-33-de-ani-620035.htm
Joi, 2 august 2012


Pianista româncă de renume mondial Mihaela Ursuleasa a murit la 33 de ani

Pianista româncă Mihaela Ursuleasa a murit, ieri, în condiţii care nu au fost făcute încă publice, informează artsjournal.com. Artista urma să concerteze, ieri, la Bucureşti şi sâmbătă, la Berlin.

Născută în Braşov, fiică de lăutar, Mihaela Ursuleasa a fost atrasă din copilărie de muzica clasică. În 1995 câştiga prestigiosul premiu Clara Haskil, urmând apoi o carieră internaţională de succes.

Mihaela Ursuleasa a cântate pe unele dintre cele mai exclusiviste scene din lume, precum Concertgebouw (Amsterdam), Konzerthaus (Viena), Tonhalle (Zürich) sau Carnegie Hall (New York).

În 2010, albumul ei de debut "Piano & Forte" a primit premiul ECHO Klassik la categoria "Înregistrarea solo a anului". Al doilea său album "Rapsodia Română" a fost scos anul trecut, în martie.


(http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/34/Vienna_2011-06-24_Mihaela_Ursuleasa_%28voice_recording_session%29.jpg)


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: ctiron din August 03, 2012, 15:48:48
Dumnezeu sa o ierte si s-o odihneasca la dreapta Sa.!


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: remus43de din Octombrie 16, 2012, 12:18:34
http://www.buciumul.ro/2012/10/16/ar-fi-implinit-83-ani-vernisajul-expozitiei-constantin-iulian-demnitate-si-rezistenta-la-bucuresti
Ar fi împlinit 83 ani… Vernisajul expoziției “Constantin Iulian – demnitate și rezistență” la București

(http://www.buciumul.ro/wp-content/uploads/2012/10/emisiune.voda_.jpg)

Pe 17 octombrie ar fi împlinit 83 ani…
Dacă o boală nemiloasă, galopantă, nu l-ar fi răspus în 6 săptămâni… Dacă Dumnezeu i-ar mai fi îngăduit să mai zăbovească o vreme printre noi… Dacă noi am fi fost vrednici să-l avem în mijlocul nostru… Dacă…
În ciuda vârstei de 82 de ani și incredibilelor suferințe suportate ca preț al credinței sale, afișa o vitalitate debordantă și un permanent optimism. Conștient că se afla aproape de marea despărțire, valorifica fiecare ceas al zilei și al nopții, muncind pentru a “răscumpăra vremea”. La sediul Federației Române a Foștilor Deținuți Politici Luptători Anticomuniști,  al cărui președinte era, la CNSAS unde lucra din greu cercetând arhivele în căutarea adevărului istoric, la Pitești ori la Fortul 13 Jilava, unde proiectase valorificări muzeale ale memoriei represiunii comuniste, la Sâmbăta de Sus participând la manifestările Fundației Ion Gavrilă Ogoranu ori dăltuind caractere în mijlocul tinerilor dornici de a-l urma, Constantin Iulian fructifica răstignirile tinereții.
Și totuși el este atât de prezent în inimile noastre, în mijlocul nostru. O simt cu intensitate toți cei ce l-au cunoscut, l-au iubit și s-au bucurat de sfatul său.
Dovadă este și faptul că ne vom întâlni, toți cei ce l-am respectat și iubit, miercuri 17 octombrie la orele 15,oo, în str. Blănari nr. 21, et. 2, la sediul Federației Române a Foștilor Deținuți Politici Luptători Anticomuniști, unde va avea loc vernisajul expoziției “Constantin Iulian – demnitate și rezistență”, cuprinzând documente din arhivele Securității și imagini din activitatea marelui luptător.
Fundația Ion Gavrilă Ogoranu
- responsabil proiect: Florin Dobrescu –


http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=06PK_icDTEU
Dumnezeu sa il ierte.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: ctiron din Octombrie 16, 2012, 13:31:13
S-a dus să mimeze îngerilor. Dan Puric s-a stins din viață
http://buer.wordpress.com/2011/04/01/s-a-dus-sa-mimeze-ingerilor-dan-puric-s-a-stins-din-viata/
Dumnezeu sa-l ierte.!


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: KRONSTADT. din Octombrie 16, 2012, 13:40:09
S-a dus să mimeze îngerilor. Dan Puric s-a stins din viață
http://buer.wordpress.com/2011/04/01/s-a-dus-sa-mimeze-ingerilor-dan-puric-s-a-stins-din-viata/
Dumnezeu sa-l ierte.!


Va rog cind postati un articol, studiati si data, articolul este din aprilie 1, 2011 · 17:54 !
 aprilie 1, 2011 · 17:54

S-a dus să mimeze îngerilor. Dan Puric s-a stins din viață
Dan Purec nu a murit, dar totusi mai cititi inca odata, poate intelegati articolul si data 1 aprilie!


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nna din Octombrie 16, 2012, 15:30:49
S-a dus să mimeze îngerilor. Dan Puric s-a stins din viață
http://buer.wordpress.com/2011/04/01/s-a-dus-sa-mimeze-ingerilor-dan-puric-s-a-stins-din-viata/
Dumnezeu sa-l ierte.!


Va rog cind postati un articol, studiati si data, articolul este din aprilie 1, 2011 · 17:54 !
 aprilie 1, 2011 · 17:54

S-a dus să mimeze îngerilor. Dan Puric s-a stins din viață
Dan Purec nu a murit, dar totusi mai cititi inca odata, poate intelegati articolul si data 1 aprilie!

nu e 1 aprilie ,dar gluma e buna


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: ctiron din Octombrie 16, 2012, 21:40:38
Domnule Administrator Gheorghe Iosif,va rog tare mult sa stergeti postarea mea privind "S-a dus sa mimeze ingerilor Dan Puric s-a stins din viata" va multumesc.!  


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Octombrie 17, 2012, 01:12:15
Se face. Dar va anunt ca va trebui sa sterg si raspunsurile.
Coborati pe pagina pana la comentarii, unde puteti sa vedeti fotografia autorului.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: KRONSTADT. din Octombrie 17, 2012, 08:58:32
http://www.reportervirtual.ro/2012/10/dan-puric-ucis-a-doua-oara.html
Dan Puric, ”ucis” a doua oară


”Dan Puric a murit”! Informația a circulat atăzi pe internet, însă nu a fost decât o farsă reluată. În 1 aprilie anul trecut, a apărut pe blogul Azil Virtual ”știrea” că Dan Puric ”s-a dus să mimeze îngerilor”. În realitate, Dan Puric este bine-merci. ”E comic și cred că securitatea verifică să vadă dacă mai am priză la public”, a declarat Dan Puric pentru Reporter Virtual.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Brasoveanul din Octombrie 25, 2012, 15:25:22
LA MULTI ANI, REGE AL TUTUROR ROMANILOR!

(http://proiectromania.files.wordpress.com/2012/10/images91.jpg)
Regele Mihai I

Astazi este zi de mare sarbatoare pentru poporul roman si Casa regala, este ziua regelui nostru, Majestatea Sa Mihai I.
S-au scris zeci de mii de pagini despre Majestatea Sa, despre rolul pe care il joaca si l-a jucat in istoria acestui neam si popor si se vor scrie si mai multe pagini de acum inainte despre Regele tuturor romanilor, Mihai I.
In aceasta zi de 25 octombrie 2012, Majestatea Sa implineste o varsta pe care doar cei alesi o ating. De peste noua decenii, acest mare monarh isi iubeste  si ocroteste poporul si tara.
De mai mult de noua decenii  Majestatea Sa face istorie, demn, responsabil  si elegant, reprezentand acest stat si popor la cel mai inalt nivel, oriunde in lume, precum un adevarat conducator .
De 91 de ani Majestatea Sa face  cinste acestei natiuni jefuita de reprenzentantii uriasului Esec numit repulblica.
La multi ani, Majestate, Dumnezeu sa va ocroteasca si sa va binecuvanteze, sa va dea sanatate si putere sa ocrotiti in continuare acest popor.
TRĂIASCĂ REGELE ROMÂNIEI !!!!!
PS: Repet o intrebare. De ce sa cautam conducatori printre presedinti, adica printre cei care nu au niciun interes in a ridica natiunea romana, cand avem un Rege care isi iubeste poporul?

Trăiască Regele
În pace și onor
De țară iubitor
Și-apărător de țară.

Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război, război.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
Susține cu a Ta mână
Coroana Română!

Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.

Fie-n veci el ferit
De nevoi,
Fie-n veci locuit
De eroi, eroi.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
Întinde a Ta mână
Pe Țara Română!

PROIECT ROMANIA
PUNEM LA PUNCT VIITORUL ATUNCI CAND NU NE OCUPAM DE PREZENT.
http://proiectromania.wordpress.com/2012/10/25/la-multi-ani-rege-al-tuturor-romanilor

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=1-MjKS1nUrM


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: mental din Octombrie 25, 2012, 16:02:41
LA MULTI ANI, REGELUI NOSTRU !


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nna din Octombrie 25, 2012, 16:27:42
LA MULTI ANI, REGE AL TUTUROR ROMANILOR!

(http://proiectromania.files.wordpress.com/2012/10/images91.jpg)
Regele Mihai I

Astazi este zi de mare sarbatoare pentru poporul roman si Casa regala, este ziua regelui nostru, Majestatea Sa Mihai I.
S-au scris zeci de mii de pagini despre Majestatea Sa, despre rolul pe care il joaca si l-a jucat in istoria acestui neam si popor si se vor scrie si mai multe pagini de acum inainte despre Regele tuturor romanilor, Mihai I.
In aceasta zi de 25 octombrie 2012, Majestatea Sa implineste o varsta pe care doar cei alesi o ating. De peste noua decenii, acest mare monarh isi iubeste  si ocroteste poporul si tara.
De mai mult de noua decenii  Majestatea Sa face istorie, demn, responsabil  si elegant, reprezentand acest stat si popor la cel mai inalt nivel, oriunde in lume, precum un adevarat conducator .
De 91 de ani Majestatea Sa face  cinste acestei natiuni jefuita de reprenzentantii uriasului Esec numit repulblica.
La multi ani, Majestate, Dumnezeu sa va ocroteasca si sa va binecuvanteze, sa va dea sanatate si putere sa ocrotiti in continuare acest popor.
TRĂIASCĂ REGELE ROMÂNIEI !!!!!
PS: Repet o intrebare. De ce sa cautam conducatori printre presedinti, adica printre cei care nu au niciun interes in a ridica natiunea romana, cand avem un Rege care isi iubeste poporul?

Trăiască Regele
În pace și onor
De țară iubitor
Și-apărător de țară.

Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război, război.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
Susține cu a Ta mână
Coroana Română!

Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.

Fie-n veci el ferit
De nevoi,
Fie-n veci locuit
De eroi, eroi.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
Întinde a Ta mână
Pe Țara Română!

PROIECT ROMANIA
PUNEM LA PUNCT VIITORUL ATUNCI CAND NU NE OCUPAM DE PREZENT.
http://proiectromania.wordpress.com/2012/10/25/la-multi-ani-rege-al-tuturor-romanilor

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=1-MjKS1nUrM
DE la DECEBAL noi nu am mai avut REGE, am avut Domnitori ,iar ex regele nu-i ROMAN si m-am saturat sa fiu condus de Straini .ATAT


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nna din Octombrie 25, 2012, 16:28:57
LA MULTI ANI, REGELUI NOSTRU !
NU ESTE AL NOSTRU.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: kostas din Octombrie 25, 2012, 20:15:32
stie cineva cat ne costa pe noi romanii intretinerea familiei regale si domeniile acestuia? pentru restaurarea caselor comemorative si altele de genul acesta nu sunt bani,asa-i?


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Ianuarie 19, 2013, 01:42:10
Iat un intelectual care a naufragiat, rusinos, in basism la varsta senectutii. Articolul e scris in urma cu doar 11 luni.

Scrisoarea lui Neagu Djuvara către Traian Băsescu

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/dezbateri/scrisoarea-lui-neagu-djuvara-catre-traian-basescu-255175.html
 
Scrisoare deschisă către Traian Băsescu

În cursul campaniei alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2009, aflându-mă în timpul confruntării dintre cei trei candidaţi în rândul susţinătorilor lui Crin Antonescu, l-am auzit la un moment dat pe domnul Traian Băsescu zicând că e un adevărat scandal că de 20 de ani nu s-a început încă procesul celor care au născocit monstruoasa minciună a teroriştilor lui Ceauşescu. Am hotărât atunci să scriu preşedintelui o scrisoare deschisă. Am acceptat atunci propunerea revistei Academia Caţavencu, care efectiv a publicat-o în numărul din 17 noiembrie 2010, fără efect.
Au apărut, între timp, cărţile lui Grigore Cartianu şi filmul domnului Mihalache, care au familiarizat opinia publică cu adevărata crimă comisă în decembrie 1989 de Ion Iliescu şi acoliţii săi. Pe de altă parte, în urma manifestărilor de stradă din ianuarie, domnul preşedinte Băsescu, la prima sa intervenţie, a relevat că Ion Iliescu, chiar la ieşirea dintr-un spital, unde suferise o mică intervenţie, s-a grăbit să declare că se pune în fruntea manifestanţilor. Încă o dovadă, dacă mai era nevoie, că el continuă să tragă sforile politicii pretinse de stânga.

E mai mult decât oportun, e chiar indispensabil, ca domnul preşedinte Băsescu să dez-lănţuie, în sfârşit, Justiţia.

Iată, aşadar, textul publicat prima oară în noiembrie 2010 în Academia Caţavencu.

Domnule preşedinte,

E foarte probabil că, absorbit de propria dumneavoastră campanie prezidenţială din noiembrie anul trecut, n-aţi putut observa că m-am aflat mereu alături de candidatul Partidului Naţional Liberal la toate manifestările sale publice. Crin Antonescu, ştiind că lucrările mele şi apariţiile mele publice de 20 de ani încoace mi-au adus o oarecare popularitate, m-a luat pe lângă el, aşa cum se pune un vas de flori în mijlocul mesei la cinele simandicoase. În seara fatidică de 22 noiembrie, când s-a văzut că la primul tur nu ieşise pe primul sau pe al doilea loc, (cum cred că ar fi meritat), ca să vă fie opus la al doilea tur, el nu s-a mai gândit să-mi ceară şi mie părerea privitoare la atitudinea de adoptat la al doilea tur. Cu micul cerc din jurul lui, s-a grăbit să încheie strânsă alianţă cu Mircea Geoană. Acesta era, desigur, un socialist mai prezentabil, mai occidentalizat decât mai toţi cei din PSD dar, în spatele lui, în toate pozele, apăreau nelipsite umbrele sumbre ale unor Ion Iliescu, Hrebenciuc şi Cozmâncă, cerberii „democraţiei originale", aprigii paznici instalaţi ca să asigure continuitatea puterii politice oculte a fostei Securităţi şi a acaparării mai întregului avut naţional de către foştii securişti şi foştii activişti de partid. Toţi aceştia formează o uriaşă, dar invizibilă, pânză de păianjen care sufocă ţara. Cu asemenea şleahtă, Partidul Naţional Liberal nu avea voie să intre în cârdăşie. Din care pricină, de atunci, m-am retras „pe tuşă", cum se spune în limbaj sportiv. N-am demisionat însă din Partidul Naţional Liberal, căci nu puteam părăsi un partid şi o mişcare în care mă aflam de 170 de ani alături de părinţii, de bunicii şi de străbunicii mei de ambele părţi.

Eu l-aş fi sfătuit pe Crin Antonescu să rămână neutru şi să lase membrii şi simpatizanţii PNL să voteze la al doilea tur fiecare după conştiinţă. Erau şanse, în acest caz, domnule preşedinte, să ieşiţi cu o majoritate mult mai confortabilă.

Dacă îndrăznesc să vă scriu azi această scrisoare, e din cauza unei fraze pe care aţi rostit-o în timpul ultimei confruntări tripartite din campania primului tur. Termenii exacţi se pot găsi pe stenograma evenimentului sau pe filmul televizat dar, nepricepându-mă s-o fac, redau cu aproximaţie ce-am reţinut, că doar eram la doi-trei metri în spatele dumneavoastră, printre rudele şi printre susţinătorii lui Crin Antonescu. Aţi spus, în esenţă, că era un adevărat scandal să fi trecut 20 de ani de la evenimentele din decembrie '89 şi să nu fi fost început încă procesul manipulării care a avut loc atunci, cu pretinşii terorişti ai lui Ceauşescu, ceea ce a adus moartea a 1.000 de oameni numai în Bucureşti; precum şi procesul mineriadelor din anii '90. Mi-a tresărit inima în piept, căci eraţi în 20 de ani primul preşedinte sau candidat la preşedinţie care îndrăznea să spună acest adevăr tăinuit.

Au trecut de-atunci, domnule preşedinte, nouă luni şi jumătate - cât ar fi fost zămislit un copil - şi nu s-a făcut nimic. Ba chiar au fost luate de către guvernul Boc nişte măsuri care merg exact în sens opus, ca demiterea lui Marius Oprea din fruntea Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi a lui Dinu Zamfirescu de la preşedinţia Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, precum şi alte câteva măsuri nepotrivite.

E adevărat că de o vreme s-a pornit o acţiune mai viguroasă împotriva corupţiei. A început un proces împotriva celui mai vizibil şi mai neruşinat dintre marii noştri escroci, Sorin Ovidiu Vântu. E bine că a început procesul lui Vântu. Cu condiţia să nu sfârşească pe aripile vântului, ca atâtea altele, ci să fie urmat şi de procesele altor mari prădători ai avutului public, ca să nu iasă cumva zvonul că urmărirea lui Vântu ar avea şi iz politic. Repet: e bine că s-a lansat o acţiune mai energică împotriva marii corupţii, dar aceasta nu trebuie să mascheze sau chiar să ţină loc de acţiune şi împotriva vinovaţilor de crime politice. La urma urmei, crimele politice sunt şi mai grave, şi mai dramatice, şi mai primejdioase pentru fiinţa naţiunii decât fraudele şi furtişagurile.

Domnule preşedinte, ţineţi-vă de cuvânt, dezlănţuiţi Justiţia împotriva celor învinuiţi de crime politice. Numai cu acest preţ ar licări o cât de mică speranţă, barem să înceapă vindecarea acestei ţări bolnave.Numai cu acest preţ veţi lăsa un nume în istoria ţării.

Neagu Djuvara,

Simplu cetăţean


(http://www.romanialibera.ro/usr/thumbs/thumb_400_x_267/2012/02/28//225001-02243403.jpg)


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: florin1989 din Ianuarie 25, 2013, 20:09:24

" http://incomemagazine.ro/articole/dan-mihaescu-a-murit-umoristul-suferea-de-cancer "


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din Februarie 20, 2013, 00:14:31
S-a nascut in 19 februarie (1876).
Marele Brancusi.

"Cand o societate nu mai cunoaste sau amesteca binele cu raul, ea se afla deja pe povarnisul pierzaniei".
"Nu vom fi niciodata destul de recunoscatori fata de pamantul care ne-a dat totul".
"Teoriile nu-s decat mostre fara valoare. Numai fapta conteaza".

Si, pentru prieteni:
"Nu cred in suferinta creatoare". "Prietenia ramane oglindirea in alter-ego"...


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din Martie 15, 2013, 08:41:46
Constantin Brâncuşi (19 februarie 1876 - 16 martie 1957)
„Voi nu ştiţi ce vă las eu vouă aici“

de Ioan Buşagă 

 Ca mulţi alţi români, Constantin Brâncuşi a fost, pur şi simplu, ajutat să plece din ţara sa. El a înţeles că nimic nu poate creşte în umbra unor arbori pe cale să se usuce, că nimic nu se înalţă dintr-un pământ neroditor şi uscat. „Cazul Brâncuşi“, doar atât a însemnat pentru regimul comunist, este pentru fiecare dintre noi un semnal de alarmă pentru felul în care ne comportăm cu aproapele nostru şi pentru felul în care, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, închidem în colivii păsările măiestre.

Neînţeles de către fraţii săi de acelaşi sânge şi neam şi îngrădit de diverse persoane, reprezentanţi ai mediocrităţii frustrate şi invidioase, înţeleptul gorjean din satul Hobiţa, Constantin Brâncuşi, a plecat de mic copil „la pricopseală prin lume“, după cum însuşi mărturisea mai târziu, şi peste tot pe unde a umblat, a purtat în sine meleagurile natale, pentru că el, de fapt, niciodată nu şi-a „scos rădăcinile“. Conştient că face doar nişte paşi pe nisipul eternităţii, genialul „prince-paysan“, aşa cum îi plăcea să-şi spună, s-a străduit toată viaţa să lase în urma paşilor săi dorul şi curajul pentru zbor, pentru înălţimi, pe care fiecare dintre oameni trebuie să le aibă. Toate sculpturile sale au fost motivate de trăiri profunde şi, precum un stăpân al creaţiei, a căutat să lase diferite sensuri care să-l conducă pe om către Dumnezeu, întrucât „oamenii nu îşi mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai ştiu să privească minunile naturii“, afirma Brâncuşi.

El vorbea foarte puţin şi, astfel, nici despre sculpturile sale nu oferea explicaţii. Ceea ce îşi dorea cel mai mult era ca fiecare operă de-a sa să aibă darul de a-l vindeca pe privitor: „… săpând necontenit fântâni interioare, eu am dat de izvorul vieţii fără bătrâneţe. Aşa este arta: tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte“.

Timpul vieţii sale a fost unul caracterizat de o sârguitoare luptă dusă împotriva răului, care apare în societate atunci când „nu se mai cunoaşte sau se amestecă binele cu răul“, spunea tot filosoful din Hobiţa. Se pare că răul din societatea românească l-a biruit şi l-a determinat să continue lupta printre cei străini de neamul şi credinţa lui.

Alături de puţinele sculpturi care ne-au rămas, a existat şansa de a mai avea încă şapte opere ale părintelui sculpturii moderne, potrivit lui Barbu Brezianu („Şapte prilejuri pierdute“). Aceste prilejuri nu au fost împlinite fie din cauza stării de sănătate a sculptorului, fie din cauza adversităţilor politice, fie a îngustimii minţii „experţilor“ în domeniul artei. Toate aceste eşecuri l-au determinat pe Constantin Brâncuşi să declare „am terminat cu România“, iar pe un oltean de-al său, scriitorul Tudor Arghezi: „...pe pământ românesc, Brâncuşi nu-şi găseşte loc pentru statuile sale, pentru odihna mulţumită a ostenelii lui de aprig şi cinstit muncitor“.

Timp de mai mulţi ani a lucrat în diferite oraşe occidentale şi a întâlnit diverşi oameni providenţiali, precum Auguste Rodin, căruia i-a refuzat cererea de a lucra ca ucenic în atelierul său, rostind celebrele cuvinte: „Nimic nu se înalţă la umbra măreţilor arbori“. Mistuit de dorul de casă, dar şi pentru onorarea unor comenzi, revine în 1922 pe meleagurile natale, mărturisind: „Nu am cuvinte îndeajuns să vă spun cât aş fi de bucuros să pot face ceva la noi, în ţara noastră“. Bucuria îi este totuşi presărată de numeroase alte încercări, precum promisiunile unor lideri politici care se tot schimbau sau de vederea monumentelor comemorative şablonarde, „împodobite cu câte o cioară“, nu cu un vultur. În ciuda tuturor piedicilor, Constantin Brâncuşi a reuşit să ridice în vara anului 1937 coloana mult visată, nu în Bucureşti, unde era proiectată, ci la Târgu-Jiu. Înainte de a părăsi acest oraş, făuritorul ansamblului de la Târgu-Jiu, despre care William Tucker a spus că este „singura sculptură a vremurilor moderne care se poate compara cu măreţele monumente ale Egiptului antic, ale Greciei şi ale Renaşterii“, a atenţionat atât pe contemporanii săi, cât şi pe noi, urmaşii: „Voi nu ştiţi ce vă las eu vouă aici“.

Întreaga operă donată de Brâncuşi, refuzată de comunişti
Potrivit documentelor publicate de Petre Popescu-Gogan, fost arhivar şi secretar la Academie, în revista „Brâncuşi“, nr. 1, februarie 1995, şi în „Academia, între agonie şi extaz“, se arată cum a fost respinsă solicitarea sculptorului Constantin Brâncuşi de a dărui statului român operele sale (230 de sculpturi-socluri, 41 de desene, 1.600 de fotografii şi clişee, unelte, mobilier etc.), aflate în atelierul său din Impasse Ronssin. Cererea a fost dezbătută în şedinţa Secţiunii de Ştiinţa limbii, Literatură şi Artă din cadrul Academiei Republicii Populare Române, din 28 februarie 1951. Al. Toma, poetul proletcultist care a prezidat şedinţa, l-a numit pe Brâncuşi „reacţionar şi duşman al regimului“, iar acad. Mihail Sadoveanu s-a pronunţat cu privire la solicitare ca fiind un fleac: „Vă ţineţi de fleacuri? Doar suntem la Academie! Luaţi ruşinea aiasta şi aruncaţi-o la coş!“. Dintre cei prezenţi, doar Ion Jalea, Camil Petrescu, Geo Bogza şi Victor Eftimiu au luat apărarea lui Brâncuşi, arătând însemnătatea operei sale pentru cultura naţională şi mondială. „Cazul Brâncuşi“ a fost rediscutat în şedinţa din 7 martie 1951, dar, în ciuda opiniilor pro-Brâncuşi, prof. Al. Graur a replicat că „operele lui Brâncuşi nu au ce căuta în Muzeul de Artă al R.P.R.!“.

În derâdere au luat opera sculptorului gorjean şi alte persoane „competente“, precum cei trimişi de statul român la Paris pentru evaluarea sculpturilor, precum ministrul culturii, fosta ţesătoare Constanţa Crăciun, de la Tricodava Bucureşti, ministrul de interne, fostul tipograf cu patru clase Teoharie Georgescu, pe numele adevărat Burah Tescovici, şi Leonte Răutu, creierul ideologic al P.M.R. Alungaţi din atelier de către Brâncuşi, au raportat lui Ghe. Gheorghiu-Dej că „operele lui Brâncuşi le poate face orice ţăran neinstruit“, notând pe un colţ al raportului: „Operele acestea nu ajută cu nimic la edificarea socialismului în România. Refuzăm!“. Desigur că au refuzat donaţia lui Brâncuşi, fiindcă ei erau orbi spiritual, neputând să vadă dincolo de ceea ce este limitat, şi nu au ajuns la izvorul fântânii interioare: „Nu căutaţi formule obscure sau mistere, căci ceea ce vă dăruiesc este bucurie curată. Contemplaţi lucrările mele până când le vedeţi. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut“, spunea prinţul-ţăran din Hobiţa. Cu doi ani înainte de trecerea sa la Domnul, Constantin Brâncuşi a mai înaintat o cerere statului român, prin care cerea repatrierea sa, motivând că vrea să se întoarcă acasă pentru a fi înmormântat lângă părinţii săi, în cimitirul de la Hobiţa. În toamna anului 1956, grav bolnav, Brâncuşi i-a scris nepoatei sale, Ioana Brâncuşi, să-l ia acasă. Multe au fost cererile şi rugăminţile nepoatei sculptorului către autorităţile comuniste, dar aprobarea repatrierii lui Brâncuşi a fost doar în ziua înmormântării sale în cimitirul Montparnasse din Paris, 16 martie 1957.

„Eu mă aflu foarte aproape de Bunul Dumnezeu şi nu îmi mai trebuie decât să întind o mână înspre El ca să Îl pipăi. Îl voi aştepta pe Bunul Dumnezeu în atelierul meu…“


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Valance Abbey din Martie 29, 2013, 21:46:54
                                                                                                                                                                                                                                   BLESTEM DE OM SĂRAC
de Dan Puric
Din balegi şi din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Şi din haznalele de bani –
Costume negre cu şnapani,
Viteji ca musca la arat !
Şi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat,
Şi-aţi pus pe noi şi jug de boi !
Blestem, blestem, blestem pe voi !

Murdari în suflet şi în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici şi uzine,
Voi aţi lăsat numai ruine!
V-aţi gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri şi cu biserici
Şi vile v-aţi făcut, de soi...
Blestem, blestem, blestem pe voi !

Voi v-aţi trădat şi între fraţi,
Ca voi, şi viermii-s mai curaţi.
Aţi dărâmat şcoli şi spitale
Ca să vă fie vouă moale
Şi v-aţi brodit şi parlamente
Din licheluţe repetente.
Şi ne-mproşcaţi doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi !

Aţi omorât orice dreptate,
Aţi jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniştri
E-o adunătură de sinistri,
Batjocura şi umilinţa
Au mai rămas la voi credinţa ?
Ghiolbani de jafuri şi gherţoi,
Blestem, blestem, blestem pe voi !

Aţi sărăcit o ţară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
Şi din privatizări cu fumuri
Aţi tot lăsat lumea pe drumuri !
Dar cum să faceţi voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum ?
La tâlhării vă strângeţi roi !
Blestem, blestem, blestem pe voi !

Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveţi ca napul
Şi să vă roadă viermii capul !
Să putreziţi toţi prin palate,
Toţi spulberaţi să fiţi în toate
Şi să aveţi doar oase moi !
Blestem, blestem, blestem pe voi !
                                                                                                                                         
                       


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: mihai377 din Martie 29, 2013, 22:28:18
Vorbind despre ROMANI reprezentativi , hai sa ne aducem aminte :

http://www.youtube.com/watch?v=OKivs4oqco0

De remarcat aplauzele de la sfarsit.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din Iunie 14, 2013, 23:14:00
15 iunie, data la care "pleca la cele sfinte" Eminescu.

http://www.youtube.com/watch?v=yikbbUJrx_0&list=PL21A48F3F8013C482


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Iunie 15, 2013, 01:34:07
Dumnezeu sa-l odihneasca. A fost un mare roman, atat de mare incat generatie de generatie ne impartasim din spiritul lui.

(http://cluj.transilvania-tv.ro/wp-content/uploads/2013/01/eminescu.jpg)


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: bambilici din Iunie 15, 2013, 14:49:29
Adevarul ca cel m mare poet ro a murit asasinat si in interesele cui s-a exe ordinul, nici acum nu este acceptat de Academia Ro si de oficialitatile maneliste din Ro, in special de la Bucale. Daca nu ar fi sangele varsat de soldatii ro pe toate fronturile razboaielor mondiale si acel strigat din decembrie `89, "vom muri si vom fi liberi", as spune ca nu-l meritam pe Eminescu.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: remus43de din Iunie 15, 2013, 22:19:29
Asasinarea lui Eminescu - Adevăruri tulburătoare 15. 02. 2013
http://www.youtube.com/watch?v=i3OXbfw9Lzo
Publicat la 20.02.2013
Genialul Mihai Eminescu, cel care lupta cu îndârjire pentru Transilvania și unirea românilor într-o Dacie Mare, NU a înnebunit și nici nu a fost bolnav de sifilis.

Mihai Eminescu a fost victima unui asasinat politic ordonat de Imperiul Austro-Ungar și Germania și executat de trădătorii din România. El a fost sacrificat pentru că forțele externe doreau să impună României o alianță cu Imperiul Austro-Ungar și renunțarea definitivă la Transilvania, un lucru căruia Eminescu i se opunea cu toată ființa.

Aflați adevărul despre asasinarea lui Eminescu, alături de invitații mei: prof. univ. dr. Nae Georgescu, eminescolog, și George Roncea, jurnalist la ziarul Curentul.

NOTĂ - este interzisă descărcarea acestei emisiuni și urcarea ei pe un alt cont YouTube, Vimeo, ș.a.

Daniel Roxin


Dumnezeu sa-l odihneasca pe poetul pe care l-a daruit romanilor pentru binele lor.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Iunie 16, 2013, 00:43:24
Foarte interesante observatii. Va invit sa urmariti aceasta inregistrare cu conf univ dr Gheorghe Iscru, un mare roman: "Planul dacic care ne-a traversat istoria", http://www.youtube.com/watch?v=STz8bEyyggw.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: bambilici din Iunie 16, 2013, 20:19:44
Sti ca e membru al forumului? Nu toti e prosti pe aici.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Valance Abbey din Iunie 17, 2013, 18:17:49
Voebiti de Majestatea Sa Mihai I.
 De   Neagu Djuvara  ,Marele Brancusi. Genialul Mihai Eminescu,Genialul  Dan  Puric .                 

  DE NOI CINE DRACU A SI ADUCE AMINTE ACUMA NU PESTE O 100 DE ANI ??????? VA DATI DESTEPTI LEPRELOR ALA CU CODU PENAL NU E O INSULTA NICI CALOMNIE EE O DEPRINDERE MENTALA A PARVENITILOR CU MOT SAC
   
   


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din Iunie 28, 2013, 19:26:33
Astazi il comemoram pe maestrul Sergiu Celibidache (n. 28 iunie 1912, Roman, județul Neamț, România; d. 14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, Franța)

(http://www.romania-insider.com/wp-content/uploads/2012/04/sergiu-celibidache.jpg)

Va postez si voua un interviu pe care l-am primit cu ceva vreme in urma de la un prieten drag. Stiti deja, daca va plictiseste, puteti reasculta... Rapsodia Romana. :) Este, Mihai?

https://www.youtube.com/watch?v=kp54ZCiOVEU


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: mihai377 din Iunie 28, 2013, 19:54:50
Astazi il comemoram pe maestrul Sergiu Celibidache (n. 28 iunie 1912, Roman, județul Neamț, România; d. 14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, Franța)

(http://www.romania-insider.com/wp-content/uploads/2012/04/sergiu-celibidache.jpg)

Va postez si voua un interviu pe care l-am primit cu ceva vreme in urma de la un prieten drag. Stiti deja, daca va plictiseste, puteti reasculta... Rapsodia Romana. :) Este, Mihai?

https://www.youtube.com/watch?v=kp54ZCiOVEU

Esteeeee.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: mihai377 din Iunie 28, 2013, 19:57:00
De suflet :

https://www.youtube.com/watch?v=m8Y5x1N_aIg


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: mihai377 din Iunie 28, 2013, 19:59:11
Si nu numai:

https://www.youtube.com/watch?v=gy5Ve3338-E


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: mihai377 din Iunie 28, 2013, 20:27:30
Si de inima:

https://www.youtube.com/watch?v=09lWB06kqfA


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din Iunie 28, 2013, 20:32:55
Multumim, Mihai. :)


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: mihai377 din Iunie 28, 2013, 20:53:33
Multumim, Mihai. :)
Pentru putin .
Cu dragoste.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: florin1989 din Iulie 29, 2013, 19:48:12

 " (1899-1965)
BIOGRAFIE,OPERA
 
George Calinescu
» George Calinescu biografia , opera , stil
» Enigma Otiliei - comentariu, referat
» Enigma Otiliei - fragmente
» Enigma Otiliei - caracterizare personaje
» Lauda materiei referat
•• Adauga un referat ••
   
  GEORGE CALINESCU BIOGRAFIE

 
         GEORGE CALINESCU s-a născut în 19 iunie 1899, in Bucureşti. In timpul copilariei el se afla la Botosani si Iasi.Urmeaza liceul „Gh. Lazăr" din Bucureşti, ultima clasă o termină la Liceul Internat din Iaşi şi susţine bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul" din Bucureşti (1918). Se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, secţia de filologie modernă şi filozofie. Are profesori pe N. lorga, Vasile Pârvan, C. Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu. M. Dragomirescu, Ov. Densusianu şi Ramiro Ortiz.


Din 1919 datează primele încercări literare, trimite versuri şi maxime la revista „Sburătorul" şi frecventează cenaclul condus de E. Lovinescu. în 1921 călătoreşte în Italia, publică în revista „Roma" (1922). condusă de Ramiro Ortiz. despre care G. Călinescu se va exprima mai târziu cu un mare respect: „Tot ce-am învăţat în Universitate de la R. Ortiz am învăţat. Cu el m-am deprins a scrie cărţi, cu el am deprins meşteşugul informaţiei şi al construcţiei critice pe substrat istoric, de ia el ştiu tot ce ştiu".
In 1923 susţine examenul de licenţă în italiană, secundar franceza şi româna. Activitate didactică la Bucureşti şi Timişoara (1924). Pleacă în Italia pentru specializare, cu o bursă pentru doi ani la „Şcoala Română din Roma", condusă de Vasile Pârvan. face intense cercetări arhivistice. deprinzând tehnica strângerii documentelor şi informaţiilor, ce-i va fi atât de folositoare în viitoarele lucrări.

In 1926. întors în ţară, publică versuri la „Universul literar" şi la „Sburătorul". se bucură de atenţia lui E. Lovinescu, determinându-1 pe acesta să exclame: „Domnul Călinescu este mintea cea mai ascuţită a generaţiei de astăzi. Am credinţa că mă va continua în critica literară". Devine redactor la a treia serie a „Sburătorului" (1926-1927), alături de E. Lovinescu. F. Aderca. P. Constantinescu. VI. Streinu. între 1926 şi 1937 este profesor la Liceul „Gh. Şincai". coleg cu E. Lovinescu. I.M. Raşcu, Al. Graur, Gh. Nedioglu. Publică în revista „Viaţa literară", polemizează asupra unor probleme actuale ale criticii, conduce revista „Sinteza" (nr. 1-3). colaborează la „Gândirea" cu studii despre Lovinescu, Ionel Teodoreanu. H. Papadat-Bengescu. N. Crainic.

Anul 1928 este momentul cristalizării depline a conştiinţei sale de critic: „S-a isprăvit - e de neînlăturat - sunt critic". în 1930 devine redactor al revistei ..Roma", editează revista „Capricorn" (nr. 1. 2). publică în „Vremea" şi desfăşoară o bogată activitate Je comentator al actualităţii literare în revistele „Universul literar". „Viaţa românească" şi. cu deosebire. în „Adevărul literar şi artistic". Călătoreşte în Franţa şi în Italia. Editează revista săptămânală de critică şi informaţie literară „Jurnalul literar" (1 ian. - 31 dec. 1939).
Publică Principii de estetică (1939), tipăreşte Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941). Lucrarea fusese proiectată în două volume, dar în toamna anului 1940 G. Călinescu îi propunea lui Al. Rosetti „să facem din tot, oricât de gros (să zicem 800 pag. din cauza clişeelor), un singur volum compact ca o enciclopedie". La 15 aprilie 1941 anunţă finalizarea volumului

In 1943 publică piesa - parabolă Sun sau Calea neturburată (Mit mongol), îşi reia activitatea publicistică în „Vremea", unde continuă „Cronica mizantropului". Tipăreşte Istoria literaturii române. Compendiu (1945), Impresii asupra literaturii spaniole (1946)
Din 1945. cu câteva întreruperi, devine profesor de istoria literaturii române moderne la Facultatea de Litere din Bucureşti.
în 1947 apare la Bucureşti seria nouă a revistei „Jurnalul literar"; devine membru al Academiei Române, dar este eliminat ca profesor din universitatea bucureşteană.
Publică însă intens: Bietul Ioanide, roman (1953), Nicolae Filimon (1959), Scrinul negru. roman (1960), monografia Gr.M. Alexandrescu (1962), volumul de poezii Lauda lucrurilor (1963), Cronicile optimistului (1964).
G. Călinescu moare la 12 martie 1965, în Bucureşti.

Postum apar câteva lucrări originale şi multe culegeri:
Estetica basmului; Vasile Alecsandri (1965); Opere, voi. I-XVII (1965-1983); I. Eliade-Rădulescu şi şcoala sa; Studii şi cercetări de istorie literară (1966); Scriitori străini; Ulysse (1967), Universul poeziei; Gâlceava înţeleptului cu lumea (Cronica pesimistului şi optimistului. 1927-1949), voi. I—II, 1973-1974.
în 1982 i se retipăreşte Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Ed. a Ii-a. revizuită şi adăugită (ediţie de Al. Piru).

OPERA LUI GEORGE CALINESCU


** Studii de estetică şi literatură universală
Principii de estetică (1939)
Impresii asupra literaturii spaniole (1946)
Sensul clasicismului (1946)
Studii şi conferinţe (1956)
Scriitori străini (1967)
Ulysse (1967)

** Poezie
Poesii (1937)
Lauda lucrurilor (1963)

** Teatru
Şun, mit mongol sau Calea neturburată (1940)
Ludovic al XIX-lea (1964)
Teatru (1965)

** Proză
Cartea nunţii (1933)
Enigma Otiliei (1938)
Trei nuvele (1949)
Bietul Ioanide (1953)
Scrinul negru (1965)

** Istorie şi critică literară
Viaţa lui Mihai Eminescu (1932)
Opera lui Mihai Eminescu (1934)
Viaţa lui Ion Creangă (1938)
Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941)
Istoria literaturii române. Compendiu (1945)
Universul poeziei (1947)
Nicolae Filimon (1959)
Gr. M. Alecsandrescu (1962)
Ion Creangă (Viaţa şi opera) (1964)
Vasile Alecsandri (1965)

** Publicistică
Cronica mizantropului, Cronica optimismului (1964)
Ulysse (1967)"


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din August 01, 2013, 12:20:35
La multi ani, Tudor Gheorghe!

(http://tudorgheorghe.files.wordpress.com/2009/12/image-2009-10-7-6254709-41-tudor-gheorghe-anotimpurile-mele-vara-toamna.jpg)

https://www.youtube.com/watch?v=8P4wIyy3oEM


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din August 01, 2013, 16:33:31
Sa-i dea Dumnezeu sanatate si Sfantul Duh sa nu-l paraseasca. La multi ani!


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din August 05, 2013, 13:34:36
La 5 august 1922 se nastea Marin Preda, fiu al lui Tudor Calarasu, „de profesie plugar". :)
Pentru cine are putintel timp liber, poate vreti sa revedeti Morometii.
Si un mic interviu cu scriitorul.

https://www.youtube.com/watch?v=CNTw6kG4zTQ

https://www.youtube.com/watch?v=qcNxPHWd6FM


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din August 05, 2013, 13:45:55
Cateva "vorbe" de-ale lui Marin Preda.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din August 05, 2013, 17:49:50
(http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?action=dlattach;topic=102.0;attach=29101;image)

Da, e foarte interesanta acesta vorba.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: florin1989 din August 15, 2013, 09:59:22

" http://roncea.ro/2013/06/06/ziua-profesorului-gh-buzatu-a-plecat-cel-mai-bun-dintre-noi-basarabia-bucovina-info-in-memoriam-deportarile-sovietice-impotriva-basarabiei-si-bucovinei-despre-individ-in-fata-raului-abso/ "

 " http://1.1.1.1/bmi/roncea.ro/wp-content/uploads/2013/05/Dna-Stela-Cheptea-si-Prof-Gh-Buzatu-2012-Foto-Cristina-Nichitus-Roncea.jpg "


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din August 15, 2013, 14:53:15
"15 august 1714

În ziua când împlinea 60 de ani, iar creştinii sărbătoreau, ca în zilele noastre, Adormirea Maicii Domnului, undeva pe malul Bosforului, desculţi şi îmbrăcaţi doar în cămăşi, Fericitul Domn Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod împreună cu cei patru fii şi ginerele său, Enache Văcărescu, erau obligaţi să meargă pe jos prin oraş până la locul de execuţie, după ce în prealabil, din aprilie până la sfârşitul lui iulie, au fost supuşi unor torturi cumplite precum: întinderea pe roată, strângerea capului cu un cerc din metal, arderea cu fierul înroşit, înţeparea mâinilor şi a picioarelor, pentru că nu voiau să spună unde şi-au ascuns bogăţiile, căci turcii nu găsiră cât credeau că vor găsi, cu toate că răscoliseră şi jefuiseră tot.

Chinul şi drama din aceea zi întunecată de duminică nu a durat decât un sfert de oră. Mai întâi au fost decapitaţi fiii şi ginerele pentru ca domnitorul să poată privi moartea celor dragi. Constantin, Stefăniţă, Radu, Mateiaş şi Enache Văcărescu sunt ucişi fără milă. Constantin Brâncoveanu înainte de a fi decapitat căzu în genunchi, trase la sânu-i pe fiii ucişi, şi-i mângâia şi-i săruta, si îsi chema copiii drăgălaşi pe nume.
Cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Română, sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni. (16 august)"

(http://www.tai-tai.net/upload/articole/Manastirea-Hurezi-capodopera-lui-Constantin-Brancoveanu-Galerie-foto--1323947840-1.39935-[640x480].jpg)

Manastirea Hurezi sau Manastirea Horezu, ctitorie a voievodului Constantin Brancoveanu, este cel mai vast ansamblu de arhitectura medievala pastrat in Tara Romaneasca. Construita la sfarsitul secolului 17, Manastirea Hurezi este situata la poalele Muntilor Capatanii, la circa 45 de kilometri de Ramnicu Valcea si 3 kilometri de orasul-statiune Horezu.
Conform legendei, numele ansamblului monastic provine de la numele unei specii de pasari nocturne, huhurezii. Mesterii care au lucrat la constructia manastirii, de frica turcilor, trebuiau sa lucreze pe timpul noptii, atunci cand cantau huhurezii.
Biserica adaposteste un deosebit de valoros ansamblu de pictura murala, executat intre anii 1692 si 1694 de mesterii greci Constantinos si Ioan, precum si de mesterii zugravi romani Andrei, Stan, Neagoe si Ioachim. Pe langa scenele religioase se afla, in pronaos, o galerie de portrete ale Brancovenilor, Basarabilor si ale Cantacuzini.
Domnitorul Constantin Brancoveanu ctitorise asezamantul dorind sa-si afle un loc de veci in incinta acestuia. Conform acestei destinatii biserica adaposteste si mormantul domnitorului, nefolosit deoarece Brancoveanu a fost inmormantat la biserica Sfantul Gheorghe din Bucuresti.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din August 21, 2013, 01:00:56
Accesati http://www.youtube.com/watch?v=dVKFeNGpZOk
George Coman & Felicia Filip - Vineri 22
 Încărcat la 15.01.2012

Vineri 22 - Concert TMF Realizator: George Coman Regia: Cristian Mihailescu
Asociatia Culturala George Coman - Romania
imagine si montaj: Radu Spoeala


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din August 21, 2013, 23:14:56
Toma Caragiu, nascut la 21 august (1925)

https://www.youtube.com/watch?v=k047LeJURvg


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: mental din August 22, 2013, 09:50:14
Jean Constantin, nascut la 21 august 1928

http://www.youtube.com/watch?v=JSHC_vwNT6w


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din August 22, 2013, 09:54:17
Jean Constantin, nascut la 21 august 1928

http://www.youtube.com/watch?v=JSHC_vwNT6w


Asa este! Multumim, Mental. Dumnezeu sa-l odihneasca si pe Jean Constantin, urias actor si o inima si mai mare!


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din August 22, 2013, 09:58:42
Am avut privilegiul sa-l cunosc pe Dem Radulescu, iar pe Jean sa-l vad "live" de cateva ori. Mi-ar fi placut enorm sa-l vad jucand pe Toma.  :(


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Septembrie 15, 2013, 00:58:54
Daca inca nu va este clar ca suntem condusi de neromani: centenar Aurel Vlaicu trecut cu vedera.

Ion Dodu-Balan despre Aurel Vlaicu

(http://www.angelfire.com/md/Orastie/images/vlaicu.JPG)

Cred, precum vechii egipteni, ca a evoca mortii inseamna a-i invia, a-i smulge din
ghearele mortii si a-i renaste in constiinta urmasilor. Sambata 13 septembrie 1913.
Exact acum 84 de ani! Pe Valea Prahovei cadea frunza... Peste noapte cazuse bruma; din cer cazuse o stea cu un destin uman legat de ea. Al cui o fi fost? In lumina melancolica a unei toamne timpurii din castanul singuratic de la marginea drumului dintre Ploiesti si Campina, peste un loc blestemat de pe campul comunei Banesti se desprindea melancolica o frunza ruginie. Scuturata parca de o mana nevazuta paraseste creanga pe care a stat toata vara, se zbate cateva clipe in vant si-apoi se culca linistita la pamant, ca un om rupt de oboseala.

Atat au durat rosturile si trecerea ei prin lume... Cadeau frunzele.. unele se scurgeau repede la pamant, indiferente ca o piatra. Altele aveau ceva din misterioasa cadere a stelelor, antrenand dupa ele destine... Cateva cadeau, cad uneori oamenii; cad cu o anumita parere de rau si cu un soi straniu de disperare care trezeste sentimentul infricosator al mortii. Cad cum a cazut legendarul Icar in Marea Egee, cu aripile topite de soare, cum a cazut mesterul Manole de pe manastirea de Arges, semanand in spiritualitatea romaneasca mitul jertfei pentru creatie, mitul fundamental al civilizatiei romanesti pe care l-a intruchipat cu sclipiri de geniu, Aurel Vlaicu. E mitul fundamental, reprezentativ, al istoriei noastre, care ne-a cerut mereu jertfe pentru ca sa putem dura peste vrajmasiile vremurilor mastere. In ziua aceea fatala, inginerul, inventatorul si aviatorul Aurel Vlaicu din Bintintii Hunedoarei, sat aflat, cu intregul Ardeal, in robia austro-ungara, se hotarase sa treaca Muntii Carpati, in chip simbolic, sfidand granita arbitrara, cu avionul inventat, construit si condus de el.

Astfel, el incerca o unire simbolica a Ardealului cu patria-muma. Vlaicu a plecat de la Bucuresti spre Orastie, unde urma sa aiba loc adunarea anuala a Astrei, unde-l
asteptau mii de romani cu sufletele pline de mandrie patriotica. Vlaicu, pe unde
umblase, lasase peste tot un nume bun care va deveni renume: la liceul din Orastie, la cel din Sibiu, unde a fost coleg de clasa cu Octavian Goga, la Universitatile din Budapesta, Viena, in armata, la marina, la uzinele Oppel din Germania, unde facuse interventii, demne de invidiat de orice savant. Cand a inventat avionul sau, multi bogatasi straini au incercat sa-i cumpere inventia. Era vremea pionieratului aviatiei. Vlaicu, desi stramtorat din punct de vedere material, n-a acceptat sa-si vanda inventia, socotind ca inventiile sale sunt parti din sufletul sau care nu poate fi de vanzare, ca o marfa. El poate fi, doar, daruit neamului din care face parte si apoi neamul sa-l ofere patrimoniului civilizatiei si culturii universale.

Ce pilda de demnitate si patriotism! Ca intreaga lui generatie, ca toti scriitorii care-l
pretuiau, ca pe un simbol al geniului creator romanesc, Vlaicu a fost un roman modern, plin de demnitate care nu s-ar fi aplecat in fata nimanui, nici de a ridica de pe jos o coroana de imparat. Se povesteste ca primit in audienta la Palat, el nu a vrut sa se adreseze regelui cu „Majestate“ ci cu apelativul obisnuit, dar respectos, „Domnule“.

Cata diferenta intre un atare comportament si cei care nu stiu cum sa-si vanda
strainatatii produsele mintii lor luminate.

Cata deosebire intre slugarnicii nostalgi regalisti, de la opinca, pana la vladica! Cata
deosebire, Doamne, de la vierme pana la astru!...

Pentru Vlaicu singura Majestate era neamul sau!

Odata, pe cand zbura peste Dealul Pomului, de langa Orastie, de pe care-l admirau mii de romani si cativa membrii a familiei imperiale care voiau sa-l felicite dupa aterizare, Vlaicu a coborat din avion si nu s-a dus mai intai la ei, ci la mama sa, taranca lelea Ana, imbratisand-o si spunandu-i:

- „Mama draga, am zburat peste sura noastra...“

O mare de oameni plangeau, impreuna cu lelea Ana, plansul bucuriei si-al mandriei
romanesti satisfacute.
Trist destin, care ne obliga sa ne plangem si victoriile si bucuriile...
Iata in acea zi de sambata, 13 septembrie 1913, repede bucuria unui neam s-a
transformat intr-un plans mioritic. Pe cand dintr-un castan de la marginea drumului ce leaga Ploiestiul de Campina a cazut o frunza, cum cad cateodata oamenii de pe
inaltimi, cum cad cateodata stelele, cum a cazut, poate, aceea a ciobanului din Miorita, unind ceremonialul nuntii cu cel al mortii:

„Si la nunta mea/A cazut o stea“... a cazut si Aurel Vlaicu."

In sambata aceea blestemata, 13 septembrie 1913, din marele arbore al natiunii
noastre s-a scuturat o frunza de aur pe campul satului Banesti. Mana rea a sortii,
rautatea si invidia omeneasca cu chip de sabotaj, un atac de care, in urma unei trude si sicane chinuitoare, nenorocul sau toate la un loc l-au fulgerat in vazduh. Oamenii indurerati au inceput repede sa-l planga in balada, ca pe un Fat-Frumos al cerului:
„Plangu-l frati/Plangu-l surori/Plange-l gradina cu flori/Plange-l mama/Plange-l
tata/Plange-l Romania toata“.

Il pomenim de 84 de ani de la caderea lui care a insemnat inaltarea neamului romanesc in ochii lumii, afirmarea geniului nostru tehnic creator, o pilda de patriotism care ne spune chiar in vremuri de pierzanie si instrainarea de noi insine ca: sufletul nu-i de vanzare, ca geniul l-a nascut poporul si lui ii este dator pana la jertfa, ca mai intai trebuie sa fii al neamului tau si pe urma al lumii.

Din pacate, traim vremuri in care, printr-o condamnabila uitare ne ucidem marii morti a doua oara.


(http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/dd/Aurel_Vlaicu_-_Foto01.jpg)


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Septembrie 15, 2013, 01:15:52
In memoriam Aurel Vlaicu la centenar...

(https://fbcdn-sphotos-e-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn1/q71/s720x720/565051_10200700522295028_229460843_n.jpg)


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Septembrie 24, 2013, 01:39:15
S-a stins regizorul Geo Saizescu. Dumnezeu sa-l ierte.
http://www.gandul.info/stiri/regizorul-geo-saizescu-a-murit-11383098


Regizorul Geo Saizescu a murit

(http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3927/11383098/1/5352243-mediafax-foto-tibi-bologh.jpg?width=640)

Regizor, scenarist şi actor, Geo Saizescu a murit, la vârsta de 80 de ani. Regizorul a murit la Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta" din Bucureşti, au declarat, pentru MEDIAFAX, surse medicale.
Geo Saizescu s-a născut la 14 noiembrie 1932, la Prisăceaua în judeţul Mehedinţi. A regizat filmele Doi vecini (1958), Un surâs în plină vară (1963), Dragoste la zero grade (1964), La porţile pământului (1965), Balul de sâmbătă seara (1967), Astă seară dansăm în familie (1972), Păcală (1974), Eu, tu, şi... Ovidiu (1978), Şantaj (1980), Grăbeşte-te încet (1981), Secretul lui Bachus (1984), Sosesc păsările călătoare (1984), Secretul lui Nemesis (1987), Harababura (1990), Păcală se întoarce (2006).
La unele dintre filmele sale, Geo Saizescu a fost şi scenarist, şi actor.
A colaborat cu unii dintre cei mai populari actori români, ca Gheorghe Dinică, Dem Rădulescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Jean Constantin, Sebastian Papaiani, Stela Popescu sau Horaţiu Mălăele.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din Septembrie 24, 2013, 07:15:33
Dumnezeu sa-l odihneasca.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: DAN ILIESCU din Septembrie 24, 2013, 11:56:45
“ROMÂNI CELEBRI... DAR NECUNOSCUŢI ÎNCĂ”
   ToataRomania.ForumHit.ro la data de Mier Iul 11, 2012 10:54 am
“ROMÂNI CELEBRI... DAR NECUNOSCUŢI ÎNCĂ” (partea I)
Putem observa cu stupoare cum chiar unii români afirmă despre locuitorii acestei ţări că ar fi doar nişte „barbari” încă de pe vremea dacilor, care n ar fi ştiut nici măcar să scrie (cum prezintă în unele articole „Academia Caţavencu”) şi că românii sunt şi acum „codaşii Europei”! Astfel de afirmaţii pot fi semne de incultură crasă sau, de cele mai multe ori, de rea voinţă, ce apare ca un rezultat al oportunismului unor ziarişti care nu urmăresc altceva decât banii care vin din Vest sau de la Est. Şi pentru că autorii celui mai popular dicţionar occidental   Larousse   nu vorbesc deloc de români ca naţiune importantă pentru dezvoltarea civilizaţiei umane, vom prezenta o serie de inventatori de marcă originari din România, sau personalităţi mondiale de primă mărime care aparţin acestui neam, dar care din păcate nu sunt cunoscuţi, deoarece se pare că mass media românească este mult mai preocupată de cazuri stupide care nu au nici o valoare umană şi naţională.
* Rachetele expediate de la Cape Kennedy şi aripile „Delta” au fost inventate la Sibiu încă din 1555! Onest, Robert Charroux a semnalat acest eveniment, cu toate amănuntele necesare şi cu o firească uimire că „istoria oficială” a „reuşit” să l neglijeze… Racheta spaţială cu trei etaje de carburant solid („model Cape Kennedy“) a fost inventată în 1529 şi trimisă în spaţiu cu succes în 1555, în prezenţa a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, şeful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550 1570). Această informaţie şi următoarele provin dintr un vechi manuscris descoperit de prof. Doru Todericiu, în 1961, la biblioteca din Sibiu. Lista invenţiilor menţionate în manuscris conţine: rachetă cu două etaje de ardere (1529); rachetă cu trei etaje (1529), baterie de rachetă (1529), căsuţă zburătoare (1536),experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma literei delta (1555)…
„Căsuţa zburătoare”, propulsată în aer de rachetă, nu era nimic altceva decât anticiparea cabinei spaţiale folosită de cosmonauţi începând cu anii 50!… În lucrare erau menţionate şi pulberile lui Ioan Românul din Alba Iulia .
* Radioactivitatea artificială a fost descoperită de o savantă de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti, şi însuşită apoi de Marie Curie şi întrebuinţată pentru distrugere. Cerând un grad superior la facultate, savanta româncă îi scria regelui Carol al II lea:
„Numirea mea s ar putea face pe aceeaşi cale excepţională ca şi a domnilor recomandaţi de dl. Perrin, ca o recompensă a descoperirii radioactivităţii artificiale, care este a mea şi de al cărui fruct s a bucurat d na Joliot Curie, recomandată de însuşi dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (…)Domnul Decan al Facultăţii de Ştiinţe şi o parte din profesori mă sacrifică pentru a nu i nemulţumi pe dl. Perrin şi pe soţii Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie.” Veşnicile „plecăciuni” faţă de cei de afară, bogaţi, deci deştepţi şi merituoşi! Nedreptăţita savantă înfiinţase din proprie iniţiativă Catedra de Radioactivitate de la Facultatea de Ştiinţe ucureşti…
* 1827   Petrache Poenaru (secretarul lui Tudor Vladimirescu)   este inventatorul stiloului (tocul rezervor).
* 1858   Bucureşti   primul iluminat cu petrol al unui oraş din lume şi prima rafinare a petrolului.
* 1880   Dumitru Văsescu   construieşte automobilul cu motor cu aburi.
* 1881 Alexandru Ciurcu   obţine un brevet din Franţa prin care prevede posibilitatea zborului cu reacţie.
* 1885 Victor Babeş   realizează primul tratat de bacteriologie din lume.
* 1886 Alexandru Ciurcu   construieşte prima ambarcaţiune cu reacţie.
* 1887 C. I. Istrate   Friedelina şi franceinele.
* 1895 D . Hurmuzescu   descoperă electroscopul.
* 1899 C .I. Istrate   o nouă clasă de coloranţi.
* 1900 Nicolae Teclu   bacul cu reglarea curentului electric şi gaz.
* 1904 Emil Racoviţă   biospeologia
* 1905 Augustin Maior   telefonia multiplă
* 1906, 18 .03   Traian Vuia   avionul cu tren de aterizare pe roţi cu pneuri; cu „Vuia I” acesta reuşeşte prima decolare fără să folosească nici un mijloc apărător, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie).
* 1906 A.A. Beldiman   aparatul hidraulic cu daltă de percuţie pentru sondaje adânci.
* 1908 Lazăr Edeleanu   prima rafinare în lume a produselor petroliere cu bioxid de sulf.
* 1908 Acad. Nicolaie Vasilescu   Karpen   „ pila Karpen”, care funcţionează încă, neîntrerupt, de aproape 100 de ani!
* 1910 iunie   Aurel Vlaicu   lansează primul avion din lume fuselat aerodinamic.
* 1910 Tache Brumărescu   maşina de tăiat sulf.
* 1910 Ştefan Procopiu   efectul circular al discontinuităţilor de magnetism.
* 1910 Gh. Marinescu   tratamentul paraliziei generale.
* 1910   Henri Coandă reuşeşte primul zbor al unui avion cu reacţie (fabricaţie proprie).
* 1910 Ioan Cantacuzino   „fenomenul Cantacuzino” (aglutinarea unor microbi).
* 1913 1916 Ioan Cantacuzino   vaccinarea antiholerică (metoda Cantacuzino)
* 1916 D . Danielopolu   acţiunea hipertensivă a digitalei
* 1918 Gogu Constantinescu   întemeiază o nouă ştiinţă: sonicitatea.
* 1920 Emil Racoviţă   pune bazele Institutul de Speologie Cluj (primul din lume)
* 1920 ing . Gheorghe Botezatu   a calculat traiectoriile posibile Pământ   Lună, folosite la pregătirea programelor „Apollo” (al căror părinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost şi şeful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei „Apollo” care a dus primul om pe Lună (ca un fenomen de sincronicitate Apollo a fost unul dintre Gemenii Divini…)
* 1921 Aurel Perşu   automobilul fără diferenţial, cu motor în spate (de forma „picăturii de apă”)
* 1921 Nicolae Paulescu   descoperă insulina; pentru că era un anti mason virulent, Premiul Nobel l au primit canadienii F. Banting şi J.R.J. McLeod pentru această descoperire…
* 1921, decembrie Ştefan Procopiu   Fenomenul Procopiu (depolarizarea luminii)
* 1922 C.Levaditi şi Sazevac   bismutul ca agent terapeutic împotriva sifilisului.
* 1925 Traian Vuia   generatorul de abur cu ardere în cameră închisă şi cu vaporizare instantanee
* 1930 Elie Carafoli   avionul cu aripă joasă
* 1933 Henri Coandă   aerodina lenticulară (farfuria zburătoare)
* 1938 Henri Coandă – efectul Coandă
* 1938 Henri Coandă   discul volant.
* 1952 Ana Aslan   gerovital H3
O sincronicitate uimitoare a fost sesizată de unele persoane: vehiculul descris de profetul biblic Ezechiel a fost asemuit cu ingenioasele centuri zburătoare testate de americani în 1961, dar, deşi americanii au fost creditaţi ca autori ai invenţiei, adevăratul inventator este Justin Capră care, în 1958 a proiectat, realizat şi zburat cu un astfel de aparat. Acum, acest aparat a fost îmbunătăţit şi este folosit (cu o autonomie de 30 40 minute) pentru salvarea rapidă de pe platformele marine şi pentru supravegherea zonelor forestiere.
Un crater de pe lună poartă numele lui…Spiru Haret Aceasta deoarece savantul român a demonstrat că axa mare a elipsei pe care se deplasează Pământul în jurul soarelui este de o mărime variabilă, creând premisele de bază ale astrofizicii moderne. Mai putem semnala existenţa unor personalităţi, adevăratele “vârfuri de talie universală” apărute dintre minorităţile din România, în toate domeniile. Un exemplu de prim rang: prof. Herman Oberth, un sas din Sibiu, considerat „părintele navigaţiei spaţiale”şi, de asemenea, profesorul lui Werner von Braun, şeful programului rachetelor americane „Saturn”. O altă idee propagată destul de puternic în societatea românească de astăzi este că, deloc mândri cu originea lor, unii dintre români afirmă că toate aceste prilejuri de mândrie naţională ţin doar de domeniul trecutului, că România de astăzi ar fi… o „ţară bolnavă”, fără civilizaţie, fără personalităţi marcante, ea fiind mereu „codaşa Europei” Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite să i ţină pe români „la locul lor”(şi depărtându i de tradiţia şi sufletul neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc “Atotputernicii Lumii”, Iluminaţi, sau francmasoni, vom oferi şi o serie de realizări ale
geniului românesc ale ultimilor ani:
Dr.fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, a realizat un CD ROM (din sticlă) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obişnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocată întreaga Bibliotecă a Academiei Române, iar informaţiile ar putea rezista…5.000 de ani!!! În noiembrie 1999, invenţia sa a fost premiată cu medalia de aur la Salonul Mondial al Invenţiilor „Bruxelles Europa”, iar autorul doreşte cu orice preţ producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârşit formalităţile…
  Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premieră mondială, un aparat care purifică aerul în spaţiile de locuit: distruge bacteriile din aer, reţine praful şi fumul de ţigară, atmosfera devenind „ca în salină sau pe litoralul marin “. Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!…
  Petrică Ionescu este cel mai important regizor de operă după Zefirelli (afirmaţie făcută de George Astaloş, în ian.2001)
  România a câştigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de mulţi drept cel mai inteligent joc de cărţi) pe Internet, în 16.11.2000 (107 75 cu SUA în finală).
  Hackerii români sunt consideraţi printre cei mai buni (şi mai periculoşi) din lume. „Distracţia” (conform declaraţiei lor, ei nu fură informaţii, ci doar doresc să îşi dovedească … valoarea) celor „5 magnifici de la Răsărit” a obligat CIA să trimită o delegaţie la Bucureşti… Printre site urile “sparte” de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc…
  La salonul invenţiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s a clasat pe locul I în privinţa numărului de premii obţinute şi pe locul II (după Rusia) ca număr de invenţii prezentate. Adică a luat premii pentru toate cele 62 de invenţii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegaţia română s a mai întors de la Geneva şi cu 4 premii speciale din partea delegaţiilor altor ţări, un premiu de creativitate (pentru Ionuţ Moraru   invenţia „Biomer”), Medalia expoziţiei şi Diploma salonului pentru contribuţia excepţională în promovarea invenţiilor.
  Prof. Ştefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universităţii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasă şi în Consiliul Director al prestigioasei instituţii britanice. Posesoare a două certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Şefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. În plus, medicul român a primit şi medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numită şi în conducerea acestei unităţi.
  Dr. Maria Georgescu , eleva prof. Ana Aslan şi director al institutului cu acelaşi nume, a avut o serie de pacienţi celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, preşedinţii Suharto şi Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), prinţul Agacan (cu soţia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.
  La olimpiada internaţională de matematică de la Washington (iulie 2001), elevii români au obţinut o medalie de aur, două de argint şi trei de bronz. Ei sunt din Galaţi, Arad, Vâlcea şi Constanţa. Participarea la olimpiade internaţionale de matematică şi fizică: 500 de elevi din 83 de ţări… Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galaţi) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internaţionale şi Balcaniadă… Fireşte, el a fost „racolat” imediat de americani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA)…
  Ştefan Cosmin Bucă, Maria Popa şi Mihai Ivănescu au fost nominalizaţi, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de către instituţii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalţi participă la programe în colaborare cu NASA.
  Nicu Mincu din comuna Iveşti (Galaţi) vindecă diverse boli cu leacuri şi ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arată ca la 50, pentru că, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tinereţii…
  România este pe primele locuri în lume la… exportul de inteligenţă. De exemplu, la „Microsoft”, a doua limbă vorbită este româna, iar la NASA mulţi dintre specialiştii de prim rang sunt tot români…
  Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite săli de gimnastică din SUA (Manhattan   New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clienţii săi numărându se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, ş.a. Celebrele casete video lecţii de fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 au fost realizate împreună cu antrenorul său, Radu Teodorescu, care doreşte să înfiinţeze în România primul institut din lume de pregătire a profesorilor de educaţie fizică în fitness pentru adulţi…
  Nicolae Bălaşa ( 39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteşte mental mai rapid decât calculatorul (înmulţiri, împărţiri, ecuaţii de gradul II, radicali de ordinul III şi IV)! Fost inginer la Uzina Mecanică Filiaşi, din 1994 Nicolae Bălaşa este actualmente şomer…
  Ion Scripcaru, strungar şi lăcătuş mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu găseşte de 4 ani, 15.000 USD pentru a şi realiza invenţia epocală (până la proba practică): motorul care nu consumă nimic! Acesta ar trebui să funcţioneze pe baza gravitaţiei, fiind în fapt „ instalaţie mecanică amplificatoare de putere, capabilă să transforme forţa statică gravitaţională în lucru mecanic”. „S ar închide toate centralele nucleare”, spune el. Numai că OSIM (Oficiul de Stat pentru nvenţii şi Mărci)a refuzat să i breveteze invenţia în lipsa uneimachete uncţionale, doar pe baza schiţelor. Petre Roman şi Ministerul ercetării şi Tehnologiei l au tratat cu indiferenţă 1997), iar ponsorii nu se înghesuie (ca şi statul) să i asigure cei 15.000 USD ecesari…
  Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reuşit eleportarea unei particule. O aplicaţie a acestei invenţii:criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme „Hewlett Packard“. Pe vremea lui Ceauşescu, Sandu Popescu a reuşit “performanţa” de a fi şomer în România…
  Ioan Davidoni ( 52 de ani), un bănăţean sărac material dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cea mai mare bogăţie: inteligenţa şi inventivitatea. Angajat al fabricii de sticlă din Tomeşti (Timiş), pentru care a realizat, în câţiva ani, 45 de invenţii şi inovaţii, el a fost disponibilizat când a îndrăznit să şi ceară drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adică… de 4 ori greutatea sa în aur!) şi apoi a fost reangajat ca muncitor… „din milă”!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat două invenţii de excepţie: un recuperator de peliculă de ţiţei şi pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani… Prima invenţie valorează miliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat o inutil la OSIM, pentru că atât chinezii cât şi americanii i au furat şi folosit invenţia cu un profit imens. De exemplu, în SUA s au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari…În acest timp, statul român ignoră în continuare o invenţie,într adevăr de miliarde…
  Anonim născut la 14.11.1902, în Câmpina este redescoperitorul tratamentului cu lumină. Prietenul său, Albert Einstein l a avertizat: „Eşti un visător. Cine crezi că o să ţi permită să distrugi întreaga industrie farmaceutică şi să revoluţionezi medicina? ” Mai târziu, Elena Ceauşescu i a propus, prin intermediari, să i cedeze invenţia…
Până la urmă, avea să ajungă prioritatea neuropatologului Peter Mendel, ca atâtea alte invenţii româneşti „pierdute” în străinătate …
- În 1991, Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe invenţia sa mai veche, neconcretizat nici până acum. Între timp, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicaţii militare malefice… C.P. Carol Przybilla a mai realizat şi alte invenţii deosebite: turbină cu combustie internă (1958, vândută de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fără bielă (vândută Japoniei şi folosită în celebrele motociclete japoneze), armă defensivă antitanc (anii `90).
  Justin Capră este un inventator celebru al României, din păcate mereu tratat cu indiferenţă (chiar ostilitate) de autorităţile statului, condiţii în care nu e de mirare că unele din invenţiile sale (de miliarde de dolari) i au fost pur şi simplu furate de americani… În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capră a inventat primul rucsac
zburător, un aparat individual de zbor. După 7 ani în care „semidocţii savanţi” l au tratat cu dispreţ pentru că era doar tehnician şi nu inginer, în 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin şi Robert
Cunings au preluat invenţia din România şi au lansat o în fabricaţia de serie… În 1958, Justin Capră a realizat prima variantă a rachetonautului, cu care s a ridicat de la pământ la… Ambasada SUA din Bucureşti. Rezultatul: invenţia a fost şi aceasta furată şi brevetată în 1962 de Wendell Moore („specializat” deja!), iar inventatorul… a fost arestat de Securitate pentru că ar fi dorit să fugă din ţară cu aparatul său… Justin Capră mai este şi realizatorul celui mai mic autoturism din lume, „Soleta”, care consumă … 0,5l/100 km şi al unei motorete unică în lume ce funcţionează cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km)
  Mihai Ruşeţel a inventat motorul cu apă! „Cazul Ruşeţel”, este elocvent pentru geniul românesc dar şi pentru „talentul” cu care ne risipim forţele şi putem să ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 şi a fost brevetat în …ianuarie 2001. Până atunci, Securitatea l a şicanat pentru refuzul de a cesiona invenţia statului, iar în februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca şi consilier tehnic la „Mercedes” ( 2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea invenţiei… Motorul său se bazează, ca principiu de funcţionare, pe „cazanul Traian Vuia”, invenţie folosită încă la locomotivele Diesel electrice pentru încălzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre şi navale, în locul turbinelor din termocentrale, şi chiar a centralelor termoelectrice. În lume, mai există două brevete în domeniu (Japonia şi SUA), dar acestea nu depăşesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid. „Motorul Ruşeţel” foloseşte drept combustibil doar apa, şi are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie iniţială fiind o banală baterie de maşină. Datele tehnice preconizate de a patra sa machetă (10 l/100 km consum de apă, 70 km/h viteza maximă) pot fi îmbunătăţite la realizarea prototipului: un motor cu apă montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaşte acest proiect chiar din 1980, a afirmat că este dispus să ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului şi a declarat, încântat. „Reuşita ar fi un miracol, şi cred că în asemenea caz ar trebui să se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel”.



Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: DAN ILIESCU din Septembrie 24, 2013, 11:58:52
“ROMÂNI CELEBRI... DAR NECUNOSCUŢI ÎNCĂ”
   ToataRomania.ForumHit.ro la data de Mier Iul 11, 2012 10:54 am
“ROMÂNI CELEBRI... DAR NECUNOSCUŢI ÎNCĂ” (partea I)
Putem observa cu stupoare cum chiar unii români afirmă despre locuitorii acestei ţări că ar fi doar nişte „barbari” încă de pe vremea dacilor, care n ar fi ştiut nici măcar să scrie (cum prezintă în unele articole „Academia Caţavencu”) şi că românii sunt şi acum „codaşii Europei”! Astfel de afirmaţii pot fi semne de incultură crasă sau, de cele mai multe ori, de rea voinţă, ce apare ca un rezultat al oportunismului unor ziarişti care nu urmăresc altceva decât banii care vin din Vest sau de la Est. Şi pentru că autorii celui mai popular dicţionar occidental   Larousse   nu vorbesc deloc de români ca naţiune importantă pentru dezvoltarea civilizaţiei umane, vom prezenta o serie de inventatori de marcă originari din România, sau personalităţi mondiale de primă mărime care aparţin acestui neam, dar care din păcate nu sunt cunoscuţi, deoarece se pare că mass media românească este mult mai preocupată de cazuri stupide care nu au nici o valoare umană şi naţională.
* Rachetele expediate de la Cape Kennedy şi aripile „Delta” au fost inventate la Sibiu încă din 1555! Onest, Robert Charroux a semnalat acest eveniment, cu toate amănuntele necesare şi cu o firească uimire că „istoria oficială” a „reuşit” să l neglijeze… Racheta spaţială cu trei etaje de carburant solid („model Cape Kennedy“) a fost inventată în 1529 şi trimisă în spaţiu cu succes în 1555, în prezenţa a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, şeful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550 1570). Această informaţie şi următoarele provin dintr un vechi manuscris descoperit de prof. Doru Todericiu, în 1961, la biblioteca din Sibiu. Lista invenţiilor menţionate în manuscris conţine: rachetă cu două etaje de ardere (1529); rachetă cu trei etaje (1529), baterie de rachetă (1529), căsuţă zburătoare (1536),experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma literei delta (1555)…
„Căsuţa zburătoare”, propulsată în aer de rachetă, nu era nimic altceva decât anticiparea cabinei spaţiale folosită de cosmonauţi începând cu anii 50!… În lucrare erau menţionate şi pulberile lui Ioan Românul din Alba Iulia .
* Radioactivitatea artificială a fost descoperită de o savantă de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti, şi însuşită apoi de Marie Curie şi întrebuinţată pentru distrugere. Cerând un grad superior la facultate, savanta româncă îi scria regelui Carol al II lea:
„Numirea mea s ar putea face pe aceeaşi cale excepţională ca şi a domnilor recomandaţi de dl. Perrin, ca o recompensă a descoperirii radioactivităţii artificiale, care este a mea şi de al cărui fruct s a bucurat d na Joliot Curie, recomandată de însuşi dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (…)Domnul Decan al Facultăţii de Ştiinţe şi o parte din profesori mă sacrifică pentru a nu i nemulţumi pe dl. Perrin şi pe soţii Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie.” Veşnicile „plecăciuni” faţă de cei de afară, bogaţi, deci deştepţi şi merituoşi! Nedreptăţita savantă înfiinţase din proprie iniţiativă Catedra de Radioactivitate de la Facultatea de Ştiinţe ucureşti…
* 1827   Petrache Poenaru (secretarul lui Tudor Vladimirescu)   este inventatorul stiloului (tocul rezervor).
* 1858   Bucureşti   primul iluminat cu petrol al unui oraş din lume şi prima rafinare a petrolului.
* 1880   Dumitru Văsescu   construieşte automobilul cu motor cu aburi.
* 1881 Alexandru Ciurcu   obţine un brevet din Franţa prin care prevede posibilitatea zborului cu reacţie.
* 1885 Victor Babeş   realizează primul tratat de bacteriologie din lume.
* 1886 Alexandru Ciurcu   construieşte prima ambarcaţiune cu reacţie.
* 1887 C. I. Istrate   Friedelina şi franceinele.
* 1895 D . Hurmuzescu   descoperă electroscopul.
* 1899 C .I. Istrate   o nouă clasă de coloranţi.
* 1900 Nicolae Teclu   bacul cu reglarea curentului electric şi gaz.
* 1904 Emil Racoviţă   biospeologia
* 1905 Augustin Maior   telefonia multiplă
* 1906, 18 .03   Traian Vuia   avionul cu tren de aterizare pe roţi cu pneuri; cu „Vuia I” acesta reuşeşte prima decolare fără să folosească nici un mijloc apărător, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie).
* 1906 A.A. Beldiman   aparatul hidraulic cu daltă de percuţie pentru sondaje adânci.
* 1908 Lazăr Edeleanu   prima rafinare în lume a produselor petroliere cu bioxid de sulf.
* 1908 Acad. Nicolaie Vasilescu   Karpen   „ pila Karpen”, care funcţionează încă, neîntrerupt, de aproape 100 de ani!
* 1910 iunie   Aurel Vlaicu   lansează primul avion din lume fuselat aerodinamic.
* 1910 Tache Brumărescu   maşina de tăiat sulf.
* 1910 Ştefan Procopiu   efectul circular al discontinuităţilor de magnetism.
* 1910 Gh. Marinescu   tratamentul paraliziei generale.
* 1910   Henri Coandă reuşeşte primul zbor al unui avion cu reacţie (fabricaţie proprie).
* 1910 Ioan Cantacuzino   „fenomenul Cantacuzino” (aglutinarea unor microbi).
* 1913 1916 Ioan Cantacuzino   vaccinarea antiholerică (metoda Cantacuzino)
* 1916 D . Danielopolu   acţiunea hipertensivă a digitalei
* 1918 Gogu Constantinescu   întemeiază o nouă ştiinţă: sonicitatea.
* 1920 Emil Racoviţă   pune bazele Institutul de Speologie Cluj (primul din lume)
* 1920 ing . Gheorghe Botezatu   a calculat traiectoriile posibile Pământ   Lună, folosite la pregătirea programelor „Apollo” (al căror părinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost şi şeful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei „Apollo” care a dus primul om pe Lună (ca un fenomen de sincronicitate Apollo a fost unul dintre Gemenii Divini…)
* 1921 Aurel Perşu   automobilul fără diferenţial, cu motor în spate (de forma „picăturii de apă”)
* 1921 Nicolae Paulescu   descoperă insulina; pentru că era un anti mason virulent, Premiul Nobel l au primit canadienii F. Banting şi J.R.J. McLeod pentru această descoperire…
* 1921, decembrie Ştefan Procopiu   Fenomenul Procopiu (depolarizarea luminii)
* 1922 C.Levaditi şi Sazevac   bismutul ca agent terapeutic împotriva sifilisului.
* 1925 Traian Vuia   generatorul de abur cu ardere în cameră închisă şi cu vaporizare instantanee
* 1930 Elie Carafoli   avionul cu aripă joasă
* 1933 Henri Coandă   aerodina lenticulară (farfuria zburătoare)
* 1938 Henri Coandă – efectul Coandă
* 1938 Henri Coandă   discul volant.
* 1952 Ana Aslan   gerovital H3
O sincronicitate uimitoare a fost sesizată de unele persoane: vehiculul descris de profetul biblic Ezechiel a fost asemuit cu ingenioasele centuri zburătoare testate de americani în 1961, dar, deşi americanii au fost creditaţi ca autori ai invenţiei, adevăratul inventator este Justin Capră care, în 1958 a proiectat, realizat şi zburat cu un astfel de aparat. Acum, acest aparat a fost îmbunătăţit şi este folosit (cu o autonomie de 30 40 minute) pentru salvarea rapidă de pe platformele marine şi pentru supravegherea zonelor forestiere.
Un crater de pe lună poartă numele lui…Spiru Haret Aceasta deoarece savantul român a demonstrat că axa mare a elipsei pe care se deplasează Pământul în jurul soarelui este de o mărime variabilă, creând premisele de bază ale astrofizicii moderne. Mai putem semnala existenţa unor personalităţi, adevăratele “vârfuri de talie universală” apărute dintre minorităţile din România, în toate domeniile. Un exemplu de prim rang: prof. Herman Oberth, un sas din Sibiu, considerat „părintele navigaţiei spaţiale”şi, de asemenea, profesorul lui Werner von Braun, şeful programului rachetelor americane „Saturn”. O altă idee propagată destul de puternic în societatea românească de astăzi este că, deloc mândri cu originea lor, unii dintre români afirmă că toate aceste prilejuri de mândrie naţională ţin doar de domeniul trecutului, că România de astăzi ar fi… o „ţară bolnavă”, fără civilizaţie, fără personalităţi marcante, ea fiind mereu „codaşa Europei” Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite să i ţină pe români „la locul lor”(şi depărtându i de tradiţia şi sufletul neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc “Atotputernicii Lumii”, Iluminaţi, sau francmasoni, vom oferi şi o serie de realizări ale
geniului românesc ale ultimilor ani:
Dr.fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, a realizat un CD ROM (din sticlă) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obişnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocată întreaga Bibliotecă a Academiei Române, iar informaţiile ar putea rezista…5.000 de ani!!! În noiembrie 1999, invenţia sa a fost premiată cu medalia de aur la Salonul Mondial al Invenţiilor „Bruxelles Europa”, iar autorul doreşte cu orice preţ producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârşit formalităţile…
  Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premieră mondială, un aparat care purifică aerul în spaţiile de locuit: distruge bacteriile din aer, reţine praful şi fumul de ţigară, atmosfera devenind „ca în salină sau pe litoralul marin “. Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!…
  Petrică Ionescu este cel mai important regizor de operă după Zefirelli (afirmaţie făcută de George Astaloş, în ian.2001)
  România a câştigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de mulţi drept cel mai inteligent joc de cărţi) pe Internet, în 16.11.2000 (107 75 cu SUA în finală).
  Hackerii români sunt consideraţi printre cei mai buni (şi mai periculoşi) din lume. „Distracţia” (conform declaraţiei lor, ei nu fură informaţii, ci doar doresc să îşi dovedească … valoarea) celor „5 magnifici de la Răsărit” a obligat CIA să trimită o delegaţie la Bucureşti… Printre site urile “sparte” de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc…
  La salonul invenţiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s a clasat pe locul I în privinţa numărului de premii obţinute şi pe locul II (după Rusia) ca număr de invenţii prezentate. Adică a luat premii pentru toate cele 62 de invenţii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegaţia română s a mai întors de la Geneva şi cu 4 premii speciale din partea delegaţiilor altor ţări, un premiu de creativitate (pentru Ionuţ Moraru   invenţia „Biomer”), Medalia expoziţiei şi Diploma salonului pentru contribuţia excepţională în promovarea invenţiilor.
  Prof. Ştefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universităţii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasă şi în Consiliul Director al prestigioasei instituţii britanice. Posesoare a două certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Şefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. În plus, medicul român a primit şi medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numită şi în conducerea acestei unităţi.
  Dr. Maria Georgescu , eleva prof. Ana Aslan şi director al institutului cu acelaşi nume, a avut o serie de pacienţi celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, preşedinţii Suharto şi Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), prinţul Agacan (cu soţia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.
  La olimpiada internaţională de matematică de la Washington (iulie 2001), elevii români au obţinut o medalie de aur, două de argint şi trei de bronz. Ei sunt din Galaţi, Arad, Vâlcea şi Constanţa. Participarea la olimpiade internaţionale de matematică şi fizică: 500 de elevi din 83 de ţări… Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galaţi) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internaţionale şi Balcaniadă… Fireşte, el a fost „racolat” imediat de americani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA)…
  Ştefan Cosmin Bucă, Maria Popa şi Mihai Ivănescu au fost nominalizaţi, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de către instituţii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalţi participă la programe în colaborare cu NASA.
  Nicu Mincu din comuna Iveşti (Galaţi) vindecă diverse boli cu leacuri şi ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arată ca la 50, pentru că, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tinereţii…
  România este pe primele locuri în lume la… exportul de inteligenţă. De exemplu, la „Microsoft”, a doua limbă vorbită este româna, iar la NASA mulţi dintre specialiştii de prim rang sunt tot români…
  Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite săli de gimnastică din SUA (Manhattan   New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clienţii săi numărându se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, ş.a. Celebrele casete video lecţii de fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 au fost realizate împreună cu antrenorul său, Radu Teodorescu, care doreşte să înfiinţeze în România primul institut din lume de pregătire a profesorilor de educaţie fizică în fitness pentru adulţi…
  Nicolae Bălaşa ( 39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteşte mental mai rapid decât calculatorul (înmulţiri, împărţiri, ecuaţii de gradul II, radicali de ordinul III şi IV)! Fost inginer la Uzina Mecanică Filiaşi, din 1994 Nicolae Bălaşa este actualmente şomer…
  Ion Scripcaru, strungar şi lăcătuş mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu găseşte de 4 ani, 15.000 USD pentru a şi realiza invenţia epocală (până la proba practică): motorul care nu consumă nimic! Acesta ar trebui să funcţioneze pe baza gravitaţiei, fiind în fapt „ instalaţie mecanică amplificatoare de putere, capabilă să transforme forţa statică gravitaţională în lucru mecanic”. „S ar închide toate centralele nucleare”, spune el. Numai că OSIM (Oficiul de Stat pentru nvenţii şi Mărci)a refuzat să i breveteze invenţia în lipsa uneimachete uncţionale, doar pe baza schiţelor. Petre Roman şi Ministerul ercetării şi Tehnologiei l au tratat cu indiferenţă 1997), iar ponsorii nu se înghesuie (ca şi statul) să i asigure cei 15.000 USD ecesari…
  Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reuşit eleportarea unei particule. O aplicaţie a acestei invenţii:criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme „Hewlett Packard“. Pe vremea lui Ceauşescu, Sandu Popescu a reuşit “performanţa” de a fi şomer în România…
  Ioan Davidoni ( 52 de ani), un bănăţean sărac material dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cea mai mare bogăţie: inteligenţa şi inventivitatea. Angajat al fabricii de sticlă din Tomeşti (Timiş), pentru care a realizat, în câţiva ani, 45 de invenţii şi inovaţii, el a fost disponibilizat când a îndrăznit să şi ceară drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adică… de 4 ori greutatea sa în aur!) şi apoi a fost reangajat ca muncitor… „din milă”!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat două invenţii de excepţie: un recuperator de peliculă de ţiţei şi pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani… Prima invenţie valorează miliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat o inutil la OSIM, pentru că atât chinezii cât şi americanii i au furat şi folosit invenţia cu un profit imens. De exemplu, în SUA s au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari…În acest timp, statul român ignoră în continuare o invenţie,într adevăr de miliarde…
  Anonim născut la 14.11.1902, în Câmpina este redescoperitorul tratamentului cu lumină. Prietenul său, Albert Einstein l a avertizat: „Eşti un visător. Cine crezi că o să ţi permită să distrugi întreaga industrie farmaceutică şi să revoluţionezi medicina? ” Mai târziu, Elena Ceauşescu i a propus, prin intermediari, să i cedeze invenţia…
Până la urmă, avea să ajungă prioritatea neuropatologului Peter Mendel, ca atâtea alte invenţii româneşti „pierdute” în străinătate …
- În 1991, Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe invenţia sa mai veche, neconcretizat nici până acum. Între timp, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicaţii militare malefice… C.P. Carol Przybilla a mai realizat şi alte invenţii deosebite: turbină cu combustie internă (1958, vândută de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fără bielă (vândută Japoniei şi folosită în celebrele motociclete japoneze), armă defensivă antitanc (anii `90).
  Justin Capră este un inventator celebru al României, din păcate mereu tratat cu indiferenţă (chiar ostilitate) de autorităţile statului, condiţii în care nu e de mirare că unele din invenţiile sale (de miliarde de dolari) i au fost pur şi simplu furate de americani… În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capră a inventat primul rucsac
zburător, un aparat individual de zbor. După 7 ani în care „semidocţii savanţi” l au tratat cu dispreţ pentru că era doar tehnician şi nu inginer, în 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin şi Robert
Cunings au preluat invenţia din România şi au lansat o în fabricaţia de serie… În 1958, Justin Capră a realizat prima variantă a rachetonautului, cu care s a ridicat de la pământ la… Ambasada SUA din Bucureşti. Rezultatul: invenţia a fost şi aceasta furată şi brevetată în 1962 de Wendell Moore („specializat” deja!), iar inventatorul… a fost arestat de Securitate pentru că ar fi dorit să fugă din ţară cu aparatul său… Justin Capră mai este şi realizatorul celui mai mic autoturism din lume, „Soleta”, care consumă … 0,5l/100 km şi al unei motorete unică în lume ce funcţionează cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km)
  Mihai Ruşeţel a inventat motorul cu apă! „Cazul Ruşeţel”, este elocvent pentru geniul românesc dar şi pentru „talentul” cu care ne risipim forţele şi putem să ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 şi a fost brevetat în …ianuarie 2001. Până atunci, Securitatea l a şicanat pentru refuzul de a cesiona invenţia statului, iar în februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca şi consilier tehnic la „Mercedes” ( 2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea invenţiei… Motorul său se bazează, ca principiu de funcţionare, pe „cazanul Traian Vuia”, invenţie folosită încă la locomotivele Diesel electrice pentru încălzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre şi navale, în locul turbinelor din termocentrale, şi chiar a centralelor termoelectrice. În lume, mai există două brevete în domeniu (Japonia şi SUA), dar acestea nu depăşesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid. „Motorul Ruşeţel” foloseşte drept combustibil doar apa, şi are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie iniţială fiind o banală baterie de maşină. Datele tehnice preconizate de a patra sa machetă (10 l/100 km consum de apă, 70 km/h viteza maximă) pot fi îmbunătăţite la realizarea prototipului: un motor cu apă montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaşte acest proiect chiar din 1980, a afirmat că este dispus să ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului şi a declarat, încântat. „Reuşita ar fi un miracol, şi cred că în asemenea caz ar trebui să se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel”.



Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: DAN ILIESCU din Septembrie 24, 2013, 12:01:14
“ROMÂNI CELEBRI... DAR NECUNOSCUŢI ÎNCĂ”
   ToataRomania.ForumHit.ro la data de Mier Iul 11, 2012 10:54 am
“ROMÂNI CELEBRI... DAR NECUNOSCUŢI ÎNCĂ” (partea I)
Putem observa cu stupoare cum chiar unii români afirmă despre locuitorii acestei ţări că ar fi doar nişte „barbari” încă de pe vremea dacilor, care n ar fi ştiut nici măcar să scrie (cum prezintă în unele articole „Academia Caţavencu”) şi că românii sunt şi acum „codaşii Europei”! Astfel de afirmaţii pot fi semne de incultură crasă sau, de cele mai multe ori, de rea voinţă, ce apare ca un rezultat al oportunismului unor ziarişti care nu urmăresc altceva decât banii care vin din Vest sau de la Est. Şi pentru că autorii celui mai popular dicţionar occidental   Larousse   nu vorbesc deloc de români ca naţiune importantă pentru dezvoltarea civilizaţiei umane, vom prezenta o serie de inventatori de marcă originari din România, sau personalităţi mondiale de primă mărime care aparţin acestui neam, dar care din păcate nu sunt cunoscuţi, deoarece se pare că mass media românească este mult mai preocupată de cazuri stupide care nu au nici o valoare umană şi naţională.
* Rachetele expediate de la Cape Kennedy şi aripile „Delta” au fost inventate la Sibiu încă din 1555! Onest, Robert Charroux a semnalat acest eveniment, cu toate amănuntele necesare şi cu o firească uimire că „istoria oficială” a „reuşit” să l neglijeze… Racheta spaţială cu trei etaje de carburant solid („model Cape Kennedy“) a fost inventată în 1529 şi trimisă în spaţiu cu succes în 1555, în prezenţa a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, şeful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550 1570). Această informaţie şi următoarele provin dintr un vechi manuscris descoperit de prof. Doru Todericiu, în 1961, la biblioteca din Sibiu. Lista invenţiilor menţionate în manuscris conţine: rachetă cu două etaje de ardere (1529); rachetă cu trei etaje (1529), baterie de rachetă (1529), căsuţă zburătoare (1536),experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma literei delta (1555)…
„Căsuţa zburătoare”, propulsată în aer de rachetă, nu era nimic altceva decât anticiparea cabinei spaţiale folosită de cosmonauţi începând cu anii 50!… În lucrare erau menţionate şi pulberile lui Ioan Românul din Alba Iulia .
* Radioactivitatea artificială a fost descoperită de o savantă de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti, şi însuşită apoi de Marie Curie şi întrebuinţată pentru distrugere. Cerând un grad superior la facultate, savanta româncă îi scria regelui Carol al II lea:
„Numirea mea s ar putea face pe aceeaşi cale excepţională ca şi a domnilor recomandaţi de dl. Perrin, ca o recompensă a descoperirii radioactivităţii artificiale, care este a mea şi de al cărui fruct s a bucurat d na Joliot Curie, recomandată de însuşi dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (…)Domnul Decan al Facultăţii de Ştiinţe şi o parte din profesori mă sacrifică pentru a nu i nemulţumi pe dl. Perrin şi pe soţii Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie.” Veşnicile „plecăciuni” faţă de cei de afară, bogaţi, deci deştepţi şi merituoşi! Nedreptăţita savantă înfiinţase din proprie iniţiativă Catedra de Radioactivitate de la Facultatea de Ştiinţe ucureşti…
* 1827   Petrache Poenaru (secretarul lui Tudor Vladimirescu)   este inventatorul stiloului (tocul rezervor).
* 1858   Bucureşti   primul iluminat cu petrol al unui oraş din lume şi prima rafinare a petrolului.
* 1880   Dumitru Văsescu   construieşte automobilul cu motor cu aburi.
* 1881 Alexandru Ciurcu   obţine un brevet din Franţa prin care prevede posibilitatea zborului cu reacţie.
* 1885 Victor Babeş   realizează primul tratat de bacteriologie din lume.
* 1886 Alexandru Ciurcu   construieşte prima ambarcaţiune cu reacţie.
* 1887 C. I. Istrate   Friedelina şi franceinele.
* 1895 D . Hurmuzescu   descoperă electroscopul.
* 1899 C .I. Istrate   o nouă clasă de coloranţi.
* 1900 Nicolae Teclu   bacul cu reglarea curentului electric şi gaz.
* 1904 Emil Racoviţă   biospeologia
* 1905 Augustin Maior   telefonia multiplă
* 1906, 18 .03   Traian Vuia   avionul cu tren de aterizare pe roţi cu pneuri; cu „Vuia I” acesta reuşeşte prima decolare fără să folosească nici un mijloc apărător, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie).
* 1906 A.A. Beldiman   aparatul hidraulic cu daltă de percuţie pentru sondaje adânci.
* 1908 Lazăr Edeleanu   prima rafinare în lume a produselor petroliere cu bioxid de sulf.
* 1908 Acad. Nicolaie Vasilescu   Karpen   „ pila Karpen”, care funcţionează încă, neîntrerupt, de aproape 100 de ani!
* 1910 iunie   Aurel Vlaicu   lansează primul avion din lume fuselat aerodinamic.
* 1910 Tache Brumărescu   maşina de tăiat sulf.
* 1910 Ştefan Procopiu   efectul circular al discontinuităţilor de magnetism.
* 1910 Gh. Marinescu   tratamentul paraliziei generale.
* 1910   Henri Coandă reuşeşte primul zbor al unui avion cu reacţie (fabricaţie proprie).
* 1910 Ioan Cantacuzino   „fenomenul Cantacuzino” (aglutinarea unor microbi).
* 1913 1916 Ioan Cantacuzino   vaccinarea antiholerică (metoda Cantacuzino)
* 1916 D . Danielopolu   acţiunea hipertensivă a digitalei
* 1918 Gogu Constantinescu   întemeiază o nouă ştiinţă: sonicitatea.
* 1920 Emil Racoviţă   pune bazele Institutul de Speologie Cluj (primul din lume)
* 1920 ing . Gheorghe Botezatu   a calculat traiectoriile posibile Pământ   Lună, folosite la pregătirea programelor „Apollo” (al căror părinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost şi şeful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei „Apollo” care a dus primul om pe Lună (ca un fenomen de sincronicitate Apollo a fost unul dintre Gemenii Divini…)
* 1921 Aurel Perşu   automobilul fără diferenţial, cu motor în spate (de forma „picăturii de apă”)
* 1921 Nicolae Paulescu   descoperă insulina; pentru că era un anti mason virulent, Premiul Nobel l au primit canadienii F. Banting şi J.R.J. McLeod pentru această descoperire…
* 1921, decembrie Ştefan Procopiu   Fenomenul Procopiu (depolarizarea luminii)
* 1922 C.Levaditi şi Sazevac   bismutul ca agent terapeutic împotriva sifilisului.
* 1925 Traian Vuia   generatorul de abur cu ardere în cameră închisă şi cu vaporizare instantanee
* 1930 Elie Carafoli   avionul cu aripă joasă
* 1933 Henri Coandă   aerodina lenticulară (farfuria zburătoare)
* 1938 Henri Coandă – efectul Coandă
* 1938 Henri Coandă   discul volant.
* 1952 Ana Aslan   gerovital H3
O sincronicitate uimitoare a fost sesizată de unele persoane: vehiculul descris de profetul biblic Ezechiel a fost asemuit cu ingenioasele centuri zburătoare testate de americani în 1961, dar, deşi americanii au fost creditaţi ca autori ai invenţiei, adevăratul inventator este Justin Capră care, în 1958 a proiectat, realizat şi zburat cu un astfel de aparat. Acum, acest aparat a fost îmbunătăţit şi este folosit (cu o autonomie de 30 40 minute) pentru salvarea rapidă de pe platformele marine şi pentru supravegherea zonelor forestiere.
Un crater de pe lună poartă numele lui…Spiru Haret Aceasta deoarece savantul român a demonstrat că axa mare a elipsei pe care se deplasează Pământul în jurul soarelui este de o mărime variabilă, creând premisele de bază ale astrofizicii moderne. Mai putem semnala existenţa unor personalităţi, adevăratele “vârfuri de talie universală” apărute dintre minorităţile din România, în toate domeniile. Un exemplu de prim rang: prof. Herman Oberth, un sas din Sibiu, considerat „părintele navigaţiei spaţiale”şi, de asemenea, profesorul lui Werner von Braun, şeful programului rachetelor americane „Saturn”. O altă idee propagată destul de puternic în societatea românească de astăzi este că, deloc mândri cu originea lor, unii dintre români afirmă că toate aceste prilejuri de mândrie naţională ţin doar de domeniul trecutului, că România de astăzi ar fi… o „ţară bolnavă”, fără civilizaţie, fără personalităţi marcante, ea fiind mereu „codaşa Europei” Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite să i ţină pe români „la locul lor”(şi depărtându i de tradiţia şi sufletul neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc “Atotputernicii Lumii”, Iluminaţi, sau francmasoni, vom oferi şi o serie de realizări ale
geniului românesc ale ultimilor ani:
Dr.fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, a realizat un CD ROM (din sticlă) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obişnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocată întreaga Bibliotecă a Academiei Române, iar informaţiile ar putea rezista…5.000 de ani!!! În noiembrie 1999, invenţia sa a fost premiată cu medalia de aur la Salonul Mondial al Invenţiilor „Bruxelles Europa”, iar autorul doreşte cu orice preţ producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârşit formalităţile…
  Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premieră mondială, un aparat care purifică aerul în spaţiile de locuit: distruge bacteriile din aer, reţine praful şi fumul de ţigară, atmosfera devenind „ca în salină sau pe litoralul marin “. Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!…
  Petrică Ionescu este cel mai important regizor de operă după Zefirelli (afirmaţie făcută de George Astaloş, în ian.2001)
  România a câştigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de mulţi drept cel mai inteligent joc de cărţi) pe Internet, în 16.11.2000 (107 75 cu SUA în finală).
  Hackerii români sunt consideraţi printre cei mai buni (şi mai periculoşi) din lume. „Distracţia” (conform declaraţiei lor, ei nu fură informaţii, ci doar doresc să îşi dovedească … valoarea) celor „5 magnifici de la Răsărit” a obligat CIA să trimită o delegaţie la Bucureşti… Printre site urile “sparte” de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc…
  La salonul invenţiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s a clasat pe locul I în privinţa numărului de premii obţinute şi pe locul II (după Rusia) ca număr de invenţii prezentate. Adică a luat premii pentru toate cele 62 de invenţii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegaţia română s a mai întors de la Geneva şi cu 4 premii speciale din partea delegaţiilor altor ţări, un premiu de creativitate (pentru Ionuţ Moraru   invenţia „Biomer”), Medalia expoziţiei şi Diploma salonului pentru contribuţia excepţională în promovarea invenţiilor.
  Prof. Ştefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universităţii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasă şi în Consiliul Director al prestigioasei instituţii britanice. Posesoare a două certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Şefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. În plus, medicul român a primit şi medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numită şi în conducerea acestei unităţi.
  Dr. Maria Georgescu , eleva prof. Ana Aslan şi director al institutului cu acelaşi nume, a avut o serie de pacienţi celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, preşedinţii Suharto şi Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), prinţul Agacan (cu soţia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.
  La olimpiada internaţională de matematică de la Washington (iulie 2001), elevii români au obţinut o medalie de aur, două de argint şi trei de bronz. Ei sunt din Galaţi, Arad, Vâlcea şi Constanţa. Participarea la olimpiade internaţionale de matematică şi fizică: 500 de elevi din 83 de ţări… Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galaţi) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internaţionale şi Balcaniadă… Fireşte, el a fost „racolat” imediat de americani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA)…
  Ştefan Cosmin Bucă, Maria Popa şi Mihai Ivănescu au fost nominalizaţi, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de către instituţii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalţi participă la programe în colaborare cu NASA.
  Nicu Mincu din comuna Iveşti (Galaţi) vindecă diverse boli cu leacuri şi ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arată ca la 50, pentru că, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tinereţii…
  România este pe primele locuri în lume la… exportul de inteligenţă. De exemplu, la „Microsoft”, a doua limbă vorbită este româna, iar la NASA mulţi dintre specialiştii de prim rang sunt tot români…
  Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite săli de gimnastică din SUA (Manhattan   New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clienţii săi numărându se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, ş.a. Celebrele casete video lecţii de fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 au fost realizate împreună cu antrenorul său, Radu Teodorescu, care doreşte să înfiinţeze în România primul institut din lume de pregătire a profesorilor de educaţie fizică în fitness pentru adulţi…
  Nicolae Bălaşa ( 39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteşte mental mai rapid decât calculatorul (înmulţiri, împărţiri, ecuaţii de gradul II, radicali de ordinul III şi IV)! Fost inginer la Uzina Mecanică Filiaşi, din 1994 Nicolae Bălaşa este actualmente şomer…
  Ion Scripcaru, strungar şi lăcătuş mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu găseşte de 4 ani, 15.000 USD pentru a şi realiza invenţia epocală (până la proba practică): motorul care nu consumă nimic! Acesta ar trebui să funcţioneze pe baza gravitaţiei, fiind în fapt „ instalaţie mecanică amplificatoare de putere, capabilă să transforme forţa statică gravitaţională în lucru mecanic”. „S ar închide toate centralele nucleare”, spune el. Numai că OSIM (Oficiul de Stat pentru nvenţii şi Mărci)a refuzat să i breveteze invenţia în lipsa uneimachete uncţionale, doar pe baza schiţelor. Petre Roman şi Ministerul ercetării şi Tehnologiei l au tratat cu indiferenţă 1997), iar ponsorii nu se înghesuie (ca şi statul) să i asigure cei 15.000 USD ecesari…
  Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reuşit eleportarea unei particule. O aplicaţie a acestei invenţii:criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme „Hewlett Packard“. Pe vremea lui Ceauşescu, Sandu Popescu a reuşit “performanţa” de a fi şomer în România…
  Ioan Davidoni ( 52 de ani), un bănăţean sărac material dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cea mai mare bogăţie: inteligenţa şi inventivitatea. Angajat al fabricii de sticlă din Tomeşti (Timiş), pentru care a realizat, în câţiva ani, 45 de invenţii şi inovaţii, el a fost disponibilizat când a îndrăznit să şi ceară drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adică… de 4 ori greutatea sa în aur!) şi apoi a fost reangajat ca muncitor… „din milă”!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat două invenţii de excepţie: un recuperator de peliculă de ţiţei şi pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani… Prima invenţie valorează miliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat o inutil la OSIM, pentru că atât chinezii cât şi americanii i au furat şi folosit invenţia cu un profit imens. De exemplu, în SUA s au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari…În acest timp, statul român ignoră în continuare o invenţie,într adevăr de miliarde…
  Anonim născut la 14.11.1902, în Câmpina este redescoperitorul tratamentului cu lumină. Prietenul său, Albert Einstein l a avertizat: „Eşti un visător. Cine crezi că o să ţi permită să distrugi întreaga industrie farmaceutică şi să revoluţionezi medicina? ” Mai târziu, Elena Ceauşescu i a propus, prin intermediari, să i cedeze invenţia…
Până la urmă, avea să ajungă prioritatea neuropatologului Peter Mendel, ca atâtea alte invenţii româneşti „pierdute” în străinătate …
- În 1991, Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe invenţia sa mai veche, neconcretizat nici până acum. Între timp, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicaţii militare malefice… C.P. Carol Przybilla a mai realizat şi alte invenţii deosebite: turbină cu combustie internă (1958, vândută de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fără bielă (vândută Japoniei şi folosită în celebrele motociclete japoneze), armă defensivă antitanc (anii `90).
  Justin Capră este un inventator celebru al României, din păcate mereu tratat cu indiferenţă (chiar ostilitate) de autorităţile statului, condiţii în care nu e de mirare că unele din invenţiile sale (de miliarde de dolari) i au fost pur şi simplu furate de americani… În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capră a inventat primul rucsac
zburător, un aparat individual de zbor. După 7 ani în care „semidocţii savanţi” l au tratat cu dispreţ pentru că era doar tehnician şi nu inginer, în 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin şi Robert
Cunings au preluat invenţia din România şi au lansat o în fabricaţia de serie… În 1958, Justin Capră a realizat prima variantă a rachetonautului, cu care s a ridicat de la pământ la… Ambasada SUA din Bucureşti. Rezultatul: invenţia a fost şi aceasta furată şi brevetată în 1962 de Wendell Moore („specializat” deja!), iar inventatorul… a fost arestat de Securitate pentru că ar fi dorit să fugă din ţară cu aparatul său… Justin Capră mai este şi realizatorul celui mai mic autoturism din lume, „Soleta”, care consumă … 0,5l/100 km şi al unei motorete unică în lume ce funcţionează cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km)
  Mihai Ruşeţel a inventat motorul cu apă! „Cazul Ruşeţel”, este elocvent pentru geniul românesc dar şi pentru „talentul” cu care ne risipim forţele şi putem să ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 şi a fost brevetat în …ianuarie 2001. Până atunci, Securitatea l a şicanat pentru refuzul de a cesiona invenţia statului, iar în februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca şi consilier tehnic la „Mercedes” ( 2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea invenţiei… Motorul său se bazează, ca principiu de funcţionare, pe „cazanul Traian Vuia”, invenţie folosită încă la locomotivele Diesel electrice pentru încălzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre şi navale, în locul turbinelor din termocentrale, şi chiar a centralelor termoelectrice. În lume, mai există două brevete în domeniu (Japonia şi SUA), dar acestea nu depăşesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid. „Motorul Ruşeţel” foloseşte drept combustibil doar apa, şi are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie iniţială fiind o banală baterie de maşină. Datele tehnice preconizate de a patra sa machetă (10 l/100 km consum de apă, 70 km/h viteza maximă) pot fi îmbunătăţite la realizarea prototipului: un motor cu apă montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaşte acest proiect chiar din 1980, a afirmat că este dispus să ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului şi a declarat, încântat. „Reuşita ar fi un miracol, şi cred că în asemenea caz ar trebui să se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel”.



Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: DAN ILIESCU din Septembrie 24, 2013, 12:29:00
EDIT: Inventatori romani (Partea a II-a)
> >>> Romania printre primele tari care au avut aviatie!
>Intre '41-'44 aviatia romana a castigat peste 2000 de batalii aeriene!
>Asi ai aerului-Capitanul Constantin Cantacuzino("printul"-68 de victorii),capitanul Horia Agarici si capitanul Alexandru Serbanescu (au doborat 60 fiecare)
> >>> 1827 - Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane si unul dintre
>organizatorii învatamântului national inventeaza predecesorul stiloului
>modern: "condei portaret, fara sfârsit, alimentându-se singur cu cerneala"
> >>> 1858 - Bucuresti - primul oras din lume iluminat cu petrol si prima
> rafinare a petrolului.
> >>> 1880 - Dumitru Vasescu - construieste automobilul cu motor cu aburi.
> >>> 1881 Alexandru Ciurcu - obtine un brevet din Franta prin care prevede
> posibilitatea zborului cu reactie.
> >>> 1885 Victor Babes - realizeaza primul tratat de bacteriologie din lume.
> >>> 1886 Alexandru Ciurcu - construieste prima ambarcatiune cu reactie.
> >>> 1887 C. I. Istrate - Friedelina si franceinele.
> >>> 1895 D. Hurmuzescu - descopera electroscopul.
> >>> 1899 C.I. Istrate - o noua clasa de coloranti.
> >>> 1900 Nicolae Teclu - becul cu reglarea curentului electric si gaz.
> >>> 1904 Emil Racovita - fondatorul biospeologiei.
> >>> 1905 Augustin Maior - telefonia multipla.
> >>> 1906, 18.03 - Traian Vuia - avionul cu tren de aterizare pe roti cu
> pneuri; cu "Vuia I" acesta reuseste prima decolare fara sa foloseasca nici
> un mijloc ajutator, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion
> din istorie).
> >>> 1906 A.A. Beldiman - aparatul hidraulic cu dalta de percutie pentru
> sondaje adânci.
> >>> 1908 Lazar Edeleanu - primul procedeu de rafinare a produselor
> petroliere cu bioxid de sulf din lume, procedeu care ii poarta numele.
> >>> 1908 Acad. Nicolaie Vasilescu-Karpen - "pila Karpen", care functioneaza
> înca si produce curent electric, neîntrerupt, de aproape 100 de ani!
> >>> 1910 iunie - Aurel Vlaicu - lanseaza primul avion din lume fuselat
> aerodinamic.
> >>> 1910 Tache Brumarescu - masina de taiat sulf.
> >>> 1910 Stefan Procopiu - efectul circular al discontinuitatilor de
> magnetism.
> >>> 1910 Gh. Marinescu - tratamentul paraliziei generale.
> >>> 1910 Henri Coanda reuseste primul zbor al unui avion cu reactie
> (fabricatie proprie).
> >>> 1910 Ioan Cantacuzino - "fenomenul Cantacuzino" (aglutinarea unor
> microbi).
> >>> 1913-1916 Ioan Cantacuzino - vaccinarea antiholerica (metoda
> Cantacuzino)
> >>> 1916 D. Danielopolu - actiunea hipertensiva a digitalei.
> >>> 1918 Gogu Constantinescu - întemeiaza o noua stiinta: sonicitatea.
> >>> 1919 Stefan Procopiu - unitatea elementara de energie magnetica
> (magnetonul).
> >>> 1920 Emil Racovita - pune bazele Institutul de Speologie Cluj (primul
> din lume).
> >>> 1920 ing. Gheorghe Botezatu - a calculat traiectoriile posibile Pamânt -
> Luna, folosite la pregatirea programelor "Apollo" (al caror parinte a fost
> sibianul Herman Oberth); el a fost si seful echipei de matematicieni care a
> lucrat la proiectul rachetei "Apollo" care a dus primul om pe Luna.
> >>> 1921 Aurel Persu - automobilul fara diferential, cu motor în spate (de
> forma "picaturii de apa").
> >>> 1921 Nicolae Paulescu - descopera insulina; pentru ca era un anti-mason
> virulent, Premiul Nobel l-au primit canadienii F. Banting si J.R.J. McLeod
> pentru aceasta descoperire.
> >>> 1921 Stefan Procopiu - Fenomenul Procopiu (depolarizarea luminii).
> >>> 1922 C.Levaditi si Sazevac - bismutul ca agent terapeutic împotriva
> sifilisului.
> >>> 1925 Traian Vuia - generatorul de abur cu ardere în camera închisa si cu
> vaporizare instantanee.
> >>> 1930 Elie Carafoli - avionul cu aripa joasa.
> >>> 1933 Henri Coanda - aerodina lenticulara (farfuria zburatoare).
> >>> 1938 Henri Coanda - efectul Coanda.
> >>> 1938 Henri Coanda - discul volant.
> >>> 1952 Ia fiinta Institutul National de Geronto-Geriatrie "Dr. Ana Aslan",
> >>> Brancusi. Pentru ca a plecat pe jos la Paris ca sa-si realizeze visul. A ajuns mai incet (2 ani) dar a meritat din plin.
> >>> Sibiu - brad de 500 de ani.
> >>> !!!!!!!! Nicolae Tesla !!!!!!!!!
>1898 - demonstrează public dirijarea prin radio, la mare distanţă, a unui vas fără echipaj.
>Experimentul Philadelphya
>Primul contact cu calte civilizatii,receptionand un semnal repetat din spatiu.
>Primul sistem de comunicatii wireless
>Primii roboti
>Prima telecomanda
>Ideea de vehicul cu decolare verticala
>Sistem global de comunicatii fara fir(schema) imagini,mesaje private,stiri si altele.
>Descoperitorul campului magnetic invartitor.
>Sistemul bifazat de curent electric alternativ
>Primele motoare asincrone bifazate
>generatoarele electrice
>transformatorul electric de inalta frecventa
>motorul cu curent alternativ
>Cu prilejul Târgului Internaţional de la Chicago deschis pe 1 mai 1893, cei 27 de milioane de vizitatori au văzut cum s-au aprins sute de lumini incandescente
>Pe 16 noiembrie 1986, proiectul cascada Niagara, era finalizat după cinci ani de eforturi,prima hidrocentrală era acum funcţională
>Bobina lui tesla
>Primul neon si iluminarea fuorescenta
>Primele fotografii cu raze X
>inventatorul radioului
>prima nava controlata prin unde radio-”începuturile unei rase de roboţi, oameni mecanici, care vor face munca laborioasă a omenirii”
--planeta se comporta ca un conductor de dimensiuni mici--
>A construit o statie experimentale cu 2 bobine absolut uriase-reusind sa aprinda de la distanta,fara fire lampile orasului,producand tensiuni de peste 12 milioane de volti-oamenii au avzut cel mai mare fulger produs artificial(peste 40 de metri) tunetul sa auzit la 22 de mile,o aura albastra a inconjurat intreaga zona-atunci cand un fulger loveste pamantul,nu devine numai un conductor,ci si un puternic electrizat cu potential imens
>A descoperit frecventa de rezonanta a pamantului,reusind sa produca primul cutremur artificial din istorie-a plasat un oscilator in pamant care a rezonat cu frecventa pamantului,dabia dupa 1 secol stiinta a reusit sa demonstreze veridicitatea acestei teorii.
>sistem comunicatii fara fir-trans
>descrie pentru prima data radarul
>a vorbit despre aparate de zbor fara aripi,teleghidate,putand fi transmise cu incarcatura explosiva asupra dusmanului.
--La 78 de ani Tesla descopera o noua raza mortala--
> >>>Articolul raporta că noua invenţie „va trimite particule de atmosferă concentrate prin aer, cu o energie atât de mare încât va doborî o flotă inamică de 10000 de avioane de la o distanţă de 250 de mile”. Tesla declara că noua rază mortală va face războiul imposibil, oferind fiecărei ţări un “zid chinezesc invizibil”. Era de fapt un scut energetic, care şi azi pare doar un produs al imaginaţiei. Din păcate ideea sa de pace a fost vânată în tot acest timp pentru a fi transformată în cea mai redutabilă armă. Chiar după ce a anunţat că a finalizat cercetările privind „raza mortală”, în 1943 Tesla moare, luând secretul cu el în mormânt. Era în plin război mondial. Tocmai de aceea moartea sa nu este lipsită de controverse.
> FBI-ul captureaza documentele
>În 1952, restul de documente şi bunuri ale lui Tesla au fost trimise lui Sava Kosanovic, la Belgrad. Aici a fost creat un muzeu în onoarea marelui inventator
> >>>Pe tot parcursul Războiului Rece, confruntarea s-a dat în jurul realizării practice a armelor şi surselor de energie propuse de Tesla. Se urmărea crearea unei arme care să protejeze America de un eventual război nuclear. Oficial, proiectul a fost un eşec. În realitate, nu se ştie până unde au mers realizările. Ideile lui Tesla sunt şi astăzi insuficient înţelese şi valorificate. Să nu uităm că el a propus ca sursă de energie forţa gravitaţională sau magnetismul, ori că este părintele armelor numite azi “psihotronice” care presupun un control al minţii umane prin intermediul undelor de înaltă frecvenţă, cu efectul îmbolnăvirii subite sau morţii.
>Masina de zbor Tesla-OZN-ul de astazi
-Masina poate decola vertical,se poate deplasa in orice directie,si foloseste un motor alimentat wireless cu energie electrica.(ceea ce noi numim astazi progres tehnologic avansat,s-a realizat cu un secol in urma).
-“Maşina de zbor a viitorului – maşina mea de zbor – va fi mai grea decât aerul, dar nu va fi un avion. Nu va avea aripi şi nici propulsoare. Va fi solidă şi stabilă. Văzută la sol, nici nu îţi dai seam că e un aparat de zbor. Totuşi, va putea zbura în orice direcţie în perfectă siguranţă, la viteze mult mai mari decât cele atinse până acum, în ciuda curenţilor de aer verticali şi a golurilor de aer. Va putea urca şi în astfel de curenţi dacă e nevoie, staţiona în aer perioade mari de timp, chiar şi la viteze foarte mari ale vântului.
Puterea sa de zbor nu va depinde de aripi, ca la păsări, ci de acţiuni mecanice pozitive”.
“Prevăd o dezvoltare a maşinilor de zbor care să o depăşească pe cea a automobilului. Mă aştept la o contribuţie importantă a domnului Ford la realizarea acestui progres. Problema locurilor de parcare şi a drumurilor aglomerate va fi rezolvată. Turnuri de parcare se vor înălţa în marile oraşe, iar şoselele se vor înmulţi doar atât cât este nevoie. În final, şoselele vor deveni inutile pentru că civilizaţia va abandona roţile pentru aripi”.
“Copilul visurilor lui Tesla”, cum numea inventatorul maşina sa de zbor, aşteaptă să fie redat oamenilor.
> >>>Anghel Saligny (1854-1925) - A folosit in 1884, pentru prima data in lume, betonul armat in constructia silozurilor. A proiectat in 1888 si a condus constructia celui mai lung pod metalic peste Dunare din Europa de atunci, la Cernavoda (1890-1895). La lucrarile de amenajare a Portului Constanta a folosit multe solutii tehnice originale.
> >>>- Dragomir Hurmuzescu (1865-1954) - fizician. A construit electroscopul Hurmuzescu la care a folosit dielectrina, izolator inventat de el, preum si unul dintre primele dinamuri cu voltaj mare. A contribuit la introducerea radiodifuziunii in Romania
> >>>- Nicolae Paulescu (1869-1931) - Fiziolog. Cercetari originale asupra structurii si fiziologiei splinei, mecanismelor de producere a fibrei, fiziologiei normale si patologice a pancreasului endocrin. A descoperit insulina, publicand in 1921 rezultatele cercetarilor sale privind izolarea unui hormon pancreatic, pe care l-a denumit pancreatina. A elaborat o metoda originala de extirpare a hipofizei si a facut studii importante asupra acestei glande
> >>>- Traian Vuia (1872-1950) - Pionier al aviatiei mondiale, constructorul primului avion din lume (brevetat in Franta la 17 august 1903), care la 18 martie 1906 s-a desprins de la sol, datorita exclusiv fortei motorului sau, folosind pentru prima data in lume un tren de aterizare cu pneuri la roti. A realizat un generator original de abur cu randament termic mare, brevetat in mai multe tari
> >>>Aurel Vlaicu (1882-1913) - Inginer constructor de avioane si pilot. Unul din pionierii aviatiei mondiale. Primul avion proiectat, construit si pilotat de el a zburat la 17 iunie 1910
> >>>Henri Coanda (1886-1972) - Pionier al aviatiei mondiale, a conceput si construit in 1910 primul avion cu reactie din lume, incercat de el in zbor in acelasi an. In perioada 1911-1914 a construit mai multe tipuri de avioane de conceptie proprie. A descoperit efectul ce-i poarta numele, cu aplicatii in numeroase domenii ale tehnicii
> >>>Gheorghe Constantinescu (1881-1965) - A creat (1912) stiinta si tehnica sonicitatii. A inventat si construit convertizorul sonic. Pionier al constructiilor din beton armat
> >>>Stefan Odobleja (1902-1978) - Medic si om de stiinta, autor al primei variante a conceptiei cibernetice generalizate, incercand sa explice fenomenele din natura si, in particular, cele din cadrul biologiei si psihologiei, cu ajutorul conexiunii inverse (legea reversibilitatii). Sesizeaza si pune in evidenta, prin intermediul conexiunii inverse, fenomenul adaptarii organismelor vii la conditiile de mediu.
> >>>- Hermann Oberth (1894-1980) - Fizician german originar din Romania, unul din intemeietorii astronauticii. Cercetari experimentale legate de rachetele cu gazolina si aer lichid. Lucrari teoretice privind zborul in spatiul cosmic. A descoperit in 1931 efectul ce-i poarta numele.
> >>>- George Emil Palade (n. 1912) - Savant american de origine romana, specialist in domeniul biologiei celulare; a perfectionat metodele de preparare a tesuturilor, tehnicile de centrifugare si a efectuat studii de microscopie electronica, descoperind mai multe structuri celulare. Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicina in anul 1974.
> >>>Dumitru Prunariu este primul cosmonaut roman (pe atunci locotenent- major), pilot inginer, cosmonaut cercetator. A participat la o actiune astronautica intre U.R.S.S. si Romania, in data de 14 mai 1981.
--- Alti inventatori romani ---
- Elie Carafoli, Gheorghe Duca, Teodor Dragu, - Mihail Hangan, Cristian Ioan D. Hera, Ioan Huber-Panu, - Radu Voinea, Grigore Ioachim, Gheorghe I. Lahovary, - Dimitrie Leonida, Gheorghe Manea, Matei Marinescu, - Cristea Mateescu, Dan Mateescu, Panaite Mazilu, - Corneliu Miclosi, Stefan Nadasan, - Anton Alexandru Necsulea, Traian Negrescu, - Gheorghe Nicolau, Teodor Oroveanu, Ion Paun Otiman, - Emil Pangrati, Corneliu I. Penescu, Aurel Persu, - Petrache Poenaru, Ion Gh. Popescu-Zeletin, - Vasile Mihai Popov, Iuliu Popper, Emil Prager, - Alexandru I. Priadcencu , Ilie G. Murgulescu, Conrad Haas, Ion Paulat etc.
 ToataRomania.ForumHit.ro
TEHNOLOGIE 100% ROMANEASCA , MARCA COANDA, CARE AR PUTEA FI FOLOSITA LA ROSIA MONTANA SI NU NUMAI, IN INTERESUL POPORULUI ROMAN, NU AL STRAINILOR CARE DE MII DE ANI MINTINDU-NE SI ASCUNZAND ADEVARURILE NE-AU FURAT SI NE-AU EPOLIAT TARA : http://www.romanialibera.ro/multimedia-video/video-dosarele-x-experimentul-lui-coanda-din-muntii-ciucas-263606.html
Nikola Tesla : http://www.theseekerbooks.com/articles/tesla.htm


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: DAN ILIESCU din Septembrie 24, 2013, 12:43:42
Nikola Tesla - Vrajitorul energiei gratuite http://youtu.be/IKyOhb7YrtI The Secret of Nikola Tesla / El Secreto de Nikola Tesla http://youtu.be/Edb3WS4hIi0


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: remus43de din Septembrie 24, 2013, 23:58:24
(http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/0/0c/Maria_Tanase_1.jpg)

Google ne aminteste de cateva zeci de minute ca astazi se implinesc o suta de ani de la nasterea Pasarii maiastre a Romaniei, Maria Tanase. S-a nascut in Bucuresti, in 25 septembrie 1913 si a murit tot acolo, in 22 iunie 1963. Mie imi place in mod deosebit cum a cantat si ascult cu mare bucurie inregistrarile cantecelor sale. A fost o mare artista, indragita de toti romanii. Dar iata ca deja au trecut o suta de ani de la nasterea ei. Totusi, cantecele ei parca ar fi existat din totdeauna si inregistrarile ar fi fost facute azi. Dumnezeu sa o odihneasca. Ii suntem cu totii datori o rugaciune.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din Septembrie 25, 2013, 07:36:27
http://webcultura.ro/maria-tanase-si-constantin-brancusi-o-iubire-ca-o-pasare-maiastra/

Maria Tănase și Constantin Brâncuși: o iubire ca o pasăre măiastră

S-au iubit cu ardoare, s-au iubit cu patos, s-au iubit românește.

Totul a început în 1938, la Paris, unde Dimitrie Gusti organizase o expoziție de artă populară. În Paris s-au văzut pentru întâia oară. Și s-au îndrăgostit, nebunește, încă din prima clipă. Ea abia începuse să bată la porțile afirmării, el era un sculptor de renume internațional, aflat în plină maturitate artistică. Maria Tănase avea, pe atunci, 25 de ani. Iar Constantin Brâncuși 62.
Două zile și tot atâtea nopți

Maria Tănase venise în Paris pentru a ajuta la promovarea expoziției, urmând a susține un recital într-un restaurant parizian unde Dimitrie Gusti pusese la punct detaliile. “Gusti auzise de neica Costică (astfel îi spuneau lui Constantin Brâncuși prietenii) și ne-am dus să-i facem o vizită”, avea să-și amintească, peste ani, Maria Tănase. Admiratoare înfocată a lui Brâncuși, ea a acceptat, firește, cu mare bucurie. După un timp, văzând atracția dintre cei doi, Gusti a plecat, însă nici nu îi trecea prin cap ce avea să urmeze: Maria nu a mai părăsit atelierul lui Brâncuși vreme de două zile și două nopți. Și a uitat cu totul de recitalul pe care trebuia să îl susțină.

Dimitrie Gusti s-a făcut foc și pară: i-a luat bilet de întoarcere în țară și i-a dat pașaportul, lăsând-o să se descurce singură. Mariei, însă, nici că i-a păsat. Era îndrăgostită până peste cap de bărbatul pe care îl admira. Și, se spune, singurul bărbat pe care l-a iubit cu adevărat întreaga sa viață.
“Aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră!”

El îi declara dragostea așa cum doar Constantin Brâncuși ar fi putut să o facă:

“Când te ascult cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înțelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaște tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de țară, de oltenii tăi și-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nțelegi?”

Iar ea îi răspundea prin cântecul său, în care, potrivit celor ce au cunoscut-o, a început să se reflecte mai mult din esența românismul pe care și Brâncuși o îngloba în sculpturile sale.

De aici au pornit și primele lor neînțelegeri: foarte posesiv, Brâncuși, cel pentru care vocea umană era cea mai înaltă și mai curată minune a expresiei muzicale, își doare ca Maria să lase în urmă bocetul și tânguitul melodiilor populare și să ajungă la esența acestuia, la bocetul antic și cânt, pentru ca vocea să îi răsune în recitaluri la operă și nu prin restaurantele pline de cheflii.

“Eu cu noul meu vin din ceva foarte vechi. Am eliminat din sculptura mea tot ce nu este esențial. Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însușirea în sine, zborul, elanul ei. Cocoșul meu nu e cocoș. Pasărea mea nu este pasăre. Sunt simboluri. Vreau să înalț totul dincolo de pământ. Cocoșul sunt eu.”, spunea Brâncuși.

Marea și neșlefuita pasăre măiastră

În primăvara anul 1939 au fost împreuna la faimoasa Expoziție Internațională din New York. Aici, Maria Tănase avea să cunoască un succes fulminant, mai ales după ce i-a cântat lui Franklin Roosevelt, președintele SUA, piesa “Ține, Leano, Roosevelt!”. Un prilej de teribile ironii pentru presa din țară care a titrat că Maria îi cântase președintelui american melodia ”Ține, Leano, curu zvelt!”. Și un prilej de amărăciune pentru Brâncuși: cunoscând succesul cu bocetele de crâșmă, Maria avea să renunțe definitiv la căutarea esenței bocetului antic.

În același an, Maria îl va părăsi pe Brâncuși: nu mai putea să îi suporte ironiile, nu mai putea să audă mereu că nu-i place cântecul ei și că acesta îl obosește, nu mai putea să i se spună mereu “bocitoare” și “plângătoare profesionistă, ajunsă bună pentru zaiafeturi de trântori”.

“Nu-i o cântăreață, bă, ci o bocitoare! Locul ei predestinat se află la înmormântări, iar nu la ospețe. Să încerce să cânte la Opera cea Mare din Paris sau la Opera din București”, se confesa Brâncuși cunoscuților. Ea, însă, marea și neșlefuita lui pasăre măiastră, a continuat să-l iubească. Pentru tot restul vieții.
Nepieritoarele contururi ale cântecului

“Un artist nu trebuie să se însoare, fiindcă poate fi masacrat de femeia lui, care se lăbărțează, încearcă să-l subjuge și să-l transforme în eroul papucului. Bărbatul pleacă în bătălii, moare ca ostaș, se ia de piept cu viața. Femeia lui trebuie să aștepte, ca Penelopa, întoarcerea lui Ulysse”, spunea Brâncuși unor cunoscuți, în anul în care Maria l-a părăsit. Probabil și din această cauză a și considerat că iubirea lor “a venit la momentul oportun și a durat exact cât trebuia, până când ne-am plictisit definitiv unul de celălalt”.

Cinci ani mai târziu, Maria Tănase a încercat să renunțe la a mai cânta prin marile localuri bucureștene și să cânte operetă. Prestația ei a fost însă sub așteptări și, când a realizat că Brâncuși avea dreptate a suferit cumplit. Nu a apucat să îi mai spună însă acest lucru: în 1957, Brâncuși s-a stins din viață, iar ea “l-a plâns cu lacrimi fierbinți și în bocete adevărate”.

După ce l-a jelit câteva luni în șir, s-a dus la arhitectul Octav Doicescu și l-a implorat să-i facă planurile pentru o școală de muzică folclorică la Târgu-Jiu. Dorea să se așeze acolo, pentru a-și petrece ultimii ani ai vieții între sculpturile lui, crescând noi generații de cântărețe. Își dorea să aducă la școala ei, eleve de pe plaiurile natale, dar și din toate colțurile pământului, pentru a le învăța muzicalitatea folclorului românesc. Nu a apucat însă, nici ea, să-și îndeplinească “măiastrul vis”: în primăvara lui 1963, într-un turneu la Hunedoara, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Avea să se stingă din viață la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10. O pasăre măiastră încremenind în liniște, lăsând să zboare, în urma sa, nepieritoarele contururi ale cântecului.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Septembrie 26, 2013, 01:34:00
Minunat! Ma bucur ca "ne-ai spus povestea lor". Cred ca si sufletele lor se bucura ca nu le-am uitat.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Septembrie 26, 2013, 01:45:27
Am uitat de fotografie...


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: remus43de din Septembrie 30, 2013, 10:32:04
http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_34581/Ce-mai-citim-Cateva-cuvinte-ale-Mariei-Tanase.html#axzz2gMWLLChl
Iata ce scrie artista in testament:

Las toata averea mea mobila, ce se va gasi in patrimoniu la data decesului meu, surorii mele Aurica Tanase si sotului meu Clerah Sachelarie, cu acelasi domiciliu ca al subsemantei, pe care-i rog sa ia hotarari numai impreuna privind averea ramasa.

Daca fratelui meu Stefan Francois Tanase ii va face placere vreun obiect indiferent de valoarea lui, rog pe sora mea si sotul meu sa i-l daruiasca spre calda si duioasa amintire.

Nepotilor mei, celor trei copiii ai fratelui meu si celor trei copii ai surorii mele, le las toata dragostea mea de mama. Pe baietii fratelui meu si sorei mele, precum si pe sotul Stefaniei ii implor cu cuvant de moarte sa nu fumeze de aci incolo si sa-l iubeasca pe nenea Clery cum m-au iubit pe mine si cum eu i-am iubit pe ei.

Las cu cea mai apriga dorinta a mea ca ritualul inmormantarii mele sa nu formeze obiectul vreunei vulgare actiuni, ci sa fie sobru (acest lucru nu s-a intamplat, iar la funerariile artistei participat aproape un milion de oameni - n.red.)

Dupa moarte, corpul nescaldat, numai sters cu alcool, sa fie la dispozitia medicilor daca vor considera ca este cazul sa se foloseasca de el la autopsie. Una din cele doua camasi albe de matase pe care le am in dulap sa fie puse pe sub rochia de pichet alba ce se gaseste la spital si care se butoneaza in spate. Pe cap sa-mi puna pichetul de coltar alb, iar in picioare ciorapi albi scurti.

Cu limba de moarte ii rog sa nu aduca nimanui la cunostinta despre moartea mea cu exceptia oficialitatilor si in orice caz inmormantarea sa fie anuntata cu o zi mai tarziu chiar celor ce m-au cunoscut. Nu vreau mascarada. Sa nu mi se faca parastas decat la sase saptamani. Sa-mi care apa cu cofa si sa se inchine cineva la cimitir in fiecare zi timp de sase saptamani.

Sa nu vina la slujba mea religioasa niciun popa afara de preotul si parintele Bejenaru Vasile din suburbia Caramidarii de Jos, raion Nicular Balcescu, caruia ii sarut mainile pentru ultima data ca atunci cand mamei si tatalui meu le era greu, s-a oferit sa-mi fie tata si mama. Ii multumesc in veci pentru tinuta lui curata si pentru omenia de care a dat dovada cum se cuvenea tot timpul vietii sale.

Daca se va putea si nu va fi greu as vrea ca pe un drum secetos si dornic de apa sa se faca o fanatana si in loc de acele parastase, pe care le interzic, din cand in cand sa fie ajutat cate un student si o studenta cu plata cantinei sau a posibilitatilor de masa si sa nu fie nimeni trist.

Le doresc viata lunga si sanatate tuturor acelora pe care i-am cunoscut, chiar daca unor le-am stat greu in drum si au considerat sa ma cunoasca dupa placul lor si nu dupa caracterul si firea mea.

Imbratisez pe toti si doresc sa le fie viata imbelsugata, linistita, sanatoasa si in voie buna!

In aceeasi perioada ii scrie si sotului ei, grecul Clery Sachelarie, fost mosier si magistrat, o scrisoarea de dragoste plina de sensibilitate.

„Iti scriu acum, tatuta, scrisoarea cea mai adevarata pe care am crezut vreodata ca am s-o pot scrie. Te rog sa ma ierti de tot, daca poti, de tot ce ti-am putut pricinui.

Cauta-ma, cauta mangaierile mele. Ele n-au murit si niciodata sa nu le socotesti moarte. Cauta-mi ochii. Ei nu te-au mintit niciodata. Cauta-mi sufletul. Caci, dezlipit de carne, nu te va uita niciodata. Prinde-mi din aer vorbele, caci nimeni nu le va recunoaste. Culege-mi visele, pe care le-am croit langa tine, si imparte-le oamenilor, caci au fost curate si rare. Te voi astepta, tatuta, oricat ti-o place tie sa traiesti. Voi gasi atatea flori pe-acolo ca nu stiu daca-mi va ajunge timpul, pana vei veni, sa ti le cos, sa fie cum am visat sa-ti fie viata. Eu am sa plec, si-ti multumesc pentru viata noastra (…) Iar voua, cele 49 de frunze verzi din primavara si galbene in  toamna pe care mi-am plimbat anii, va las cate o lacrima de emotie : Adio, frunza verde, frunza galbena, tu ma salta, tu ma leagana…”.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 03, 2013, 22:31:19
Paul Goma a implinit 36 de ani de refugiu politic. Regele s-a putut intoarce pana la urma, a primit de toate, insa celui mai patriot si critic scriitor anticomunist roman in viata i se refuza intoarcerea in tara natala. Ieri, 2 octombrie, a implinit 78 se ani.

Un afis din 2011

(http://alexandrupetria.files.wordpress.com/2011/11/afis-invitatie-paul-goma-34-ani-refugiu.jpg)

Paul Goma sau vocaţia eliberării de închisoarea din interior

La mulţi ani, Paul Goma!
Astăzi, 2 octombrie 2013, îl aniversăm pe Goma, de a la cărui naştere se împlinesc 78 de ani. Îl aniversăm numai în suflet, căci la un elementar "search pe google", nici o instituţie nu a organizat vreo festivitate pentru celebrarea scriitorului ale cărui cărţi deschid o cale spre salvarea noastră, căci nu ne lasă să uităm ce am pătimit în trecut. Mare iubitor de libertate, împătimit al ei, de fapt, Paul Goma, supranumit Soljenitîn de România, a scris, cum puţini alţii au făcut-o, despre ororile petrecute în comunism.

"Oamenii, odată ce li s-au tăiat lanţurile de la picioare, nu aruncă, nu distrug acel simbol al sclaviei, ci îl repară, îl întăresc, eventual îl perfecţionează, ca să-l poată folosi înlănţuind picioarele altuia, altora” - Paul Goma, Ostinato.
Nici nu îşi imagina Paul Goma câţi ani de zile va pluti fantoma cuvintelor sale peste România încă ne-liberă de comunism, România unde la zeci de ani după crimele comuniste, magistraţii încă se codesc să îi investigheze pe torţionarii comunişti (a se citi Vişinescu, Ficior şi alţii asemenea lui ce-i vor urma în închisoare, să sperăm).
Goma, cel mai celebru scriitor anti-comunist român, a devenit persona non grata după ce în 1971 varianta necenzurată a romanului sau "Ostinato" a fost publicat în RFG. În România, cartea lui Goma, care vorbea despre gratiile fizice şi mentale după care erau închişi românii, fusese masacrată de cenzura PCR.
În muzică, ostinato este o tehnică prin care se revine, la anumite intervale, la acelaşi motiv melodic. Ostinato-ul lui Goma este leit motivul libertăţii într-o ţară transformată într-o închisoare de regimul comunist. Goma descrie abisul închisorilor pe care comunismul le-a construit nu numai la Jilava ci şi în spiritul uman.
Publicarea variantei necenzurate a Ostinato în RFG, în anul 1971, a stârnit un scandal enorm împotriva lui Goma care s-a născut cu vocaţie de disident.
La fel ca personajul Ilarie din romanul său, artistul care aflat după gratii "trebuie să încerce să rămână liber, să creadă că e liber, să spună adevărul, ca un om liber, fiindcă adevărul face ca spiritul să devină liber, iar libertatea îl face şi adevărat” şi Goma şi-a dorit dintotdeauna să fie liber fizic, mental, spiritual şi să spună adevărul despre comunism.
Paul Goma a fost menit să fie un copil "al persecuţiei", fiind născut în 1935 în înlăcrimata Basarabie ce urma sa fie dăruită de comuniştii români, comuniştilor ruşi. Odată cu cedarea Basarabiei fostei URSS, în urma Pactului Molotov - Ribbentrop, părinţii lui Goma, învăţători, s-au mutat în România, împreună cu cei doi copii ai lor.
Goma urma sa crească purtând în suflet germenele împotriviri faţă de sistemul opresiv. A cunoscut arestul securităţii pentru prima oara în 1952, pe când era elev în clasa a zecea a liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. Goma a fost convocat la Securitate, ţinut opt zile şi apoi exmatriculat din toate şcolile din ţară, deoarece susţinuse în şcoală cauza unor persoane anchetate şi arestate sub acuzaţia de anticomunism.
A fost până la urmă primit la liceul „Radu Negru” din Făgăraş, pe care l-a absolvit în iunie 1953. În 1954 a devenit student la Institutul de literatură şi critică literară „Mihai Eminescu”. Spiritul său liber i-a adus probleme şi la facultate unde a început să aibă "discuţii" cu o serie de profesori.
Tânărul Goma şi-a "confirmat" reputaţia de "duşman al poporului" în 1956 când, după înfrângerea revoluţiei maghiare de către trupele sovietice, Paul Goma şi-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM (Uniunea Tineretului Muncitoresc, precursorul fostului UTC). Gestul său de mare curaj i-a adus arestarea şi o condamnare la doi ani de închisoare corecţională, pe care i-a executat la închisorile Jilava şi Gherla. Locuri care i-au fost sursă de inspiraţie pentru romanul Ostinato care avea să îi aducă celebritatea ca scriitor şi mazilirea de către PCR.
Ieşit din închisoare, Goma a avut domiciliu forţat în câmpia Bărăganului, zonă considerată un loc al ispăşirii pentru mulţi disidenţi anticomunişti, şi a locuit în satul Lăţeşti din judeţul Ialomiţa până în anul 1964, când s-a întors în Bucureşti.
Neputându-se reînmatricula în anul III la Institutul „Mihai Eminescu”, în vara anului 1965 a dat din nou examen de admitere la facultatea de filologie a Universităţii din Bucureşti.
Persecuţia şi viaţa fără perspective, ca intelectual ratat prin sate pierdute de lume, l-a făcut pe Goma să se înscrie în PCR. A încercat să publice Ostinato în ţară dar romanul a fost masacrat de cenzura partidului comunist. Punând spirtul deasupra materialismului dialectic, Goma a riscat persecuţia din nou. A trimis Ostinato în RFG unde a fost publicat in integrum, fără tăieturi.
Gestul a fost un afront teribil pentru PCR care a trebuit însă să-şi înghită jignirea. Goma fusese făcut celebru de Ostinato şi de Europa Liberă care difuza pe post fragmente din Uşa, un alt roman al lui Goma respins de cenzura PCR.
Paul Goma devenise un nume, nu mai putea fi aruncat în Jilava fără să se stârnească valuri de protest contra regimului comunist de la Bucureşti. A continuat să lupte cum a ştiut el mai bine contra PCR, nu doar prin cărţile pe care le scria. În 1977, Goma a trimis la radio Europa Liberă o scrisoare deschisă prin care cerea guvernului României respectarea drepturilor omului în România.
Celebritatea nu l-a mai salvat pe Goma de această data de consecinţele "gestului" său. Persecuţia a reînceput. Scriitorul a fost pus sub urmărirea permanentă a securităţii, a fost în repetate rânduri "reţinut" şi bătut. Nu arestat, ci reţinut, nu condamnat, ci bătut, pentru a evita ecourile internaţionale pe care condamnarea unui Goma celebru ar fi iscat-o în Occident.
Finalmente, pentru PCR a fost mai practic să se descotorosească de Goma decât sa îl bată cu regularitate de metronom. La 20 noiembrie 1977 lui Goma, soţiei şi copilul, le-a fost retrasă cetăţenia română şi au fost expulzaţi în Franţa. Ajunşi la Paris, au cerut azil politic.
În Franţa, Goma şi-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la Bucureşti. A sprijinit înfiinţarea, în 1979, a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR). "Răsplata" regimului lui Ceauşescu: un atac cu colet-capcană şi o tentativă de asasinat.
Activitatea de scriitor a lui Goma a fos prodigioasă iar cărţile sale, Ostinato, Uşa noastră cea de toate zilele, Gherla, Patimile după Piteşti, Amnezia la români, Săptămâna roşie: 28 iunie – 3 iulie sau Basarabia şi Evreii (iar lista operelor lui nu se opreşte aici) au, nu doar incontestabila valoare beletristică ci şi valoare de document.
Document despre teroarea roşie a comunismului care ucide, sau încearcă să ucidă tot ceea ce este bun în om. Fără să reuşească însă, atunci când, omul ştie să rămână fidel Divinităţii. Când omul trece pragul fricii de moarte, spiritul său rămâne veşnic viu.
În ianuarie 2013 Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova a anunţat că îl va propune pe scriitorul şi disidentul Paul Goma la premiul Nobel pentru literatură. Dealtfel, din 2013, Goma a primit cetăţenie moldovenească iar fraţii noştri de peste Prut se mândresc cu el. Presa dă drept sigur faptul că Goma se va stabili la Chişinău, unde va conduce Centrul de studiu al comunismului din Basarabia şi Bucovina.
În România post decembristă, Goma nu a fost simpatizat, din cauza condeiului său ascuţit şi gurii sale mult prea mari care "prea critică"pe toată lumea. În special pe cei care au colaborat cu PCR, au cenzurat şi oprimat iar după Revoluţie şi-au pus haina nevinovăţiei obligată la compromis.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din Octombrie 14, 2013, 20:41:06
Ciprian Porumbescu, tanarul minunat care a "plecat" la nici 30 ani...

http://webcultura.ro/componistul-acesta-este-insusi-poporul-nostru-roman/


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 14, 2013, 21:59:36
Dumnezeu sa-l odihneasca.
160 de ani de la nastere. Nu ai aflat, Ministerul culturii a organizat ceva, a marcat cumva aceasta aniversare? Sau a tacut, ca de obicei. Multumesc pentru ca ti-ai adus  si ne-ai adus aminte.


(http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/48/Ciprian_Porumbescu_-_Foto02.jpg)


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din Octombrie 14, 2013, 22:08:06
A fost ceva pe la Muzeul National al Satului “Dimitrie Gusti”, dar nu am mers.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din Octombrie 14, 2013, 22:12:01
O fi fost ceva si la Brasov, unde a fost profesor de muzica intre 1881 si 1883 (la Andrei Saguna). "Crai Nou" a fost pusa in scena pentru prima oara acolo. Poate si-au "adus aminte"... :)


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 14, 2013, 23:29:34
KRONSTADT?


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din Octombrie 28, 2013, 22:20:07
La 28 octombrie s-a nascut Ilarion Ciobanu.

In unul dintre cele mai frumoase roluri ale sale: Gerula, Columna, 1968, alaturi de un alt titan al cinematografiei noastre (Gheorghe Dinica, Bastus).

http://www.youtube.com/watch?v=vxQpAlH5GA4&list=PL06357ECC33026E2E


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din Octombrie 29, 2013, 15:24:52
Desi romanca prin alianta si "adoptiune", cred ca putem spune fara a gresi ca este una dintre romancele autentice, "reprezentative". Indiferent de pozitia pe care o avem noi fata de monarhie, nu putem sa nu recunoastem valoarea acestei personalitati atat de impresionante.
La 29 octombrie, se nastea Regina Maria a Romaniei.


(http://4.bp.blogspot.com/-_ylGvtWesAY/TbSvTf04UYI/AAAAAAAALEc/AD_vnnTHuzA/s1600/Marie.jpg)


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din Octombrie 29, 2013, 15:41:35
http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_a_Rom%C3%A2niei

"Incapacitatea conducerii politice a țării de a identifica o soluție viabilă, precum și contextul extern defavorabil, îl silesc pe Regele Ferdinand să accepte o întâlnire cu ministrul Imperiului Austro-Ungar, contele Czernin, la 27 februarie 1918, care, pe un ton arogant și umilitor, îi cere să semneze pacea sau va fi înlocuit cu un alt rege din casele regale austriecă sau germană. „Regele a plâns și a lăsat impresia că ar vrea să facă pace dar că este încă în mâinile celor ce-l înconjoară”, consemnează Alexandru Marghiloman.[37]:p. 376
Regele și guvernul se resemnează și, în lipsa altor opțiuni, decid să înceapă negocierile pentru o pace separată, deși erau conștienți că odată încheiată o astfel de pace, în conformitate cu prevederile tratatului din august 1916, România se autoexcludea din Antantă și implicit ar fi fost în imposibilitatea de a putea participa ca țară aliată la conferința de pace, în cazul unei victorii a Antantei. Regina Maria s-a opus cu vehemență semnării acestei păci, fapt ce îi va atrage reproșuri din partea lui Ferdinand, Brătiani și Știrbey. Într-un act fără precedent și care nici nu a mai fost repetat ulterior, regina îi înfruntă pe aceștia, demonstrând pentru prima dată că poate fi un factor politic de care trebuie să se țină seama. „A urmat o scenă teribilă, în care i-am spus Regelui că își vinde sufletul și onoarea și, o dată cu acestea, onoarea familiei și țării sale [...] nu pentru că era prost, ci pentru că un om cu un caracter ca al său devine întotdeauna instrumentul celor mai puternici decât el și păcălitul lor. Regele a izbucnit într-o furie cumplită și «dacă ar fi fost un om din popor», cu siguranță că m-ar fi bătut”. Regina și-a continuat atacul, referindu-se și la cei doi sfetnici regali care erau de față, Ionel Brătianu și Barbu Știrbey. „Trebuie să ți se spună odată că cei din jurul tău [...] te-au prins într-o plasă de dezonoare după ce ți-au subminat sistematic credința și energia, până când ai devenit doar un instrument lipsit de viață în mâinile lor murdare [...] Pentru că oricum vom muri, mai bine să murim cu capul sus, fără să ne mânjim sufletele [...] punându-ne [...] semnătura pe condamnarea noastră la moarte”.
Știrbey a spus că, deși Regina „judeca absolut corect” în unele privințe, era nedreaptă față de Rege cerându-i „să opună singur rezistență, pentru că Maiestatea sa nu putea reuși dacă nu era susținut de... oameni responsabil”. Maria a replicat că „în această țară nu există bărbați și îmi este rușine că sunt Regina unor lași!”[27]:pp 293-294
Regina l-a câștigat de partea ei și pe principele moștenitor Carol, care în Consiliul de Coroană din 3 martie 1918 s-a opus semnării păcii separate, spunând: „Sper ca în această țară se va găsi un om de stat care să ajute pe Rege să nu semneze o pace înjositoare”.[38]
Perspectiva divizării monarhiei, dar și conștientizarea de către liderii politici că în situația disperată respectivă singura legătură viabilă a țării cu Antanta mai era reprezentată doar de regina Maria, l-a determinat pe Ferdinad să facă tot ceea ce a depins de el pentru a nu semna tratatul de pace separat. După război, majoritatea oamenilor politici au recunoscut că acesta a fost momentul crucial care a contribuit la conservarea drepturilor României ca stat aliat, recunoscând totodată și meritele acțiunii singulare și disperate a reginei Maria în luarea și ducerea la îndeplinire a acestei decizii extrem de dificile.[39][40] „Cu adevărat, în acel moment al istoriei, Maria a fost singurul bărbat al României.”[32][4]:p. 216

Atitudinea reginei Maria de respingere a păcii cu Puterile Centrale a rămas aceeși pe tot parcursul anului 1918. În lunia august a stârnit o furtună diplomatică vizitând unele sate care urmau să fie cedate Austro-Ungariei, conform tratatului de pace. Primul ministru Marghiloman s-a deplasat la Bicaz spre a-și exprima față de Rege dezaprobarea față de gestul reginei. „Ferdinand m-a dojenit într-o oarecare măsură”. Maria i-a spus însă lui Marghiloman nu-i pasă de scrupulele lui diplomatice. „Când țăranii s-au strâns în jurul meu plângând, sărutându-mi mâinile și plângându-și soarta, eu le-am spus că nu consider acesta un rămas-bun definitiv, că mai sunt încă speranțe și că ultimul cuvânt va fi spus de tunurile Aliaților.”[27]:p. 311
Regina Maria și-a adus o contribuție importantă și recunoscută, pe paln național și internațional, la realizarea obiectivelor naționale ale României, la sfârșitul Primului Război Mondial.[41]
„Regina Maria, mai mult decât oricine altcineva, s-a bătut pentru a asigura reîntoarcerea Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei la România, la sfârșitul Primului Război Mondial. A dormit pe câmpurile de luptă ale celui de-al Doilea Război Balcanic și ale Primului Război Mondial, alături de soldații săi. Prin forța de nezdruncinat a voinței sale, această prințesă britanică s-a redefinit pe sine însăși ca româncă oferindu-le supușilor săi o mai bună înțelegere a ceea ce urma să fie România, decât oricare din viziunile fasciștilor sau comuniștilor autohtoni care au urmat după ea.[42]”
—Robert D. Kaplan, Fantomele Balcanilor


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: nor din Octombrie 31, 2013, 02:23:34
(http://proiectromania.files.wordpress.com/2013/10/final.jpg)


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: mental din Octombrie 31, 2013, 18:56:24
Romani reprezentativi:(http://www.animated-gifs.eu/phone-240x320-smilies/0058.gif)

Adoptă unul dintre Consilierii Generali ai Capitalei!
Campania “CeRe-ți orașul înapoi, nu aștepta supereroi” continuă cu un concurs de acțiune civică. După ce am reușit să obținem o parte din datele de contact ale membrilor Consiliului General al Municipiului București (CGMB), iar aceste date au fost publicate și pe site-ul Primăriei Generale, vrem ca adresele de e-mail și numele de telefon ale tuturor Consilierilor Generali să fie publice, iar oamenii cu rol decizional în Primăria Capitalei să nu mai rămână doar niște nume în fața bucureștenilor.

trei consilieri

Vrem să îi scoatem la iveală pe cei 52 de Consilieri Generali și să le arătăm că nu sunt nişte anonimi care decid în spatele unor uşi închise cum se cheltuie bugetul Bucureștiului și care sunt prioritățile acestui oraș.

Adoptă și tu unul dintre consilieri și spune-ne până pe 10 noiembrie câte informații ai reușit să afli de la el. Vorbim despre genul de informații care arată că un consilier general este interesat de treburile oraşului şi este deschis dialogului cu cetăţenii.

Vezi aici ce trebuie să faci pentru a intra alături de noi – CeRe, în campania de transparentizare decizională la nivelul Primăriei, în relație cu cetățenii, campanie care este în linie cu eforturile mai multor organizații și grupuri de cetățeni.

Pe scurt: alege-ți din lista de pe site consilierul pe care vrei să-l adopți, anunță-ne ce consilier ai ales, intră în contact cu el, adresează-i întrebările din lista de pe site și anunță-ne din când în când despre stadiul în care te afli cu adopția. La final vom publica toate datele pe care ai reușit să le afli și, dacă ești de acord, îți vom publica numele pe site în lista „Adevăraților Eroi” care își cer orașul înapoi.

PS: trei consilieri din listă au fost deja adoptați, vezi care!

Proiectul “Oraşul nostru, nu moşia voastră!” este realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.

(http://totb.ro/wp-content/uploads/2013/10/trei-consilieri-1024x548.jpg)


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Snow White din Decembrie 02, 2013, 22:51:35
Astazi ar fi fost ziua lui Nicolae Labis.

Nicolae Labis - Pământul

Îndrăgit ca o mireasă, duşmănos ca o
sudalmă,
Chica vântul ţi-a-ncâlcit-o, veacuri-veacuri,
monoton,
Tu, pământ al ţării noastre, pătimaş
cuprins în palmă,
Încălzit cu buze aspre de tot neamul lui
Ion.

Pe sălbatica ta faţă cu lungi riduri brune,
parcă
O vrăjmaşă-ntruchipare coborând din basm
punea
Greu blestem, ursind făptura-ţi să nu poată
să întoarcă
Dragostea pe care omul necăjit ţi-o
închina.

Dunărenele întinderi, cu fântâni ţipând a
sete,
Adunau ursuz sămânţa şi iubirea de
ţăran,
Alungând din sate-n sate suflete nemângâiete
Şi
ciulini de-a dura-n zarea veştedului
bărăgan.

Cunoscutu-le-am aievea păstorind un ied
şi-o iadă
Cu merinde-nchipuită în desaga de la
şold.
Rupte-s blestemele astăzi şi-i cu noi pământul
darnic
Şi de-aceea-i mângâi ţărna, prins de-un aprig, viu
imbold.

De aceea mi se strânge inima când văd
pe-alocuri
Închircite păpuşoaie, grâu-n spic purtând
tăciuni.
Cum să-ngăduim neghina, nepăsarea,
neştiinţa,
Când pământul însuşi cere mult visatele-i
minuni?

Cavalcade de tractoare galopeze peste câmpuri,
Înfioare-se
pământul răscolit adânc de plug!
Straturi negre, nevăzute
de a soarelui privire
Să-şi răstoarne sub brăzdare
chezăşia de belşug.

De pe-acum mă-mbată-aroma
caldă-a grânelor de mâine,
Şi al turmelor de mâine miros bun de
lapte cald.
Ştiu, călări pe cai, cu suliţi lungi,
de-ar mai trăi plăieşii,
Nu s-ar mai vedea din creasta
păpuşoiului înalt.

Pe întinderi dunărene, mări de
galbenă lumină
Vom privi, cu legănate valuri mari de aur
copt.
De pe-acum văd straşnic praznic cu hulubii de
făină
Pe colacii după datini împletindu-se în opt!


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: florin1989 din Ianuarie 15, 2014, 19:56:11

" http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=1078.msg148581#msg148581 "

 " http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/imparat.php "

" Poezii
   Romanian Voice
      
      Mihai EminescuÎmpărat şi proletar

Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.

Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,
Murdară este raza-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin.

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.

Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă,
Trec zilele voioase şi orele surâd.
În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeaţă,
Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă -
Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid.

Virtutea pentru dânşii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebui să fie braţe tari,
A statelor greoaie care trebuie-mpinse
Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.

Şi flotele puternice ş-armatele făloase,
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
Ş-acele milioane, ce în grămezi luxoase
Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,
Şi-s supte din sudoarea prostitului popor.

Religia - o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi...
Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea -
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.

Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin;
Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine,
Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine,
Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân'.

De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?
De ce boala şi moartea să fie partea voastră,
Când ei în bogăţia cea splendidă şi vastă
Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri?

De ce uitaţi că-n voi e şi număr şi putere?
Când vreţi, puteţi prea lesne pământul să-mpărţiţi.
Nu le mai faceţi ziduri unde să-nchid-avere,
Pe voi unde să-nchidă, când împinşi de durere
Veţi crede c-aveţi dreptul şi voi ca să trăiţi.

Ei îngrădiţi de lege, plăcerilor se lasă,
Şi sucul cel mai dulce pământului i-l sug;
Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase
De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase:
Frumseţile-ne tineri bătrânii lor distrug.

Şi de-ntrebaţi atuncea, vouă ce vă rămâne?
Munca, din care dânşii se-mbată în plăceri,
Robia viaţa toată, lacrimi pe-o neagră pâine,
Copilelor pătate mizeria-n ruşine...
Ei tot şi voi nimica; ei cerul, voi dureri!

De lege n-au nevoie - virtutea e uşoară
Când ai ce-ţi trebuieşte... Iar legi sunt pentru voi,
Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară
Când mâna v-o întindeţi la bunuri zâmbitoare,
Căci nu-i iertat nici braţul teribilei nevoi.

Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!
Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,
Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!

Sfărmaţi statuia goală a Venerei antice,
Ardeţi acele pânze cu corpuri de ninsori;
Ele stârnesc în suflet ideea neferice
A perfecţiei umane şi ele fac să pice
În ghearele uzurei copile din popor!

Sfărmaţi tot ce aţâţă inima lor bolnavă,
Sfărmaţi palate, temple, ce crimele ascund,
Zvârliţi statui de tirani în foc, să curgă lavă,
Să spele de pe pietre până şi urma sclavă
Celor ce le urmează pân' la al lumii fund!

Sfărmaţi tot ce arată mândrie şi avere,
O! dezbrăcaţi viaţa de haina-i de granit,
De purpură, de aur, de lacrimi, de urât -
Să fie un vis numai, să fie o părere,
Ce făr' de patimi trece în timpul nesfârşit.

Zidiţi din dărmăture gigantici piramide
Ca un memento mori pe al istoriei plan;
Aceasta este arta ce sufletu-ţi deschide
Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde
Cu mutra de vândută, cu ochi vil şi viclean.

O! aduceţi potopul, destul voi aşteptarăţi
Ca să vedeţi ce bine prin bine o să ias';
Nimic... Locul hienei îl luă cel vorbareţ,
Locul cruzimii vechie, cel lins şi pizmătareţ,
Formele se schimbară, dar răul a rămas.

Atunci vă veţi întoarce la vremile-aurite,
Ce mitele albastre ni le şoptesc ades,
Plăcerile egale egal vor fi-mpărţite,
Chiar moartea când va stinge lampa vieţii finite
Vi s-a părea un înger cu părul blond şi des.

Atunci veţi muri lesne fără de-amar şi grijă,
Feciorii-or trăi-n lume cum voi aţi vieţuit,
Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spijă
Pentru acel de care norocul avu grijă;
Nimeni de-a plânge n-are, el traiul şi-a trăit.

Şi boale ce mizeria ş-averea nefirească
Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi;
Va creşte tot ce-n lume este menit să crească,
Va bea pân-în fund cupa, pân' va vrea s-o zdrobească,
Căci va muri când nu va avea la ce trăi.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pe malurile Senei, în faeton de gală,
Cezarul trece palid, în gânduri adâncit;
Al undelor greu vuiet, vuirea în granit
A sute d-echipajuri, gândirea-i n-o înşală;
Poporul loc îi face tăcut şi umilit.

Zâmbirea lui deşteaptă, adâncă şi tăcută,
Privirea-i ce citeşte în suflete-omeneşti,
Şi mâna-i care poartă destinele lumeşti,
Cea grupă zdrenţuită în cale-i o salută.
Mărirea-i e în taină legată de aceşti.

Convins ca voi el este-n nălţimea-i solitară
Lipsită de iubire, cum că principiul rău,
Nedreptul şi minciuna al lumii duce frâu;
Istoria umană în veci se desfăşoară,
Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău.

Şi el - el vârful mândru al celor ce apasă -
Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut.
De aţi lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă
De răsturnări măreţe, mărirea-i radioasă,
Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi căzut.

Cu ale voastre umbre nimica crezătoare,
Cu zâmbetu-vă rece, de milă părăsit,
Cu mintea de dreptate şi bine râzătoare,
Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare,
La jugu-i el sileşte pe cei ce l-au urât.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă,
Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt -
Prin limbile de flăcări, ce-n valuri se frământ,
Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă,
Evul e un cadavru, Paris - al lui mormânt.

Pe stradele-ncruşite de flăcări orbitoare,
Suiţi pe baricade de bulgări de granit,
Se mişc batalioane a plebei proletare,
Cu cuşme frigiene şi arme lucitoare,
Şi clopote de-alarmă răsună răguşit.

Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare,
Prin aerul cel roşu, femei trec cu-arme-n braţ,
Cu păr bogat şi negru ce pe-umeri se coboară
Şi sânii lor acopăr - e ură şi turbare
În ochii lor cei negri, adânci şi desperaţi.

O! luptă-te-nvălită în pletele-ţi bogate,
Eroic este astăzi copilul cel pierdut!
Căci flamura cea roşă cu umbra-i de dreptate
Sfinţeşte-a ta viaţă de tină şi păcate;
Nu! nu eşti tu de vină, ci cei ce te-au vândut!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Scânteie marea lină, şi placele ei sure
Se mişc una pe alta ca pături de cristal
Prin lunce prăvălite; din tainica pădure
Apare luna mare câmpiilor azure,
Împlându-le cu ochiul ei mândru, triumfal.

Pe undele încete îşi mişcă legănate
Corăbii învechite scheletele de lemn;
Trecând încet ca umbre - ţin pânzele umflate
În faţa lunei, care prin ele-atunci străbate,
Şi-n roată de foc galben stă faţa-i ca un semn.

Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării
Cezaru-ncă veghează la trunchiul cel plecat
Al salciei pletoase - şi-ntinse-a apei arii
În cercuri fulgerânde se pleacă lin suflării
A zefirului nopţii şi sună cadenţat.

Îi pare că prin aer în noaptea înstelată,
Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri,
Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată
Cununa cea de paie îi atârna uscată -
Moşneagul rege Lear.

Uimit privea Cezarul la umbra cea din nouri,
Prin creţi ai cărei stele lin tremurând transpar,
I se deschide-n minte tot sensul din tablouri
A vieţii sclipitoare... A popoarelor ecouri
Par glasuri ce îmbracă o lume de amar:

"În orice om o lume îşi face încercarea,
Bătrânul Demiurgos se opinteşte-n van;
În orice minte lumea îşi pune întrebarea
Din nou: de unde vine şi unde merge floarea
Dorinţelor obscure sădite în noian?

Al lumii-ntregul sâmbur, dorinţa-i şi mărirea,
În inima oricărui i-ascuns şi trăitor,
Zvârlire hazardată, cum pomu-n înflorire
În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire,
Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.

Astfel umana roadă în calea ei îngheaţă,
Se pietrifică unul în sclav, altu-mpărat,
Acoperind cu noime sărmana lui viaţă
Şi arătând la soare-a mizeriei lui faţă -
Faţa - căci înţelesul i-acelaşi la toţi dat.

În veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină,
Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om -
În multe forme-apare a vieţii crudă taină,
Pe toţi ea îi înşală, la nime se distaină,
Dorinţi nemărginite plantând într-un atom.

Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,
Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume - atunci te oboseşte
Eterna alergare... ş-un gând te-ademeneşte:
Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi."

1874, 1 decembrie "

   


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Ianuarie 21, 2014, 13:19:57
Romanii de la granite, dar dinafara lor, au sarbatorit o noua aniversare a zilei de nastere a poetului Miahi Eminescu - LA OVCEA - Dor de Eminescu - romanii din Voivodina - http://www.youtube.com/watch?v=-tmaoV3aVas&feature=c4-overview&list=UUYESaNDTbhwbQFcEjHDjCEg.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Februarie 01, 2014, 01:32:07
Ieri, in ultima zi a lunii ianuarie, s-au implinit trei ani de la plecarea la cele vesnice a IPS Bartolomeu Anania. Dumnezeu sa-l odihneasca in Imparatia Sa Cereasca.

http://activenews.ro/trei-ani-de-la-moartea-lui-ips-bartolomeu-anania-video-dialogul-cu-eugenia-voda-de-la-profesionistii_1817863.html
Vineri, 31 ianuarie 2014


Trei ani de la moartea ÎPS Bartolomeu Anania. VIDEO Dialogul cu Eugenia Vodă de la “Profesioniştii”

Autorul: Mihai Șomănescu

(http://activenews.ro/wp-content/uploads/2014/01/trei-ani-de-la-moartea-parintelui-bartolomeu-anania.jpg)

ÎPS Bartolomeu Anania s-a născut pe 18 martie 1921, în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea, fiu al părinţilor Ana şi Vasile Anania.
După urmarea şcolii primare în satul natal, cursul secundar l-a făcut la Bucureşti, acolo unde s-a înscris la Seminarul Teologic Central, între 1933-1941. În acelaşi timp, a frecventat şi cursurile de la liceele “Dimitrie Cantemir” și “Mihai Viteazul din capitală, luându-și bacalaureat în urma examenului susținut la liceul “Mihai Viteazul” (1943).
În tinereţe a activat în cadrul “Mănunchiului de prieteni” şi apoi a “Frăţiilor de Cruce”, organizaţii de tineret ale Mişcării Legionare. Iată ce spunea ÎPS Bartolomeu despre acest episod: “Nu am apucat să devin legionar din două motive, unul formal și altul de fond: în ianuarie 1941, la vremea când eu încă nu eram major (la aceea vreme majoratul era la 21 de ani) , “Frăția de Cruce” din Seminarul Central a fost desființată. În al doilea rând, în timpul scurtei guvernări legionare, dar și după aceea, mi-a fost dat să văd și reversul medaliei, adică fața neștiută a Gărzii de Fier, cu care nu puteam fi de acord. Mărturisesc însă că în “Frăția de Cruce” din Seminar nu se făcea politică, nici antisemitism, ci doar educație, și că nu am avut de învățat decât lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam și de patrie, corectitudine, disciplină în muncă, cultivarea adevărului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu.”
În 1941, pentru participarea întâmplătoare la funeraliile unui legionar, a fost arestat de regimul Antonescu. A fost eliberat după trei săptămâni, dar în 1942 a fost arestat din nou, sub pretextul că ar fi ascuns arme şi materiale legionare în podul Mănăstirii Cernica.
În 1944 se înscrie la Facultatea de Medicină şi Conservatorul de Muzică din Cluj, iar în calitate de preşedinte al studenţilor din Centrul Studențesc “Petru Maior” a organizat și condus greva studențească anticomunistă şi antirevizionistă contra guvernului Petru Groza.
În urma acestei acţiuni este exmatriculat în 1947. Ulterior și-a continuat studiile la “Facultatea de Teologie” din București și la “Academia Andreiană” din Sibiu, obținând titlul de “licențiat în teologie” (1948).
Între 1948 şi 1958 a deţinut diferite funcţii în administraţia patriarhală, bucurându-se de protecţia patriarhului Justinian.
În 1958 a fost arestat sub acuzaţia de activitate legionară înainte 1944 şi a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică. A trecut prin reeducare, fiind închis la Aiud.
În 1964 a fost eliberat odată cu decretul pentru deţinuţii politici. În 1966 a fost trimis în SUA, unde a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române.
În 1982 se retrage la Mănăstirea Văratec pentru a dedica scrisului. A făcut parte, în 1990 din Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, alături de Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Daniel Ciobotea, Constantin Voicescu, Iustin Marchiș, Toader Crâșmariu și de mirenii Horia Bernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconsky, Sorin Dumitrescu.
La 21 ianuarie 1993 a fost ales arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, iar în 2006, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe arhiepiscopul Bartolomeu la rangul de mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Această nouă mitropolie, înființată canonic de către Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005, a fost trecută în Statut și i s-a stabilit denumirea de către Adunarea Națională Bisericească pe 1 martie 2006. A fost instalat oficial ca mitropolit la 25 martie 2006 de către un sobor de ierarhi în frunte cu Patriarhul Teoctist.
ÎPS Bartolomeu Anania s-a afirmat şi ca dramaturg, acesta publicând dramele: Miorița” (1966); “Meșterul Manole” (1968); “Du-te vreme, vino, vreme!” (1969); “Păhărelul cu nectar” (fantezie pentru copii-1969); “Steaua Zimbrului” (1971); “Poeme cu măști” (1972).În anul 1982 a obținut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România.
I-au apărut volumele de poezii “Geneze” (1971); “Istorii agrippine” (1976); “File de acatist” (1981); Anamneze” (1984); “Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi” (1992); “Poezie religioasă românească modernă” (1992). La acestea se adaugă volumele de proză și de eseuri: “Greul Pământului” (1982), “Rotonda plopilor aprinși” (1983), albumul “Cerurile Oltului” (1990), “Amintirile peregrinului Apter” (1991), romanul exotic “Străinii din Kipukua” (1979)[14] și multe altele.
În 2001, ca o reparaţie morală pentru exmatricularea sa din anii ’40, Valeriu Anania a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” din Cluj (7 iulie 2001). Tot în 2001 a văzut lumina tiparului şi Biblia diortosită după Septuagenta, muncă începută cu zeci de ani în urmă, după propriile mărturisiri. A pus bazele Fundaţiei care-i poartă numele, care oferă anual burse elevilor şi studenţilor merituoşi, dar fără posibilităţi materiale.
A murit pe 31 ianuarie 2011, în timp ce se afla internat într-o rezervă specială a Secţiei de Terapie Intensivă din cadrul Clinicii de Chirurgie nr. I din Cluj-Napoca.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Februarie 03, 2014, 13:09:28
Puteti urmarii un montaj de filme si fotografii despre viata, suferinta, opera si moartea Mitropolitului Bartolomeu Anania, care este dedicat pomenirii sale la implinirea a trei ani de la plecarea la ceruri - "Trei ani de la plecarea la cele vesnice a Mitropolitului Bartolomeu Anania" - la:
www.youtube.com/watch?v=b7JTu1b4L2k&feature=c4-overview&list=UUYESaNDTbhwbQFcEjHDjCEg.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Martie 11, 2014, 10:55:31
O stire de la Kiss FM
www.facebook.com/photo.php?fbid=10153880693580284&set=a.261513305283.308667.258825515283&type=1
Ai carte, ai parte Felicitari studentilor si mai ales lui Eduard Valentin Curca, de la Universitatea "A.I Cuza" Iasi, care a obtinut locul I absolut!
www.kissfm.ro/live


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Gheorghe Iosif din Martie 11, 2014, 11:01:45
(http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?action=dlattach;topic=102.0;attach=30882;image)

Si mesajul postat de mine:
Felicitari! Ii felicit sincer, insa nu pot sa nu ma intreb - fara sa le reprosez lor ceva - cati dintre ei isi vor dedica mintile stralucite acestei tari? Nu e un repros aprioric, ci unul pe care il fac de mult timp celor care conduc Romania.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Sorina Dascalu din Mai 04, 2014, 13:30:21
Astazi, sa ne amintim o clipa de George Enescu. Sau trei.

http://www.youtube.com/watch?v=vo7sY997r2s&feature=youtu.be

http://www.youtube.com/watch?v=b5Pn1X1_a64

http://www.youtube.com/watch?v=UupPAfu6Ryk


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: ADRIAN PITCA din Mai 04, 2014, 14:19:53
Astazi, sa ne amintim o clipa de George Enescu. Sau trei.

http://www.youtube.com/watch?v=vo7sY997r2s&feature=youtu.be

http://www.youtube.com/watch?v=b5Pn1X1_a64

http://www.youtube.com/watch?v=UupPAfu6Ryk

       ............................
      Reconfortant...
       Multumesc doamnei Sorina Dascalu pentru aducere aminte...


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Sorina Dascalu din Iunie 05, 2014, 23:05:36
https://www.youtube.com/watch?v=OgKYVAhcjEw


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Sorina Dascalu din Iunie 22, 2014, 16:24:49
http://www.istorie-pe-scurt.ro/testamentul-mariei-tanase/

Maria Tanase se stingea din viata la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963.

Cu limbă de moarte îi rog să nu aducă nimănui la cunoștință despre moartea mea cu excepția oficialităților și în orice caz înmormântarea să fie anunțata cu o zi mai târziu chiar celor ce m-au cunoscut. Nu vreau mascaradă. Să nu mi se facă parastas decât la șase săptămâni. Să-mi care apa cu cofă și să se închine cineva la cimitir în fiecare zi timp de șase săptămâni. Să nu vina la slujbă mea religioasă niciun popă afară de preotul și părintele Bejenaru Vasile din suburbia Cărămidarii de Jos, raion Niculae Bălcescu, căruia îi sărut mâinile ultima data deoarece atunci când mamei și tatălui meu le era greu, s-a oferit să-mi fie tata și mamă. Îi mulțumesc în veci pentru ținuta lui curată și pentru omenia de care a dat dovadă cum se cuvenea tot timpul vieții sale. Dacă se va putea și nu va fi greu aș vrea ca pe un drum secetos și dornic de apă să se facă o fântână și în loc de acele parastase, pe care le interzic, din când în când să fie ajutat câte un student și o studentă cu plata cantinei sau a posibilităților de masă și să nu fie nimeni trist. Le doresc viață lungă și sănătate tuturor acelora pe care i-am cunoscut, chiar dacă unor le-am stat greu în drum și au considerat să mă cunoască după placul lor și nu după caracterul și firea mea.Îmbrățișez pe toți și doresc să le fie viață îmbelșugată, liniștită,sănătoasă și în voie bună!


(http://www.istorie-pe-scurt.ro/wp-content/uploads/2013/12/Maria+Tanase+thumb500_la_facut_om_10.jpg)


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Sorina Dascalu din Octombrie 06, 2014, 16:36:55
La 6 octombrie 1902, se nastea Petre Tutea.

(http://ziarullumina.ro/sites/default/files/articol/2012-10/petre-tutea-tanar.jpg)


http://www.tutea.ro/

"... aş fi neconsolat şi aş fi fost în tot timpul claustrării mele, în timpul prizonieratului meu în temniţă... dacă n-aş fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinţei unui mare popor... greu de istorie şi de viitorul lui strălucit..."


http://www.tutea.ro/Radu%20Preda%20-%20Jurnal%20cu%20Petre%20Tutea.htm


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: tata shreck din Octombrie 06, 2014, 17:32:10

 PETRE TUTEA ! CITATE !


 http://www.youtube.com/watch?v=qjPLf708zaQ


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Sorina Dascalu din Octombrie 13, 2014, 22:36:07
http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/ciprian-porumbescu-teologul-compozitor-inzestrat-cu-belsug-de-har

La 14 octombrie 1853, se naşte în Şipotele Sucevei, Ciprian, fiul Emiliei şi al preotului Iraclie Golembiovschi. Acest preot a fost unul dintre clericii patrioţi ai Bucovinei. Devotat slujitor al Bisericii, părintele Iraclie era şi un talentat scriitor. Unii l-au numit „Creangă al Bucovinei“, avea multă dragoste pentru frumos, zăbavă cu cartea, dar mai ales iubea Biserica neamului său.

Student la Facultatea de Teologie

În limba polonă, „Golembiovschi“ înseamnă „porumbel“. Numele „Porumbescu“ a fost folosit mai întâi ca pseudonim, şi apoi ca nume oficial.

Tânărul Ciprian a crescut într-o casă unde credinţa şi cultura se învăluiau într-o armonioasă îmbrăţişare. Era şi normal ca acest fiu de preot, şi nu a unui preot obişnuit, ci cu vădite înclinaţii spre literatură şi artă, să crească într-un mediu ales. Micuţul Ciprian a început, de la vârsta de şase ani, studiul muzicii cu Carol Miculi, apoi vioara, la Ilişeşti, cu Simon Maier, continuând la Gimnaziul din Suceava, cu Ştefan Nosievici şi, în particular, cu Anton Valentin şi C. Schlötzer.

Pentru talentul deosebit al fiului său, preotul Iraclie a primit o vioară Amati, datând din anul 1626, de la un ţigan bătrân, ca recunoştinţă pentru hrana dăruită lui şi cetei sale de lăutari, în vremea secetei din 1866. Este de la sine înţeles că Ciprian asista la toate horele din sat, precum şi la alte manifestări muzicale din partea locului. Cuprins de dragostea pentru valorile neamului său, adolescentul Ciprian, după unii biografi de-ai săi, a participat la sărbătorile organizate de societatea Culturală „Arboroasa“, la Mănăstirea Putna, din anul 1871, unde l-a cunoscut şi s-a împrietenit cu o altă stea din constelaţia culturii române, luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu.

Între anii 1873-1877, a urmat cursurile Institutului Teologic din Cernăuţi. În cadrul renumitei Facultăţi de Teologie cernăuţene, Ciprian a primit noţiuni elementare de armonie şi dirijat coral de la preotul Isidor Vorobchievici, renumitul profesor şi compozitor bucovinean.

Deşi nu a fost hirotonit, Ciprian şi-a manifestat deplin dragostea pentru Biserică, prin compoziţiile muzicale menite să înfrumuseţeze cultul divin. („Cântările Sfintei Liturghii în Do major“, „Tatăl nostru“, „Adusu-mi-am aminte“, „Condacul Maicii Domnului“; lucrări pentru coruri mixte: „Priceasna de Paşti“ şi „Axion la Rusalii“).

Asemănat cu Johann Strauss şi cu Franz Liszt

În perioada 1879-1881, a urmat cursurile Conservatorului din Viena, susţinut financiar şi de mitropolitul Bucovinei de atunci, Silvestru Moraru Andreevici, iar acolo a studiat armonia cu Anton Bruckner şi a primit noţiuni despre muzica corala de la Franz Krenn.

Anul 1882 l-a găsit în ţară, în Ardeal, ca profesor de muzică vocală la Şcolile Române şi dirijor la Biserica Neagră, iar între timp s-a înscria şi la cursuri de filosofie în Viena şi Cernăuţi. Dragostea pentru tot ce-i românesc l-a însoţit toată viaţa. A început să compună piese de o rară frumuseţe şi sensibilitate. La Cernăuţi, a condus corul Societăţii culturale „Arboroasa“, iar la Viena, a dirijat corul Societăţii studenţeşti „România Jună“. Aici, a scos, în anul 1880, colecţia de 20 de piese corale şi cântece la unison, reunite în „Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români“ („Cântecul ginţii latine“, „Cântecul tricolorului“, „Imnul Unirii“ - „Pe-al nostru steag“, „La malurile Prutului“, „Altarul Mănăstirii Putna“). După această perioadă, urmează cea mai fecundă etapă a vieţii sale artistice.

La 11 martie 1882, a avut loc premiera operei sale „Crai nou“, piesă în două acte, scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri.

A fost unul dintre cei mai faimoşi compozitori români ai vremii sale. Ziarele vremii chiar îl asemuiau cu Johann Strauss şi Franz Liszt.

„Mă întorc acasă, agăţat de un cocostârc“

Din păcate, boala a frânt, poate prea devreme, aripile creatoare ale acestui om de o sensibilitate aparte, însă nu doar boala a fost cauza acestui dramatic destin. După terminarea facultăţii, tânărul teolog a fost întemniţat aproape trei luni pentru activitatea din cadrul societăţii „Arboroasa“, militantă pentru libertatea Bucovinei de sub dominaţie habsburgică. Detenţia i-a şubrezit trupul firav. Boala de care suferea s-a agravat foarte mult.

Cu toate acestea, ca şi cum şi-ar fi simţit sfârşitul aproape, Ciprian Porumbescu a scris în timpul detenţiei cele mai bune piese. Vremelnic, libertatea fizică fusese înăbuşită, dar cea interioară, a spiritului, a triumfat. Astfel, cuprins de friguri, scuipând sânge, îi scria tatălui său: „Sunt bine, tată. Şed în celulă şi cânt «Gaudeamus Igitur». Numai păcat că cei ce mă ascultă nu ştiu latineşte“.

Pe 25 noiembrie 1882, a plecat în Italia, în staţiunea Nervi, pentru tratament, dar dorul de casă îl mistuia: „Mă roade dorul de casă. Voi găsi eu drumul potrivit spre ea. Mă agăţ de un cocostârc, care se întoarce la primăvară, şi mă opresc drept în bătătura casei.“

Şederea în Italia nu i-a făcut mult bine: suferinţa i-a brăzdat fiinţa, obosit şi îngândurat, Ciprian se întoarce la Stupca, acolo unde cântecele populare i-au legănat copilăria. Vegheat de bătrânul şi nefericitul lui tată, dar şi de sora lui, Mărioara, seara, pe 5 iulie, 1883, Ciprian ceru hârtie şi creion, când, probabil, ar fi vrut să mai lase să licărească pentru ultima oară sclipirea de geniu care sălăşluia în el.

Nu a apucat decât să aştearnă pe hârtie titlul piesei: „Tempi passati“. Cât adevăr în această expresie! pentru el, nu mai exista decât trecutul vrăjit de amintirile frumoase.

Înmormântarea

A doua zi, „craiul nou“ al muzicii româneşti s-a adăugat cerului înstelat al culturii româneşti. Parcă Domnul S-a grăbit… Ciprian avea doar 29 de ani.

Părinţii, rudele, prietenii au fost puternic marcaţi de această plecare neaşteptată. La înmormântare, au participat pe lângă cei pe care sufletul lui i-a preţuit şi corul teologilor din Cernăuţi, care i-au cântat tulburătoarea cântare „Adusu-mi-am aminte“, iar colegul său din Societatea „Arboroasa“, Constantin Morariu, a ţinut un emoţionant cuvânt. Lacrimi şi flori de la Braşov, din partea Societăţii „Junimea“, a prietenilor şi a admiratorilor, precum şi cele ale iubirii sale pătimite, Berta Gorgon, trimise de la o margine de lume, au înveşmântat mormântului junelui compozitor.

Aceasta este, pe scurt, viaţa plină de căutări şi bucurii, neîmpliniri şi poticniri a lui Ciprian Porumbescu, dar opera monumentală, numărând aproximativ 250 de lucrări în diverse forme şi genuri muzicale, l-a păstrat nemuritor în conştiinţa neamului nostru românesc.

„Studiez poporul român“

Viaţa marelui compozitor a confirmat pe deplin vechea zicală, potrivit căreia valoarea nu aşteaptă numărul anilor. În scurt timp, Porumbescu a creat valori ce străbat timpul şi dăinuie peste timp.

Talent complex, Ciprian Porumbescu a scris nu numai lucrări muzicale, ci şi multe poezii, articole de presă, a cules folclor, a redactat un manual didactic pentru şcolile populare.

Sunetele folclorului românesc i-au mângâiat pruncia, iar mai târziu, muzica specifică mediului urban i-a fascinat tinereţea. Din această simbioză s-au născut horele de salon, cadrilurile pe motive populare, valsurile, polcile şi mazurcile pe intonaţii folclorice.

Compoziţia care a surprins tocmai prin această împletire cel puţin curioasă a fost „Crai nou“, ce va prevesti iminenta înflorire a şcolii muzicale naţionale, fiind prima operetă cu adevărat de reţinut în patrimoniul muzicii noastre. Audierea ei este un prilej de delectare, prin spontaneitatea inspiraţiei, precum şi prin frumuseţea melodică mai presus de orice rafinament componistic.

Neprietenii l-au acuzat, în presa vremii, că ar fi un plagiator a lui Strauss, Offenbach sau a altor compozitori din epocă. Răspunsul genialului compozitor bucovinean a fost pe măsură: „…şi dacă este vorba de vreun componist pe care

l-am studiat şi-l studiez şi acum, încă cu multă diligenţă, atunci îmi permit a spune că componistul acesta este însuşi poporul român“.

Balada pentru vioară

Cea mai cunoscută compoziţie a lui Ciprian Porumbescu rămâne, fără doar şi poate, „Balada pentru vioară“. Terminată la 21 octombrie 1880, piesa a devenit partitura de referinţă a crea,ţiei clasice româneşti din secolul al XIX-lea.

Timp de mai bine de o săptămână, compozitorul s-a retras în tihna idilică a locurilor natale, a schiţat, a prelucrat, a şlefuit această pagină muzicală de o rară sensibilitate, plină de poezie şi nostalgie, cu raze de lumină şi pete de întuneric, în care se metamorfozează doina, cântecul şi jocul bătrânesc, fiind, pe drept cuvânt, una dintre creaţiile de referinţă ale culturii româneşti. Scriitorul Mihail Sadoveanu, după una dintre audiţiile acestei unice piese, a spus: „Dacă ar fi să regret că nu am venit mai devreme pe lume, aş face-o doar pentru că nu am apucat să-i cunosc pe cei doi români în care Dumnezeu a turnat har din belşug: autorul «Luceafărului», Eminescu, şi pe cel al «Baladei pentru vioară», Porumbescu“.

https://www.youtube.com/watch?v=ZwwOiSb13AU


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: florin1989 din Ianuarie 14, 2015, 23:24:49

 " Pe data de 15 Ianuarie 1850 s-a născut la Ipoteşti în Judeţul Botoşani Mihai Eminovici, sau Mihai Eminescu aşa cum a rămas în Istoria Literaturii Române. Una din creaţiile sale consactate în toate tratatele de poezie din lume, şi traduse în peste 78 de limbi de mare circulaţie este capodopera Luceafărul, care are 98 de strofe. Pănă şi marii actori precum Ion Caramitru, Mircea Albulescu şi alţii, au utilizat un promter sau un sufleor pentru a nu uita vreo strofă. Insă la noi, în Ardealul nostru, este o copilă de doare 2 ani şi zece luni micuţa Anastasia Trofor, care recită acestă mininată creaţie artistică fără să fie ajutată prea mult de mama sa, ce o filmează. Avem copii minunaţi, şi avem singura limbă din lume care are un cuvânt intrauctibil, respectiv DOR. Vizionare plăcută! "

 " http://youtu.be/jLrWg8JD0Gk "


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Sorina Dascalu din Martie 01, 2015, 14:41:21
Azi se implinesc 178 ani de la nasterea lui Ion Creanga.

https://www.youtube.com/watch?v=PLOdWzdL4ek


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Sorina Dascalu din Ianuarie 15, 2017, 19:16:01
(https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/16105835_10206558160953279_8198001975586327033_n.jpg?oh=8703a45f8f2d566564933f74bb275318&oe=58D746B9)

"Mizeria materială şi morală a populaţiunilor, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, cumulul, păsuirile, corupţia electorală, toate acestea n-au a face, la dreptul vorbind, cu cutari sau cutari principii de guvernământ.
Oricare ar fi guvernul şi oricare vederile sale supreme, corupţia şi malonestitatea trebuie să lipsească din viaţa publică; oricare ar fi, pe de altă parte, religia politică a unui guvern, ea nu-i dă drept de-a se servi de nulităţi venale, de naturi catilinare, de oameni de nimic pentru a guverna.
Chiar numai tendenţa, clar formulată, ca statul să fie guvernat de oameni de cea mai elementară probitate şi să ‘nceteze de-a fi mărul de ceartă între cavaleri de industrie şi de facem-treburi, cuprinde un întreg program faţă cu aceia cari nu cred în nimic şi pentru cari principiile politice n-au fost decât pretexte de-a parveni şi de-a se îmbogăţi.” (Mihai Eminescu)


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: Petru din Ianuarie 15, 2017, 19:26:41
    Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850,

      toate  televiziunule  si  mass-media  au  uitat  ca astazi  totusi  se  aniversa  ceva.    probabil  nu  mai  este  de  interes  in  cultura  noastra!

   multumim  ca  ne-ati  reamintit.


Titlul: Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
Scris de: kostas din Ianuarie 15, 2017, 22:20:39
Da Sorina astazi trebuia sa fie o zi mare numai ca,cum ii turcul asa-i si pistolul..........si......
Ai observat bine Petre,toate televiziunile au cam uitat ca sunt in Romania,pe ici-colo in treacat unele au strecurat ca si o stire din nustiu ce mahala si cateceva despre Mihai Eminescu,in schimb s-a tot vorbit de fosti si actuali politicieni,despre averile si hotiile lor.Bine ca n-au uitat sa ne vorbeasca de Coldea,Ghita,Kovesi,Basescu si toata suita lor de hoti.Bine ca n-au uitat sa difuzeze telenovelele si alte filme,emisiuni de show-uri cu totfelul de cracite si cracanate,astea conteaza in rest..........Vai de Mama Ta Romanie si romane.
Imi pare rau ca nu mai am antena cu care sa prind moldovenii de peste Prut,cu siguranta acestea l-au sarbatorit cum se cuvine.