Portalul Revolutiei

Discutii generale => Forum => Subiect creat de: ctiron din Ianuarie 24, 2008, 05:48:13



Titlul: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ctiron din Ianuarie 24, 2008, 05:48:13
Preistoria:

Pana la jumatatea mileniului I i.Hr.  Descoperirile arheologice atesta existenta unor comunitati (civilizatii) preistorice; din aceasta perioada dateaza "Ganditorul" si perechea sa feminina (Cernavoda, jud. Constanta), opera de arta reprezentativa pentru preistoria europeana; in epoca bronzului se individualizeaza triburile indoeuropene ale tracilor.

Antichitatea:

Jumatatea secolului al VII-lea i.Hr  Intemeierea coloniilor grecesti pe litoralul dobrogean al Marii Negre: Histria (azi Istria, jud. Constanta), Tomis (azi Constanta), Callatis (azi Mangalia, jud. Constanta)

514 i.Hr  Herodot ii mentioneaza pentru prima data pe getii dobrogeni, ramura a tracilor nordici; din acest moment, mentiunile documentare referitoare la geto-dacii din spatiul carpato-dunarean se inmultesc.

Circa 82 - 44 i.Hr  In timpul lui Burebista se produce o actiune de unificare a geto-dacilor, majoritatea triburilor intrand sub ascultarea acestuia.

86-106 d.Hr.  Domneste regele Decebal, care incearca sa refaca unitatea dacilor, pierduta dupa moartea lui Burebista.

101-102, 105-106  In urma a doua razboaie decisive, statul geto-dac, condus de Decebal, era transformat in provincie a Imperiul roman; latina devine limba oficiala in provincie.

271-275  Retragerea armatei si a administratiei romane din Dacia din fata deselor atacuri ale barbarilor; populatia romanizata continua sa locuiasca in spatiul fostei provincii; inceputul raspandirii crestinismului prin misionari.

Secolele IV-VI  Se produc navalirile popoarelor migratoare (goti, huni, gepizi, avari, slavi), pe fondul ruralizarii tot mai accentuate a fostei provincii romane; barbarii se aseaza temporar in acest spatiu, provocand deplasari de populatii.

Secolul VII  Dupa acest moment, procesul de formare a poporului si a limbii romane poate fi socotit ca incheiat; limba romana este o limba de origine romanica, neo-latina.   

                 

 Evul mediu:

Secolele IX-XIII  Ultimele valuri ale migratiilor (maghiarii, pecenegii, cumanii, tatarii).

Catre 1320  Se constituie statul medieval al Tarii Romanesti, la sud de Carpati, in timpul lui Basarab I (circa 1310-1352).

1359  Constituirea celui de-al doilea stat romanesc, Moldova, la rasarit de Carpati, sub conducerea lui Bogdan I (1359-1365).

1395  Tara Romaneasca incepe sa plateasca tribut turcilor, pentru o scurta perioada, in timpul domniei lui Vlad Uzurpatorul; dominatia otomana se va instaura tot mai ferm dupa 1420.

1441-1456  Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, conduce lupta antiotomana, coalizand si fortele Tarii Romanesti si ale Moldovei; el reuseste sa-i impiedice pe turci sa inainteze spre Europa Centrala.

1456  Moldova incepe sa plateasca tribut Imperiului otoman, in schimbul rascumpararii pacii.

1456-1462  In Tara Romaneasca domneste Vlad Tepes, care duce o politica de pastrare a autonomiei in fata turcilor

1457-1504  In Moldova domneste Stefan cel Mare, care incearca sa evite intrarea sub dominatie otomana a statului moldovean; el reuseste sa-i infranga pe turci la Vaslui (ianuarie 1475).

1541  Dupa desfiintarea statului maghiar (ultimul rege moare pe campul de lupta, la Mohacs, in 1526), Transilvania devine principat autonom, platind tribut turcilor, ca si celelalte doua state romanesti extracarpatice.

1600  Unirea de scurta durata a Tarii Romanesti, Moldovei si Transilvaniei sub conducerea lui Mihai Viteazul (1593-1601).

1632-1654  Domnia lui Matei Basarab in Tara Romaneasca, perioada de stabilitate, prosperitate si progres cultural; masurile sale duc la consolidarea statului muntean.

1634-1653  In Moldova domneste Vasile Lupu, care impune un regim autoritar. Moldova se bucura in aceasta perioada de prosperitate economica.

1688-1714  Domnia lui Constantin Brancoveanu (?printul aurului?) in Tara Romaneasca; acesta duce o politica de echilibru, incercand sa pastreze autonomia statului muntean intr-o perioada de mari schimbari politice internationale; progrese in domeniul economic si cultural, modernizarea aparatului de stat.

1693 si 1710-1711  Domnia lui Dimitrie Cantemir in Moldova, care se aliaza cu Imperiul Tarist (Rusia), in incercarea de a iesi de sub dominatia otomana.

1697-1698  Unirea unei parti a ortodocsilor din Transilvania cu Biserica Romei; ia nastere Biserica greco-catolica.

1711 si 1716  Se instaureaza regimul fanariot in Moldova si Tara Romaneasca, in urma caruia se modifica statutul juridic al Tarilor Romane, iar puterea domnului era limitata; fanariotii sunt greci de origine, proveniti din cartierul Fanar al Constantinopolului.

1741-1742 si 1746-1749  Constantin Mavrocordat realizeaza o serie de reforme de natura fiscala si sociala (desfiintarea dependentei taranilor), sub influenta curentului illuminist.

                 

Perioada moderna:

1821  Miscarea condusa de Tudor Vladimirescu, care porneste din Oltenia si cuprinde aproape intregul principat; principalul sau efect a fost reinstaurarea domnilor pamanteni.

1831-1832  Se adopta Regulamentele organice, ca legi fundamentale ale Tarii Romanesti si Moldovei; prevederile acestora aduc schimbari importante in toate domeniile.

1848  Miscare revolutionara desfasurata in Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania, in contextul actiunilor revolutionare europene; cerintele au vizat inlaturarea privilegiilor feudale si recunoasterea libertatilor individuale, iar in cazul Transilvaniei au avut si o componenta de emancipare nationala.

5, 24 ianuarie1859  Adunarile elective din Moldova si Tara Romaneasca aleg ca domn pe Alexandru Ioan Cuza, realizand astfel unirea celor doua principate; in timpul domniei sale apar primele partide politice in Romania, liberalii si conservatorii.

1866  Este proclamat domn Carol I de Hohenzollern, iar la 29 iunie se adopta Constitutia noului stat, numit Romania.

1 iunie 1878  Congresul de la Berlin recunostea independenta Romaniei in raport cu Imperiul otoman.

1881  Romania era proclamata regat, iar Carol I devenea primul rege al tarii.

1914    Ferdinand I devine rege al Romaniei, in urma mortii lui Carol I, unchiul sau.

       

Perioada comunista:

1947  Partidele din opozitie sunt desfiintate; in decembrie , se produc abdicarea silita a regelui Mihai si proclamarea Republicii Populare Romane.

Iunie 1948  Nationalizarea intreprinderilor industriale, bancilor, minelor si intreprinderilor de transport; introducerea planificarii centralizate.

1949-1962  Procesul de colectivizare, prin care proprietatea asupra pamantului trecea, de fapt, in mainile statului.

1952  Gh. Gheorghiu Dej devine presedinte al Consiliului de Ministri (prim ministru); el era, in acelasi timp, secretar al Partidului Comunist Roman.

1965  La moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej, Comitetul Central al Partidului Comunist Roman il alege la conducere pe Nicolae Ceausescu; se adopta o noua Constitutie, iar numele tarii devine Republica Socialista Romania.

1968, august  Romania refuza sa participe la interventia sovietica din Cehoslovacia.

 

Revolutia romana din 1989:

1989  Dupa ce in noiembrie, la al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Roman, Ceausescu era reales ca secretar general, in decembrie, revolta populatiei din Timisoara si, mai apoi, in restul tarii, il determina pe Ceausescu sa fuga. Ulterior este prins, judecat si executat.

Incepand cu anul 1990, in Romania se instaureaza din nou democratia: republica parlamentara cu un presedinte ales la patru ani, pe baza votului exprimat liber. Reforma in domeniul economic (in principal, vizand privatizarea intreprinderilor de stat) si social (accente pe protectia sociala).

1991  Romania are o noua constitutie democratica, in urma votarii acesteia de catre parlament, si votata in cadrul unui referendum national.

1992, 1996, 2000  alegeri locale si generale pentru Parlamentul si Presedintia Romaniei. In urma acestora are loc succesiunea democratica la conducerea tarii atat a partidelor social democrate, cat si a celor liberale.

2003  Amendarea constitutiei Romaniei, in conformitate cu noul statut al tarii noastre, acela de membru cu drepturi depline in NATO, cat si cu aspiratiile pe termen scurt, de membru al Uniunii Europene.

 

Perioada contemporana:

1916-1918  Participarea Romaniei la primul razboi mondial alaturi de fortele Antantei.

1918 , 27 martie  Sfatul Tarii din Basarabia a votat unirea cu Romania;

15 noiembrie  Congresul national al romanilor din Bucovina proclama unirea cu Romania; 1 decembrie , la Alba Iulia, Adunarea nationala decreta unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania.

1930  Carol II, fiul lui Ferdinand, se incoroneaza ca rege, instaurand dupa cativa ani o dictatura personala.

1941-1945  Participarea Romaniei la al doilea razboi mondial.

1944  Patrunderea trupelor sovietice in tara; la 23 august regele Mihai declara razboi Germaniei si aliatilor ei


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ilie_jean_flt din Ianuarie 29, 2008, 08:21:49
Pt.ctiron:Foarte frumoasa istoria pe hirtie dar cite s-au pus in practica dupa revolutia romana din 1989? Republica parlamentara?In favoarea cui???A esalonului 2 al fostului partid comunist ? Reforma ??????? Ce reforma se cheama asta in momentul in care vinzi tot iar ce nu se poate vinde demolezi ?? Protectie sociala ? Ma faceti sa rid in hohote:Ce protectie sociala este asta din moment ce murim de foame la fel ca inainte de 1989?Trageti si singur concluzia.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: contra din Ianuarie 29, 2008, 09:04:41
ISTORIA E TRECUT IN PREZENT UNI NE VOR MORTII SI ALTI VOR CITI ISTORIE DA NU DESPRE NOI CI DESPRE NESIMTITII!!!!!!!!


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ilie_jean_flt din Ianuarie 29, 2008, 12:35:47
Pt.Contra:Nu intotdeauna stimate prieten daca pot sa iti spun asa , se scrie doar despre anumiti oameni asa cum ii numesti tu nesimtiti ci se scrie si despre adevaratii oameni care au facut si inca mai fac pentru noi mult bine dar nu sunt lasati sa-si faca treaba pentru ca supara anumite persoane.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: carmen21 din Martie 27, 2008, 09:40:51
BASARABIA
Istoricul numelui
Iniţial numele de Basarabia a fost dat stepei cuprinse între Marea Neagră - Dunăre - Prut - Nistru, cunoscută ulterior şi ca Bugeac. Acest teritoriu a fost cucerit în secolul al XIV-lea de la tătari de Alexandru Basarab, de la care i-a rămas şi numele de Basarabia. Mai târziu după ce a fost în componenţa Moldovei, a ajuns şi sub stăpânire turcească şi rusească. În 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut şi Nistru, pe care l-a denumit Basarabia, atribuindu-i astfel numele purtat până atunci de Bugeac (Basarabia veche) şi încercând astfel să-şi justifice actul de agresiune şi rapt teritorial.
Raptul  teritorial din 1812
În urma războiului ruso-turc din 1806 - 1812, câştigat de Imperiul Ţarist, ruşii cereau "ambele ţări româneşti". Doar iminenţa atacului lui Napoleon a făcut ca pretenţiile ruseşti să se reducă treptat, de la ambele ţări române, la toată Moldova, apoi la teritoriul Moldovei dintre Nistru şi Siret, pentru ca până la urmă pretenţiile să se menţină asupra ţinutului dintre Nistru şi Prut. Anexarea teritoriului amintit anterior a fost posibilă prin Tratatul de la Bucureşti din 16/28 mai 1812, când primul dragoman al Porţii a trădat în schimbul unui latifundiu şi al unui inel foarte preţios. Ulterior primul dragoman a fost executat pentru trădare din ordinul Porţii.
Între 1856 şi 1878 judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail au fost în componenţa Moldovei, respectiv a României.
Unirea de la 1918
Declanşarea revoluţiei ruse din februarie 1917 a însemnat şi începutul prăbuşirii ţarismului. În acest context provinciile anexate de ruşi cu forţa tind să devină autonome, pentru ca mai apoi să se separe cu totul de puterea rusească. Astfel la Chişinău în data de 3 martie 1917 a fost înfiinţat Partidul Naţional Moldovenesc sub conducerea lui Vasile Stroescu şi care avea ca obiectiv "crearea unei diete provinciale numită Sfatul Ţării". Prima întrunire a Sfatului Ţării a avut loc în ziua de 21 noiembrie 1917 când a fost ales în funcţia de preşedinte Ion Inculeţ, în timp ce Pan Halippa a fost ales vicepreşedinte, iar secretar a devenit Ion Buzdugan. Sfatul Ţării a proclamat oficial Republica Democrată Moldovenească la data de 2 decembrie 1917.
Declanşarea revoluţiei bolşevice în octombrie 1917 când puterea în Rusia a fost câştigată de comunişti a adus şi armistiţiul între ruşi şi germani, trădând astfel armata română rămasă singură pe frontul de est fiind şi ea nevoită în cele din urmă să accepte armistiţiul cu germanii la 9 decembrie 1917. Aflată în retragere prin Basarabia armata rusă a început să jefuiască, să violeze şi să omoare populaţia civilă românească, fruntaşii basarabeni fiind asasinaţi şi impuse organizaţiile comuniste. În aceste condiţii la 22 decembrie 1917, Sfatul Ţării a cerut guvernului aflat la Iaşi să trimită armata să restabilească ordinea. Trupele conduse de generalul Broşteanu au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 1918 reuşind eliberarea Chişinăului la 9-16 Ianuarie 1918 pentru ca în câteva zile să elibereze complet Basarabia.
Odată ce Sfatul Ţării proclamă independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti la 24 ianuarie 1918 apar şi pretenţiile teritoriale din partea Ucrainei. Intenţiile de unire cu România sunt exprimate prin "moţiuni de unire votate de diferite judeţe (Soroca, Bălţi)". Unirea cu România a fost hotărâtă de Sfatului Ţării la 27 martie 1918
Raptul teritorial din 1940
O nouă ruptură a Basarabiei de teritoriul românesc s-a produs în 1940, ca urmare a protocolului adiţional secret al pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 şi a ultimatumurilor transmise României de către Uniunea Sovietică, stat care, în vara lui 1940, la data de 28 iunie 1940, a anexat Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţei (acesta nefăcând obiectul ultimatului). În timpul retragerii pripite şi haotice din aceste teritorii armata şi administraţia română au fost supuse la umilinţe şi asasinate. Aceste acţiuni împotriva unor reprezentanţi oficiali ai Statului Român au fost comise de unităţi paramilitare sovietice infiltrate şi de comunişti. După ce Basarabia a fost ocupată în 1940 de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părţi. Partea centrală a fost denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească şi era formată din 30.000 km² basarabeni, plus 4.100 km² de teritoriu de pe malul stâng al Nistrului dintr-o aşa zisă republică autonomă moldovenească de 8.000 km² care fusese înfiinţată tot de Stalin în 1924 cu scopul de a avea o bază pentru o ulterioară anexare a Basarabiei.[necesită citare] Sudul Basarabiei (de la Marea Neagră) şi partea de nord a Bucovinei ce însumau 14.400 km², precum şi restul de 4.000 km² din fosta republică autonomă înfiinţată peste Nistru în 1924, au fost acordate Ucrainei.
Ocupaţia sovietică din 1940 a însemnat atât distrugerea sistemului economic cât şi al fiinţei naţionale în Basarabia, fiind deportaţi zeci de mii de români în Siberia la dispoziţiile date de Stalin. La 14 iulie în acelaşi an, la ordinul lui Beria familiile românilor basarabeni au fost dezmembrate şi deportate, bărbaţii fiind trimişi în lagăre diferite de cele unde au fost trimise femeile şi copii lor. Astfel bărbaţii au fost deportaţi în lagăre cum ar fi Kozeliscenski (500 bărbaţi), Futilovski (300 bărbaţi), iar restul familiilor lor alcătuite din femei şi copii în lagărele din Karaganda şi Aktiubinsk (11.000 de persoane). Aceste fapte cutremurătoare s-au repetat şi în 1941 (înainte de începerea eliberării ordonate de Antonescu), fiind deportaţi în regiunea Omsk, 6.000 de români basarabeni, în timp ce în regiunea Kirovsk au fost trimişi 10.000 de români basarabeni. Dezmembrarea familiilor a fost apilcată şi în aceste cazuri, bărbaţii find separaţi de familiile lor.
Eliberarea din 1941
Basarabia a fost eliberată de armata română, după intrarea României în cel de-al doilea război mondial, sub comanda lui Ion Antonescu, care a dat celebrul ordin: "Soldaţi, vă ordon, treceţi Prutul!", însă a rämas în componenţa statului român numai trei ani, deoarece la 23 august 1944 armata sovietică a reocupat-o. Acţiunile antiromâneşti întreprinse de comunişti, ajutaţi de elemente minoritare şovine, împotriva populaţiei civile române în 1940 s-au repetat în momentul retragerii armatei sovietice din iunie 1941. Ele s-au adăugat la crimele administraţiei sovietice. La asemenea fapte abominabile face referire şi în cartea "Ard malurile Nistrului" de Constantin Virgil Gheorghiu.
Invazia sovietica din 1944
După invazia din 1944, organizarea teritorială a rămas cea făcută de Stalin după raptul teritorial din 1940 când Basarabia a fost ruptă în trei părţi. Ocuparea din nou a Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţei a fost urmată pe timp de 50 de ani de o campanie de distrugere a fiinţei şi spiritualităţii româneşti prin deportări masive, interzicerea alfabetului latin, desfiinţarea bisericilor, teroare şi asasinate. Dacă în 1940 au fost deportaţi zeci de mii de români basarabeni, deportările şi exterminările în masă după 1944 s-au ridicat la cifre de sute de mii de români basarabeni.
Epoca postsovietica
După dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991, fosta Republica Sovietică Socialistă Moldovenească se declară independentă la 27 august 1991 sub numele de Republica Moldova, iar la 2 martie 1992 a fost recunoscută şi de Organizaţia Naţiunilor Unite
Încercările de unire cu România, iniţiate din ambele părţi, n-au dus la nici un rezultat, clasa politică moldovenească încercând să zădărnicească orice apropiere între cele două ţări. În momentul de faţă, limba de stat este română, potrivit Declaraţiei de independenţă. Constituţia Republicii Moldova, în articolul său 13, numeşte limba de stat moldovenească, iar Academia de Ştiinţe o numeşte corect română. Legea cu privire la funcţionarea limbilor, adoptată în perioada sovietică şi menţinută în vigoare până în prezent, proclamă identitatea linvgistică moldo-română, recunoscând că populaţia Republicii Moldova şi cea a României vorbeşte aceeaşi limbă.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Martie 27, 2008, 10:28:28
Astazi se implinesc 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania. Sa margem la biserici si sa aprindem lumanari pentru sufletele mari ale soldatilor romani dintotdeauna care mai sunt printre noi doar prin marile lor fapte de arme si credinta. Sa facem acest gest minimal de recunostinta in special pentru romanii din armata imperiala ruseasca, oameni care, cu o luciditate extraordinara (putem sa fim invidiosi noi, cei de acum), au decis infiintarea Sfatului Tarii si desprinderea Basarabiei de sub asuprirea straina si reintoarcerea ei la teritoriile locuite de fratii lor, la Romania.
Ce triste momente traim dragii nostrii eroi! Ocupantul a deznationalizat masiv populatia autohtona, i-a lovit pe romanii moldoveni in gena lor, in credinta lor (ca si pe cei de dincoace de Prut, cat au putut), incercand sa taie adanc o falie in chiar fiinta noastra. Dumnezeu sa va odihneasca in veci in Imparatia Lui Cereasca! Ne rugam pentru voi si va imploram sa va rugati la randul vostru Domnului sa nu ne paraseasca.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Martie 27, 2008, 10:51:08
Draga carmen21, "cucerirea" de care amintesti la inceputul postarii tale s-a facut tot printre romani. Printre Vlahi sau Valahi. Neamul nostru se intindea mult dincolo de Nistru, pana la Nipru. Venirea populatiilor mongolice, a tatarilor si a slavilor ne-a tot rarit randurile. Suntem urmasii dacilor si tracilor, cei care stapaneau aceasta parte de lume. Chiar si Romania Mare nu cuprindea decat teritoriile centrale ale ariei de locuire valaha. E adevarat ca nici Burebista n-a reusit sa uneasca decat o parte a triburilor geto-dace, multe ramanand inafara administratiei sale. Ce ne spune  Herodot despre traci: "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume dupa cel al inzilor. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de nebiruit si cu mult mai puternic decit toate neamurile. Dar acest lucru este cu neputinta si niciodata nu se va infaptui. De aceea sint acestia slabi".


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: carmen21 din Martie 27, 2008, 11:20:00
Sunt întru-totul de acord cu tine iar de la Herodot sunt consemnări târzii ale locuirii noastre. Ne regăsim greu în consemnările scrise pt. că istoria este narată de cuceritori nu de localnici.
În privința inzilor și ei au coborât cu Rama, cam cu 2000 ani î.e.n. (ca și aheii) tot de prin zona noastră și au șters cât au putut urmele locuitorilor cuceriți, dravidienii.Iar latinii, plecați tot de aici au cucerit o parte a Italei abea după încă 1000 de ani.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Martie 27, 2008, 11:38:40
Pastorii din preajma Carpatilor mergeau cu turmele pana in Urali, ghidati de "Drumul Zeilor", o insiruire de megaliti ce se intindea din partile noastre pana departe in stepa rasariteana.
Da carmen21, dar cine ar sta sa ne asculte fara sa ne acuze de protocronism si toate cele?! Nu vezi ca cei care diriguiesc treburile statului nostru (mai e al nostru oare?) mai mult incearca sa ascunda marturiile trecutului decat sa le puna in valoare. Intra pe www.civicmedia.ro, de exemplu, ca sa vezi cu ce se ocupa Institutul Cultural Roman, condus de (patibularul) Patapievici, roman neaos cum sunt eu stirpe de  nobil vienez. Pe prima pagina, in dreapta, vei vedea si Actul Unirii votat de Sfatul Tarii la 27 martie 1918.
Mai bine sa mergem la biserica sa aprindem macar o lumanare!



Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ilie_jean_flt din Martie 27, 2008, 21:53:24
Spune-le asta papagalilor care ne conduc stimate prieten Nor si o sa observi ca o sa iti dea cu tifla.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: carmen21 din Martie 27, 2008, 22:33:56
Nu intru pe civic media ca sunt împotriva noastră iar intelectualii cu patalama nu-și suportă poporul, fiind de regulă alogeni.
Eu am scrs artcolul de pe prtal, că știu că nu mă cert degeba si mă primesc, indiferent ce scriu ulterior.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ilie_jean_flt din Martie 27, 2008, 23:45:57
Pt.Carmen21:Si cind il mai auzi pe Patapievieci ca ii este rusine ca este roman atunci de ce nu emigreaza undeva intr-o tara bananiera?


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Martie 28, 2008, 15:06:21
Nu intru pe civic media ca sunt împotriva noastră iar intelectualii cu patalama nu-și suportă poporul, fiind de regulă alogeni.
Eu am scrs artcolul de pe prtal, că știu că nu mă cert degeba si mă primesc, indiferent ce scriu ulterior.
Ba sa intri, carmen21, sa intri. Cei de acolo nu sunt dusmanii nostrii. S-au prins si ei care e trendul, ca da bine "sa te dai  la revolutionari" si au actionat in consecinta. Dar nu trebuie sa ne suparam pe ei (chiar daca ne mahneste atitudinea lor). De ce crezi tu ca a spus Mantuitorul "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac"?
Si inca ceva. Daca n-am fi avut ardeleni ortodocsi care sa stie limba maghiara, sa-si fi facut studiile la Budapesta si Viena, intrati chiar si in Dieta (sa nu uitam ca, dupa alegerile din 1906, fruntasii nostrii se mobilizeaza si reusesc sa trimita in Dieta de la Budapesta nu mai putin de 17 reprezentanti ai romanilor transilvaneni), nu prea stiu cum am fi reusit sa rasturnam asuprirea straina milenara.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ilie_jean_flt din Martie 28, 2008, 15:54:29
Pt.Nor:Am si eu o intrebare de bun simt:De ce oare nu incearca sa se dea la mamicile lor si nu la niste oameni care au iesit cu pieptul gol in 1989 pentru apararea unor idei?Pentru ca am o stima deosebita pentru acei oameni care in 1989 nu au precupetit nici un efort si au iesit in strada iar printre ei ne-am aflat si noi.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 04, 2008, 23:57:50
Am un link pentru voi:
www.trilulilu.ro/Soldatino/5ddccd18856f3b


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ilie_jean_flt din Mai 05, 2008, 08:52:25
Da Nor noi romanii in general i-am acceptat pe toti cei care au fost in aceasta tara si din care s-a furat de 2000 de ani si inca se mai fura dar acum cu ajutorul celor care ne conduc dar pentru altii suntem inca niste sclavi.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 07, 2008, 00:12:36
Iata ca apucaturile fasciste au traversat Europa si s-au inradacinat si in Polonia.

Ucigasii celor 100 de Claudiu Crulic
Publicat in: Special . de Andrei Bădin

Detalii in continuare:
Un articol pe care l-am scris in Jurnalul National de miercuri:
Iadul din închisorile poloneze acoperit de lege
06/05/2008
de Andrei Badin
Dezvăluiri șocante în presa poloneză. Cel mai important cotidian de la Varșovia, "Gazeta Wyborcza”, scrie că românul Claudiu Crulic nu este singura victimă a iadului din închisorile poloneze. Mai mult, conform dezvăluirilor făcute de "Gazeta Wyborcza”, autoritățile poloneze sunt acoperite de lege în cazul Crulic astfel încît vinovații nu vor păți nimic. Acest lucru în ciuda faptului că la Varşovia s-a anunțat oficial crearea a trei comisii de anchetă, care aflăm acum nu vor putea să îi pedepsească pe vinovați.


Românul Claudiu Crulic nu este singurul arestat din Polonia care a fost adus în agonie la spital, unde a murit, scrie prestigiosul cotidian polonez "Gazeta Wyborcza”. Numărul deţinuţilor care mor imediat după ce au fost transportaţi în spitalele civile creşte de la an la an. Potrivit statisticilor Direcţiei Penitenciarelor din Polonia, în 2004 au fost 19 victime, iar în 2007 – 36 de morți. În ultimii patru ani s-au înregistrat în total aproape 100 de cazuri asemănătoare celui al lui Claudiu Crulic.

OROAREA DIN MONTELUPE. Cotidianul polonez prezintă mai multe cazuri care au avut loc în închisoarea Montelupe din Cracovia, acolo unde a fost întemnițat și Cluadiu Crulic. Unii au scăpat cu greu cu viață, alții au murit. O sursă din închisoare a povestit pentru "Gazeta Wyborcza” :”La sfîrşitul lui 2004 a fost adus la arestul Montelupe din Cracovia un ucrainean. Colegii de celulă l-au chinuit trei zile. L-au forţat să bea apă amestecată cu chimicale, de pildă cu pastă de dinţi. Nu l-au lăsat să folosească toaleta. S-a umflat, a suferit modificări neurologice. Nu se mai ridica din pat. Personalul nu a reacţionat. De-abia cînd şi-a pierdut cunoştinţa au acţionat. S-a dus un curier la tribunal cu cererea de anulare a arestului şi a aşteptat decizia la uşă. Cînd a primit-o, ucraineanul a fost transportat la un spital civil. A supravieţuit”.

CAZ TRAS LA INDIGO. O altă victimă a fost un cetățean suspectat de infracţiuni economice care a fost adus la arestul Montelupe în octombrie 2003. Suferea de ficat. "Mi-a trimis scrisori în care mă implora să îl scot din arest”, spune deputatul Jan Widacki, pe atunci avocatul acestuia. "Am vrut să fie internat într-un spital în libertate, credeam că argumentele sunt puternice. S-a dovedit că am fost neputincios”. Cazul acestuia este tras la indigo cu cel al lui Claudiu Crulic. Cînd era în agonie i s-a anulat arestul.A ajuns la spital cu patru zile înainte să moară. "Am crezut că Direcţia Penitenciarelor şi judecătorii vor învăţa ceva din această poveste. Cazul lui Crulic arată că nu au fost trase concluziile”, spune deputatul Widacki.

SUBTERFUGIUL LEGAL. În cazul Crulic vinovații vor scăpa, spune Gazeta Wyborcza. Cotidianul polonez afirmă că "dacă bolnavul din arest sau închisoare moare într-un spital civil, nu se declanşează o procedură împotriva lucrătorilor”. "E un truc vechi, îl ştie toată lumea. Se face cerere către tribunal pentru anularea de urgenţă a arestului, iar omul este scos în ultima clipă în afara zidurilor”, dezvăluie ziarului un angajat din Administrația Penitenciarelor.”Nu există prevederi care să impună Direcţiei Penitenciarelor declanşarea unor proceduri judiciare în cazul decesului "unui om liber”, adică în urma anulării arestului sau a deciziei de pauză în efectuarea pedepsei”, confirmă Luiza Saapa, purtătoarul de cuvânt a Direcţiei Penitenciarelor.

DEZASTRUL. Pawel Moczydowski, fostul şef sl Direcţiei Penitenciarelor în anii 1990-1994, spune că este vorba de un adevărat dezastru în sistemul medical din penitenciarele poloneze. "Oficial, în închisori lucrează 800 de medici, în practică însă, cu normă întreagă sunt maxim 80. Restul vin la serviciu doar pentru a lua banii pe o parte de normă. Spitalul din închisori nu este locul cu care se identifică, de fapt ei consideră adesea că nu are rost să depună efort pentru a trata asemenea oameni”, a declarat acesta pentru Gazeta Wyborcza. O situație șocantă este povestită de un medic care a stat câteva luni în închisoare. "Am solicitat o ecografie. Mai întâi mi s-a spus că acolo nu e sanatoriu. În final mi-au făcut, dar rezultatul l-am citit singur, pentru că medicul din arest arăta de parcă văzuse prima oară în viaţă aşa ceva”, povestește acesta în interviul acordat "Gazetei Wyborcza”.

IADUL LUI CRULIC. Claudiu Crulic a fost lăsat să moară. Acest lucru este dovedit de documentele din dosarul tînărului roman. În acest dosar se găsesc şi faxurile trimise din spitalul penitenciar către tribunal. Ele informează despre starea sănătăţii acestuia. Primul este datat 3 ianuarie 2008. În acea zi, Crulic a fost adus pe targă la spitalul penitenciar. Numai că nu există nici o înștiințare oficială dinainte de această dată cu toate că Claudiu mai fusese spitalizat de două ori: la sfîrşitul lui octombrie și începutul lui noiembrie. Faxul din 3 ianuarie califică starea românului ca fiind în general "proastă”, "are organismul epuizat şi deshidratat”, dar "poate fi tratat în spitalul penitenciar”. Următorul diagnostic este datat 11 ianuarie: "poate fi tratat în spitalul penitenciar”. Documentele poloneze mai spuneau că dacă va fi necesar, "se va recurge la procedee medicale de salvare a vieţii, în caz de nevoie cu folosirea directă a forţei”. Cu toate că trecuseră deja peste 120 de zile de la declanșarea grevei foamei autoritățile poloneze "nu au considerat necesar” ca românul să fie salvat. Interesant este că conform precizărilor oficialităților poloneze abia pe 14 ianuarie, deci la patru luni de la declanșarea grevei, tribunalul îşi dă acordul pentru efectuarea analizei de sînge a bolnavului şi hrănirea lui prin perfuzie. Trei zile mai tîrziu, în 17 ianuarie, spitalul comunică tribunalului că "bolnavul este extrem de epuizat, nu poate face nici o mişcare”. Medicul nota pe actul de analiză a stării de sănătate: "Bolnavul necesită un tratament intensiv de durată al schimbărilor metabolice, care depăşeşte posibilităţile de tratare în condiţiile serviciului medical de penitenciar. Agravarea tulburărilor existente poate provoca decesul”. Este eliberat și a doua zi moare. Bărbatul de 1,75 ajunsese la 26 de kilograme


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ilie_jean_flt din Mai 07, 2008, 07:32:44
Si o sa mai fie asemenea cazuri pentru ca reprezentantii nostri de la ambasadele din strainatate nu isi fac treaba deloc,ei sunt multumiti cu functia calda pe care o au si atit.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 07, 2008, 11:29:16
Trebuie sa le scoatem din cap ca o asemenea functie ar fi una calduta, cel putin pentru posturile din anumite tari. Sa se duca gata stresati, atunci cand sunt numiti, sa-i obsedeze ca trebuie sa faca fata solicitarilor multiple dintr-o tara straina in care traiesc, sa zicem, 200000 de romani.
Cine are o cunostinta la Ministerul de Externe? Am o propunere care poate sa rezolve leneveala nesimtita a diplomatilor nostrii detasati pe la legatiile noastre din strainatate.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ilie_jean_flt din Mai 07, 2008, 16:51:42
Trebuie cautat printre colegii nostri este imposibil sa nu stie vreunul pe careva pe la Externe.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: carmen21 din Mai 07, 2008, 22:32:37
Si o sa mai fie asemenea cazuri pentru ca reprezentantii nostri de la ambasadele din strainatate nu isi fac treaba deloc,ei sunt multumiti cu functia calda pe care o au si atit.
Ba își fac treba pentru care sunt trimiși. Majoritatea, după cum s-a observat, sunt securiști și au învățat diplomația vechiului regim, cu alte reguli. Ei nu sunt învățați să fie în slujba cetățenilor țării care o reprezintă, ci sunt funcționarii regimului și răspund comenzilor politice.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ilie_jean_flt din Mai 08, 2008, 13:30:06
Bravo Carmen ai atins in sfirsit coarda sensibila,toti asculta de partidele lor si de ordinele venite de la Bucuresti fara sa ii intereseze nimic.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: carmen21 din Mai 13, 2008, 09:42:26
Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reti din partile Austriei si Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, pana si Numizi si Mauri din nordul Africii ( CM-am intrebat de multe ori care este motorul schimbarilor pozitive intr-o societate si trebuie sa recunosc ca de cele mai multe ori sunt tinerii care refuza sa accepte un adevar relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legati de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce cauta un adevar absolut. Deci pe ei ii indemn sa-si intrebe profesorii de istorie si de limba romana:
Cat la suta din Dacia a fost cucerita de romani ?
Si daca profesorul stie raspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se intindea de la vest la est, de la lacul Constanta-Elvetia de azi si pana dincolo de Nipru).
Urmeaza alta intrebare: Cati ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei ?
Si daca profesorul va raspunde : numai 164 de ani, atunci puteti merge la urmatoarea intrebare:
Soldatii 'romani' chiar veneau de la Roma si chiar erau fluenti in limba latina ?
Aici le va fi si mai greu sa va raspunda, caci acei soldati 'romani' vorbeau orice limba numai latina nu ! Cohortele aflate pe pamantul Daciei cuprindeau soldati din diferite parti ale imperiului roman, uneori foarte indepartate. Gasim Britani din Anglia de azi, Asturi si Lusitanieni din peninsula Iberica, Bosporeni din nordul Marii Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din partile
.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).
Si ultima intrebare: cum a fost posibil ca intr-un asa de scurt interval istoric TOATA populatia Daciei sa-si uite limba si sa invete o limba noua, limba latina , de la niste soldati 'romani' care nici ei nu o vorbeau ?
Cand toate popoarele civilizate din lume initiaza, desfasoara si promoveaza valorile istorice care le indreptatesc sa fie mandre de inaintasii lor, gasim opinia unor astfel de 'adevarati romani', care, nici mai mult, nici mai putin, spun despre formarea poporului daco-roman: 'soldatii romani au adus femeile si fetele dace in paturile lor si asa s-au nascut generatii de copii, care invatau numai limba latina de la tatal lor, soldatul 'roman'...
Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug si de pe Nipru, acele sotii si fete de traco-geti si carpi, de la sute si sute de kilometrii departare ca sa fie 'fecundate' de soldatii 'romani'?
Dupa parerea stimabililor, femeile daco-gete erau si 'curve', ba chiar si mute, nefiind in stare sa-si transmita limba stramoseasca copiilor lor! Cit despre noi, urmasii lor, cum ne-am putea numi altfel decat 'copii din flori' aparuti dintr-o aventura amoroasa a intregii populatii feminine dacico-gete, la care masculii autohtoni priveau cu 'mandrie', asteptand aparitia 'samburilor' noului popor si grabindu-se, intre timp, sa invete cit mai repede si mai bine noua limba, limba latina, cand de la sotii, cand de la fiicele lor (iubite ale soldatilor romani cuceritori) ba chiar si direct, de la soldatii romani navalitori ce le-au injosit caminele...
La Centrul Cultural Roman, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o alta somitate, de origine romana, prof.dr. in arheologie Ioan Pisso, ca dacii au invatat latina, de la romani, prin baile de la Sarmisegetusa lui Traian! De ce prin baile romane si de la niste soldati cam fara haine pe ei? Nu prea stiu ce a vrut sa spuna stimabilul profesor din Cluj despre barbatii daci, dar cred ca nici un roman, nici macar in joaca, nu are voie sa faca o astfel de afirmatie decat daca... de fapt tot dansii ne spun ca ne tragem din 'doi barbati cu... 'brate tari' !
Astfel de declaratii  `istorice' te fac sa-ti doresti sa fii orice, numai roman nu !
 'Domnilor, Dacia a fost cotropita de romani in proportie de numai 14% si pentru o perioada istorica foarte scurta, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost calcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut ca intr-o asa de scurta perioada istorica, dacii sa fi invatat latina , fara ca pe 86% din teritoriul lor sa-i fi intilnit pe soldatii romani. Dar daca nu de la romani au invatat dacii latina , atunci de la cine? - se intreaba aceeasi demni urmasi ai lui Traian?
Herodot ne spune ca, cel mai numeros neam din lume, dupa indieni, erau tracii. Iar Dio Casius ne spune si el: 'sa nu uitam ca Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian si Decebal au fost razboaie fraticide, iar Tracii au fost Daci'. Faptul ca dacii vorbeau ' latina vulgara', este 'un secret' pe care nu-l stiu numai cei ce refuza sa-l stie.
'Cind sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmi-seget -usa n-au trebuit talmaci,
afirma Densusanu si asta totul schimba.
Deci, dacii si romanii vorbeau aceiasi limba !'
Daca astazi se considera ca 95% din cunostintele acumulate de omenire sunt obtinute in ultimii 50 de ani, sa vedem cum si notiunile noastre despre istoria poporului daco-roman pot evolua. Cind nu de mult s-a publicat teoria evolutiei speciei umane in functie de vechimea cromozomala, s-a ajuns la concluzia ca 'prima femeie' a aparut in sud-estul Africii. Urmatorul pas urias a fost in nordul Egiptului, iar de aici, in Peninsula Balcanica.
Cind profesoara de arheologie lingvistica Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a inceput sa vorbeasca despre spatiul Carpato-Dunarean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a inceput sa existe, am fost placut surprins si m-am asteptat ca si istoricii nostri sa reactioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tacere.
Cind profesorii Leon E. Stover si Bruce Kraig in cartea 'The Indo-European heritage', apruta la Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jackson Boulevard, Chicago, Illinois 60606, vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europa a mileniului 5 i.d.H., care-si avea locul in centrul Romaniei de azi, sa nu fim mindri?
Cind studiile de arheologie moleculara ne indreptatesc sa ne situam pe primul plan in Europa ca vechime, nu-mi este usor sa le raspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun  inteligent altii despre noi si nici macar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction) , pot determina originea materna a unor mumii vechi de sute si mii de ani. Teoria genoamelor situeaza spatiul carpato-dunarean ca fiind, nici mai mult nici mai putin decat, locul de unde a inceput Europa sa existe, locul unde acum 44.000 de ani sosisera primele 3 Eve si primul Adam...
Cand am scris 'Epopeea Poporului Carpato-Dunarean' , si volumele 'Noi nu sintem urmasii Romei', 'In cautarea istoriei pierdute' si 'Calatorie in Dacia - tara Zeilor', m-am bazat pe astfel de cercetari, dar si pe cartea unei somitati in domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, professor la Universitatea din Oxford, Anglia, caruia I se publica, in anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, 'The History of Civilization' , ' The Aryans'. El exploreaza intr-un mod fascinant originea si difuzarea limbilor in Europa preistorica. Intre paginile 176-177 publica si o harta aratind leaganul aryenilor in timpul primei lor aparitii: si minune mare, spatial Carpato-Dunrean este cel vizat !
Cand roata, plugul, jugul, caruta cu doua, trei si patru roti apar pentru prima data in lume pe teritoriul nostru, dacic, cand primul mesaj scris din istoria omenirii se gaseste tot pe teritoriul nostru, la Tartaria , cand primii fermieri din Europa sunt descrisi pe acelasi spatiu, intr-o perioada cind Anglia abia se separa de continent si din peninsula devenea insula - 6,500 i.d.H., (vezi John North, 'A new interpretation of prehistoric man and the cosmos', 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas, New York, 10020, Chronology), nu-ti vine a crede ca tocmai cei pentru care aduni aceste informatii formidabile despre poporul si spatiul pe care il ocupa tara noastra, te deceptioneza !Nu de mult, la Primul Congres International de Dacologie, Bucuresti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor in istorie Augustin Deac ne vorbea despre 'Codex Rohonczy', o cronica daco-romaneasca, insumand 448 pagini, scrisa in limba romana arhaica, 'latina vulgara', cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagina se aflau scrise circa 9-14 randuri. In text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezinta diferite scene laice si religioase. Directia scrierii este de la dreapta la stinga si textul se citeste de jos in sus. Descoperim ca in bisericele vechi, daco-romanesti, cultul ortodox se exercita in limba 'latina vulgara', chiar pana in secolele XII-XIII, cand s-a trecut la oficierea cultului in limbile greaca si slavona.
Codexul cuprinde mai multe texte, ca 'Jurmantul tinerilor vlahi', diferite discursuri rostite in fata ostasilor vlahi inaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri. O cronica privind viata voievodului Vlad, care a condus Vlahia intre anii 1046-1091, Imnul victoriei vlahilor, condusi de Vlad asupra pecenegilor, insotit de note muzicale etc. Atunci se mira si se intreaba, pe buna dreptate, Domnul professor doctor in istorie Augustin Deac: 'de ce institutele de specialitate ale Academiei Romane au ramas pasive la descoperirea si descifrarea acestui document istoric, scris in limba daco-romana, latina dunareana, intr-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult inaintea celui latin al romanilor ?'
Dar, dupa orientarea ideologica ce o au, cei sus amintiti ar fi preferat ca acest diamant sa nu se fi descoperit. Academia Romana ar fi trebuit sa organizeze o mare sesiune stiintifica cu caracter nu numai national, cat mai ales international. Dar si ei, la fel ca si 'romanii adevarati', vajnicii urmasi ai lui Traian, vor sa arate omenirii ce inseamna sa fii umil si sa-ti dispretuiesti stramosii, trecutul si neamul...
Faptul ca NOI, Romanii, suntem stramosii tuturor popoarelor latine si nicidecum o ruda marginala a latinitatii, ar trebui sa ne faca sa ne mandrim si nicidecum sa cautam contra argumente, precum cei  lipsiti de intelepciune care isi taie cu sarg craca de sub picioare...

Cu deosebita stima,
Dr. Napoleon Savescu,
Fondator & Presedinte al 'Dacia Revival International Society of New York',


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 13, 2008, 23:35:43
Foarte adevarat si foarte trist. Ce s-ar mai putea spune? Ca selectia inversa a elitelor in Romania a functionat perfect astfel incat acum suntem condusi doar de prosti, hoti si agentii altora in tara noastra.

Iata cum procedeaza altii cu savantii lor (vezi fotografiile), daca tot a fost amintita Marija Gimbutas.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 14, 2008, 00:09:31
Nascuta in Est, plecata in West, in SUA, ca si dr. Savescu...


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 14, 2008, 00:15:32
Memoria ei este stimata si cultivata de autoritatile din tara de origine. Putem presupune oare ca acelasi lucru se va intampla in viitor si cu atitudinea autoritatilor din Romania in privinta d-lui Savescu?


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 14, 2008, 00:23:57
"Academia Romana ar fi trebuit sa organizeze o mare sesiune stiintifica cu caracter nu numai national, cat mai ales international. Dar si ei, la fel ca si 'romanii adevarati', vajnicii urmasi ai lui Traian, vor sa arate omenirii ce inseamna sa fii umil si sa-ti dispretuiesti stramosii, trecutul si neamul..."
Poate vom pricepe ca nimic nu e intamplator si ca dispretul cu care suntem privit noi, revolutionarii, nu e cauzat doar de prostiile si marsaviile catorva infiltrati printre noi, ci ca se datoreaza si urei pe care am provocat-o prin curajul si demnitatea de care am dat dovada candva.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 14, 2008, 00:55:19
Cosmin Ştefănescu: ,,Ocultarea istoriei neamului
In Dacologica

O serie impresionantă de artefacte a fost catalogată, fără să fie cercetată în prealabil, ca fiind falsuri fără valoare istorică. Astfel mintenaş au fost fabricaţi câţiva ţapi ispăşitori pentru a ascunde adevărul falsificării sau furtului acestor aşa zise… făcături. Mistificarea unor date s-a făcut în cazul tăbliţelor de la Sinaia şi în multe altele. Mai mult, acestea fiind catalogate drept falsuri, au fost vitregite de şansa de a fi văzute expuse la muzeu dar au fost depozitate/aruncate de-a valma în subsolul Muzeului Naţional de Arheologie din Bucureşti în nişte coşuri de nuiele timp îndelungat.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 14, 2008, 00:56:21
În momentul de faţă există două tabere: - Unii care încearcă să discrediteze piesele cum ar fi în Proiectul Limbilor Thraco-Daco-Moesiene - un site al lingvistului Sorin Olteanu în care acesta conchide că tăbliţele sunt falsuri fără să le studieze atent . -Un alt grup încearcă să dezgroape adevărul ascuns în întunericul istoriei. Aceştia sunt Dr.Săvescu, preşedintele „Societăţii Dacia Revival Internaţional”,Dan Romalo cu remarcabila carte „Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?”, Adrian Bucurescu în „Tainele tăbliţelor de la Sinaia”, Dumitru Manolache cu „Tezaurul dacic de la Sinaia”.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 14, 2008, 00:57:22
Dacă vrem să găsim informaţii despre aceste piese le putem căuta pe site-ul lingvistei Aurora Petan - Bibliotheca Dacica, în care susţine autenticitatea artefactelor . Dintre contestatari s-au ridicat voci în decursul timpului care au afirmat că autorii „falsurilor” ar putea fi Bogdan Petriceicu Haşdeu sau Nicolae Densuşianu, etc.Regele Carol I, în 1875, a reuşit să schimbe un teren din Bucureşti pentru un teren din Poiana Văcăriei care aparţinea Mănăstirii Sinaia, teren unde aveau să apară Castelul Peleş şi Pelişorul. Se pare că la momentul începerii excavaţiilor pentru construirea Peleşului s-au descoperit numeroase piese din aur inscripţionate în relief. După ce i s-au făcut copii în plumb, tezaurul a fost topit de regele Carol I şi transformat în fonduri necesare construcţiei.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 14, 2008, 01:01:04
Pe replicile pieselor de tezaur există imagini în clar ale cetăţii dacice Sarmisegetuza Regia care la vremea respectivă (1879) nu fusese încă descoperită (templu dezvelit de arheologul I.H.Crişan la finele anilor ‘50) cât şi scrieri încifrate, în relief precum si Şarpele Tomitan nedescoperit în acele vremuri. Din motivele pe care vi le-am enumerat mai sus, tezaurul de la Sinaia nu numai că nu a fost studiat, înregistrat, inventariat timp de aproximativ o sută de ani, dar a mai fost şi prădat până când au mai rămas doar câteva piese. Mă întreb aşa, într-o doară, dacă tot sunt falsuri de ce acei muzeografi care trebuiau să protejeze artefactele „au avut grijă” să le valorifice prin toată lumea.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 14, 2008, 09:10:05
Am trimis portalului cateva articole din revista Dacologica, dar vad ca intarzie postarea lor. In asteptare, am sa mai postez aici unul. Mai intai cateva cuvinte despre revista culese chiar din paginile ei.

"Revista DACOLOGICA este o publicatie de informatie culturala cu caracter alternativ , creata in cadrul unui proiect experimental rezultat din colaborarea dintre ARP - ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU si ASOCIATIA SCRIITORILOR CRESTINI DIN ROMANIA . Revista cuprinde studii , puncte de vedere si ipoteze in tema istoriei stravechi a regiunii carpato-danubiene propuse de autori din toata lumea . Ea contine stiri , studii sau rezultate diverse obtinute prin investigatii pluridisciplinare ( imbratisand cu precadere teme , personalitati si subiecte evitate de presa oficiala ) , opinii mai putin sau deloc cunoscute prin dezbaterile organizate intre ” figurile noului monopol ” al informatiei si istoriografiei , propuneri de examinari si de studiu tematic ce nu patrund la suprafata vietii publice din cauza ignorantei sau rea-credintei , puncte de vedere noi avand caracter de ipoteza sau de examen de laborator . Colaborarea la revista on-line DACOLOGICA este deschisa oricarui carturar roman , indiferent de locul unde se afla , de domeniul de exercitare practica si de ” palmaresul ” profesional.
Revista DACOLOGICA apare prin grija unui colegiu editorial si sub coordonarea ARP - ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU . Preluarea textelor aparute in Revista DACOLOGICA este posibila numai cu acordul autorului . Anunturile si comentariile redactionale pot fi reproduse cu mentiunea sursei . *Responsabilitatea asupra fiecarui text publicat apartine autorului conform reglementarilor internationale asupra acestui subiect . Opinia autorilor gazduiti nu este intotdeauna si opinia redactiei . Colaborarea la revista on-line DACOLOGICA este deschisa oricarui autor sau organizatii care doreste sa puna in circulatie un punct de vedere considerat de interes larg ori doreste sa faca mai cunoscuta o opinie sau o concluzie de utilitate in tematica propusa de editor . * Expeditia textelor se poate face la adresa de e-mail dacologica @gmail.com * Textele trebuie sa fie expediate in programul MS Word, in atasament la mesajul dvs., redactate cu diacritice romanesti , cu caractere ” Arial “, la marimea de 10 pixeli . La aceiasi adresa poate fi trimisa orice corespondenta destinata membrilor redactiei si orice opinie privitoare la materialul aparut sau dorit. Sunt binevenite , si vor fi studiate atent ,orice semnalari privind fapte , personalitati si situatii mai putin mediatizate , privind tematica de precadere a revistei. Publicatia fiind alcatuita prin voluntariat,colaborarea este onorifica. Avand in vedere ca dialogul cultural se afla in suferinta in Romania , orice stire despre carti aflate in lucru sau in curs de aparitie , despre lansari de carti noi sau despre manifestari culturale apartinand tematicii fundamentale a revistei DACOLOGICA vor fi utile si isi vor afla difuzarea cuvenita . Proiectele editoriale ale diferitelor edituri , indiferent de marimea lor sau de locul unde activeaza , vor fi primite cu solidaritate si vor fi propagate cu staruinta . Organizatiile , asociatiile sau grupurile de cercetare in domeniul tematic principal sunt chemate sa isi faca mai bine cunoscuta activitatea lor si prin aparitia in publicatiile editate de noi si prin mijloacele de comunicare pe care le avem acum si le vom inmulti in viitor.
"


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 14, 2008, 09:13:45
ATITUDINI - G.D. Iscru: „Naţiunea geto-dacă şi naţiunea română
Motto: 1: Naţiunea – „întrânsa ne-am născut, ea este mama noastră“ (Simeon Bărnuţiu, 184  2: „Naţiunea mea e lumea … Fără naţiunea mea nu e lume …“ (M. Eminescu)
Problema naţiunii etnice – principala permanenţă a istoriei – revine puternic în actualitate.
La începutul secolului XX, când forţele oculte, cu un apetit amplificat al dominaţiei mondiale, se pregăteau să ia „în primire“ Imperiul Ţarist, pentru a-l transforma în Imperiu Comunist, avea nevoie de o nouă teorie/viziune asupra naţiunii, care să le „justifice“ anihilarea până la desfiinţare a multelor naţiuni şi grupuri etnice din cuprinsul marelui imperiu. Ce nu anihilase autocraţia ţaristă, trebuia neapărat să anihileze, să desfiinţeze, cu un cuvânt mai nou: să „globalizeze“ comuniştii bolşevici în viitorul lor „poligon experimental“.
Pentru aceasta, în ajunul primului război mondial, cu câţiva ani înainte de a se lua hotărârea „trecerii“ de la un imperiu la celălalt, a fost „lansată“, sub semnătura tânărului pe atunci Iosif Djugaşvili, viitorul – celebru – LV. Stalin, „noua viziune“ asupra naţiunii etnice1: că ar fi apărut târziu, în prima etapă a epocii moderne, mai exact către sfârşitul secolului XVIII şi la începutul celui următor; că ar avea, istoriceşte, o viaţă limitată, urmând a se transforma, în viitor, în „altceva“ (nu se găsise „formula“; s-a găsit mai târziu: „poporul sovietic“/ „poporul unic muncitor“); că naţiunea are câteva caracteristici bine stabilite de autor iar dacă una lipseşte, naţiunea nu există; aceeaşi „soartă“ -se putea înţelege – urma să aibă şi Statul naţional – şi în acest sens a evoluat teoria comunistă asupra Statului naţional. Şi, cum în primii ani ai „Puterii sovietice“ teoria comunistă, varianta Troţki, includea „revoluţia permanentă“ ce urma a cuprinde lumea, înseamnă că „viziunea“ stalinistă avea un „viitor de aur“. Chiar când, în prima parte a deceniului 3 al secolului XX, a fost abandonată teoria troţkistă a „revoluţiei permanente“ şi bolşevicii s-au decis să se concentreze pe „globalizarea“ naţiunilor în imperiul lor, „viziunea“ stalinistă s-a consolidat şi s-a aplicat, „deocamdată“ în Imperiul comunist (U.R.S.S.), urmând ca „într-un viitor“ să se extindă. Dar, aproape incredibil, a influenţat, mai exact a „contaminat“ şi teoria ştiinţifică asupra naţiunii, teorie care devenise aproape o axiomă. Această „contaminare“ a determinat, în etapa interbelică şi în continuare, o dezbatere ştiinţifică, la capătul căreia s-a reafirmat, cu demonstraţia aferentă, teza corectă2. Între timp însă, „viziunea“ stalinistă se consolidase în U.R.S.S. iar după al 2-lea război mondial fusese extinsă la nivelul „lagărului socialist“, aşa încât „concurenţa“ a continuat. Şi continuă, căci nu puţini din cei „formaţi“ sub presiunea „viziunii“ staliniste s-au „obişnuit“ cu ea şi încă au „ezitări“ în a reveni la teza corectă, atunci când nu abandonează „subiectul“, devenit pentru ei „incomod”; iar nostalgici încă mai sunt; şi fani pot fi racolaţi prin „tehnici speciale“. În acest context – şi ştiinţific şi politic –, în condiţiile războiului total şi atipic pe care neoimperialismul contemporan l-a declanşat, cu multe decenii înainte, naţiunilor lumii, război însoţit în paralel, de „oferta“ „integrării“ şi „globalizării“ naţiunilor lumii în megafo politice zonale, cu gândul chiar la una planetară, „doctrinari“ ai aşa-zisei „Noi Ordini Mondiale“ au simţit nevoia să reia şi să „dezvolte“ teoria naţiunii, prin care să, justifice“ respectiva „ofertă“. De notat că se evită cuvântul „imperiu“, cu atât mai mult expresia „imperiu universal“, din motive uşor de înţeles, preferându-se cuvântul mai „blând“ şi chiar tolerant, acela de „uniune“. Dar dacă odinioară tânărul Djugaşvili se purtase mai cu „mânuşi“ cu naţiunea, postulândb-i dispariţia într-un viitor, noii „doctrinari“ s-au decis să ia „taurul de coarne“, atacând direct fiinţa naţiunii etnice şi raţiunea de a fi a Statului naţional.
Astfel, în ultimii ani a fost lansată noua teorie: că naţiunea etnică – adică aşa cum s-a constituit ea în Antichitate şi cum a luptat să rămână în istorie până azi, cu dorinţa supremă de a se organiza într-un Stat naţional independent – trebuie să se transforme, neapărat, într-o aşa numită naţiune civică, condusă după un Cod de legi emanat de la Centrul megaformaţiunii politice în care urmează a se „integra”; iar Statul naţional să se transforme într-un aşa numit Stat civic şi multicultural sau – tot un aşa-zis – Stat de cetăţenie, cu aceasta Statul naţional fiind lichidat3; încă şi mai repede, căci el, practic, în curând nu va mai exista, „integrarea“ şi „globalizarea“ topindu-l în megaformaţiunea politică amintită.
În acest studiu, pornind de la conţinutul corect, ştiinţific al conceptului de naţiune, ca naţiune etnică, autorul evocă geneza şi evoluţia primei naţiuni a Europei, naţiunea traco-geto-dacă, continuată direct prin naţiunea română, referindu-se la lupta lor permanentă de-a lungul istoriei pentru dreptul lor inalienabil la existenţă, la identitate, unitate, integritate şi suveranitate, la constituirea, consolidarea şi apărarea Statului naţional independent, în conformitate cu legitatea istorică, dar şi la efortul forţelor de dominaţie de a anihila până la lichidare această naţiune. Exemplificările pot fi extinse la toate naţiunile lumii, căci toate au fost şi sunt supuse unei asemenea primejdii.
1. G.D. Iscru: Formarea naţiunii române, Casa de editură şi librărie „Nicolae Bălcescu“, Bucureşti, 1995, unde se face critica „viziunii“ staliniste.
2.Ibidem.
3. Vezi luările de poziţie pro ale d-lor Adrian Severin şi Bogdan Aurescu în ziarul „Ziua“ din februarie – martie 2006, citând în sprijin Recomandarea 1735, din ianuarie 2006, a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei şi alte documente ale U.E.
Conf. univ. dr. G. D. ISCRU


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ilie_jean_flt din Mai 14, 2008, 09:50:15
Nor daca domnii de la Ministerul Invatamintului au scos din examenul de bacalaureat toti scriitorii romani putem pe viitor sa ne asteptam si la alte surprize si mai mari,si atunci cum vrei sa fie recunoscut dreptul nostru de natiune primordiala in Europa daca cei care ne conduc nu o fac?


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 14, 2008, 10:33:39
O vor face altii daca nu romanii. Europa globalizata va cauta un centru unic in trecutul ei indepartat, o borna 0 de unde sa fi evoluat toata civilizatia europeana. Dar sper sa nu ne lasam nici noi invinsi. Oameni perecum dl Iscru si altii mai tineri, vor duce mai departe lupta pentru cunoastere (autocunoastere) si adevar. Pamantul nostru ne rezerva, noua si tuturor celorlalti, inca multe surprize.
"În noapte undeva mai e
tot ce-a fost şi nu mai e,
ce s-a mutat, ce s-a pierdut
din timpul viu în timpul mut." 
Sau:
"Când mă privesc într-o fântână
ştiu că-n adâncuri foste mume
îmi ţin oglindă, ochi de lume."
Cum spunea cu fior metafizic Lucian Blaga.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 14, 2008, 10:37:07
Globalizarea culturii si gandirii noastre, noua spalare a creierelor, va continua cu siguranta. Vor fi insa si reactii pe masura. "Nu va temeti", dar nici nu dormiti in front!
Am incredere in acest popor mai mult decat in altele.

Lumina de ieri

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată
e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, tâşnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ilie_jean_flt din Mai 14, 2008, 10:38:04
Si atunci eu cred ca putem sa-i dam dreptate deplina domnului Pavel Corut care prin cartile sale incearca sa ne faca sa ne mai desteptam.Dar intrebarea este:Citi vor asta?


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 14, 2008, 12:22:26
Si o ultima (uitata intre timp?) poezie:

CANTEC PENTRU ANUL 2000
de lucian blaga

Vulturul ce roteşte sus
va fi atunci de mult apus.

Lângă Sibiu, lângă Sibiu, prin lunci
numai stejarii vor mai fi şi atunci.

Mai aminţi-mă-vă un trecător
vreunui străin, sub ceasul lor?

Nu cred să mă vestească cineva
căci basmul ar începe-aşa:

Pe-aici umblă şi el şi se-ntorcea mereu,
contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu.

(1943)


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 14, 2008, 12:27:54
Revin, ce sa fac, cu inca o poezie a lui Blaga.

NOAPTE EXTATICA

Adânc subt batrânele
verzile zodii -
se trag zăvoarele,
se-nchid fântânile.

Aşeaza-ţi în cruce
gândul şi mânile.
Stele curgând
ne spală tarânile.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 14, 2008, 22:19:51
Iata si un text interesant care combate cu argumente de bun simt teza vidului demografic din Dacia de dupa cucerirea Romana.

AdSUMUS   http://adsumus.wordpress.com

Despre oameni prezenţi şi despre faptele lor

Încercare de calcul demografic: dacii la vremea invaziei lui Traian
ianuarie 15, 2008 in Buletinele AdSumus
Alexandru Pele (AdSumus, martie 2001)
Începutul secolului al II-lea d.Hr. a constituit şi debutul unor mari confruntãri militare ale dacilor cu cel mai de temut agresor al vremii, Imperiul roman, întins pe trei continente: Europa, Asia şi Africa, condus de unul din cei mai vestiţi împãraţi, Traian, proclamat imperator (98 - 117) la moartea lui Nerva [DER, IV, 698].
La cele douã mari rãzboaie din anii 101-102 şi 105-106, împãratul Traian a mobilizat cea mai puternicã armatã a imperiului contra statului dac. Sub Traian, Roma dispunea de 30 de legiuni cu un efectiv total de aproximativ 180.000 de ostaşi. În caz de necesitate, imperiul era capabil sã mobilizeze pânã la aproape 6.000.000 de luptãtori. Dupã reorganizarea armatei întreprinsã de Adrian, numãrul soldaţilor de infanterie din legiune a fost ridicat la 6800, adãugându-li-se şi 726 cavalerişti [DIVR, 368].
La rãzboaiele din Dacia au participat 10 legiuni romane, cu un efectiv de circa 60.000 de soldaţi, ceea ce echivaleazã cu cinci armate din timpul lui Polybios, care aratã cã o armatã romanã era formatã din douã legiuni romane şi douã legiuni recrutate din teritoriile apropiate sau din rândurile aliaţilor [Pol,X,16]. Considerând cã legiunile recrutate din teritoriile aliaţilor aveau acelaşi numãr de oameni, respectiv 6.000 de militari, rezultã cã efectivele totale care au participat la rãzboaiele împotriva regelui dac Decebal se ridicã la aproximativ 120.000 de ostaşi, cifrã apropiatã de cea stabilitã de specialişti estimatã la 100.000 de luptãtori [DIMDR,22].
Legiunile romane care au participat la rãzboaiele cu dacii din anii 101-102 şi 105-106 sunt urmãtoarele:
1. Legiunea I Adiutrix[DIVR,369];
2. Legiunea VII Claudia[DIVR,369];
3. Legiunea XI Claudia[DIVR,369];
4. Legiunea IV Flavia Felix [DIVR,369];
5. Legiunea X Gemina [DIVR,369]
6. Legiunea XIII Gemina [DIVR,369];
7. Legiunea II Herculea [DIVR,369];
8. Legiunea I Iovia [DIVR,369];
9. Legiunea I Italica [DIVR,369];
10.Legiunea V Macedonica [DIVR,369].
Pentru cucerirea unui teritoriu de 125.400 kmp, cât cuprindea Dacia romanã, a fost nevoie de o mobilizare excepţionalã la care a participat o treime din totalul armatei romane. Marele habitat tricontinental roman de peste 3.300.000 kmp, cu fruntariile sale de aproape 10.000 km lungime au rãmas în paza a numai 120.000 de soldaţi, respectiv 12 soldaţi pe km de frontierã, ceea ce corespunde unui sector de peste 80 m pentru un ostaş.
Datã fiind iminenţa rãzboiului şi necunoscându-se intenţiile vrãjmaşului, presupunem cã regele Decebal a fost nevoit sã-şi plaseze forţele armate, în special, de-a lun-gul Dunãrii. Având în vedere lungimea fluviului care forma graniţa între Dacia carpati-cã şi Imperiul roman, de cca 1.000 km, trebuie sã recunoaştem cã armata sa era insu-ficientã pentru o apãrare de asemenea anvergurã. În medie ar reveni un numãr de 2.000 de soldaţi pentru punctele strategice inclusiv zonele adiacente mai importante, care de-veniserã sub ocupaţia romanã castre permanente. Cum numãrul acestor castre trecea de 100, rezultã cã aproximativ 40% din efectivele totale erau încartiruite în aceste garni-zoane, şi numai cealaltã parte a armatei era masatã în lungul fluviului, în proporţie de cca 250 de oameni pe km de frontierã, precum şi ca forţã de şoc şi regimente de gardã.
Dacã ţinem cont de faptul cã o mare parte dintre aceste trupe era formatã din auxiliari ne dãm seama cã proporţiile scad foarte mult.
Cum invadatorul trebuie sã fi folosit elementul surprizã, de el depinzând, în liberul sãu arbitru, ora, locul atacului, raportul de forţe etc., trupele dacice nu aveau altceva de fãcut decât sã urmãreascã în permanenţã, mişcãrile duşmanului şi sã se regrupeze în funcţie de necesitate, de rapiditatea deplasãrilor sale atârnând, de cele mai multe ori, soarta luptei sau a bãtãliei pentru apãrarea unui punct fortificat. În aceste condiţii, iniţiativa nu putea sã o aibã decât împãratul roman, aşa cum, de altfel, s’a şi întâmplat atât în timpul primului rãzboi, cât şi în cursul celui de-al doilea.
În cazul primului rãzboi, Traian “a împãrţit armata în douã corpuri şi o coloanã, în frunte cu el însuşi, a trecut Dunãrea pe un pod de vase, la Lederata, îndreptându-se spre Tibiscum, lângã Caransebeş. Drumul urmat a fost tot prin câmpie, pe la Berzobis şi apoi pe la Aixis. Cea de a doua coloanã a pãtruns în Dacia pe la Dierna tot pe un pod de vase…” [DrãganNT,I,300].
“Se pare cã, în cel de-al doilea rãzboi dacic, împãratul dispunea de forţe mai numeroase decât în primul, ceea ce îngãduie sã se emitã ipoteza unui atac pe mai multe direcţii. Unul dintre acestea venea din sud-vest, pe obişnuitul drum al Banatului. În acelaşi timp, o coloanã trecea în Transilvania, prin pasul Oituzului. În felul acesta, Decebal, inferior numeric romanilor, nu putea sã facã faţã cu succes atâtor atacuri convergente”, aratã Iosif Constantin Drãgan, în” Noi, tracii “[DrãganNT,I,307], ipotezã la care subscriem şi noi.
La aceste elemente care au condus, în final, la înfrângerea armatei lui Decebal, trebuie sã mai adãugãm, şi nu în ultimul rând, dezvãluirile furnizate de prizonieri, care puteau fi de o importanţã deosebitã pentru mersul operaţiunilor militare, aşa cum s’a întâmplat la asediul capitalei Sarmizegetusa.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 14, 2008, 22:26:41
Sprijinul aliaţilor nu a fost nici el la nivelul scontat. Decebal - ne informeazã Dio Cassius - “chema în ajutor pe vecini. Spunea cã dacã-l vor pãrãsi pe dânsul şi ei vor fi în primejdie; cã mai uşor şi mai sigur îşi vor pãstra libertatea ajutându-l în luptã, îna-inte ca el sã fi suferit vreo nenorocire. Însã privind nepãsãtori cum sunt nimiciţi dacii, mai pe urmã vor ajunge ei înşişi robi cãci vor rãmâne fãrã aliaţi” [DIO,LXVIII,11.1].
Dupã mãrturia lui Pliniu cel Tânãr, guvernatorul Bitiniei, din scrisoarea adresatã în anul 112 d.Hr. împãratului Traian, rezultã cã regele dac Decebal a cerut ajutor militar şi regelui part Pacorus, prin intermediul lui Callidromus, trimis în acest scop la Ctesifon, cale de peste 3000 km, cum afirmã Dr. Florin Constantiniu, în articolul “De la Sarmizegetusa la Ctesiphon: Din activitatea militarã şi diplomaticã a regelui Decebal “ [liP,1/84,92-93].
“Peste mai bine de un mileniu, Stefan cel Mare se va afla în legãturi cu Uzun Hasan, hanul statului Ak Koinlu, a cãrui capitalã era în 1468 la Tabriz (în nordul Iranului de azi), în vederea luptei împotriva Imperiului otoman” [liP,1/84,93].
Regele dac Decebal cãuta însã alianţa militarã la regele part Pacorus ca la o rudã de sânge, dinastia Arsacizilor fiind de origine dacicã, aşa cum afirmã H.J.Klaproth în “Tableaux Historiques de l’Asie, depuis la monarchie de Cyrus jusqu’a nos jours”: “Deşi prima origine a Arsacizilor trebuie cãutatã în Asia, când au supus aceastã parte a lumii, veneau din Europa şi fãceau parte dintr’o puternicã naţiune, dispersatã de pe malurile Dunãrii pânã în ţinuturile cele mai îndepãrtate ale Asiei de sus; aceste popoare erau dacii - nume naţional al Arsacizilor, pe care l-au dat tuturor supuşilor lor. Cu trei secole înaintea erei noastre Ungaria şi Bactriana purtau acelaşi nume - Dacia…” [AI,1/84,141].
“ Monarhia Arsacidã era centrul unui vast sistem politic, care, spre vest, era în legãturã cu romanii, în timp ce spre est era în contact cu imperiul chinez. Astfel, pe de o parte, îi vedem cãutând duşmani din Italia pânã pe malurile Dunãrii, şi, pe de altã parte, monarhii chinezi intervenind ca mediatori în sângeroasele lupte dintre prinţii arsacizi. Aceastã puternicã monarhie se compunea din patru regate principale, posedate de aceeaşi familie:
- ramura celui dintâi nãscut ocupa Persia şi şeful ei, împodobit cu titlul de rege al regilor, avea suveranitate deplinã asupra tuturor prinţilor din neamul sãu;
- regii Armeniei erau de rangul doi;
- regii Bactrianei (numitã şi Dacia) care stãpâneau de pe malurile Indului, nordul Indiei şi în rãsãritul Persiei;
- regii masageţilor, care posedau toatã Rusia meridionalã, de pe malurile Volgãi şi Tanaisului (Don) [AI,1/84,141].
Regii din dinastia dacã a Arsacizilor parţi au domnit neîntrerupt între anii 250 î.Hr. şi 227 d.Hr. [MEIU,648-649], vreme de aproape o jumãtate de mileniu, iar în Armenia, între anii 52 şi 415 d.Hr. [MEIU,434], timp de aproape 400 de ani.
În acest context istoric era normal ca regele Decebal al DACIEI carpatice sã solicite ajutor regelui Pacorus al DACIEI bactriene [AI,1/84,140] sau altor regi daci din ţãrile învecinate, ţinând cont de faptul cã masaGEŢII stãpâneau pânã pe malurile Donului, iar originea acestora e înscrisã chiar în etnonimul lor.
În acest sens, credem cã trebuie abordatã şi relatarea din cãrţile chinezeşti despre Pan (desigur Ban “prinţ”) Tchao care proiecta sã atace Imperiul roman, în timpul rãzboa-ielor acestuia cu Decebal, dar perşii l-ar fi fãcut sã renunţe la acest plan [AI,2/84,140].
Despre aceste fapte vorbesc şi “ Tacit, Ammianus, Hieronymus, care lasã sã se înţeleagã cã ar fi existat o încercare din partea lui Decebal de a realiza o coaliţie vastã împotriva romanilor, printre aliaţii sãi numãrându-se şi parţii” [MID,91].
Nu insistãm asupra amãnuntelor legate de purtarea rãzboaielor conduse de Traian, care primeşte, dupã prima conflagraţie, numele triumfal de DACICUS, fiind primul împãrat care-l poartã [ILD,53], ci ne vom strãdui sã estimãm pierderile care au putut fi suferite de daci, ţinând cont de afirmaţia fãcutã de Herodot cã “geţii sunt cei mai viteji şi mai cinstiţi dintre traci” [DER,II,1]. Considerãm cã pierderile armatelor dacice nu puteau fi mai mari decât dublul efectivelor romane angajate în lupte, respectiv de 120.000 de persoane (morţi şi dispãruţi), cifrã, oricum, exagerat de mare. De aici rezultã cã, dupã terminarea celui de al doilea rãzboi, armata dacilor a rãmas cu aproximativ 380.000 de militari în viaţã, care, în mod normal, nu puteau cãdea în întregime în mâna învingãtorului. În primul rând credem cã au rãmas fãrã pierderi garnizoanele situate la mari depãrtãri care nu au intrat în luptã, unde am estimat în jur de 200.000 de ostaşi.
Criton aratã cã romanii au luat 500.000 de prizonieri (Ioannes Lydos, De magistratibus [DIVR,196]) din Dacia. Aceastã cifrã este deosebit de importantã, prin valoarea ei intrinsecã, care confirmã ipoteza noastrã privitoare la totalul trupelor dacice angajate în lupte, implicit la numãrul de locuitori ai regatului.
Dacã totalul efectivelor dacice ar fi fost doar de 500.000 de soldaţi, din care au pierit cca 120.000, iar alte 200.000 erau încartiruiţi în garnizoane îndepãrtate care nu au participat la luptele din noua provincie romanã, rezultã cã doar 180.000 de ostaşi daci puteau fi fãcuţi prizonieri. Prin urmare, adãugând celor 500.000 de prizonieri numãrul morţilor şi al dispãruţilor (120.000), precum şi al celor aflaţi în alte zone ale regatului dacic (200.000) rezultã cã regele Decebal avea sub arme peste 820.000 de militari, cifrã care ridicã potenţialul demografic al ţãrii la peste 8.200.000 de locuitori.
Pentru teritoriul actual al României, din stânga Dunãrii, fãrã Basarabia, Bucovina de nord şi alte regiuni înstrãinate de marile puteri europene, populaţia de 5.000.000 de persoane rãmâne acoperitoare pentru studiul nostru, aşa cum am menţionat mai sus. Aşadar, pierderile estimate ale dacilor în rãzboaiele purtate împotriva agresorilor romani la începutul secolului al II-lea d.Hr. se ridicã la 620.000 de morţi, dispãruţi, prizonieri, la care trebuie adãugate victimele din rândul femeilor, copiilor, bãtrânilor, care au avut de suferit de pe urma evenimentelor militare, dar şi din cauza epidemiilor care au bântuit în urma conflagraţiilor îndelungate, pierderi care la un loc au putut sã ajungã la cca 380.000 de persoane.
Pe ansamblu, pierderile dacilor s’ar cifra la aproximativ 1.000.000 de oameni, în care sunt incluse şi cele suferite ca urmare a scãderii sporului natural al populaţiei, rezultând, cã în aceşti ani de rãzboaie cumplite, situaţia demograficã a stagnat.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 14, 2008, 22:28:58
Calculele noastre au în vedere cele mai dezavantajoase situaţii pentru daci şi nu ţin seama de compensãrile produse, în acest domeniu, de colonizãrile cu elemente romanice sau romanizate, provenind “ex toto orbe Romano”, care, oricum, nu puteau ajunge la 20% cât reprezintã pierderile estimate de noi, deşi erau foarte importante. Apoi, acest “ex toto orbe Romano”, include, în mod intrinsec, şi populaţiile dacice din provinciile romane ale epocii, care nu erau deloc puţine atât în Peninsula Balcanicã, cât şi în Pannonia, în Asia Micã etc., populaţia dacicã având în Imperiul roman o pondere foarte importantã. Prin urmare, pasajul lui Eutropius: “Traian, dupã cucerirea Daciei, adusese aici din toate pãrţile imperiului o mulţime nenumãratã de colonişti spre a cultiva câmpurile şi a locui oraşele, depopulate de lungile rãzboaie ale lui Decebal” [IR,VIII,120], trebuie interpretat şi sub acest raport demografic al colonizãrii Daciei şi cu elemente dacice sau tracice.
Cucerirea romanã din Dacia nu a afectat întregul teritoriu situat în stânga Dunãrii, întrucât cea mai mare parte a provinciilor istorice: Crişana, Moldova, Muntenia, precum şi totalitatea Bucovinei, Maramureşului etc. au rãmas, pe mai departe, în componenţa Daciei libere. Victoriile romane asupra dacilor carpatici au fost eternizate prin monumente triumfale ridicate la Tropaeum Traiani, în anul 109 şi la Roma, Columna lui Traian, inauguratã la 12 mai 113 d.Hr., opera vestitului arhitect Apollodor din Damasc [ILD,53-54].
Pax Romana care a urmat dupã marile confruntãri militare a fost tulburatã deseori de autohtonii daci care nu se puteau împãca cu ideea subjugãrii lor de cãtre o putere strãinã. În acest sens amintim câteva din rãscoalele care au avut loc în Dacia romanã, precum şi unele atacuri ale dacilor liberi îndreptate împotriva stãpânirii romane:
- rãscoala dacilor supuşi, conjugatã cu atacurile iazigilor şi roxolanilor din anul 118 d.Hr., în timpul cãreia guvernatorul provinciei C.Iulius Quadratus Bassus cade în luptã [ILD,54];
- în aceeaşi perioadã are loc incendierea suprastructurii lemnoase a podului construit de Apollodor la Drobeta [ILD,54];
- atacul dacilor liberi dintre anii 156-157 [ILD,54];
- dacii liberi din Carpaţii nordici (costobocii) atacã Dacia romanã, invadând, apoi, Macedonia şi Grecia, în anul 167 d.Hr., concomitent cu ofensiva iazigilor de pe cursul mijlociu al Dunãrii şi a bastarnilor pe coastele Pontului Euxin [ILD,54];
- în anul 170 d.Hr. are loc un nou raid al costobocilor pânã în provinciile balcanice ale imperiului roman [ILD,54] etc.
În aceastã ultimã parte a secolului al II-lea au loc şi cele douã rãzboaie marcomanice, primul între anii 166-175, iar al doilea între 178-180 d.Hr., la care, desigur, au participat şi dacii liberi din zonele de interes [ILD,54].
În vederea mãririi gradului de siguranţã a statului, Dacia este împãrţitã, iniţial, în anul 119, în douã provincii:
1 - Dacia Superior, cu reşedinţa la Apulum, şi
2 - Dacia Inferior.
În anul 124 d.Hr., în urma noii vizite a împãratului Hadrian, ţara este împãrţitã în trei:
1 - Dacia Superior;
2 - Dacia Inferior;
3 - Dacia Porolissensis [ILD,54].
Nici aceastã împãrţire nu a fost de lungã duratã, cãci între anii 167-169 d.Hr. are loc reorganizarea celor trei Dacii, care devin astfel:
1 - Dacia Apulensis, guvernatã de un legatus Augusti de rang consular, cu reşedinţa în oraşul Apulum, superior în grad guvernatorilor celorlalte douã provincii;
2 - Dacia Malvensis;
3 - Dacia Porolissensis [ILD,54].
Înflorirea oraşelor Daciei romane care a avut loc în acest secol, rezultã şi din ridicarea unora dintre ele la rang de municipiu, între care: Drobeta, Napoca, Romula (în anul 124 d.Hr.), Tropaeum Traiani (în anul 170 d.Hr.), Porolissum (dupã anul 193 d.Hr.) [ILD,54]. Ulterior, alãturi de Ulpia Traiana Sarmizegetusa, şi municipiile Apulum şi Napoca sunt ridicate, în anul 192 d.Hr., la rangul de colonie, ca, dupã anul 193 d.Hr. şi Dierna, Drobeta, Potaissa sã mai primeascã acest rang [ILD,54].
Inscripţia onorificã pusã în cinstea împãratului Septimius Severus, în anul 200 d.Hr., atestã la aceastã datã rangul de municipiu al oraşului Ampelum, reşedinţa procuratorului care organiza activitatea minelor aurifere din munţii Apuseni [ILD,54].
Interesul major al Imperiului roman pentru noua provincie cuceritã de împãratul Traian este dovedit de construcţia drumului Ulpia Traiana - Apulum - Potaissa - Napoca - Porolissum, între anii 107-109 d.Hr. [ILD,53], precum şi de vizitele întreprinse aici de cãtre împãraţii Traianus Dacicus, Hadrianus (de mai multe ori), Septimius Severus, în cursul secolului al II-lea d.Hr. [ILD,54].
÷
În urma pierderilor considerabile suferite de populaţia Daciei în timpul rãzboaielor cu romanii, luatã în ansamblul ei, aceasta a scãzut, deci, la 4.000.000 de persoane, revenind pe provinciile noastre istorice urmãtoarele proporţii:
Transilvania : 100.000 kmp × 18 = 1.800.000;
Muntenia : 76.000 kmp × 18 = 1.400.000;
Moldova : 46.000 kmp × 18 = 800.000;
Pentru a admite teza lui J.Beloch potrivit cãreia Dacia romanã avea în secolul al II-lea o densitate de 5 locuitori pe kmp [PS,I,39], ar însemna sã considerãm cã în acest secol dacii au pierdut peste 4.300.000 de oameni ! Un asemenea dezastru nu se putea produce în acea perioadã istoricã nici dacã armele romanilor ar fi fost cele din zilele noastre: chimice şi atomice, pentru cã relieful ţãrii nu permitea propagarea undei de şoc, rãspândirea cenuşii radioactive, a perdelei de gaze etc. cu atâta uşurinţã.
Pe teritoriul Daciei romane, mai exact al celor trei Dacii romane, pãstrând aceeaşi proporţie şi densitate, populaţia estimatã se ridicã la 1.800.000 de cetãţeni (100.000 × 18), în care nu sunt incluse efectivele legiunilor romane staţionate aici şi nici coloniştii aduşi “ex toto orbe Romano”.
Dintre locuitorii autohtoni, menţionaţi mai sus, pãrţii transilvane (inclusiv Banatul timişean) îi revin: 70.000 kmp × 18 = 1.260.000 de persoane, iar pãrţii muntene (şi oltene): 30.000 × 18 = 540.000 de oameni. Au rãmas în teritoriile dacilor liberi de atunci, aferenţi fruntariilor naţionale actuale, un numãr de peste 2.200.000 de locuitori, din care, în Transilvania 540.000, în Muntenia 960.000 şi în Moldova 700.00 (cifre rotunjite).
Numeroşi daci au mai rãmas în celelalte teritorii autohtone ale Daciei carpatice, între care în Basarabia şi Bucovina de nord peste 1.100.000, în Dobrogea peste 350.000, considerând cã în ultimele douã secole aici nu s’a înregistrat nici o creştere demograficã (vedi supra), precum şi în alte teritorii tracice extracarpatice şi pontice.
Putem conchide, deci, cã sfârşitul secolului al II-lea d.Hr. a gãsit Dacia Liberã din Carpaţi cu peste 3.650.000 de locuitori daci, iar Daciile romane cu peste 1.800.000 de daci, respectiv un total de aproape 5.500.000 de daci.
(din volumul VIDUL DEMOGRAFIC ŞI MATEMATICA, apărut postum)

Imi pare rau pentru incovenientul despartirii articolului in mai multe parti dar nu putem "urca" pe forum decat un numar limitat de semne intr-o postare.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: carmen21 din Mai 14, 2008, 23:18:54
Istorie adevărată pentru cine vrea să o cunoască.
Si să nu uităm că romanii vorbeau cu dacii fără traducător, având o limbă comună, iar Ovidiu se plânge că-și strică limba, tot din aceeași cauză!


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 15, 2008, 03:07:56
Iata un amanunt pe care nu-l stiam. Autorul "Ponticelor" isi strica limba vorbind cu autohtonii? As mai intreba de unde aveti informatia dar, oricum, va multumesc.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: carmen21 din Mai 15, 2008, 08:53:51
Nu mai știu exact pe unde am citit-o.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 18, 2008, 22:25:04
In ultima ora a zilei acesteia, in sensul celor postate mai sus, o ultima poezia de Lucian Blaga.

Sapă, frate, sapă, sapă

Sapă, frate, sapă, sapă,
până când vei da de apă.
Ctitor fii fântânilor, ce
gura, inima ne-adapă.

Prinde tu-n adânc izvoare -
de subt strat stihie blândă.
Să se-aleagă din argilă
ochiuri lucii, de izbândă.

Călători cu turme vie
să se-aplece, să se mire
de atâta adâncime
şi de basmele din fire.

Să se curme-n piept cuvântul,
când s-arată că pământul
stele şi-năuntru are -
nu numai deasupra-n zare.

Osteneşte-te-n amiază
să aduni răsplată dreaptă.
O privelişte de noapte
negrăită te aşteaptă.

Zodii sunt şi jos subt ţară,
fă-le numai să răsară.
Sapă numai, sapă, sapă,
până dai de stele-n apă.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 19, 2008, 09:13:04
Inca un citat (prima pagina din www.cultura-romana.com):

„Nu pot înţelege la români, mania lor de a se lăuda ca urmaşi ai coloniştilor romani, ştiind foarte bine că în Dacia nu au venit romani şi nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din provinciile estice ale imperiului; chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie. Priviţi chipul morţilor, al ţăranilor, din regiunea Haţegului şi Făgăraşului, la maramureşeni şi bucovineni şi veţi cunoaşte figurile dacilor sculptaţi pe Columna de la Roma. Voi, românii sunteţi daci, pe aceştia ar trebui românii să-i cunoască mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă.”                                                                                                 
Emm. de Martonne - profesor de geografie. Sorbona - Paris- 1928. Interviu cu Virgil Oghina.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 19, 2008, 09:16:45
De pe acelasi site:
Arhitectură geto-dacă a anului 106. Basorelief. Marmoră. Columna lui Traian. Roma Prispă cu bolţi şi cu coloane. Elementele de bază ale arhitecturii clasice româneşti.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ilie_jean_flt din Mai 19, 2008, 09:46:10
Ce vrei sa facem noi Nor daca avem conducatori care nu cunosc istoria Romaniei si pe oriunde se deplaseaza prin strainatate nu stiu decit sa denigreze poporul din care fac parte.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 19, 2008, 09:56:13
Sa-i luam la intrebari, sa-i fortam sa dea bani pentru Cultura Romana (cu majuscule) nu pentru scursurile strainatatii, sa promoveze oamenii de valoare certa, nu unul ca Patapievici care invarte cum vrea banii tarii destinati promovarii culturii noastre si nu da seama nimanui (asa si-a permis sa dea bani homosexualilor din tara ca sa "ne reprezinte" la un festival nefast din Suedia). Sa radem de ei pentru cat sunt de prosti. Sa ne educam copii cum se cuvine, in asa fel incat ori de cate ori vor iesi politicienii in public, ei sua papusile lor din institutiile de cultura, copii nostrii sa izbucneasca in ras, ca in fata unor caricaturi ce sunt, pana cand nu vor mai indrazni sa scoata capul in lume.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ilie_jean_flt din Mai 19, 2008, 09:59:53
Sunt foarte banoase functiile pentru a putea avea politicieni corecti,dar sper ca poate cu introducerea votului uninominal sa putem promova si vreo citiva colegi de ai nostri pentru a avea cine sa ne sustina si pe noi mai bine.Nu crezi ca asta ar trebui sa facem.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 19, 2008, 10:10:28
Va recomand acest site, www.cultura-romana.com si va garantez ca nu veti pierde timpul degeaba intrand pe el.
Contine munca unui iubitor pasionat de cultura romana, dl Ioan Mugioiu, stabilit in Elvetia dar traitor si ganditor roman adevarat.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ilie_jean_flt din Mai 19, 2008, 10:18:43
Poate ne spun cei de la Ministerul Invatamintului de ce au scos de la examenul de bacalaureat tot ce este romanesc si au introdus niste timpenii mai mari ca ei,si nu numai de la examenul de clasa a XII a ci si de la gimnaziu.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ilie_jean_flt din Mai 19, 2008, 10:21:20
Ramin la ideea mea ca se incearca deculturalizarea copiilor nostri si transformarea lor in niste inculti din moment ce ei (Ministerul)le introduce la examene numai timpenii.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 19, 2008, 10:38:31
Iata nimicnicia incasatorilor de salarii si onoruri din cultura noastra pusa fata in fata cu trairea si gandirea romaneasca a unui suflet de roman adevarat:
"Cu strategia autodidactului, pornind de la nişte neclarităţi pe care Piergiuseppe Scardigli în
Limba şi istoria goţilor (1964) nu şi le putea explica, am început în anul 1980 să navighez prin
bibliotecile Europei vestice spre o cunoaştere cu ochii proprii, a trecutului culturii române.
Am început cu biblioteca universitară din Hamburg (Germania) şi poposesc astăzi lîngă biblioteca
din Basilea–Elveţia. Fascinaţia descoperirii fiecărei noi noi insule era deosebită.
Simţeam binefacerea pe care mi-o oferea neutralitatea şi lipsa de preconcepţii, căci istoria în
general nu a ocupat mai înainte vreun loc în viaţa mea. Scardigli m-a condus spre Biblia
episcopului get Vulphila (Ulfila) de la Giurgiu, de la anul 340. Fascinaţia era incredibilă, căci
găsisem destul de repede peste 40 de cuvinte de bază care erau considerate de filologii români
ca fiind de origine slavă. Mi-am dat seama imediat că tot transferul cultural avea direcţie
inversă. Am semnalat Academiei Române aceste descoperiri fără însă să aud vreun
ecou din partea acesteia."

Am atasat si iulustratia respectiva din lucrarea domnului Ioan Mugioiu "O mica incursiune in CULTURA ROMÂNĂ".
" Biblia de Argint " (Codex Argentus).
Ioan 7:52, 8:12-17.
Biblioteca Universităţii din Upsala . Suedia
Biblie tradusă de episcopul get Ulfila (Vulphila)
la anul cca. 340 în regiunea Giurgiu, la Nord de
Dunăre.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ilie_jean_flt din Mai 19, 2008, 10:43:55
Nu ne mai ramine decit sa pichetam cu aceste dovezi incontestabile in mina Ministerul Culturii si Ministerul Invatamintului pentru viitorul copiilor nostri.Asta este umila mea parere.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 19, 2008, 10:58:23
Ce ne spune autorul in finaulul lucrarii sale
"Pe zi ce înaintam, cu paşi de melc, mi se conturau drumurile bătătorite şi înfundate, de peste o sută de ani, ale istoricilor şi oamenilor de cultură români. Autodidactica mi-a oferit această şansă a luminării. Deaceea şi ediţia I-a a acestei lucrări s-a limitat la caracterul autodidactic.

Ediţia a II-a confirmă valoarea drumului autodidactic al ediţiei I şi-şi extinde domeniul prin luarea în considerare a unor lucrări covergente.

Această lucrare am scris-o, de fapt, pentru mine. Doream să ştiu de unde se trage seva frumosului şi paşnicului pe care zilnic, într-un nou mediu, ca un mister mă preocupa. Aşa am aflat misterul:
Noi sîntem bizantini. Un sentiment înălţător. Cu 25 de ani în urmă, cînd am părăsit comunismul estic şi am luat drumul capitalismului vestic nu cunoşteam acest sentiment. Adevărurile vestice şi Tăcerile estice m-au condus, pas cu pas, către această simţire. Fiecare pas a fost fascinant şi incredibil. Noţiunea de cultură îşi schimba din zi în zi, pe măsură ce înaintam mai mult pe acest drum, conţinutul. Valorile îşi schimbau locul. Miturile îşi pierdeau ecourile. Adevărurile istorice, culoarea. Bila aurită strălucea în soare, dar era putredă înăuntru.

La capătul acestui drum, mi-a apărut aureola culturii. Era Bizantinismul. Expresia de apogeu a Culturii Trace. Pînă atunci n-am ştiut de ce show-ul nu mă impresiona. Acum ştiu.
Acum am înţeles ceeace înseamna vechiul proverb: <<român, get-be-get>>. Era conştiinţa şi mîndria unei mari culturi: Cultura geto-dacă, parte integrantă a Culturii Bizantine şi a Culturii Trace."


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 19, 2008, 15:19:49
Hai sa vedem ce prapastie desparte aceasta parte a diasporei noastre de cea "turcita", de cozile de topor ale neamului trainde prin cele strainatati.

ZIUA Nr. 4065 de sambata, 20 octombrie 2007

Dumitru Staniloae cu cartile pe masa
Cristian BADILITA
Dumitru Staniloae ne-a transmis o opera care contine, conform bibliografiei alcatuite de Gh. Anghelescu si Ioan Ica jr.: 44 carti originale, peste 100 traduceri, 210 studii, aparute in reviste romanesti sau straine, 559 articole, referate si note, 47 conferinte, predici si prefete de carte si 60 interviuri.
Sarcina celui care doreste sa se ocupe de opera lui Staniloae nu este usoara, dat fiind ca in Romania nu s-a gasit inca tonul echilibrat, intre atitudinea patetica si ridicola a "fanilor" neconditionati si atitudinea superioara a reprezentantilor "societatii civile". Pentru cei dintai, Staniloae este un soi de Profet mioritic, trimis din cer pentru a pune capat navalirii daunatoare a Occidentului; pentru ceilalti, el nu-i decat un batranel marginit si retrograd al carui mesaj antimodernist se afla in dezacord cu comandamentele prezentului. Aceste doua tipuri de abordare sunt specifice Romaniei, pentru ca, in strainatate, primii pasi catre recuperarea gandirii teologice a lui Staniloae s-au facut deja.
Intr-o cultura juna si firava precum cea romaneasca (ma refer strict la cultura de marca occidentala), orice caz mai implinit ia proportii gigantice. Eminescu, "cel mai mare poet", Eliade, "cel mai mare om de cultura", Iorga, "cel mai mare istoric", Staniloae, "cel mai mare teolog". Franta, Italia, Germania, Anglia au zeci de asemenea "cei mai mari" si oricine simte ca ridicola incercarea de a impune o ierarhie. Da, Staniloae poate fi considerat un teolog ortodox important, probabil cel mai important din generatia lui romaneasca, desi un Crainic sau un Theodor M. Popescu, il depasesc la capitolele creativitate (primul) si rigoare stiintifica (al doilea). Opera lui majora va ramane traducerea comentata a Filocaliei, dar si aici trebuie facute numeroase comentarii, Filocalia lui Staniloae fiind un corpus intocmit pe criterii subiective si cu deficiente.
Mult mai grave sunt gafele privitoare la Dionisie Areopagitul si Origen. Staniloae se indarjeste sa "demonstreze" identitatea dintre autorul Ierarhiei bisericesti si discipolul apostolului Pavel impotriva oricarui bun simt stiintific, singurul sau argument fiind acela ca teza acceptata unanim de specilisti este... occidentala (sic!). Cazul abordarii lui Origen mi se pare si mai flagrant. Patrologul roman il "desfiinteaza" pe intemeietorul misticii crestine marturisind diafan a nu-i fi citit nici o lucrare, intrucat Biserica il considera eretic. Parintii latini nu-l intereseaza deloc! Singura exceptie o constituie Laurentiu de Novae, un sfant "proto-roman" din secolul VI sau VII, caruia i-a consacrat o introducere din ratiuni... patriotice. Cine realmente l-a citit pe Staniloae, nu poate sa nu constate o involutie a acestuia din tinerete pana la moarte, care se poate explica, partial, prin semiizolarea culturala in care a fost condamnat sa traiasca dupa 1950 (pe larg, despre aceste chestiuni, in Les Peres de l'Eglise dans le monde d'aujourd'hui, 2006, Beauchesne-Paris/Curtea veche-Bucuresti).
Last but not least, Staniloae nu trebuie uitat pentru volumul publicat, sub Ceausescu, impotriva Bisericii greco-catolice, desfiintata dictatorial de regimul comunist. Nimic nu poate scuza un asemenea gest, josnic in contextul respectiv. Cine incearca sa-l apere se discrediteaza si ca om, si ca "istoric". O societate matura isi asuma nu doar geniile, ci si scaderile geniilor. Dincolo de cele spuse pe scurt aici, parintele Staniloae ramane un teolog marcant pentru a doua jumatate a secolului trecut, al carui nume, fara doar si poate, merita sa figureze pe frontispiciul unui Institut teologic ortodox. La concurenta, vai, cu profitorii comunisti Iustinian Marina si Teoctist Arapasu. "Traditia" merge mai departe!

Aceasta a gasit de cuviinta sa scrie eruditul fara rost despre cel mai mare teolog al Secolului XX. Iti vine sa parafrazezi versuri de Eminescu:
Ai noştri tineri la Paris învaţă
La gât natiunii cum se lege ştreangul,
Ş'apoi vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteţ de UE stearpă.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 19, 2008, 16:13:49
Dar sa ne intoarcem la autori care gandesc si simt romaneste, indiferent de distanta la care traiesc de tara lor (a lor, pentru ca orice tara apartine fundamental acelor fii ai ei care o iubesc si o respecta cu adevarat). Iata cateva note ale Prof Dr Alexandru Nemoianu, din Statele Unite ale Americii, publicate in Revista AGERO (revista pe internet a Asociatiei Germano-Romane. http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Despre%20traditie%20-2.htm .

Despre Tradiţie

Câteva cuvinte preliminare

Istoria românească este presărată de dezastre şi neîmpliniri. După standardele lumii şi priviţi din afară, nu suntem un popor de «câştigători». Dar, în acelaşi timp, oricine se va uita la Români şi la trecutul lor, cu minimala bună credinţă, nu va putea să nu rămână uluit de unitatea lor, «de limbă şi lege», de buna lor dispozi’ie, de echilibrul lor sufletesc.
Toate trăsăturile, caracteristice şi semnificative, româneşti arată că există o continuitate colectivă vie a unei înţelegeri stravechi a diferenţei dintre bine şi rău ori, altfel spus, a unui „model existenţial“, a unei „Tradiţii“ , a unei moşteniri primită şi trecută din generaţie în generaţie.
„Tradiţia“ este un întreg şi între ea şi „tradiţii“ există o diferenţă de categorie. Căci „Tradiţia“ nu înseamnă osificare şi încă mai puţin memorizare. „Tradiţia“ este o entitate vie, care trebuie înţeleasă şi pentru a fi înţeleasă trebuie trăită. Ea se poate schimba în formă dar rămâne mereu aceeaşi în duh. În momentele critice, limită, ea se poate strânge până la esenţa, care este indestructibilă. Iar în clipele de răgaz se extinde şi arată în forme multiple, neaşteptate, uluitoare. „Tradiţia“, “nu cade niciodată“.

*

Atunci când acceptăm şi dacă vom accepta ca Tradiţia este o entitate vie şi colectivă, este doar firesc să ne întrebăm cine sunt cei care o poartă sau, o fac cu putinţă.
Cred că Tradiţia este o entitate colectivă care fiinţează prin persoane şi comunităţi. În cazul persoanelor întrebarea „cum anume?“ este destul de simplu de răspuns. În cazul persoanelor Tradiţia este componentă a peceţii personalităţii. Ea, Tradiţia, este incorporată mereu, de la naştere şi până la moarte, prin însuşirea modelelor din jur, prin trăirea în lume şi alegerea liberă a binelui şi răului, prin înţelegere, prin inspiraţie. Acceptarea Tradiţiei la nivel personal este o opţiune liberă. Prin urmare valorile ei pot fi respinse sau, foarte trist, neştiute. Cred că acestea sunt cazuri limită (ceea ce nu exclude posibilitatea ca în anume circumstanţe istorice numărul celor aflaţi într-o atare condiţie să nu poată fi foarte mare), cazuri de criză istorică şi împrejurări în care apar „monştrii“, tipuri aberante. În cazul colectivităţilor, grupurilor, situaţia este, paradoxal, cred, mai simplă. Tradiţia nu dispare, nu poate fi eliminată. Ea se menţine prin colectivităţi retrase, prin trupuri colective esenţiale (Biserica) care au o infinită putere de „contaminare“ a celor din jur, prin exemplu viu. În plus Tradiţia este capabilă să se adapteze circumstanţelor temporare cu mare dibăcie. Îşi schimbă vestimentaţia, coloritul, forma dar îşi păstreaza esenţa. Se poate restrânge la esenţe, la arhetip, şi apoi, iar când circumstanţele se schimbă, poate exploda fără hotar. Dar dincolo de toate trebuie bine înţeles că şi în împrejurarea în care Tradiţia este fără putinţă de cădere, fiecare persoană ar trebui să contribuie la îmbogăţirea ei. Între formele colective pastrătoare de Tradiţie şi persoane ar trebui să fie o permanentă şi esenţială conlucrare, „sinergie“.

3. După părerea mea, Tradiţia este un dat şi alcătuieşte pecetea individualităţii şi a persoanelor care alcătuiesc un Neam şi a Neamului în întregul său. Este foarte cu putinţă şi cred direct potrivit să spunem că nu întâmplător anume Neamuri au anume Tradiţie şi nu alta. Tot potrivit îmi pare a spune că a te ţine în Tradiţia Neamului căruia îi apariţii este nu o obligativitate ci o stare naturală. Ruperea de Tradiţia neamului are efecte catastrofice.
Pentru a fi mai clar:
Cred că există cel puţin trei stări ce nu pot fi distruse; persoana, familia şi neamul. Atingerea distructivă a uneia dintre ele poate avea şi, mai întotdeauna, are efecte distrugătoare. Chiar şi atunci când ea s-ar face involuntar, din prostie.
Într-o înţelegere mai largă, Tradiţia este cea care ne face să fim, de fapt să devenim, ceea ce din început am şi fost (am fost lăsaţi să fim). Într-o asemenea înţelegere, Tradiţia transcende starea imediată şi încorporează pe cei care suntem, cei care au fost şi cei care vor să fie în Neam. În sine, ca persoane, ne putem abate din Tradiţie, putem cădea; dar în comuniune suntem în ea şi contribuim la devenirea ei, din nou, spre a deveni ceea ce din început am şi fost.
29 Noiembrie 2004
*
4. Pecetea identităţii de neam este expresia intenţiei din veşnicie. Desluşirea şi cultivarea acestei identităţi, unice, nerepetabile, miraculoase (căci întreaga stare existenţială este una de miracol şi graţie) înseamnă pătrunderea unei mari taine; înţelegerea rostului pentru care am fost aduşi în fiinţa. Din nou trebuie bine înţeles ca „descoperirea“ unei taine nu este “meritul” nostru. Această descoperire este tot cu semnificaţie veşnică şi Dumnezeiesc didactică.
Cât priveşte vechimea acestei peceţi mă tem că nu o vom şti niciodată. Este asemenea încercării de a afla capătul Celui şi Celor fără de început şi sfârşit; a celor dintotdeauna. În acest context, îmi pare că Nicolae Densusianu este singurul care a înţeles ceva din esenţa Neamului Românesc. Ceea ce spune el este de fapt o poveste şi un mit de iniţiere. Tot ce este important în lume se află inclus în Neamul Românesc dar exprimat unic. Este şi asta semn al lucrării veşniciei şi Divinului. Esenţa lucrării divine este originalitatea (nici o frunză, nici un fir de iarbă nu este “simetric”, identic cu altul) iar a negativităţii pure - imitarea, maimuţăreala.
13 Decembrie 2004
*
5. În discutarea vechimii Românilor şi a modelului lor existenţial, a rostului lor de a fi, există o dificultate creată, poate cu voie şi poate, până la un punct, fără voie.
În istoriografia şi antropologia românească există, de vreo trei sute de ani, o fascinaţie cu "modelele" la modă. Această înclinaţie are mereu urmări tragice. Dacă un Neam renunţă la identitatea sa, la modelul lui existenţial, trecerea fizică în subjugare şi irelevanţă nu mai este decât un detaliu în aşteptare şi aşteptare scurtă. Cred că această obsesie, cu modelele la modă, poate fi cel mai bine ilustrată de împrejurarea că un dezastru istoric, cucerirea romană, a fost prezentat ca "certificat de naştere" al Neamului Românesc. Iar această obsesie cu "modelele" la modă, a generat şi prăpastia dintre ceea ce este real şi autentic în lumea românească şi formele suprapuse, între ele şi "statul".
Aceste lucruri pot fi relativ lesne dovedite. Metoda cercetării "regresive" va afla de fiecare dată că în spatele celui mai vechi document istoric despre Români se ascunde o realitate încă mult mai veche; că "întâiul" document de fapt nu face decât să constate o realitate în fiinţă, a cărei vechime nu poate decât fi bănuită. Aşa sunt toate documentele de hotărnicie din Maramureş, Moldova, Banat etc. Aşa sunt toate districtele "româneşti" din spaţiul Ardealo-Banatic. (Atunci când aceste "districte", de fapt "Ţări" româneşti, apar pomenite în documentele de cancelarie, ele apar ca extrem de amănunţit organizate, ca organisme vechi şi bine stabilite.)
Iar prăpastia dintre real şi formă la Români până azi poate fi dovedită. Spre exemplu, prin drumurile săteşti.
În hotarul fiecărui sat românesc, există sumedenie de drumuri, folosite de localnici şi care deservesc ideal nevoile comunităţii, dar drumurile "oficiale", "noi" şi care deservesc nevoile "formei" moderne sunt zgârieturi, care complică şi în fond îndepărtează, separă, comunităţile între ele.
Vechimea "modelului existenţial" românesc, "momentul" apariţiei lui (care înseamnă intrarea semnificativă în fiinţă a Neamului Românesc) nu o vom putea stabili niciodată, căci este dintotdeauna, din veşnicie şi veşnicia este o categorie care are puţin în comun cu lungimea timpului şi mult mai mult cu clipa. Vechimea identităţii neamurilor, ţinând de Voinţa Divină, nu o vom putea "demonstra", o vom putea doar contempla. Dar o primă condiţie către apropierea de acel moment va fi să încetăm a mai ironiza documentele şi cărţile care nu se închină "modelelor" la modă şi, implicit, a avea curajul să spunem ceea ce este incomod unei "tradiţii" istoriografice, în fond de dată foarte recentă.
18 Ianuarie 2005
*
6. O discuţie despre istoriografie, istorie şi izvoare este foarte utilă. Dar mai înainte de a începe discuţia, este foarte util să ne amintim că toate, absolut toate disciplinele îşi stabilesc ipoteze de lucru, metodă şi mijloace de lucru care se subordonează unui postulat, unei credinţe.
În această înţelegere este, sau ar trebui să fie, înţeles că istoriografia care slujeşte credinţa în "modelele" schimbătoare şi de import îşi va numi "izvoare" sursele care îi folosesc scopul. Vor fi considerate “valide” surse selectate, autorităţi selectate şi va fi desconsiderat sau direct insultat tot ce nu slujeşte demonstraţiei din capul locului făcute. În mai multe feluri suntem confruntaţi cu un joc ale cărui reguli sunt stabilite de câştigător care, la caz, îşi rezervă dreptul de a schimba regula în mijlocul jocului!
Cei care cred în "modelul existenţial" românesc, în înţelegerea românească a rostului vieţii, fac o enormă greşeală metodologică dacă vor căuta să îşi demonstreze credinţa prin regulile aşezate de cei ce cred altminterea. Cei care cred în autenticitatea şi identitatea românească trebuie să se adreseze altor izvoare şi altor metode.
În primul rând trebuie plecat de la realitate. Realitatea nu este un accident, este o consecinţă şi consecinţa unui proces foarte îndelungat. Astfel rămâne un fapt că neamurile nu se schimbă sau, mai exact, nu îşi schimbă "firea". (Ca modest exemplu, aş oferi "cazul" Românilor-Americani. Aflaţi în cea mai competitivă şi necruţătoare societate pe care a cunoscut-o istoria ei s-au adaptat, s-au strâns la esenţe, s-au preschimbat, până la nivelul de a-şi uita limba maternă, dar nu şi-au schimbat "firea", au rămas credincioşi modelului existenţial românesc). În această înţelegere şi plecând de la această realitate trebuie să vedem temeiurile, "izvoarele" acestei dăinuiri şi continuităţi spirituale care tratează mileniile ca pe o clipă iute - trecătoare.
Cred că răspuns putem afla uitându-ne cu grijă la alcătuirea comunităţilor de bază, temeinice, la sate. Hotarul fiecărui sat românesc spune despre străvechimea "modelului". Chiar dacă satul s-a mutat în hotar, şi-a schimbat "vatra", alcătuirea lui a rămas mereu aceiaşi cum aceleaşi au rămas şi structurile spirituale care slujesc comunitatea sătească. Iar atunci când căutam să reconstituim înapoi, regresiv, mereu vom afla că forma, întâi pomenită în "izvoarele" scrise, nu face decât să repete o realitate mult anterioară şi în esenţă identică. Satul românesc este esenţial identic satului, să zicem, neolitic şi sihăstriile Ortodoxe sunt mult prea asemănătoare cu cele, iarăşi să zicem, dacice pentru ca o negare a continuităţii să fie cu putinţă. Către acest tip de "izvoare" trebuie să ne întoarcem.
20 Ianuarie 2005
*
7. În înţelegerea istoriei (adică rostului de a fi) româneşti legătura dintre om şi loc este evidentă şi ea nu este întâmplătoare, este necesară.
Atunci când socotim că „neamurile“ sunt aduse în existenţă cu rost şi pentru a împlini un rost, am fi cu totul inconsecvenţi logic dacă ne-am îndoi că mijloacele cuvenite împlinirii „rostului“ nu ar fi puse la îndemână sub voia unei înţelepciuni mereu desăvârşite. Iar unul dintre aceste „mijloace“ este chiar „locul“, geografia destinată unui anume neam şi tot ce ţine de ea. În înţeles mai larg este şi aici arătarea Întrupării ca legătură desăvârşită, dar neamestecată, între trup şi duh. Iar „realitatea“ românească înseamnă constanţă într-un model viu şi inventiv care renaşte mereu şi mereu, “acelaşi fiind şi neschimbat fiind“. Ceea ce a făcut cu putinţă această incredibilă continuitate a fost cu precădere „ţara românească“.
În tot lungul Carpaţilor, de o parte şi alta a lor, de la extremul Nord şi până la Sudul Dunării, în fiecare vale intramontană, superb definită geografic, găsim grupuri de câte cincisprezece, douăzeci de sate, alcătuind o „ţară“. Fiecare cu personalitate unică şi toate alcătuind un întreg de o unitate şi armonie miraculoasă. Fiecare dintre documentele scrise care, „pentru întâia“ dată, pomenesc câte o asemenea „ţară“ nu face decât să consemneze străvechimea lor. Faptul că întemeierea, organizarea lor, era desăvârşită şi ţinând de un plan fără egal apare fără putinţă de tăgadă. Iar această vechime nu poate fi aflată, ea merge, din adânc în adânc, până la vremea imediat post-edenică. O împrejurare a rămas cumva nebăgată în seamă deşi este luminătoare.
„Ţările“ româneşti (care în spaţiul ardealo-bănăţean sunt numite, de către documentele de cancelarie, “districte“) aveau rosturi militare şi aceste rosturi militare, foarte multe dintre ele, şi le-au păstrat şi sub diferiţii cuceritori de o clipă. Dar aceste rosturi militare au fost mereu şi au rămas strict defensive. „Ţările“ româneşti apărau şi nu promovau un model. Acesta este semn sigur de vechime, certitudine existenţială, statornicie şi siguranţă duhovnicească, garanţie întru veşnicie.

4 Februarie 2005
Prof. Dr. Alexandru Nemoianu – USA


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 21, 2008, 13:51:41
De ziua Sf Imparati Constantin si Elena, urez multa sanatate tuturor celor care isi sarbatoresc astazi ziua onomastica.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 21, 2008, 13:55:55
Si am sa adaug cateva texte si imagini ca dar de ziua lor, spre lauda Sfintilor Imparati sarbatoriti astazi si spre pretuirea celor care le poarta numele.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 21, 2008, 14:01:49
Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena
       Pe 21 Florar sarbatorim pe marii sfinti ai bisericii noastre Imparatul, fericitul si pururea pomenitul Constantin si a cinstitei mamei sale Elena.
       Totul s-a petrecut in secolul IV, pe vremea cand imparatia romanilor era scindata: partea de rasarit cu capitala Nicomidia, era condusa de imparatul Diocletian, recunoscut pentru cruzimea sa iar partea de apus avand resedinta la Roma de imparatul Maximian Hercule, insotit de fiul sau Maxentiu.
       In intreaga imparatie crestinii erau prigoniti si lipsiti de orice drepturi. Constantin a fost cel care a luptat impotriva acestei prigoane, apreciind cinstea si devotamentul crestinilor. Pentru eliberarea lor, imparatul Constantin a luptat, impotriva lui Maxentiu.
       Dupa cum istoriseste episcopul Eusebiu, imparatul Constantin intotdeauna se ruga, cerand ajutor de la Dumnezeu, inainte de a incepe lupta in apararea crestinilor.
       A ramas in istorie, ca vrednica amintire, ziua pregatitoare luptei cu Maxentiu, in anul 312, cand Constantin a vazut pe cer o cruce luminoasa si o inscriptie: In hoc signum vinces (prin acest semn vei birui). Noaptea l-a avut in vis pe Insusi Domnul Iisus Hristos, apropiindu-se de el si indemnandu-l sa-si faca steag ostasesc cu semnul Sfintei Cruci pe el.
       Desi armata sa era mai putin dotata, cu chipul cinstitei Cruci, punandu-l pe arme, in batalie din anul 312 a biruit pe pierzatorul Maxentiu, care, cazand in raul Tibru, la podul Milvius, s-a inecat. Astfel Constantin a eliberat pe cetatenii Romei, de tirania lui Maxentiu.
       Imparatul Constantin, cunoscand puterea lui Hristos, cel ce s-a rastignit pe cruce, a crezut in EL adevaratul Dumnezeu si s-a botezat impreuna cu mama sa Elena, cea vrednica da lauda.
       Incredintat ca, prin biruinta lui a fost ajutat de Dumnezeul crestinilor, fericitul Constantin, a dat in anul 313, ca imparat al Romei, o hotarare, prin care a oprit prigonirea crestinilor si a dat libertate credintei in imparatia romanilor. Actul acesta mare se numeste "Decretul din Milan".
Evlavioasa mama sa Elena a mers la Ierusalim pentru descoperirea locurilor sfinte din Evanghelii. Descoperind locul Golgotei, al Sfantului Mormant si lemnul Sfintei Cruci, imparateasa a zidit, cu imparateasca darnicie, biserica Sfantului Mormant (Anastasis), biserica din Betleem, pe cea din Nazaret precum si alte sfinte locasuri.
       Supunandu-se vointei lui Dumnezeu, Constantin a zidit in Vizantia o cetate mare si slavita, a infrumusetat-o cu toate podoabele si a numit-o dupa numele sau Constantinopol (330). Apoi a mutat acolo scaunul sau de la Roma cea veche, poruncind ca acea cetate sa se numeasca Roma cea noua, incredintand-o apararii lui Dumnezeu si a Prea Curatei Maicii Lui.
       Ca imparat al crestinilor, Constantin a aratat multa ravna pentru unitatea credintei. El a combatut, erezia lui Arie, care considera pe Hristos numai o creatura trimisa sa izbaveasca omenirea.
       Intelegand ca numai raspandirea in unitate a credintei va salva Biserica lui Hristos de la ratacire, marele Constantin a hotarat tinerea Sinodului de la Niceea (mai-iunie 325), la care el insusi a fost de fata. Aici, episcopii din toata lumea crestina au osandit ratacirea lui Arie si au marturisit dreapta credinta, alcatuind cea mai mare parte din Crez, pe care, de atunci, il rostim si noi, la orice Sfanta Liturghie.
       A plecat �n vesnica �mparatie a lui Hristos Dumnezeul nostru, in anul 337. Pentru multele fapte de folos savarsite credintei lui Hristos marele Constantin si maica sa Elena, se invrednicesc a fi numiti "Sfintii cei intocmai cu Apostolii, imparati".
www.alternativaonline.ca/Ortodoxie0605.html




Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 21, 2008, 14:06:21
Urmeaza un text din care se poate afla ca si Dunarea a avut rolul ei, tinand de minunile Mantuitorului si Dumnezeului nostru, in convertirea la crestinism a celor doi imparati romani.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 21, 2008, 14:08:09
Cuvînt la Înălţarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului
Împărăţind în Roma Maxenţiu, persecutorul (307-312), făcea multă chinuire popoarelor, gonindu-i şi chinuindu-i nu numai pe creştini, dar şi pe păgînii săi ucigîndu-i şi jefuindu-le averile lor. Petrecea cu necurăţie, siluind casele celor de bun neam, şi era tuturor romanilor foarte greu şi urît, pentru acea tiranică, cumplită a lui viaţă şi prea spurcată. Deci, au trimis romanii, în taină, la împăratul Constantin (306-337) care petrecea atunci în Britania cu mama sa, Elena, rugîndu-l pe el să vină şi să-i scape de tiranul acela. Iar Constantin i-a scris mai întîi lui Maxenţiu, sfătuindu-l pe el prieteneşte să înceteze o tiranie ca aceea. Iar el nu numai că nu l-a ascultat pe dînsul şi nu s-a îndreptat, dar şi mai amar s-a făcut. S-a sculat chiar asupra lui Constantin, pe care toată oastea romanilor la împărăţie-l alesese, nevrînd ca să-l aibă deopotrivă cu sine la împărăţie. Pentru că Maxenţiu, cu de la sine putere s-a suit în Roma pe scaunul împărătesc, nu cu voinţa poporului; ci numai cu sprijinul cîtorva mai mari, cărora le-a făgăduit multe daruri şi cin-ste. Iar Constantin a fost ales împărat de către toţi cu un glas. Drept aceea, auzind Constantin că Maxenţiu tot neîndreptat petrecea, ba încă şi la alte fapte mai rele se întinde, s-a sculat şi a mers asupra lui cu război. Văzînd însă că puterea oştilor sale nu este de ajuns şi gîndind apoi la farmecele cele rele ale lui Maxenţiu, a început a se îndoi, pentru că ştia că Maxenţiu a vărsat mult sînge omenesc la facerea vrăjilor: mulţi băieţi, fete şi femei îngreunate a înjunghiat la jertfele diavolilor, căutînd milostivirea deşerţilor idoli, spre care nădăjduia. Deci, văzînd Constantin că la Maxenţiu era mare putere diavolească, a început a se ruga unui Dumnezeu care stăpîneşte cerul şi pămîntul, pe care şi neamul creştinesc îl cinsteşte, ca să-i dăruiască lui chip de biruinţă asupra prigonitorului. Drept aceea, rugîndu-se el cu osîrdie, i s-a arătat în amiază-zi chipul Crucii Domnului închipuit cu stele, strălucind mai mult decît soarele şi deasupra scris pe dînsul: “În acest semn vei învinge”. Au văzut aceea şi ostaşii toţi, între care era şi dulcele Artemie cel care după aceea a fost chinuit pentru Hristos de Iulian, şi se mirau. Iar cei mai mulţi dintre dînşii au început a se teme că păgînilor chipul crucii le era semn de mare nenorocire şi de moarte, fiindcă pe cruce se pedepseau cu moarte tîlharii şi făcătorii de rele. Deci, ostaşii se temeau ca nu cumva războiul lor să fie fără noroc şi din pricina aceasta împăratul Constantin era în mare îndo-ială. Iar într-o noapte, pe cînd dormea el, i s-a arătat însuşi Hristos Domnul şi iarăşi i-a arătat semnul cinstitei cruci pe care îl văzuse şi i-a zis lui: “Să faci asemănare chipului acestuia şi să porunceşti ca să-l poarte înaintea oştilor şi nu numai pe Maxenţiu, ba încă şi pe toţi vrăjmaşii tăi îi vei birui”. Deci, sculîndu-se împăratul, a spus mai marilor săi vedenia şi chemînd argintari iscusiţi le-a poruncit lor să facă cinstita cruce de aur, de mărgăritar şi de pietre scumpe după chipul semnului celui arătat şi, ceva mai mult, a poruncit la toată oastea să închipuiască pe toate armele, pe coifuri şi pe zale semnul crucii.
Iar rău-credinciosul Maxenţiu, fiind înştiinţat de venirea lui Constantin în Italia asupra Romei, cu multă îndrăzneală şi-a scos oastea romană şi a mers împotriva marelui Constantin. Iar Constantin a poruncit ca să poarte cinstita cruce înaintea taberilor armatei sale. Şi cînd s-a început lupta cu Maxenţiu, atunci, cu puterea cinstitei cruci, Maxenţiu a fost biruit şi mulţimea ostaşilor lui a fost tăiată (28 octombrie 312), şi însuşi Maxenţiu a fugit. Şi l-a urmărit împăratul Constantin şi, fugind el pe podul de peste rîul Tibru, pe care singur l-a zidit, s-a rupt podul, cu puterea lui Dumnezeu, şi s-a afundat ticălosul în rîu cu oastea sa, ca şi faraonul cel de demult, încît s-a împotmolit rîul de călăreţi, de cai şi de arme. Iar marele Constantin a mers în Roma biruitor şi l-a întîmpinat pe el tot po-porul cu bucurie mare şi cu cinste. Iar el înălţa mare mulţumire lui Dumnezeu, Celui ce i-a dat lui biruinţă asupra vrăjmaşului, cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci. Iar spre pomenirea biru-inţei celei prea slăvite, a pus o cruce în mijlocul Romei, pe un stîlp de piatră şi a scris pe dînsa: “Cu acest mîntuitor semn, cetatea aceasta a fost scăpată de sub jugul tiranului”.
Avînd el al doilea război împotriva celor de la Bizanţ a căror numire de obîrşie se trage încă de pe vremea împăratului Iudeei, Manasi, cînd un oarecare grec Bizas a pus temelia cetăţii, numind-o Bizantion, de unde mai tîrziu Bizanţ, şi fiind biruit Constantin de către aceştia de două ori, era întru mîhnire mare. Şi fiind într-o seară, şi-a ridicat ochii spre cer şi a văzut o scrisoare alcătuită de stele, care închipuia aceste: “Să mă chemi în ziua necazului tău”. Apoi, înfricoşîndu-se, şi-a ridicat iar ochii spre cer şi a văzut o cruce de stele, ca şi mai înainte închipuită pe cer şi scriind deasupra, împrejurul ei, aşa: “În acest semn vei învinge”. Şi aşa purtîndu-se crucea înainte în tabere, a biruit pe vrăjmaşii săi şi a luat cetatea Bizantion.
Şi avînd el al treilea război cu goţii, la rîul Dunării, iar i s-a arătat pe cer mîntuitoarea armă şi i-a făcut ca şi mai înainte biruinţă. Şi de aici Constantin cunoscînd puterea lui Hristos celui răstignit pe cruce, şi crezîndu-l pe acesta că este adevărat Dumnezeu, s-a botezat întru dînsul, cu maica sa Elena cea vrednică de laudă, pe care, ca pe o foarte iubitoare de Dumnezeu, a trimis-o la Ierusalim cu multă avere spre căutarea cinstitei cruci. Iar ea, ducîndu-se la Ierusalim, a cercetat sfintele locuri şi le-a curăţit de spurcăciunile idoleşti şi a scos la lumină cinstite moaşte ale diferiţilor sfinţi. Era atunci în Ierusalim patriarh Macarie (314-333), care a întîmpinat pe împărăteasa cu cuviincioasă cinste.
Deci, fericita împărăteasă Elena, vrînd să găsească crucea cea de viaţă făcătoare a Domnului, cea ascunsă de evrei, a chemat pe toţi evreii şi i-a întrebat pe dînşii, ca să-i arate ei locul unde era ascunsă cinstita cruce a Domnului. Dar lepădîndu-se ei, că nu ştiu, împărăteasa Elena i-a îngrozit cu munci şi cu moarte, şi aceia i-au arătat ei un bărbat bătrîn, anume Iuda, zicînd: “Acesta poate să-ţi arate ţie ceea ce se caută, de vreme ce este fiul unui cinstit prooroc”. Şi făcîndu-se multă cercetare, şi Iuda refuzînd a spune, împărăteasa a poruncit să-l arunce pe el într-o groapă adîncă în care, petrecînd el cîtăva vreme, a făgăduit să spună. Apoi, scoţîndu-l pe el, merseră la un loc unde era un munte mare împresurat cu pămînt şi cu pietre, pe care Adrian (117-138), împăratul Romei, zidise o capişte zeiţei Venera şi pusese într-însa un idol. Acolo, Iuda a arătat că este ascunsă crucea Domnului. Iar împărăteasa Elena a poruncit ca să se risipească capiştea cea idolească şi să se răscolească ţarina şi să se sape. Iar Macarie patriarhul, rugîndu-se la locul acela, iată a ieşit un miros de bună mireasmă şi îndată s-a arătat mormîntul şi locul căpăţînii în partea dinspre răsărit şi aproape de dînsele au aflat îngropate trei cruci şi după aceea au aflat cinstitele piroane. Dar neştiind care ar fi fost crucea lui Hristos, s-a întîmplat în acea vreme că se ducea un mort la îngropare şi atunci Macarie, patriarhul, a poruncit celor ce-l duceau să stea; şi se aşezară crucile pe mortul acela cîte una pe rînd, iar cînd au pus crucea lui Hristos, îndată mortul a înviat şi s-a sculat viu cu puterea Dumnezeieştii Cruci a Domnului.
Deci, împărăteasa primind cu bucurie cinstita cruce, i s-a închinat şi a sărutat-o; asemenea şi toată suita împărătească, ce era cu dînsa. Iar alţii nu puteau să vadă şi să sărute sfînta cruce în acea vreme, din pricina mulţimii celei mari de lume, şi au dorit ca măcar de departe s-o poată vedea. Atunci Macarie, patriarhul Ieru-salimului, stînd la un loc mai înalt, a făcut înălţarea, arătînd cinstita cruce mulţimii, iar ei au strigat: “Doamne miluieşte”. Şi de atunci s-a început praznicul “înălţării cinstitei Cruci a Domnului”.
Deci, împărăteasa Elena a păstrat la sine o parte din acest cinstit lemn, precum şi sfintele piroane, iar cealaltă parte, punînd-o într-o raclă de argint, a dat-o lui Macarie, patriarhul, spre ocrotirea neamului în viitor. Atunci Iuda cu mulţime de jidovi a crezut şi s-a botezat şi s-a numit din sfîntul botez Chiriac. Mai în urmă, el a fost patriarh al Ierusalimului şi în vremea lui Iulian Apostatul (361-363) s-a sfîrşit, fiind prigonit pentru Hristos. Iar sfînta împărăteasă Elena a poruncit să se zidească biserici în Ierusalim pe la sfintele locuri; mai întîi a poruncit să se zidească biserica Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, unde este sfîntul mormînt al lui Hristos şi unde s-a aflat cinstita cruce. Apoi, a poruncit să se zidească în Ghetsimani, unde este mormîntul Sfintei adormiri a Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu. Apoi a zidit celelalte optsprezece biserici şi le-a înfrumuseţat cu tot felul de podoabe, dăruindu-le cele de trebuinţă cu îndestulare. A venit în Bizanţ (Astăzi Constantinopol), aducînd cu sine partea lemnului crucii celei de viaţă făcătoare şi sfintele piroane, cu care a fost pironit trupul lui Hristos. Aici, sfîntul împărat Constantin a pus lemnul cel de viaţă făcător în raclă de aur, iar din sfintele piroane, unul s-a aruncat în Marea Adrianului, de către sfînta Elena, cînd se întorcea de la Ierusalim la Constantinopol, pentru alinarea mării, pentru că se ridicase furtună mare şi învăluire cu primejdie mare; pe altul, împăratul l-a ferecat în coiful său, pe al treilea l-a ferecat la zăbală, în frîul calului său, ca să se împlinească cele zise de Zaharia proorocul: “În ziua aceea va fi (scris) pe frîul cailor: Sfînt lui Dumnezeu Atotţiitorul” (Zaharia 14, 21), iar al patrulea piron l-a dat împărăteasa Elena Trevirilor în pază.
După sosirea Sfintei Elena de la Ierusalim în Bizanţ, iubitorul de Hristos împăratul Constantin a făcut trei cruci mari, după numărul celor ce i se arătaseră lui la războaie: cea dintîi în Roma, cînd l-a înnecat pe Maxenţiu, a doua în Bizanţ, cînd l-a cucerit, a treia cînd a bătut pe goţi la rîul Dunării. După chipul celor trei arătări a făcut trei cinstite cruci din materii scumpe şi a scris pe dînsele cu slove de aur cuvintele acestea: Is Hr Ni Ka, adică “biruieşte”, arătînd la toţi rîvna dreptei credinţe. Iar ca să arate lumii că cu puterea crucii a biruit pe vrăjmaşi, a înălţat o cruce spre răsărit, în tîrgul de sus, apoi alta deasupra stîlpului cel roşu la locul iubirii de fraţi, iar pe cea de-a treia a înălţat-o pe locul cel de marmoră, cel foarte frumos, în tîrgul de pîine, la care loc se făceau multe puteri şi semne prin sfînta cruce. Încă se mărturisea de mulţi că îngerul Domnului se pogora din cer în lumină mare noaptea, în locul acela, şi tămîia împrejur cinstita cruce, cîntînd cîntarea cea întreit sfîntă cu glas dulce, şi apoi iar se suia la cer. Şi aceasta se făcea de trei ori pe an: adică în luna aceasta, la înălţarea cinstitei cruci, apoi în luna lui mai, în 6 zile, la arătarea Crucii Domnului pe cer şi în sfîntul marele post cel de patruzeci de zile, în Duminica închinării crucii. Şi mulţi din oamenii cei cucernici, care cu cinste şi cu sfinţenie vieţuiau, vedeau această pogorîre a îngerului şi auzeau cîntarea lui.
Încă se cuvine a pomeni şi că cinstitul şi de viaţă făcătorul lemnul Crucii Domnului a fost luat oarecînd de Perşi (602-610) şi iar s-a întors în Ierusalim, spre mîngîierea credincioşilor; pe vremea împăratului grec Foca, Chosroe II (590-628), împăratul perşilor, biruind Egiptul, Africa şi Palestina, a luat Ierusalimul şi pe mulţi creştini i-a ucis şi luînd cu de-a sila vistieriile cele bisericeşti şi podoabele, între altele a luat şi vistieria cea de mult preţ, lemnul crucii Domnului celei de viaţă făcătoare, şi l-a dus în Persia. Peste puţin, murind Foca împăratul, a fost ales Eraclie (610-641); în locul lui, el încearcă să biruiască pe Chosroe II, dar de multe ori nebiruind a cerut pace, însă nu a cîştigat-o de la vrăjmaşul cel mîndru. Atunci fiind în mîhnire mare, a început a căuta ajutor la Dumnezeu, şi a poruncit tuturor credincioşilor să facă rugăciuni, priveghieri şi postiri ca să-i scape Domnul de acela ce se lăuda, în mîndria sa, că va pierde pe toţi creştinii; de acela ce hulea numele lui Iisus Hristos, ca să nu zică vrăjmaşii că mîna lor este înaltă şi idolii lor puternici, ci să cunoască neamurile că unul este Dumnezeul cel adevărat, Căruia cine poate să-I stea împotriva puterii şi tăriei? Şi chiar împăratul se ruga singur cu lacrimi şi cu post îndelungat. Apoi, adunîndu-şi toţi ostaşii şi în nădejdea ajutorului lui Dumnezeu înarmîndu-se cu puterea crucii, a mers asupra perşilor şi lovindu-se cu Chosroe II, l-a biruit şi l-a pus pe fugă. Şi a fost cu oştile în pămîntul Persiei şapte ani, luînd cetăţile, robind satele şi biruind multe prigoniri ale lui Chosroe. Iar mai pe urmă Chosroe, neputînd să se împotrivească puterii greceşti, a fugit din pămîntul său şi, trecînd peste rîul Tigru, cu cel mai tînăr fiu al său, Medars, a împărţit el împărăţia sa. De acest lucru s-a mîniat Siroes, fiul lui cel mai în vîrstă, şi a gîndit ca şi pe tată şi pe frate împreună să-i ucidă; lucru pe care l-a şi făcut degrab. Iar după uciderea acelora, Siroes a fost moştenitor împărăţiei Persiei şi a trimis cu rugăminte şi cu multe daruri la Heraclie, împăratul grec, smerindu-se lui şi poftindu-l să înceteze a prăda pămîntul lui.
Atunci Heraclie, făcînd pace cu împăratul Persiei, a luat de la perşi făcătorul de viaţă lemnul Crucii Domnului, cel luat de Chosroe din Ierusalim, care fusese patrusprezece ani la perşi, şi l-a adus împreună cu multe daruri la locul său, bucurîndu-se şi slăvind pe Dumnezeu pentru ajutorul Lui cel mare.
Iar cînd a ajuns la Ierusalim, a luat împăratul cinstitul lemn pe umerile sale, ca să-l ducă la locul lui cel mai dinainte. Însă era îmbrăcat în porfira cea împărătească, cu aur şi cu pietre scumpe împodobit, avînd în cap coroana cea împărătească. Atunci se făcu o minune înspăimîntătoare, pentru că deodată a stat în uşile acelea, prin care se intra la locul căpăţînei, şi nu putea să păşească mai departe cu cinstitul lemnul Crucii, oprit fiind de puterea cea Dumnezeiască; şi toţi se minunau de un lucru ca acesta. Iar Zaharia, patriarhul Ierusalimului (609-631), care a mers cu toată mulţimea Ierusalimului în întîmpinarea împăratului, avînd ramuri de finic în mîini şi ieşind pînă la muntele Eleonului, mergea cu împăratul alături şi, căutînd cu ochii, a văzut pe îngerul lui Dumnezeu ca un fulger în poartă stînd, oprindu-le intrarea, şi zicînd: “Nu cu astfel de chip Făcătorul nostru a purtat aici acest lemn al Crucii, cu care voi îl duceţi pe el”. Aceasta văzînd-o şi auzind-o patriarhul, s-a înspăimîntat şi, întorcîndu-se spre împăratul, i-a zis: “Să ştii, împărate, că cu neputinţă îţi este ţie ca în haine bogate îmbrăcat şi cu podoabele împărăteşti înfrumuseţat să duci lemnul acesta sfînt, pe care, săracul Hristos, Cel ce a sărăcit pentru mîntuirea noastră, l-a dus. Drept aceea, de voieşti ca să duci Crucea Lui, să urmezi sărăciei Lui”. Atunci, împăratul a dezbrăcat de pe sine porfira şi coroana şi s-a îmbrăcat în haine sărăcăcioase şi proaste şi a dus cinstitul lemn al Sfintei Cruci fără de nici o împiedicare, mergînd cu picioarele desculţe. Şi l-a dus în biserică, la locul de la care îl luase Chosroe al Perşilor. Acolo, binecredinciosul împărat Heraclie a pus iar lemnul Sfintei Cruci şi a fost mare bucurie şi veselie credincioşilor pentru întoarcerea Crucii Domnului, şi dănţuiau precum oarecînd israilitenii pentru întoarcerea chivotului legii de la filisteni, lăudînd pe Cel răstignit pe Cruce, Hristos Împăratul slavei, şi închinîndu-se aşternutului picioarelor Lui, Crucii celei sfinte. Căreia şi de la noi să fie cinste, slavă şi închinăciune, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Pentru minunea prin care s-a cunoscut adevărata cruce a lui Hristos, mulţi nu se potrivesc în spusele lor. Unii zic că pe o fecioară moartă o duceau la îngropare şi cu puterea Sfintei Cruci a înviat; alţii zic că o văduvă moartă era cea care a înviat prin făcătorul de viaţă lemn, iar alţii povestesc că o văduvă zăcea în casă bolnavă şi era aproape de moarte. Mergînd la ea patriarhul cu împărăteasa şi aducînd crucile, le-a pus pe cea bolnavă şi, punîndu-se crucea Domnului, îndată s-a sculat sănătoasă. Alţii spun că un om mort pe care-l duceau la groapă a înviat prin atingerea Sfintei Cruci a Domnului. Iar Nichifor al lui Callist, cel numit Xantopol, în cartea 8, la cap. 29, zice că amîndouă aceste minuni prin Crucea Domnului atunci s-au făcut aşa: văduva zăcînd în casă bolnavă şi murind, de la porţile morţii a fost adusă la viaţă şi la sănătate, şi mortul cel dus la groapă a înviat.
În această zi, cinstirea celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Gură de Aur şi pomenirea Sfîntului Mucenic Papia, care, în ţara Licaoniei, pe vremea împărăţiei lui Maximian, s-a sfîrşit muceniceşte.
http://logos.md/2007/09/27/inaltarea-cinstitei-si-de-viata-facatoarei-cruci-a-domnului-2/


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 21, 2008, 14:14:32
Sa nu uitam ca cei din neamul nostru care si-au luat acest nume crestin, ca si alti stramosi ai nostrii, au depus marturie de credinta si s-au jertfit pentru gloria lui Dumnezeu, neam si tara.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 21, 2008, 14:30:10
In acest context, trebuie sa-i amintim pe Sf. Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă şi cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu si Matei, precum şi pe sfetnicul Ianache. Toti au murit de moarte martirica la Constantinopol, omorati de un imperiul pagan care a subjugat si inca tine sub ocupatia sa cetatea celor doi Sfiniti Imparati, Noua Roma. Totul s-a petrecut sub ochii ambasadorilor statelor occidentale, invitati sa se delecteze cu scena ce amintea izbitor de martiriul la care erau supusi crestinii inceputurilor in Imperiul Roman pagan. Doar ca, prin functiile pamantesti detinute de cei sase, ei reprezentau poporul roman crestin si ortodox. Scena a fost de un simbolism tragic si coplesitor. Si de mare actualitate...


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 29, 2008, 19:57:18
Haideti sa vedem ce se intampla in momentul de fata pe locurile sacre ale istoriei noastre.

Sarmizegetusa, gradina de zarzavat
Carmen Cosman
Ruinele capitalei Daciei Romane de la Sarmizegetusa s-au transformat in teren agricol dupa ce localnicii au fost improprietariti de autoritati chiar in interiorul coloniei romane. Astfel, intre temple s-a ajuns sa fie cultivate cartofi si ceapa, iar turistii pot admira atat situl arheologic, cat si culturile agricole ale localnicilor.

Situata la 17 kilometri de Hateg, fosta capitala a Daciei Romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, a ajuns, in parte, teren agricol. Desi perimetrul este bine delimitat si transformat in muzeu in aer liber, printre ruinele fostei asezari localnicii din Sarmizegetusa cultiva ceapa sau cartofi pe terenul cu care au fost improprietariti de comisia locala de fond funciar. In plus, primavara tractoarele care ara trec chiar pe langa ruinele orasului, ale templelor sau locuintelor, spre nedumerirea vizitatorilor care nu inteleg cum de este posibil asa ceva. "In sezon vine multa lume, avem si un ghid care merge cu grupurile interesate de istorie, iar pentru copii el are si un coif roman. Pacat ca localnicii au fost improprietariti si in sit se cultiva ceapa si cartofi. Nu chiar in zona sapaturilor, ci doar in imediata apropiere. Era vorba ca Ministerul Culturii sa aloce fonduri pentru a-i despagubi pe oameni, pentru ca localnicii au zis ca renunta la aceste pamanturi daca le sunt cumparate", a spus unul dintre angajatii muzeului in aer liber, Viorica Albulescu. Cum vremea buna permite o vizita placuta in zona incarcata de atata istorie, deja perimetrul coloniei Sarmizegetusa musteste de vizitatori. Unii insa, care vin aici de zeci de ani, sunt dezamagiti ca nu s-a mai facut nimic in timp.
Gheorghe Delureanu, preot la Spitalul Judetean Slatina, este unul dintre cei care retraiesc pe viu istoria, insa sentimental este rascolit de tristetea istoriei lasate in paragina. "Cand vin aici, ma gandesc la 106, evenimentul mare, dureros pentru noi, deoarece dacii au fost infranti, dar generator de veselie la Roma. Ce este aici acum lasa de dorit, vorbesc de organizare. Peste drum este o primarie frumoasa, in timp ce situl este lasat cam la voia intamplarii. Amfiteatrul ar trebui, dupa parerea mea, adus cat de cat la forma de atunci. De 4-5 ori pe an s-ar putea face aici serbari frumoase, sa-i atragem si pe italienii care nu ne mai suporta, deoarece cu ei avem multe in comun. Am fost aici si acum 30 de ani, iar atunci niste studenti si copii faceau sapaturi. Dupa 30 de ani, ma doare sa vad ca nu s-a mai facut nimic si totul este lasat in paragina", a spus Delureanu.

Istoria scrisa de daci si romani
Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa – capitala Daciei Romane – a fost fondata de primul guvernator al provinciei, Terentius Scaurianus, intre anii 108-110. In timpul domniei imparatului Hadrian, orasul primeste si numele de Sarmizegetusa, purtat de capitala Regatului. Asezarea se afla la 8 km departare de trecatoarea care face legatura intre Banat si Transilvania si care purta in antichitate numele de Tapae, astazi Portile de Fier ale Transilvaniei. Intemeierea noului oras a avut loc in primii ani dupa cucerirea Daciei, dupa unele pareri 106-107, dupa altele intre 108-110. Intemeierea coloniei a fost marcata si prin baterea unei monede emsie la Roma, din ordinul Senatului, dedicata Imparatului Traian. Localizare

» Considerente strategice
Localizarea noului oras nu a fost deloc intamplator aleasa. Metropola se bucura de
anumite avantaje strategice si economice, cu Muntii Retezat la sud si Muntii Poiana Ruscai la nord, care constituiau bariere naturale greu de strabatut pentru eventualii atacatori. In acest fel, capitala se putea dezvolta in liniste, fiind aparata si de castrele Tibiscum (azi Jupa), Voislova, Micia (Vetel) si Bumbesti. Prin Ulpia Traiana trecea drumul imperial care venea de la Dunare si facea legatura cu extremul nord al provinciei, la Porolissum (Moigrad).
Orasul antic inchidea o suprafata inconjurata de ziduri, de aproximativ 32 ha, iar in inima asezarii se intersectau cele doua drumuri principale, la intretaierea lor aflandu-se principala constructie publica – Forul. Dincolo de ziduri erau situate casele (villae), atelierele mestesugaresti, templele si alte constructii publice sau private. Tot in afara zidurilor se gaseau si cimitirele orasului, identificate atat la est, cat si la vest de incinta.
Romania libera, 6 mai 2008


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 29, 2008, 19:59:27
Au existat si niste reactii la acest articol. Nu cele mai fericite si cam putine.

COMENTARII
Anda: ...
Luni, 05 Mai 2008 22:55
Imi este rusine ca sunt romanca. Tara de tigani si de manele.
Dan Tanasa: Criminali
Marti, 06 Mai 2008 11:28
Cei care cultiva pamantul acolo precum si cei care permit asa ceva sunt adevarati criminali! Mai devreme sau mai tarziu vor plati!
Dan Tanasa: Iredentism maghiar
Marti, 06 Mai 2008 11:53
Iredentismul maghiar de sub pamant...
Salina Praid (jud Harghita) beneficiaza de prezenta mai multor porti secuiesti (foto stanga), inscriptionate la fel, doar in limba maghiara. Am dat chiar si peste o expozitie cu caracter iredentist si autonomist care avea insa o prezentare in limba romana (foto dreapta). La magazinul de suveniruri iti puteai achizitiona pe lanaga banala sare de baie si alte mici lucrusoare, o multitudine de modele de porti secuiesti pe care le puteai lua acasa in pungi de cadou care avem pe ele poze cu fete in costume populare secuiesti. Totul aranjat in asa fel incat turistului sa i se intipareasca bine in minte ca partea aceea de tara este/va fi parte a Ungariei. Poze pe blog.
Dan Tanasa http://tanasadan.blogspot.com/
Der Banater: o...n@yahoo.com
Marti, 06 Mai 2008 12:03
Criminali sunt si cei care de-a lungul istoriei au luat piatra din zidurile constructiilor antice si au folosit-o la propriile bordeie(a se citi cocini).Ce se aude cu primarul comunei Varadia din Caras-Severin, care a distrus cu buna-stiinta un sit din Epoca Bronzului pt. a instala o cruce kitsch din neon?
BIEN DORMIR: ...
Marti, 06 Mai 2008 19:29
ONESTITATEA LOCALNICILOR ESTE DEZARMANTA.PRIN CULTIVAREA CEPEI SI CASTRAVETILOR IN INTERIORUL INCINTELOR SACRE EI ATRAG ATENTIA CA NU SANT DISPUSI SA-SI ASUME O FALSA IDENTITATE .
Roxana Daiciulescu: ??
Joi, 08 Mai 2008 08:13
Eu am fost acolo si n-am vazut nicio cultura de ceapa sau cartofi printre temple. Problema este ca locul nu e exploatat cum trebuie din punct de vedere turistic. Romanii nici nu stiu de existenta acestui loc. Ministerul Turismului doarme - "Romania Libera" prezinta cu regularitate cetati si monumente uitate si lasate in paragina. Mai bine vorbiti despre aceste lucruri tuturor cunoscutilor vostri - imprastiati-va cunostintele, nu stati si bagati comentarii de genul "tara de manelisti". Nu ajungem nicaieri cu carcoteli din-astea.
nf: pt. Anda
Joi, 08 Mai 2008 12:47
Sincer, si mie mi-e rusine ca esti romanca.
Romanul australian: Romania o tara a nebunilor
Joi, 08 Mai 2008 13:02
Nu sunt singurul roman care o spun dar in ce stare a ajuns tara o deplang si deplang si pe cei care pot locui in aceasta tara de mizerie.Treceti cu mic si mare la curatirea tarii si distrugeti caini vagabonzi car musca lumea.Iti este frica sa mai mergi pe strada .Imi este rusine sa spun ca sunt roman si imi pare tare rau ca parintii mei m-au nascut in acest iad.Sa fiti sanatosi cu ILIESCU vostru .Mancati ce ati semanat
Tradiceanu ce face cu mizeria si cu cainii vagabon: -
Joi, 08 Mai 2008 13:08
Curatiti tara de mizerie si starpiti caini vagabonzi ca o sa va umpleti de raie.trei mii de accidente .Fumatorii te intoxica pe strazi si in parcuri .Nu poti sa stai la bloc din cauza fumatorilor.Rusine.Fiti romani in continuare ca sa va scuipe lumea.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: carmen21 din Mai 30, 2008, 08:06:56
Politica de deznaționalizare funcționează eficient.
Spălarea cereerelor, globalizată, deasemenea.
O administrație ineficientă, deliberat, este adusă la rang de caracteristică a nației!


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: KRONSTADT. din Mai 30, 2008, 13:01:44
Citi dintre noi stiu cine este Ioan Petru Culianu ?
http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-05-24&id=237708&kword


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: carmen21 din Mai 30, 2008, 21:05:59
Cine a fost...
Cine l-a lichidat și de ce?


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: KRONSTADT. din Mai 30, 2008, 21:52:40
Biografie
Ioan Petru Culianu a absolvit iniţial secţia de italiană a Facultăţii de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale a Universităţii din Bucuresti. Coleg cu Silviu Angelescu, Victor Ivanovici, Dumitru Radu Popa, Şerban Anghelescu, prieten cu Dorin-Liviu Zaharia. Reuşeşte să plece, în iulie 1972, la cursurile de vară de la Perugia, Italia, unde va solicita azil politic. Vorbea fluent şase limbi. Străbunicul său patern, matematicianul Nicolae Culianu, junimist, apropiat al lui Titu Maiorescu, a fost rector al Universităţii din Iaşi [(1880-1898]). Bunicul din partea mamei, Petru Bogdan, întemeietorul primei catedre de chimie fizică din ţară, a fost alternativ rector şi prorector al aceleiaşi Universităţi între 1926 şi 1940.
Între 1973 - 1976 studiază istoria religiilor la Università Cattolica del Sacro Cuore din Milano unde, sub îndrumarea profesorului Ugo Bianchi, îşi alege ca arie principală de cercetare istoria creştinismului timpuriu şi a dualismului religios.
Se va stabili apoi în Olanda, în 1976 şi, ulterior, în SUA în 1986, chemat întâi ca visiting professor, apoi ca profesor titular la Divinity School, Universitatea din Chicago.
Doctorat de Stat la Sorbona (Paris IV) în ianuarie 1987, cu teza Recherches sur les dualismes d'Occident. Analyse de leurs principaux mythes, sub conducerea profesorului Michel Meslin. A fost un prieten şi discipol al lui Mircea Eliade.
Specializat în gnosticism, creştinism timpuriu, istoria şi cultura Renaşterii, este autorul unor cărţi de mare răsunet, scrise în franceză, engleză sau italiană şi cu ediţii în toate limbile de circulaţie ale lumii, cum ar fi: Eros et magie à la Renaissance. 1484 1984, Dictionnaire des religions 1990, The Tree of Gnosis: Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism 1992 sau Out of this World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein 1991.
A fost asasinat la 21 mai 1991, la Chicago, în plină forţă creatoare. Nimeni nu a fost pus sub acuzare, dar toate indiciile conduc la concluzia unei crime politice, executată din ordinul guvernanţilor de la Bucureşti, cu complicitatea unor cercuri româneşti de extremă dreaptă din Statele Unite. Înainte de asasinare primise scrisori de ameninţare cu moartea; ameninţările se intensificaseră în urma publicării unui interviu incendiar în Revista 22 din 5 aprilie 1991, ca şi în urma vizitei la Chicago a fostului suveran al României, Regele Mihai I, şi a familiei regale, în aprilie 1991. Pe fondul unei puternice campanii antiregaliste care se desfăşura în România, Ioan Petru Culianu a militat pentru o schimbare de regim, pentru revenirea Regelui în ţară. Profesorul Ted Anton din SUA susţine că Ioan Petru Culianu a fost asasinat de oamenii Securităţii [1], activând sub masca Uniunii Vatra Românească, care avea legături cu cercuri de aparenţe (neo)legionare din Statele Unite.
Implicare civică
A fost un critic foarte dur şi lucid al regimului politic comunist (înainte de decembrie 1989), atacă virulent regimul neocomunist al lui Ion Iliescu (după revoluţie, pe care o considera, de fapt, o lovitură de stat pusă la cale în primul rând de K.G.B., care i-a sprijinit pe beneficiarii ei ulteriori); acuză lipsa de responsabilitate, solidaritate şi civism a poporului român şi mai cu seama a intelectualilor din ţară. Acuză în numeroase articole, publicate în 1989 şi 1990 în săptămânalul "Lumea libera românească" din New York (adunate postum in volumul Păcatul împotriva spiritului), lipsa de valori morale a culturii române.
ION Petru Culianu (n. 5 ianuarie 1950 - d. 21 mai 1991, Chicago), istoric al religiilor, scriitor şi eseist de origine română. A fost profesor de istoria religiilor si istoria creştinismului la Divinity School, University of Chicago. Discipol, colaborator şi prieten al lui Mircea Eliade. A fost asasinat, la 21 mai 1991, în clădirea Universităţii din Chicago. Crima nu a fost elucidată, dar toate indiciile duc la presupunerea unui asasinat politic, în care ar fi fost implicaţi membri ai vechii Securităţi din RSR şi elemente legate de vechea extremă dreaptă românească.[



Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 31, 2008, 13:41:59
Iarasi despre regimul criminal din Polonia si una dintre victimele sale, romanul Daniel Crulic, fie-i tarana usoara!

Moartea romanului Daniel Crulic
Culisele tragediei din arestul cracovian
Varşovia, 31 mai (Anima News) - Medicii din arestul Montelupe din Cracovia povestesc despre insensibilitatea serviciului medical faţă de tragedia românului. Ei s-au adresat ziarului Gazeta Wyborcza, pentru că nu mai pot ţine în ei lucrurile pe care le ştiu despre cum şi de ce a murit Crulic, dar au solicitat anonimatul. 'Nici până azi nu putem dormi noaptea. Avem mustrări de conştiinţă pentru că nu am făcut mai mult, pentru că ne-am supus regulilor serviciului medical din penitenciar şi, chiar dacă am ştiut că omul se stinge, nu am alarmat lumea de dincolo de ziduri', spun ei cu amărăciune. 'Înăuntrul zidurilor nu se vorbeşte, ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Atitudinea este că el singur a vrut să moară de foame ...
Medicii povestesc despre proasta organizare a serviciului medical din arestul Montelupe, despre faptul că nimeni nu îşi pune baza în specialişti. Şeful ambulatoriului, adică persoana care are sub control direct asistenţa medicală a celor 700 de deţinuţi din arest, este ... un stomatolog, fără specializare.
'Pentru şefii noştri este totuna dacă arestaţii sunt trataţi de un specialist sau de un veterinar', concluzionează unul dintre interlocutorii cotidianului. Şi adaugă: 'Unde a fost directoarea spitalului în tot acel timp când Crulic a făcut greva foamei? A tolerat lipsa de iniţiativă în acest caz a şefei ambulatoriului, pentru care au fost suficiente ţinerea sub observaţie şi notarea în documente a scăderii în greutate a lui Crulic, fără să să gândească unde poate duce ea. În sfârşit s-a produs tragedia. Victima ei s-a întâmplat să fie un român ...'
După cum afirmă interlocutorii ziarului, din noiembrie 2007 toţi ştiau în arestul Montelupe că Crulic face freva foamei. Înainte de a muri, bărbatul pierdea chiar şi câteva kilograme zilnic. În ziua morţii cântărea doar 40 de kg.
'Când întrebam ce să facem cu el, şefele spitalului şi ambulatoriului răspundeau: 'Totul e conform legii. Dacă nu vrea, să nu mănânce', povestesc interlocutorii 'Gazetei'.
Înainte de Crăciun, Crulic a fost consultat de un internist, care a recomandat să fie hrănit cu forţa. Apoi însă românul s-a întors în celulă, iar către tribunal nu a fost trimisă cererea necesară într-un asemnea caz.
'De la jumătatea lui noiembrie până la sfârşitul lui decembrie a fost în grija ambulatoriului şi a fost consultat de internist', explică acum directorul spitalului din arest.
Pe 3 ianuarie, bărbatul a fost adus, deja pe targă, la spital. A început agonia. O zi mai târziu, tribunalul a fost informat de refuzul primirii hranei. Pe 9 ianurie a fost luată decizia hrănirii forţate.
'L-am văzut pe 14 ianuarie. O tragedie - foamea produsese tulburări iremediabile în organism. L-am dus la spitalul MAI în stare critică', aminteşte unul dintre medicii din Montelupe.
Raportul unei comisii speciale a Conducerii Centrale a Direcţiei Penitenciarelor, făcut public în urmă cu câteva săptămâni, atribuie responsabilitatea pentru acţiunile medicale şi legale mult întârziate în cazul arestatului aflat în greva foamei - în afara lucrătorilor din arest - şi şefelor spitalului şi ambulatoriului, Katarzyna Leœniak şi Krystyna Mamczur.
Apare încă o întrebare: stomatologii ar trebui să fie şefi ai ambulatoriilor din aresturi sau penitenciare? Nu este doar cazul arestului din Cracovia, la fel este la Lublin şi P³ock. Nu e de mirare că procuraturile sunt invadate de plângeri ale deţinuţilor din cauza asistenţei medicale fatale din spatele gratiilor.




Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: KRONSTADT. din Iunie 07, 2008, 15:05:12
http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-06-07&id=238401
Asa inferiori cum ne considera au fost acceptati in toate guvernele in ultimii 18 ani.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ilie_jean_flt din Iunie 07, 2008, 16:07:41
Papagalii astia de unguri si aici nu vreau sa ma refer la natiunea ungara in ansamblu,pentru ca sunt si intre ei oameni care gindesc inainte sa vorbeasca , sunt niste pasageri veniti cu cortul si ar trebui inainte sa deschida gura sa se mai edifice despre scriitorii straini care au scris despre natiunea romana atitea lucruri foarte frumoase si care au dovedit apartenenta noastra pe aceste paminturi de foarte mult timp.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iunie 24, 2008, 11:06:41
Prin grija criminala a marilor puteri, istoria tarii noastre are de-a face si cu istoria comunismului. Astazi a aparut un articol foarte interesant in "Adevarul". Il reproduc in continuare.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iunie 24, 2008, 11:09:54
Moartea tatălui lui Ion Iliescu, un mister încă neelucidat
un articol de Levant Christian
Dispariţia lui Alexandru Iliescu a lăsat loc de interpretări: unii susţin că a fost asasinat, alţii, că a murit din cauza unei boli de inimă
Morţile suspecte din anii ’40-’50 au creat adevărate mituri ale „crimei de partid şi de stat". După prezentarea cazurilor Foriş, Pătrăşcanu, Pauker, vom vorbi azi despre cazul Iliescu. Alexandru Iliescu, un adversar al lui Dej.
Alexandru Iliescu, alias „Alecu", alias „Ignat". Alecu îi spuneau prietenii şi cunoscuţii, precum Pavel Câmpeanu, în cartea sa de amintiri. Ignat îi spunea Siguranţa, care, se pare, l-a urmărit pas cu pas. Inclusiv pe parcursul unui periplu al lui Alexandru Iliescu prin fosta URSS.
Exclus din partid „pe viaţă" de Gheorghiu-Dej, încă din ilegalitate, tatăl lui Ion Iliescu a murit, în 1945, în împrejurări controversate. Unii istorici spun că a fost asasinat la comanda lui Dej, alţii, că a murit din cauza unei boli de inimă. Fostul preşedinte Ion Iliescu a lăsat loc la tot felul de speculaţii.
Tănase versus Talpeş
Fostul consilier prezi¬denţial (şi şef al SIE), generalul Ioan Talpeş, reprezintă una dintre vocile care au (re)lansat „teza asasinatului" în cazul tatălui lui Ion Iliescu. „A existat şi această variantă: că tatăl lui Ion Iliescu a fost omorât prin sufocare.
Dar exista un grup de persoane care-l cunoşteau la data respectivă şi mai existau şi nişte rapoarte pe care eu, la un moment dat, le-am văzut în nişte documente. Documente care erau în arhiva Comitetului Central. Eu am văzut acolo nişte dosare. Era unul care constata moartea.
În altul se spunea că se face o cercetare pentru că a fost omorât. Asta m-a făcut să cred că este real că tatăl lui Ion Iliescu a fost omorât. Eu i-am zis dlui Iliescu că ar trebui să nu lase, să se spună toate porcăriile despre tatăl domniei sale, fără să spună realitatea. Iar dl Iliescu mi-a spus: «Ce, vrei să-l revendic pe tata?». Pentru că atât tatăl domniei sale, cât şi alţii erau nişte personalităţi reale care în anii ’38-’39 au organizat demonstraţiile acelea pentru apărarea integrităţii României.
De aceea cred că domnul Iliescu plăteşte şi astăzi", susţine fostul şef al SIE. „Ce rapoarte a văzut domnul Talpeş? Dacă sunt cele de la Armată, sunt tot cele pe care le-am văzut şi eu şi provin din Fondul 95. Am scris despre asta în cartea mea «Clienţii lu’ tanti Varvara». Vorbesc acolo şi despre Alexandru Iliescu (...) În conflictul cu Dej, el l-a susţinut pe Pătrăşcanu.
Mai mult decât atât, Dej l-a dat afară pe viaţă din partid, înainte de ’44, pentru atitudine antipartinică. Pe 23 august 1945, Alexandru Iliescu a murit, şi există această legendă că a făcut infarct chiar în şedinţa când a fost reprimit în partid", ne-a declarat, la rândul său, Stelian Tănase, care susţine că i-a înmânat lui Ion Iliescu copiile celor două dosare ale tatălui său din arhiva naţională.
„Dej l-a omorât"
„Aveam 21 de ani când m-am căsătorit. Ionel a fost primul copil. Stăteam la Olteniţa. Pe urmă a venit el, că lucra la CFR, şi i-a spus cineva că se vând locuri de casă în Triaj. Am stat acolo până în ’51. Divorţasem între timp şi în ’51 m-am mutat aicea cu un alt bărbat. Iliescu, tata lu’ preşedintele, era cu ăla, cu Pătrăşcanu. Ei erau aparte, nu erau chiar comunişti.
Pe urmă, pe Pătrăşcanu l-a împuşcat. Pe soţul meu, Gheorghiu-Dej l-a omorât. I-a zis: «Ce foloase ai adus partidului?»"! Este declaraţia dată unei publicaţii centrale, în mai 1993, de către mama preşedintelui, Maria Dumitru Toma, fostă Serediuc, fostă Iliescu.
Aşadar, prima soţie a lui Alexandru Iliescu (n.r. şi mama naturală a fostului preşedintelui Ion Iliescu) credea că soţul său, Alexandru, fusese omorât la comanda lui Dej. În schimb, cealaltă soţie, într-o scrisoare din 1970, publicată recent în presă, nu spunea nimic despre cauza morţii.
„Boala grea de inimă cu care a ieşit din lagăr, ca şi situaţia lui de partid i-au scurtat zilele. Pe 17 august 1945 a încetat din viaţă, ignorat de foştii lui tovarăşi de luptă", îi scria Maria Iliescu, mama vitregă a lui Ion Iliescu, lui Ceauşescu.
Iliescu neagă ipoteza asasinatului, pledând pentru infarct
Fostul preşedinte Ion Iliescu neagă orice ipoteză despre asasinarea tatălui său şi menţine varianta oficială: infarctul de la celebra şedinţă sindicală. Cu toate că a vorbit cu o evlavie reţinută, dar sinceră despre mama sa naturală, "o femeie sărmană, fără surse", care "trăia în casa în care rămăsese" după ce se despărţise de Alexandru Iliescu şi "s-a recăsătorit cu un şofer", Ion Iliescu infirmă declaraţia acesteia potrivit căreia tatăl său a fost omorât de oamenii lui Dej.
"Nu avea de unde să ştie mama mea naturală pentru că nu mai era împreună cu tatăl meu". Ipoteza că tatăl său a fost împuşcat o consideră "o aberaţie". Preşedintele neagă şi ipoteza sugrumării la miting şi nu-şi explică de ce Talpeş susţine această teorie. Despre diversele variante de asasinat, Iliescu spune: "Sunt nişte aberaţii care nu au niciun temei".
  Concluzia lui Iliescu: "Tatăl meu era bolnav de inimă, lua valeriană, singurul medicament pe vremea aceea, şi a făcut un infarct într-o adunare de sindicat, înainte de a se împlini un an de la eliberarea de pe 23 august. Luând cuvântul, a făcut un infarct şi a murit pe loc, sub ochii mamei mele şi ai colegilor care participau la acea şedinţă şi care, ulterior, au venit şi la înmormântare (...) Aveam 15 ani când a murit şi 14 ani când a ieşit din lagăr (...) Eu am fost un lustrat încă din copilărie.
Nu am putut să mă înscriu la examenul de admitere în liceu", spune fostul preşedinte al României, care este convins că "lustraţia are culoare politică" consecinţă a perioadelor de dictatură din istorie, în cazul său, dictatura carlistă. La fel de bine, întrucât preşedintele vorbeşte acum despre lustraţie, se poate spune că lustraţia nu are vârstă. Şi nici culoare politică.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: KRONSTADT. din Iunie 24, 2008, 11:48:25
http://www.miscarea.net/1-a-treia-lovitura-de-stat-evreiasca.htm
DIN CULISELE REALE ALE ISTORIEI
 
 
Vom prezenta, pe scurt, pe autorii loviturii de stat şi ai preluarii puterii, începând cu ziua de 22 decembrie 1989. Sunt şi omisiuni.
1. Iulian Vlad. Evreu. General. Şef al Departamentului Securităţii Statului, din timpul regimului Ceauşescu,  până pe 31 decembrie 1989.
2. Silviu Brucan (Brukner). Evreu bolşevic care prin presa vremii de dupa 23 august 1944 întreţinea cultul dictatorial al Anei Pauker şi a trimis în puşcării şi la Canal elitele românilor. Ataşat atât bolşevicilor evrei aduşi în România pe tancurile Armatei Roşii, cât şi urmaşilor acestora, fapt ce reiese cu uşurinţa din activitatea sa de coordonator în procesul de preluare a puterii politice, în luna decembrie 1989, de către aceştia şi în cadrul Guvernului Petre Roman. "Mie mi s-a părut, mărturiseşte Mihail Şora, ministrul învăţământului, 1989-1990, că întotdeauna, Brucan a avut mai multe orientări, în funcţie de interes. Când am ajuns eu ministru, Brucan era, oficial, doar un fel de consilier. De fapt avea o influenţă imensă, făcea figura unei eminenţe cenuşii" (Toma Roman-jr., Mihai Şora, Roşu de Paris(II), www. plai cu boi, 10/31/05).
3.Victor Stănculescu. (Absolvent al liceului evreiesc?). General în regimul Ceauşescu. Numit de Ceauşescu la conducerea Ministerului Apărării în locul  ministrului Milea, care încetase din viaţa, în condiţii încă neelucidate. Până la 27 decembrie, 1989, prim-adjunct al ministrului apărării naţionale. Ministru al economiei naţionale, 1989-1990. Ministrul Apărării, în 1990-1991.
4.Teodor Brateş. "-La Televiziune a apărut Teodor Brateş, ginerele călăului Nicolschi din perioda dictaturii urmaşilor lui Cain, alături de Petre Popescu şi George Marinescu, transmiţănd o stare de groază în toată ţara. Potrivit acestora, în Bucureşti nu erau decât terorişti şi securişti, care atacau şi ucideau, arabi plătiţi ca să ucidă, erau otrăvite apele, aruncate în aer uzinele termice şi barajul de la Dâmbul Morii, etc."(Ieronim Hristea, De la steaua lu David la steaua lui Rothschild, Editura Ţara Noastră, Bucureşti 2004). Numai neadevaruri, dar care erau de natură să provoace un razboi civil. Şi alţii, de la Televiziune, pe care îi ştim cu toţii.
5. Cazimir Ionescu. Evreu. Pe 22 decembrie la Televiziunea Româna: "O coloana blindată motorizată se îndreaptă spre Piteşti, pentru a ocupa punctul atomic, rafinăria, rezervele de cianură, barajul de la Curtea de Argeş. Odată cu căderea acestor puncte, oraşul Piteşti poate să dispară complet de pe harta lumii."
In pragul haosului, panicii şi a războilului civil.
6. Cico Dumitrescu, contraamiral. Evreu. Tot pe 22 decembrie, tot de la televiziune, panica pe români, cu acţiunile terorişilor.
7.Ion Iliescu. Bunicul după tată a fost Vasili Ivanovici (botezat Ilici), evreu rus, bolşevic, puşcăriaş, fugit din Rusia, urmărit de poliţia ţaristă. Şi-a schimmbat numele în Iliescu, probabil pe la 1900. Alexandru Iliescu (tatăl lui Ion Iliescu), băiatul cel mare al lui Vasili, s-a căsătorit în anul 1929 cu Maricica, o ţigancă bulgăroaică, din neamul căldărarilor, analfabetă, care vorbea prost româneşte şi care este adevărata mamă a lui Ilici.
Ilici s-a născut la Olteniţa, la 3 martie 1930, an în care Alexandru Iliescu a fugit în Rusia, unde a stat până în 1935-1936.
Maricica, mama adevărată a lui Ilici, moare n 1932, fiind înmormântată la Olteniţa (atenţie la diversiunea cu Maria Ivănuş din Bucureşti, care nu era mama lui Ilici).
În 1940 Alexandru Iliescu s-a căsătorit cu Mariţa, ţigancă din Maramureş, soră bună a mamei lui Ion Cioabă din Sibiu, bulibaşa ţiganilor, cu care a avut doi băieţi, fraţi vitregi ai lui Ilici (Mircea şi Crişan, veri primari ai lui Cioabă). Unul a fost ataşat militar al României la Moscova, iar celălalt director adjunct la IRSOP.
Însuşi Ion Cioabă a recunoscut, într-un interviu dat cu puţin timp înainte de a muri, că el şi preşedintele Iliescu erau veri.
Ilici Iliescu, la recepţiile lui Ceauşescu, nu se ducea cu soţia sa , Nina Bercovici, ci cu Mariţa, mama vitregă. (Ieronim Hristea, De la steaua lui David la steaua lui Rothschild, Editura Ţara Noastră, Bucureşti, 2004, p. 454. Ieronim Hristea a preluat frazele de mai înainte din cartea lui Vladimir Alexe, Ion Iliescu-biografie secretă).
Nu punem în discuţie dragostea unor tineri, indiferent de originea lor etnică, ci evidenţiem originea bolşevică a lui Ion Iliescu. Dar pentru că bolşevicii la care ne referim sunt evrei, se impune şi precizarea apartenenţei lor etnice. Asa cum există pe lumea aceasta români, francezi, englezi, germani, italieni, ruşi, etc. şi atunci cand sunt corecţi şi când au săvârşit fapte reprobabile, tot aşa există şi evrei. Numai că oculta evreiască acţionează cu ameninţări atunci când se precizează cuvântul evrei pentru cei care au săvârşit fapte reprobabile.
Revenind la Ion Iliescu, se poate constata că se trage dintr-o familie de evrei din Rusia şi că din cei cinci bărbaţi, patru au trăit mai mulţi sau mai puţini ani în Rusia, respectiv în URSS.
Ion Iliescu şi-a făcut  studiile universitare la Moscova, unde ajunge cu sprijinul Anei Pauker.
  Unul din fratii lui după tată, a fost ataşatul militar al României la Moscova.
Tatăl lui Ion Iliescu, Alexandru Iliescu, kominternist, a participat la Congresul Partidului Comunist din România, din 1931, din localitatea Goricova, de lângă Moscova. Rezoluţia acestui congres cerea dezmembrarea Romaniei. La acest congres tatăl său devine membru al Comitetului Central. Ion Iliescu nu şi-a dezamăgit tatăl, contribuind, în 1990, la blocarea Reîntregirii României.
Eftimie Iliescu, fratele lui Alexandru Iliescu, unchiul lui Ion Iliescu, ofiţer de securitae, a participat la crimele  împotriva poporului roman, ca adjunct al lui Alexandru Drăghici, ministrul de interne.
Soţia lui Ion Iliescu este evreică. Alături de cei patru bărbaţi, a fost al cincelea element de siguranţa, pentru cei care au investit din punct de vedere politic în Ion Iliescu.
Ion Iliescu a avut strânse legături cu familia Valter Roman.
A fost numit, la 26 decembrie 1989, preşedinte al Frontului Salvării Naţionale, la 13 februarie 1990 preşedinte al CPUN. Din 20 mai 1990, preşedinte al Republicii.
8. Petre Roman. Evreu. Tatăl său, Valter Roman, adus pe tancurile sovietice, pentru implantarea bolşevismului în România. Petre Roman a fost numit prim-ministru, 26 decembrie 1989-28 iunie 1990, apoi, după alegeri, tot prim- ministru, 20 mai 1990-26 septembrie 1991. Petre Roman se plânge că Parlamentul nu i-a fost favorabil la toate legile depuse în legătură cu agricultura. Constată că în urma acestui fapt agricultura arată jalnic, neproductivă-prin parcelarea  pământului, prin abandonarea, nelucrarea terenurilor agricole, care au ajuns în paragină, de izbelişte, prin desfiinţarea unor unităţi viabile, aşa, asociaţiile agricole -Cooperativele agricole de producţie, fostele Gospodării agricole colective. Vicleană ocolire. Nu faptul că ţăranii şi-au primit pământul confiscat de regimul comunist înapoi, desigur în suprafeţe mai mici sau mai mari, dupa cum le-au avut, a dus la un dezastru absolut în agricultură, ci confiscarea mijloacelor de producţie. Ţăranii, când  au fost obligaţi să intre în gospodariile agricole de producţie, au fost obligaţi să predea  acestor unitaţi socialiste şi animalele, plugurile, tractoarele, batozele şi alte mijloace de producţie. In 1990, pe lângă pământ, le reveneau de drept şi mijloacele de producţie. Nu li s-au restituit. Ţăranul român s-a văzut în faţa pămantului doar cu braţele. Lovitură criminală. Sărmanul şi-a cumpărat cazmale şi a început să lucreze. Şi-a cumpărat câte un măgăr, şi-a cumpărat un mânz  şi a lucrat tot cu braţele, pâna mânzul s-a facut cal de tracţiune. Ca să are cu tehnica moderna agricolă, care nu i s-a restituit, de fapt i s-a confiscat a doua oră, plătea cu produse agricole şi ramânea flamând. Dar nici atunci nu i se ara tot pământul şi se striga împotriva lui că nu e înstare să fie ţăran, să-şi lucreze tot pământul. Dar el dovedise cu vârf fi îndesat, de mii de ani, că el este ţăran, agricultor. Iar pâna  la 23 august 1944, a fost factor de luat în seamă la stabilirea preţului grâului în Europa, uneori chiar el facea preţul grâului european. A trebuit să vina o mâna de bolşvici evrei din Rusia, după 23 august 1944, la putere în Romania,  să lovească de moarte ţărănimea româna, iar urmaşii lor, din decembrie 1989, să lovească iar, tot de moarte, aceeaşi ţărănimea română. Nerestituirea uneltelor agricole şi în consecinţă incapacitatea ţărănimii române de a-şi lucra pământul, pentru prima data în existenţa ei multimilenară, a fost programată. A apărut pământ nelucrat şi foametea în mediul ţăranesc şi în toată tăra. Cumpărătorii străini, dar şi politicienii profund certaţi cu moralitatea faţă de propria ţară, după un timp, au invadat satele României, cumpărând pământ pe sume de nimica. Probabil şi finanţarea, din exterior, a unor cetăţeni români de alta etnie, pentru a cumpăra cât mai mult pământ. Tot acest pămant va fi naţionalizat, fără despăgubiri. Noii pripropietari şi-au scos cu vârf şi îndesat preţul dat. Dacă ţăranilor li s-ar fi restituit  mijloacele de producţie, cu acestea ar fi arat, semănat  şi recoltat tot pământul, ca pe vreamea gospodariilor socilaiste de productie şi fiecare ţăran ar fi beneficiat proporţional cu suprafaţa pământului său. Intreaga agricultură a ţării era mecanizată şi irigată. Politicieni pentru care nici o pedeapsa nu ar fi fost prea mare, ziarişti, reporteri TV se întreceau să râda de agricultorul român. Fabrica de tractoare ar fi fost subvenţionată de către toţi ţăranii din  Romania, cu o mica parte din veniturile lor şi nu ar fi fost  falimentată din  lipsă de cumpăratori de tractoare. Localitaţile rurale, cele mai multe, de la câmpie, în câţiva ani îşi vor fi împrospătat utlajele mai vechi cu altele noi, fenomen normanl, într-o ţară condusă  pentru binele ţării. In felul acesta România nu ar fi fost depopulată, tot programat, tinerii locuitori ai satelor având de lucru la ei acasă. Şi la drept vorbind, Fabrica de tractoare din Braşov şi  Semănatoarea- de combine, din Bucuresţi, ar fi trebuit să devină proprietatea ţărănimii române, reprezentată printr-o asociaţie pe ţară. Soluţii pentru progresul României au fost,  dar nu s-a vrut aşa ceva.
România a fost jefuită şi de finanţele sale, a fost lovită şi pe plan industrial, negandu-i-se orice capacitate performantă industrială, ceea ce s-a vazut că nu e adevarat. Cumplexele industriale, din clipa vânzării lor, au funcţionat la parametri concurenţionali internaţionali. Modernizarea a fost si este un proces continuu. Industria petrolului, cu toate fabricile aferente, complexele energetice nucleare, cu toată  capacitatea industriei românesti de a fabrica în ţară  utilajele mecesare, producerea de apa grea, industria de elicoptere, construirea de nave maritime şi altele si altele.
În legatură cu alcătuirea Guvernului provizoriu, Petre Roman scrie: "…eu n-am propus decât două persoane, pe Gelu Voican şi pe Mihai Drăgănescu, numiţi amândoi viceprim-miniştri, aşadar colaboratorii mei cei mai apropiaţi… Cât despre Mihai Drăgănescu, el era prieten cu tatăl meu"… (Petre Roman, Libertatea ca datorie, Editura Paideia, 2000, p. 112).
9. Gelu Voican Voiculescu. Evreu. Viceprim-minstru, din 26 decembrie 1989, iar din 31 decembrie are şi funcţia de  Comandant al Departamentului Securităţii Statului.
10. Mihai Drăgănescu. Evreu. Viceprim-ministru, din 26 decembrie 1989.
11. Mugur Isărescu. Evreu. După Revoluţia din decembrie 1989, a fost titularizat la  Ministerul Afacerilor Externe. Ambasadorul României în Statele Unite ale Americii. Din septembrie 1990, Guvernatorul Băncii Naţionale a României.
12. Ioan Aurel Stoica. Evreu. Ministru al industriei construcţiilor de maşini,
13. Nicolae Militaru. Evreu. General. Ministrul Apărarii, 1989-1990.
14. Sergiu Celac. Evreu. De reţinut informaţia: "în arhive se descoperise că tatăl lui Celac, angajat la Consiliul de Stat al Planificării în anii 50, furnizase informaţii strategice consilierilor sovietici. Sergiu Celac era… translatorul lui Ceauşescu" ( Emil Berdeli, Microfoanele din dormitor au dezvăluit şi situaţii jenente pentru şeful DIE, în Gardianul, 15 aprilie, 2004). Ministru de interne,  26  decembrie 1989-28 iunie 1990. Ambasador la Londra, 1990-1996, din 1991 acreditat şi la Dublin, cu reşedinţa tot la Londra. Guvernul Petre Roman şi preşdintele  Ion iliescu, au blocat Reîntregirea Romaniei. Poziţia Guvernului Petre Roman a fost exprimată public, fără echivoc, de ministrul de externe Sergiu Celac: " Ministrul de externe de atunci, al româniei, declară Agenţiei  FRACE PRESS că Podul de flori constituie o iniţiativă particulară. Adică e  problema lui Gheorghe Gavrilă Copil şi atât? Cutremurătoare opinie, din partea unui membru al guvernului!" (Gheorghe Gavrilă Copil, Societatea Culturală Bucureşti-Chişinău, Editura Dacia Eternă, Bucureşti, 1999, p.33. Cartea deconspiră, pe bază de documente, anexarea Revoluţiei Române şi a Podului de flori, de către  casnicii Moscovei. Poate fi accesată pe internet la www.agero, la rubrica Istoria Romaniei, în cadrul titlului Dragi romani din R. Moldova veniţi cu noi în Uniunea Europeană, la www.curaj.net şi la www.miscarea.com, la rubrica De peste Prut.
15. Mihai Chiţac. Evreu.  General-locotenent. Ministru de interne, 1989-1990.
16. Moldoveanu Ioan Jean. Evreu. General-locotenent. Adjunct al ministrului de interne şi şef al Inspectoratului General al Poliţiei, 1989-1990.
17.  Dan Marţian. Evreu. Studii superioare la Moscova. Lector la Ştefan Gheorghiu. Apropiat al lui Ion Iliescu.
În 1990, preşedintele Camerei Deputaţilor.
18. Alexandru Bârlădeanu. Evreu.  Impus de Moscova, la Bucureşti, în 1947, ca secretar general al guvernului de atunci.
În 1990, preşedintele Senatului.
19.  Adrian Severin. Evreu. Ministru de stat pentru reformă şi relaţiile cu Parlamentul, 1990-1991, Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru privatizarea şi Dezvoltarea întreprinderilor Mici şi Mijlocii, 1991-1992.
20. Corneliu Bogdan. Evreu. Angajat de Ana Pauker la MAE ca director. Din 26 decembrie 1989, ministru secretar de stat la Ministerul Afacerilor externe.
21. Teodor Stolojan. Tatăl său, la studii în URSS, a  venit însurat cu o cetăţeană sovietică.
Ministru de finanţe, 1990-1991. Prim-ministru, 1991-1992.
22. Eugen Dijmarescu. Evreu. Ministru al economiei şi finanţelor, 1991.
23. Mihai Şora. Prieten din tinereţe cu Miron Constantinescu, cu Benno Hechter, fratele lui Mihai Sebastian s.a. La studii în Franţa, unde, în 1938 devine membru al partidului comunist francez, partid membru al Kominternului. Angajat, în 1948, de către Ana Pauker, la Minisaterul de Externe. Admiraţia pentru Ana Pauker nu a reuşit să şi-o disimuleze nici in anul 2005: ,,Ministrul de externe nu era Ana Pauker? Ba da, am cunoscut-o personal. Era o persoană dură, puternică, dar bine mobilată intelectual. Cred că era singura din conducerea PCR din acel timp, care putea vorbi coerent şi, relativ, logic, bineinteles dupa "logica" lor. Cunoştea foarte bine limba romană, vorbea foarte corect, spre deosebire de alţi activiţi, mai ales că mulţi erau de "import", ajunşi în MAE" (www. plai-cu-,boi, 10/31/05, Toma Roman jr., Mihai Şora,  Roşu de Paris, II, p. 1). Din 26 decembrie 1989, ministrul învăţământului.
24. Victor Babiuc. Evreu. Expert la Comisia Constituţională, 1990. Ministru de justiţie, 1990. Ministru de interne 1991-1992.
Dacă vreunul din cei nominalizaţi ca evrei, nu este evreu, în locul lui se pot aduce  zece nume de evrei din înaltele structuri guvermamentale şi din alte instituţii. Si chiar de sub directa sa conducere.  Sau condus de către aceştia şi de către alţii.
25. Sergiu Nicolaescu. Dar acesta este român, cu o creaţie cinematografica de excepţie, de autentic patriotism. Exista o explicaţie. Sergiu Nicolaescu este nepotul generalului Cambrea, comandantul Diviziei Tudor Vladimirescu, formată şi instruită în URSS de Ana Pauker. Beneficiarul regimului Ana Pauker-Silviu Brucan? Sergiu Nicolaescu. În anul 1947 era în prag de absolvire a Şcolii de Ofiţeri de Marina! Acum are loc un moment periculos pentru destinul tânărului Sergiu Nicolaescu. Tatăl sau e arestat, ajunge la Canal. Intreaga securitate română căzuse în mâna evreilor. In urma arestării tatălui său, este sfătuit să se interneze în spital şi neprezentandu-se la examene, a ramas fără Şcoala de Ofiţeri de Marină. Securiştii evrei nu-l abandonază, dar nici Sergiu Nicolaescu nu-i va părăsi niciodată. Termină o facultate tehnica şi ajunge inginer. A lucrat nu oriunde, ci în întreprinderile Ministerului Apărarii, în Departamentul Special, în 1954 fiind director la una din acestea. Nu a fost invitat să fie  si ofiţer de securitate, nici nu a solicitat aşa ceva, dar trăia în chiar mediile inteligenţei şi puterii politice evreieşti. Cu aceştia ajunge să acţioneze  în Decembrie 1989 la înlăturarea şi împuşcarea lui Nicolae Ceauşescu şi la consolidarea  regimului iudaic post decembrist. KGB-iştii bolşevici de după 23 august 1944, rudeniile, urmaşii acestora, preiau din Decembrie 1989, toate frâiele puterii politice, precum  cei de după 23 august.
Jocul la doua capete, KGB-MOSAD, sau, mai cuprinzător spus, KGB-evreimea internaţionala, este de notorietate publica.
Pentru Sergiu Nicolaescu, cel mai mare om politic este Silviu Brucan. Această opinie şi-a exprimat-o cu claritate, în ultimii ani, de mai multe ori.
 
 A d d e n d u m   l a   c a z u l   A n e i   P a u k e r
Terorism evreiesc în România
 
,,În 1915 (în timpul neutralităţii noastre), agentul CĂTĂRĂU, basarabean, organizează faimosul atentat cu bombe împotriva Episcopiei ungare de la Hajdudoros (catolică), cu scopul de a provoca un conflict cu Austro-Ungaria, forţând România să iasă din neutralitate. Ana Rabinsohn organizează, împreună cu GOLDSTEIN, atentatul de la Senat (1920), ucigând pe Dimitrie GRECEANU, preşedintele Senatului şi pe un episcop ardelean. GOLDSTEIN e prins şi condamnat la ocnă, iar Ana scapă şi se refugiază în Elveţia […]. După reluarea relaţiilor diplomatice cu Sovietele (1934), Ana PAUKER revine în România, unde întreprinde o intensă agitaţie bolşevică. Este judecată şi condamnată la zece ani închisoare, de unde este eliberată în urma intervenţiei ministrului Germaniei la Bucureşti, FABRICIUS (alianţa germano-rusă, după pactul din 23 august 1939), şi, de ochii lumii, schimbată cu Moş Ion Codreanu, pe care îl luaseră ruşii, la ocuparea Basarabiei. Ana PAUKER este lipsită de cultură, n-are nici talent oratoric nici aparenţă fizică atrăgătoare; este însă un agent de execuţie extraordinar, ca o maşină infernală. Este vanitoasă, de o ambiţie fără limite, luxoasă, de o cruzime animalică, isterică şi imită pe Caterina a II-a chiar în aventurile amoroase… Putea demonstra prin politica sa, faptul că era înainte de toate patrioată sovietică şi că URSS-ul şi expansiunea acesteia erau mai importante decât teoriile comuniste şi mai ales decât aspiraţiile românilor, pe care îi ura în mod deschis, fapt pe care nu căuta să-l ascundă… Sentimentul care a dominat intrigile sale politice a fost ura, acea ură care servea atât de bine scopurilor politice de expansiune prin forţă care îi plăcea atât de mult, în calitate de "dictator delegat" (Gh. Buzatu, România cu şi fără Antonescu, Iaşi, Editura Moldova, 1991, p. 291-292, 296).
Gheorghe Gavrilă Copil




Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iunie 24, 2008, 12:23:38
Articolul se gaseste si pe portal, la http://www.portalulrevolutiei.ro/arhiva/2007_358.html. E postat de peste un an dar nimeni nu a avut curajul sa comenteze ceva...


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: KRONSTADT. din Iunie 24, 2008, 12:54:29
Probabil comentarii nu au existat de frica  sa nu fie acuzat de antisemitism,(persoana respectiva) alta logica nu exista .
Unele subiecte ramaîn tabu,dar a discuta un subiect nu inseamna ca esti antisemit.



Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iunie 24, 2008, 13:16:31
Corect. Dar spune asta organizatiilor evreiesti care abia asteapta sa mai eticheteze pe cate cineva ca antisemit.
Pe de alta parte, subiectul fiind interesant, as participa la o asemenea discutie. Pana acum nu am observat ca am avea extremisti pe aici (micile exceptii, cum a fost acuza adusa de dvs Mariei Petrascu, sunt mici furtuni intr-un pahar de apa, fara consistenta), de aceea cred ca am putea angaja o asemenea dezbatere. Dar cu un front mai vast. Mi se pare mai interesant sa discutam despre toate minoritatile din Romania in perspectiva pozitiei lor fata de Revolutie. S-a discutat asta in carti sau studii dedicate Revolutiei? Nu-mi amintesc.
Cate victime "a dat" fiecare etnie traitoare in acest spatiu romanesc? Cred ca ar fi o intrebare care ar putea suscita interesul tuturor.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: KRONSTADT. din Iunie 24, 2008, 14:28:48
“Prefer toleranta reciproca”…
Evrei poti  găsi acum şi printre victime, şi printre torţionari.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: KRONSTADT. din Iunie 24, 2008, 14:36:53
Ca sa discutam despre minoritati trebuie sa stim si situatia lor numerica de pe teritoriul ROMÂNIEI.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Minorit%C4%83%C5%A3ile_din_Rom%C3%A2nia
Comunităţi etnice în România
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecţionat de la Minorităţile din România)
În România trăiesc alături de comunităţile de români diferite alte comunităţi etnice, cu tradiţii culturale, lingvistice şi religioase specifice. Regiunile cu cea mai mare diversitate etnică din România sunt Transilvania, Banatul, Bucovina şi Dobrogea. În zonele cu diversitate etnică mai redusă, precum Oltenia şi Moldova, se manifestă cea mai mică deschidere atât faţă de pluralismul etnic, cât şi faţă de cel politic. [1] [2] Atitudinile cele mai ostile faţă de maghiarii din România se manifestă în zonele unde aceştia sunt cel mai puţin prezenţi (Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova), iar percepţia cea mai pozitivă asupra lor se înregistrează în Transilvania. Totodata, atitudinile cele mai ostile ale ungurilor faţă de romanii din România se manifestă în zonele unde aceştia sunt cel mai mult prezenţi (Harghita, Covasna), unde are loc un proces de asimilare fortata a romanilor. [3]
Conform recensământului din 2002, 10,5% din populaţia României are altă etnie decât cea română, iar 9% din populaţie are altă limbă maternă decât limba română.
În prezent, 18 minorităţi au câte un deputat din oficiu, iar partidul maghiarilor UDMR are 27 de mandate de deputat (7.83%) şi 12 mandate de senator (8.57%).
Această listă include toate grupurile etnice care au în componenţa lor mai mult de 1.000 de persoane.
Etnie   Număr de persoane   Procent din
populaţie   Zone
Maghiari/secui
1.431.807 (din care app. 670.000 secui)   6,6%   Transilvania, Banat, Crisana, Maramures, Moldova (Judeţul Bacău)

Romi
535.140   2,46%   îndeosebi în Transilvania, Banat, Oltenia şi Muntenia
Ucraineni
61.098   0,3%   Maramureş, Bucovina, Banat, judeţul Tulcea

Germani (saşi, şvabi)
59.764   0,3%   Transilvania, Banat, Judeţul Satu Mare şi Bucureşti

Ruşi/lipoveni
35.791   0,2%   Dobrogea, Judeţul Brăila, Bucovina

Turci
32.098   0,15%   Dobrogea

Tătari
23.935   0,11%   Dobrogea

Sârbi
22.561   0,10%   Banat

Slovaci
17.226   0,1%   judeţele Arad, Bihor şi Sălaj

Bulgari
8.025      Banat, Muntenia, Dobrogea
Croaţi
6.807      Judeţul Caraş-Severin

Greci
6.472      Dobrogea
Evrei
5.785      Bucovina, Bucureşti
Polonezi
3.559      Judeţul Suceava

Italieni
3.288      Campulung Muscel, Iaşi, Timişoara, Judeţul Hunedoara şi Dobrogea

Chinezi
2.243      Bucureşti
Armeni
1.780      
Ceangăi
1.266      judeţele Bacău, Neamţ şi Iaşi



Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: KRONSTADT. din Iunie 24, 2008, 14:59:36
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/pdf/Sfera_93-94.pdf
POLITICA SI SECRET_____


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iunie 24, 2008, 17:20:45
Tabelul este acesta:




Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: Nani Nani din Iunie 24, 2008, 20:03:50
Cum ai facut tabelu ca si eu am incercat da nada niente si nimic nu am reusit.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: Nani Nani din Iunie 24, 2008, 20:05:31
Gata. M-am prins. E imagine atasata.
Da tot ramane intrebarea cu tabelu.
Am apasat pe butoanele alea da nimic.
Cine stie?


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: KRONSTADT. din Iunie 25, 2008, 14:10:58
http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/09/09/romania-tinta-sionista/
Dosare secrete privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii
MANIFESTĂRI ANTI-ROMÂNEŞTI ALE EVREILOR SIONIŞTI: România, ţintă sionistă


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: carmen21 din Iunie 27, 2008, 11:22:23
B’NAI B’RITH (Fiii Legământului), lumea şi România
7 septembrie 2007
după Dosare secrete privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii
În scopul realizării concrete a miticei promisiuni făcute evreilor (că sunt “Poporul Ales” peste popoare) de către Iehova prin metafizicul Legământ sau Alianţă, “legământ” pe care noi, creştinii, îl numim generic şi Vechiul Testament, evreii sionişti s-au organizat în societăţi mondiale secrete de tip masonic, ermetic şi cu caracter oligarhic.
Dintre aceste organizaţii secrete evreieşti, cea mai puternică a fost şi este B’nai B’rith International (sau Uniunea Lojilor B’nai B’rith), înfiinţată de 12 evrei sionişti la New York (SUA), în 13 octombrie 1843, şi structurată ca lojă masonică. În prezent, B’nai B’rith International îşi are sediul central la Washington D.C. (1640, Rhode Island Avenue-NW, în umbra Casei Albe, cu care are legături privilegiate, oricare ar fi preşedintele) şi numără în Statele Unite şi în alte 47 de ţări mai mult de 600.000 de membri, exclusiv israeliţi (evrei).
B’nai B’rith (Fiii Alianţei sau Fiii Legământului) a fost şi mai este implicată în toate acţiunile secrete din lume pentru crearea unei oligarhii mondiale, a unui guvern mondial unic, care să fie din start confiscat în mod ocult de către evrei, prin pretinsul drept sacru de “popor ales de Dumnezeu”. Încă de la înfiinţare, B’nai B’rith şi-a afirmat idealul programatic ca fiind acela de “unire a Israelitilor în munca de promovare a înaltelor lor interese şi acelea ale umanităţii”. Care ar putea fi însă interesele “umanităţii” din punctul de vedere al unor naţionalişti evrei (sionişti), decât acela de a afirma şi confirma în practică dreptul metafizic al Israelitilor de “popor ales”?
Cele 99 de grade de iniţiere ale B’Nai B’rith sunt în realitate triplarea celor 33 de grade ale ritului masonic cel mai consacrat în lume, cel mai important şi cel mai cunoscut, Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, cunoscut vulgar şi ca “masoneria americană”. Cu toate acestea organizaţia evreiască nu şi-a declarat aproape niciodată public caracterul ocult sau masonic.
SIONISMUL şi COMUNISMUL. În prezent, a fost extrem de mediatizată situaţia că apariţia comunismului a fost strâns legată de evreul Karl Marx (pe numele său real, evreiesc, Mordechai), autor al primului Manifest Comunist, care în acţiunile sale a fost determinat de faptul că era membru al lojei masonice israelite, Alianţa Drepţilor, filială a puternicei B’nai B’rith.
Focar de conspiraţie şi nucleu în care se frământau ideile cele mai îndrăzneţe venite de la centrul lojilor B’nai B’rith, Alianţa Drepţilor propovăduia mai ales în Germania, răsturnarea totală a civilizaţiei creştine, uneltind pentru comunizarea averilor şi fluturând în faţa proletariatului european, spectrul unei dictaturi în care ei, muncitorii, ar fi domnit peste averile burgheziei. Spre deosebire de celelalte scrieri ale lui Marx, nimic economic în Manifestul Comunist, nimic social. Deşi în prefaţa celei de a doua ediţii a Manifestului Comunist (Londra 1872), Marx şi Engels recunosc în ceea ce priveşte documentul publicat, că au fost însărcinaţi cu redactarea şi publicarea unui program teoretic şi practic al comunismului de către societatea secretă numită Liga Comuniştilor, din scrierile autorilor socialişti şi comunişti din epocă, rezultă că Liga Comuniştilor nu era decât o altă firmă pentru Alianţa Drepţilor, şi pe cale de consecinţă principiile «Manifestului Comunist», înainte de a apare de sub condeiul lui Marx fuseseră deja elaborate la Hamburg, unde îşi avea sediul Supremul Consiliu Patriarhal al Lojilor B’nai B’rith.

Alianţa Drepţilor a mai înfiinţat la Londra, în 1864, Internaţionala I Comunistă sub conducerea lui Karl Marx, având drept program Manifestul Comunist.
Odată comunismul instalat în lume, acesta, după câteva zeci de ani, a scăpat din mâna evreilor sionişti, cel mai celebru caz fiind trădarea lui Stalin. De aceea, la un moment dat, comunismul a trebuit distrus, în acest scop, în Rusia (Uniunea Sovietică) fiind folosiţi ca marionete manipulate Gorbaciov şi Elţîn. Strategia mondială sionistă a fost schimbată cu ceea ce cunoaştem acum ca fenomen de globalizare economică mondială.
IUDEO-MASONERIA. Tendinţa evreilor sionişti de la B’nai B’rith a fost permanent aceea de a subordona sau acapara în folosul neamului Israeliţilor tot ceea ce are valoare şi eficienţă în direcţia acţiunii discrete sau secrete, a controlului societăţii umane. Aşa s-a întâmplat cu masoneria (sau francmasoneria), a cărei organizare a fost subordonată direct şi total ritului B’nai B’rith încă din anul 1874. Era desăvârşirea operei evreilor khazari, a căror prezenţă în Europa a determinat o puternică influenţă cu elemente iudaice, kabbalistice asupra ocultismului modern, ca şi asupra riturilor şi doctrinelor lojilor masonice. Chiar şi precursorii primelor loji masonice apărute la 1717 în Anglia, Rosacrucienii (Rose-Croix), ale căror cărţi, precum Fama Fraternitatis, au fost publicate la 1614, se revendică de la tradiţia ocultă evreiască, Kabballah, mai exact din lucrarea De arte cabalistica a lui J. Reuchlin (1455-1522).
Chiar şi denumirea de “mason” (constructor, zidar - engleză) face o trimitere expresă la tradiţiile evreieşti, deoarece derivă din legenda arhitectului-constructor Hiram, cel care a construit Templul evreiesc al lui Solomon, motiv al Sionului.
Toate simbolurile masonice sunt legate de meseria constructorilor, precum echerul şi compasul, iar divinitatea este concepută ca Mare Arhitect. Masonii nu numără anii de la naşterea lui Iisus Hristos, precum creştinii în mijlocul cărora trăiesc, ci se află în acelaşi an cu poporul evreu.
Iată declaraţia din 1905, strict autentică, a unui fancmason, Jean Bidegain, în faţa lojei masonice a Marelui Orient al Franţei:
“Evreii, atât de remarcabili prin instinctul lor de dominaţie şi prin ştiinţa lor de a guverna, au creat Franc-Masoneria ca să înroleze într-însa oameni care, neaparţinând neamului lor se angajează totuşi să-i ajute în faptele lor, să colaboreze cu ei la stabilirea domniei lui Israel printre oameni”.
Chiar dacă această părere ni se poate pare exagerată, ea totuşi surprinde o realitate incontestabilă: evreii au contribuit şi la apariţia masoneriei, şi la fundamentarea doctrinei, şi la idealurile programatice ale acesteia.
Dar cum a preluat efectiv B’nai B’rith-ul, în veacul 19, conducerea masoneriei? Răspunsul este simplu: prin ceea ce bancherii evrei experimentaseră şi învăţaseră de sute de ani asupra modului de control al lumii, banii.
Pike (Maestru Suprem al ritului scoţian) au înfiinţat în total secret Loja Înaltei Francmasone fii Universale, menită a conduce prin influenţa sa întreaga masonerie universală, Pike devenind Suveranul Pontif al Masoneriei Universale, iar Mazzini Suveran Şef de Acţiune Politică. Sediile noii loji masonice, numite Directorii Centrale au fost stabilite în număr de patru: la Washington (pentru America de Nord), la Montevideo (pentru America de Sud), la Napoli (pentru Europa) şi la Calcutta (pentru Asia-Oceania). Sediul central (Suveran Directoriu Administrativ) s-a stabilit mai târziu la Berlin. Foarte repede, Înalta Francmasonerie Universală, respectiv Albert Pike, a reuşit să controleze aproape întreaga masonerie mondială prin aceea ca a recrutat (afiliat) în secret membrii celorlalte loji masonice pentru a le putea conduce astfel.
Pasul următor a constat în acea că, Consiliul Suprem al Lojilor B’nai B’rith, cu sediul la Hamburg, încheie cu Suveranul Pontif al Masoneriei Universale, Albert Pike, un “Act de Concordat” (Convenţie) prin care evreii aduceau sume imense masoneriei:
«ACT DE CONCORDAT, între subsemnaţii:
Pe de o parte, Prea Ilustrul, Prea Puternicul şi Prea Divin Luminatul Frate Limmud Ensoph (Albert Pike), Mare Maestru Păstrător al Palladului Sfânt, Suveran Pontif al Francmasoneriei Universale, în calitate de şef suprem al ordinului, însă după ce a avut asentimentul unanim al Serenissimului Mare Colegiu al Masonilor Emeriţi;
Pe de altă parte, Prea Ilustrul, Curajosul şi Perfectul Frate Nathanael-Kelup-Abiackaz (Armand Levy) Locotenent Mare Asistent şi Suveran Delegat al Marelui Directoriu Central din Neapole, Membru de onoare ad vitam al Sublimului Consistoriu Federal de B’nai B’rith din Germania, în calitate de mandatar general, atât al acestui Consistoriu, cât şi al acelora din America şi din Anglia, Federaţiunile B’nai B’rith dându-i depline puteri, aceste puteri fiind examinate şi recunoscute.
S-a stabilit un acord definitiv, în numele înaltei Masonerii a Perfectei Iniţieri, Sfântul nume al Divinului Nostru Stăpân invocat, ţinându-se seama de propunerile dintr-o parte şi din alta, prin prezentul act de concordat, după cum urmează:
- Supremul Directori» al Francmasoneriei Universale va recunoaşte Lojile Israelite aşa cum există acum, în principalele ţări;
- Se va constitui o Confederaţie Generală a lojilor iudaice, în care vor fuziona Atelierele americane, engleze şi germane, adepte ale ritului B’nai B’rith;
- Sediul central al Confederaţiei, va fi stabilit la Hamburg, iar Autoritatea Suverană va lua titlul de “Suveran Consiliu Patriarhal”;
- Lojile Israelite îşi vor păstra autonomia şi nu vor depinde decât de “Suveranul Consiliu Patriarhal” din Hamburg;
- Pentru a fi membru al acestor loji, nu este necesar a face parte dintr-un [alt] rit masonic oficial;
- Secretul existenţei Confederaţiei va trebui să fie riguros păstrat de membrii înaltei Masonerii Universale, cărora Supremul Directoriu Dogmatic va crede util a li-l face cunoscut;
- “Suveranul Consiliu Patriarhal” din Hamburg, va trimite direct Supremului Directoriu Dogmatic o contribuţie de 10% din cotizaţiile personale ale membrilor Lojilor Israelite, sau un sfert din sumele centralizate la Hamburg, în folosul propagandei generale a Confederaţiei, fără ca tezaurul din Charleston să poată stabili vreodată un impozit suplimentar asupra drepturilor de iniţiere;
- Ritualurile Confederaţiei vor fi redactate de către o comisie numită din sânul Lojilor Israelie nr.1 din Neiu York şi supus examinării Suveranului Consiliu Patriarhal, ales prin delegaţiile Lojilor Israelite acum existente; Ritualurile nu vor fi definitive decât după aprobarea lor de către Supremul Directoriu dogmatic; [...]
- Nici un frate mason din riturile oficiale, ce nu este israelit, nu va putea pretinde intrarea într-o Lojă Israelită, oricare ar fi gradul său. Daar Magii Aleşi gr.3 al Ritului Suprem, aparţinând unuia din Perfectele Triunghiuri ale aceluiaşi oraş, vor avea acces de drept ca vizitatori în Loja Israelită. Numărul vizitelor lor nu va putea fi limitat… La “Suveranul Consiliu Patriarhal” oricare Mag Ales şi oricare Maestră Templieră Suverană vor putea intra ca vizitatori, nu de drept, ci ca oaspeţi, în urma unei cereri adresate Suveranului Patriarh.
Semnat la Supremul Orient din Charleston sub ochiul Prea Puternicului Divin Stăpân, I-a zi a lunii Thischri (a 12-a zi a lunii a 7-a), anul 874 al Adevăratei Lumini (12 Septembrie 1874).»


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: carmen21 din Iunie 27, 2008, 11:27:41
Armand Levy, evreu francez care a semnat în numele B’nai B’rith “Concordatul” cu Masoneria Universală, nu a făcut decât să releve masonilor o realitate deja existentă, organizarea unei structuri (loji, ateliere) de tip masonic a israeliţilor, sub obedienţa B’nai B’rith, el fiind deja din 1860 membru al Alianţei Israelite, cea care a făcut o puternică presiune internaţională, la 1878, împotriva recunoaşterii independenţei României.
Odată Pactul încheiat, Consiliul Lojilor B’nai B’rith a avut cale liberă în a-şi aservi masoneria, conform unor acţiuni de o rigurozitate diabolică. Prima acţiune a fost înfiinţarea unui Suveran Directoriu Administrativ, cu sediul la Berlin, mutat ulterior în Elveţia, care centraliza imensele fonduri ale masoneriei. Următorul pas a constat în numirea ca trezorier a evreului Bleichroeder, om aparţinând lojilor israelite.
La 2 Aprilie 1891, Marele Pontif al înaltei Masonerii Universale, Albert Pike, a încetat din viaţă. B’nai B’rith a ştiut să folosească această împrejurare pentru a transfera sediul suprem de la Charleston la Roma, şi pentru a-l susţine la această funcţie pe evreul Adriano Lemni.
Unul dintre marile avantaje conferite de titlul de Mare Pontif (şef suprem) pe care îl deţinuse Albert Pike, este acela că deţinătorul funcţiei nu este obligat să justifice faţă de casieria centrală decât un sfert din fondurile ce i-au fost puse la dispoziţie.
În acel timp, Lemni era Comandor al Ritului Scoţian şi al Înaltei Masonerii pentru Europa, ca şi membru al B’nai B’rith. Cincizeci de mii de masoni, majoritatea recrutaţi de lojile israelite, au impus de la nivelul lojilor în care activau, convocarea Serenisimului Mare Colegiu (un congres) la Roma, pentru a se discuta alegerea unui nou Mare Pontif, în locul lui Georges Mackey, care îi succedase la funcţie lui Albert Pike.
Pentru organizarea Marelui Colegiu (Congres), Lemni a închiriat Palatul Borghese din Roma, construit de papa Paul al V-lea. Fondurile puse la dispoziţie de B’nai B’rith şi-au spus cuvântul, în urma agitatelor alegeri, Serenisimul Mare Colegiu al Masonilor Eremiţi şi-a mutat sediul suprem de la Charleston la Roma, iar Adriano Lemni, evreu italian, a fost ales Mare Pontif. De la acea dată, sionismul evreu a pus mâna efectiv pe conducerea forurilor masonice, pe care oricum le influenţase şi controlase şi anterior. Această situaţie a făcut ca de atunci, mai mulţi autori să definească fenomenul conspirativ mondial cu numele generic de “iudeo-masonerie”.
George L. Packard, în lucrarea Cine conduce America? arată că puterea masoneriei americane tradiţionale - considerată moştenitoarea Constituţiilor lui Anderson - este întărită de influenţa enormă a Ordinului (masonic) Internaţional B’nai B’rith. Asemenea celorlalte formaţiuni masonice anglo-saxone, ea se prezintă drept o organizaţie filantropică, dar participă în taină la viaţa politică. De ea sunt legaţi mai mulţi senatori şi deputaţi, fie ca membri, fie ca simpatizanţi. Se ştiu puţine lucruri despre organizarea B’nai B’rith, pentru că este o asociaţie încă şi mai discretă decât masoneriile clasice, iar “renegaţii” apar doar în cazuri excepţionale.
Principal susţinător al Israelului în Statele Unite ale Americii, B’nai B’rith-ul conduce cea mai mare parte dintre organizaţiile şi mişcările sioniste care acţionează pe teritoriul S.U.A., în aşa mare măsură încât putem considera că centrul mondial al deciziei sioniste se găseşte la New York. Acest lucru explică în parte diferenţele notabile care există uneori între guvernul israelian şi marile organizaţii sioniste americane.
Colectori de fonduri şi susţinători ai pretenţiilor financiare ale statului Israel - aflat în permanent deficit bugetar în ciuda sumelor fabuloase vărsate de Germania cu titlu de despăgubiri - marile organizaţii evreieşti americane impun, cel mai adesea punctul lor de vedere în politica internă a statului Israel. Dacă într-o zi problema palestiniană ar fi, în sfârşit, reglată, acest lucru s-ar întâmpla din cauza intereselor grupurilor de presiune sioniste din Statele Unite ale Americii, precum B’nai B’rith şi aliaţii săi. Dar se pare că până acum nu s-a dat nici o indicaţie Israelului să elibereze teritoriile palestiniene ocupate de un sfert de secol.
Ca şi pentru francmasoneria tradiţională, puterea B’nai B’rith rezidă în reţeaua de asociaţii, grupuri şi cercuri, ai căror conducători şi animatori sunt afiliaţi lojelor, dar publicaţiile israelite din Statele Unite ale Americii sunt foarte discrete în ceea ce priveşte activitatea B’nai B’rith.
Pe ici, pe colo, câteva articolaşe strecurate în presă sau unele comunicate oficiale difuzate de mass-media ne confirmă că B’nai B’rith posedă agenţi infiltraţi în înalta conducere a American Jewish Committee, American Jewish Congress, Conferinţa preşedinţilor principalelor organizaţii evreieşti americane şi World Jewish Congress, care controlează la rândul lor cea mai mare parte dintre organizaţiile evreieşti sau sioniste americane.
Aşa cum se arată în capitolul România, Ţintă Sionistă, apropierea României de pactul militar Nord Atlantic a avut loc în împrejurările masonice a apariţiei prealabile a Lojilor Bazelor NATO la Bucureşti. “Masonii români afirmă ca au intrat în lojile masonice ale bazelor NATO, încă din 1993!”, scria presa romanească în februarie 1997. Ştirea apăruse şi în 1993: “Una din Lojile Bazelor NATO şi Supremul Consiliu Mama al Jurisdicţiei de Sud al S.U.A., în 7 mai 1993 şi-au trimis mai mulţi reprezentanţi în România, la Bucureşti”. Aceştia erau Fred Klienknecht, “Suveranul Mare Comandor al Lumii”, şi adjunctul său, evreul Arnold Hermann, agent B’nai B’rith.
Apariţia blocului militar NATO, însăşi, coincide cu perioada în care masoneria americană (dominată la rândul ei de către B’nai B’rith) a cunoscut cea mai puternică influenţă asupra armatei. Toţi generalii următori au fost masoni. Este cazul generalului George C. Marshall (părintele celebrului “plan Marshall” pentru Europa occidentală), apoi al lui Douglas McArthur - comandantul forţelor militare ale S.U.A. din Japonia, al generalului Harold K.Johnson - şeful statului major al armatei S.U.A., al amiralului Arleigh A. Burke - şeful forţelor navale S.U.A., al generalului Curtis E. Lemay - comandant al armatei aerului S.U.A., al generalului Bruce C. Clark - şeful armatei S.U.A. staţionate în Europa occidentală după al doilea război mondial, şi în fine al generalului evreu Lyman L. Lemnitzer, fost şef al statului major al forţelor NATO. Aceste personalităţi masonice şi militare sunt fondatori ai “Lojilor bazelor NATO” practicante ale ritului scoţian vechi şi acceptat.
[Alţi mari şefi militari masoni cunoscuţi au fost: generalul William C. Baker, şeful forţelor S.U.A. din Europa; generalul Loyd L. Wergeland; vice-amiralul William F. Raborn Jr., adjunctul şefului operaţiunilor navale, apoi director al C.I.A.. în armata americană din Vietnam unul dintre cei mai reputaţi masoni era locotenentul-general Herman Nickerson Jr., din corpul Marinei, care a comandat Forţa amfibie a III-a.]
B’NAI B’RITH în ROMÂNIA. Atenţia B’nai B’rith asupra României datează încă de la înfiinţarea acestui ordin masonic israelit (1843), având în vedere colonizarea discretă, dar masivă, a României cu evreii veniţi din Polonia şi Ucraina. Scopul acestei atenţii era “împământenirea” evreilor în România şi dominarea de către aceştia a întregii vieţi economico-financiare a ţării.
Prima rezidenţă permanentă din România a B’nai B’rith a fost înfiinţată în 1870 de către consulul american Benjamin Peixotto. Tradiţia infiltrării în România a agenţilor B’nai B’rith prin înalţi diplomaţi ai Statelor Unite ale Americii a continuat până în prezent (a se vedea mai departe cazul ambasadorului S.U.A. Alfred Moses, care a activat şi în timpul regimului socialist al lui Ceauşescu).
Principala influenţă pe care B’nai B’rith a desfăşurat-o în România, până în anul 1948, a fost desfăşurată îndeosebi prin manipularea lojilor masonice penetrate de evrei, ceea ce a împărţit practic masoneria română în două curente importante şi rivale: primul naţional, al doilea cosmopolit şi dominat de evrei. Curentul masonic naţional, a fost reprezentat sporadic de Marea Lojă Naţională din România şi de Ordinul Masonic Român (care reuneau câteva zeci de loji masonice), fiind condus foarte multă vreme de maiorul patriot Constantin Moroiu, care s-a implicat de multe ori în favoarea marilor interese naţionale ale României la nivel masonic mondial. Pe de altă parte, curentul cosmopolit (evreiesc) a fost reprezentat de lojile masonice româneşti obediente masoneriei americane, de lojile de limbă germană sau de lojile obediente Marelui Orient al Franţei. Mai multe încercări de instalare a unei Puteri Masonice Naţionale controlate de evrei a fost încununată de succes abia în 1929, sub regimul pro-evreiesc al regelui Carol al II-lea. Numele acestei “puteri naţionale” a fost acela de Marele Orient al României, iar încercările constituirii sale datează de la l mai 1879. Curentul masonic cosmopolito-evreiesc a urmărit mai mult promovarea interesele economice şi politice ale alogenilor, ori s-a subordonat intereselor străine ţării. El a fost controlat, direct sau indirect, de către B’nai B’rith prin lojile evreieşti, americane sau “germane”, de obedienţă directă la masoneria italiană sau franceză. Ca şi astăzi, se poate spune - a se vedea declaraţiile venerabilului Dan Amedeo Lăzărescu, în capitolul România, Ţintă Sionistă - tot Marele Orient al Franţei, format de evrei, se opunea intereselor României.
Odată cu acapararea masoneriei universale de către B’nai B’rith, în anul 1874, în România începe o perioadă de frământări în cadrul lojilor masonice, existând o adevărată rezistenţă naţională masonică faţă de ofensiva israeliţilor. Iată un calendar al evenimentelor.
LA 18/30 APRILIE 1874. S-a inaugurat noul Templu al lojii Înţelepţii din Heliopolis (pe calea Mogoşoaiei, în Pasajul Roman la nr.7). Cu acest prilej, printre alte discursuri, profesorul Ştefan C. Mihăilescu vorbeşte despre “Dreptul la cetăţenie”, subiect la ordinea zilei, pledând pentru sprijinirea demersurilor de naturalizare a evreilor în România. Ştefan C. Mihăilescu susţinea că “s-a dovedit până la evidenţă că francmasonii cei mai buni sunt apţi pentru dreptul la cetăţenie nu numai în Patria lor, dar şi în tot Universul”. Pledoaria lui St. C. Mihăilescu îi privea de fapt, în România, pe evreii care cereau naturalizarea şi obţinerea cetăţeniei române.
7/19 IUNIE 1875. Banchetul prilejuit de serbarea solstiţiul de vară este organizat în comun, la propunerea lojei Zur Bruderlichkeit, de cele 4 loji bucureştene: Înţelepţii din Heliopolis, Egalitatea şi Armonia. Din multitudinea de discursuri omagiale ocazionale s-au desprins două propuneri: a evreului Iacob Cobilovitz (Cobilovici), privind fondarea Marelui Orient al României (controlat de B’nai B’rith), şi aceea a ridicării (prin emiterea de acţiuni) a unui Templu Masonic în capitala ţării “pentru cultul virtuţii şi al verităţii”. Despre cât de români erau iniţiatorii controlului masoneriei române, rezultă din lista demnitarilor lojii pentru exerciţiul 1875/1876 (din arhiva lojii Zur Bruderlichkeit/Fraternitatea din Bucureşti - lojă de limba germană - publicată în nr. 7-8 iul. - aug.1875 al revistei Mistria): de Fialla, venerabil onorific; Edgar de Herz, venerabil titular; Gustav Rietz, venerabil deputat; Iuliuz Szekulisz şi Josef Latenier supraveghetori; Emanuel Grunwald, orator, Israel Johan Preciado, tezaurar; Franz Gunter, maestru de ceremonii; Iulius Schein, secretar; Johann Weiss, preparator; Heinrich Topler, arhitect; dr. Eduard Ludwig, bibliotecar şi arhivar; Cocio Cohen, ospitalier.
OCTOMBRIE 1875. Marele Orient al Franţei autorizează constituirea lojii Paix et Union (Pace şi Unire) la Iaşi, cu Templul în str. Săulescu, formată numai din evrei, dar având, mai întâi ca venerabil un pictor grec, iar, mai apoi, un general român de jandarmerie.
1875. Membrii lojii Înţelepţii din Heliopolis din Bucureşti îşi aleg demnitarii: Ştefan C. Mihăilescu, secretar; Iacob Cobilovitz, secretar adjunct, dr. Dimitrescu-Severeanu, mare expert; dr. Sigismund Steiner, maestru de ceremonii, Tavernier, tezaurar; C. Naiman, bibliotecar. În iunie 1876, ca urmare a demisiei lui Anton Costiescu din funcţia de venerabil, alegerile în loja Înţelepţii din Heliopolis din Bucureşti au condus la supremaţia evreilor: dr. Sigismund Steiner, venerabil, Alexandru Tavernier şi I. Dumitrescu, supraveghetori; Ştefan C. Mihăilescu, orator; dr. Dianu, orator adjunct; Moscu Ascher, secretar; George Rosenzweig, secretar adjunct; Adolf Deutsch, mare expert; C. Naiman, tezaurar; A. Berger, ospitalier; Kessler, maestru de ceremonii; El. Butoianu, custode; H.A. Levy, arhitect.
3 MAI 1877. Masonii îl scot pe Dumnezeu din templu. Îndelung dezbătută problemă a modificării art. l alin. 2 din Constituţia Masonică: “Masoneria are de principiu existenţa lui Dumnezeu şi nemurirea sufletului”, s-a soldat în loja Înţelepţii din Heliopolis din Bucureşti cu un vot ce solicita suprimarea acestui articol, pe considerentul “proclamării principiului libertăţii conştiinţei, al toleranţei şi al caracterului progresist al masoneriei, care urmăreşte cu stăruinţă căutarea adevărului ce nu poate fi stabilit decât prin ştiinţă”.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: carmen21 din Iunie 27, 2008, 11:28:59
1 MAI 1879. Anton Costiescu şi Basile-Constatin Livianu promulgă Constituţia Masonica Română încercând prin unirea a şapte loji cosmopolite, să constituie Marele Orient al României (controlat de evrei) ca “Putere Suverană naţională şi independentă”, încercarea nu a durat decât un an, şi nu a reuşit din cauza lojilor “româneşti”, care rămâneau pe dinafară. Fuseseră reunite lojile: Înţelepţii din Heliopolis (o fracţiune) şi Egalitatea, de sub obedienţa Marelui Orient al Italiei, Zur Bruderlichkeit din obedienta Marii Loji Simbolice din Ungaria, şi o lojă din Bârlad (nu se specifică obedienţa).
1880. Apare Buletinul Marei Loji Zion nr.9, România, aparţinând lojilor masonice pur evreieşti de pe teritoriul ţării (Districtul IX - România), cu o ierarhie depinzând de centrul mondial de la Chicago (U.S.A.).
1881. Este recunoscut doar de către Marele Orient al Italiei un Mare Orient din Moldova şi Valahia, contestat de Marea Lojă Naţională din România ca antinaţional prin nerecunoaşterea denumirii din acea vreme a statului român (România), având sub obedienţa sa câteva loji din Moldova, considerate de C.M. Moroiu, Marele Maestru al Marii Loji Naţionale din România, “numai o fabrică de masoni evrei, care nu erau acceptaţi în lojile din Roman, Piatra şi Bacău”.
7 OCTOMBRIE 1881. Este trimisă o scrisoare de către masonul evreu Radu Emil Scrob lui A. Grimaux la Paris cu valoare documentară pentru istoria masoneriei româneşti, ce va fi publicată în Le monde maçonnique în 1882. În 1882, continuă disputa dintre Constantin M.Moroiu, ca reprezentant al Marii Loji Naţionale din România şi unii francmasoni, cu sau fără funcţii, din lojile moldovene care nu recunosc obedienta Marii Loji Naţionale din România şi continuă să se subordoneze Marelui Orient de Roma (Italia), în context, cum rezultă din aceeaşi scrisoare a lui R.E. Scrob către Grimaux publicată de Le monde maçonnique (Paris), cauza o constituie faptul că Marca Loja Naţională şi “atelierele” sale refuză indirect de a admite israeliţi.
MAI 1882. Marele Maestru Constantin M. Moroiu, aflat ca ofiţer în garnizoana Mangalia, se îngrijeşte de constituirea aici a lojei Steaua Sudului. C.M. Moroiu mulţumeşte jurnalului La Confederazione latina (Roma) pentru apărarea drepturilor româneşti, într-o scrisoare a direcţiunii ziarului se spune, printre altele, “Confederazione latina este unicul ziar care întâi la Macerata, în 1871, şi în anii următori, până azi la Roma, cu colaboraţiunea celor mai distinşi filozofi, propagă interesele României în raporturile ei cu Orientul şi Occidentul, ale Transilvaniei în raporturile cu ungurii, şi românilor din Macedonia în raporturile cu grecii”.
8 OCTOMBRIE 1882. “Capitolul” şi loja Steaua Dunării (Bucureşti) îl “radiază” pentru “conduită necorectă” pe dentistul bucureştean Radu Emil Scrob, gr. 18. Cu puţin timp înainte fusese suspendat “pentru conduită nedemnă în lumea profană” şi poetul evreu Carol Scrob, membru al lojii Progresul din Craiova. Excluderea celor doi poate fi considerată o victorie personală a conducătorului lojilor naţionale, C-tin Moroiu.
20-21 DECEMBRIE 1882. Are loc Congresul masonic “evreiesc” de la Roman al lojilor din România aflate sub obedienţa Marelui Orient de Roma (Italia) în disidenţă faţă de Marea Loja Naţională din România. Au participat, de asemenea, şi alte loji “româneşti” (de fapt cosmopolite) aflate sub obedienţă franceză şi portugheză.
1882-1883. Lojile cosmopolite, preponderent evreieşti, din afara obedienţei Marii Loji Naţionale din România, încearcă din nou, fără rezultat, de data aceasta cu sprijinul Marelui Orient al Franţei, prin coordonarea lojei Discipolii lui Pitagora (aflată sub obedienţă franceză) să formeze o aşa-zisă Confederaţie Masonică Română ca putere masonică naţională(!)
18 FEBRUARIE 1883. Dr. St. Corvin, venerabilul lojii Farul (Constanţa) adresează lui I. Dănescu de la “capitolul” Steaua Moldovei (Roman) un răspuns public la scrisoarea acestuia. Dr. Corvin constată că I. Dănescu s-a făcut “avocatul” lui Meiltz & Co. (doi evrei masoni pe nume Noel-Meiltz - Victor şi Didier -, primul profesor din loja Discipolii lui Pitagora din Galaţi, al doilea venerabil al lojii Ştefan cel Mare din Roman) care nu au alt scop decât de a-l sili pe Marele Maestru C-tin. M. Moroiu să demisioneze. Doctorul Corvin subliniază că “este nedemn pentru orice român liber, într-un stat liber, d-a se încatena singur şi a se face tributar străinilor” (evreilor).
1903. Loja Progresul a B’nai B’rith din Roman desfăşura o puternică campanie de strângere de fonduri pentru cauza israelită.
1906. Cu prilejul Marii Expoziţii Jubiliare “40 de ani de domnie a Regelui Carol”, Constantin M. Moroiu prezintă Secţiunii de Istorie lucrările Marii Loji Naţionale din România cuprinse în trei volume “ce conţineau acte referitoare la diferite chestiuni naţionale: revoluţia de la 1848, Unirea Moldovei cu Muntenia, chestiunea Basarabiei la 1878, chestiunea Dunării, chestiunea românilor din Ardeal, chestiunea românilor din Macedonia, corespondenţa secretă dintre primul ministru Ion C. Brătianu cu Ilustrul Frate Mare Maestru Constantin Moroiu relativă la însărcinările şi misiunile secrete ce le avusese cel din urmă după însărcinarea celui dintâi faţă de Marile Oriente Străine”.
29 APRILIE 1910. Ziarul Universul anunţă şedinţa comună a lojilor România (Bucureşti), de sub obedienţa Marelui Orient al Italiei şi Zur Bruderlichkeit (Bucureşti), de sub obedienta Lojii Zur Sonne din Bayreuth (Germania), ceea ce arată, de fapt, o revigorare a activităţii masonilor evrei.
22 APRILIE 1911. Constituirea lojii de limba germană Sapientia, pusă sub obedienţa Marii Loji din Prusia Royal York zur Freunschaft. Demnitari aleşi (evrei): Josef Hennenvogel, negustor, venerabil; Adolf Schwarz (directorul Fabricii de Hârtie) şi Herman Sherzer (negustor) supraveghetori; A. Dobrovici (funcţionar) secretar; Jos. Posmantir (procurist la puternica bancă evreiască Marmorosch Blank & Co.) orator; O.F. Brandt (director al fabricii Kaiser deutscher Vizekons din Ploieşti) maestru de ceremonii; Jos. Haffner (funcţionar bancar) tezaurar; Carl Weinstein (procurist la fabrica Alfred lowcnbach & Co.) arhitect, Jacob Haffner (funcţionar) ospitalier. În 22 Aprilie 1912, la un an de la constituirea Sapientia (Bucureşti) aceasta avea 33 de membri (28 gr. l, 3 gr. 2 şi 2 gr. 3).
1912. Cu prilejul noilor alegeri din loja România (Bucureşti) venerabil devine (în locul lui Ştefan M. Şoimescu) J.J. Rigani. Au mai fost aleşi: Toma Plăiaşu şi Wilhelm Zimmermann (supraveghetori), Cristea Berider (secretar); Leon Ruzicka (orator) Alfred M. Elias (tezaurar-casier), Philipp Lustgarten (ospitalier); Max Gotea (orator adj.), Gustav Davys (secretar adj.), Mauriciu Fain (maestru de ceremonii); Eftimie Ionescu (preparator), A. Goldenberg (custode) şi Marcel Porn (port stindard). În comisia financiară Paul Speier, Isidor Josef şi Ernst Porn; în Comisia de drept: Ştefan M. Şoimescu, Gustav Schmidt şi Carl Reschofsky; iar în Comisia de binefaceri: Philip Lustgarden, Jakob Feyns şi Francisc Russel. Avem deci de a face cu o lojă evreiască numită… România.
1 IULIE 1919. Marcel Huart, venerabilul lojii Ernest Renan din Paris, îl anunţă pe Al. Vaida-Voievod, membru al delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris, că audierea sa şi a colegilor săi, membri ai delegaţiei transilvane (Voicu Niţescu, Mihai Şerban, dr. Gh. Crişan, Traian Vuia şi Caius Brediceanu), care au făcut cerere de primire în francmasonerie, va avea loc în ziua de 7 iulie, în faţa Comitetului de admitere al Lojii, din 16 rue Cadet, în clădirea Marelui Orient al Franţei, controlat de evrei.
Al. Vaida-Voievod nota că intrarea în masonerie a făcut-o “în interesul paralizării propagandei”, împotriva activităţii delegaţiei guvernamentale române la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, condusă de primul ministru I.I.C. Brătianu pentru recunoaşterea României Mari în graniţele ei fireşti. A doua menţiune a lui Al. Vaida-Voievod se referă la faptul că intrarea în masonerie (ce făcea parte dintr-o acţiune diplomatică de apropiere de cercurile masonice franceze, avea scopul capacitării acestora faţă de interesele politice româneşti) s-a făcut cu acordul primului ministru (”Brătianu a aprobat”). Realitatea acestei înregimentări masonice era îndulcirea atitudinii evreilor împotriva României Mari, încercare nereuşită.
1920-1922. Noi isprăvi evreieşti! Un evreu, Charles Blumenthal, fondează la Bucureşti loja masonică Jacob Schriff nr.7 şi dispare cu fondurile acesteia. Mai întâi Bercovici (J. Bercovitz), apoi Bernard Hornston, translator la Legaţia americană din Bucureşti, vor încerca refacerea ei, schimbându-i numele în loja McBlain Thompson nr.l şi punând-o sub obedienţa lui American Federation of Freemasonery din Salt Lake City, fără prea mult succes. Loja trece apoi într-o obedienţă independentă sub denumirea de Marea Lojă Francmasonică Americano-Română (controlată din umbră de B’nai B’rith) reuşind în scurt timp să reunească peste 150 de membri. Printre conducătorii lojii îi aflăm pe Adolf Stern, W. Filderman, şi I. Peltz, evrei.
În 1922, însă, însuşi fondatorul lojii este radiat pentru necinste şi la rândul său, chiar patronul american, Mc. Blain Thompson, are probleme la el în U.S.A. Loja va fi reorganizată în 1922, după vizita la Bucureşti a lui Ossian Lang, delegatul Marii Loji din New York, stabilind sediul templului în str. Nicolae Golescu nr. 1. “Marea Lojă” capătă o structură nouă, formată din trei loji: Română nr. l, Steaua Dunării nr. 2 şi Redeşteptarea nr. 3. Cu prilejul acestei vizite, Ossian Lang a studiat şi situaţia lojilor masonice din Transilvania de după unirea cu România, în vederea raportării la New York.
15 MARTIE 1922. Jean Pangal, V. Roată şi I. Arapu fac o vizită lojii Unirea (Bucureşti), aflată sub obedienţa Marelui Orient al Franţei şi obţin ca şedinţele “atelierelor” Supremului Consiliu de 33 al României Mari să fie ţinute în Templul acesteia (Convenţia este semnata de Jean Pangal, Peretz şi Arapu). În August 1922, în cadrul unei întâlniri de la Capşa, se stabileşte lansarea carierei masonice a lui Jean Pangal, care urma să demareze iniţieri masonice “în numele Marelui Orient al Franţei, în loja Unirea din Bucureşti”, urmând ca apoi să fie aleasă în fruntea Supremului Consiliu de 33 al României Mari “o personalitate demnă de toată stima şi regulat iniţiată”. Era un nou atac asupra lojilor naţionale neevreieşti, îndeosebi asupra lui C-tin Moroiu.
1922. În bătălia pentru subordonarea lojilor din Transilvania (recent alipită de România Mare), intens abordate de lojile cosmopolite şi evreieşti, Zwiedinek, aghiotant regal, din ordinul reginei Maria intră în componenţa unei loji din Braşov “care avea conducerea lojilor din Ardeal” cu misiunea “să încerc dacă lojile minoritare din Ardeal se pot uni cu [Marea] Lojă Naţionala din ţară”, împlinindu-şi misiunea, Zwiedinek va demisiona mai apoi din masonerie, după semnarea Tratatului de unificarea a Marii Loji Simbolice din Braşov cu Marea Lojă Naţională de la Bucureşti, în 1931, (demisia probabil a intervenit şi la cererea expresă a ministrului Armatei, generalul Cihovski, care ordonase o anchetă privind apartenenţa ofiţerilor superiori la masonerie).
3 IANUARIE 1923. Întoarcere de 180° în Supremul Consiliu de 33 din România, care, denunţând angajamentele prealabile ale lui Jean Pangal, hotărăşte prin decret federalizarea lojilor de pe teritoriul României, în Marea Lojă Naţională, “putere absolut autonomă şi suverană pentru gradele simbolice 1-3″. Sediul Marii Loji Naţionale din România va fi stabilit în str. Câmpineanu nr. 45. De aceea, la 11 ianuarie 1923, Supremul Consiliu de 33 din România notifică Marelui Orient al Franţei că “numai el poate administra gradele înalte pe întreg teritoriul românesc” poziţie care va duce la răcirea relaţiilor dintre cele două “puteri masonice suverane”. Mai mult, în martie, Supremul Consiliu de 33 din România se uneşte cu Marea Lojă Naţională.
1923. Reacţie a lojilor cosmopolite şi evreieşti. Pentru o scurtă perioadă de timp, lojile româneşti din obedienţa Marelui Orient al Franţei, grupate în jurul lojei Unirea din Bucureşti, s-au constituit în Federaţia Lojilor Marelui Orient al Franţei în România, în scopul făţarnic al “asigurării mersului dezvoltării normale a Francmasoneriei în România”. Totodată, se constituie o Comisie Consultativă a lojilor din obedienţa americană din România, la conducerea căreia se afla evreul Marcel Davidovici. Ossian Lang, însoţit de fostul mare maestru al Marii Loji Americane din New York, evreul Scudder-Townsed, face o nouă vizită în România pentru a acorda “recunoaşterea deplină organizării lojilor de sub obedienţa americană” unui număr de 7 loji din România, recent constituite în Marea Lojă Districtuală a Marii Loji din New York, moment în care şi-a încetat activitatea Comisia Consultativă.
2 FEBRUARIE 1924. Consiliul Federal al Marii Loji Naţionale din România protestează împotriva calomniilor cuprinse în “Buletinul Asociaţiei Masonice Internaţionale” de la Geneva (Raportul Lang-Scudder), iar la 12 Aprilie 1924, Consiliul Federal, sub preşedinţia Marelui Maestru Zamfir C. Arbore ia act de răspunsurile primite de la diferite ordine masonice, ca urmare a protestului din februarie 1924 la “Raportul Lang-Scudder” (publicat în “Buletinul Asociaţiei Masonice Internaţionale” de la Geneva, nr. 9/1923) şi hotărăşte publicarea atât a documentelor româneşti, cât şi a ecourilor primite din străinătate.
MAI-IUNIE 1924. Unii membri ai Lojii Române nr. 1, din obedienţa americană (deci evreiască) au trimis prin intermediul delegaţiilor Marii Loji din New York, Ossian Lang şi Scudder-Towsend, un “Memoriu” în care pledează împotriva unirii lojilor din Vechiul Regat (numite “române”) cu cele din Transilvania (numite “maghiare”), considerându-le, pe acestea din urmă, superioare ca număr de loji şi membri, “superioare însă şi ca putere de înţelegere a circumstanţelor politice de după război, ca putere de înţelegere a raporturilor internaţionale, ca forţă de voinţă”.
30 OCTOMBRIE 1924. În cuvântul său la Conventul anual al Marii Loji Naţionale din România, Jean Pangal (convertit pe moment la “cauza naţională”, în fapt el se va dovedi un măr otrăvit printre masonii români) arată că aceasta “are un singur scop, acela de a consolida statul unitar naţional român şi că ea (Marea Loja) se pune prin urmare în serviciul ţării în mod necondiţionat”. Se referă apoi la “activitatea lojilor de sub obedienţa americană şi maghiară de pe teritoriul României care caută să provoace discordia şi ura acolo unde noi luptăm pentru unificarea sufletească, tentativele lor vor rămâne deşarte şi într-un viitor foarte apropiat aceste organizaţii vor pieri sub dispreţul unanim al poporului nostru”. Pangal îşi uitase poziţia din urmă cu doi ani, când se auto-punea sub obedienţa Marelui Orient al Franţei, controlat de evrei şi ostil României. Poziţia sa duplicitară se va manifesta, însă, de-a lungul întregii cariere masone, el însuşi fiind evreu. Cu aceeaşi ocazie, el mai afirma, machiavelic, că “un român care stă sub o obedienţă masonică străină, atunci când în ţară există o Masonerie Naţională, se face în mod conştient sau inconştient unealta străinătăţii şi a intereselor străine de neam”. Era exact ceea ce credeau masonii români şi aşteptau să audă de la un lider al lor. Totodată, astfel, Pangal şi-a câştigat încrederea politicienilor naţionalişti români, de care avea nevoie pentru a-l sprijini pe prinţul Carol al II-lea (şi evreimea din jurul său) să preia Coroana României şi conducerea statului român.
MAI-IUNIE 1929. Masonul evreu Mihail Negru, secretar de redacţie la ziarul Universul recrutează pentru iniţiere numeroşi ofiţeri, cu deosebire din aviaţie şi marină, care apoi “sunt luaţi în primire şi convinşi la ideea că prinţul Carol trebuie să vină în ţară, că sunt datori să lucreze camarazii spre a-i câştiga acestei idei întrucât starea rea de lucruri actuală nu poate fi înlăturată decât de un rege major şi energic care nu poate fi decât prinţul Carol”.(…) “Zilele trecute comandorul Bucholzer, din Şcoala navală din Constanţa, a luat parte la o întrunire a membrilor lojii (Steaua Polara) cu care ocazie a ţinut un discurs înflăcărat pentru prinţul Carol”.(…) “Sunt mulţi evrei în această lojă şi convingerea (informatorului care relatează Serviciului de informaţii) este că evreii sunt aceia care au pus la cale totul pentru aducerea prinţului Carol, întrucât sunt siguri de el că-i va proteja în orice împrejurare şi că în caz că ar izbucni mişcarea violentă de răsturnare a bolşevicilor, evreii care vor cădea cei dintâi victime ai pogromurilor ce vor avea loc [în Rusia] vor fi toleraţi a se refugia în masă în România”.
5 SEPTEMBRIE 1929. Ofensivă deplină a evreilor masoni. Prin sentinţa nr. 78/1929 a Tribunalului Ilfov, Secţia I Civilă (dos. 3425/1929), rămasă definitivă, s-a recunoscut personalitate juridică Asociaţiei Marelui Orient al României, cu sediul în Bucureşti, str. Lipscani nr. 21, şi s-a dispus înscrierea ei în Registrul persoanelor juridice. Conducerea declarată era formată din: dr. Gh. Gheorghian (preşedinte), general Gh. Solacolu (vicepreşedinte), Iosif Posmantir (casier evreu), dr. Leo Salzmann (secretar evreu), Dumitru Vasilescu, Alfred Paucher, Hugo Humulescu, Alfred Nehuta (membri). În 1930, alegerea Consiliului Ordinului Marelui Orient al României îi propulsează pe St. Brănişteanu (Braunstein), vicepreşedinte activ; Leo Salzmann, mare secretar permanent; S. Feldmman, prim mare veghetor; Marcel Solacolu, prim mare veghetor adjunct, ş.a.
2 DECEMBRIE 1933. Marea Loja Naţională din România votează, în cadrul Conventului anual, o Moţiune prin care masoneria să susţină regimul carlisto-evreiesc, să facă “un zid de nepătruns în jurul Majestăţii Sale Regele Carol al II-lea, Marele nostru Protector, aşa încât el să poată, în linişte, lucra la propăşirea statului şi a ţării” !
OCTOMBRIE 1936 - FEBRIARIE 1937. Conflictul intern din loja Lumina din Constanţa s-a extins şi în celelalte “ateliere” din acest oraş; el avea drept obiect cererea masonilor români de a fi excluşi din loji masonii “supuşi” (străini) şi, în special, evreii. O altă revendicare (imediat aprobată) a fost aceea de a se pune în templu portretul Suveranului (regele Carol al II-lea), în scopul de a atenua o ripostă dură din partea regelui. Putem conchide că după ce l-au scos pe Dumnezeu din Constituţia Masoneriei Române, masonii români l-au pus la loc de cinste în Templu pe amantul regal al evrecei Grunberg.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: KRONSTADT. din Iunie 27, 2008, 12:20:22
http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-06-27&id=239432
A FOST ODATA...
Sergiu Celibidache, un mistic al muzicii
Intr-un 28 iunie, mai precis in 1912, s-a nascut la Roman un baietel pe care il astepta o cariera lunga si consistenta in fata orchestrelor de muzica clasica, si mai ales in fata celor din afara tării sale natale. Prezent in orice istorie a muzicii din secolul anterior, dirijorul a ramas ca unul dintre acei artisti care se nasc rar si nu dispar niciodată. Iar ironia sortii a făcut ca imaginea lui in posteritate, la sfarsitul secolului XX si inceputul secolului XXI, se fie adanc imprimata datorita unor mijloace pe care muzicianul insusi detesta, considerand ca altereaza calitatea actului creator in muzica, ce se petrece in sala de concert: inregistrările.
După moartea muzicianului, intamplata la La Neuville-sur-Essonne, langa Paris, in 1996, inregistrările sale au ajuns la public datorita dorintei familiei, care a incalcat dorinta dirijorului. Tempo-ul mai incet, o caracteristica a interpretarilor pe care le-a creat, este un semn distinctiv in inregistrările care ii dau o a doua viata operei muzicianului. Sau, mai bine zis, o duc in eternitate, cum recunosc cei mai mari muzicieni si critici muzicali din lume.
Tanarul Celi la Berlin
Lectiile de muzica au inceput devreme, la 4 ani, cand studia deja pianul si compoziţia la Iaşi. Mai tarziu, si-a continuat educatia in capitala tarii sale, aprofundand matematica si filozofia. Iar cautarea lor a durat, de fapt, intreaga viata. Prin ele a ajuns la adevarata muzica, la inceputul, pe parcursul si catre sfarsitul drumului sau, mereu preocupat sa faca din muzicienii pe care ii indruma interpreti ai devenirii care este muzica. "Muzica nu corespunde unei forme de a fi. E o devenire, e ceva care se naste, creste, ajunge la un punct de maxima expansiune si moare, ca o planta, ca un sentiment, ca orisicare activitate omeneasca. Deci mata vrei sa fixezi ceea ce te-a impresionat candva, in loc sa păstrezi in matale posibilitatea de a te impresiona, de a avea la dispozitie elementele cu care intri iar in stadiul de euforie, care inca nu-i muzica... transcenderea stadiului de euforie poate duce la ceea ce numim noi, cativa dintre noi, muzica." Asa cugeta Sergiu Celibidache intr-un interviu acordat unui ziarist roman mult mai tarziu, in 1979, cand a revenit sa dirijeze la Bucuresti, dupa ce numele său fusese tabu in tara de bastină două decenii.
Revenind la anii formarii sale, observam ca dupa Bucuresti a urmat Berlinul, oras in care a plecat in 1936 si care i-a dat primele reusite in cariera, oras a carei Academie de Muzica a
frecventat-o, studiind cu Fritiz Stein si Heintz Tiessen, avandu-l ca profesor de psihologie pe Eduard Spengler in persoană si ca profesor de metafizica pe Nicolai Hartmann. Oras care l-a adoptat, oprindu-l ca dirijor al Filarmonicii in 1945, cand era doar un tanar absolvent. Tanarul Celi, cum ii spuneau muzicienii, a dirijat Filarmonica din Berlin pana in 1952, cand, Furtwangler, si-a reluat pupitrul, reabilitat fiind dupa acuzarea ca ar fi colaborat cu regimul nazist. Dirijorul din Romania, perceput ca un conational de muzicienii germani, a interpretat sute de concerte cu Filarmonica din Berlin, cerand-i eforturi numeroase, punand-o in fata unei complicate filozofii a muzicii, găsind mereu ceva de indreptat. Mare dezamagire pentru tanrul nostru, cand, in 1954, orchestra a hotarat ca Herbert von Karajan, si nu Sergiu Celibidache, va lua locul lui Furtwangler...
In cautarea artei, adică a libertatii
Astfel a inceput drumul lung celui care a cercetat si a servit fara intrerupere "experienta transcendentala" care este muzica. A condus apoi cele mai prestigioase orchestre ale lumii, căutand să interpreteze riguros emotia transmisa prin partitura. A mers fara ezitare pe drumul catre libertate, caci astfel intelegea arta general si propria artă: "Cultura nu este altceva decat drumul spre libertate. Arta este libertate, cu toate ca ea te prinde in senzatii."
După 1955, a dirijat Orchestra Natională din Paris, Orchestra Radio din Stuttgart etc. A tinut cursuri de perfectionare in arta dirijoral la Munchen, Siena sau Fontainebleau, a predat la Universitatea germana Maintz si, după 1984, la Institutul Curtius din Philadelphia. A conferentiat in marile centre culturale din lume. In aceste decenii a devenit "legendarul maestru"si "mare preot al artei", cum il numeste James Oestriech, de exemplu, considerandu-l una dintre personalitatile muzicale cele mai importante ale secolului. A refuzat in repetate randuri sa faca inregistrari, avand credinta ca ele altereaza calitatea si sensul muzicii, care se naste in sala de concert. Si-a castigat reputatia de "mistic inaccesibil" care nu face nici un compromis cu interpretarea.
Si in 1979 a făcut un pas urias pentru propriul drum: a devenit dirijor permanent al Filarmonicii din Munchen si director muzical general al orasului. Iar Filarmonica a trait ani de glorie, devenind una dintre cele mai bune orchestre simfonice ale lumii.
"Ultimul dirijor care intruchipeaza geniul nebun"?
Subscriu la comentariul criticului citat mai sus, care scria ca Sergiu Celibidache s-a transformat intr-o imagine mitica, intr-un figură intangibila, cu o filozofie a ei, un talent care cere imposibilul de la orchestra, care nu vrea sa faca inregistrari, care nu da interviuri. Un dirijor care ramane nemuritor prin interpretările date operelor unor compozitori precum Anton Bruckner, Claude Debussy etc. Un dirijor capabil sa conducă orchestra spre muzica autentica, un dirijor care reuseste sa evoce, in Simfonia Renan a lui Schumann, de exemplu, grandoarea Catedralei Cologne, sursa de inspiratie a operei. Un muzician care intelege si dramaticul şi comicul, producand nuante si fluctuatii infinite. "Una peste alta, ca si in cazul celor mai multi dintre dirijorii care intruchipau "geniul nebun" (Stokawski, de exemplu), opera lui Celibidache se intinde aleatoriu de la uluitor la grotesc", concluzioneaza David Hurwitz intr-un articol intitulat " Celibidache: ultimul dirijor care intruchipeaza geniul nebun?"
Cu trei ani inainte de moartea muzicianului, John Rockwell, critic muzical, facea in "New York Times" o descriere a interpretarilor realizate sub bagheta dirijorului de origine romana: "fanatic repetate", "scrupulos concepute", de fapt "interpretari lente, ca cristalul".
muzicianului, pastrata in memoria unor dirijori, interpreti si melomani, in unele inregistrari video si filme documentare, este de descoperit in primul rand in inregistrarile pe care familia s-a hotarat se le facă publice, in pofida dorintei artistului, care credea ca inregistrarea audio distorsioneaza spontaneitatea actului de a face muzica, gest pe care James Oestriech l-a inteles cel mai bine: "Indiferent de ce demoni l-or fi impins pe fiul lui Celibidache sa-i incalce hotararea si sa faca publice inregistrarile, ascultatorul nu fi poate fi decat recunoscător."


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: KRONSTADT. din Iunie 28, 2008, 10:07:22
http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-06-28&id=239436
Ziua invaziei vazuta de Antonescu
Mi se pare semnificativ ca astazi, 28 iunie, la 68 de ani dupa raptul Basarabiei si Bucovinei de Nord de catre Uniunea Sovietica, apare in librarii primul volum din "Jurnalul maresalului Ion Antonescu".
Istoriografia despre cel mai controversat lider roman face un serios salt inainte odata cu aparitia acestei lucrari. Documentul "Pentru Memorii" cuprinde doua file umplute cu "gandurile" generalului axate pe evenimentul ocuparii ilegale a Basarabiei si Bucovinei de Nord de catre trupele sovietice. Scrie Ion Antonescu: "Pierderea Bucovinei si a Basarabiei nu ne poate indreptati sa cedam lupta". Si mai departe: "Orice popor are o vitalitate inepuizabila, datorita careia poate sa reinceapa lupta dupa erori comise si infrangeri suferite... Destinul nostru m-a aruncat in mijlocul unei fatale <<panze a Penelopei>>. Luam drumul de la cap si cu Bucovina si cu Basarabia. Depinde de noi sa ajungem repede la capul lui. Va depinde tot de noi sa transformam intr-o opera istorica temeinica ceea ce a fost atat de fragil".
Accedarea la putere a generalului Ion Antonescu a fost rezultatul natural al tradarii din iunie 1940 si al catastrofei traite de populatia tarii prin pierderea celor doua provincii romanesti, Basarabia si Bucovina. Din lectura "Jurnalului" apare cu claritate faptul ca si declansarea, la 22 iunie 1941, a razboiului romanesc impotriva Uniunii Sovietice este o rezultanta a actului agresiv savarsit de sovietici la 28 iunie 1940. Purtat de valurile protestului popular si al dorintei de revansa romaneasca asupra ocupantului sovietic a devenit Ion Antonescu, in urma cu 68 de ani, Conducatorul tarii.
Putine sunt lucrarile lasate posteritatii de personajele principale ale epocii, jurnalele la persoana intai sunt si mai rare. Nici cartea despre care vorbim nu e un jurnal intim, dar valoarea sa istorica este uriasa, in primul rand pentru ca e o sursa originala, valorificand un document inedit fundamental: "Jurnalul activitatii lui Ion Antonescu, Conducatorul Statului". El a fost intocmit de colaboratorii maresalului, cu stiinta lui Ion Antonescu, in cadrul Cabinetului Militar, ingaduind in premiera cititorului, asa cum subliniaza Gh. Buzatu, "sa patrunda in intimitatea Guvernului si anturajul Generalului/Maresalului, in sfera deciziilor capitale de ordin politico-diplomatic, militar si social-economic, toate expuse intr-o ordine si logica precisa, care nu ingaduie denaturari grosolane si interpretari labile".
In ce-l priveste pe Ion Antonescu, istoricii au astazi privilegiul de a avea la dispozitie cateva surse esentiale cu caracter memorialistic. Conducatorul era preocupat sa lase posteritatii documentele necesare care sa nu permita intinarea sau falsificarea imaginii sale. Aproape tot ce a spus si a decis Antonescu a aparut in presa vremii sau a fost fixat in scris. In mod special, maresalul a notat cu propria sa mana pagini destinate fie unui Jurnal intim, fie unei istorii a anilor de guvernare. Gh. Buzatu inregistreaza 15 asemenea documente. Voi enumera doar cateva:
De pilda, inainte ca regele Carol al II-lea sa dea ordinul arestarii sale, (9 iulie 1940), generalul Ion Antonescu a redactat doua file de "Consideratii" referitoare la intrevederea avuta cu regele (4 iulie 1940). Alaturate "Memoriului" lasat regelui referitor la cedarea fara lupta a Basarabiei si nordului Bucovinei, aceste pagini sunt deosebit de relevante intru cunoasterea evenimentelor care au dus la accedarea la putere a lui Ion Antonescu.
"Istoricul arestarii mele"
Intr-un alt document, "Istoricul arestarii mele", Antonescu relateaza cum a fost surghiunit, la Predeal, in dimineata de 9 iulie 1940, "din Inalt ordin al Majestatii Sale", fiind trimis la Manastirea Bistrita. De aici ii scrie sotiei sale, Maria, o incunostiinteaza ce i s-a intamplat, si-i cere o serie de obiecte personale, hartie de scris, un stilou, cateva "carti de istorie, de filosofie, de economie politica, Racine". De la Bistrita, generalul ii cere sotiei sa fie "calma" si "demna", si-o asigura ca "orice suferinta nu va egala linia mea dreapta si nevinovatia mea".
"Reflectii din inchisoare: De ce am ajuns la Bistrita?" prezinta versiunea generalului asupra deciziei regelui Carol al II-lea care patrona un regim "tabacit de minciuna". Antonescu nu-i iarta regelui indiferenta fata de notele ultimative din 26-27 iunie 1940 ale ministrului de Externe sovietic Viaceslav Molotov, note brutale si ultimative, reprezentand "o groaznica scadenta". Generalul care critica clasa politica si pe rege pentru toate "calamitatile", avea statura morala sa faca acest lucru, deoarece inca din 1924, el avertizase ca granita de Est nu era "definitiva", ca de acolo Bucurestii trebuie sa se astepte la complicatii". Gh. Buzatu subliniaza ca, relativ la acceptarea notelor ultimative ale Uniunii Sovietice, generalul Ion Antonescu aprecia ca numai ancheta faptelor si istoria urmau a stabili ce anume a contat in iunie 1940: inconstienta, nepriceperea sau tradarea. Cele mai importante din aceasta serie de documente destinate de maresal pentru a-l ajuta la scrierea memoriilor sunt, fara indoiala, "Jurnalul activitatii domnului Ion Antonescu, Conducatorul Statului (27 septembrie 1940 - 21 iulie 1944)" si "Registrul istoric al Conducatorului Statului".
"Preludii. Explozia. Revansa"
Deocamdata, a aparut primul volum din "Jurnal", cuprinzand "Preludii. Explozia. Revansa (4. IX. 1940 - 31. XII. 1941)" - editori: Gh. Buzatu, Stela Cheptea si Marusia Cirstea. Profesorul Gh. Buzatu cerceteaza de cateva decenii viata si faptele maresalului, opiniile sale sunt, in genere, cunoscute. El socoate ca "istoria veacului al XX-lea este frecvent si grosolan violentata", dar "in ciuda denigrarilor si contrafacerilor istoricilor improvizati sau ale activistilor aflati in slujba Inaltelor Porti de aiurea, figura Maresalului Ion Antonescu s-a impus constant". Nu e locul, aici si acum, sa vedem unde are si unde nu are dreptate istoricul, voi spune doar ca intre cele 1,5 milioane de titluri de carti si studii reprezentative axate pe tema celui mai mare conflict armat din istorie, "Jurnalul lui Ion Antonescu" marcheaza o premiera istorica si editoriala. Cartea devine un instrument de lucru esential pentru istorici, este si o lectura palpitanta pentru cei preocupati de tainele vietii si epocii lui Ion Antonescu.
Despre luminile si umbrele Jurnalului voi reveni.
28 iunie 1940: Armata Rosie intra in Basarabia
Astazi se implinesc 68 de ani de la raptul teritorial din 28 iunie 1940, cand in urma ultimatumurilor din 26 si 27 iunie 1940 armatele sovietice au ocupat vechile teritorii ale Basarabiei, nordului Bucuvinei si Tinutului Hertei, o suprafata de 50.762 km2 cu aproximativ 4 milioane de locuitori, majoritatea etnici romani.
Soarta acestor teritorii a fost pecetluita anterior prin semnarea de catre URSS si Germania nazista la 23 august 1939 a Protocolului Aditional Secret al Pactului Molotov-Ribbentrop, Berlinul acceptand pretentiile absurde ale Moscovei pe fondul declansarii conflictului mondial.
La 26 iunie 1940 este remis guvernului de la Bucuresti primul ultimatum sovietic, prin care Moscova solicita imperativ "rezolvarea imediata a chestiunii inapoierii Basarabiei catre Uniunea Sovietica". Cererile guvernului URSS catre guvernul regal al Romaniei cuprindeau doua puncte: sa inapoieze cu orice pret Uniunii Sovietice Basarabia si sa transmita Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele potrivit unei harti anexate. In fata sovaielilor autoritatilor romane, Moscova inainteaza cel de al doilea ultimatumul din 27 iunie, guvernul roman fiind somat sa cedeze teritoriile disputate in 4 zile (1 iulie-n.r.), fiind stipulat ca trupele sovietice vor ocupa inca din 28 iunie Chisinaul, Cernautii si Cetatea Alba. Evacuarea din perioada 28 iunie-3 iulie s-a facut in graba, cu mari dezordini, intr-un cadru psihologic de panica generala in randul autoritatilor si a populatiei civile, impreuna cu armata evacuandu-se institutiile administrative, judiciare, bisericesti, o parte a institutiilor de invatamant. Documentele romanesti, sovietice si occidentale atesta numeroase atrocitati comise impotriva armatei si populatiei civile romanesti de catre soldati sovietici si grupuri de partizani comunisti. Imediat dupa aceasta data a inceput calvarul pentru populatia din aceste teritorii, fiind confiscate si nationalizate principalele mijloace de productie, bancile, transportul feroviar, mijloacele de telecomunicatii, spitalele, institutiile de invatamant, depozitele, hotelurile, imobilele, casele celor refugiati. Proprietatile funciare au fost confiscate, taranii fiind obligati sa adere la sistemul colhoznic. Organele de represiune sovietica au declansat ofensiva impotriva simbolurilor romanismului in regiunile ocupate, fiind lichidate peste 21 de manastiri, 623 de biserici si fiind executati sau deportati in gulagurile siberiene sute de preoti. La 13 iunie 1941, 4517 familii cu peste 27 de mii de membri au fost deportate in Siberia, cu doar cateva zile inaintea declansarii operatiunilor de eliberare a Basarabiei de catre armata romana la 22 iunie 1941. (M.I.)
Tesu SOLOMOVICI



Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: KRONSTADT. din Iunie 29, 2008, 13:23:55
http://www.gardianul.ro/2008/06/29/arhivele_gardianul-c57/complotul_regelui_carol_al_ii_lea_mpotriva_mitropolitului_basarabiei-s116365.html
Complotul Regelui Carol al II-lea împotriva mitropolitului Basarabiei
29.06.2008


În consistentul volum „Procesul si apararea mea”, publicat în 1937, napastuitul mitropolit al Basarabiei Gurie Grosu (1877-1943) califica drept „complot apocaliptic” prigonirea, declansata ca din senin împotriva sa de Sinod si de ministrul cultelor. Mitropolitul atragea atentia ca numai în aparenta era vorba de un conflict personal, în realitate fiind unul de ordin social-politic. Timp de 5 ani, înaltul ierarh a fost supus hartuirii oficiale, sub diferite pretexte, înlaturat din functie si trimis în fata justitiei. Doar evolutia evenimentelor istorice a reusit sa aduca o rezolvare radicala cazului sau. Dreptatea venea însa prea târziu. Totul a pornit de la controlul averii mitropolitului în urma caruia, prin decizia Ministerului Instructiunii, Cultelor si Artelor din 1936 se stabilea ca ierarhul Gurie, „abuzând de situatiunea sa, calcând dispozitiunile legii si Statutului pentru organizarea BOR, cât si ale legii contabilitatii publice, stapânind singur si fara drept bunurile apartinând Eparhiei”, a pricinuit, „printr-o gestiu
ne neregulata si frauduloasa”, o paguba de peste 12 mil. lei, suma care îi era imputata. Împotriva deciziei de imputare, mitropolitul a facut apel la Înalta Curte de Conturi. Totodata, în noiembrie 1936, ministrul cultelor V. Iamandi „trimite în cercetarea Curtii de Casatie pe Î.P.S. Mitropolitul Gurie al Basarabiei pentru delicte de drept comun ce s-au stabilit în sarcina sa”.

Basarabia cere ca regele sa duca o viata morala
Una dintre marile întrebari ale cazului mitropolitului Gurie ramâne aceea de a sti care a fost motivul ce l-a determinat pe Carol al II-lea sa-si reverse mânia pe înaltul ierarh basarabean. S-a speculat mult pe tema întâlnirii de la Chisinau, din 2 iunie 1935, dintre notabilitatile Basarabiei si rege, însotit de primul sau ministru Gh. Tatarescu.Cu aceasta ocazie, spre sfârsitul discutiilor, monarhul s-ar fi adresat celor de fata, oarecum retoric:
- Ce cere Basarabia spre a fi multumita?
Vorbind parca în numele tuturor, mitropolitul ar fi raspuns cu glas tare:
- Basarabia este o provincie crestina si cere ca, la Palatul Regal, regele tarii sa duca o viata morala, în conformitate cu principiile crestine, si nu sa traiasca în concubinaj ...
Iritat la culme, auzind cele spuse, Carol a întors spatele celor de fata si a plecat furios.Totodata, adevaratul substrat este foarte probabil sa fi fost apropierea mitropolitului de miscarea legionara. Printre altele, acesta a finantat discret atât revista nationalista „Basarabia crestina” (condusa de Sergiu Florescu), cât si publicatia cuzista „Apararea nationala” (coordonata de C. Tomescu).
Dar evenimentul care, se pare, a umplut paharul si a declansat represiunea regala s-a petrecut în vara anului 1936. În luna august a aceluiasi an, o tabara de voluntari a tineretului legionar, sub îndrumarea prof. I. Dobre, de la Colegiul „Sfântul Sava”, si-a propus sa strânga, spre dreapta cinstire, osemintele militarilor români cazuti în primul razboi, care „albeau” râpele muntilor. Osuarul a fost realizat la Predeal, ridicându-se si un mausoleu. La inaugurare, au participat capeteniile legionare, în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu, iar sfintirea locului a fost facuta de 100 de preoti din zona, în frunte cu mitropolitul Gurie. Palatul Regal a fost informat si imediat Carol al II-lea a emis un decret prin care se interziceau taberele de munca voluntara, iar osuarul era luat în stapânire de jandarmi.

Sinodul nu-l sprijina pe Mitropolit
Actiunile împotriva Mitropolitului Gurie au fost coordonate de ministrul cultelor si artelor Victor Iamandi, la porunca directa a Palatului Regal. La 9 octombrie 1936, ministrul îi cere Mitropolitului demisia, ca singura solutie „care poate închide aceasta penibila chestiune care de ani de zile turbura viata bisericeasca a Basarabiei”. În fata refuzului lui Gurie, se sesizeaza Înalta Curte de Casatie si Justitie pentru savârsirea de catre acesta a unor delicte de drept comun si se solicita Sfântului Sinod sa ia masuri corespunzatoare. Acesta convoaca sedinta pentru sâmbata 7 noiembrie, fara anuntarea împricinatului, care afla totusi din presa si vine la Bucuresti. În convorbirea avuta cu Patriarhul Miron Cristea, Mitropolitul Basarabiei ramâne ferm pe pozitia sa: fiind neîntemeiate învinuirile ce i se aduceau, era în interesul sau si al Bisericii sa nu-si dea demisia, ci sa lupte spre a-si dovedi nevinovatia; la rândul sau, presedintele Sinodului pretindea, dimpotriva, ca trebuie cu orice pret sa demisioneze, caz în care ar fi fost absolvit de raspundere, i s-ar recunoaste dreptul la pensie ca mitropolit si astfel întregul scandal s-ar stinge. Majoritatea membrilor Sfântului Sinod, inclusiv Nicolae, Mitropolitul Ardealului si presedintele Comisiei sinodale speciale, apreciau, de asemenea, ca atât interesul ierarhului de la Chisinau, cât si al Bisericii impuneau demisia acestuia. În sedinta din 11 noiembrie 1936, cu unanimitatea voturilor celor 15 membri prezenti (din 28), Sfântul Sinod hotara suspendarea temporara a Mitropolitului Gurie pe tot timpul anchetei si instructiei judiciare. Încercarile înaltului ierarh de a tempera activitatea autoritatilor laice si ecleziastice prin întâmpinari depuse la Sfântul Sinod si cereri formulate la administratie nu au condus la nici un rezultat.

Interventia lui Nicolae Iorga, fara efect
Cenzura obliga presa sa nu comunice nimic în apararea lui, ci numai atacurile venite din orice parte. În plus, Gurie era anuntat sa nu se mai prezinte nici la sedintele Senatului, al carui membru de drept era, în calitate de mitropolit. Acest fapt l-a facut sa-i scrie la 17 noiembrie 1936 profesorului Nicolae Iorga (pe care îl cunostea înca din timpul refugiului de la Iasi, din anii 1917-1918) si sa protesteze fata de tratamentul ”nu numai necrestinesc, dar neuman si cu totul nepotrivit fata de un ierarh al tarii”. Marele istoric si senator da citire scrisorii în sedinta Senatului din dupa-amiaza aceleiasi zile, însotita de consideratiile sale critice si de protestul fata de avertizarea mitropolitului de a nu mai participa la sedintele camerei superioare a Parlamentului, drept care nu apartinea decât forurilor competente ale acesteia! Dar si interventiile savantului aveau sa ramâna fara ecou deosebit în rândurile atotputernicilor zilei. În aceasta situatie disperata, când era somat sa plece la manastire si sa fie lipsit de mijloacele minime de a-si pregati apararea si când se gasea fara nici un sprijin, la 19 noiembrie 1936, Gurie se adreseaza, printr-o telegrama, regelui Carol al II-lea. Dupa ce, pe scurt, îi arata suveranului abuzurile si ilegalitatile comise împotriva sa, îi cere „sa fiu lasat liber la Chisinau, spre a ma îngriji de probele apararii când se face ancheta judiciara, drept al oricarui muritor, si sper ca si al meu care am contribuit la renasterea constiintei nationale în Basarabia si la unirea acestei Provincii cu Patria Mama”. Evident, nu a primit nici un raspuns! S-a încercat si o interventie pe lânga regina Maria, dar starea precara a sanatatii si marginalizarea la care era supusa au facut sa nu se soldeze cu un rezultat.

Înaltii prelati tac mâlc ori îi cer capul lui Gurie
Din pacate, si în cazul Gurie, aproape fara exceptie, înaltii ierarhi ai BOR au tacut sau chiar au contribuit la darâmarea confratelui lor. Într-o scrisoare din 20 mai 1937, adresata Patriarhului Miron si Sfântului Sinod, Mitropolitul scria, adresându-se acestora: „În ce vesnicie Va considerati, pe ce plan de existenta eterna va socotiti si în ce lume nepieritoare Va credeti în raport cu mine, om, arhiereu si ierarh ca si Înalt Prea Sfintiile Voastre, ca sa procedati asa cum faceti, lasând sa se umple, prin purtarea fata de mine, paharul nedreptatilor si ilegalitatilor?”. Printre cei direct vizati se numarau: Nicolae Balan, Mitropolitul Ardealului, „care mi-a cerut capul cu orice pret”, Visarion Puiu, Mitropolitul Bucovinei, „împotrivindu-se din rasputeri la orice ameliorare a situatiei mele”, Nicodim, Mitropolitul Moldovei, „care cu atâta liniste, siguranta si multumire îmi ocupa locul din care sunt îndepartat în chipul cel mai ilegal si necanonic...”. Cuprins de disperare si nemainadajduind dreptate decât din partea istoriei, prin rânduri pline de dramatism ajunge sa recurga la un argument extrem: reamintirea atitudinii pe care unii dintre acestia o avusesera în problema unirii regiunilor în care se aflau ei înainte de 1918 cu Regatul României. Într-adevar, Gurie cel napastuit în 1936 avusese, printre putini, o atitudine nationala, ireprosabila, militând pentru alipirea Basarabiei la trunchiul tarii. De pe aceasta pozitie era îndreptatit sa întrebe, la 30 mai 1937, pe Patriarhul Miron Cristea, devenit acum mâna dreapta, neindulgenta a lui Carol al II-lea: „Vi se parea bunaoara ca faceti opera arhipastoreasca si ca Va îndeplineati rol de apostol sfânt al crestinatatii când în timpul declararii razboiului nostru de dezrobire nationala semnati pastorale de blestem si osânda împotriva ostirilor românesti care veneau sa-si jertfeasca viata, pentru eliberarea fratilor de sub unguri?” Si continua: „Tot astfel Înalt Prea Sfintitul Nicolae al Ardealului i se parea poate ca face opera de român luminat si de teolog inspirat când a semnat alaturi de altii, în momente critice, protestul antiromânesc, publicat în februarie 1917, împotriva unirii românilor ardeleni cu România, sustinându-se ca românii ardeleni s-ar simti fericiti cu ungurii si sub conducerea lor”. Dar ce mai conta trecutul în fata unui prezent în care puterea si pozitia ierarhica constituiau „bunul cel mai de pret”?

Trecerea lui Gurie la cele vesnice rezolva problema
La 14 ianuarie 1939, Înalta Curte de Casatie si Justitie respingea ca nefondat recursul Î.P.S.S. Mitropolit al Basarabiei contra ordonantei de trimitere în judecata pentru neregulile din fondul administratiei bunurilor eparhiale. La 6 martie 1939 se stinge din viata la Cannes (în Franta), unde plecase pentru tratament, Patriarhul Miron, „seful Bisericii Ortodoxe Române si, în acelasi timp, primul sfetnic al Majestatii Sale Regelui Carol al II-lea”. În locul sau, la 30 iunie acelasi an, Colegiul electoral desemneaza „aproape cu unanimitate” ca Patriarh pe Mitropolitul Moldovei Nicodim (în vârsta de 75 ani), un alt „inamic declarat” al lui Gurie. Abdicarea lui Carol al II-lea si instaurarea „statului national-legionar” la 15 septembrie 1940 au creat sperante pentru ierarhul prigonit. Printr-un decret-lege din 5 octombrie 1940 s-a dispus revizuirea proceselor politice din perioada 1932-1940. Retras la Manastirea Antim din Bucuresti, Gurie Grosu îsi mai asteapta înca dreptatea. În iunie 1941, Basarabia era din nou rapita. Mitropolia Basarabiei desfiintata îsi începea calvarul, nici astazi sfârsit. Vizând raspunderea patrimoniala a unui om ramas fara nimic în planul celor lumesti, procesul judiciar ramânea practic fara obiect. În noiembrie 1943, retras la manastirea Cernica, alaturi de mai multi preoti basarabeni, refugiati din calea bolsevismului, Mitropolitul Gurie, poate întrucâtva resemnat, avea sa se desavârseasca din viata. Astfel, controversa din rândurile Bisericii Ortodoxe Române, generata de cazul sau, se stingea de la sine.


Mircea Duţu


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iunie 30, 2008, 13:22:54
ZIUA ÎNVĂŢĂTORULUI ŞI CONGRESUL NAŢIONAL AL ÎNVĂŢĂTORILOR.
,,Bogaţi în lipsuri, în îndatoriri şi în iubiri de moşie,, (după spusele unui învăţător arădean la 1923), învăţătorii îşi au ziua lor în 30 iunie. Puţine sărbători au rămas neclintite in calendare atât sub monarhie cât şi sub regimul comunist dar şi sub guvernările post decembriste.
De ce? Fiindcă este chiar data de ,,naştere,, a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România. În 30 iunie 1927 Tribunalul Ilfov a autentificat statutul AGIRo cu nr 12686 prin sentinţa nr 39. Se oficializa atunci manifestarea solidarităţii de breaslă la nivelul României Mari -corolar al tradiţiei asociative învăţătoreşti începută la 1869 în diferitele provincii în care exista şcoală românească.
De ce neapărat 30 iunie? Autentificarea statutului AGIRo în chiar 30 iunie şi marcarea an de an la 30 iunie a zilei celor care învaţă copiii (fiind asimilaţi aici şi profesorii şi educatoarele) a fost aleasă fiindcă la 30 iunie ortodocşii au în calendar ,,Soborul Sfinţilor 12 Apostoli,, , iar greco-catolicii ,,Adunarea celor 12 Sfinţi Apostoli,,. Învăţătorii din România şi-au asumat şi îşi asumă zi de zi misiunea de apostoli şi înţeleg să sărbătorească de chiar ziua apostolilor. Mai mult, sediul din perioada interbelică a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România a fost (şi sperăm ca vreun guvern democratic să îl restituie asociaţiei noastre) pe strada Sfinţii Apostoli la nr 14.
30 iunie s-a împământenit. În calendare oficiale, autorităţi publice sau sindicale mai mult sau mai puţin efemere fixează uneori date care să convină agendei lor sau confundă Ziua Învăţătorului din România cu zile internaţionale ale educaţiei. În numele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România transmitem urări de bine dăscălimii române. Ştim că unii din ei vor marca această zi ca şi altădată. Vor primi felicitări de la mai marii zilei şi se vor bucura că nu au fost uitaţi că sunt apostolii neamului. Dacă vor fi uitaţi şi nu vor fi felicitaţi vor primi cu seninătate această uitare de chiar ziua lor şi a apostolilor şi vor reflecta că se confirmă iar şi iar sensurile reale ale apostolatului. Unii se vor întâlni poate grupuri-grupuri şi vor discuta despre profesia lor, îşi vor desemna delegaţii la Congresul Învăţătorilor din 6 septembrie. Vor discuta despre cum abia mai fac faţă să îşi ţină proprii copii pe la şcoli înalte sau să îi aşeze pe la casele lor şi, cumpătaţi, vor cădea de acord să reducă la 5 lei de persoană consumaţia pe care ar fi vrut-o de de ziua lor de 10 lei.
Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România invită colegii din ţară în 6 septembrie la Bucureşti la Congresul Naţional al Învăţătorilor din România şi al Învăţătorilor Români de peste Hotare. Preşedintele Camerei Deputaţilor ne-a aprobat să ţinem congresul la Palatul Parlamentului.
La precedentul congres, pe lângă 650 de învăţători din toate judeţele României au fost prezente şi 40 de cadre didactice de etnie română din Ungaria, Transcarpatia, Bucovina de Nord, Basarabia de Sud, Transnistria, Republica Moldova, Bulgaria, Macedonia, Albania, Timoc, Banatul Sarbesc.
Suntem siguri că ne vor onora cu parteneriatul şi sprijinul lor cele mai înalte oficialităţi române, ministerul nostru, sindicatele, univesităţi, administraţie locală. Contăm şi pe faptul că învăţătorii din capitală ne vor fi gazde bune.
Pentru a vă anunţa prezenţa sau disponibilitatea de a sprijini acest eveniment sunaţi la tel 0723259290 şi consultaţi informaţiile de pe FORUMUL paginii www.aiarad.ro
Viorel Dolha
preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România
Altermedia, 30 iunie 2008


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iunie 30, 2008, 13:28:43
Si un text de mare actualitate, chiar daca a fost scris anul trecut.

Noua Ordine Mondială şi Educaţia
de Lech Biegalski, 14 octombrie 2007
ACEST ARTICOL descrie modificările negative din educaţie, care nu pot fi explicate prin vreo justificare profesională, competentă. Chiar dacă sunt date motive pentru a le raţionaliza, un scurt rezumat al acestor schimbări, prezentat într-un context politic mai larg, este alarmant. Faptul că toate au pornit după căderea Uniunii Sovietice şi toate indică spre o singură direcţie, semnalează un sabotaj deliberat.
Competiţia ideologică s-a încheiat
Al Doilea Război Mondial nu s-a sfârşit în 1945. A continuat până la colapsul Uniunii Sovietice în 1991. Termenul “Răboi Rece” face referire nu doar la cursa înarmării, ci şi la competiţia ideologică dintre comunism şi capitalism, în care propaganda politică a jucat un rol major. Ca răspuns la Pactul de la Varşovia, vestul a creat NATO. Ca răspuns la Drepturile Muncitorului, vestul a promovat Drepturile Omului. Ca răspuns la programele sociale comuniste, vestul a înfiinţat propriile reţele de susţinere socială.
Cei care au crescut pe acest continent (America de Nord, n.t.) s-ar putea să nu înţeleagă concluziile mele. În timp ce trăiam în Polonia, începând cu anii 1950 şi până la mijlocul anilor 1980, am ascultat regulat emisiunile în poloneză ale Radio Europa Liberă şi Vocea Americii. Aceste canale propagandistice, finanţate sub umbrela Congresului S.U., au zugrăvit consistent o imagine a Americii ca un paradis în care libertatea, democraţia, drepturile omului, asigurarea slujbelor, un înalt standard de viaţă şi programe sociale excepţionale au permis poporului să trăiască cu demnitate. “Familii Americane Fericite” a fost cea mai atractivă temă.

De cealaltă parte a Cortinei de Fier, comunismul era condus de “reprezentanţii clasei muncitoare” şi se presupunea că familiile muncitoare o duc mai bine aici. Investind în popor, creând un standard al vieţii mai înalt şi condiţii sociale decente în vest, elitele vestice au înteţit un conflict ideologic în blocul sovietic şi au inspirat revolte în Europa de Est, care au contribuit la căderea comunismului.
În 1991, Uniunea Sovietică s-a prăbuşit, vestul a câştigat războiul şi competiţia ideologică s-a încheiat. “Restucturarea” a fost prompt implementată şi covorul magic, vechi de 46 de ani, a început să se înfăşoare înapoi. La fel s-a petrecut cu asigurarea slujbelor, standardul înalt al vieţii, programele sociale decente, slujbele cu normă întreagă, concedii plătite, asigurarea slujbelor (repetiţie în textul original, n.t.), beneficii, democraţia şi accentul pe drepturile omului şi demnitatea umană în general. Se pare că toate binefacerile de care am beneficiat în anii 1970 şi 1980 nu ne-au fost date dintr-un adevărat sprijin pentru o viaţă decentă a familiilor muncitoare. Se pare că nu au fost “câştigate” într-o luptă dintre muncitori şi capitalişti. Mai degrabă, au fost folosite temporar de elite ca arme în războiul ideologic între vest şi est. Războiul este acum încheiat, şi aşa este şi “capitalismul cu faţă umană”.
Cultura
“Corpul şi sufletul constituie omul şi tot ceea ce este uman şi poartă orice fel de relaţie cu omul; toate acestea posedă formă şi conţinut, o latură internă şi una externă. Deplinătatea vieţii necesită ambele, deoarece căderea uneia duce la dislocarea întregului. Părţii interne, spirituale, a vieţii îi aparţin conceptele de Bine (moralitate) şi Adevăr; corpului, sănătatea şi prosperitatea; suplimentar există categoria Frumuseţii, comună corpului şi sufletului. Nu există manifestare a vieţii care să nu aibă o relaţie cu una din aceste categorii, deseori cu două sau mai multe. Aici îşi au locul fiecare faptă şi fiecare opinie.” — Prof. Feliks Koneczny, Pluralitatea Civilizaţiilor, 1935.
La începutul secolului al XX-lea, o nouă ştiinţă a luat naştere în Europa. Dezvoltarea i-a fost permisă pentru trei decade, înainte de a fi clasată şi restrânsă în instituţii secrete. A fost numită “Istoriosofie” sau Psihologia Istoriei. Unul din reprezentanţii de frunte ai istoriosofiei a fost prof. Feliks Koneczny de la Universitate din Vilno.
Koneczny a crezut că civilizaţiile au fost formate de popoare care împărtăşeau priorităţi comune şi valori culturale comune. El susţinea că modificările istorice au fost întotdeauna permise de valorile şi priorităţile modificate dinamic. Activitatea sa s-a concentrat pe aceste valori şi pe cinci domenii ale activităţii umane în care toate aceste valori îşi au originile şi existenţa. În continuare, un scurt rezumat al teoriei sale centrale.
Toate activităţile umane pot fi înglobate în cinci domenii existenţiale. Koneczny le numea Domeniul Adevărului, Binelui, Frumuseţii, Sănătăţii si Prosperităţii. În acest rezumat vom folosi termeni mai moderni:
1. Domeniul Intelectual - include activităţile pur intelectuale. În acest domeniu oamenii încearcă să recunoască Adevărul şi să facă distincţia între Adevărat şi Fals. Activităţile care cad în acest domeniu includ educaţia, cercetarea, ştiinţele şi toate celelalte surse de informaţii fundamentate pe (elemente) faptice, logică şi abordare raţională, obiectivă.
2. Domeniul Moral şi Legal - include valorile morale şi reglementările legale. În acest domeniu, oamenii disting între Bine şi Rău, şi de asemenea între Corect şi Greşit. Câmpurile aceastei categorii includ religia, obivceiuri tradiţionale şi valori morale, cât şi întregul ansamblu al ştiinţelor şi activităţilor juridice.
3. Domeniul Emoţional şi Spiritual - include experienţele emoţionale şi spirituale. În acest domeniu, oamenii disting între cele care le plac şi displac, bazate pe sentimentele lor, şi experimentează fericire, tristeţe, supărare, frică, iubire, ură, gelozie, mândrie, ruşine şi împlinire spirituală. Arta, muzica, credinţele supranaturale, bunul gust, moda, religia, fanatismul, vremurile triste, vremurile fericite şi multe alte activităţi încărcate emoţional pot fi găsite în acest domeniu.
4. Domeniul Biologic - include toate activităţile care promovează şi protejează un trai sănătos. Exemple includ producerea hranei, dieta sănătoasă, stil activ de viaţă, igiena şi mediul curat, cât şi toate serviciile medicale şi farmaceutice.
5. Domeniul Economic - reprezintă toate activităţile care furnizează siguranţa materială şi bunăstarea.
Folosind exemple concrete, luate din surse istorice, Koneczny a arătat că multe dintre valorile culturale fundamentale, conţinute în fiecare din aceste cinci domenii, sunt comune diferitelor civilizaţii. De exemplu, majoritatea civilizaţiilor recunosc omorul, furtul, minciuna şi înşelaciunea ca fiind Rele şi Greşite. Totuşi, multe alte valori sunt interpretate diferit. Ceea ce este considerat adevărat într-o cultură, poate fi considerat fals în alta. De exemplu, descrierile Creaţiei în diverse tradiţii religioase diferă între ele şi diferă faţă de teoria evoluţiei. Un alt exemplu este cel al vechii tradiţii indiene a masturbării (masculine) publice, ca o expresie a extazului religios, care cu greu ar putea fi recunoscută ca “Frumoasă” de vreun standard cultural sau religios vestic.
Conform lui Koneczny, diferenţele în cadrul unor domenii specifice au un impact minor asupra culturii, ca un întreg. Ceea ce este mult mai important, este ierarhia domeniilor însăşi. Pentru a o înţelege mai bine, notaţi cele cinci domenii existenţiale în ordinea propriilor priorităţi, de la cea mai importantă în viaţă la cea mai puţin importantă. Observaţi că primul, domeniul de vârf, este excepţional de important, fiind cel pentru care aţi sacrifica toate celelalte valori, oricând aţi face alegerea. Chiar dacă diferiţi oameni vor apărea cu priorităţi diferite, şi în consecinţă vor face alegeri diferite în vieţile lor, cultura la scara unei naţiuni poate fi definită ca un sistem prevalent al domeniilor existenţiale, de obicei sprijinit de religiile sau ideologiile locale şi acompaniat de Legea Triplă care guvernează organizarea clanurilor: Legea Familiei, Legea Proprietăţii şi Legea Moştenirii. Folosind această clasificare, Koneczny concluzionează că au existat doar între 20 şi 30 de civilizaţii diferite în toată istoria umană. Şapte dintre acestea există încă şi astăzi.
Cât de importantă este cultura? Naţiunile care au fost şterse de pe hartă ştiu că păstrarea valorilor culturale, când toate celelalte mijloace de rezistenţă eşuează, este singura cale de a rămâne puternici şi uniţi. Oamenii în Quebec şi-au păstrat identitatea naţională pentru sute de ani. Polonia şi-a recâştigat independenţa după 10 generaţii de ocupaţie străină. Cultura este coloana vertebrală a unei naţiuni. Acesta este motivul pentru care arderea bibliotecilor şi pauperizarea culturii acompaniază întotdeauna eforturile de ocupare şi asimilare. Rezistenţa şi patriotismul sunt proporţionale cu gradul de identitate naţională şi culturală.
Am un puternic sentiment că astăzi experimentăm acelaşi fenomen. Este mai bine camuflat, dar pot vedea multe exemple de distrugere deliberată a culturii tradiţionale vestice, care este sacrificată pe altarul Noii Ordini Mondiale. De la căderea Uniunii Sovietice în 1991, suntem martorii uni atac fără precedent asupra naţionalismului, familiei, religiei, educaţiei, drepturilor omului, mişcării muncitoreşti şi fiecărei instituţii care promovează patriotismul, gândirea critică şi solidaritatea socială. Aceasta explică şi de ce “sistemul” susţine “multiculturalismul” şi alte “tendinţe” moderne, opuse obiceiurilor şi valorilor tradiţionale. Marea ofensivă pentru deraierea tinerei generaţii în cultura virtuală şi lumea virtuală de jocuri video şi pe calculator, completează imaginea.
Rolul statului
Sistemele politice devin “oficiale” şi “obligatorii” pritr-o organizaţie numită stat. Statele, cu ramurile lor legislativă, executivă şi judiciară, oferă elitelor mijloace de control care ţin în şah restul societăţii. Manipularea opiniei publice prin mediile “integrate” şi puternice grupuri de presiune, prin care elitele îşi asigură sprijinul “reprezentanţilor poporului”, completează imaginea. Acest rol al unui stat este universal şi se aplică egal atât regatelor, majorităţii aşa-numitelor democraţii vestice, dictaturilor comuniste sau altora totalitare cât şi statelor conduse de fundamentalişti religioşi. Denumirea nu este importantă, ceea ce contează este mecanismul, modul său de funcţionare.
Într-o lume ideală, statul ar promova şi proteja valorile culturale dezvoltate istoric şi acceptate tradiţional într-o societate dată. Un astfel de stat ar acţiona ca o parafă “a posteriori”, păzind şi reflectând valorile populare, tradiţiile şi aspiraţiile majorităţii. În majoritatea cazurilor însă, situaţia este contrară. Statul devine o unealtă “a priori” folosită pentru implementarea politicilor care servesc cel mai bun interes al unei forţe externe (o putere străină sau un ocupant), sau cel mai bun interes al unei minorităţi interne (elita). Aceste politici sunt forţate asupra majorităţii fără nici o consideraţie pentru fondul istoric şi cultural al acesteia şi deseori, fără nici o consideraţie pentru obligaţiile democratice oficiale ale statului însuşi.
Noua Ordine Mondială
Conform multor gânditori progesişti, Noua Ordine Mondială este o încercare, a elitelor internaţionale, de a monopoliza realitatea noastră politică şi economică la scară globală. De asemenea, se susţine că include modificări demografice, în special politicile de depopulare cu scopul reducerii supracreşterii populaţiei lumii. Implementarea cu succes a Noii Ordini Mondiale ar marca sfârşitul democraţiei, sfârşitul autodeterminării naţionale, sfârşitul drepturilor omului şi sfârşitul multor servicii publice (incluzând sănătatea şi învăţământul).
O anunţare deschisă a acestor schimbări, ar genera aproape sigur proteste masive şi violente la scară mondială. Acesta este motivul pentru care sunt introduse gradual, secret şi cu un ridicat grad de dezinformare. Utilizarea puternicelor grupuri de presiune şi a avantajelor financiare pentru coruperea politicienilor, folosirea unei reţele de activişti postaţi strategic şi utilizarea mijloacelor de informare corporatiste pentru muşamalizarea adevărului şi răspândirea propagandei, dovedesc că pregătirile pentru întreaga operaţiune a necesitat mult timp şi planificare. Lipsa opoziţiei substanţiale în interiorul sistemului, dovedeşte de asemenea prezenţa unei pânze de colaboratori benevoli care au infiltrat sistemul şi prestează “munca murdară” pentru elite. Deseori este greu de crezut că elitele au reuşit să-şi extindă puterea peste atât de multe posturi de control peste spectrul combinat al economicului, politicului şi socialului vieţii noastre. Poate aici îşi au originile scepticismul şi sintagma “teoria conspiraţiei”. Din nefericire, faptul că toate schimbările indică într-o singură direcţie, exclude posibilitatea unei coincidenţe. Oportunismul şi conformismul sunt larg răspândite într-o societate care continuă să se elibereze de orice restricţie, inclusiv valorile morale.
Ca parte a planurilor Noii Ordini Mondiale, toate sursele de valori culturale independente au fost plasate sub atac. Acestea includ instituţiile familiei şi bisericii, organizaţiile pentru drepturile omului, muncitorilor şi legii internaţionale, cât şi multe mijloace tradiţionale de promovare a valorilor morale (de exemplu, în literatură, artă şi mijloacele de informare). Suntem martorii unor încercări fără precedent de “deregularizare” a modelului familial tradiţional, a slăbirii autorităţii părinteşti şi de reducere a timpului de calitate pe care familiile îl petrec împreună. Observăm subfinanţarea, supraîncărcarea şi zăpăcirea învăţământului de stat şi a sistemului de sănătate de stat, în încercarea de a le distruge eficienţa, şi pregătirea terenului pentru privatizare. Observăm închiderea posibilităţilor recreaţionale accesibile din afara oraşelor pentru familiile muncitoare, în încercarea de a restrânge masele din clasele de jos la ghetourile urbane. Suntem martorii eforturilor de reducere a variatelor aptitudini de supravieţuire şi “meşteşugăreşti”, rezultând în dependenţa mărită a publicului faţă de serviciile statului şi corporaţiilor. Observăm creşterea costurilor vieţii la nivele nerezonabile. În consecinţă, observăm scăderea standardului de viaţă şi creşterea sărăciei, o tendinţă care face imposibilă obţinerea independenţei financiare pentru majoritatea familiilor muncitoare, o tendinţă care prinde pe viaţă oamenii în capcana ipotecilor şi împrumuturilor, o tendinţă care subjugă oamenii. Observăm creşterea sprijinului pentru multiculturalism şi deregularizarea majorităţii standardelor culturale, morale şi naţionale. Considerând că toate aceste schimări “restructuralizante” au început să aibă efect imediat după prăbuşirea Uniunii Sovietice, aceasta, de asemenea, poate fi cu greu văzuta ca o coincidenţă.
Într-o ţară bogată, poporul ar trebui să fie bogat. Un sistem care creşte bogăţia elitelor pe costul maselor, este un sistem colonial, concentrat pe exploatare. De la sfârşitul Războiului Rece, oamenii au devenit o altă comoditate.
Familia
Famila o reprezentat întotdeauna unitatea fundamentală a societăţii, cea în care valorile şi cultura au fost create şi păstrate independent de influenţele politice şi economice. Dacă distrugeţi modelul tradiţional al familiei şi desfiinţaţi cultura în comunităţi, abilităţile culturale creative ale populaţiei se vor prăbuşi şi societatea va deveni dependentă de supraveghetorii politici şi corporatişti.
Mult a fost făcut în ultimii 16 ani pentru a atinge acest scop, inclusiv legi familiale relaxate şi campanii “eliberatoare” ale mijloacelor de informare în masă. Poate cea mai serioasă distrugere a modelului tradiţional de familie a venit urmare a noilor politici de angajare. Mai puţine slujbe cu normă întreagă, reducerea beneficiilor şi a concediilor plătite şi o siguranţă a slujbelor mai mică au produs supraîncărcări şi stres. Părinţii muncesc mai lung şi deseori la ore neregulate, timpul de calitate petrecut în familie scade. Copii sunt educaţi prin desenele animate de la televizor şi jocurile video, într-o lume virtuală complet ireală, controlată de corporaţii. Şcolile preiau rolul părinţilor şi introduc variate cursuri pentru virtuţi/valori/trăsături de caracter, care reduc suplimentar timpul de predare al subiectelor de învăţat şi pentru a satisface cerinţele planului de învăţământ.
În atmosfera de constantă incertitudine, oportunismul şi conformismul înlocuiesc integritatea şi valorile tradiţionale. Modelul de familie care obişnuia să păstreze aceste valori este pe cale de dispariţie.
Educaţia
“Există o campanie în curs pentru a distruge esenţial sistemul învăţământului de stat împreună cu fiecare aspect al vieţii umane şi atitudinilor şi gândirii care implică solidaritate socială. Este realizată prin tot felul de căi. Una este simplu prin subfinanţare. Astfel, dacă şcolile publice pot fi făcute cu adevărat putrede, oamenii vor căuta o alternativă. (Pentru) orice serviciu care urmează a fi privatizat, primul lucru care trebuie făcut este să funcţioneze defectuos, astfel ca oamenii să spună: “Vrem să scăpăm de el. Nu funcţionează. Să-l oferim Lockheed”. — Noam Chomsky, Magazinul Progresist, septembrie 1999, pag. 37 –
La scurt timp după prăbuşirea Uniunii Sovietice, Canalul afacerilor publice canadiene (CPAC) a televizat o cuvântare oferită liderilor afacerişti din Toronto de către preşedintele unei bănci canadiene majore. Adresând necesitatea restructurării, el a menţionat si educaţia. El a afirmat: “Educaţia noastră a depăşit capacitatea economiei noastre în materie de angajare (a forţei de muncă).” Sensul scestei afirmaţii este clar: aveam prea mulţi oameni educaţi, economia noastră n-avea nevoie de ei, nu trebuie să suprainvestim în educaţie. În alte cuvinte: educaţia noastră era prea bună.
Următorul prim-ministru al guvernului din Ontario, Mike Harris, a înţeles mesajul şi a efectuat paşi pentru a “repara” sistemul şcolar prin tăierea fondurilor şi prin implementarea unor schimbări care i-au micşorat permanent eficienţa. Coincidenţă? Nu cred aceasta. Pentru elite, sistemul de educaţie nu este cu nimic mai mult decât o fabrică care produce forţă de muncă. În epoca computerizării şi externalizării, o forţă de muncă bine educată nu mai este necesară, şi nici clasa mijlocie. Educaţia pentru o mai bună calitate a vieţii nu este susţinută. Oamenii care ştiu mai multe şi înţeleg mai bine sunt mai greu de manipulat şi mult mai greu de satisfăcut. Ei ar putea chiar şti cum să se împotrivească sistemului.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iunie 30, 2008, 13:30:07
Urmează ceea ce a transpirat în şcolile elementare de stat din Ontario, după prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1991:
1. Sistemul de consilii şcolare a fost împuternicit sub conducerea lui Bob Rae (Ray in textul original, prim-ministru al provinciei Ontario 1990-1995, n.t.) şi Dave Cooke (ministru al educaţiei 1993-1995, n.t.). Cu intenţia oficială de a oferi părinţilor mai multă putere de decizie, rolul părinţilor în consiliile şcolare a fost rapid deturnat şi limitat la variate iniţiative de colectare a fondurilor. Aceste “taxe de utilizare” ascunse au permis ministerului să taie fondurile şcolilor sub umbrela “contractului social” şi politicilor consecvente.
2. Un abandonator al sudiilor liceale a devenit ministru al educaţiei în guvernul Mike Harris (1995-2002, n.t.). John Snobelen (m. ed. 1995-1997, n.t.) însuşi a recunoscut că a încercat să creeze o stare conflictuală în educaţie. Acest conflict a fost ulterior utilizat pentru justificarea schimbărilor, cărora altfel oamenii li s-ar fi opus. Pentru a “repara” problemele închipuite din educaţie, guvenul a tăiat mai multe fonduri şi a implementat un număr de schimbări care au avut un impact negativ asupra eficienţei procesului de predare-învăţare din sala de clasă. Noua programă, noua evaluare şi raportare, administrare şi organizare în stil afacerist, comercializarea şi birocratizarea, tăierea cursurilor şi serviciilor de educaţie specială, responsabilităţi şi cerinţe suplimentar încărcate profesorilor cât şi multe alte “inovaţii” au supraîncărcat, desumanizat şi pauperizat întregul sistem. Aceste schimbări continuă să fie susţinute şi noi schimbări sunt implementate sub consecventul guvern provincial liberal al lui Dalton McGuinty (2003-, n.t.). Se pare că politicile nu depind de care partid politic este la putere.
3. Cursul de arte industriale a fost eliminat. Ca urmare, elevii nu mai învaţă cum să utilizeze simple unelte şi maşini. Aceasta micşorează aptitudinile independente de viaţă şi măresc viitoarea dependenţă a societăţii de serviciile corporatiste şi de stat.
4. Cursul de studii familiale a fost eliminat. Elevii nu mai învaţă aptitudini casnice de bază, cu aceleaşi rezultate ca mai sus.
5. Clasele de educaţie specială sunt închise iar serviciile de educaţie specială limitate. Cu doar 12 ani în urmă, aveam multe servicii de educaţie specială diferite în Ontario. Existau clase integrale pentru elevi cu învăţare lentă, pentru retardaţi educabili (ulterior redenumiţi elevi cu dezvoltare întârziată), servicii pentru elevi cu disabilităţi educaţionale, clase pentru elevi cu probleme comportamentale, clase integrale pentru elevi talentaţi, asistenţă 1-la-1 şi sprijin în clasă, cursuri de înlocuire planificată pe bază de retragere. Elevii cu necesităţi speciale primeau cursuri şi asistenţă la nivelul abilităţilor lor 100 la sută din timp. Elevii normali primeau cursurile şi instuirea lor 100 la sută din timp. Gradat, serviciile de educaţie specială au fost “reorganizate” şi elevii cu necesităţi speciale au fost mutaţi în clase normale, fără nici o asistenţă suplimentară.
În multe cazuri, profesorii pentru clase normale primesc indicaţii de la profesori de educaţie specială, cum să modifice cursul, strategiile de învăţare şi tehnicile de evaluare, dar cursurile de înlocuire regulată şi sprijinul oferit de personalul de educaţie specială nu mai sunt disponibile. Profesorii trebuie să-şi împartă timpul între elevii normali şi cei cu nevoi speciale. Deoarece aceasta înseamnă două (sau mai multe) cursuri diferite şi două (sau mai multe) proceduri de evaluare diferite, toţi elevii primesc doar jumătate (sau mai puţin) din timpul şi atenţia profesorului. Capacitatea profesorilor de pregătire a materialelor educaţionale de calitate pentru elevi este de asemenea micşorată, datorită încărcării ridicate cu sarcini şi timpului de pregătire redus.
6. Introducerea modelului “nucleu” (“core” în original, n.t.) forţează profesorii să predea toate materiile conform nivelului clasei şi nu conform materiei (specializare). În majoritatea ţărilor europene, predarea după materii începe în clasa a IV-a. În Japonia specializarea începe în clasa a II-a. Este de înţeles că elevii din ciclul primar (K-3) beneficiază de stabilitatea şi confortul emoţional oferit de predarea de către un singur învăţător. Aceeaşi explicaţie aplicată ciclului intermediar (clasele VII-VIII) este absurdă şi dovedeşte incompetenţa sau sabotajul deliberat al sistemului. Până acum, nu am auzit vre-un motiv convingător pentru care elevii claselor a VII-a sau a VIII-a să nu beneficieze de cursurile oferite de profesori specializaţi în materia lor, de profesori care înţeleg mai bine subiectele pe care le predau şi căaorae le acordă un interes special. Accentuarea punctelor forte ale profesorilor individuali, ar putea reprezenta de asemenea o bună pregătire a tranziţiei la mediul din ciclul superior, în care predarea după materie şi lucrul cu diverşi profesori reprezintă norma.
Este clar, dincolo de orice dubiu, că profesorii specializaţi într-una sau mai multe materii au mai mult timp să pregătească cursuri mai bune, materiale mai bune pentru elevi şi mijloace de evaluare mai bune, în special dacă predau aceeaşi materie câţiva ani consecutiv. Desigur astfel este mult mai eficient, decât să trebuiască să pregătească zilnic şase lecţii diferite în multiple materii Predarea după materie permite de asemenea profesorilor să-şi îmbunătăţească cunoştiinţele şi aptitudinile prin participarea la cursuri de pregătire şi specializare, astfel dezvoltând o mai bună înţelegere a materiei predate. Datorită timpului insuficient, o astfel de dezvoltare profesională eficientă nu este posibilă simultan în toate materiile.
În fiecare an dintre ultimii patru de predare, am fost alocat unui nivel de clasă diferit şi diferitor materii. Chiar dacă specialitatea mea o reprezintă matematica, geografia, ştiinţa şi tehnologia şi informatica, în acest an predau engleza, istoria, geografia, dramaturgia şi dansul. Fiind evident că această situaţie nu favorizează elevii, mă întreb care sunt priorităţile. De ce consiliile şi şcolile evită să utilizeze punctele forte ale profesorilor? Ce sens are aceasta? Cunosc mai multe cazuri similare şi acestea chiar arată ca un element repetitiv care poate fi observat în întreg oraşul.
7. Încărcarea crescută şi responsabilităţile atribuite fiecărui profesor sub noul model diferenţiat de instruire, crează o criză practi imposibil de depăşit. Ca rezultat al modelului orientat pe nucleu şi eliminarea programelor normale de educaţie specială, profesorii claselor normale trebuie să pregătească şase lecţii diferite pe zi, fiecare multiplicată în continuare de numărul de modificări necesare pentru satisfacerea nevoilor elevilor cu educaţie specială. Aceasta înseamnă şi multiple proceduri de evaluare.
În fiecare clasă, se aşteptă ca elevii să lucreze în grupuri care reflectă nivelele lor de pregătire şi cursurile individuale trebuie ajustate la aceste nivele. După cum unul din directori s-a exprimat în scrisoarea sa către părinţi: “Personalul lucrează diligent la organizarea claselor noastre pentru a oferi cel mai bun program fiecărui copil. Este important a se observa că în fiecare sală de clasă există elevi care lucrează la o varietate de nivele de studiu în fiecare materie, conform punctelor tari, nevoilor şi intereselor individuale are fiecărui elev.”
Ipocrizia acestui model, de altfel atractiv, îşi are originile în faptul că profesorilor nu li se acordă timp pentru pregătirea zilnică a tuturor acestor minunate programe, ceea ce în sine este suficient să ducă la inutilitatea modelului. Deoarece aşteptările sunt nerealiste, întregul model nu va funcţiona, furnizând muniţie suplimentară celor care vor să privatizeze sistemul.
Modelul de instruire diferenţiată reduce de asemenea şi timpul de instruire per elev. Timpul de predare al profesorului pentru o lecţie, explicarea temelor şi ajutorarea elevilor în muncă, este acum împărţit între două şi deseori trei grupe de elevi diferite. Modelul diferenţiat este uneori folosit pentru justificarea refuzului de achiziţionare a unui set de manuale pentru întrega clasă. De asemenea, testele de evaluare formalizate şi prelungite folosite pentru actualizarea nivelelor de pregătire a tuturor elevilor (denumite DPR) ( Degree Progress Report - Raport de Evoluţie a Gradului de pregătire - n.t.) reduc suplimentar timpul de instruire.
8. Eliminarea claselor de educaţie specială comportamentală a redus dramatic timpul de instruire rămas. În trecut, elevii cu probleme comportamentale severe erau plasaţi în clase integrale cu un raport de până la 10 elevi la un profesor, un asistent şi deseori un lucrător social. Mulţi dintre acesşti elevi erau sub medicaţie pentru a-i ajuta să se concentreze asupra sarcinilor şi să le controleze temperamentul.
În prezent, elevii care dovedesc clar caracteristici comportamentale sunt repartizaţi în săli de clasă normale cu 20 până la 30 (de elevi) la un profesor. Urmare repartizării normale, mulţi părinţi trag concluzia că copii lor nu mai necesită medicamentaţie. În consecinţă, în unele şcoli şi unele săli de clasă, profesorii sunt nevoiţi să aloce până la 80 la sută din timpul lor unui control, fără speranţă, al maselor şi cei 20 la sută rămaşi, încercării de a preda (ceea ce nu este întotdeauna posibil). Se pare că nimănui nu-i pasă de cei 80 la sută dintre elevi care vor să înveţe. Nimănui nu-i pasă de nivelul de stres din acest mediu de muncă nesănătos.
Consiliilor de educaţie şi majorităţii directorilor le este teamă să confrunte părinţii şi să exercite responsabilitatea parentală pentru comportamentul şi atitudinea copiilor. Datorită lipsei de suport din partea sistemului, profesorii sunt paralizaţi, deoarece orice intervenţie poate rezulta în false acuzaţii şi acţiuni disciplinare împotriva lor. Nimeni nu este pregătit să impună eficient regulamentul şcolar. În cursul carierei mele ca profesor, am îndurat multe variaţii ale acestei situaţii, la prima mână.
9. Laboratoarele şi cursurile de informatică sunt eliminate. Cu doar câţiva ani în urmă, şcolile efectuau campanii de colectare a fondurilor în comunităţi, pentru a achiziţiona calculatoare pentru laboratoarele de informatică. Profesorilor de informatică şi cursurilor de informatică li se făcea o largă publicitate, deoarce majoritatea viitoarelor slujbe necesitau cunoştiinţe informatice. Ulterior, profesorii de informatică au fost debarasaţi şi profesorii bibliotecari au fost utilizaţi pentru supravegherea activităţii laboratoarelor informatice, ca suplinitori. Recent, laboratoarele şi cursurile informatice sunt eliminate cu totul. Profesori normali, dintre care mulţi nu sunt experţi în informatică, vor duce aleator clasele la laboratorul informatic, după necesităţi. Progresul este obţinut, progresul în Noua Ordine Mondială, dar nu în educaţie.
10. Bibliotecile şcolare şi programele bibliotecare sunt reduse şi, în unele cazuri, eliminate. Numărul profesorilor bibliotecari cu normă întreagă se reduce. Cantitatea şi calitatea cărţilor în bibliotecile şcolare scad. Unii profesori cumpără personal seturi de manuale pentru câte o clasă, la diverse nivele de dificultate, pentru elevii lor, dar n-ar trebui să ne aşteptăm la aceasta din partea lor. Aceasta nu este corect.
11. Fără precedent şi neauzit înainte, nu există un număr suficient de manuale în şcoli. Anul trecut, am predat ştiinţă şi tehnologie la clasa a VIII-a la o şcoală care avea 10 manuale pentru patru clase, împărţite la doi profesori diferiţi. Osutăopt elevi au trecut la liceu “subeducaţi”, deoarece prioritatea şcolii noastre era plata unui nou laborator de informatică şi urma ca noi manuale să fie în curând publicate. Noi manuale nu au mai fost publicate şi cursul de informatică este ciopârţit pe ansamblu, în timp ce vorbim. În actuala mea şcoală este o penurie de manuale de geografie şi istorie, elevii utilizează atlase care încă arată Uniunea Sovietică (16 ani mai târziu) şi profesorii nu au destule manuale de predare sau ghiduri tipărite de predare (BLM, blackline masters, n.t.). Când eram elev, într-o ţară mică şi săracă, Polonia comunistă cu 50 de ani în urmă, o situaţie ca aceasta era de neimaginat. Acestea sunt acum şi aici, secolul al XXI-lea, Canada, Noua Ordine Mondială.
12. Vechile manuale bune sunt înlocuite cu manuale noi şi nu atât de bune. În timp ce manualele mai vechi includeau informaţii relevante, organizată logic şi prezentată competent, noile manuale sunt deseori confuze, includ fragmente de informaţie disparate, cu o metodologie ineficientă şi o grămadă de imagini colorate. Ele arată bine, în special părinţilor care nu cunosc mai bine, dar calitatea lor şi utilitatea educţională sunt inacceptabile. Deseori este dificil să convingi cu aceaste argumente, deoarece profesorii şi administratorii nu sunt obligaţi să se specializeze în anumite subiecte şi majoritatea educatorilor mai tineri nu-şi amintesc vechile manuale. Oricum, diferenţa dintre vechile şi noile manuale este observabilă şi alarmantă.
Probabil, cel mai bun exemplu de materie sabotată este matematica. Vechile manuale erau bine organizate şi materia era prezentată într-un mod simplu, uşor de înţeles. Noi concepte şi aptitudini erau derivate logic din concepte şi aptitudini învăţate înainte, fiecare secţiune includea explicaţia conceptului, definiţii şi formule relaţionate, algoritmi şi exerciţii pentru a practica aptitudinile şi teme pentru rezolvarea problemelor, pentru a aplica noile cunoştiinţe în situaţii din lumea reală.
Noile manuale de matematică prezintă materia folosind tehnica “piramizii inversate”, în care sunt introduse întâi problemele complexe şi se aşteaptă ca elevii să descopere conceptele şi aptitudinile de dedesubt. Definiţiile şi formulele lipsesc de obicei, şi la fel exerciţiile pentru practicarea aptitudinilor fundamentale. Sunt predaţi noi algoritmi, necunoscuţi părinţilor şi inutil complicaţi. Informaţia nu este organizată logic şi secvenţial, sunt prezentate informaţii irelevante sau de mai mică importanţă, în timp ce elemente mai importante lipsesc. Multe exemple sunt discutate, dar conceptele şi aptitudinile nu sunt prezentate clar. Materia prezentată astfel conduce la învăţare întâmplătoare şi la învăţarea prin memorare a unor aptitudini izolate, în locul învăţării prin înţelegere. Materia învăţată astfel este repede uitată. Doar un procent redus din elevi, excepţional de talentaţi, pot de fapt beneficia de manualele moderne, cu susul în jos, în cazul în care se acordă sprijin suplimentar pentru învăţarea conceptelor şi practicarea aptitudinilor.
Pot înţelege de ce editorii, care concurează cu vechile manuale, dezvoltă abordări “diferite” şi metodologii “diferite”. Totuşi, diferit nu înseamnă mai bine. Ar fi mai bine, dacă editorii şi-ar concentra, în loc, eforturile pe o profundă înţelegere o materiei matematice. De asemenea, ar fi mai bine, dacă reprezentanţii ministerului, care comandă şi aleg manualele pentru şcolile noastre, ar fi mai competenţi.
De fapt, nu cred că sunt incompetenţi. Bine aţi venit în Noua Ordine Mondială în educaţie.
13. Numărul crescător de sarcini administrative şi alte cerinţe birocratice duce la mai puţin timp disponibil profesorilor pentru pregătirea materialelor de studiu şi lecţiilor şi pentru evaluarea realizărilor elevilor.


Lech Biegalski, fost activist al “Solidarităţii”, locuieşte actualmente în Ontario, Canada. Timp de aproape 30 de ani, a predat la clasele a VII-a şi a VIII-a, în două sisteme politice diferite (comunist şi capitalist) şi în trei sisteme de învăţământ diferite (particular, catolic şi de stat). El a pregătit echipe plasate pe locurile al 5-lea şi al 2-lea în finalele provinciale ale Olimpiadelor Matematice din Ontario şi a iniţiat Olimpiada Matematică Intermediară anuală, sponsorizată de Consiliul Şcolar al Districtului Hamilton-Wentworth. El publică sit-ul Canada Watch, unde a apărut pentru prima dată acest articol, şi poate fi contactat la canadawatch@cogeco.ca.
Traducere si adaptare pentru Altermedia de Bogdan G., 14 noiembrie 2007.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: KRONSTADT. din Iunie 30, 2008, 14:20:35
http://www.jurnalul.ro/articole/128245/sursele-lui-tismaneanu

"Sursele" lui Tismăneanu
30/06/2008
vezi toate articolele scrise de Ilarion Tiu

DEONTOLOGIE? În opinia lui Vladimir Tismăneanu, amintirile mătuşilor sale sînt mult mai importante decît arhiva Partidului Comunist
FANFARONII LUI BĂSESCU ● File dintr-o posibilă istorie a neobolşevismului românesc 
Recenta campanie electorală a folosit în mod obsesiv trecutul ca armă politică. Ea nu face altceva decît să continue "decomunizarea" începută de Băsescu în 2006. "Umerii" sociologului Tismăneanu, pe care a fost pusă "temelia ştiinţifică", sînt însă şubrezi.

Liderii "strategiei" electorale de a folosi trecutul în slujba viitorului candidaţilor au fost pe departe PD-L-ştii, care l-au făcut pe Sorin Oprescu conducătorul minerilor din 13-15 iunie 1990, iar pe Ion Iliescu "puiul" lui Dej şi Ceauşescu. Această mişcare are la bază "comisia ştiinţifică" pusă pe roate de Băsescu cu sprijinul sociologului Tismăneanu, prezentat ca un "guru" al istoriei noastre.

ÎN CONFLICT CU DEMOCRAŢIA. Cînd şi-a depus candidatura la statutul de membru al Uniunii Europene, România s-a angajat să respecte o serie de norme democratice ale acestei instituţii, printre care şi o corectă abordare a trecutului în discursul istoric şi politic. Încă din anii ’50, "părinţii fondatori" ai UE au decis ca istoria să nu mai fie o armă în mîna scriitorilor sau politicienilor, pentru a nu se mai ajunge la un război mondial pe tema "răfuielilor cu trecutul". Această normă a devenit valabilă şi pentru fostele state comuniste care au dorit să se integreze în Uniunea Europeană după 1989, pentru a nu se crea conflicte între "ex-i" şi "dizidenţi". Mai ales că mişcarea comunistă avea zeci de membri în Parlamentul European! Tocmai de aceea, Uniunea Europeană a dat de fiecare dată cîştig de cauză foştilor demnitari comunişti, care fuseseră demişi din funcţii publice pe criteriul apartenenţei la partidul comunist sau la servicile secrete înainte de 1989. Cel mai cunoscut caz de acest fel este Sidabras-Dziautas contra Lituania, cînd Curtea Europeană de Justiţie le-a dat dreptate celor doi foşti agenţi KGB, deoarece li se îngrădise dreptul privind egalitatea şanselor la angajare şi li se încălcase intimitatea vieţii private prin expunerea excesivă în presă a demiterii lor din funcţiile pe care le deţinuseră.

CÎRPACII ISTORIEI. Bineînţeles că o evaluare a trecutului comunist trebuia făcută şi în România după 1989. Ea a fost ratată însă, deoarece s-a dovedit că atît politicienii "de dreapta", cît şi intelectualii "neo-progresişti" avuseseră legături strînse cu partidul comunist sau cu Securitatea! Şi ce-au zis ei – "haideţi să ne jucăm – cu cine vrem noi – de-a anticomunismul, că jocul  l-au inventat... comuniştii!".

Primul model – "Istoria României" scrisă în 1947 de către "un colectiv" de autori în frunte cu Mihai Roller. Ilegalist emigrat în "patria libertăţii sovietelor", de profesie autodidact, Roller a revenit în România după război, uns de sovietici cu autoritatea "istoricului oficial" şi recunoscut ca atare de obedienţii români. Din fotoliul de academician, "istoricul numărul 1" al anilor ’50 tăia şi spînzura în istoria noastră, demascînd mai cu seamă "exploatarea burghezo-moşierească" şi pe "călăii" ei. Înconjurat de un grup de tineri şi mai puţin tineri servili, "istoricul" fără studii de specialitate împărăţea deasupra istoriei românilor. Orice prostie debita, odată "oficializată", era citată cu sîrg de toţi aceia care voiau să intre în "lumea bună" a "oamenilor de ştiinţă, artă şi cultură" ai vremii.

Peste o jumătate de secol, istoria se repetă. Dac-a ţinut atunci, de ce să nu mai ţină? – şi-o fi zis Traian Băsescu. De data aceasta, alt "istoric" emigrat din România – tot fără studii de specialitate –  a fost importat din "patria democraţiei" de azi şi declarat "number one" printre autohtoni. Ales "să condamne crimele trecutului" împreună cu "colectivul" lui –  instituit  în numele "societăţii civile" (denumirea ce şi-au luat-o singuri în zilele noastre urmaşii celor ce vorbeau "în numele poporului") –, spusele lui Tismăneanu sînt citate acum mai ceva ca zicerile lui Stalin din vremea lui Roller.

MULŢI CITEAZĂ, PUŢINI PRICEP. Îşi pune cineva întrebarea ce s-ar întîmpla dacă un jurnalist din zilele noastre s-ar apuca să scrie un editorial unde ar comenta viitorul apropiat al României după începerea războiul cu japonezii (sau bulgarii ori ce i-o mai fi trecînd lui prin minte acolo), citînd ca sursă un interviu pe care i l-ar fi luat preşedintelui Băsescu sau altui înalt demnitar, fără să publice un rînd din "sursa" invocată? Pare incredibilă situaţia în care un ziar sau un post de televiziune ar difuza public asemenea "informaţii" chiar într-o hulită piaţă media, ca a României.

Nu şi cînd e vorba de Vladimir Tismăneanu, ale cărui "surse" reproduc, în mare parte, absurditatea exemplului mai sus amintit. Căci capul "comisiei ştiinţifice" pentru Analiza Dictaturii Comuniste în România "lucrează" în argumentarea afirmaţiilor sale cu "surse" imposibil de consultat altfel decît... în şedinţe de  spiritism. Lui – scrie el în notă de subsol – i s-ar fi spus (cel mai des  de propria-i mătuşă Cristina Boiko!) acel "adevăr". Iar el, unicul depozitar al "secretului" transmis pe cale orală (de regulă cîte-un zvon la al cărui capăt nici măcar nu se află "intervievatul"), ni-l "vinde" nouă, în cîte-o lucrare "ştiinţifică". Rămîne doar să-l credem "pe cuvînt". Căci "interviurile" lui Vladimir Tismăneanu n-au fost vreodată şi nu sînt nicăieri publicate. Deh, surse istorice rare! Adică imposibil de consultat ori verificat! Ca vorbirea cu morţii ori sfinţii ce numai "aleşilor" li se arată! 

RADIOŞANŢUL Personal am purtat o corespondenţă detaliată cu Vladimir Tismăneanu pe tema "interviurilor secrete". S-a ferit să descrie "metodele ştiinţifice" personale folosite  sau motivul pentru care nu le-a publicat pînă acum! Să fim serioşi însă! Toţi avem discuţii cu familia, colegii sau cunoscuţii pe anumite teme, însă de aici pînă la ştiinţificitatea informaţiilor primite mai este cale lungă!  Iar "cunoscuţii" citaţi de  Tismăneanu sînt personaje cu funcţii ce interziceau "discuţiile neorganizate" despre partid. Din cei şapte ani de-acasă, Vladimir Tismăneanu a învăţat însă că românii înghit orice e poleit şi inscripţionat pe meleaguri străine.

Repetînd greşeala îaintaşilor, lumea academică şi cercetătorii abilitaţi s-au ferit să dea deschis "vot de blam" Raportului Tismăneanu, respingîndu-i calitatea ştiinţifică, deşi riscurile de-acum sînt incomparabil mai mici ca-n anii ‘50. Dar dacă lor nu li s-au luat funcţii ori leafă, de ce să se lege la cap?! Iar la toamnă o luăm de la capăt! Poate vedem "Raportul lui Tismăneanu" manual pentru şcoală şi bibliografie obligatorie pentru funcţionarii publici şi dezbaterea electorală. De "spiritul de sacrificiu" al "istoricului" pentru "luminarea" minţii şi vieţii românilor, nu ne îndoim: e autentică moştenire de familie.
Oportunism pentru eternitate
Ca şi Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu a trebuit să "lupte" pentru imaginea sa de democrat după căderea comunismului, avînd în vedere că părinţii lor fuseseră emisarii lui Stalin în România. "Reţeta" la modă în acele timpuri era "via Monica Lovinescu". După ce-i făceai o vizită la Paris şi-i intrai în graţii, te puteai considera "spălat" de "trecutul odios" şi declarat apt de "reeducarea" celorlalţi. Spre ce ţintă? Nu contează decît să fii în frunte. Aşa s-a gîndit şi Tismăneanu, proclamîndu-se pentru o perioadă monarhist,  informaţie pe care ne-o furnizează tot Monica Lovinescu, în Jurnalul său pe perioada 1990-1993, la pagina 256. Acum e "băsescian". Mîine sub ce siglă va sluji, oare?



Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iulie 07, 2008, 07:24:57
Este luni dimineata. Sa incepem saptamana cu o veste buna. Vor fi destule altele, de alta factura dar de mare interes, pe care sa le postam aici si sa le "rumegam" impreuna.

Unificare istorica a Episcopiilor romanesti din America
Publicat in: Biserica după Teoctist . de Andrei Bădin
Dupa aproape 70 de ani de razboi, Episcopia Ortodoxa Romana de la Vatra (Grass Lake, Michigan), biserica anticomunista a exilului, si Episcopia misionara supusa canonic Patriarhiei de la Bucuresti au stabilit ca se vor unifica. Decizia a fost luata in congresele celor doua Episcopii care au avut loc in week end in Statele Unite. Episcopia de la Vatra s-a rupt de Biserica de la Bucuresti in 1947. A urmat un razboi declansat de autoritatile de la Bucuresti impotriva celor de la Vatra. Episcopul Policarp Morusca a devenit prizonierul regimului comunist iar Episcopul Valerian Trifa a fost tinta unor actiuni de dezinformare puse la cale de Securitate. A trebuit sa paraseasca America.In anii 70, actualul Mitropolit al Clujului, Bartolomeu Anania, a fost trimis sa reorganizeze Episcopia misionara si sa ii atace pe cei de la Vatra. Misiunea fusese incredintata de Securitate.

In vara anului trecut, Episcopul Nathaniel de la Vatra (foto) mi-a declarat ca a intrerupt negocierile cu Bucurestiul. Precizarea lui Nathaniel a fost facuta inainte de alegerea noului Patriarh si probabil ca daca era ales Anania negocierile erau pe multi ani de acum inainte un lucru imposibil datorita trecutului acestuia, in special in relatia cu Vatra. Alegerea lui Daniel a deschis insa calea reluarii negocierilor. Episcopul Nathaniel explica intr-o scrisoare adresata credinciosilor cum s-au facut la inceputul anului primii pasi spre Impacare. A urmat mai apoi punerea la punct a conditiilor unificarii.
Nu au fost putini cei care la Vatra s-au opus. Analizand, insa, conditiile obtinute in urma negocierilor reiese ca Patriarhul Daniel a reusit o lovitura de imagine insa marele invingator este, de fapt, Episcopul Nathaniel si preotii sai de la Vatra.Nathaniel va fi probabil viitorul Mitropolit.
Mai mult, prin conditiile impuse de cei din Grass Lake, s-a lovit in interesele preotilor misionari. In plus s-a obtinut ca noua Mitropolie pentru SUA, Canada si America de Sud sa aiba o autonomie maximala fata de Bucuresti. Va avea propriul Sfant Sinod si deciziile vor fi luate numai in America. In privinta preotilor misionari supusi Patriarhiei acestia primesc o lovitura mortala. Conform deciziei de unificare, ei nu vor mai putea primi nici un ban de la Bucuresti, in caz contrar urmand sa fie exclusi.
www.badin.ro, 6 iulie 2008


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iulie 07, 2008, 07:29:50
Comentarii

3 Responses to Unificare istorica a Episcopiilor romanesti din America
clemy-addara duminică, 06 iulie, 2008
Ideea unificarii bisericilor ortodoxe din SUA si Canada sub o mitropolie cu maxima autonomie fata de Bucuresti este binevenita. Poate ca odata cu unificarea bisericilor va incepe si unificarea diasporei. Cel putin asa sper. Nu stiu insa cum vor supravietui financiar acei preoti, si acele biserici, care depindeau in buna parte de generozitatea Patriarhiei. Vom vedea. Veste insa este buna ca semnal.
Andrei Bădin luni, 07 iulie, 2008
@clemy: episcopia de la vatra functioneaza din 1947 fara bani de la bucuresti si are cele mai multe biserici. deci, tot asa, va functiona si viitoarea mitropolie. cu siguranta, sper, sa contribui la unirea romanilor si nu la dezbinarea lor ca pana acum.
clemy-addara luni, 07 iulie, 2008
Bun, acum m-am lamurit cum e cu finantarea. Altfel si eu sper ca va contribui initiativa va contribui la unirea romanilor din SUA. Si poate va creste si numarul de biserici ortodoxe romanesti ptr ca m-am saturat sa vad romani mergand la bisericile grecesti si rusesti.Sa fie intr-un ceas bun. Doamne ajuta.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iulie 08, 2008, 01:05:31
Sa citim si despre lucruri mai putin bune dar, din nefericire, nu mai putin adevarate.

Memoriu referitor la apostazia Mitropolitului Nicolae Corneanu si a
Episcopului Sofronie Drincec


Prea Fericite Părinte Patriarh Daniel,
Înalt Prea Sfinţiţi Părinţi Mitropoliţi,
Prea Sfinţiţi Părinţi Episcopi si Episcopi Vicari,

Ca mădulare ale trupului lui Hristos, cu multă mahnire am fost martori in ultimele săptămani la tulburarea care, din pricina mitropolitului Nicolae al Banatului si a episcopului Sofronie al Oradiei, s-a abătut asupra vieţii Bisericii noastre Ortodoxe. Suntem constienţi că Sfantul Sinod al BOR trebuie să se pronunţe mai intai de toate in chestiunile ce privesc păzirea dreptei credinţe in desăvarsita comuniune cu invăţătura Sfintelor Sinoade ale Bisericii. Dar, intarziindu-se discutarea cazurilor pană in data de 8 iulie, am constatat cu ingrijorare sminteala si tulburarea care se răspandesc tot mai mult in poporul ortodox constient, precum molima atunci cand nu este ţinută sub control prin punerea in carantină a celor infestaţi. Ne referim la acele luări de poziţie, manifestaţii, intruniri si chiar perfide campanii de presă care s-au desfăsurat minuţios in ultimele săptămani in sensul creării confuziei, intimidării si influenţării arhiereilor voastre in hotărarea pe care e necesar să o luaţi in viitorul Sinod.
Este vorba de articole de genul scrisorilor deschise scrise de profesori precum Cristian Bădiliţă sau Teodor Baconski, de manifestaţii precum cea care a avut loc la Timisoara in data de 14 iunie, de acţiunea de adeziune organizată de un grup de intelectuali1 si a altor acţiuni care au un caracter preponderent ideologic si sunt instrumentate, conform indiciilor, din zona politicului. Ceea ce-i leagă pe toţi acesti susţinători ai actului de apostazie al mitropolitului Nicolae este instrăinarea de viaţa Bisericii Ortodoxe, de perspectiva mantuirii prin dreapta credinţă. Unii dintre acestia, desi se declară ortodocsi, lăsandu-se influenţaţi de mediul spiritual al culturilor occidentale in care trăiesc, se arată solidari mai mult cu viaţa si cu spiritul Bisericii Catolice, unde se si impărtăsesc2, decat cu Maica noastră Biserică Ortodoxă, pe care nu pierd nici un prilej să o improaste cu noroi. Alţii aparţin altor culte si religii3, iar cei ce-si zic intelectuali fac parte dintre acei care cu emfaza unei superiorităţi evident superficiale nu ratează nici o ocazie de a se exprima critic la adresa Bisericii, ei insisi fiind doar niste vizitatori ocazionali ai sfintelor locasuri ortodoxe, iar nu mădulare vii ale Bisericii lui Hristos. Spre exemplu, unul dintre principalii „intelectuali” care
somează Sfantul Sinod să nu-l pedepsească pe arhiereul Corneanu, este scriitorul Daniel Vighi, semnatar, alături de alţi mari „intelectuali” ai Apelului pentru eliminarea icoanelor din scoli. In faţa acestei campanii susţinute de cei care se erijează in judecători ai Bisericii Ortodoxe a neamului, dintre care mulţi nici măcar nu sunt botezaţi ortodox, am socotit a fi o lasitate si o trădare a adevărului lui Hristos tăcerea noastră4, a celor care cu nevrednicie aflăm in Biserica Ortodoxă nădejdea si mantuirea, acoperămantul si viaţa, intr-o lume in care, sistematic, ni se răpeste aproape totul. Este de nejustificat a păstra o poziţie de neimplicare in războiul pe care vrăsmasii lui Hristos il duc impotriva
Bisericii, lăsand ca răspunderea aceasta să apese intreagă numai pe umerii arhieriilor
voastre. Ca membri ai trupului lui Hristos, Biserica ne porunceste prin Sfintele Canoane si prin Sfinte Sinoade5 să veghem, după putere, la apărarea adevărului, la păzirea dreptei credinţe.
Avand in vedere toate acestea, am gandit această scrisoare ca pe un răspuns la judecata lui Hristos, atunci cand va veni să judece toate neamurile si cand, mai cu seamă nouă ortodocsilor, ni se va cere socoteală de păzirea fără de meteahnă a dreptei credinţe revelate, transmisă nouă de Sfinţii Apostoli si Sfinţii Părinţi. Intru acestea avem nădejdea că următoarele randuri nu ni se vor socoti ca necuviincioasă indrăzneală, ci mai curand vor fi primite de arhieriile voastre după chipul in care păstorul cel bun ia aminte la tulburarea pe care o aduce turmei apropierea ameninţătoare a fiarelor sălbatice.
Mult ne-a incurajat la scrierea acestor randuri epistolele a doi dintre cei mai mari duhovnici romani in viaţă (părintele Arsenie Papacioc si părintele Iustin Parvu) si a părinţilor din Sfantul Munte Athos. Este pentru prima oară cand părinţii pustiei se adresează Bisericii Ortodoxe Romane, si aceasta nu s-ar fi intamplat dacă, intr-adevăr, momentele pe care le traversează Biserica noastră nu ar fi extrem de grave.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iulie 08, 2008, 01:07:11
Mitropolitul Nicolae Corneanu în deplină comuniune cu greco-catolicii,
elementul de legătură între comunism si catolicism

Mitropolitul Nicolae al Banatului este cel care, imediat după căderea comunismului, a impresionat intreaga lume romanească prin pocăinţa publică pe care a
făcut-o: „da, am colaborat cu securitatea si regret aceasta”, afirma, lacrimogen, mitropolitul, lăsand totusi să se inŃeleagă că a fost constrans la aceasta de vremurile
grele prin care a trecut poporul roman. Lumea l-a iertat, indrăgit si chiar admirat pentru curajul de care a dat dovadă. Astfel, in faţa lumii, Nicolae al Banatului devenea brusc modelul după care erau judecaţi toţi ceilalţi ierarhi ortodocsi, mustrarea vie a tuturor ierarhilor care colaboraseră cu securitatea.
Parcurgand insă dosarul de securitate al mitropolitului Nicolae publicat ulterior, constatăm că acesta nu a fost deloc un simplu colaborator al securităţii. S-a remarcat
incă din perioada anilor ᾿50 ca un fidel slujitor al regimului comunist. El nu a fost un informator formal, cum se impunea in perioada comunistă aproape tuturor celor care aveau funcţii de răspundere in Biserică, un om care mima fidelitatea faţă de regim in timp ce lupta ca să nu-i vatăme pe ceilalţi, lucru pe care mul i l-au făcut. Dimpotrivă, s-a dovedit un slugarnic informator, lucru pentru care a fost răsplătit cu sume semnificative de bani si a fost, după cum se precizează in dosar, „promovat in funcţiile de episcop si mitropolit”. Ajuns in acest post, in loc să-i acopere pe cei urmăriţi de poliţia politică, asa cum se străduia să facă vrednicul de pomenire patriarch Iustinian, el ii persecuta sau ii indepărta sistematic pe oamenii valorosi ai Bisericii. Desfiinţa posturi, comasa parohii si limita propovăduirea dreptei credinţe cu o eficacitate rară6. Toate le făcea insă in deplină consecvenţă cu credinţa sau ateismul pe care-l mărturisea in faţa organelor de securitate: „Se manifestă ca unul ce nu crede in preceptele si dogmele bisericesti fiind convins că Biserica a fost intotdeauna un mijloc de inselare a maselor po****re. […] A rezultat că s-a preocupat de studiul stiinţei marxist-leniniste si de insusirea ei ce l-au făcut să fie convins de netemeinicia dogmelor pe care incă mai trebuie să le apere si in acelasi timp să-si dea seama perfect că viitorul nu poate aparţine decat comunismului.”7
Asadar, acest om plătit de comunisti cu sume apreciabile pentru serviciile indeplinite
pană la momentul 1989, se arată dintr-o dată, după căderea regimului, „mustrat de constiinţă”, un model de pocăinţă pentru ceilalţi ierarhi, pentru ţara intreagă.
Dacă nu am lua in considerare faptul că pocăinţa Mitropolitului Nicolae a intervenit abia in clipa in care multora le tremurau scaunele de frica consecinţelor pe
care le-ar fi putut avea inlocuirea oamenilor fostului regim, dacă am trece peste declaraţiile atee pe care le făcuse pe parcursul a 42 de ani de activitate in slujba miliţiei
comunistilor – căci unde este ateism nu incape pocăinţă –, dacă nu am lua in seamă
faptul că o pocăinţă sinceră ar fi presupus retragerea din funcţie pentru ca, ascuns de
ochii lumii, să aibă timpul să-si plangă păcatele sau ticălosiile, am putea crede că, intr-adevăr, mitropolitul Nicolae s-a pocăit sincer la inceputul anilor ᾿90. Desigur insă că adevărata pocăinţă nu se face in faţa si de ochii oamenilor, ci in faţa lui Dumnezeu si a Bisericii căreia i-a gresit, impotriva căreia a luptat aproape 42 de ani.
Rămanerii in scaunul mitropolitan i se putea găsi o anumită justificare: intenţia
de a repara răul produs Mitropoliei Banatului de-a lungul timpului. Mai concret, dacă in timpul comunistilor a comasat parohii si a lipsit pe credinciosi de preoţi si Biserică, acum ar fi trebuit să construiască noi biserici; dacă atunci i-a inlocuit pe oamenii competenţi, valorosi si cu constiinţă crestină cu cei fideli regimului si incompetenţi, acum ar fi trebuit să-i atragă pe oamenii cu viaţă duhovnicească si dedicaţiBisericii; dacă timp de cateva zeci de ani a sabotat propovăduirea cuvantului lui Hristos, acum era cazul să cultive cu toată ravna si acrivia invăţătura de credinţă, cateheza si pastoraţia ortodoxă.
Din păcate, faptele mitropolitului Nicolae au dovedit că schimbarea sa nu a fost in sensul unei innoiri duhovnicesti si pastorale ortodoxe, ci către o reorientare a vectorului de acŃiune ideologică. Adică si-a schimbat temeiurile ideologice pe care-si
construia politica de subminare a Bisericii din interiorul ei.
1. In primul rand, in loc să ridice locasuri de cult ortodoxe, mitropolitul Nicolae
a cedat cu un sentiment de „usurare8”, după cum singur afirmă, peste 50 de biserici
si catedrala din Lugoj greco-catolicilor, de fapt misiunii catolice in Romania.
2. Ulterior – un fapt extrem de grav – ii reprimea la slujire pe preoţii caterisiţi in eparhiile din mitropolia sa si din mitropoliile vecine, oferindu-le in mod anticanonic posturi in Arhiepiscopia Timisoarei, parcă pentru a-i răsplăti astfel pentru că, batjocorindu-L pe Hristos prin viaţa si pastoraţia lor, fuseseră depusi din treapta preoţească. Ne miră faptul că atata vreme i s-a trecut cu vederea arhiereului Nicolae această gravă incălcare a canoanelor: a celor apostolice (10, 11, 12), ale Sfintelor Sinoade Ecumenice (5 I, 17 Trulan) si a celor hotărate in cadrul Sinoadelor Locale (9 Cartagina). In mod limpede toate aceste canoane hotărăsc: „Clericul care se roagă cu
un preot afurisit să se caterisească si el9”, iar: „Dacă vreun cleric afurisit (sau lipsit de
scrisoare canonică, 17 Trulan10), incă neprimit in comuniune, mergand in altă cetate ar fi primit fără scrisori de recomandare să se afurisească si cel care l-a primit (episcopul sau mitropolitul) si cel primit.11”
3. In privinŃa apărării dreptei credinţe, mitropolitul Nicolae Corneanu a depăsit
si cele mai sceptice asteptări:
a) Devine cel mai mare prieten si susţinător al greco-catolicilor si al romano- catolicilor de la noi, afirmand chiar că greco-catolicismul „a fost o necessitate de ordin istoric pentru romani12”, iar noi va trebui să-l recunoastem pe „Papa drept cap al Bisericii, ca o concluzie a unităţii crestinismului13”.
Oare dintr-o necesitate istorică sute de biserici si manăstiri au fost arse sau dăramate cu tunul de catolici? Oare masiva emigrare peste munţi in Moldova si Ţara
Romanească a unor sate de ortodocsi pentru a-si putea păstra credinţa ortodoxă a constituit si ea o necesitate istorică? La fel, distrugerea monahismului in Transilvania,
torturarea a mii de ţărani ortodocsi, confiscarea pămanturilor si a averilor sunt incluse in aceeasi necesitate istorică? De asemenea, nu putem inţelege cum concepe mitropolitul Nicolae recunoasterea primatului papal, atata timp cat infailibilitatea si primatul au fost si sunt considerate invăţături eretice care-l situează pe posesorul lor, Papa, in fruntea apostaţilor istoriei Bisericii.
b) Mitropolitul Nicolae Corneanu se erijează si in apărător al diversilor sectanti pe care-i incurajează in lucrarea lor prozelitistă. Inmulţirea numărului sectarilor in Timisoara si imprejurimi este un fapt care dovedeste afecţiunea si sprijinul pe care Mitropolitul Banatului nu a ezitat să si le arate făţis chiar in paginile oficiosului acestei Mitropolii. De altfel, recenta subscriere la invitaţia făcută de Nicolae al Banatului evanghelistului Franklin Graham de a veni in Romania spre evanghelizarea poporul roman14 este cea mai bună dovadă a lipsei de integritate a cugetării ortodoxe a ierarhului roman. Astfel, si cu concursul Bisericii Ortodoxe a Banatului, reprezentată prin mitropolitul Corneanu, va fi organizat in Timisoara in perioada 2-4 iulie Festivalul Speranţei, anunţat drept cea mai mare acţiune de evanghelizare desfăsurată după 1990 in Romania. Să considerăm oare a fi un motiv de mandrie deschiderea aceasta fals ecumenică singulară in lumea ortodoxă si credem si catolică pe care o dovedeste mitropolitul, pe care de acum, oricat ar vrea unii, nu mai putem să ni-l revendicăm numai noi ortodocsii?
c) Activitatea de o viaţă a mitropolitului Nicolae Corneanu in slujba celor mai
diverse interese a fost incununată la data de 25 mai 2008 cu impărtăsirea din acelasi
potir cu Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic de Lugoj, primind ostia chiar din
mana lui Francisco Javier Lozano, Nunţiul Papal in Romania. Ca o concluzie a acestui
eveniment, mitropolitul Corneanu afirmă cu candoare in cadrul interviului luat de asociaţia AZEC că s-a impărtăsit chiar cu Trupul si Sangele lui Hristos, nesocotind prin aceasta intreaga Tradiţie a Bisericii Ortodoxe care interzice cu desăvarsire impărtăsirea cu schismaticii sau ereticii prin nenumărate Sfinte Canoane (45, 46, 64, Apost. 1, Sin. III Ec.; 32, 33, 37 Laodic.). Sfantul Atanasie cel Mare alături de Sfantul Teodor Studitul si alţi mari părinţi ai Bisericii descrie in cele mai grele cuvinte actul impărtăsirii cu ereticii: „Impărtăsania de la eretic instrăinează pe om de Dumnezeu si-l predă diavolului”.15
Pană la această dată, mitropolitul Corneanu nu regretă deloc tulburarea pe care a adus-o in intreaga Biserică Ortodoxă Romană. Ba mai mult, isi construieste cu ajutorul eterodocsilor o apologie lacrimogenă total neintemeiată teologic. In acest context, ne putem pune intrebarea: dacă la cererea Sfantului Sinod, constatand că nu
mai există pentru el nicio iesire, mitropolitul Corneanu, reactivand gestul din 1990, si-ar cere iertare, afirmand că regretă cele intamplate, mai este oare just să credem in sinceritatea pocăinţei sale? Mai poate fi iertat si lăsat să smintească in continuare poporul binecredincios, conducandu-l fie către actul de apostazie al impărtăsirii cu ereticii, fie către trecerea la sectarism sau stilism?
Cu siguranţă că pentru „intelectualii” ortodocsi, pseudo-ortodocsi si eterodocsi
care au sărit in apărarea mitropolitului, cele 15 canoane care condamnă cu caterisirea
sau afurisirea acţiunile mitropolitului Corneanu nu au nici o relevanţă. Ne mirăm insă cum admiraţia si ravna apologetică a acestora nu a fost diminuată deloc de dezvăluirea trecutului comunist al mitropolitului, cel mai important agent secret si informator infiltrat in ierarhia BOR.
Laslo Tokes, Doina Cornea, Daniel Vighi, Cornel Ungureanu si alţi campioni ai luptei împotriva comunismului si a fostilor comunisti sunt astăzi principalii apărători ai mitropolitului Corneanu – Popa Vasile, după unul din numele sale conspirative. Tocmai aceia care până mai ieri denigrau Biserica Ortodoxă, acuzând-o de colaboraţionism, care cultivau neîncrederea credinciosilor în proprii ierarhi, care cereau deschiderea dosarelor si înlăturarea celor compromisi, care se opuneau alegerii patriarhului României dintre cei care au semnat fie si numai o notă informativă cu caracter formal, acum sunt disperaţi că unul din cei mai fideli slujitori ai comunistilor este pe cale să fie înlăturat pe drept din „postul” în care fusese numit de comunisti. Acest comportament
decriptează foarte bine adevăratul scop al campaniilor de denigrare a BOR desfăsurate după 1990. Nu faptul că se colaborase cu comunistii era esenţial16, ci însăsi posibilitatea de a defăima si lovi Biserica pe baza acestei acuze. Ca urmare a aplicării acestei strategii s-a reusit provocarea schismei în Biserica Ortodoxă din Estonia, Ucraina si Bulgaria.
Prin urmare, faptul că aceeasi oameni care în general atacă Biserica Ortodoxă
acuzând-o în special de colaborarea cu comunistii apără astăzi cu atâta zel pe fostul agent comunist Nicolae Corneanu ne demonstrează că miza conflictului este mult mai mare. Cu ajutorul comunismului nu s-a reusit ruperea Bisericii Ortodoxe Române precum s-a întâmplat în celelalte ţări din blocul sovietic, acum însă s-a ivit sau s-a creat o nouă posibilitate: intercomuniunea cu greco-catolicii, aceiasi care, prin glasul unei Doina Cornea, erau recomandaţi după 1990 ca alternativa unui crestinism românesc neîntinat de comunism. Nicolae Corneanu devine astfel simbolul legăturii interioare existente între greco-catolicism si comunism: lupta împotriva Bisericii Ortodoxe. Va cădea oare de această dată poporul român în noua cursă care i se întinde? Cat de semnificativ este cazul Corneanu pentru campania murdară dusă impotriva neamului si Bisericii Ortodoxe rezultă din memoriul adresat la data de 25 iunie 2008 Parlamentului European de către Tıkes Laszlo, deputat in Parlamentul European, Csőry Istvan, episcop in exerciŃiu al Eparhiei Reformate de pe lingă Piatra Craiului, Nicolae Anuscă, prim consilier al Arhiepiscopiei Greco-Catolice din Romania, Mathe Denes, prim curator al Bisericii Unitariene din Transilvania, Kovacs Gyula, vicepresedintele Comunităţii Baptiste din Romania17. Intorcand totul pe dos si numind minciuna adevăr, reprezentanţii bisericilor „surori” acuză statul Roman de discriminare religioasă si favorizare a BOR. De ce? Chipurile, pentru că nu li s-ar retrocede proprietăţile, pentru că nu li s-ar acorda drepturi egale la educaţie, pentru că nu primesc alocaţii de la stat, drepturi de care Biserica Ortodoxă s-ar bucura deplin. Oricine stie insă că lucrurile stau tocmai invers, precum in anecdota cu hoţul care strigă: „săriţi! hoţii!” In continuarea memoriului se reclamă reluarea deschiderii dosarelor ierarhilor si preoţilor ortodocsi, prin urmare, reactivarea campaniei de denigrare si subminare a increderii credinciosilor Bisericii in propriul cler, campanie care demarează de fiecare dată cand trebuie santajată Biserica18. Noua „vanătoare de vrăjitoare” are un scop foarte precis, după cum reiese din ultima parte a memoriului. Este vorba de susţinerea, in mod paradoxal, a comunistului Nicolae Corneanu, care este deplans la cel mai inalt for al Europei pentru că nu-i este inţeleasă dragostea ecumenică si este „hărţuit” de ortodocsi. Desi întotdeauna în conflict, catolicii, protestanţii si neoprotestanţii îsi găsesc în scrisoarea către Parlamentul European un numitor comun care-i uneste dincolo de orice animozitate: lupta împotriva Ortodoxiei.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iulie 08, 2008, 01:08:43
Sofronie Drincec, episcop al greco-catolicilor din Bihor?
Pe urmele Mitropolitului Nicolae Corneanu păseste indeaproape si episcopul Sofronie Drincec. La scurtă vreme de la intronizare, Sofronie al Oradiei se remarcă prin antipatia puternică pe care o trezeste majorităţii preoţilor si a poporului dreptcredincios
al eparhiei păstorite. Motivele? Din primele luni de arhipăstorire, tanărul episcop a surprins prin comportamentul indecent si umilitor manifestat faţă de vrednicul de pomenire Ioan Mihălţan,fostul episcop al Oradiei. In paralel, a creat o impresie neplăcută prin amestecarea acţiunii politice cu viaţa bisericească19, dar mai cu seamă prin manifestarea unei atitudini dictatoriale străine de duhul Bisericii Ortodoxe20. Cel mai grav este insă faptul că episcopul ortodox Sofronie se comportă ca un avocat al intereselor romano-catolicilor si ale greco-catolicilor in Biserica Ortodoxă Romană, si in acest mod el contribuie la generarea de conflicte intre ortodocsi si greco-catolici si, incă
mai mult, ii impinge pe păstoriţii săi pe calea apostaziei. Iată cum inţelege Sofronie al Oradiei să-si păstorească turma:
1. Pedepseste si indepărtează pe preoţii care au o atitudine ferm ortodoxă; „preoţii care au litigii in parohii sau alte divergenţe cu greco-catolicii nu sunt primiţi deloc in audienţă”21.
2. Pedepseste pe preoţii ortodocsi care, cu ocazia a diverse intruniri interconfesionale la nivel local, nu acceptă să primească binecuvantarea episcopului
greco-catolic, desi acest act este condamnat de canoane, „căci nu se cuvine a primi
binecuvantările ereticilor, care sunt mai mult absurdităţi decat binecuvantări”22.
3. In cadrul intrunirii de dialog desfăsurat intre reprezentanţii episcopiilor ortodoxe si greco-catolice din Bihor, care a avut loc in data de 31 octombrie 2007 la
Mănăstirea Sfintei Cruci din Oradea, episcopul Sofronie Drincec hotărăste ca impreună
cu episcopul greco-catolic al Oradiei „să ofere un exemplu de slujire impreună de Bobotează si de Pasti, pentru ca acest exemplu să fie urmat apoi de preoţii si credinciosii ortodocsi.23” Oare Sofronie, episcopul ortodox al Oradiei, a cerut incuviinţarea Sfantului Sinod al BOR inaintea incălcării prin această acţiune a celor mai importante canoane ale Bisericii Ortodoxe?!
4. Intr-adevăr, la data de 6 ian. 2008, in cadrul Sfintei Liturghii săvarsite la prăznuirea Botezului Domnului – una dintre cele mai importante sărbători ale Bisericii
Ortodoxe – episcopul Drincec sfinţeste aghiazma mare impreună cu episcopul greco-catolic, după care străbate străzile Oradiei impreună cu acesta, producand confuzie si tulburare intre credinciosii ortodocsi. Se pare că acest ierarh se consider deasupra Sfintelor Sinoade si a intregii Tradiţii ortodoxe care pedepseste acest act mai aspru decat uciderea24: „Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, impreună cu ereticii rugandu-se, numai să se afurisească; Iar de au dat lor voie, ca unor Clerici a lucra ceva, să se caterisească”25.
5. Ca să completeze registrul actelor eretice condamnate de Sfintele Sinoade,
episcopul Sofronie Drincec numeste pe preotul greco-catolic Vorobciuc Florin, pro-venit de la parohia greco-catolică Ceica langă Beius, pentru a sluji la o parohie ortodoxă de gradul I (Girisul Negru, langă Tinca). Numirea in parohie, realizată in urma unei discuţii purtate cu episcopul Sofronie, a avut loc ca si oricare alt transfer intre două parohii ale aceleiasi Episcopii. Greco-catolicului nu i s-a făcut slujba obisnuită de venire la Ortodoxie, adică minimum lepădările de invăţătura eterodoxă si mirungerea, iar hirotonirea acestuia ca preot ortodox nici nu s-a mai pus in discuţie.
Prin urmare, parohia ortodoxă Girisul Negru a ajuns astfel să fie păstorită de un preot greco-catolic. Ne intrebăm: in ce măsură tainele săvarsite de acest preot sunt valide, in ce măsură credinciosii pot afirma că se impărtăsesc din mainile lui cu Trupul si Sangele Domnului? Dar oare, aflarea in comuniune a acestui preot cu episcopul Sofronie nu pune sub un mare semn de intrebare continuarea prezenţei si a lucrării harului prin mainile acestui episcop. Căci: „de au dat lor voie, ca unor Clerici a lucra ceva (ereticilor sau schismaticilor), să se caterisească”, spun Sfinţii PărinŃi.
Pe de altă parte, cum poate fi receptată numirea unui greco-catolic pe o parohie
ortodoxă atata timp cat nenumăraţi absolvenţi ai facultăţilor de teologie ortodoxă din Oradea si din alte orase ale ţării nu găsesc parohii pe seama cărora să poată fi hirotoniţi?
6. Nu in ultimul rand, episcopul Sofronie, ca si Nicolae al Banatului, este un mare partizan al retrocedărilor si al cedărilor de locasuri ortodoxe acelora care, in urmă cu cateva sute de ani, le dăduseră foc sau le confiscaseră. Astfel, in cadrul intrunirii de dialog din data de 31 octombrie 2007, episcopul Sofronie propune a se ceda o biserică acolo unde sunt două chiar dacă această biserică a fost castigată in instanţă de către ortodocsi. De asemenea, Sofronie, ca un adevărat păstor care veghează la mantuirea credinciosilor (greco-catolici!?) impune ortodocsilor retrocedarea locasurilor de cult in situaţii in care acestea revin unei comunităţi formate din doar 4-5 persoane, in timp ce cateva sute de credinciosi ortodocsi răman in acest fel fără biserică. Soluţia pe care o găseste ingeniosul episcop este ca ortodocsii să slujească alternativ sau impreună cu greco-catolicii in aceeasi biserică, adică, să-I impingă pe credinciosii ortodocsi la propria lui apostazie.
Pentru a-si atinge ţelurile „sfinte”, Sofronie indeamnă trupele speciale să intre cu forţa in biserică peste credinciosii si preoţii ortodocsi pentru a-i scoate cu forţa de acolo26. Aici se dezvăluie cel mai bine dragostea acestui episcop pentru turma incredinţată spre păstorire. Ne intrebăm: dacă astfel s-ar fi comportat un episcop catolic
cu cei pe care-i păstorea, cate ore sau zile ar mai fi rămas in respectiva funcţie? Oricum
aici se probează foarte bine cuvintele Mantuitorului care spune: Păstorul cel bun îsi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit si cel care nu este păstor, si ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind si lasă oile si fuge; si lupul le răpeste si le risipeste. (Ioan 10, 11) - 13. Episcopul Sofronie insă nu numai că nu fuge, ci mai mult, se alătură lupului
oferindu-i sprijinul logistic, asumandu-si prin urmare un alt statut: Furul nu vine decât
ca să fure si să junghie si să piardă. (Ioan 10,10) Suntem constienţi că acestea sunt cuvinte grele, insă inevitabile in cazul de faţă.
Faptul că 45 de preoţi din protopopiatul Beiusului au semnat un memoriu impotriva episcopului Sofronie ne sugerează disperarea la care au ajuns preoţii eparhiei sale. Aceasta in contextul in care stiu că riscă să rămană pe drumuri, din cauza caracterului răzbunător al tanărului episcop. Ceilalţi, cărora prin manevre care amintesc de campaniile electorale li s-a solicitat semnarea de adeziuni favorabile arhipăstorului lor, nu au făcut-o din proprie iniţiativă, ci la convocarea episcopului Sofronie, intimidaţi de prezenţa acestuia si ameninţaţi in mod voalat cu represaliile foarte probabile care vor veni din partea acestui episcop care a dovedit cu prisosinţă că nu ezită să se răzbune pe cei care i se impotrivesc.
Persecutarea propriilor preoţi ortodocsi, promovarea in episcopie a unui personal filo-catolic si numirea unui preot greco-catolic intr-o parohie ortodoxă, ca si actul de apostazie de la ortodoxie prin slujirea sfinţirii apei in comun cu episcopul greco-catolic sunt fapte care ne amintesc de propaganda perfidă a iezuiţilor care la inceputul sec. al XVIII-lea, prin viclenie si inselăciune, prin hărţuieli si violenţă, au impus răspandirea uniatismului in Transilvania. Este semnificativ de observat asemănarea dintre episcopul Sofronie Drincec si mitropolitul Atanasie Anghel.
In preajma anului 1700 Atanasie Anghel, mimand cu multă făţărnicie supunerea si dragostea faţă de Ortodoxie, a reusit, după multe ezitări ale patriarhului ecumenic din acea vreme, să obţină hirotonia in mitropolit al Ardealului. La scurtă vreme insă a călcat cu totul legămintele făcute, trădand Ortodoxia in favoarea catolicilor prin semnarea actului uniaţiei. Numai din interiorul ei Biserica Ortodoxă din Transilvania a putut fi surpată. Istoria se vede că se repetă. Sofronie Drincec, după ce a mimat fariseic ascultarea, blandeţea si credinciosia faţă de Biserică, a ajuns in final să trădeze Ortodoxia.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iulie 08, 2008, 01:10:12
Cum se poate explica comportamentul ierarhilor căzuţi în apostazie?
În interviul acordat ziarului Făclia de către Florentin Crihălmeanu, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, ni se descoperă unul dintre scopurile pe care, foarte probabil, le urmăresc cei doi ierarhi apostaţi. Printre altele acesta sugerează: „eu cred că regula trebuie să o facă si practica27”. Adică, dacă în practică se realizează împreuna-slujire si intercomuniune, atunci ar trebui ca aceste comportamente să fie tratate ca o nouă regulă si, prin urmare, să nu mai fie sancţionate de Biserica Ortodoxă. Ideea nu este nouă. Ea a fost condamnată în scrierile tuturor marilor teologi ai secolului trecut luând ca bază Tradiţia ortodoxă (Cuviosul Iustin Popovici, părintele Dumitru Stăniloae, Arhimandritul Epifanie Teodoropulos, etc.)
Orice teolog ortodox poate înţelege perversiunea acestei manevre si, din păcate, cât de bine explică ea comportamentul mitropolitului Nicolae si a episcopului Sofronie. În viziunea episcopului greco-catolic, acestia nu fac decât să genereze o practică de intercomuniune, de fapt contribuie esenţial la realizarea unei uniri de facto cu catolicii dincolo de orice dialog teologic, înainte ca acestia să facă lepădarea ereziei despre Filioque, a infailibilităţii papale, a imaculatei concepţii si a celorlalte învăţături eretice introduse de la schismă si până astăzi.
Dacă această acţiune este dirijată de serviciile specializate ale Vaticanului, avem incă o dată dovada faptului că romano-catolicismul nu a renunţat nici astăzi la perversitatea tehnicilor prozelitiste ale iezuiţilor, incercand să obţină cu orice preţ, fără să-i pese de adevărul de credinţă, stăpanirea asupra Bisericilor Ortodoxe. Dacă catolicii nu au nici o legătură cu actele celor doi ierarhi romani, atunci, desi acestia merită felicitaţi si medaliaţi de Papa pentru obedienţa gratuită pe care o dovedesc faţă de Vatican, ei trebuie să fie cat mai repede indepărtaţi din posturile lor, căci pun intr-o lumină foarte proastă chiar Biserica Romano-Catolică care, in cadrul actualului dialog ecumenic, s-a angajat să renunţe la prozelitism in favoarea dialogului.
Comportamentul si acţiunile mitropolitului Nicolae Corneanu si ale episcopului
Sofronie Drincec demonstrează cu prisosinţă faptul că apostazia de la dreapta credinţă ortodoxă prin impărtăsirea in comun si slujirea cu cei din afara Bisericii lui Hristos nu este un accident care să poată fi trecut cu vederea nici in cazul in care acesti ierarhi si-ar declara regretul pentru cele săvarsite. Cele două acţiuni de intrare in comuniune maximă cu schismaticii sunt, după cum se vede, doar stadii necesare al unui mai vast proces de apostazie de la credinţa ortodoxă, in care cei doi ierarhi atrag si turma pe care o păstoresc.
Faptul că necredinciosii, ateii, ereticii si schismaticii se arată a fi astăzi susţinătorii fervenţi ai mitropolitului Nicolae ne indică cu claritate care este adevărata
turmă a acestui arhiereu. Cat de intamplător este faptul că Biserica Romano-Catolică
si cea Greco-Catolică cheltuiesc energie, timp si importante fonduri in campania de apărare a lui Nicolae Corneanu, convocand sute de credinciosi cărora le plăteste cheltuielile de transport pentru a manifesta in favoarea mitropolitului dezavuat de ortodocsi? Oare din dragoste pentru Biserica Ortodoxă, cei care nu ratează nici o ocazie să o critice, să-i fure credinciosii si să-i răpească bisericile sunt speriaţi de posibilitatea inlocuirii mitropolitului Corneanu cu un adevărat păstor al Bisericii Banatului, cu un apărător ferm al dreptei credinţe28? Semnarea de către greco-catolici a
memoriului antiromanesc si antiortodox adresat de Tokes parlamentului European este o dovadă in plus a „fidelităţii” acestora faţă de neamul romanesc si a „bunei credinţe” faţă de Biserica Ortodoxă.
Unde s-a mai văzut in istoria Bisericii ca eterodocsii să se considere indreptăţiţi
a avea un cuvant de spus in hotărarile pe care Sfantul Sinod al Bisericii trebuie să le ia pentru apărarea dreptei credinŃe? Aceasta sugerează gravele mutaţii produse in mentalitatea oamenilor ce trăiesc intr-o societate tot mai secularizată si, totodată, indică
nasterea unei noi dictaturi care se insinuează in viaţa societăţii si a Bisericii: aceea a ideologiilor atee camuflate in spatele asa-zisei opinii publice, in fond, a duhului stăpanitorului lumii acesteia.
***
Avand in vedere toate acestea, venim inaintea arhieriilor voastre cu rugămintea
ca in judecarea celor doi ierarhi apostaţi să aveţi in vedere atat căderea acestora din dreapta credinţă ca păcat personal si comunitar, cat si tulburarea pe care o aduc si pericolul pe care-l reprezintă acestia pentru viaţa si acţiunea viitoare a Bisericii. Stim foarte bine cine pescuieste in ape tulburi. Eterodocsii, fie ei schismatici stilisti, uniaţi sau alţi eretici, abia asteaptă să răpească pe credinciosii ortodocsi aflaţi in starea de confuzie si tulburare pe care au creat-o ierarhii apostaţi.
Probabil că sancţionarea la momentul potrivit a impreună-slujirii cu greco-catolicii a episcopului Sofronie l-ar fi determinat pe mitropolitul Corneanu să fie mult mai precaut in manifestarea liberă a „iubirii” nelimitate faţă de eterodocsi, oprindu-l să se impărtăsească cu greco-catolicii. De asemenea, caterisirea de urgenţă a mitropolitului Corneanu, in prima săptămană după ce s-a lepădat public prin gestul său de credinţa si invăţătura Sfintei Scripturi si a Sfintelor Sinoade ale Bisericii ar fi impiedicat campania antiortodoxă si antibisericească desfăsurată in ultimele săptămani. Avem convingerea că orice fel de amanare a soluţionării cazurilor mitropolitului Corneanu si a episcopului Drincec este in favoarea dusmanilor Bisericii Ortodoxe. Internarea in spital a lui Nicolae Corneanu poate fi socotită o nouă strategie de justificare a amanării judecăţii Sfantului Sinod. Insă lipsa mitropolitului Corneanu de la viitorul sinod nu ar trebui să aibă nici un efect, deoarece in cazul apostaziei prin impărtăsirea cu ereticii nu mai trebuie puse intrebările lămuritoare, faptele vorbind de la sine. De altfel, in ambele cazuri, inregistrările video, fotografiile si declaraŃiile inregistrate audio sunt suficient de elocvente. Dacă totusi manipulările diplomatice sau presiunile externe ar da sorţi de izbandă vrăsmasilor lui Hristos, prin musamalizarea cazurilor in contextul unor amanări succesive, atunci consecinţele ar putea fi dintre cele mai grave:
1. Necondamnarea de către Sfantul Sinod al BOR a celor care singuri s-au exclus din Biserică prin faptele lor ar putea fi lecturată ca o incuviinţare tacită a atitudinii apostate, ceea ce ar putea atrage consecinţe eclesiologice extrem de grave la nivelul raporturilor cu celelalte Biserici Ortodoxe;
2. Potrivit invăţăturii Bisericii, harul dumnezeiesc se indepărtează de pe cei care continuă să-i pomenească pe ierarhii căzuţi de la dreapta credinţă, căci părăsirea harului este una dintre consecinţele principale ale apostaziei. Ca atare, ar fi primejduită insăsi slujirea Sfintei Liturghii odată cu a celorlalte Sfinte Taine, deci mantuirea tuturor celor care răman in comuniune cu ereticii;
3. Cresterea tensiunilor intre greco-catolici si ortodocsi in zonele in care acestia convieţuiesc, pană la escaladarea acestora prin violenţă;
4. Disoluţia completă a constiinţei ortodoxe la cei care vor găsi un model de urmat in comportamentul celor doi ierarhi;
5. Răspandirea practicii slujirii impreună si a inter-comuniunii cu eterodocsii cu următoarele rezultate:
a) unii vor invoca această practică pentru a proclama falsa unire cu eterodocsii,
fără ca acestia să se fi lepădat in prealabil de concepţiile eretice pe care le impărtăsesc,
conform cerinţelor Sfintelor Canoane;
b) aceasta va putea duce la apariţia unor inevitabile tensiuni in interiorul BOR, intre cei care acceptă inter-comuniunea si cei care, potrivit canoanelor, vor invoca excluderea celor care au apostat;
c) inter-comuniunea unor preoţi si ierarhi cu romano-catolicii va conduce in mod automat la apariţia unor tensiuni inter-bisericesti cu efecte imprevizibile. Deja Biserica Rusiei a cerut explicaţii, ierarhii Bisericii Greciei au fost informaţi iar lalte Biserici Ortodoxe asteaptă cu preocupare rezultatul sedinţei sinodului din luna iulie;
d) poziţia reprezentanţilor romani in dialogul teologic cu catolicii riscă să fie subminată in relaţia cu celelalte Biserici Ortodoxe participante, intrucat susţinerea pe
care greco- si romano-catolicii o acordă mitropolitului Nicolae nu poate fi lecturată decat ca o incercare de a impune comuniunea pe usa din dos si deci unirea, adică de a eluda calea dialogului si rezolvarea reală a diferendelor;
6) Pe fondul acestor confuzii, tensiuni si conflicte si a slabei catehizări, mulţi dintre credinciosii Bisericii noastre vor pierde complet carma: cei „de stanga” se vor indrepta spre diferite confesiuni crestine neoprotestante, iar cei „de dreapta” isi vor găsi refugiul la stilisti;
7) Din toate acestea, vrăsmasii Bisericii lui Hristos nu vor avea decat de castigat. Contextul stării de confuzie si instabilitate create le va inlesni acestora atingerea scopului urmărit: crearea dezbinării in Biserica Ortodoxă Romană. Inainte de aceasta insă, dacă vom constata că in urma presiunilor catolicilor si a greco-catolicilor, Sfantul Sinod este constrans să treacă cu vederea apostazia celor doi ierarhi, vom cere cu stăruinţă tuturor Bisericilor Ortodoxe să intrerupă dialogul cu Biserica Romano-Catolică, pană cand aceasta nu va renunţa la miscările din culise, susţinute de servicii si societăţi secrete, la mijloacele de corupere sau intimidare a ierarhilor ortodocsi.
Scriindu-vă aceste randuri in numele poporului nostru dreptcredincios, atat de impovărat de ispitele si durerile veacului in care trăim, vă asigurăm că vă suntem alături cu rugăciunile, cu cuvantul si viaţa intru păzirea fără prihană a dreptei credinţe, nădejdea mantuirii sufletelor noastre. Avem nădejdea că in Duhul Sfant arhieriile voastre veţi reusi să curăţaţi cat mai curand rana care ameninţă să cangreneze si să sfasie trupul Bisericii noastre.
Avand constiinţa că viaţa noastră păcătoasă impiedică cuvantul mărturiei noastre să dobandească puterea Duhului Sfant spre luminare si convingere, ii invocăm in aceste momente dificile pe Sfinţii Mărturisitori romani Nicolae Oprea, Moise Măcinic, Atanasie Tudoran, Constantin Brancoveanu si cei dimpreună cu ei, pe martirii stiuţi si nestiuţi ai impotrivirii faţă de uniaţie, pe sfinţii ierarhi apărători si mărturisitori ai dreptei credinţe ortodoxe pe teritoriile romanesti pentru a ne fi sprijin, stiut fiind că ei sunt acum rugători neincetaţi la tronul lui Dumnezeu pentru mantuirea neamului pentru păzirea fără meteahnă a credinţei ortodoxe.
Astăzi 29 iunie, la Prăznuirea Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel

______________________________________________________________________
1 Este vorba despre apelul aşa-zişilor intelectuali români.
2 A se vedea declaraţiile publice ale lui Cristian Bădiliţă, unul dintre denigratorii susţinuţi ai memoriei Prea Fericitului Patriarh Teoctist şi ai Bisericii Ortodoxe Române în general.
3 La mitingul de susţinere a lui Corneanu desfăşurat pe 14 Iunie 2008 la Timişoara au participat, alături deaproximativ 300 de catolici şi greco-catolici, 80 de evanghelişti şi câţiva evrei.
4 În timpul anchetelor, Sfântul Maxim Mărturisitorul afirmă că: „Tăcerea asupra acestor cuvinte (ale adevărului) este suprimarea acestor cuvinte. Căci zice Duhul Sfânt, prin Prorocul: Nu sunt graiuri, nici cuvinte ale căror glas să nu se audă [Psalm 18, 3]. Aşadar, cuvântul care nu este rostit, nici nu mai există.”
În Maxim Mărturisitorul şi tovarăşii lui întru martiriu, Deisis, Sibiu, 2004, p. 161.
5 „La noi n-au putut niciodată nici patriarhul şi nici sinoade să introducă lucruri noi, pentru că apărătorul religiei este însuşi corpul Bisericii, adică poporul dreptcredincios însuşi care vrea ca religia să-i fie veşnic neschimbată.” Enciclica Patriarhilor de la 1848, vezi traducerea făcută de T.M. Popescu în revista Biserica Ortodoxă Română, an LIII, 1935, nr. 11-12.
6 „În anul 1962, a fost promovat în funcţia de Mitropolit al Banatului în locul lui /…/. /…/ În această perioadă, agentul POPA VASILE a fost folosit atât pe plan intern cât şi extern. Pe plan intern, în principal, a fost folosit pentru reducerea activităţii religioase în eparhia Banatului, indicându-i-se şi luând o serie de măsuri în acest sens (înlocuirea elementelor prea fanatice şi a celor compromişi care funcţionau în cadrul aparatului de conducere al eparhiei, înlocuirea unor cadre didactice în cadrul seminarului teologic din
Caransebeş, reducerea numărului de elevi, /…/ comasarea unor parohii şi reducerea numărului de preoţi etc.). Este de menţionat că toate aceste probleme au fost discutate cu el în prealabil, unele măsuri fiind propuse chiar de agent.” Vezi Decizia nr. 2410/28.08.2007 a Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
7 Idem.
8 Formula As, anul 2004, nr. 611.
9 Canoanele Bisericii Ortodoxe, ediţia Floca, 1991, p. 14.
10 Ibidem, p. 110.
11 Ibidem, p. 14.
12 Formula As, anul 2004, nr. 611.
13 Ibidem,
14 Mitropolitul Nicolae Corneanu i-a scris lui Franklin Graham: „Acum, când ne-am câştigat libertatea prin sacrificii si sânge vărsat, împreună cu fraţii din bisericile evanghelice, mă alătur creştinilor ortodocşi din ţara noastră şi vă adresez invitaţia să susţineţi o cruciadă evanghelistică în luna iulie 2008.”
15 Şi mai mult, Sfântul Atanasie afirmă că: “În Euharistie pâinea ereticilor nu e trupul lui Hristos… După măsura deosebirii dintre lumină şi întuneric, aşa e deosebirea dintre împărtăşania drept slăvitoare şi cea ereticească: cea drept slăvitoare luminează, cealaltă întunecă…”. Către Serapion, epist. 1, P. G. 26, col 593 CA.
16 S-a dezvăluit ulterior că mulţi dintre intelectualii contestatari au fost agenţi ai regimului comunist.
17 Vezi site-ul Parlamentului European.
18 Ultima acţiune de blamare a Bisericii a avut loc în preajma alegerii noului patriarh al BOR.
19 „Atitudinea sfidătoare faţă de unele autorităţi locale şi judeţene pe care refuză să le primească în audienţă cum a fost şi cazul fostului prefect de Bihor Ilie Bolojan, a primarului Ioan Mocioran de la comuna Curăţele şi exemplele pot continua. Discriminarea pe criterii politice şi în funcţie de interese ale unor autorităţi locale şi judeţene.” Extras din memoriul adresat Mitropolitului Bartolomeu Anania de către 45 de preoţi ai protopopiatului Beiuşului.
20 Impune o dictatură a monologului, „neacordând preoţilor în şedinţele protopopeşti dreptul la cuvânt, umilindu-i pe cei ce au alte opinii, diferite de ale Preasfinţiei sale.” Ibidem.
21 Ibidem.
22 Can. 32 Trul. Vezi şi 46, 64 Ap.; 19 Sin. I Ec.; 7 Sin II Ec. etc.
23 Extras din memoriul adresat Mitropolitului Bartolomeu Anania de către 45 de preoţi ai protopopiatului Beiuşului.
24 „Este oprit ca membrii Bisericii sau clericii să se roage împreună cu ereticii şi este de-a dreptul o infracţiune de gravitatea crimei slujirea celor sfinte împreună cu aceştia, dacă provin dintre clerici… căci ce înseamnă intercomuniunea «in sacris» cu ereticii? Nimic altceva decât a face cauză comună cu aceştia.”, ediţia Floca, p. 31.
25 Can. 45 Apost. Vezi şi 10, 11, 46, 64, 65 Apost. ; 2, 4 Sin III Ec.; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laodic; etc.
26 „Conflictul de la Vălani de Beiuş a atins, prin gravitatea evenimentelor desfăşurate, cote inimaginabile şi a luat o amploare care depăşeşte imaginaţia oricărui om de bună credinţă, la limita gestului extrem al vărsării de sânge datorită neimplicării PS Sofronie, precum şi a protopopului de Beiuş, pr. Ioan Balint, care nu a fost alături de preoţii şi credincioşii care apărau biserica, preferând să participe la un maslu de obşte în comuna Budureasa. Pe toată perioada acestei zile de asediu (Duminica a treia din Postul Mare),
pe buzele oficialităţilor şi a conducerii forţelor de menţinere a ordinii (jandarmerie, trupe speciale, SRI, Poliţie etc.), reprezentate la cel mai înalt nivel din judeţ, era un singur cuvânt: „PS Sofronie, vinovat de acest conflict”. Pentru a argumenta această acuzaţie, redăm mărturia pr. Gabriel Avram din Pocola care a fost mediator împreună cu alţi preoţi prezenţi la faţa locului, între trupele speciale de intervenţie şi reprezentanţii Episcopiei Greco-Catolice, pe de o parte şi credincioşii din sat, pe de altă parte. Pr. Gabriel a fost martorul unei convorbiri telefonice între şeful de dispozitiv al trupelor speciale, inspector şef Liviu Popa şi PS Sofronie. În această convorbire, inspectorul şef cere un sfat de detensionare a situaţiei, iar ca răspuns PS Sofronie îl îndeamnă să intre în forţă peste preoţii şi credincioşii care se opuneau ocupării cu forţa a bisericii de către greco-catolici”. Extras din memoriul adresat Mitropolitului Bartolomeu Anania de către 45 de preoţi ai protopopiatului Beiuşului.
27 Ziarul Făclia, 21 iunie 2008.
28 „«Nu vreau să mă gândesc cu cine am putea să ne trezim aici. Nu aducem presiuni asupra Sfântului Sinod, dar trebuie să se vadă o susţinere», a declarat, la rândul său, preotul greco-catolic Ovidiu Nicolae Teodorescu”. În articolul ÎPS Corneanu susţinut de intelectualii bănăţeni, în Evenimentul Zilei, Luni, 23 Iunie 2008.




Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iulie 08, 2008, 12:35:19
Ma surprinde ca nimeni nu are comentarii de facut la cele postate mai sus. Memoriul laicatului roman, referitor la apostazia Mitropolitului Nicolae Corneanu si a Episcopului Sofronie Drincec, al Aradului, este un document extrem de important pentru stabilitatea acestui stat, a pastrarii spiritualitatii noastre si a statutlui nostru de popor latin de spiritualitate ortodoxa. Ma surprinde ca toata lumea tace. Va anunt ca Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane se intruneste marti si miercuri. Principalele probleme pe care le are pe ordinea de zi sunt cele prezentate de memoriul laicatului. Somn usor revolutionari! Dusmanii nostrii isi fac treaba perfect cand voi dormiti.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iulie 09, 2008, 18:46:26
Daca principala caracteristica a starii sufleteasti de baza a unui crestin trebuie sa fie iubirea, constiinta lui trebuie sa fie dominata de o anumita atitudine (in asa masura incat sa devina o stare), fara de care orice ar incerca sa construiasca s-ar darama: este vorba de veghe. Voi mai vegheati si la altceva decat la venirea indemnizatiilor la domiciliu dragi si stimati revolutionari, luptatori, remarcati etc?


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: ilie_jean_flt din Iulie 09, 2008, 20:49:32
Ce vrei sa spui cu aceasta postare domnule Nor ca eu nu am inteles sensul,explica-mi si mie.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: carmen21 din Iulie 09, 2008, 21:00:22
D-le „nor”, te superi degeaba. Eu personal nu mă consider în măsură să veghez la problemele bosericii noastre ortodoxe în urma informațiilor din presă. Luptele între diversele biserici au fost întotdeauna politice și foarte mercantile, axându-se f. puțin pe latura spirituală, acesta fiind doar declamativă, pentru publicul influențabil. Ortodoxia a supraviețuit prin superioritate spirituală și aderența reală a enoriașilor. Lupta de unificare a bisericilor se duce pe multe fronturi și face parte din ideea globalizării. Din acest punct de vedere catolicismul e chiar în regres.
Și gata discuția pe această temă, cel puțin din punctul meu de vedere.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iulie 12, 2008, 08:54:01
Nu ma supar degeaba carmen21. Ma supar pentru ca totul se face pe spinarea noastra, ma supar ca nu reusim sa ne mai gasim resursele sufletesti necesare organizarii unei rezistente in fata fenomenelor dezastruoase si perfide cu care ne confruntam. E un fel de abandon in bratele unor iluzii care stim deja ca sunt false. Va dau un link ca sa vedeti cum vom "evolua" (si in aceste zile, in care se dezbat aiurelile de la examenul de bacalaureat, lucrurile sunt mai vizibile decat altadata), in ce sens trebuie sa prindem noi din urma tarile dezvoltate. www.youtube.com/watch?v=fJuNgBkloFE


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iulie 12, 2008, 08:57:26
Iata ce are IBM: IBM Global Government.

Un studiu IBM a identificat noile tendinte majore care vor remodela guverne si societati
IBM a dat publicitatii un studiu care dezvaluie ca guvernele si societatile pe care acestea le deservesc in intreaga lume sunt remodelate de sase forte simultane si imposibil de evitat, care prezinta atat oportunitati cat si amenintari si care necesita strategii individualizate pentru a fi efectiv administrate. Studiul, intitulat "Government 2020 and the Perpetual Collaboration Mandate," atrage atentia asupra impactului global tot mai mare al schimbarilor rapide in ceea ce priveste demografia, globalizarea, preocuparile legate de mediu, relatiile sociale, stabilitatea sociala si impactul tot mai extins al tehnologiei.
Cercetarile sugereaza de asemenea ca organizatiile virtuale, in care componentele dispersate geografic pot colabora fara probleme, vor juca un rol decisiv.
„ Ne uitam la o lume care se afla in mijlocul unei tranzitii importante, in care guvernele au oportunitatea de a colabora mai eficient, antrenandu-si cetatenii si aliatii in implementarea unor obiective marete pentru societate,” a spus Gerry Mooney, General Manager, IBM Global Government. „Privind spre 2020 descoperim ca organizatiile virtuale vor suferi o modificare majora, de la faza de concept, cum este in prezent, la o modalitate in care guvernele functioneaza cu succes.”
Rezultatele cercetarii identifica tema repetata a „colaborarii perpetue”, ca fiind esenta capabilitatii de care guvernele au nevoie pentru a prospera si a servi mai bine cetatenii in urmatorii 12 ani. Pentru a atinge acest prag, IBM recomanda patru abordari cheie pentru organizatiile guvernamentale:
-Public and Private Collaboration: Formarea de noi aliante si modele de interactiune, cum ar fi actiuni colaborative globale, pentru a tine pasul cu schimbarile ce au loc in societate;
-Personalized Interaction and Services: Implementarea tehnologiilor care permit guvernelor sa ofere avantaje, eficienta crescuta, securitate si confidentialitate in ceea ce priveste furnizarea de servicii, de la cele de sanatate pana la serviciile sociale.
-Knowledge Creation and Sharing: Stimularea inovatiei produselor si serviciilor prin cercetari interdisciplinare, coroborate cu noi modele de distribuire a informatiilor, care pot transcede mai multe generatii intr-un mediu de lucru.
- Value to Constituencies: Angrenarea constituentilor in ceea ce priveste cresterea volumului cunostintelor si achizitionarea, folosind noi abordari, de servicii guvernamentale, inclusiv cele on demand, care sa ofere o valoare mai mare cetatenilor.
Sursa: IBM Data: 2008-06-17 Autor: Cristina Caratas


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: carmen21 din Iulie 12, 2008, 09:33:40
Ambalajele întotdeauna iau ochii!
Ce se preconizează în mod real?
-un guvern mondial
-control total asupra resurselor și informației
-frânarea creșterii demografice cu favorizarea anumitor rase și distrugerea altora, considerate inferioare
-relativizarea valorilor morale și subminarea ideii de familie
Orwell avea o viziune palidă asupra viitorului care ni se dorește!
Apropo, zilele trecute s-a strecurat o informație pe un post tv.- prin Suedia (nu știu sigur dacă am reținut bine) facultățile nu mai pernit accesul studenților arabi!


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iulie 12, 2008, 11:11:35
Da, dar ambalajul acesta e unul cinstit (ca gest), si-au ales si publicat denumirea pe fata. Trebuie sa ne obisnuim cu ideea, nu?


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iulie 12, 2008, 11:29:05
Revenind la celalalt subiect.

Patriarhia o scalda privind cazurile ereticilor Sofronie si Corneanu
Patriarhia Romana a scaldat-o privind deciziile Sinodului Permanent, reunit la Manastirea Neamt pentru a discuta cazurile de erezie ale Mitropolitului Nicolae Corneanu si Episcopului Sofronie Drincec. Conform surselor oficiale, rezultatele vor putea fi aflate dupa intrunirea Sfantului Sinod care se va desfasura abia in 8-9 iulie a.c. Cam ciudat.
In acelasi timp, BOR de la Moscova a solicita deja de cateva zile o explicatie BOR de la Bucuresti pe tema impartasirii necanonice a lui Nicolae Corneanu. Cu toate acestea informatia nu a aparut pe site-ul Patriarhiei Romane nici azi. Mediafax preia o parte din comunicatul Patriarhiei Ruse si da o stire la ora 21. Mitropolitul moscovit Kiril, ministrul de Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse a transmis scrisoarea oficiala omologului sau din Deal, PS Ciprian. Public aici stirea Interfax originala:

Oficiul pentru Relaţii Externe al Patriarhiei de Moscova speră că Biserica Ortodoxă Română va da o explicaţie satisfăcătoare pentru actul de comuniune al Mitropolitului ortodox român cu catolicii
Moscova:” Informaţia cu privire la împărtăşirea unui Mitropolit ortodox român în timpul unei ritual liturgic catolic a devenit o ştire de senzaţie pentru jurnalişti, iar pentru credincioşii ortodocşi o sursă de confizie şi ispită. Am primit în aceste zile o mulţime de întrebări din partea clericilor şi credincioşilor, inclusiv a celor din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Graniţelor (structură autonomă în cadrul Patriarhiei de Moscova - nota mea). Totul este de necrezut: se poate cu adevărat întâmpla, ca un ierarh ortodox de un rang aşa de înalt să încalce în mod public normele canonice şi disciplina bisericii? Nu am vrut să credem, dar fotografiile publicate au produs o impresie extrem de puternică. Noi sperăm că după aceasta vor urma explicaţii satisfăcătoare din partea reprezentanţilor Biserici Ortodoxe Române”- a declarat la 29 mai, protoiereul NICOLAI BALAŞOV, secretarul pentru relaţii dintre bisericile ortodoxe al Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei de Moscova (unul dintre principalii negociatori din partea rusă în problema Mitropoliei Basarabiei-n.m.).
Să ne reamintim, conform serviciului de presă al Bisericii Greco-catolice din România, la 25 mai în oraşul românesc Timişoara Mitropolitul ortodox al Banatului Nicolae Corneanu a participat la sfinţirea unei biserici greco-catolice. S-a spus că în timpul liturghiei „s-a întâmplat o minune”: Corneanu s-a dus la altar şi a cerut să primească împărtăşanie, după aceasta s-a împărtăşit. Serviciul de presă al Bisericii Greco-Catolice din România s-a remarcat că aceasta este primul caz de împărtăşire a unui cleric ortodox împreună cu catolici din anii 1700.
Pe de altă parte, serviciul de presă al Bisericii Ortodoxe Române a emis o declaraţie de presă în această privinţă, care printre altele, declara: „Patriarhia Română nu deţine date concrete şi verificate despre eveniment. Ca atare, la proxima şedinţă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care va avea loc la începutul lunii iulie 2008, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae poate fi solicitat să ofere explicaţiile cuvenite Sfântului Sinod în legătură cu subiectul în cauză. ”.
Patriarhia Română a adăugat că dialogul continuu al Bisericii Ortodoxe cu Biserica Romano-Catolică, deja destul de fragil, nu poate fi îmbunătăţit ci numai îngreunat de astfel de gesturi.
Blogul lui Victor Roncea, FRIDAY, JUNE 6, 2008


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iulie 12, 2008, 11:41:41
Să nu ne facem părtaşi la erezie - cuvînt al Părintelui Iustin Pîrvu către credincioşi

Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam,
Ortodoxia şi neamul nostru au coexistat încă din primele veacuri ale
Creştinismului şi de atunci Ortodoxia a fost sufletul acestui neam. De aceea
noi am şi dăinuit în istorie cu demnitate până astăzi, datorită
binecredincioşilor noştri voievozi şi tuturor mărturisitorilor şi
rugătorilor acestei ţări, care au preferat mai bine să moară decât să vândă
credinţa predată nouă de Sfântul Apostol Andrei şi au fost totdeauna
conştienţi că aceasta este cinstea şi puterea neamului, şi nu altceva.
Datorită faptului că am păzit credinţa nevătămată mai rezistă acest neam în
istorie, acum.
Dragi credincioşi, vă aduc în atenţie faptul că de noi depinde soarta
acestui neam, de noi depinde predania pe care o vor moşteni fiii fiilor
noştri, de noi depinde mântuirea acestui neam. Învăţaţi de la eroii şi
martirii noştri cum s-au luptat să ne păstreze nouă, celor de azi,
învăţătura strămoşilor noştri. Ei nu au tăcut, dragii mei, niciodată când a
fost vreme de mărturisire, când vrăjmaşii ortodoxiei năvăleau asupra
credinţei noastre. Chiar dacă mulţi au tăcut, mari oameni de stat, mari feţe
bisericeşti, poporul credincios nu a tăcut, totdeauna s-au găsit oameni de
valoare, investiţi cu putere de sus, care să mărturisească adevărul.
   Ceea ce se întâmplă astăzi în viaţa noastră bisericească este foarte
grav, nu este lucru lipsit de importanţă. Nu trebuie să trecem indiferenţi
pe lângă problemele cu care se confruntă Biserica noastră. Sfinţii Părinţi
aşa ne învaţă, că atunci când credinţa ne este primejduită, porunca Domnului
este să nu păstrăm tăcerea şi nimeni nu este îndreptăţit să zică „dar, ce,
eu sunt prea mic, cine sunt eu să mă amestec în problemele Bisericii"? Nu,
dragii mei, Sfinţii Părinţi ne învaţă că dacă noi vom rămâne nepăsători şi
vom tăcea, pietrele vor striga. Este necesar să ne cunoaştem catehismul,
canoanele şi învăţătura Bisericii noastre. Pentru că uitaţi ce se întâmplă –
trecem indiferenţi pe lângă un gest precum al acestui ierarh, care a
îndrăznit să treacă cu atâta uşurinţă peste stavilele puse de dumnezeieştii
Părinţi şi anume să se împărtăşească cu cei ce au apostat, pentru că
greco-catolicii au fost şi rămân schismatici, afurisiţi de Biserica
Ortodoxă.
Vedeţi dumneavoastră acum? Aceste vremuri sunt mult mai dificile, pentru că
ei acum încearcă să ne amăgească prin căi diplomatice, politiceşti, să ne
ştirbim credinţa, unindu-ne ca într-o hora unirii cu toate credinţele
eretice. Sărmanii greco-catolici, ei nu au făcut decât să cadă în plasa
papistaşilor, să fie o unealtă a lor, chiar dacă ei nu sunt conştienţi de
lucrul acesta. Nu avem nimic cu bieţii greco-catolici, îi lăsăm să se roage
liniştiţi în bisericile lor, dar să nu atenteze la bisericile şi credinţa
noastră. Noi îi respectăm pe toţi, noi nu am purtat niciodată un prozelitism
aşa cum a purtat Biserica Catolică, noi nu am impus niciodată cu forţa
credinţa noastră, nimănui.
Cu toţii ştim cât au suferit ortodocşii noştri din Ardeal în timpul
uniaţiei. Câte falsuri, câtă mişelie, câtă necinste! Acestea au fost
dintotdeauna metodele romano-catolicilor. Ce încredere putem avea noi în ei?
Ce unire şi amestec să avem noi cu ei? Nu vedeţi unde a dus tot acest
ecumenism? Am ajuns să pătăm faţa Ortodoxiei prin acest act necanonic al
Mitropolitului Nicolae Corneanu. Numai durere şi suferinţă au adus
papistaşii neamului nostru. Duşmanii adevărului vor cu orice preţ să ne
compromită. Ei nu mai vin să te atace direct, ca în alte vremuri, ci vin cu
viclenie, cu înşelătorie. De aceea şi Mântuitorul ne spune să ne păzim de
lupii cei în piei de oi şi că vor veni învăţători mincinoşi. Ce încredere să
avem noi în acest ecumenism, când, aşa cum spune şi Părintele Stăniloae,
romano-catolicii au făcut din problema reunirii bisericilor un obiect de
târguială confesională? Pe ei prea puţin îi interesează să fie în adevăr, la
ei primează supremaţia papei. Toate încercările de unire din istoria
Bisericii nu au făcut altceva decât să agraveze şi mai mult neînţelegerile
dintre Apus şi Răsărit; au dus şi la mai mari neînţelegeri şi politice şi
economice şi militare. Au căutat permanent să se extindă aşa după cum au
obiceiul şi până astăzi, căci papalitatea nu este altceva decât coroana
marelui imperiu roman, aşa  cum spuneau ei că papa este soarele, iar
împăratul este luna.
Câte suferinţe şi umilinţe au răbdat bieţii români ardeleni, pentru că nu
erau lăsaţi să-şi săvârşească în linişte cultul lor, liturghia lor. Dar nu
au stat nepăsători, au mărturisit alături de Sfinţii Visarion, Sofronie şi
Oprea. Aceştia să fie pildă pentru noi. Iată câtă durere şi curaj în acelaşi
timp reiese din cererile lor către regina Maria Tereza:
„Iată noi, ţăranii din principat, facem de ştire Măriilor Voastre, anume din
acest judeţ al Hunedoarei, al Albei, al Zarandului, împreună cu scaunele
cele mai îndepărtate, despre acest lucru, că noi aşa poftim de la cel mai
mare, până la cel mai mic… Toate neamurile îşi au legea lor, şi au pace în
legea lor. Şi proorocul Moise a dat legea jidovilor şi ei o ţin în pace, iar
noi suntem prigoniţi neîncetat pentru legea noastră. De ce nu ne daţi pace
ca să ne odihnim? De ce să dăm uniţilor bisericile, pe care bieţii de noi
le-am zidit, cu cheltuiala şi cu mâinile noastre? Nu, niciodată până ce
suntem vii! Dar să fim scurţi, cinstiţi domni: când va sosi episcopul şi
stăpânul legii noastre şi va face judecată asupra bisericilor, care să se
dea uniţilor, le vom da; până atunci însă nu. Căci e păcat mare să rămână
bisericile închise în acest post. Nu-i cu cuviinţă, nici Dumnezeu nu vrea şi
nici românii nu o îngăduie. Căci prea de ajuns ne-am rugat cu toată
cuviinţa, şi n-am primit nici un răspuns, ca şi când niciodată nu ne-am fi
rugat. Nici noi nu suntem vite, cum cred Măriile Voastre, ci avem biserica
noastră. Iar bisericile nu de aceea sunt clădite, ca să rămână goale, şi
nici noi nu ne vom mai închina în grajduri, ci ne vom duce la biserici, ca
să ne rugăm acolo şi ca să nu rămână goale".
Vedeţi cum a supravieţuit Ortodoxia? Prin dârza rezistenţă a poporului, a
clerului şi a monahilor. De la început ei s-au folosit de conducători slabi,
de ierarhi slabi, pe care i-au momit cu făgăduinţe zadarnice, dar
credincioşii au stat în picioare. Şi ca să vedeţi viclenia şi perfidia lor,
ascultaţi ce spune într-o scrisoare din 11 martie 1701 a lui Gavril Kapy –
superiorul „Misiunii de propagandă catolică în Dacia" către cardinalul
Leopold Kollonits:
„Eu cred că acum va fi de ajuns să ne mulţumim cu primirea unirii în
principiu, fiindcă ar fi foarte periculos, ba chiar imposibil, să înlăturăm
toate obiceiurile cele rele ale Românilor. De aceea va fi de ajuns, ca
episcopul şi ceilalţi dintre ei, când vor face în viitor mărturisirea
credinţei şi a unirii, să promită în general, că voiesc să depindă de
biserica catolică şi de oficianţii substituiţi şi că voiesc să trăiască după
ritul grecesc aprobat de biserica catolică şi în alte ţinuturi. Va fi apoi
datoria noastră pe viitor, să schimbăm încetul cu încetul multe din
obiceiurile lor, şi anume să le schimbăm chiar şi liturghia şi forma
cultului divin spunându-le, că obiceiurile  acestea s-au introdus la ei din
prostia şi neştiinţa preoţilor lor din ţările acestea." Acestea au fost
adevăratele intenţii ale iezuiţilor.
La sinodul de la Ferrara Florenţa (1438-1439), mulţi ierarhi au căzut, dar
s-au pocăit şi vedeau această cădere mai rea decât oricare. De ce să repetăm
greşelile lor, când putem să învăţăm din greşelile lor?
Catolicii au folosit foarte mult politica în viaţa bisericească. Ea este
lipsită de curăţie, foloseşte necinstea şi fariseismul politic. Din pricina
catolicismului am ajuns la un moment dat ca Ardealul să cadă în mâinile lor
fără nici un drept, în sfârşit, de apel, până în zilele  noastre; astăzi noi
nu mai suntem în măsură să stăpânim ţara aceasta a noastră. Ei încearcă să
ne cotropească pe toate căile: şi pe cale religioasă, şi pe cale comercială,
şi pe cale financiară, nu mai vorbesc de calea lingvistică, nu mai găseşti
nici un indicator în limba română, iar terenurile şi întinderile mari pe
care le cumpără grofii ăştia din Ardeal sunt în mâinile lor.
Să ne aducem aminte de scrisoarea Patriarhului Dosoftei către Episcopul
Atanasie Anghel, care căzuse în ispita uniatismului şi care îl mustră aşa:
„Chir Atanasie, adu-ţi aminte că ai venit în Ţara Românească şi ai cerut să
te fac mitropolit în părţile acelea, adu-ţi aminte cum te-am înţeles că eşti
om rău şi că inima ta nu era dreaptă cu Dumnezeu şi a trecut atâta vreme şi
înconjurai drumurile şi apoi cu făgăduielile tale şi cu înfricoşatele-ţi
jurăminte ne-ai mişcat şi pe noi şi pe ceilalţi de te-au ales arhiereu şi la
urma urmei ai fost hirotonisit cu cinste şi ai fost socotit de toţi mai
presus decât ţi se cădea. Ai mărturisit înaintea îngerilor, a arhanghelilor
şi a lui Dumnezeu, că vei avea credinţă în Sfinţii Părinţi şi a lui Dumnezeu
Biserică. Apoi a venit aici un tânăr şi ne-a spus că te-a văzut la Viena şi
ai liturghisit cu cardinalul şi alţi popi frânceşti şi de două ori în acea
liturghie frâncească te-ai lepădat de Sfânta biserică a toată lumea. Ai
mărturisit Biserica Romei, ceea ce înseamnă: schismatică şi eretică. În
sfârşit am auzit că te-ai întors în Ardeal şi erai pe căruţă cu şase cai şi
înaintea ta au aprins făclii, că ai strâns preoţi şi le-ai făgăduit iertare
de dăjdii şi alte lucruri lumeşti, numai să fie uniţi, ceea ce e totuna ca
şi a fi despărţiţi de Dumnezeu (…) şi astfel te-ai făcut din păstor lup,
pentru că oile ţi le iei din stâna lui Hristos şi le răpeşti în gura
diavolului… Ci eu îţi spun: fiule Atanasie, pe care iarăşi te plâng până ce
Hristos va lua chip în tine, vino-ţi în simţire, nu te teme de jurăminţile
ce le-ai făcut la Viena, ci teme-te de acelea ce le-ai făcut când te-ai
hirotonisit arhiereu. Nu eşti copil mic, gândeşte-te că ale latinilor sunt
îndoiri, sunt lucruri schismatice, sunt minciuni, sunt înşelăciune, sunt
străine de Sfânta Evanghelie şi de Sfinţii Părinţi".
Aşadar să nu ne facem părtaşi la erezie, ci mai bine să murim muceniceşte
pentru adevărul Bisericii lui Hristos, după cum spune şi troparul:
„Sfinţilor mucenici, care bine v-aţi nevoit şi v-aţi încununat, rugaţi-vă
Domnului să se mântuiască sufletele nostre".
Fraţi români, nu daţi uitării martirajul sfinţilor noştri! Apăraţi-vă
credinţa şi sufletele voastre şi ale fiilor voştri.
Ortodoxia, Duminică, 8 iunie 2008


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iulie 15, 2008, 23:45:12
Sfantul dogmatist Iustin Popovici despre apostazia Europei din ultimii 300 de ani

"Ah, fratii mei! Veacul al XVIII-lea este tatal veacului al XIX-lea, iar veacul al XIX-lea este tatal veacului al XX-lea. Tatal a facut datorii mari. Fiu nu a platit datoriile tatalui sau, ci s-a îndatorat si mai mult, iar datoria a cazut asupra nepotului. Tatal s-a molipsit de o boala grea, iar fiul n-a vindecat boala cea rusinoasa a parintelui sau, care era asupra sa, ci a înrautatit-o, si ea l-a molipsit si pe nepot, de trei ori mai tare. Nepotul este veacul al XX-lea, în care traim.

Veacul al XVIII-lea a însemnat razvratirea împotriva Bisericii si a clerului pontifului roman. Veacul al XIX-lea a însemnat razvratirea împotriva lui Dumnezeu. Veacul al XX-lea înseamna pactul cu diavolul. Datoriile s-au marit si boala s-a înrautatit; iar Domnul a spus ca judeca pacatele parintilor pîna în a treia si a patra spita.
Nu vedeti ca Dumnezeu judeca pe nepoti pentru pacatele bunicilor europeni? Nu vedeti biciul asupra nepotilor, din pricina datoriilor neplatite ale bunicilor? Împaratul antihrist întruchipeaza începutul veacului al XIX-lea. Papa antihrist închipuie mijlocul veacului al XIX-lea. Filosoful european antihrist (iesit din casa de nebuni) închipuie sfîrsitul veacului al XIX-lea:
Bonaparte, Pius, Nietzsche. Trei nume blestemate ale treimii bolnavilor celor mai greu bolnavi de boala mostenita. Sînt oare acestia biruitorii veacului al XIX-lea? Nu, acestia sînt purtatorii bolii grele mostenite de la veacul al XVIII-lea. Bolnavii cel mai greu bolnavi! Cezarul, pontiful si filosoful... nu în vechea Roma pagîna, ci în mijlocul Europei botezate! Acestia nu sînt biruitorii, ci sînt cei mai biruiti.
Cînd Bonaparte a batjocorit sfintele odoare ale Kremlinului, cînd Pius s-a numit pe sine infailibil si cînd Nietzsche a facut public cultul lui fata de Antihrist, atunci soarele s-a întunecat pe cer; si nu numai un soare, ci o mie de sori de ar fi fost, s-ar fi întunecat toti de durere si de rusine - caci iata o minune pe care nu a mai vazut-o nicicînd lumea: un ateu împarat, un ateu pontif si un ateu filosof. În epoca lui Nero, macar unul din treime nu era ateu: filosoful.
Veacul al XVIII-lea e veacul lui Pilat: el L-a osîndit pe Hristos la moarte.
Veacul al XIX-lea e veacul lui Caiafa: el L-a rastignit pe Hristos.
Veacul al XX-lea e veacul Sinedriului, alcatuit din Iudele botezate si cele nebotezate. Acest Sinedriu a vestit ca Hristos e mort pe vecie si ca n-a înviat.
Pentru ce atunci va mai mirati, fratilor, ca asupra omenirii europene au venit biciuiri nemaiauzite, biciuiri pîna la maduva oaselor, de pe urma revolutiilor si a razboaielor? Cine este atunci biruitor, daca nu e cezarul, pontiful si filosoful Europei descrestinate? Biruitorul este mujicul rus si taranul din Balcani, dupa cuvîntul lui Hristos: Cel ce este mai mic între voi toti, acesta este mare (Luca 9:48). Cine a fost cel mai necunoscut, mai neînsemnat si mai mic în veacul al XIX-lea - în vremea marelui Napoleon, a infailibilului Pius si a neajunsului Nietzsche - daca nu mujicul rus, pelerin la locurile sfinte, si taranul din Balcani, luptator împotriva semilunei si liberator al Balcanilor?”


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: Nani Nani din August 28, 2008, 08:07:38
Sant convins ca povestea americanului e cusuta cu ata alba. Ne plac americanii da numa pana cand ne iau de prosti. Ce sau cat o fi primit de la lobiul unguresc ca sa faca declaratia asta parsiva?

Fostul ambasador Rosapepe dezvaluie secretele vizitei lui Joe Biden in Romania

Candidatul democrat la vicepresedintie Joe Biden a efectuat, in septembrie 1999, o vizita in Romania in care a avut un schimb dur de replici cu unii oficiali despre aderarea Romaniei la NATO, povesteste fostul ambasador american la Bucuresti James Rosapepe.

Fostul ambasador a declarat, pentru publicatia americana Wall Street Journal, ca Joe Biden, care facea parte din Comisia de afaceri externe a Senatului, s-a intalnit cu un membru al Opozitiei de atunci de la Bucuresti.

Politicianul roman i-ar fi spus lui Biden ca Romania isi doreste sa intre in NATO pentru a nu-si mai face griji ca Alianta ar putea sa o atace din cauza relatiei cu maghiarii. "Turcii sunt membri NATO de mai multe decenii si ii lasati sa faca ce vor ei cu minoritatea kurda", ar fi continuat politicianul roman.

Reactia lui Biden a fost pe masura, potrivit lui Rosapepe.

"Eram pe atunci ambasador in Romania si ne aflam in perioada de dupa reusita NATO de a opri epurarile etnice din Kosovo.

Oficialii americani faceau adesea escale la Bucuresti pentru a multumi romanilor pentru sustinere si pentru a discuta despre perspectivele Balcanilor pentru anii urmatori", isi aduce aminte James Rosapepe in The Wall Street Journal.

Biden a manifestat o curiozitate aparte pentru Romania: "Spre deosebire de alti delegati, a caror atitudine era prea relaxata, Biden a fost energic si curios inca de la aterizarea pe Otopeni.

Pe drum inspre oras, m-a coplesit cu intrebari despre pozitia Romaniei, despre statutul unor oficiali guvernamentali si despre culisele politicii externe romanesti in privinta lui Slobodan Milosevici, care se afla inca la putere in Iugoslavia", scrie fostul ambasador, actualmente senator democrat de Maryland.

"In cadrul intalnirilor pe care le-a avut cu presedintele Emil Constantinescu si cu alti oficiali le-a multumit pentru sustinerea din Kosovo si apoi a abordat problema Milosevici - cata putere mai avea acesta in Iugoslavia dupa razboi? Cum evalueaza anumiti lideri democratici din opozitia de acolo?", povesteste James Rosapepe.

"Daca am fi membri NATO, atunci nu ar mai trebui sa ne facem griji ca Alianta va ataca Romania din cauza relatiei cu minoritatea maghiara, asa cum a facut-o in cazul Iugoslaviei", a spus acel lider al Opozitiei.

Biden, vizibil iritat, potrivit lui Rosapepe, s-a ridicat de pe scaunul sau si s-a plecat peste masa spre liderul respectiv: "Daca de aceea vreti sa aderati la NATO, atunci o sa ma asigur ca nu veti reusi nicodata!", a spus posibilul viitor vicepresedinte american.

Ulterior, voci mai diplomatice i-au asigurat pe Rosapepe si Biden ca respectivul politician gresise si ca Romania are un angajament ferm pentru intretinerea unor bune relatii cu minoritatea maghiara.

"Au avut dreptate. Atunci cand partidul de Opozitie a ajuns la putere, un an mai tarziu, partidul maghiar a sustinut noul Guvern. In 2004, Romania a devenit membra NATO si a avut sustinerea lui Biden", a precizat Rosapepe.

"Ceea ce m-a frapat la Biden a fost franchetea si pasiunea sa, pe care le punea in slujba politicii externe a SUA. Stia cand si cum sa spuna lucrurilor pe nume. Iar romanii l-au apreciat pentru acest lucru", a mai spus actualul senator.

Fostul ambasador al SUA la Bucuresti spune ca momentul "extraordinar" al vizitei a fost intalnirea cu Petre Roman, presedintele Senatului pe atunci.

Rosapepe isi aminteste ca intrevederea a decurs excelent, dar ca Biden a fost nedumerit de un lucru la sfarsitul intalnirii. "De ce e atat de suparat omul acesta? Arata de parca i s-ar fi inecat toate corabiile. Cred ca se confrunta cu mari probleme, stii care sunt acestea?", l-ar fi intrebat Biden pe Rosapepe.

"Eram uimit. Fara sa stie prea multe despre ultimele evolutii din politica interna a Romaniei, Biden a citit limbajul nonverbal al lui Petre Roman si si-a dat seama ca acesta se afla sub mare stres.

Problema era ca sustinerea electoratului pentru coalitia aflata la guvernare scadea. Cateva luni mai tarziu, Guvernul a fost remaniat, iar el a devenit ministru de Externe. Partidul lui Petre Roman a supravietuit alegerilor din 2000, dar a ajuns in Opozitie", relateaza Rosapepe.

"Joe Biden a avut intotdeauna o intuitie extraordinara in ceea ce priveste politicienii si politica externa a SUA. Acest har il va ajuta si pe Obama sa puna isi in aplicare ambitosul proiect pe plan intern, in SUA, si sa protejeze securitatea Americii", a mai spus actualul senator democrat.
De pe Ziare.com 26 august


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: Nani Nani din August 28, 2008, 08:14:07
Chestia e ca ne-au modificat mintea si romanii nu mai au prunci. Cu cati pleaca la lucru la vestici si cu egoismu prostesc al celor care vor sa traiasca singuri pe lume ne vom imputina tot mai mult. Chestia e ca spatiu nu va ramane liber in Romania. Vor veni altii care vor incepe sa ne calce in picioare drepturile si traditiile. Daca santem prostalai asa ne trebe.

Pana in 2060, populatia Romaniei va scadea cu 21 la suta
Populatia Romaniei va scadea, pana in 2035, cu 8,4 la suta, si va ajunge la 19,619 milioane locuitori.

Totodata, potrivit unui studiu Eurostat, in 2060 va ajunge la 16,921 milioane locuitori, in scadere cu 21 la suta fata de nivelul de 21,423 milioane locuitori inregistrat la inceputul lui 2008.

In acelasi timp, populatia Uniunii Europene va creste de la 495 milioane la 1 ianuarie 2008, la 521 milioane in 2035, iar, ulterior, va scadea la 506 milioane in 2060.

In perioada 2008-2060 numarul anual al nasterilor va scadea, in timp ce numarul anual al deceselor va continua sa creasca.

Din 2015 numarul deceselor va intrece numarul nasterilor, si, prin urmare, cresterea populatiei datorita sporului natural va inceta. Din acest motiv, migratia va fi singurul factor de crestere al populatiei.

Intre 2008 si 2060, populatia va creste in 13 state membre ale Uniunii Europene si va scadea in 14, mai releva studiul Eurostat.

Tot din Ziare.com din 26 august.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: KRONSTADT. din August 30, 2008, 21:20:04
http://www.gardianul.ro/%E2%80%9ESora-mea,-de-11-luni,-a-fost-sf%C3%A2%C5%9Fiat%C4%83-cu-baioneta,-%C3%AEn-leag%C4%83n%E2%80%9D.-M%C4%83rturii-ale-supravie%C5%A3uitorilor-crimelor-maghiare-din-Ip-%C5%9Fi-Tr%C4%83znea-s119658.html
„Sora mea, de 11 luni, a fost sfâşiată cu baioneta, în leagăn”. Mărturii ale supravieţuitorilor crimelor maghiare din Ip şi Trăznea
31-08-2008
Iertăm, dar nu uităm!Anul 1940 reprezintă pentru români una dintre cele mai negre file de istorie. În data de 30 august, pierdeam Ardealul prin odiosul Diktat de la Viena, ca numai după circa o săptămână, pe 7 septembrie, să cedăm şi Cadrilaterul, bulgarilor. Dintre toate, cea mai tragica va rămâne cedarea Ardealului, ca urmare a crimelor făptuite de armata hortystă, sprijinită de o bună parte a localnicilor maghiari. În doar 11 zile, criminalii unguri au ucis aproximativ 1.000 de români. Cele mai lovite de soartă au fost localităţile Ip, cu 157 de martiri şi Trăznea, cu 87. Singura vină a acestor oameni a fost că s-au născut români. Doi oameni care au supravieţuit măcelului, Gavril Bucovan şi profesorul universitar Ioan Puşcaş, împărtăşesc cititorilor ziarului Gardianul amintirile acelor zile de groază, când în preajma lor au fost seceraţi de armele horthyştilor fraţii, părinţii şi apropiaţii lor.

Masacrul petrecut în Ip, în curtea familiei Butcovan

Mărturiile lui Gavril Butcovan, din Ip, singurul suprevieţuitor care mai trăieşte, sunt cutremurătoare. Gavril Butcovan, astăzi în vârstă de 84 de ani, a povestit echipei Gardianul clipele de groază prin care a trebuit să treacă la doar 16 ani. „În zorii zilei de 14 septembrie 1940 am fost trezit de zgomotul asurzitor al focurilor de armă, ce răzbăteau dinspre casele vecinilor noştri. Era în jur de ora 5, încă era întuneric, şi m-a cuprins o frică ce nu v-o pot descrie în cuvinte. În familie eram de toţi 10 suflete. Părinţii şi 8 copiii. L-am trezit pe tata, Mihai Butcovan, şi i-am spus că sunt împuşcaţi românii. Însă tata nu putea vorbi de emoţie, pentru că bănuia ce ne aşteaptă. Mama o alăpta pe surioara Paulina, de 11 luni, iar parcă focurile de armă se înteţeau cu fiecare minut ce trecea. Mama l-a rugat pe tata să se uite pe geam să vadă ce se întâmplă pe uliţă, iar acesta i-a spus că vede oameni ce se plimbă agitaţi. Pentru o clipă mi-am aruncat şi eu ochii pe fereastră. Strada era plină de militari hortyşti şi consăteni maghiari, deveniţi copărtaşi la masacru. Pe când tata a vrut să deschidă uşa, deja soldaţii erau în curtea noastră. Unul dintre criminalii hortyşti s-a răstit la el, spunându-i să iasă afară din casă. La câteva secunde am auzit cinci bubuituri de armă. Atunci am ştiut că l-au împuşcat pe tata. Imediat au năvălit în casă 3 soldaţi, îndreptând puştile spre noi. S-au răstit şi la noi, bineînţeles în ungureşte, să ieşim afară. Mama i-a întrebat, arătând spre leagăn, că ce ve întâmpla cu fetiţa, la care soldaţii i-au răspuns că o s-o crească ei. Când am ieşit l-am văzut pe tata, care zăcea cu faţa în jos lângă peretele casei. M-am îndreptat înspre el, moment în care asasinii hortyşti au tras în mine. Cuprins de groază m-am prăbuşit lângă corpul neînsufleţit al tatălui meu. Mi-am dat seama că sunt în viaţă, simţind o arsură puternică. Inima îmi bătea tare pentru că în momentele următoare am văzut cum criminali i-au executat pe fraţii mei. În faţa casei, la câţiva metri de mine, au ucis-o pe soră-mea Maria de 18 ani, care a fost împuşcată în piept cu cartuşe dum-dum. Fratele Mihai, de 8 ani, a fost împuşcat în burtă, iar surioara Ana, de 5 anişori, care, disperată, striga <<unde eşti maică?!>>, a fost secerată de gloanţele criminalilor, fără a mai putea auzi vreodată glasul mamei. Fratele Viorel, de 11 ani, a vrut să fugă spre grădină, însă soldatul ce-l urmărea l-a împuşcat în cap. Pe surioara Paulina, de doar 11 luni, <<bravii>> soldaţi unguri au sfârtecat-o cu baionetele în leagăn. Asupra mamei au tras, rănind-o, însă a apucat să se ascundă sub o căruţă. Referitor la mine, cred şi astăzi, că şansa mea a fost aceea că nu m-am ridicat de lângă tata şi am stat culcat cu faţa la pământ, în timp ce călăii erau preocupaţi cu uciderea celorlalţi membrii ai familiei. Pe lângă mine şi mama au mai scăpat cei doi fraţi ai mei, Ioan de 12 ani şi Floarea de 6 ani, care au dormit în camera mică, unde criminalii nu au mai căutat. Bănuiesc că în sinea lor credeau că au ucis întreaga familie după ce au tras în 7 persoane şi au străpuns-o cu baioneta pe surioara Paulina”, ne-a mărturisit cu lacrimi în ochi Gavril Butcovan.

Bătăi, schingiuri şi îngropări de vii

Însă, mărturia acestuia continuă: „doresc să vă mai spun că cruzimea cu care a fost comis acest genocid întrece orice închipuire. Bătăile şi schingiuirile au început înainte de masacru cu 3-4 zile. Unii români au fost bătuţi până ce şi-au dat duhul. Lui Dumitru Sârca i-au tăiat mâinile, lui Dumitru Chiş i-au scos ochii, iar lui Pavel Sârca i-au smuls unghiile de la mâini. Nu pot să uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte şi soţia acestuia, care era în durerile facerii. Bărbatul a plecat după moaşă, dar pe drum a avut ghinionul să se întâlnească cu echipa criminală. Aceştia, sub ameninţarea armelor, l-au întors din drum, iar odată ajunşi în curtea casei l-au împuşcat. Soţiei i-au scos copilul din burtă cu baioneta. Pruncul  nu a apucat să vadă lumina zilei, dar nici mama copilul. O altă tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sârca, de 40 de ani şi Maria Olla, de 15 ani. Cu toate că nu erau moarte şi soldaţii au văzut că acestea mai mişcau, totuşi au fost aruncate în groapa comună şi îngropate de vii. Trebuie să reţineţi că în acea zi de 14 septembrie 1940, orice român întâlnit pe stradă sau găsit acasă a fost împuşcat. Trebuie să vă mărturisec adevărul până al capăt. Nu toţi consătenii mei au pactizat cu criminalii hortyşti. Au fost şi maghiari care au sărit în apărarea familiilor de români, punându-şi prin acest gest chiar viaţa lor în pericol. Astfel au fost salvaţi din mâna ucigaşă a hortyştilor cel puţin 3 familii de români. Şi cu siguranţă dacă acţiunea criminală ar fi avut loc ziua ar fi fost mult mai mulţi care ar fi sărit în ajutorul nostru, al românilor, şi în mod sigur numărul celor ucişi era mult mai mic”, a încheiat cu glasul plin de durere Gavril Butcovan.

Masacrul de la Trăznea

În data de 9 septembrie 1940 trupele horthyste au intrat în comuna Treznea. Primele victime au fost copii aflaţi cu vitele la păscut. După ocuparea satului, soldaţii maghiari au dezlănţuit „asaltul”. Români şi evrei au fost ucişi cu focuri de mitraliere, străpunşi cu baionetele, iar casele incendiate. În urma acestor incidente au murit 93 de persoane, dintre care 87 de români şi 6 evrei. În presa vremii se relata despre cazul lui Nicolae Brumar, român ridicat din propria sa casă de trupele ungare şi împuşcat lângã o capitã de fân, împreunã cu soţia şi cele douã fiice ale sale, după care au fost ciopărţiti cu baioneta. Un alt caz este cel al lui Vasile Mărgăruş. Acesta a fost străpuns cu baioneta în mai multe părţi ale corpului şi apoi împuşcat în cap cu gloanţe model „dum-dum”. Deasemenea, preotul ortodox a căzut victimă. A ars in casa parohială, care a fost incendiată. În Trăznea se aflau şi 9 soldaţi români reîntorşi acasă şi demobilizaţi. Aceştia au fost împuşcaţi cu efectele militare pe ei. Învăţătorul şi soţia au încercat să se refugieze în comuna Pusta. Au fost prinşi şi aduşi la Trăznea, unde au fost răstigniţi pe uşa bisericii şi împuşcati.

Măcelul văzut cu ochii unui copil de 8 ani

Despre masacrul de la Trăznea ne relatează unul dintre supravieţuitorii a acelor timpuri, cel care a ajuns ulterior un medic şi un om de ştiinţă recunoscut de o lume întreagă, prof. univ. dr. Ioan Puşcaş, care a trăit acele grozăvii, fiind un copil de doar 8 ani. „Familia mea a supravieţuit acelor masacre petrecute în 1940 în comuna Trăznea. Arma soldaţilor honvezi a fost îndreptat către mine de trei ori. Ungurii au tras atunci chiar şi în biserică cu tunul. Înainte de 1940 ungurii şi românii trăiau în pace în comună. Masacrul de la Trăznea se datorează în mare parte grofului Bay Ferencz, neam cu Horthy. El i-a îndemnat pe honvezi să ucidă românii, pentru a acapara cât mai mult pământ. Pe noi, de cele trei ori, ne-au salvat de la moarte câteva familii de maghiari. Când au întrat în casă, aveam la noi un consătean român care venise la tata cu calul pentru potcovit. El nu ştia ungureşte. L-au împuşcat în faţa noastră. Următorii eram noi. Tata, care vorbea perfect ungureşte, a vrut să le demonstreze că suntem unguri, pentru a ne salva vieţile. Nu au vrut să îl creadă. <<Büdös olá vagy!>> (n.r. - eşti un valah împuţit!), strigau. Norocul nostru era că tata avuse la el cerificatul de naştere al unui prieten, care era maghiar, reformat. Când le-a arătat documentul, nu au căutat dacă era într-adevăr al lui. Şi-au cerut scuze că era să împuşte un ungur”, şi-a amintit marele cercetător ştiinţific. „După aceea a venit un alt val de ucigaşi. <<Acum numai János ar putea să ne salveze>> ne-a spus tata, János fiind cel mai bun prieten de-a lui din copilărie. Pentru că ardea aproape tot satul, ca o minune, a apărut János, care venise după pompa şi pentru a-l chema pe tata la stingerea focului. Când a văzut care este situaţia la noi, a început să strige la ei: <<Căraţi-vă, aştia sunt de-ai noştri>>. Aşa am fost salvaţi pentru a doua oară, iar prietenul lui tata ne-a dus, culmea, chiar în pivniţa grofului şi ne-a ascuns acolo. Apoi l-a luat cu el pe tata, lăsându-ne pe noi la adăpost sigur. Însă am fost găsiţi şi acolo. O trupă de honvezi, împreună cu un frate de a unui ucenic de-a lui tata i-a adus şi a confirmat că suntem români. Ne-au scos din pivniţă. În spatele nostru, în şanţ, erau o grămadă de morţi şi răniţi. Unul dintre soldaţi mi-a pus puşca la piept. Mi-am văzut moartea cu ochii. Nu ştiu de unde am avut putere, dar am început să număr ungureşte. Soldatul a rămas mirat, nu a apăsat pe tragaci, iar eu continuam să număr, apoi am început un să cânt un cântec unguresc, care mi-a venit în minte. Nu ştiu cât timp a terecut, arma lui era ţintuită încă de pieptul meu, când au apărut două fete, unguroaice, fiicele familiei Gall. Când au văzut ce se întâmplă, s-au  năpustit asupra honvezilor, strigând: <<Nu vă e ruşine? Ăştia sunt de-ai noştrii!>> Apoi, ne-au luat de braţ şi ne-au dus la o altă familie maghiară, Fazakas. În bucătăria lor am stat până ce a venit tata. Am avut noroc că acest eveniment tragic s-a petrecut ziua. Dacă avea loc noaptea, ca şi la Ip, numărul morţilor sigur era mai mult mai mare, pentru că acele persoane care ne-au ajutat, nu aveau de unde să stie şi să intervină...”, a conchis doctorul Puşcaş.

In memoriam

Asociaţia Refuguiaţilor Deportaţi şi Expulzaţi din Ardealul de Nord (ARDEAN), cu sediul în Timişoara, a organizat un turneu în Ardeal, în perioada 29 - 31 august, pentru a aduce omagiu şi a comemora amintirea martirilor împuşcaţi în acele zile scrise cu sânge în istoria României. Deşi aceea perioadă, când în faţa lui au fost împuşcaţi pe rând părinţii şi fraţii, i-a marcat întreaga viaţă, Butcovan Gavril a stat drept între cele 35 de persoane venite din Timişoara, mărturisind că nu împărtăşeşte nici un resentiment şi nu aduce acuze poporului maghiar şi nici cetăţenilor români de etnie maghiară, pentru evenimentele tragice petrecute la IP. „(...)Dumnezeu, care le vede pe toate, este în măsură să-i pedepsească pe făcătorii de rele. Eu în calitate de creştin sunt un om iertător, dar nu pot uita ce s-a petrecut în satul meu când mi-am pierdut aproape toată familia”, a rostit, Butcovan, plin de durere, la cimitirul eroilor din IP. „Cu gândul curat şi cu inima deschisă doresc să înflorească în lume Pacea şi Frăţia pentru ca astfel de evenimente tragice să nu se mai repete, iar pentru martirii noştri dispăruţi pentru totdeauna dar nu uitaţi să zicem <<Dumnezeu să-i odihnească în pace!>>”
Claudiu Sere


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: KRONSTADT. din August 31, 2008, 13:09:29
http://www.ziare.com/Razboiul_nimanui_ne_omoara_soldatii__Un_roman_ucis_si_patru_raniti_in_Afganistan-399795.html
Razboiul nimanui ne omoara soldatii: Un roman ucis si patru raniti in Afganistan
Duminica, 31 August 2008, ora 13:53
Un militar roman a fost ucis si alti patru au fost raniti duminica, in Afganistan, dupa ce blindatul in care se aflau a trecut peste un dispozitiv explozibil.

Cei cinci militari faceau parte din Batalionului 30 Vanatori de Munte "Dragoslavele" si se aflau intr-o misiune de patrulare pe Autostrada A1 Qalat - Kabul, la aproximativ 20 de kilometri de Qalat, se arata intr-un comunicat al Ministerului Apararii.

Al treilea transportor amfibiu blindat din coloana de patru a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat, ce ar fi putut fi detonat de la distanta.

In urma exploziei, sergentul major Dragos Traian Alexandrescu a fost ucis. Militarul era casatorit, avea doi copii si este angajat al Ministerului Apararii din 2003.

Militarii raniti au primit asistenta medicala la fata locului, dupa care au fost transportati la spitalul militar din Baza Lagman.



Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: eugolt din Septembrie 01, 2008, 09:36:21
cei din ministerul apararii ar fi trebuit de mult sa modifice blindajul pe sub tab-uri dar se multumesc sa-si ia salariile ca sunt bune si sai lase pe altii sa ia comisioane  la cumpararile de afara.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: Brasoveanul din Septembrie 01, 2008, 11:07:02
Domnule Euglot (nu stiu de unde ai scos nikul asta), armata e armata, deci ordinele se executa, nu se discuta, dar zau ca militarii din Afganistan si Irak ar trebui sa faca o greva pentru lipsa de grija a grangurilor de la Bucuresti. Macar i-ar face de ras pe plan mondial. Mari nesimtiti! Au fost in stare sa faca un bisnis cu fregatele alea depasite ale englezilor, dar nu gasesc mult mai putini bani pentru cateva TAB-uri mai solide! E o mare rusine si pentru noi ca nu sintem in stare sa facem o demonstratie in fata ministerului apararii. Sa-i aratam cu degetu pe nesimtiti. Eu consider ca asta e atentat la viata ostasilor romani. Si pentru ca e din tara si din esaloanele superioare, consider ca e vorba de inalta tradare. E o actiune de imagine a NATO cu pretul vietilor romanilor. Cam asa: sa aratam lumii cat de rai sint talibanii. Lasam expusi niste romani, ca au echipamente proaste, aia tot omaora unu la cateva luni, iar noi putem sa bagam bani in continuare in razboiu ala. Vinovat e si NATO. Militarii or fi ai Romaniei dar tara face parte din Tratat. Cum isi permit sa-si expuna oamenii in halu asta? E o conspiratie, va spun eu.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: KRONSTADT. din Septembrie 01, 2008, 12:06:22
In Irak nu sintem sub mandat ONU sau Nato :
Cum am vazut, asocierea Romaniei la invazia din Irak, s-a facut in iulie 2003 - cand nu exista mandat ONU sau mandat NATO - si este decizia defunctului regim Iliescu. Basescu a "mostenit" situatia, ce-i drept, dar nu a dat semne de retragere din Irak: absenta unui calendar precis al retragerii - cum si-au alcatuit toate statele participante la Coalitie - ridica mari semne de intrebare.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: Brasoveanul din Mai 29, 2009, 15:54:54
Ce atmosfera mai respira romanii in zona maghiarizata. http://www.bzb.ro/index.php?page_name=stire_detalii&id_stire=48470 29 mai 2009.

Protest inedit la Sfântu Gheorghe
Autor: Andrei CONSTANTIN
Protest inedit în faţa singurei librării de carte românească din Sfântu Gheorghe. Zeci de români s-au adunat ieri, în jurul orei 13.00, în faţa magazinului, nemulţumuţi că acesta se va închide. Motivul: impozitul forfetar. Firma nu îşi mai poate desfăşura activitatea, iar patronul este nevoit renunţe la afacere. Librăria era singura din ţară care vindea cărţi în rate. Cei care s-au adunat la protest au ţinut în mână câte o carte din literatura română.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iunie 07, 2009, 02:43:38
Cred ca merita citit: http://www.badin.ro/2009/06/d-day-si-nc-o-palm-dat-romniei-un-interviu-documen.html


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iunie 10, 2009, 00:19:19
Rolul minoritatilor intr-o democratie la ceas de alegeri europarlamentare, sau cum am trimis EBOLA la Bruxelles.

Au votat și copii de rromi?
O fotografie a agenției Reuters via Anca Bundaru
620.000 de persoane, adică aproape vreo 15% din cei care au votat duminică au făcut-o pe listele suplimentare, adică turism electoral.

http://badin.ro/2009/06/au-votat-i-copii-de-rromi.html

Odata ajunsa in capitala Europei, EBOLA va afecta grav imaginea Romaniei.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iunie 12, 2009, 00:22:38
Pop orul roman e mult mai inteligent, sau cu o experienta mult mai adecvata realitatii dacat le place unora sa creada. Supun atentiei domniilor voastre cateva articole care va vor arata ce dimensiuni uriase a avut frauda electorala la aceste alegeri europarlamentare si cat de corecti au fost cei care nu au fost la vot. Nici nu ar fi avut rost sa intre in jocul pervers al politicienilor, pentru ca ei organizeza alegerile, se propun pe ei insisi si tot ei se voteaza. Ce sens ar avea sa ne implicam si noi daca ei fac totul? Doar pentru a-i ajuta sa mentina iluzia democratiei? Cu siguranta, procentul celor care au participat la vot a fost cu mult mai mic decat il arata statisticile oficiale, cele care indica mai de graba dimensiunea fraudei decat cea a prezentei electoratului in sectiile de vot.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iunie 12, 2009, 00:29:51
BĂLBĂIALĂ LA PD-L GORJ

Tabla neştearsă, primul dosar penal

de Gabriela Mladin
Un episod absolut jenant s-a petrecut, ieri, după ce liderii prezenţi la lecţia predată de Ionel Manţog pe tablă în sediul PD-L Gorj au fost întrebaţi despre conţinutul notiţelor. Culmea, cel care le-a scris cu mâna lui şi, probabil, le-a şi gândit iniţial n-a recunoscut în ruptul capului că ar fi scris pe o tablă, în sediul partidului, indicaţii pentru ziua scrutinului europarlamentar.

Între timp, Poliţia a anunţat că la Gorj i s-a făcut dosar penal unui director din cadrul Complexului Energetic Turceni, locul de muncă al lui Manţog, pentru turism electoral.

Notiţe privind strategia de campanie, prin care se confirmă turismul electoral şi ajutorul dat de Partidul Democrat-Liberal din Gorj Elenei Băsescu, au fost uitate pe o tablă în sediul de partid din Târgu-Jiu. Presa a reuşit să "fure" un cadru cu aceste instrucţiuni, profitând de un moment de neatenţie al celor aflaţi în sediu, luni, când la partid erau doar doi membri obosiţi după scrutinul de duminică.

Pe tăbliţă, Manţog le trasa sarcină liderilor de organizaţii să înceapă turismul electoral cât mai de dimineaţă şi să asigure, la fel de matinal, zece voturi pe fiecare secţie pentru mezina preşedintelui, candidatul independent Elena Băsescu.

"Începeţi transportul cât mai devreme! Realizaţi peste 60% din normă înainte de prânz", "Rezolvaţi problema... din primele voturi (10 pe secţie - Responsabili BP), verifică personal lista cu cei zece şi prezenţa acestora la secţii. La ora 12:00 vă sun personal!" sunt câteva dintre indicaţiile date la Gorj democrat-liberalilor.

ALBA-NEAGRA CU TABLA!
Iniţial, Ionel Manţog nu a vrut să recunoască faptul că şi-ar fi lăsat notiţele în sediul de partid scrise pe o tablă. La început n-a recunoscut nici măcar faptul că ar fi existat o tablă în sediul PD-L Gorj, după care a revenit cu declaraţii:

"Ceea ce a fost scris pe tablă nu reprezintă un secret, ca dovadă că acele lucruri au stat acolo scrise de vineri până luni. Acolo nu e nici măcar o urmă de fraudă în acele înscrisuri sau ceva ilegal. Era vorba despre transportul votanţilor cu maşinile membrilor de partid în mediul rural, pentru că ştim foarte bine la ţară secţiile de votare sunt la kilometri întregi distanţă de domiciliul oamenilor.

Din câte ştiu eu, nu există contestaţii depuse de partide la Biroul Electoral Judeţean sau la secţiile de votare, iar în 15 localităţi numărul celor care au votat pe liste suplimentare este mai mare decât numărul voturilor luate de PD-L. În ceea ce o priveşte pe Elena Băsescu, la Târgu-Jiu ea a avut 1.555 de voturi, iar în restul secţiilor de prin Gorj, în mai bine de jumătate din acestea, în mediul rural, a luat câte şapte-opt voturi. E păcat că se strică curajul, munca şi imaginea unui om doar pentru că vorbim despre fiica preşedintelui", a explicat Manţog.

TRANSPORT CU MAŞINILE TERMOCENTRALEI!
Susţinerea EBei n-a fost explicată de Manţog, ci doar turismul electoral. Aşadar, în opinia profesorului care le-a predat la tablă colegilor săi strategia de câştigare a alegerilor, transportul la secţii reprezintă o declasare a membrilor de partid după o bătrână rătăcită printr-o comună ruptă de lume. Nimeni nu a putut explica ce este cu norma şi asigurarea transportului într-un procent de 60% din aceasta până la prânz.

În realitate, n-a fost vorba despre nici un membru de partid care să se fi deplasat cu maşina personală şi nici de babe rătăcite. La Turceni, un oraş în care se află Complexul Energetic la care Manţog este director adjunct, parcul auto al termocentralei se transferase în ziua scrutinului în faţa Casei de Cultură din localitate, acolo unde existau două secţii de votare. Cu aceste maşini, ale unei societăţi a statului, democrat-liberalii asigurau transportul la urme.

Maşinile sunt înmatriculate cu SET, iar social-democraţii au depus deja plângere la Poliţie pentru a verifica unde se aflau aceste autoturisme în ziua alegerilor.

http://www.jurnalul.ro/stire-politic/tabla-nestearsa-primul-dosar-penal-510934.html


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iunie 12, 2009, 00:40:11
Comentatorii lor sunt mai destepti decat comentatorii nostri. Ai nostri nici nu mai comenteaza alegerile, pentru ca singura lor preocupare cu adevarat importanta (pentru ei) este incasarea sau procurearea indemnizatiei. In situatia asta, macar sa citim comentariile lor.

1. mantocarie
de Iliusin | 10/06/2009 21:01:56
astia cu Baseasca au facut-o de oaie mai ceva ca Maradona si a lui mana !!

2. Basescule
de dutu | 10/06/2009 21:03:22
*** te mai voteaza.
In Cismigiu cu tine

3. pardon, e mai sus decat gheona!
de marcus | 10/06/2009 21:31:20
dar cu gheoana n-am nimic, baselu ma scoate din nminti!

4. NESIMTIRE
de tudor | 10/06/2009 22:32:34
Ce nesimtire crunta pe Manţog asta (a.k.a. l.a.b.ă trista). Ba nu recunoaste, ba recunoaste dar vine cu lamuriri.
Draculu! poate sa se duca?
5. ANULATI ALEGERILE!
de Cata | 10/06/2009 23:31:34
este singurul gest de demnitate pe care autoritatile il pot face!

6. @ Cata
de mac | 11/06/2009 06:34:41
ai cunoscut pina acum demnitate la institutiile acestui stat?

7. manarie electorala
de ionela | 11/06/2009 07:47:38
Stati linistiti ca nu se intampla nimic. Daca e pentru baselul si a lui familie nu se intampla nimic. Are in mana toate parghiile sa faca justitia dupa bunul lui plac.S-a furat tara asta cat s-a putut si nu s-au gasit vinovatii .Romania are legi care permit hotilor si borfasilor anchetati penal sa candideze pana la cele mai inalte functii in stat .Care e problema cand avem in fruntea tarii un asemenea specimen care a furat o intreaga flota basca ce nu se mai stie .dar cine isi mai aminteste , a fost de mult , lumea a uita.
Al;egeri cinstite si corecte n-o sa vedeti niciodata toate sunt dirijate de cei de la putere , un popor sarac poate fi cumparat pe un mic si o bere .dar sa le dai 1 kg de zahar ,1l de ulei, un pui asta e convingere totala .da asa au facut PDL-istii , PSD-istii,in jud.Giurgiu,judet uitat de lume, vremuri si cei care-l reprezinta desi este poarta de intrare in tara si la o aruncatura de bat de capitala.Este o cloaca in toate partidele de oameni nesimtiti, hoti , slab pregatiti profesional si lipsiti de scrupule. Astia ne conduc la toate nivelele.Nu stim si nu credem ca vom mai scapa de ei vreodata.E pacat pentru tineri , generatiile viitoare care vor fi dominate tot de progeniturile astora de azi ca slava D-lui si-au agonisit cat pentru 3 generatii d'aici in colo. Imi este scarba de cei care ne conduc , de tara asta furata si parjolita , as vrea sa plec dar nu- mi permite varsta.Ma simt straina in tara in care m-am nascut am copilarit m-am format ca om si in care am slugarit 36 de ani cu demnitate, profesionalism si simt de raspundere.este un sentiment graznic pe care-l simt zilnic si din ce in ce mai adanc : Simtul deznadejdii. Nu pentru mine , pentru copii mei, copii si tinerii acestei tari in care ne-am pus nedejdea si speranta pentru aceasta tara pentru viitorul lor.dar ce sa faca ei ? Sunt marginalizati de acesti nemernici analfabeti .

8. prostie sau indiferenta
de Nicolae | 11/06/2009 09:02:09
Deci daca tabla a ramas nestearsa exista doua motive:
1 Prostie, ceea ce inseamna ca suntem condusi de niste oameni!!
2 Indiferenta, ceea ce inseamna ca ssuntem condusi de niste borfasi care n-au nici o jena!!
Cum o dai tot nu e bine!!

9. Nicolae
de Ups! | 11/06/2009 11:27:26
Nu e nici una nici alta!

Este numai AROGANTA!

Portocalii nu mai au rusine!

Stiu ca nu li se poate intampla nimic cu o PROCURATURA aservita Basescului, in consecinta PD-L.

Ce apati candidatul portocaliu car a votat de cinci ori?

O, daca era de la PSD urla presa si asa zisii civilisti de se auzea pana la Vladivostok, Alaska si Cape Town.

E, dar fiind memebru al PD cum sa fie bagat in puscarie pentru frauda electorala.

Daca le-a mers odata acum se FURA pe fata, nici nu se mai ascund.

Deci este vorba de AROGANTA!

10. ar trebuii anulate alte alegeri!
de Ups | 11/06/2009 16:57:12
cele din '90 '92, 2000 ! corect ????


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iunie 12, 2009, 00:47:02
Dar sa continuam cu un alt articol din acelasi ziar.

PREMISA UNEI FRAUDE URIAŞE LA EUROALEGERI

De ce s-au tipărit 22 milioane de buletine de vot?

de Gabriela Antoniu
PREMISA UNEI FRAUDE URIAŞE LA EUROALEGERI
Jurnalul Naţional a aflat din surse oficiale că pentru alegerile europarlamentare din 7 iunie au fost tipărite 22 de milioane de buletine de vot. Un număr foarte mare având în vedere absenteismul anunţat în sondajele de opinie cât şi de la alegerile anterioare. Sunt milioane de buletine de vot în plus, 17 milioane de buletine! Nici mai mult, nici mai puţin, ceea ce ridică se¬ri¬oase semne de întrebare în ceea ce priveşte corectitudinea ale¬ge¬ri¬lor. Folosirea lor totală şi contabilizarea în procesul electoral ar însemna vicierea substanţială a rezultatului alegerilor. În aceste condiţii, Guvernul Boc a făcut nu numai risipă de bani publici şi de hârtie, dar, cel mai grav, a creat premisele unei fraude electo¬rale de proporţii. Într-o comună din Suceava au fost introduse în urnă cu 50% mai multe bu¬letine de vot decât vo¬tanţi. Adică o primă picătură dovedită din oceanul de fraudă. Ca urmare, Jurnalul Naţional cere public Guvernului, Biroului Electoral Central şi Autorităţii Electorale Permanente să explice de ce s-au tipărit 22 de milioane de buletine de vot, dacă au fost folosite toate şi ce s-a întâmplat cu cele neutilizate.

Numărul foarte mare de buletine tipărite în plus ridică serioase semne de întrebare privind corectitudinea alegerilor, în condiţiile în care sondajele preelectorale indicau un absenteism masiv şi nici la alegerile anterioare românii nu s-au înghesuit la urne. Iar rezultatele finale ale euroalegerilor sunt încă un argument în acest sens. Din cei 18,2 milioane de români cu drept de vot, s-au prezentat la urne puţin peste 5 milioane. Deci 17 milioane de buletine de vot au fost tipărite în plus, creând premisele unei fraude electorale majore. Cu alte cuvinte, folosirea totală a buletinelor de vot tipărite în plus şi contabilizarea în procesul electoral ar însemna vicierea substanţială a rezultatului alegerilor, atât în ceea ce priveşte prezenţa la urne, cât şi a procentelor obţinute de partide. Iar un prim semnal a venit la scurt după închiderea urnelor, la Suceava. Astfel, într-o secţie de votare din comuna Preuteşti au fost găsite în urnă cu 228 de buletine de vot mai multe decât numărul de alegători. În urma verificărilor s-a constatat că la secţia de votare nr. 421 din Preuteşti au votat 515 persoane, din care 476 de persoane înscrise pe listele permanente şi alte 39 pe liste suplimentare. La numărătoare, însă, au fost găsite 743 de buletine de vot, cu 228 de buletine de vot în plus. Ceea ce înseamnă cu 50% mai multe buletine decât votanţi.

CE-AU CĂŞTIGAT PE O PARTE AU PIERDUT PE ALTA
Ministerul Admnistraţiei şi Internelor (MAI)  ar putea avea oareşce explicaţii. Printr-un comunicat de presă MAI anunţa la mijlocul lunii mai că vor fi tipărite 20.555.496 buletine de vot, 17.239.794 timbre autocolante şi 91.835 ştampile cu menţiunea "Votat". Necesarul de buletine de vot şi timbre autocolante a fost stabilit avându-se în vedere numărul cetăţenilor cu drept de vot, respectiv al alegătorilor posesori de cărţi de identitate, centralizat la data de 1 martie 2009 de către Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor, la care s-a adăugat procentul de 10% prevăzut de Legea 33/2007 cu completările ulterioare privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European. Sigur, ministerul are acoperirea legală, dar rezultatul alegerilor arată că a ignorat semnalele privind absenteismul la urne. Bucuria ministrului de Interne, Dan Nica, era că a făcut economie la bani. El anunţa că în acest an s-a cheltuit mai puţin de jumătate din suma folosită în anul 2007 pentru tipărirea buletinelor de vot.  Nica preciza că, deşi euro a crescut, a fost nevoie de 699.585,75 de lei pentru tipărirea buletinelor de vot necesare alegerilor pentru europarlamentarele din 7 iunie, în timp ce în anul 2007, tot pentru acelaşi tip de alegeri, a fost cheltuită suma de 1.436.470,07 de lei.  Preţul tipăririi unui buletin de vot a fost anul acesta de 0,034 lei, iar în 2007, de 0,07 lei.  Altfel spus, la tipărirea voturilor necesare procesului de votare pentru europarlamentarele de anul acesta s-a făcut o economie de 51,29% faţă alegerile europarlamentare din 2007. Dar vorba aceea, ce a câştigat pe o parte, a pierdut pe cealaltă.

Jurnalul Naţional cere oficial explicaţii de la autorităţi
Jurnalul Naţional a adresat ieri solicitări oficiale Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI), Biroului Electoral Central (BEC) şi Autorităţii Electorale Permanente (AEP) prin care a cerut lămuriri despre milioanele de buletine de vot tipărite în plus.

CĂTRE MAI
Pentru corecta informare a opiniei publice, vă rugăm să ne răspundeţi la următoarele întrebări:
1, De ce pentru alegerile europarlamentare din 7 iunie au fost tipărite 22 milioane de buletine de vot în condiţiile în care numărul românilor cu drept de vot este 18,2 milioane, iar estimările privind prezenţa la vot indicau drept nivel optimist 50%?
2, Câte buletine de vot au fost folosite la scrutinul din 7 iunie?
3, Ce s-a întâmplat cu buletinele nefolosite? Cui au fost predate?
4, Cât a costat tipărirea celor 22 milioane de buletine de vot?
5, La ce tipografie au fost tipărite?

CĂTRE AEP ŞI BEC
1. Câte buletine de vot au fost distribuite birourilor electorale din ţară şi câte au folosite la alegerile europarlamentare din 7 iunie?
2, Ce s-a întâmplat cu buletinele nefolosite? Cui au fost predate?
3, Care este procedura standard în cazul buletinelor nefolosite?

http://www.jurnalul.ro/stire-special/de-ce-s-au-tiparit-22-milioane-de-buletine-de-vot-511083.html


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iunie 12, 2009, 00:58:06
Noroc cu masa care-i despartea, altfel ce ne-am fi facut cu separarea puterilor in stat?!

ÎN NOAPTEA ÎNCHIDERII URNELOR

Oficial BEC, la chermeză cu Traian Băsescu

de Monica Iordache Apostol, Lavinia Dimancea
Chiar în noaptea alegerilor, un oficial al Biroului Electoral Cen¬tral a reuşit să bage în troaca chermezelor de partid o instituţie a statului menită să vegheze corectitudinea procesului de votare. Duminică seara, după închiderea urnelor, Ana Maria Pătru (foto), vicepreşedinte al Autorităţii Electorale Permanente şi membru al BEC, şi-a făcut apariţia în restaurantul Pescăruş din Capitală alături de liderii  marcanţi ai PD-L şi de Traian, Ma¬ria şi Elena Băsescu pentru a sărbători victoria mezinei prezi¬den¬ţiale în euroalegeri. Astfel că Ana Maria Pătru, plătită din bani publici, poate să compromită o instituţie care trebuie să fie apolitică. În aceste condiţii, ne întrebăm cum ar fi rezolvat doamna Pătru o sesizare că unii dintre comesenii săi de la Pescăruş au câştigat alegerile prin turism electoral sau prin alte metode de fraudare a alegerilor? De asemenea, ne întrebăm câtă competenţă şi cât interes politic e în numirea doamnei Pătru la conducerea AEP, la propunerea preşedintelui Băsescu?

Nici nu se răciseră bine urnele europarlamentarelor, încinse de elanul votanţilor aduşi cu autobuzele, că un membru al Biroului Electoral Central, care veghease toată ziua la buna desfăşurare a scrutinului, a găsit de cuviinţă să petreacă cu preşedintele Traian Băsescu şi candidata EBA.

După ce a băut şampania victoriei cu pedeliştii, Ana Maria Pătru s-a dus la serviciu ca să rezolve "echidistant" reclamaţiile privind fraudele electorale.

La şpriţul de la Pescăruş, unde tăticul-Băsescu a celebrat duminică noaptea succesul fiicei Elena în euroalegeri, a luat parte şi Ana Maria Pătru, vicepreşedinte al Autorităţii Electorale Permanente şi membru al Biroului Electoral Central. Aceasta şi-a făcut apariţia în local o dată cu toată gaşca de pedelişti, condusă chiar de premierul Emil Boc.

A luat loc la masa preşedintelui, lângă ministrul Sportului, Monica Iacob Ridzi, şi alături de cel al Dezvoltării Regionale, Vasile Blaga. Deşi cel mai vorbăreţ de la masă a fost şeful statului, Ana Maria Pătru ar fi avut şi ea ce să povestească, doar a stat toată ziua la sediul BEC pentru a supraveghea buna desfăşurare a procesului de votare.

Contactată ieri de Jurnalul Naţional, Pătru a refuzat să răspundă la telefon, iar colegilor de şpriţ li s-a şters brusc memoria. "Habar n-am cine e. Am vazut că e o domnişoară acolo, dar am crezut că e o prietenă de-a lu' Elena", ne-a declarat deputatul PD-L Gheorghe Albu, comesean de-al Anei Maria Pătru. Şi era într-adevăr o prietenă "de-a lu' Elena". Elena Udrea. Sau cel puţin aşa scrie presa locală despre ea.

Şi asta spun şi mai mulţi politicieni de pe meleagurile vâlcene. "Ea şi Elena Udrea sunt foarte bune prietene. Udrea este cea care a promovat-o la Bucureşti. Aici, nu era o figură marcantă, aşa că am rămas cu gura căscată când am aflat că o fac vicepreşedinte la AEP", ne-a declarat un deputat de Vâlcea.

ASCENSIUNE PE FILIERA UDREA
"Nu este prima dată când Ana Maria Pătru merge la petreceri cu pedeliştii. De fapt, unde este Elena Udrea este şi ea. Că a fost duminică la Pescăruşul arată în mod clar cât este de părtinitoare ca membru BEC", ne-a precizat acelaşi parlamentar de Vâlcea.

Ana Maria Pătru a aterizat în conducerea Autorităţii Electorale Permanente AEP în martie 2007, cu câteva luni înaintea referendumului pentru suspendarea preşedintelui. A fost propusă chiar de Preşedinţie, după ce făcuse un stagiu la conducerea Filialei Regionale Sud a AEP. În noua funcţie va sta m,ult şi bine, până în 2015 pentru că legea îi prevede un mandat de opt ani, dar şi obligaţia de a nu face parte dintr-un partid. Ca reprezentant al Autorităţii Electorale, Pătru a devenit şi membru al BEC, cartierul general al alegerilor din România.

TRANSPORT CU MAŞINILE TERMOCENTRALEI!
Susţinerea EBei n-a fost explicată de Manţog, ci doar turismul electoral. Aşadar, în opinia profesorului care le-a predat la tablă colegilor săi strategia de câştigare a alegerilor, transportul la secţii reprezintă o declasare a membrilor de partid după o bătrână rătăcită printr-o comună ruptă de lume. Nimeni nu a putut explica ce este cu norma şi asigurarea transportului într-un procent de 60% din aceasta până la prânz.

În realitate, n-a fost vorba despre nici un membru de partid care să se fi deplasat cu maşina personală şi nici de babe rătăcite. La Turceni, un oraş în care se află Complexul Energetic la care Manţog este director adjunct, parcul auto al termocentralei se transferase în ziua scrutinului în faţa Casei de Cultură din localitate, acolo unde existau două secţii de votare. Cu aceste maşini, ale unei societăţi a statului, democrat-liberalii asigurau transportul la urme.

Maşinile sunt înmatriculate cu SET, iar social-democraţii au depus deja plângere la Poliţie pentru a verifica unde se aflau aceste autoturisme în ziua alegerilor.

httpwww.jurnalul.ro/stire-politic/oficial-din-bec-la-chermeza-cu-basescu-510951.html


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iunie 12, 2009, 01:32:32
Un titlu foarte bine ales pentru un articol care ne descrie o realitate revoltator de trista:

CHEF Doamna lui Băsescu din BEC explică şpriţul electoral din seara alegerilor
Pandemia de tupeu: „În timpul liber, fac ce vreau!“

de Mădălina DÂRVARU
Ana Maria Pătru, vicepreşedinte al Autorităţii Electorale Permanente şi membru în Biroul Electoral Central, a chefuit în noaptea alegerilor la Pescăruşul, alături de preşedinte, premier şi candidaţii democrat-liberali. Pedeliştii nu-şi mai amintesc cine a chemat-o pe doamna Pătru, doamna Pătru spune că în timpul liber face ce vrea

Doamna Ana Maria Pătru nu era vreo vedetă politică naţională până în seara alegerilor, chiar dacă, în 2007, organizaţia PD Vâlcea, din care făcea parte, o propusese pentru un loc în Parlamentul European. Neşansa a făcut ca locul să fie neeligibil, şansa în schimb a ajutat-o ca la doar câteva luni să fie numită de preşedintele Băsescu la Autoritatea Electorală Permanentă. Tot întâmplarea a făcut ca Autoritatea Electorală Permanentă să o trimită ca reprezentant în Biroul Electoral Central al alegerilor europarlamentare. O slujbă de câteva zile, cu program fix, din câte am aflat de la domnia sa. În seara alegerilor, doamna Pătru, după ce a terminat programul, a fost invitată la petrecerea pe care Traian Băsescu a dat-o într-un restaurant în cinstea victoriei fiicei sale în alegeri şi a pedeliştilor. Cine a invitat-o, pedeliştii nu îşi mai amintesc şi oricum nu prea contează. „Din punctul meu de vedere, nu era nicio problemă să fie acolo”, a comentat democrat-liberalul Cristian Boureanu, prezent şi el la masă. „Nu am nimic de comentat pe subiectul acesta, întrebaţi-o pe Ana Maria Pătru”, a spus şi Elena Udrea. Ceea ce am şi făcut, la ceremonia de înmânare a diplomelor de europarlamentar organizată ieri de BEC, de la care doamna Pătru nu a lipsit. „În timpul meu liber, fac ce vreau!“, a fost reacţia dânsei.

Ea a susţinut că la acea oră se terminase procesul electoral. Tot mai iritată de întrebările presei, ea a acuzat "campania de presă" care ar fi fost declanşată împotriva ei şi a explicat că, întrucât are un singur vot în BEC, nu are cum să influenţeze în niciun fel rezultatele sau contestaţiile. „Nu sunteţi de vină dumneavoastră, ci persoanele care v-au instigat împotriva mea, care nu cunosc legea şi nici măcar nu fac un efort să o cunoască“, a comentat ea. “Păcat că cei care vă instigă nu fac un efort să citească legea”, a încheiat ea, grăbită. Preşedintele BEC nu a dorit să comenteze incidentul, în vreme ce purtătorul de cuvânt al Biroului Electoral Central, Marian Muhuleţ, a declarat că vicepreşedintelui AEP nu i se poate imputa nimic. „Judecătorii şi ceilalţi au avut program liber după şedinţa de la 20:30. După anunţarea rezultatelor finale prin intermediul televiziunilor, adică după rezultatele ieşite din exit-poll, membrii BEC au plecat fiecare pe la casa lui, la activităţile pe care au dorit să le desfăşoare ulterior“, a explicat el.

Liderii PD-L nu ştiu cum a ajuns la masă Ana Maria Pătru
Pedeliştii contactaţi de Gândul fie nu comentează, fie declară că nu au nicio idee cu cine au stat la masă. “Din punctul meu de vedere nu era nicio problemă să fie acolo”, ne-a declarat Cristian Boureanu, menţionând că nu ştie cine a invitat-o, întrucât Pătru sosise deja atunci când el, împreună cu Vasile Blaga şi Gheorghe Albu, au ajuns. “Nu am nimic de comentat pe subiectul acesta, întrebaţi-o pe Ana Maria Pătru”, a spus şi Elena Udrea.
La rândul său, Elena Băsescu a refuzat să comenteze, explicând că nu vrea să strice „solemnitatea“ momentului, ea fiind chestionată pe această temă la ceremonia de înmânare a certificatelor de europarlamentar. “Sunt conştientă de campania negativă de presă împotriva mea”, a adăugat ea, promiţând o conferinţă de presă „care va lămuri toate aspectele“. Incidentul a fost valorificat de liderul PNL Crin Antonescu, care a apreciat că „s-a depăşit orice limită a tupeului şi a nesimţirii”. „Într-un stat în care preşedintele însoţeşte la vot un candidat, în care vicepreşedintele AEP şi membru în BEC, în seara în care se numără voturile, chefuieşte împreună cu un candidat, cu preşedintele ţării şi cu reprezentanţii unui partid competitor în alegeri (...) este foarte clar că ni se pune foarte limpede alternativa: ne înscriem toţi la PD-L şi atunci poate putem să câştigăm alegeri, poate putem să fim miniştri, chiar dacă suntem condamnaţi de un tribunal, poate putem să nu fim disponibilizaţi şi poate că unii norocoşi ca doamna Pătru şi domnul Boureanu prindem şi un loc la masa cu şpriţul preşedintelui unde primul ministru e chemat să cânte la ora 2 noaptea“, a conchis preşedintele PNL.
AEP a fost de-a lungul anilor în atenţia presei din cauza scandalurilor şi a intereselor care roiesc în jurul instituţiei. Preşedintele AEP, Octavian Opriş, fost senator PSD, a fost instalat la conducerea instituţiei cu sprijinul lui Viorel Hrebenciuc. Până la schimbarea celor doi vicepreşedinţi PSD şi înlocuirea lor cu Ana Maria Pătru – numită de şeful statului – şi Marian Muhuleţ – nominalizat de fostul premier Călin Popescu Tăriceanu - AEP a fost considerată „un cuib de pesedişti”.

http://www.gandul.info./actualitatea/pandemia-de-tupeu-in-timpul-liber-fac-ce-vreau.html?3927;4533324


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iunie 12, 2009, 01:39:20
Am anexat si un sondaj initiat la inceputul anului. Daca ar fi realizat acum, primul raspuns ar avea si mai multi adepti. Are meritul ca a pus o intrebare intemeiata: Considerati ca partidele politice romanesti sunt, de fapt, niste organizatii infractionale?


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iunie 14, 2009, 01:03:51
Sa ne coasem buzunarele!

Unchiul Sam ne trimite un „doctor“ în lobby

Preşedintele american Barack Obama l-a propus pe avocatul Mark Gitenstein pentru funcţia de ambasador al Statelor Unite în România, informează site-ul Casei Albe.

Presa americană scria ieri că numirea este una politică:Gitenstein nu este un diplomat de carieră, ci un avocat care lucrează în firma Mayer Brown. Pentru a fi validat în funcţie, Gitenstein are nevoie de avizul Comisiei de Politică Externă din Senatul american,de votul în plen, dar şi de acceptul Departamentului de Stat. Ultimul pas, conform procedurilor diplomatice, este acceptarea acestuia de către preşedintele Băsescu.

„Donatorul" lui Hillary Clinton
Gitenstein a fost la începutul anului principala propunere a preşedintelui Obama pentru a ocupa funcţia de şef al unei direcţii din Departamentul pentru Justiţie.Mai multe organizaţii non-guvernamentale americane, în fruntea cărora s-a aflat fundaţia „Public Citizen“, au lansat însă o campanie virulentă la adresa lui Gitenstein, acuzat că ar fi făcutlobby procorporatist în Congresul american, pentru US Chamber of Commerce, AT&T şi Merrill Lynch.Lobby-ul făcut de Gitenstein contravine intereselor contribuabilului american,favorizând lipsa de transparenţă.

Gitenstein este o persoană controversată la Washing ton încă din anii `90. În timpul mandatuluilui Bill Clinton a făcut lobby pentru o lege, despre care actualul vicepreşedinteamerican Joe Biden spunea că „permite corporaţiilor să mintă investitorii“. Instituţia lobby-ului este legală în Statele Unite, însă în ultimii ani presa a dezvăluit numeroase scandaluri în care aufost implicaţi lobby-şti şi congresmeni americani.

Cel mai cunoscut nume din industrie este cel al lui Jack Abramoff, care a pledat vinovat în 2006 pentru conspiraţie la mituirea unor oficiali americani.Legiuitori, atât republicani, cât şi democraţi, au primit atenţii de sute de mii de dolari, ce au constat în cadouri, cursuri de golf sau concedii plătite.

Presa americană scria ieri că, în timpul campaniei electorale, Gitenstein a donat peste 4.000 de dolari vicepreşedintelui Joe Biden şi aproximativ 1.500 lui Hillary Clinton. Gitenstein este expert al „Brookings Institution“,fiind recunoscut în lumea academică pentru lucrarea „A matter of Principle“.

http://www.adevarul.ro/articole/unchiul-sam-ne-trimite-un-doctor-in-lobby.html

Ce spun comentatorii

13 Iun 2009, 08:34
gogu
wellcome master !
Eu zic ca licuriciul cel mare se ia prea in serios ....nici nu e nevoie sa fii "doctor" in loby.... ca sa -i faci pe slugoi sa iti pupe talpile ....

13 Iun 2009, 07:57
marin gabriel
comentariu
tradus in romana nu inseamna trafic de influienta?



Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Februarie 06, 2010, 15:51:18
Alte aspecte care pot arunca un plus de lumina asupra legaturile tenebroase care s-au realizat (mai pe ascuns, mai pe fata) intre anumiti politicieni de la noi, inclusiv presedintele Basescu si mafia tiganeasca. Informatia o am de pe blogul "Bataiosul", http://bataiosu.wordpress.com/2010/01/27/aim-harta-noii-ordini-europene/. Blandetea justitiei in ceea ce-i priveste pe infractorii tigani, la nivel de politie, parchete si chiar judecatorii, se pare ca are niste explicatii, dar unele care sunt tinute in secret. Noi, oamenii de rand, nu avem acces la ele pentru ca, probabil, daca le-am cunoaste am da de pamant cel putin cu doua puteri din stat: cu cea politica si cu Justitia.

AIM: Harta Noii Ordini Europene

Oltenia se va transforma in tara tiganilor * Ardealul va ajunge la Ungaria * O parte din Basarabia se va uni cu ce va ramane din Romania * Majoritatea evenimentelor descrise in ciudatul document s-au produs sau sunt pe cale sa se produca * Spionul care a furnizat harta a murit in accidentul aviatic de la Balotesti

La inceputul lunii decembrie 1989, presedintele Romaniei socialiste, Nicolae Ceausescu, a primit din partea lui Iulian Vlad un raport despre discutiile din Malta dintre celor doua mari super-puteri de la acea vreme, Statele Unite si URSS. Raportul vorbeste despre ”un nou echilibru pe continentul european”, respectiv ”redefinirea sferelor de influenta”. Documentul a fost facut public si nu insistam asupra lui. Ceea ce nu se stie, este faptul ca alaturi de informatiile mai sus amintite, spionii romani care s-au ocupat de operatiunea ”Malta” au mai adus si o harta. Acest document a produs pe plan intern, in timp, demisia unui sef de Mare Stat Major al Armatei Romane si o catastrofa aeronautica: cea de la Balotesti, din 1995. Pe plan extern, tot ceea ce continea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale sa se produca. Va prezentam o reproducere a documentului care se afla la biblioteca din Bucuresti a Miscarii Legionare.
Pe 31 octombrie 2000, generalul de corp de armata Mircea Chelaru, la vremea respectiva sef al Marelui Stat Major al Armatei, a anuntat o conferinta de presa ad-hoc, seara tarziu. El a declarat, spre uluirea asistentei, ca structuri de tip mafiot incearca sa destabilizeze Romania si sa enclavizeze sudul Olteniei. Adica sa constituie o veritabila ”Republica a Olteniei”. Generalul nu a dat alte amanunte. La cateva ore, in replica, a venit raspunsul Ministerului de Interne, prin generalul Mircea Muresan, care a spus ca ”se poate vorbi de elemente de crima organizata, generate de nivelul scazut de trai, de saracie. Este vorba despre recuperatori, traficanti de droguri si cei implicati in fenomenul prostitutiei. Daca nu tinem sub control fenomenul, in timp, e posibil sa devina un pericol”. A doua zi, pe 1 noiembrie 2000, Mircea Chelaru si-a dat demisia din functia de sef al Marelui Stat Major al Armatei. Despre ce era vorba? In 1992, William B. Wood, geograf sef al Departamentului de Stat american (fost ambasador SUA in Afganistan), dadea publicitatii o harta cu noile granite ale statelor Europei, granite care ar fi trebuit modificate in virtutea intereselor strategice de dupa caderea blocului comunist. Adica intelegerea de la Malta.
Pe scurt, se preconiza ca: Scotia devine independenta; o parte a Irlandei de Nord se uneste cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franta; Tara Bascilor si Catalunia se desprind de Spania; Italia se divide in zona de nord si zona de sud; Belgia se divide in Flandra si Wallonia; Cehoslovacia se rupe in doua; Kaliningrad va fi o zona autonoma in cadrul Rusiei; Kosovo se alipeste Albaniei; Transilvania devine parte a Ungariei; actualele judete Dolj, Caras-Severin si Timis se desprind de Romania si devin o tara a tiganilor; partea vestica a Basarabiei revine Romaniei; partea estica a Basarabiei, inclusiv Transnistria, devin zona autonoma ”Dniester” in cadrul Ucrainei.
Publicatia franceza ”L′evenement de Jeudi” arata harta mai sus mentionata, in octombrie 1992. Peste Romania de sud-vest scrie ”Tigani”. Un asemenea document primise Ceausescu si despre el vorbea si generalul Chelaru.

Ce spune harta si ce s-a intamplat
Iata paralele dintre datele hartii mai sus amintite si evenimentele de pe batranul continent, din 1990 pana astazi:
- In 1993 Cehoslovacia a disparut de pe harta lumii si au aparut Cehia si Slovacia. Pasnic.
- Divizarea Iugoslaviei, asa cum vorbea documentul, a fost efectul unui sir de conflicte armate incepand cu 1990, cand Germania recunoaste prima independenta Sloveniei si Croatiei. In 1991 incepe razboiul dintre sarbi si croati, iar in 1992 cel dintre sarbi si bosniaci.
- In 1996 mafia albaneza preia controlul traficului de droguri din Balcani.
- In 1999 au loc bombardamentele NATO din Serbia.
- In februarie 2008 Kosovo isi declara independenta fata de Serbia, cu recunoasterea UE si SUA. Este foarte posibil sa se uneasca cu Albania in urmatoarea perioada.
- In noiembrie 2007, premierul regional scotian Alex Salmond, seful Partidului National Scotian (SNP), a vorbit pentru prima oara despre un calendar de separare de Marea Britanie si a prezis ca Scotia va fi independenta peste 10 ani, respectiv in 2017. Salmond a promis organizarea unui referendum asupra independentei Scotiei inainte de alegerile regionale din 2011.
- In noiembrie 2007 flamanzii din Belgia au aprins scanteia scindarii – deputatii flamanzi au votat o lege care vizeaza reducerea drepturilor de vot ale francofonilor. Acest lucru s-a intamplat pentru prima oara de la independenta Belgiei, in 1830.
- In vara anului 2009, guvernul Berlusconi a fost zguduit de un scandal care a readus in actualitate ideea secesiunii dintre sudul si nordul Italiei.
- “Eliberarea” bretonilor, considerati urmasi ai celtilor veniti din insulele britanice, de sub “opresiunea franceza” este sustinuta de Armata Revolutionara Bretona, care si-a inceput activitatea inca de la inceputul anilor 1970. Nascuta ca o copie fidela a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), organizatia bretona apartine aripii extremiste a miscarii nationaliste Emgann, miscare al carei obiectiv este independenta Bretaniei fata de Franta.
- In anul 2009 locuitorii din mai multe zone ale Cataloniei au participat la un referendum ”simbolic” privind independenta acestei regiuni fata de guvernul de la Madrid.
- ”Situatia din Craiova a scapat de sub control si cred ca nu mai poate fi stapanita. Nu mai ai curaj sa iesi seara pe strada”. Afirmatia apartinea presedintelui Consiliului Judetean Dolj, Ion Preoteasa, si era legata de escaladarea luptelor de strada intre clanurile mafiote din Banie in ultimele luni ale anului 2007. Au urmat anii 2008 si 2009, cand razboaiele dintre clanurile de tigani din Craiova s-au derulat chiar in centrul orasului, langa Tribunalul Judetean, in plina zi.

Chelaru: ” Oltenia urma sa se desprinda de Romania in decembrie 2000”
Generalul Mircea Chelaru (foto): ”La vremea respectiva (octombrie 2000) aveam informatii precise despre enclavizarea sudului Olteniei, si nu numai, de comunitati compacte de rromi, cu implicarea unor structuri de tip mafiot. Pe vreme de pace, rolul armatei e acela de a produce starea de descurajare a unor potentiali agresori. Tocmai in acest sens am convocat acea conferinta de presa, pentru a descuraja, pentru a atrage atentia acelor structuri ca se stie despre ele si ca exista modalitati de anihilare a lor. Demisia mea a fost legata de acea declaratie. Regret ca am avut dreptate. Fenomenul enclavizarii e real. Oltenia urma sa se desprinda oficial de Romania in decembrie 2000, iar Strehaia urma sa devina capitala enclavei. Din cate stiu, nu s-a renuntat inca la acest plan. In Romania s-au facut si se fac greseli politice ce intra in categoria erorilor istorice care, tare ma tem, nu se vor putea spala decat cu sange”.
Generalul Mircea Chelaru, nascut in 1949, este doctor in stiinte militare si a absolvit – pe langa Scoala Superioara de Ofiteri si Academia Militara din Romania – Colegiul de Studii Strategice si Economice de Aparare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate „George C. Marshall” din Germania, precum si cursuri internationale de drept militar. In anul 1990 a fost director al Diviziunii III de contraspionaj la Serviciul Roman de Informatii. A fost seful Marelui Stat Major al Amatei in anul 2000. Din anul 2008 este general cu patru stele, in rezerva.

De ce a disparut dosarul Balotesti?
Din informatiile pe care le detinem, spionul roman care i-a adus lui Iulian Vlad si prin acesta, lui Ceusescu, acele date de la Malta, in 1989, a decedat in catastrofa aeronautica de la Balotesti. Citam declaratia unei persoane care cunoaste detalii din interiorul sistemului: „Omul care a adus informatiile de la Malta in 1989 se afla in Airbusul care s-a prabusit la Balotesti in 1995. Nu a fost un accident aviatic, a fost un act terorist, o executie, era vizata chiar persoana care era implicata in actiunea romaneasca de spionaj de la Malta”. O aeronava cu destinatia Bruxelles s-a prabusit, la 31 martie 1995, in jurul orei 9.00, in apropierea Aeroportului International Bucuresti Otopeni, dupa aproximativ doua minute de la decolare. In accident si-au pierdut viata toti membrii echipajului, cei 49 de pasageri, majoritatea belgieni, inclusiv consulul Ambasadei Belgiei la Bucuresti, dar si functionari ai Comisiei Europene. Aeronava, fabricata in 1987, apartinea Companiei TAROM si efectua zboruri regulate Bucuresti – Bruxelles.
Desigur, este greu de crezut ca in Romania am putea asista la o asemenea desfasurare complexa de forte, ca in filmele de spionaj, dar… Ce scrie presa in 20 mai 2008: ”Dosarul celei mai mari catastrofe aviatice din Romania, accidentul de la Balotesti, este de negasit. Consiliul Superior al Magistraturii incearca sa afle cum au disparut documentele, inainte ca procurorii sa se pronunte asupra cauzelor care au dus la catastrofa aviatica”. Timp de mai multe luni au fost luate la puricat arhivele Parchetelor Tribunalului si Curtii de Apel Bucuresti, dar si cele ale Parchetului Curtii Supreme. Verificarile au dus la concluzia ca dosarul accidentului aviatic nu a fost solutionat de niciunul din aceste parchete. Cat despre dosarul in sine, acesta s-a evaporat din arhivele celor trei unitati de Parchet care au preluat pe rand fraiele investigatiei. Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a decis ca procurorii sa reconstituie documentele care lipsesc. Nu s-a specificat cum sa le reconstituie…
Romania a scapat, deocamdata, de liniile noii ordini europene trasate pe aceasta harta blestemata. Reamintim insa o idee aristotelica, conform careia o comunitate in care dispare justitia este pe cale de disolutie, in contextul in care Romania este in acest moment cel mai corupt stat din Uniunea Europeana, iar nivelul de trai este in prabusire.
sursa: AIM


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Februarie 06, 2010, 16:02:54
Desigur, putem sa nu discutam aceste subiecte, sa trecem sub tacere problemele reale cu care se confrunta Romania, tot asa cum omul poate sa nu se spele, pana-l mananca paduchii. Tine de vointa sau, mai de graba, de prostie.


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Februarie 06, 2010, 16:27:03
Dupa ce ati vazut imaginile atasate, va rog sa meditati la urmatoarea propunere. Trebuie sa le "multumim" celor care i-au acordat lui Basescu un al doilea mandat de presedinte, caci, cu ajutorul lui si a familiei lui, am ajuns sa fim jigniti si agresati psihic si fizic la noi acasa. Imaginile cu familia prezidentiala in compania interlopilor din etnia tiganilor sunt o insulta adusa noua, tuturor romanilor si europenilor, precum si o subminare a climatului de drept care ar trebui sa domneasca in Uniunea Europeana. Daca am face o "Lista a rusinii" cu politicienii hoti, imbecili si tradatori din Romania, cred ca ar fi firesc sa facem una si cu cei care i-au votat. Cred ca asa ar fi corect.


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: bambilici din Februarie 06, 2010, 17:02:27
Imagini, ok. Dar ai uitat sa atasezi chiar harta. Remediez eu situatia dle.


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: bambilici din Februarie 06, 2010, 17:25:50
Sub titlul de "Un document incendiar care circulă pe Internet", ziarul Tricolorul publica informatiile care apar pe blogul dlui Bataiosu Marian. Dar in ziar mai e un fragment, pe care nu-l vad pe blog. http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=3439&format=html

De ce ne urăsc fiii celor
care au bolşevizat România?
Imediat după evenimentele din decembrie 1989, în peisajul mediatic au apărut voci care au început să ne răstălmăcească istoria, minimalizînd şi denaturînd faptele de glorie ale înaintaşilor, să ne defăimeze personalităţile devenite simboluri şi valori ale spiritualităţii româneşti şi, în general, să-i prezinte pe români ca un popor necivilizat, fără cultură, fără demnitate. La început, mai timide, aceste atacuri au crescut, treptat, în agresivitate, ajungîndu-se ca, astăzi, ele să devină un fapt obişnuit, de care nu se mai simt deranjaţi nici măcar cei direct vizaţi, adică românii. Constrînşi să se îngrijească de propria existenţă, sub presiunea unui individualism impus aproape cu brutalitate de activiştii neoliberalismului postdecembrist, mulţi dintre ei nu şi-au mai dat seama că în România se instaura, cu ficare acţiune politică sau aşa-zisă reformă administrativă, economică, culturală etc., un regim de ocupaţie. N-au sesizat, deşi s-au străduit unii să le deschidă ochii, că atacurile din ce în ce mai virulente asupra valorilor noastre culturale au fost gîndite tocmai să înlesnească realizarea acestui obiectiv. În acest scop, trebuiau demolaţi stîlpii de rezistenţă ai unităţii şi coeziunii poporului, ai credinţei sale strămoşeşti, ai dorinţei sale de a trăi într-o ţară liberă şi independentă, în care să se simtă stăpîn pe munca şi bogăţiile sale, valori pentru care şi-au dat viaţa generaţii întregi de înaintaşi.
Mulţi au fost duşi în eroare de aceste atacuri perfide, ajungînd chiar să creadă că trecutul istoric al poporului român, în spiritul căruia au fost educate atîtea şi atîtea generaţii de români, ar fi fost glorificat, artificial, de propaganda comunistă. Campania furibundă de condamnare a fostului regim, ce a reprezentat, practic, suportul ideologic al acţiunilor de demolare a structurilor instituţionale ale statului, s-a dovedit a fi extrem de benefică şi pentru propaganda denigratoare îndreptată împotriva valorilor definitorii ale neamului românesc.
A trebuit, însă, să treacă 20 de ani, să vedem ţara prăbuşită, cu economia devastată, cu bogăţiile ei în mîna a tot felul de aventurieri străini, cu valorile noastre spirituale defăimate, cu învăţămîntul, cultura, sănătatea şi chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca să ne dăm seama că tot ceea ce a început în acel decembrie nefericit pentru poporul român n-a fost nimic altceva decît o agresiune de mari proporţii, care continuă şi în prezent şi care nu are alt scop decît să ne piardă ca neam, pentru ca aceste teritorii şi cine or mai rămîne pe ele să ajungă pentru totdeauna sub stăpînire străină.
Dacă mai sînt unii care se îndoiesc de această perspectivă şi nu înţeleg că tot dezastrul ce s-a produs în ultimii 20 de ani este rezultatul unor acţiuni premeditate, le supun atenţiei, ca un argument suplimentar, o scurtă analiză asupra unora dintre cei mai aprigi detractori şi defăimători ai neamului românesc.
În primul rînd, cred că nu-i o simplă coincidenţă că, în marea lor majoritate, aceştia sînt fiii celor care, tot într-un moment greu pentru ţară, respectiv spre sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial, au impus, de asemenea, României un regim de stăpînire străină, făcîndu-se cunoscuţi prin zelul lor nemăsurat faţă de ocupantul sovietic. Activişti ai bolşevizării ţării şi duşmani ai poporului român, aceştia ne-au rămas în amintire prin cunoscutele fapte criminale din anii '50, ce au urmărit anihilarea fizică a intelectualităţii, considerată, pe bună dreptate, stîlpul rezistenţei naţionale. A se constata că analizele şi rechizitoriile asupra acestor grave evenimente i-au ocolit, cu premeditare, pe adevăraţii vinovaţi. Au fost supuşi, însă, oprobriului public tot românii, care, din ignoranţă, au devenit victime ale manipulării şi au fost folosiţi în asemenea acţiuni barbare.
Adevăraţii criminali de atunci şi-au dus traiul tihnit pînă la adînci bătrîneţe şi şi-au lăsat urmaşi de nădejde, care le continuă "opera" şi în vremurile noastre. Iată, doar, patru dintre aceste nume: Leonte Tismăneanu, născut Leonid Tismineţki, Walter Roman, născut Neuländer, Dionis Patapievici, născut Denys Patapiewicz, şi Mihai Oişteanu, născut Mihail Oigenstein. Ce au ei în comun? În primul rînd, faptul că toţi sînt evrei, proveniţi din teritoriile unde sovieticii şi-au pregătit acţiunile împotriva României, toţi, după 1964, şi-au românizat numele pentru a-şi ascunde originea, dar, mai ales, crimele săvîrşite în perioada de bolşevizare a României, toţi au ajuns, cu sprijinul Moscovei şi al NKVD-ului, pe trepte înalte ale ierarhiei de partid, toţi şi-au lăsat cel puţin cîte un urmaş cărora le-a transmis atitudinea lor ostilă faţă de români şi misiunea de a continua să-i duşmănească.
Anul 1964 a marcat începutul unei perioade de dezgheţ în politica statului comunist. Românii din nomenclatura de partid şi-au întărit poziţiile şi au început să imprime propagandei şi ideologiei de partid un caracter naţional din ce în ce mai pronunţat. S-au recunoscut şi au fost condamnate chiar şi o parte din greşelile şi crimele trecutului. România se distanţa tot mai mult de Moscova şi stabilea relaţii cu lumea occidentală. Concomitent, aparatul de partid şi instituţiile statului au fost curăţate de elemente alogene, barîndu-se, totodată, prin subtile pîrghii administrative, accesul etnicilor minoritari în funcţii importante. În aceste condiţii, indivizi ca aceia nominalizaţi mai sus şi-au pierdut poziţiile dominante în partid şi, o dată cu ele, privilegiile importante de care beneficiau. Desigur, n-au fost aruncaţi în stradă din locuinţele luxoase pe care le ocupau, aşa cum au făcut odraslele lor cu românii după 1990, dar nici nu li s-a mai permis desfrîul şi opulenţa cu care se obişnuiseră şi, mai ales, favoarea pe care le-o dădea puterea.
Cei care le-au făcut această "neplăcere" erau tocmai românii, pe care ei îi urau genetic şi lucru acesta n-aveau cum să-l uite. Unii au mai apucat momentul răzbunării din decembrie 1989, aşa cum a fost Silviu Brucan, alt evreu cu nume schimbat, alţii au lăsat pe seama urmaşilor duşmănia împotriva românilor şi, din cîte se constată, aceştia se dovedesc extrem de zeloşi în a-şi executa aceste obligaţii testamentare. Îi recunoaştem, prin ostilitatea ce o manifestă faţă de români, prin înverşunarea cu care încearcă să ne înstrăineze de valorile naţionale şi, în general, prin răul imens făcut ţării în aceşti 20 de ani, pe indivizi ca Vladimir Tismăneanu, Petre Roman, Horia Roman Patapievici sau Andrei Oişteanu. Sînt binecunoscute blasfemiile lor împotriva personalităţilor istorice, culturale, teologice etc. care ne-au marcat istoria şi ne-au ridicat spiritualitatea naţională ce ne dă identitate, legitimitate şi ne plasează în rîndul naţiunilor civilizate etc.
Şi ei, ca şi bolşevicii din care, biologic, se trag, tot de pe funcţii de autoritate îi duşmănesc pe români. Puterea ce le-o conferă aceste funcţii le permit să acţioneze cu mai multă eficienţă şi, totodată, să beneficieze de privilegii şi să ducă un trai opulent pe seama poporului pe care-l batjocoresc prin cele mai infame expresii. Dacă părinţii lor i-au duşmănit pe români în numele comunismului, iată că ei o fac de pe poziţie de anticomunişti. Numai vectorul s-a schimbat, scopul a rămas însă acelaşi, adică să-i menţină pe români într-o stare de înapoiere culturală pentru a-i putea domina.
Pentru români se pun, însă, nişte întrebări: de ce tocmai Patapievici, cel care s-a afirmat deschis ca denigrator al neamului românesc, a fost numit şi reinvestit în funcţia de preşedinte al Institutului Cultural Român, organism care ar trebui să ne promoveze cultura şi valorile în lume şi de care el, de fapt, se foloseşte pentru a ne batjocori şi a ne expune în ipostaze umilitoare? De ce o altă odraslă de bolşevic, în speţă Tismăneanu, a ajuns "inchizitorul" comunismului, folosindu-se de această ocazie, autoritate şi, bineînţeles, fonduri substanţiale, pentru a-i ataca, de fapt, tot pe români? De ce şi celelalte odrasle de bolşevici se situează bine în zona privilegiaţilor postdecembrişti, nimeni nu-i deranjează cu nimic, ocupă funcţii importante, duc un trai opulent pe seama românilor pe care continuă să-i umilească cu abjecţiile lor anticomuniste? Sînt întrebări la care ar trebui să răspundă cel care le-a încredinţat aceste funcţii şi continuă să-i încurajeze în acţiunile lor, deşi acestea oripilează tot mai multă lume. Sînt, desigur, întrebări retorice pentru că şi individul numit Băsescu Traian, prin tot ceea ce face, se poziţionează împotriva intereselor poporului român. În aceste condiţii ar trebui să-i întrebăm pe cei care l-au votat pe acest individ dacă nu cumva prestaţia lui începe să-i dezamăgească, dacă nu cumva încearcă un sentiment de culpabilitate faţă de răul ce s-a abătut asupra ţării.

ALEXANDRU AMITITELOAIE

Copyright Tricolorul



Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: buzdugan din Februarie 06, 2010, 20:55:59
Dupa ce ati vazut imaginile atasate, va rog sa meditati la urmatoarea propunere. Trebuie sa le "multumim" celor care i-au acordat lui Basescu un al doilea mandat de presedinte, caci, cu ajutorul lui si a familiei lui, am ajuns sa fim jigniti si agresati psihic si fizic la noi acasa. Imaginile cu familia prezidentiala in compania interlopilor din etnia tiganilor sunt o insulta adusa noua, tuturor romanilor si europenilor, precum si o subminare a climatului de drept care ar trebui sa domneasca in Uniunea Europeana. Daca am face o "Lista a rusinii" cu politicienii hoti, imbecili si tradatori din Romania, cred ca ar fi firesc sa facem una si cu cei care i-au votat. Cred ca asa ar fi corect.
!!!Mr Nor,nu te mai votez ca forumistul nr:1. ;D Sunt cateva milioane bune de cetateni romani,care au votat cu Basescu.Chiar toti trebuie trecuti pe lista rusinii,doar pentru ca au dat votul lor lui Traian Basescu?.Nu esti putin cam aspru si partinitor?.Adversarii lui din campania electorala,sunt toti"fete mari"?.Esti sigur ca ai dreptul moral sa-i mustruluiesti chiar pe toti pentru crezul lor?.Sau poate pentru votul lor impotriva mafiei rosii(mai rosie decat in partea de centru dreapta)?.Vezi ca nu ma feresc sa spun ca mafia este trans-partinica.Mafia-i prezenta in toate partidele.Dar eu si acele cateva milioane de votanti pro Basescu,am dorit ca cineva sa sparga mafia rosie;sa-i mai taie din tentacule,ca prea s-a generalizat.Daca Base scoate brisca si la mafia portocalie,asa cum se intrevede;Eu personal ai iert celelalte greseli,sau mai bine zis,inchid ochii la ele strangand din dinti.Oricum,Mr Nor,esti in contradictie cu milioane de cetateni ai romaniei,s-ar putea sa aiba si ei dreptatea lor.


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Februarie 06, 2010, 21:51:23
Nu-i o suparare. Am mai spus ca eu nu ma consider "forumistul nr:1" de aici. Deci paguba-n ciuperci. In opozitie cu numarul respectiv de romani am fost mai tot timpul si in mai toate imprejurarile. Nu uita ca PCR-istii tot cam atatia erau. Deci cum sa nu fiu in opozitie cu ei? Iar daca am merge pe logica domniei tale, nu scapa din vedere ca si reciproca e valabila, pentru ca si votantii de partea cealalta erau tot cam atatia (poate mai multi). Pentru ei nu ai retinere, ei nu sunt oameni?
Despre mustruluiala. Am dreptul sa-i mustruluiesc pe aproape toti si oricine o are, pentru ca stiau prin ce s-a afirmat Basescu in evolutia lui "profesionala" si politica. Securitate, PCR, nomenclatura, facilitarea venirii minerilor in Bucuresti in mandatul sau de ministru al transporturilor, furtul flotei tot in minesteriatul sau, "aici sunt banii dumneavostra" (http://www.youtube.com/watch?v=pWWPJinz1eA), "nu avem nevoie de autostrazi", promiscuitate la Primaria Capitalei si Palatul Cotroceni, parlament unicameral, aviditate nemasurata de putere si readucerea Romaniei in prag de dictatura prezidentiala. Toate acestea si multe altele erau cunoscute. Daca totusi l-au votat, pe lista cu ei (inclusiv cu domnia voastra, nu?), pentru ca au adus un mare deserviciu Romaniei si generatiilor viitoare, nu numai celor actuale, de romani.


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: buzdugan din Februarie 06, 2010, 22:25:08
!!!Cata duritate-n exprimare.Pai,daca ar fi asa duri,asa de porniti si neiertatori ca domnia ta,toti cei care nu au votat cu Basescu;ar trebuii sa ne asteptam la un "razboi civil".Si cand ma gindesc ca Geoana,principalul contra-candidat a lui Base e nepatat,mai ca-mi vine sa ma trec singur pe lista rusinii,da"numai dupa soacra si cumnatul lui,si eventual in urma fostului prezidentiabil Mirciulica.Se zvoneste prin psd ca-ar avea prbleme serioase acest Mirciulica.Si unele trec chiar granita.Si-i fiul generalului care a pus la dispozitia "emanatilor" din revolutie tunelurile din capitala;ca" le cunostea bine.Erau in fisa postului lui.Si inca multe altele,da"nu vreau sa ma contrez cu matale. ;D


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Februarie 06, 2010, 22:46:56
Nu sunt impotriva contrarilor. Uneori, duc la noi idei, orientari si pot asigura progresul. Nu optez pentru pacea cumintica a celor care se felicita pentru ce au facut la `89 si ce ar face daca de aici inainte daca nu stiu ce si nu stiu cum, asa cum propunea deunazi cineva pe forum. Dar nu sunt nici un dur, va inselati. In Revolutie m-am aruncat cu capul inainte, in genul "fie ce-o fi", dar am ramas pana la capat pentru ca cei din preajma mea, multimile, pe langa "Jos comunismul!" au scandat, uluitor si incredibil la ora aceasta, "Fara violenta!", motiv ne specific pentru cei duri.
Problema e ca nu avem o oferta politica valabila si nici candidati in care sa avem incredere. Solutiile iesirii din aceasta fundatura mortala sunt doua: o revolta sangeroasa generalizata (n-o agreez si n-o recomand) sau respingerea sistemului politic actual si a intregii clase politice. Neprezentarea la vot ar fi fost un inceput de solutie. Cu un milion de votanti la alegeri, nici Basescu si nici clasa politica n-ar fi avut vreo credibilitate. Pe de alta parte, intre o structura organizata piramidal a jafului si una cu doua centre, PSD-PNL, o prefer pe a doua pentru ca e e mai putin totalitara. Dar aceasta asa, la modul general, pentru ca sunt satul sa fiu torturat cu alegerea intre doua rele.
In concluzie, nu am optiuni politice in conditiile acestei oferte jalnice a spectrului politic din Romania actuala. Macar in timpul comunistilor puteam avea o optiune. Optasem pentru opozitie, asa muta cum era ea, strangeam din dinti dar stiam ca nu sunt cu ei. Prin orice forumular completat te destanuiai si se stia ca nu esti membru PCR. Exista si o forma tacita de respect a celor din preajma pentru asumarea acelui statut de paria al societatii socialiste multilateral dezvoltate. Acum te suspiciaza toti. Te declasifica orice optiune, "nu te mai votez ca forumistul nr:1", si esti dusmanit si cand, aparent, nu ai dreptate si cand ai. Si daca ajungi si in situatia de a nu sti cu ce vei platesti facturile la sfarsit de luna, parca nu ami ai chef sa raspunzi la interpelarile de pe forumuri. Deci, domnule tough, te poti considera avantajat ca am raspuns in starea si pe fondul sufletesc in care ma gasesc. Ca un calator prin lumea asta post, anti si neo, inchei tot cu o melodie a formatiei "Taxi", http://www.youtube.com/watch?v=7gA9G7AVH1s&feature=related. Auditie placuta.


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: buzdugan din Februarie 06, 2010, 22:57:55
!!!Mr Nor,imi place trupa "TAXI"!Da"stii ca interpretul este finul de cununie a lui Traian Basescu?.Pe bune!Hai sa ne impacam,ca avem cam aceleasi ofuri,da"cu nuante diferite!


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Februarie 06, 2010, 23:55:20
Pace sa fie. Privitor la interpret, sa stiti ca nu ma deranjeaza amanuntul amintit mai sus. Mi se pare un om care traieste pe picioarele sale si muzica pe care o face trupa imi place. Ce ne-am face daca am judeca totul prin prisma simpatiilor sau antipatiilor politice? Inainte de `89, ma dadeam in vant dupa inregistrarile lui David Oistrakh (si acum la fel), un mare violonist al lumii. Stiam ca e un comunist convins, evreu nascut la Odesa, in timpul Imperiului Tarist, dar crescut si dedicat doctrinei URSS. M-a deranja si imi mai bruiaza gandul acesta auditiile, dar reuseam si reusesc si acum sa trec peste amanuntul biografic de dragul darului ceresc cu care a fost inzestrat. Ce ne-am face daca am aplica regulile si optiunile dintr-un domeniu intr-altul? Dumnezeu a facut sa putem transcende anumite lucruri (anumite, nu pe toate, desigur), pentru a ne putea bucura de creatia sa si de darurile cu care ne-a binecuvantat.


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Februarie 07, 2010, 00:22:20
L-am dat exemplu doar pe David Oistrakh, dar pot completa cu pianistul Sviatoslav Richter sau Emil Giles (nascut tot la Odesa), la fel cum nu uit ca marele violoncelist Mstislav Rostropovici s-a nascut tot in URSS, desi a fost un mare luptator pentru libertate, ca multi alti artisti ai perioadei comuniste a Rusiei. Trebuie sa fim foarte atenti sa nu ne otravim singuri sufletele intr-o lume atat de violenta si impregnata de tot felul de sisteme, mai vizibile sau mai putin, ale raului. Gustul pentru nuante si simtul discernerii lucrurilor nu ne vor abate de la convingerile noastre si ne vor face sa fim mai intregi


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Februarie 07, 2010, 00:41:42
Am cautat si am atasat si fotografiile artistilor mentionati numai pentru a va atrage atentia ca subiectul este sensibil si foarte important. Sa nu urasti nu e usor lucru, iar a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti nu e chiar la indemana oricui. In aceste conditii, poate va intrebati cum de am propus o lista a rusinii? Simplu. Pentru ca oamenilor trebuie sa le atragi atentia cand gresesc si, o mare parte dintre ei, se vor indrepta. Cei care nu i-au atras atentia lui Ceausescu ca exagrereaza cu acel cult al personalitatii care ne exaspera pe toti, nu l-au iubit si nici bine nu i-au facut. Dintre mine si Patapievici (iertata-mi fie alaturarea), eu, criticul, sunt cel care-i vrea binele Presedintelui Romaniei, nu invers. Noapte buna, dar vegheati!


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: Diplomatul007 din Februarie 07, 2010, 10:02:22
Eu am citit si discutiile celor care au scris pe blogul respectiv si le gasesc interesante si mai documentate decat multe dintre cele de pe acest forum. Nu am avut timp sa fac o selectie, de aceea le reproduc integral.

14 Răspunsuri

2010 ianuarie 28 Romanu permalink
Am citit pe harta ta un detalui de articolul lui William B. Wood din Los Angeles Times, 25 August 1992! NU am gasit nimic din ce scrie pe harta cum ca ar fi scris de planul asta:
http://articles.latimes.com/1992/aug/25
si nici alte articole ale lui Wood. Daca e William Braucher Wood, asta e acum ambasador in Afganistan!
Planuri de genul asta au existat gramada in acea perioada 1989! Vroiau sparga si Romania in bucati! Numai Dumnezeu stie ce se intampla cu adevarat! E multa prostie si indiferenta in lume!
De exemplu ungurii si-au facut studii genetice sa-si dovedeasca rasa pura si au gasit ca au gene dominante de tigani la care se adauga gene de romani si germani! Neamul unguresc nu exista, nici nu a existat! A fost creat cu un scop precis si este protejat! Nu vezi ca de dezbinarea Ungariei nu se spune nimic, niciodata! Tara asta e ca si inexistenta in orice conflict! Si asta o face si foarte periculoasa!
Dar stim cine se afla in spatele lor! Inclusiv papa, care lucreaza la greu si acum contra Bisericii Noastre, A Serbiei, A Greciei! NU prea pricep cine ii protejeaza pe Bulgari! Ca si astia is mentinuti prin interes!

Eram numai curios sa gasesc articolul ala!

Multa sanatate!

2010 ianuarie 28 pepikul permalink
Nu inteleg, ce vrei sa sa spui prin cum ca ungurii nu au existat? nici eu nu ii inghit, dar faptul istoric o dovedeste cum ca ei au venit in sec 9 in Europa. Daca sti alta teorie a aparitiei lor, mi ar face placere sa o citesc. Nu o lua in nume de rau, eu chiar nu stiam de aceasta idee sustinuta de tine. mersi

2010 ianuarie 28 agerstress permalink
Asadar, se confirma conspiratia.

2010 ianuarie 28 Romanu permalink
@pepikul- Istoria oficiala a Ungariei pretinde ca ungurii sunt descendentii triburilor maghiare ce au migrat in Panonia in urma cu 1000 de ani. Alti istorici nu sunt de acord si sustin ca ungurii sunt o populatie europeana maghiarizata fortata de o elita politica aflata la conducerea zonei. Unul dintre acesti istorici, Paul Lendvai, scrie in cartea lui “The Hungarians” ca in timpul imparatului Iosif al doilea-1765-1790, “maghiarii” formau doar o treime din populatia Regatului Ungariei, in timp ce restul, de aproape 70% din populatia Regatului erau slavi(sarbi, slovaci), romani, germani sau tigani. Din pacate ungurii primesc o educatie nerealista si xenofoba si sunt facuti sa creada ca Regatul Ungariei era locuit doar de ei, cand in realitate “maghiarii” reprezentau doar o minoritate, ajunsa majoritara prin maghiarizarea fortata a celorlalte etnii din Regatul Ungar. Daca ne uitam la genetica, vom vedea ca de fapt in Ungaria “maghiarii” au avut un impact nesemnificativ asupra geneticii populatiei locale, si ca de fapt majoritatea ungurilor sunt fie slavi, fie romani, germani sau tigani.

Ce rasa erau maghiarii invadatori ai Panoniei?
Studiile genetice spun ca erau “uralici”, adica aveau haplogrupul N.
Ce sunt ungurii de azi? Acest studiu spun ca ungurii de azi sunt o populatie strans inrudita cu populatia balcanica sau cu cea central europeana, dar nu cu maghiarii.

Numele testului:

Y-chromosome analysis of ancient Hungarian and two modern Hungarian-speaking populations from the Carpathian Basin.

Unde puteti gasi acest studiu:
Ann Hum Genet. 2008 Jul;72(Pt 4):519-34. Epub 2008 Mar 27
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18373723?ordinalpos=1&itool=EntrezSystem2.PEntrez.Pubmed.Pubmed_ResultsPanel.Pubmed_DiscoveryPanel.Pubmed_Discovery_RA&linkpos=2&log$=relatedarticles&logdbfrom=pubmed

Cine sunt autorii studiului:

Csányi B, Bogácsi-Szabó E, Tömöry G, Czibula A, Priskin K, Csõsz A, Mende B, Langó P, Csete K, Zsolnai A, Conant EK, Downes CS, Raskó I. Institute of Genetics, Biological Research Center of Hungarian Academy of Sciences, Temesvári krt. 62, H-6726, Szeged, Hungary. http://us.mc620.mail.yahoo.com/mc/compose?to=bernadett_csanyi@yahoo.com

Scurta prezentare a acestui studiu:

The Hungarian population belongs linguistically to the Finno-Ugric branch of the Uralic family. The Tat C allele is an interesting marker in the Finno-Ugric context, distributed in all the Finno-Ugric-speaking populations, except for Hungarians. This question arises whether the ancestral Hungarians, who settled in the Carpathian Basin, harbored this polymorphism or not. 100 men from modern Hungary, 97 Szeklers (a Hungarian-speaking population from Transylvania), and 4 archaeologically Hungarian bone samples from the 10(th) century were studied for this polymorphism. Among the modern individuals, only one Szekler carries the Tat C allele, whereas out of the four skeletal remains, two possess the allele. The latter finding, even allowing for the low sample number, appears to indicate a Siberian lineage of the invading Hungarians, which later has largely disappeared. The two modern Hungarian-speaking populations, based on 22 Y-chromosomal binary markers, share similar components described for other Europeans, except for the presence of the haplogroup P*(xM173) in Szekler samples, which may reflect a Central Asian connection, and high frequency of haplogroup J in both Szeklers and Hungarians. MDS analysis based on haplogroup frequency values, confirms that modern Hungarian and Szekler populations are genetically closely related, and similar to populations from Central Europe and the Balkans. PMID: 18373723 [PubMed - in process]

2.
Un alt studiu in care este comparat ADN-ul prelevat din morminte “maghiare” cu ADN-ul ungurilor de azi. Concluzia studiului este ca in mormintele “maghiarilor” genetica uralica era prezenta doar la bogati, in timp ce populatia comuna avea haplogrupuri tipic europene. Acest lucru arata foarte clar ca “maghiarii” erau mai putin numerosi decat populatia ce exista deja in Panonia. De asemenea acest test spune ca “nu exista continuitate genetica intre invadatorii maghiari si populatia de azi a Ungariei”.

Numele studiului:
Comparison of maternal lineage and biogeographic analyses of ancient and modern Hungarian populations.

Unde il puteti gasi:
Am J Phys Anthropol. 2007 Nov;134(3):354-68

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17632797

Cine sunt autorii:
Tömöry G, Csányi B, Bogácsi-Szabó E, Kalmár T, Czibula A, Csosz A, Priskin K, Mende B, Langó P, Downes CS, Raskó I.Institute of Genetics, Biological Research Center of the Hungarian Academy of Sciences, 6726 Szeged, Hungary.

Scurta introducere:

The Hungarian language belongs to the Finno-Ugric branch of the Uralic family, but Hungarian speakers have been living in Central Europe for more than 1000 years, surrounded by speakers of unrelated Indo-European languages. In order to study the continuity in maternal lineage between ancient and modern Hungarian populations, polymorphisms in the HVSI and protein coding regions of mitochondrial DNA sequences of 27 ancient samples (10th-11th centuries), 101 modern Hungarian, and 76 modern Hungarian-speaking Sekler samples from Transylvania were analyzed. The data were compared with sequences derived from 57 European and Asian populations, including Finno-Ugric populations, and statistical analyses were performed to investigate their genetic relationships. Only 2 of 27 ancient Hungarian samples are unambiguously Asian: the rest belong to one of the western Eurasian haplogroups, but some Asian affinities, and the genetic effect of populations who came into contact with ancient Hungarians during their migrations are seen. Strong differences appear when the ancient Hungarian samples are analyzed according to apparent social status, as judged by grave goods. Commoners show a predominance of mtDNA haplotypes and haplogroups (H, R, T), common in west Eurasia, while high-status individuals, presumably conquering Hungarians, show a more heterogeneous haplogroup distribution, with haplogroups (N1a, X) which are present at very low frequencies in modern worldwide populations and are absent in recent Hungarian and Sekler populations. Modern Hungarian-speaking populations seem to be specifically European. Our findings demonstrate that significant genetic differences exist between the ancient and recent Hungarian-speaking populations, and no genetic continuity is seen. (c) 2007 Wiley-Liss, Inc.PMID: 17632797 [PubMed - indexed for MEDLINE

3.
Care este poporul cu care sunt cel mai inruditi ungurii?
Din testul urmator rezulta ca ungurii sunt cel mai apropiati genetic de INDIENII din India.
Se presupune ca locul de origine al slavilor este India, iar acest studiu demonstreaza ca intr-adevar, ungurii sunt cel mai apropiati genetic de indienii din India. Acest studiu este interesant pt ca a fost folosit cel mai mare numar de mostre de ADN, peste 1100.

Numele studiului:

Human Chromosomal Polymorphism in Hungarian Sample

Unde il puteti gasi:

Kamla-Raj 2006 Int J Hum Genet, 6(3): 177-183 (2006)

http://www.krepublishers.com/02-Journals/IJHG/IJHG-06-0-000-000-2006-Web/IJHG-06-3-177-280-2006-Abst-PDF/IJHG-06-3-177-183-2006-263-Decsey-K/IJHG-06-3-177-183-2006-263-Decsey-K-Text.PDF

Cine sunt autorii:

Kata Décsey1, Orsolya Bellovits2and Györgyi M. Bujdosó21.Semmelweis University, Department of Forensic Medicine, Budapest, Hungary, 10912. Hungarian Academy of Sciences - Semmelweis University, Institute of Forensic Medicine,Budapest, Hungary, 1091

Scurta introducere:

"the smallest difference is between the Hungarian and the Indian groups, while the Central-Europeans differmore. The biggest difference is between the Hungarians and the Turks, so they seem to be the most distant relatives."

4.

Oamenii de stiinta sustin ca un minim de 5% din populatia Ungariei pe linie materna se trage din Asia. 5% din unguri au haplogrupul mitocondrial M, specific Indiei. Din India, femei purtatoare ale acestui haplogroup s-au raspandit si in alte zone ale lumii, si se pare ca in in Ungaria. De obicei tiganii au tot acest haplogrup mitocondrial M.

Numele studiului:

Comparison of mtDNA haplogroups in Hungarians with four other European populations: a small incidence of descents with Asian origin.

Unde il gasiti:
Acta Biol Hung. 2007 Jun;58(2):245-56

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17585514?ordinalpos=1&itool=EntrezSystem2.PEntrez.Pubmed.Pubmed_ResultsPanel.Pubmed_DiscoveryPanel.Pubmed_Discovery_RA&linkpos=3&log$=relatedarticles&logdbfrom=pubmed

Autorii:

Nadasi E, Gyurus P, Czakó M, Bene J, Kosztolányi S, Fazekas S, Dömösi P, Melegh B. Department of Public Health and Preventive Medicine, Faculty of Medicine, University of Pécs, Pécs, Hungary. http://us.mc620.mail.yahoo.com/mc/compose?to=edit.nadasi@aok.pte.hu

Scurta prezentare a studiului:

Hungarians are unique among the other European populations because according to history, the ancient Magyars had come from the eastern side of the Ural Mountains and settled down in the Carpathian basin in the 9th century AD. Since variations in the human mitochondrial genome (mtDNA) are routinely used to infer the histories of different populations, we examined the distribution of restriction fragment length polymorphism (RFLP) sites of the mtDNA in apparently healthy, unrelated Hungarian subjects in order to collect data on the genetic origin of the Hungarian population. Among the 55 samples analyzed, the large majority belonged to haplogroups common in other European populations, however, three samples fulfilled the requirements of haplogroup M. Since haplogroup M is classified as a haplogroup characteristic mainly for Asian populations, the presence of haplogroup M found in approximately 5% of the total suggests that an Asian matrilineal ancestry, even if in a small incidence, can be detected among modern Hungarians. PMID: 17585514 [PubMed - indexed for MEDLINE]

2010 ianuarie 28 Adriana permalink
Super comentariul tau, Romanu! Mersi pentru informatii.

2010 ianuarie 28 agerstress permalink
@Romanul,
ai venit cu niste informatii foarte interesante.
In casuta de email a lui “bernadett_csanyi@yahoo.com” si cea a lui “edit.nadasi@aok.pte.hu” nu putem intra decat daca ne spui si parolele de acces… :-) celelalte link-uri functioneaza.

2010 ianuarie 28 Felix-Gabriel Lefter permalink
Criteriul e intotdeauna limba. Maghiara e limba fino-ugrica, seamănă cu finlandeza, seamănă şi la moacă, aşadar exista. Noi vorbim o latină vulgara, aşadar suntem latini si existăm. Ţiganii există şi ei, dar doar fizic, pentru că romanes nu are formă cultă – din acest motiv, în afara de fondul sanscrit rudimentar, împrumuta mereu din limba ţărilor pe care le conlocuiesc, furând, ca paria ce sunt: ţigăneasca e fie română, fie maghiară, fie ce-o fi…

2010 ianuarie 28 bătăiosu permalink
@Felix-Gabriel Lefter,

Maghiara a fost incadrata de catre lingvisti ca facand parte din familia limbilor fino-ugrice…
Tu vorbesti o latina vulgara, eu vorbesc limba mosilor si stramosilor mei dinaintea cuceririi romane! Apropos, latina vulgara exista doar in mintile lingvistilor si filologilor, in fapt, exista o limba comuna numita prisca, ceea ce-i faceau pe latini sa inteleaga ce spun macedonenii sau tracii, fara sa fie nevoiti sa invete in universitati latina literara, asa cum fac italienii, care au peste 2500 de dialecte, si nu se inteleg intre ei fara a cunoaste italiana literara! Datorita acestei limbi comune, româna se aseamana cu latina, cu italiana, cu franceza, cu provensala, cu sanscrita, etc. Cand neamurile ariene au roit din zona asta, au plecat inclusiv cu limba, dar in timp ce populatia bastinasa a conservat-o cel mai bine, fiind de-a locului, restul au modificat-o sub influenta a “n” factori!

2010 ianuarie 28 Romanu permalink
Mai Romani, trebuie sa intelegeti, ca limba maghiara a fost impusa populatiei locale, Unde e Finlanda, Unde is tarile Baltice (care mai au ceva inrudiri cu acea limba), si unde e Ungaria (geografic)! Inainte de invaziile mongole etc,. pe teritoriul panoniei nu exista populatie? Ba da erau romani, germani, emigranti din Punjab (ca cam de acolo se trag tiganii , genetic vorbind, la un moment dat au fost niste razboaie mari in zona si s-au dispersat peste tot).

Noi vorbim limba Dacilor, dinainte de existenta romanilor. Suntem urmasii civilizatiilor din spatiul Marii Negre, inainte de a exista Marea Neagra (cutremure si eroziune au dus la surparea Bosforului si apa din Mediterana a ajuns in Marea Neagra!). De aia ne avem bine si cu Georgieni si cu Armeni etc. Noi am avut religie si credinta puternica – in Zamolxe, apoi am fost Crestinati, dar bazele existau deja, si nu va luati dupa povestile grecesti ca Marele Preot al Dacilor a fost elevul lui Plato (nu mai stiu exact povestea). Ideea este ca greci ajunsi pe tarmul Marii Negre cand au ajuns in contact cu civilizatia Dacica au fost uimiti de structura si organizarea Dacilor gelozia a crescut!
Ce tot atat trambitam cu Ungaria – ei au fost cuceriti de toti, si la toti cuceritorii s-au plecat Numai ei au fost Pasalac in toata Europa! Nu am eu nimic cu ei, dar au si ei un set de Elite care ii controleaza si ii manevreaza cum vor ei! Elite care nu is de acelasi neam! Ma rog “elite” ii mult spus! Dar genu asta de “elite” is peste tot in lume si trag sforile cum vor ei! Mai cititi cum s-a luptat regele Ferdinand sa le reduca puterea, de ce a fost asasinat Eminescu, iar in ziua de azi cine obliga armata romana sa cumpere tot felul de porcarii!!!
Ungaria a fost sluga la nemti, austrieci, la care se inchina pana in ziua de astazi! Si la care adera! EI zic ca is neam germanic si romani is tigani! Intr-un fel si de acolo li se trage protectia…de la “elitele” din Austria, si ca is catolici de la minunatul papa! In plus ei au exportat ce aveau mai de pret peste tot unde au avut interes…adica unguroaicele! Ca is vestite in istorie de cat de ….! Daca mergeti in UK de exemplu toate vedetele XXX, Playboy etc is unguroaice! Si in plus au facut lobby puternic pentru a-si promova dorinta pentru Ardeal! Ce credeti voi ca povestile cu tigani si Dracula se promoveaza de dragul artei!
Improscarea cu noroi a valorilor romanesti se face intamplator!

Stiti si voi cum e! Imi cer scuze daca e cam fuzzy ce am scris , is obosit si vroiam sa scriu niste idei! Cititi diverse ca o sa va luminati mai bine daca nu stiati!

In incheiere vreu sa spun ca noi Romani nu dormim, si nici nu ne lasam calcati in picioare asa cum se crede! Jucam si noi in Hora! Dar trebuie sa fim mandri in fata lui Dumnezeu ca in Tara noastra nu am omorat pe nimeni ca a fost de alta natie, nu am facut nici o epurare etnica, nu am cucerit pe nimeni, nu am improscat cu noroi pe nimeni, nu am discriminat nici o religie si nici nu am creat conflicte pe aceasta tema! Avem un bagaj genetic unic in lume!

Cititi cartea The Origins of the British by DNA Analysis scrisa de Stephen Oppenheimer -sa vedeti cum se trag ei cam 50% din neamul romanesc!

Mai povestim!

2010 ianuarie 29 ANAMORF permalink
România nu mai e demult decât cu numele…

2010 ianuarie 29 agerstress permalink
ANAMORF,
Romania=romanii si romanii sunt inca aici! Chiar si prin ultimul roman va trai Romania. Ca ne-au jefuit de tot ce aveam, da, e adevarat dar TOTUL SE PLATESTE INTR-O ZI.

2010 februarie 2 Aquarius permalink
Si abia astept, agerstress, sa vina Ziua Platii!

2010 februarie 3 wolfwie permalink
pt ANAMORF, daca Romania nu mai este de mult decat cu numele , in semna ca nici celelalte tari nu sunt mai prejos. Chir daca se sunt presiuni pe noi asta nu inseamna ca celelalte natiuni sunt mai prejos, doar ca nu se discuta prea mult acest subiect in Romania

2010 februarie 5 costea permalink
Cum naiba s-a intamplat ca o tara mica, precum Ungaria, sa domine o buna parte din Balcani atata amar de vreme? Au inrobit Transilvania aproape 1000 de ani, au dominat chiar si tara Romaneasca si cateodata, prin jocuri meschine si Moldova. Ar trebui sa facem o lista a rusinii in care sa-i bagam pe toti aceia care spun ca in fondul lexical sunt 500 de cuvinte maghiare, si 20% cuvinte slavone, si mai trebuie sa-l combatem total pe Djuvara, cel care a spus ca romanii sunt formati mai mult din cumani, slavi, turci, khazari decat din daci.
Chiar nu sunt documente care sa ateste comunitatea romaneasca pana in sec. 14? Doar Glad, Menumorut si Gelu? Nu pot sa cred asa ceva. Ceva nu este in regula. Nu se poate ca dupa razboiul de la 106, toti dacii ramasi sa fi plecat spre nordul continentului. Moldova si Tara Romanesca chiar sa fi fost teritoriul nimanui pana in sec 14? Eu nu cred. Niste documente se ascund sau au fost distruse.


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: bambilici din Februarie 07, 2010, 11:16:28
Sunt f interesante discutiile despre evreii comunisti si despre ungurii cu nasul pe sus dar va atrag atentia ca problema amestecului dintre familia presedintelui Ro cu tiganii infractori, la nivel de afaceri, politica si inrudiri, e una mai grava decat o banuiti. Printre straini, pana acum, de cate ori ne vb de rau cineva, m direct, de cate ori ne facea cineva tigani, puteam sa explicam diferentele si daca nu era un extremist zeflemitorul, continua discutia si se lamurea problema. Acum constat ca nu se mai poate. Daca se vb de tigani si Romania, nu mai poti sa spui nimic pt ca iti da in cap cu un GB de argumente si toate sunt zdrobitoare. De ce isi face campanie Base printre tigani dubiosi, de ce isi imbraca sotia in hainele lor, de ce le boteaza copii, de ce se afiseaza cu capii mafiei tiganesti. Baga la foc automat si te fac sita. Ar trebui sa fie f rabdatori ca sa ai timp sa le vb despre tot ce se intampla. Deci nu numai ca piratu ne-a jignit defiland cu mafiotii etniei, dar ne-a lasat si fara argumente in fata strainilor. Cei care sunt pe afara cred ca au obsrvat deja schimbarea asta. Consiliera primarului de aici a spus ca e fb sa mearga autoritatea, primar, sef de institutie, parlamentar sau chiar presedinte, la un orfelinat, azil sau chiar inchisoare cu multi minoritari, dar ca si-ar pierde rapid postul daca s-ar amesteca la bairamuri cu ei. Aici sunt mai atenti decat noi la nuante si femeia nu a vb cu dispret de tigani, dar a aratat sila fata de amestecul si mai ales inrudirile cu "mediul infractionar" al etniei respective. Spune asa: oricand te poti trezi ca o ruda a facut o tampenie si ajunge, in mod corect, la puscarie, dar cazul nu e de natura sa-ti strice imaginea publica pt ca fiecare e raspunzator pt faptele lui. Dar daca te duci din proprie initiativa la infractori, te afisezi cu ei si le mai botezi si copii, esti deja exclus. Diferenta radicala de reactie o da faptul ca, in primul caz, e vb de intamplare si ghinion, dar, in al doilea, e vb de proprie initiativa, de vointa liber exprimata si asta inseamna ca asta vrei, ca te duci unde te simti bine (printre infractori), adica unde iti este locul. Asa ca imaginile pe care le atasez nu sunt deloc exagerate. Piratu ne-a mai facut inca o data de cacao. Face exact inversul a ceea ce ar trebui sa faca in cea m reprezentativa functie in stat. Multumim din inima votantilor lui. Chiar ar trebui sa facem lista aceea a rusinii, e clar? Ar fi un gest ok si corectionar.


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: buzdugan din Februarie 07, 2010, 11:37:44
!!!Ohooo....a intrat in functiune mitraliera,una neidentificata,e adevarat,dar foarte eficace.Ma retrag.Va las sa munciti,ca aveti de facut o lista lunga,de peste 4 milioane de votanti.Incercati sa-i treceti pe toti,nu faceti favoritisme.Unii prieteni vor sa faca alte liste cu noi astia care ne ascundem sub nikuri.Asa ca voi fi trecut pe doua liste.Cine-i ca mine.Fug.Fuga-i rusinoasa,da-i sanatoasa.Goodbye friends!


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Februarie 10, 2010, 11:37:10
Salamon Laszlo: Ungaria e un mic stat fascist in devenire

Scris de Ioan Tudor     
Joi, 28 Ianuarie 2010 18:01 

Tendintele extremiste din societatea maghiara au devenit din ce in ce mai evidente in ultimii ani, marcand in mod negativ campania electorala pentru alegerile parlamentare din 11 aprilie. Salamon Marton Laszlo, redactor sef la cotidianul Uj Magyar Szo din Bucuresti, a apreciat pentru ziuaveche.ro ca Ungaria “a ajuns un mic stat fascist in devenire in mijlocul Europei”. In  2009, in Ungaria, au fost impuscati opt tigani, dar politia maghiara nu i-a identificat nici acum pe autorii crimelor. Nici interzicerea prin justitie a Asociatiei Garda Maghiara nu a avut practic nici un efect. Membrii acestei organizatii paramilitare, care au reinviat traditiile fasciste de la Budapesta, actioneaza in continuare in Ungaria. Ba mai mult, Garda Maghiara si-a extins activitatea si in Romania unde a infiintat un “Batalion Secuiesc Wass Albert”, dupa numele contelui raspunzator de masacrarea mai multor evrei si romani in perioada horthysta. Cititi in continuare ce crede un ziarist maghiar de la Bucuresti despre tendintele extremiste de la Budapesta.
 
Cum vedeti evolutia politica a Jobbik (n.r. – partidul de extrema dreapta) pana la alegerile parlamentare, in corelatie cu Garda Maghiara?

Generalizand, putem spune ca Ungaria a ajuns un mic stat fascist in devenire in mijlocul Europei. Spun asta deoarece, in ultimul timp, dreapta maghiara a castigat din ce in ce mai mult teren, desi, dupa `90, asemenea partide nu s-au bucurat de prea multa simpatie. In opinia mea, una din principalele cauze ale cresterii popularitatii Jobbik o reprezinta problemele economice care au afectat Ungaria incepand cu anul 2002.

In campania electorala credeti ca Jobbik va miza pe cartea Garda Maghiara sau se va disocia de aceasta organizatie?

Garda Maghiara a fost cea care a promovat Jobbik, a fost practic principalul “motor” al partidului, deci, in campanie cele doua vor continua sa colaboreze.

Credeti ca Jobbik va obtine procentul de 15 %, necesar sa intre in parlament?

In mod evident, Jobbik va deveni cea de-a treia putere politica in Ungaria. Mai important este insa procentul pe care il va obtine principal partid de opozitie, Fidesz, care potrivit ultimelor sondaje, este in crestere. Astfel, in cazul in care Fidesz va obtine o majoritate de 66 %, acesta va putea adopta legi organice si nu va avea nevoie de o alianta cu o alta formatiune politica.

Unde se va situa Jobbik pe scena politica in cazul in care nu va intra in parlament? Dar daca va intra?

In cazul in care Jobbik va intra in parlament, cred ca acesta isi va tempera discursul si atitudinea agresiva. Practic, intrarea la guvernare ar insemna domolirea partidului, dar, in mod evident nu aceasta este solutia pentru a combate extremismul. In caz contrar, cred ca Jobbik va continua sa aiba o atitudine agresiva fata de rivalii sai. Inca odata, important este procentul pe care il va obtine Fidesz, deoarece Jobbik se va pozitiona in functie de acesta.

In Ucraina, o parte din candatii la functia de presedinte au utilizat in campania electorala atacurile la adresa Romaniei, mai exact la “pretentiile teritoriale” ale acesteia. Credeti ca in campania electorala, Jobbik va incerca sa castige procente pe baza unui discurs agresiv cu privire la drepturile minoritatii maghiare din Romania?

Jobbik ar putea incerca sa faca asta, dar in opinia mea asta ar insemna mai mult fum, fara foc. Mai exact, partidul nu ar avea rezultatul scontat.

Avand in vedere ca organizatia Garda Maghiara a fost interzisa in Ungaria, nu credeti ca aceasta ar putea incerca sa se orienteze totusi mai mult spre tara noastra?

Nu, deoarece, asa cum am mai spus, aceasta nu se bucura de simpatie in Romania, iar maghiarii de aici nu imparatasesc ideologia organizatiei. Mai mult, extermismul, si mai ales cel din Romania, nu este un fenomen de masa. In acelasi timp, consider ca atat in Ungaria, cat si in tara noastra, li se acorda o prea mare importanta organizatiilor sau partidelor de acest gen. In plus, in opinia mea, simpatizantii acestei organizatii din Romania nu sunt altceva decat niste tineri teribilisti, care incearca sa iasa in evidenta intr-un mod sau altul.

http://www.ziuaveche.ro/component/content/article/35-externe/197-salamon-laszlo-ungaria-e-un-mic-stat-fascist-in-devenire


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Februarie 10, 2010, 18:54:28
Dupa ce am postat textul de mai sus, am primit un telefon de la un prieten care l-a citit. Astazi a fost la Ministerul Mediului, cel preluat de dl László Borbély. Ei bine, spune ca acol s-a instalat o colonie ungureasca in plin centru Bucurestiului. UDMR nu numai ca si-a numit ca ministru omul ei, dar a umplut ministerul de unguri pe tot felul de posturi. Toti si toate cele care tastau la computerele din birourile pe unde a umblat el vorbeau ungureste, iar o parte a lor, nu toti, priveau la romanii veniti cu treburi acolo ca la niste intrusi. Traiasca cooperarea PNL-UDMR. Nu comentez mai mult.


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Februarie 10, 2010, 19:15:49
Dupa un cnadidat la Presedintie, a urmat alierea la putere, pentru conducerea Romaniei si-i avem acum in functii care le permit sa spolieze si sa impileze si mai abitir tara. Nu sunt mai rai decat PNL-istii, insa sunt mai periculosi.


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: Diplomatul007 din Martie 23, 2010, 22:10:55
Trecutul, conform unei teorii greu de combatut, se repeta mereu, sub o forma sau alta, cu inerente diferente impuse de noutatile prezentului, dar totul se gaseste conditionat intr-o ciclicitate inexorabila. Chiar si scenariile, rale sau doar presupuse, legate de cate un eveniment important au similitudini surprinzatoare. Uneori, totul pare a se repeta idenic, alteori, exact in sensul opus, dar simetric. Pentru ca am vazut ca a fost propus un voiaj virtual pe planeta Marte, probabil din cauza luinii in care ne gasim, eu va propun o calatorie in timp cu ajutorul a doua articole. Comparatiei simetrice intre evolutiile, involutiile descrise de ele, va rog sa-i adugati si consonanta ciclica cu Revolutia din Decembrie 1989.


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: Diplomatul007 din Martie 23, 2010, 22:14:25
Pamant, straie si ferastraie

In martie 1907, taranii flamanzi (din lipsa de diacritice se poate intelege si altceva) se rasculau. La Flamanzi. Voiau pamant. Nu era de ajuns cel din 1864. Era firesc sa fie tot al lor caci ei il munceau. In martie 2010, taranii flamanzi (aceeasi nota) se rascoala. Nu la Flamanzi. Da’ tot intr-un sat romanesc. Nu mai vor pamant. Pentru ca au. Si, din cauza ca nu se asociaza, nu prea renteaza sa-l mai cultive. Acum vor… straie, bre!

In martie 2010, prima dintre… batalii s-a dat sub forma de pomana, intr-o localitate in care a oprit un autotren plin cu haine trimise de niste organizatii caritabile din Germania concetatenilor lor europeni, romanii. O minte rautacioasa ar putea crede ca stirea cu revolutia romana a ajuns de-abia acu’ in Germania si oamenilor de acolo li s-a facut mila. Asa ca probabil stirea ca Romania e de trei ani (!) membra cu drepturi si obligatii depline a Uniunii Europene va ajunge cu si mai mare intarziere. Dar, de fapt, se pare ca nu a sosit nici macar in respectivul sat romanesc, desi nu stirea in sine si nici aderarea (cu forcepsul) la UE sunt generatoare de bunastare sau de civilizatie. Caci, la vederea “ajutoarelor”, satenii s-au repezit pe ele precum gainile cand le arunca ei graunte prin batatura.

In usa primariei (parca), s-a strans toata suflarea chitita sa gabjeasca ceva, nu conteaza ce, “ca doar ii din Germania…” Dupa ce s-au dezmeticit din orgasmul provocat de proaspata… improprietarire, oamenii au constatat ca sunt fericitii detinatori ai unor carpe, unele in forma de chiloti de dama (cazuti odata cu Berlinul in mainile rusilor), altele in forma de sutiene (cazute odata cu zidul aceluiasi oras). Motiv pentru barbati sa le probeze asa, la misto, si sa constate ca nemtii nu-s asa de darnici cum credeau ei.

In aceeasi luna martie a anului 2010, nici nu se stinsera bine ecourile strigatelor victorioase ale atacatorilor centrului comercial bucurestean de la Piata Sudului, ca molima chilipirurilor lovi si targul Iesilor. Daca satenii voiau straie, orasenii voiau… ferastraie. Aci, barbatii au atacat promotiile precum piratii corabia cu vanilie. Au abordat cele mai inalte rafturi ale magazinului, de unde aruncau “complicilor” galeti cu vopsea, cutii cu dibluri, cuie, ciocane, lopeti, cazmale, tot ce le cadea in mana.
In ceea ce le priveste pe doamne si domnisoare, acestea tipau isterizate de ziceai ca-s picate cu ceara. Alta decat cea depilatoare. De fapt, bataia se dadea pe… scule. Dansele isi smulgeau din maini bormasini, ferastraie, polizoare, invertoare si vermorele cu o pofta de ar fi crapat de gelozie orice cutie de crema si orice sticluta de oja.
Cat s-a schimbat Romania in cei 103 ani scursi de la rascoala adevarata, cand oamenii chiar luptau pentru un ideal, fiecare poate sa-si dea cu parerea. Cert este ca am trecut de la “Noi vrem pamant!”, la “Noi vrem orice! Moca sa fie!”
Alexandra Stanescu

e-@ctual.ro, Luni 22 Martie 2010 http://www.e-actual.ro/2010/03/22/pamant-straie-si-ferastraie


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: Diplomatul007 din Martie 23, 2010, 22:25:43
“Răscoala de la 1907″, scenariul pregătit de Imperiul Austro-Ungar

Cine nu a auzit de răscoală ţăranilor din 1907? Timp de mai bine de 45 de ani, regimul comunist a considerat evenimentele ca pe un exemplu elocvent al caracterului capitalismului românesc, dur şi nemilos, care a ajuns până într-acolo, încât a ordonat să se tragă asupra ţăranilor nemulţumiţi de condiţiile de muncă şi trăi. Nu întâmplător, istoricul oficial al stalinismului românesc, Mihai Roller, a strâns şi publicat în 1948, cu o repeziciune demnă de o cauză mai bună, documentele răscoalei din 1907. Tot ceea ce susţinea propaganda comunistă se afla acolo: execuţii, intervenţia armatei, cifra de 11.000 de morţi preluată din articolele lui Constantin Mille şi, în final, grozăvia ascunderii dosarelor de către însuşi regele Carol I.

Astăzi, la peste 100 de ani de la evenimente, documentele ne spun o poveste diferită de aceea cu care marea majoritate ne-am obişnuit deja. Un adevăr ascuns prea mult timp în spatele discursului oficial.

Un plan secret al Imperiului Austro-Ungar
Dacă Imperiul Austro-Ungar a avut, după 1866 (înfrângerea în faţa trupelor prusace ale lui Bismarck), un an de care să fie cu adevărat mândru şi în care să îşi retrăiască gloria, acela a fost, fără îndoială, anul 1908. Se împlineau 60 de ani de domnie a marelui împărat Franz Joseph, iar întregul aparat militar şi diplomatic al imperiului trudise din greu să îi ofere un adevărat moment de neuitat. Contele Alois Aerenthal, ministru al Afacerilor Externe al Dublei Monarhii, era unul dintre partizanii doctrinei habsburgice “A.E.I.O.U.” (Austria est imperare orbi universo – Austria trebuie să conducă întreaga lume) şi decisese că anul 1908 va deveni cel în care trebuia demonstrata valabilitatea axiomei.

Planul fusese gândit încă în urmă cu câţiva ani. În primul rând, Alois Aerenthal pregătise anexarea oficială a Bosniei şi Herţegovinei, provincii pe care imperiul le administra din 1878, ca urmare a prevederilor tratatului de la Berlin. Le administra doar, căci suveranul nominal rămânea sultanul de la Constantinopol. Spre a-l împiedica pe acesta să intervină în apărarea drepturilor sale, Aerenthal a pregătit o răscoală în insula Creta şi proclamarea independenţei Bulgariei, altă componentă nominală a Imperiului otoman. Toate cele trei evenimente au avut loc aproape simultan, punându-l pe sultan în imposibilitate de a reacţiona. Bulgaria a obţinut astfel independenţa, Austro-Ungaria – Bosnia-Herţegovina, iar singurii care au plătit oalele sparte au fost cretanii, a căror răscoală a fost zdrobită, dar care, într-un final fericit, au reuşit să se unească cu Grecia (1908).

A doua parte a planului conceput de Aerenthal presupunea distrugerea celor doi inamici tradiţionali ai dublei monarhii, respectiv Serbia şi Rusia. După cum era şi firesc, Serbia a respins încorporarea Bosniei-Herţegovinei, populată în special de sârbi, la Austro-Ungaria, cerând compensaţii şi protestând vehement. Acesta era exact pretextul dorit de Aerenthal. Armata imperială a înconjurat Serbia şi a ameninţat cu războiul. Belgradul a solicitat imediat ajutorul Rusiei, urmând exemplul atâtor alte acţiuni din lungul istoriei. Dar în 1908 Rusia era o ţară devastată. În anii 1904-1905, flota şi armata sa fuseseră distruse de japonezi, urmând apoi doi ani de revolte interne, finalizate printr-o revoluţie ce aruncase de-a dreptul tara în haos. Totuşi, ţarul Nicolae II (1894-1917) a încercat să intervină, dar s-a văzut confruntat cu un dur ultimatum venit din partea Berlinului şi a Vienei, prin care acestea îl ameninţau cu un atac imediat în cazul sprijinirii Şerbiei. Cauza sârba trebuia abandonată...

Astfel anul 1908 aducea şi umilirea internaţională a Rusiei, înfrângerea Serbiei şi gloria Austro-Ungariei. Adică, exact aceeaşi conjunctură care va conduce la izbucnirea primului război mondial în iulie 1914. Rădăcinile se regăseau în anul 1908.

România, piedică în gloria Imperiului Austro-Ungar
O singură neîmplinire umbrea gloria imperiului: România. Şi ea, ca şi Serbia, avea teritorii naţionale şi populaţii asuprite de dubla monarhie; şi ea visa la revanşa; şi ea ar fi trebuit umilită şi zdrobită în anul de graţie 1908. Dacă planul lui Aerenthal ar fi reuşit, atunci poate nu ar mai fi existat nici momentul 1916 şi nici Marea Unire din 1918. Dar, din fericire pentru noi, încercarea a eşuat.

Interesul Puterilor Centrale faţă de România nu era de dată recentă. Iar în preajma anului 1907, el se intensificase brusc. Istoricul Karl Scheerer a observat, la rândul său, noul tip de atenţie acordat României în acest interval cronologic. O răscoală care ar fi pus puterea de la Bucureşti în imposibilitatea de a mai guverna, urmată de intervenţia, solicitată sau impusă de la Viena, a trupelor austro-ungare pentru ocuparea şi “salvarea” situaţiei în zonă. Şi astfel se distrugea orice posibilitate a României de a acţiona pentru eliberarea românilor transilvăneni.

Reţeaua de spionaj a lui Eidinger
Centrul de unde se pregătea lovitura era oraşul Cernăuţi. Aici, generalul Fischer, şeful jandarmeriei austriece, înfiinţase un birou de plasare de forţa de muncă şi bani (bineînţeles şi spioni!) în România, birou condus de un anume N. Eidinger.

Acesta avea o sumară pregătire militară, iar tactica să de infiltrare a spionilor în ţara vecina se folosea de marile linii de cale ferată şi de şosele. În anul 1905, el a deschis un birou comercial în sediul hotelului Athénée Palace din Bucureşti şi a început plasarea de muncitori agricoli pe tot teritoriul României. În plus, oferea importante câştiguri arendaşilor, preluându-le produsele agricole şi livrându-le apoi armatei austro-ungare. Unele dintre cele mai profitabile relaţii de amiciţie, dar şi comerciale le-a avut cu de-acum cunoscută familie Fischer, marii arendaşi din regiunea Moldovei.

Alte ţinte ale spionajului austro-ungar şi care vor juca un rol important în evenimentele anului 1907 sunt reprezentate de tagma ziariştilor, în special de Constantin Mille şi ziarul Adevărul. Spionul imperial Günther raporta în acest sens la Viena: “Afacerea ziarului Adevărul merge pe drumul cel bun, s-a operat asupra lui Mille cu mari sume”. În aceeaşi manieră se va “lucra” şi cu alte gazete, precum Universul, Epoca, ale căror “articole erau scrise” – mărturisea acelaşi Günther – “pe biroul meu”. Nu întâmplător, ele vor fi şi cele care vor lansa cifrele de 10-11.000 de morţi în tragicele evenimente. Cu alte cuvinte, până în 1907, Austro-Ungaria îşi crease o vastă reţea de spionaj şi influenţă, mergând de la periferie şi până în centru, implicând oameni politici, arendaşi, chiar şi mii de simpli lucrători, plasaţi de Eidinger în puncte considerate strategice. Reţeaua părea bine pusă la punct şi gata de acţiune.

Dacă foametea ar fi condus la răscoală, anul 1904 ar fi fost momentul cel mai propice în acest sens. În schimb, în 1907 se anunţau chiar recolte bune şi anul venea, lucru extrem de important, după alţi doi cu rezultate frumoase. Cum de a izbucnit totuşi revolta?

Flămânzi, satul de unde Imperiul Austro-Ungar a aprins fitilul
Un mare arendaş, Mochi Fischer, prieten cu Eidinger, a refuzat să semneze învoielile agricole cu ţăranii săi pentru anul 1907. A amânat şi refuzat orice ofertă, până când, la începutul lunii martie, ţăranii dintr-un sat cu nume parcă predestinat, Flămânzi, temându-se că vor rămâne fără lucru şi hrana, au cerut cu violenţă semnarea contractelor. Speriat, Mochi s-a refugiat la Cernăuţi, la prietenul său, fără însă să semneze nimic şi lăsându-i pe oameni de-a dreptul disperaţi. Pericolul lipsei de pământ, deci de muncă, era din ce în ce mai puternic.

Imediat, pe miile de hectare arendate de Fischer, apar personaje ciudate, care dau de băut la toată lumea şi îndeamnă la violenţă. Atacă primăriile, posturile de jandarmi; sunt înarmaţi şi au o evidentă pregătire militară. Toate rapoartele de la Botoşani, din judeţul Neamţ, arată acelaşi lucru: indivizi din afara satelor, cu uniforme ciudate şi rute de deplasare pe linia Botoşani-Cernăuţi sunt la rădăcina tuturor atacurilor. Carol I a înţeles rapid ce se întâmpla şi, pe data de 7 martie 1907, a ordonat ca frontiera de la Suceava la Mihăileni să fie ocupată militar, pentru a împiedica infiltrările agenţilor austro-ungari. Dar era destul de târziu.

Campania mass-media din umbră
La începutul lunii martie, răzvrătirile din nordul Moldovei erau ţinute sub control şi liniştea începea să revină, când ziarul Adevărul a început o amplă campanie împotriva a ceea ce ziariştii de aici numeau “marile masacre”. Titlurile vuiau: “Refuz de a ieşi la munca câmpului”, “Ridicarea recoltelor cu forţa”, “Se trage în ţărani“.

Prefectul de Focşani, Aguletti, comunică lapidar capitalei: “Ziarele răspândesc enorm spiritul de răscoală, publicând ştiri de zvon, fanteziste, exagerate. Bineînţeles, în fruntea tuturor se aflau Adevărul şi Universul. Din acest moment apare într-adevăr şi răscoală reală, căci ziarele relatează – fals – ştirea conform căreia acolo unde oamenii au avut curajul de a se revoltă, s-au şi semnat contractele atât de dorite de ţărani şi comunitatea rurală. Şi ce nu face omul pentru un ban în plus? Chiar şi o… răscoală”.

Răspândirea răscoalei
În luna martie, răscoala se extinde, pe acelaşi tipar şi cu ajutorul aceloraşi agitatori. Sunt cuprinse judeţele Iaşi, Suceava, Vaslui, Falciu, Tecuci, Neamţ, Bacău, Tutova, Putna etc. Guvernul conservator se arată incapabil de a controla situaţia. Primul ministru, “Nababul” Gheorghe Cantacuzino, a dat un ordin, cel puţin ciudat, solicitând reprimarea răscoalei “cu cea mai mare fermitate şi blândeţe”. Alţi fruntaşi conservatori, precum Mihail Pherekyde, sunt de ani buni pe lista de plată a Austro-Ungariei şi deci refuza să ia vreo măsură imediată.

Două personaje au realizat însă gravitatea situaţiei: Take Ionescu şi Carol I. Primul, sesizând ciudăţenia momentului în care marii proprietari nu îşi apără deloc pământurile, fuge la rege, solicitându-i intervenţia imediată. Astfel, cei doi au provocat retragerea conservatorilor de la putere şi venirea liberalilor, sprijiniţi de Take Ionescu, pentru a pune capăt răscoalei (12 martie 1907). Pasiunea pentru şosele a spionilor creaţi la şcoala lui Eidinger a început de-acum să dea roade. Urmând liniile de cale ferată şi şoselele, răscoala s-a extins după 12 martie şi în Muntenia. Radu Rosetti îşi amintea: “oameni călări mergeau în capul bandelor, îndreptându-se spre Bucureşti, devastând, pradând, dând foc, omorând”.

Interesant este ca în multe locuri, după cum arata rapoartele, “ţăranii s-au înarmat şi au apărat satul de răsculaţi”. Dar în alte zone, jaful şi crima au întunecat judecata, ţăranii alăturându-se agenţilor imperiali.

Presa de la Viena, extrem de interesată de răscoala din România
De îndată ce în ziarele din România au apărut primele ştiri, mult exagerate, despre răscoală, presa vieneza n-a găsit un alt subiect mai interesant de dezbătut decât evenimentele din ţara noastră. Carol I se miră chiar într-o discuţie avută cu Alexandru Marghiloman de “depeşile fabricate la Cernăuţi cu privire la masacrele antisemite, la prigonirile evreilor… mai cu seamă Neue Freie Presse (din Viena) s-a distins prin răspândirea acestor depeşi … acest ziar a publicat toate ştirile posibile”. Imediat, presa internaţională a începuta să anunţe iminenta prăbuşire a României.

Încă înaintea izbucnirii evenimentelor, la 1 martie 1907, Aerenthal ştia că va fi aici o răscoală şi cerea Legaţiei din Bucureşti o intervenţie dură. La 26 martie, după ce “intuiţia” remarcabilă a lui Aerenthal se împlinise, el anunţă “că nu poate privi cu indiferenţă răscoalele care bântuie România [...] Trebuie să ne ocupăm de marile tulburări din ţara dvs., întrucât avem o graniţă comună foarte întinsă”. Corpul 12 armată austriac de la Braşov a fost mobilizat, aceeaşi situaţie înregistrându-se şi în cazul celui de la Cernăuţi, pentru o intervenţie dincolo de Carpaţi. Se părea că în aplauzele Europei îngrijorate de masacrele din România, Aerenthal putea ocupa ţara.

Împăratul Franz Joseph al Austriei sprijină România
Deja planul austro-ungar devenise pentru mulţi vizibil. Carol I i-a înlăturat pe conservatori de la putere şi, un nucleu dur, în frunte cu I.I.C. Brătianu, ca ministru de Interne, şi Alexandru Averescu, la Război, a primit de la suveran autorizaţia de a pune ordine rapid în ţară. La 18 martie 1907 se declară starea de asediu pe întreg teritoriul României, urmând apoi mobilizarea generală, la care au răspuns peste 140.000 de oameni, până la data de 29 martie. De data aceasta, curgea într-adevăr sângele de care vorbeau ziarele: s-a tras cu tunul şi s-au operat aproape 10.000 de arestări.

Curând, situaţia a început să se normalizeze şi a apărut clar că noul guvern poate ţine în mâna situaţia. Lovitura finală data planului lui Aerenthal a venit însă chiar de la Viena, din inima imperiului. Franz Joseph, împăratul Austro-Ungariei (1830-1916) nu cunoştea uneltirile sfetnicului său şi în momentul în care a aflat că se pregătea o intervenţie militară în România, a protestat vehement. Căci Carol I era prietenul său, făceau parte din aceeaşi lume şi erau de aceeaşi vârstă. În plus, regina Elisabeta se înţelesese foarte bine cu soţia împăratului, Elisabeta a Austriei. Astfel ca Aerenthal nu numai că nu a primit regeasca susţinere, ci Carol a fost cel căruia Franz Joseph i s-a adresat, într-o caldă scrisoare, felicitându-l pentru reprimarea răscoalei. Ziarele vieneze au înţeles imediat ca suveranul se exprimă în acest fel împotriva intervenţiei militare, părăsindu-l total pe Aerenthal şi susţinătorii acestuia.

Carol I a înţeles rapid cine a fost în spatele răscoalei şi a şi numit-o de câteva ori deschis: agenţia din Cernăuţi. Ca atare, pe când Brătianu şi Averescu se foloseau de arme pentru a înăbuşi spiritul răscoalei, regele român s-a adresat celor care puteau acţiona direct la sursa răutăţilor: Franz Joseph şi Wilhelm II. Împăratul austro-ungar şi-a făcut datoria. La fel şi Germania lui Wilhelm, care a anunţat imediat că nu considera necesară o intervenţie în România.

O enigmă care a tulburat generaţii
Răscoala a luat sfârşit ca prin farmec, lăsând în urma doar oameni năuciţi de cele întâmplate. O enigmă a persistat însă: de ce Carol I a solicitat lui Brătianu ca toate actele răscoalei şi ale represiunii să nu rămână în arhive? Explicaţia oficială a fost ca regele nu dorea o judecare a foştilor miniştri liberali, atunci când conservatorii vor reveni la putere. Motivul nu stă însă în picioare, căci regele interzisese deja două procese similare – al liderilor conservatori din 1871-1876 şi cel al lui I.C. Brătianu în 1888, când Alexandru Candiano-Popescu îşi aminteşte că regele le-a declarat conservatorilor că dacă persistă în intenţia de a-l judeca pe Brătianu, el va merge zilnic cu trăsura la închisoarea lui Brătianu şi îi va încredinţa guvernul, “amândoi conducând ţara de la puşcărie”.

Se ştia clar că regele nu va accepta niciodată ca un guvern al lui să fie judecat şi că va alunga de la putere pe cei care îi vor solicita un asemenea lucru. Însuşi I.I.C. Brătianu, care avea tot interesul ca aceste documente să fie ascunse, a protestat în faţa regelui pentru preluarea lor. Răspunsul adevărat trebuie căutat însă în originea evenimentelor. Astfel, cunoscându-se ca perfida Austrie a fost în spatele răscoalei, rămânerea României în alianţă cu ea său alături de Puterile Centrale devenea de neconceput. Iar alianţa cu acestea, respectiv cu Germania natală, reprezenta visul etern al lui Carol. Vis care îl va duce însă în mormânt, când se va prăbuşi în septembrie 1914, în momentul în care România a refuzat să intre în război de partea Germaniei. Pentru a apăra acest vis, a ascuns regele român celebrele dosare care arătau clar că Austro-Ungaria – aliată noastră, dar şi a Germaniei – încercase desfiinţarea ţării. Iar Carol I n-a putut să accepte prezentarea unui asemenea adevăr.

De pe un blog, http://www.lovendal.net/wp52/rascoala-de-la-1907-scenariul-pregatit-de-imperiul-austro-ungar


Titlul: Re: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: Diplomatul007 din Martie 23, 2010, 22:42:42
Calatoria in timp este de 82, respectiv 1002 ani, intre Rascoala, Revolutie si Involutia la care s-a ajuns.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Aprilie 27, 2010, 01:17:46
Reprezentantul minoritatii sarbe in Parlamentul Romaniei ar trebui luat la intrebari, odata cu ambasadorul tarii vecine la Bucuresti.

Autoritatile sarbe continua campania de represiune impotriva romanilor/vlahilor din Timoc     
luni, 26 aprilie 2010

Politia si procuratura sarba continua campania represiva impotriva romanilor/vlahilor din Timoc, care sunt pe lista romaneasca pentru alegerile Consiliului National al Minoritatii Nationale Rumane din Serbia, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc.
 
Azi noapte la orele 24, batranul si cunoscutul rapsod popular al cantecelor romanesti timocene, Tihomir Paunovic, in varsta de 80 de ani, a fost trezit din somn si interpelat de politia sarba, fiind luat la rost pentru prezenta numelui sau pe lista doctorului Pedrag Balasevic.

Romanian Global News a aflat ca unul din procurorii responsabili de campania antiromaneasca din Timoc a venit de la Belgrad, el lucrand inainte in Kosovo si fiind specializat in anchete politice. Numele acestuia este Denic Momcilo si lucreaza la procuratura din Pojarevat. Implicata este si politia sarba, iar unul dintre politistii implicati in intimidarea romanilor timoceni si care ii ancheteaza pe acestia este inspectorul Goran Kozac tot din Pojarevat.

Intreaga operatiune este coordonata de ministrul de interne de la Belgrad, socialistul Ivita Dacic, aflat probabil in legatuta cu presedintele  Boris Tadici cu al carui partid se afla in coalitia de guvernamant de la Belgrad.

Ca urmare a continuarii campaniei antiromanesti din Timoc, lideri ai romanilor/vlahilor din Timoc vor tine maine dimineata in Belgrad, de la ora 10, ora Belgradului, o conferinta de presa in care vor denunta campania dusa impotriva lor.

Iata si textul scrisorii trimise de catre Consiliul National al Minoritatii Nationale Rumane catre oficiali de la Bruxelles dar si catre oficiali din Guvernul Serbiei. Textul este exclusiv in limba engleza si este semnat de catre Dragan Demici, secretarul general al Consiliului.


INFORMATION ON DISCRIMINATION ON VLACH NATIONAL MINORITY IN EASTERN SERBIA

Due to an alarming condition of human and minority rights of Vlach-Rumanian national minority in North-Eastern Serbia we are writting you to prevent a negative direction of present events.

Republic of Serbia has called for an ellections for the national councils of national minorities on 6th of June 2010. The national councils are bodies of minority self governement in the Republic of Serbia. For those national councils which fulfilled the conditions to fullfil the voting lists,  direct elections will be organised. On the other side, for the national councils which did not fullfil the conditions, voting will be organised according to an electoral system. On 9th of March, 2010, Vlach national minority collected in separate electoral list 16.700 voters' signatures, fulfilling in that way the condition for direct elections.

The problem arose when majority political parties interfere into the proccess of the elections with their lists, aiming to control the national minority councils. A Socialist Party of Serbia has joined the election proccess of the Vlach national minority with its list „Vlachs for Serbia - Serbia for Vlachs - Miletić Mihajlović Tića". Mr Mihajlović is a high official of the Socialist Party of Serbia and MP of Serbia.

Socialist Party of Serbia had two reasons to be involved into the election proccess. The first reason is that National Council of Vlach National Minority demanded Ministry for Human and Minority Rights to introduce Rumanian language into the education system in Eastern Serbia. The majority of claims were from Branicevo district but the Rumenian language was not introduced due to discrimination of the laws. The second reason is lost of voters of Vlach origin in the Socialistic Party of Serbia who moved to Vlach political parties. Both reasons lead to a fast asimilation of pearsons belonging to Vlach national minority as assimilated they will be anable to realise their constitutional and legal rights. Due to the above mentioned reasons, Socialistic Party of Serbia used the resources of the Ministry of the Interior (the leader of Socialistic Party is the Minister of the Ministry of the Interior) and invited the citizens of Vlach national miority to an informative conversations, from 21st to 22nd April, 2010 in the Police station, Petrovac na Mlavi, using the Stalinistic-Nazi methods. The frightened citizens were called on 21st of April, late in the afternoon by the policemen which appeared in front of their doors. Hearings of the citizens were organised on 22nd of April whole day and about 50 citizens of Vlach origin were heard. Police wanted to know if citizens really gave their signatures in the voting lists of Vlach national minority. If they were brave enough to confirm that they signed the list they were asked to sing it again inspite of the fact that they have already signed them. They were asked following questions: „Do you belong to any Vlach political Party?", „Do you know in which state do you live?" and similar. Secretariate of the Vlach national council has received many telephone calls from frightened citizens in following days. Some of them confessed that they denied that they signed the separate Vlach election lists, some confessed that they signed them but they asked police officers to erase their signatures. We want to emphasise that citizens signatures were collected by the activists of the Vlach Democratic Party (there were around 100 of them in Municipality Petrovac na Mlavi), that Vlach people living abroad have sent their signatures by the post and that Socialistic Party of Serbia has collected singatures of other Vlach non-governmental organisations. After police hearings many of citizens of the Vlach origin who gave their signatures to separate Vlach election lists are in panic fear so that the continuation of the election proccess for National Council of Vlach National Minority is in question.

Beside above mentioned incident there was also another one which lasted 3 days, before 13rd of April. National Council of Vlach National Minority used to celebrate one of its national holiday „ Matcalau" at the place called „Branik" in Kladurovo village. Before the holiday, there were some works on roads which lead to the village Kladurovo. Activists of the Socialistic Party of Serbia started to threat the activists of the Vlach Democratic Party that they will beat them and destroy the roads in order to prevent people to come to the holiday. The representatives of the Socialistic Party of Serbia knew that there will be few thousands of people at the celebration, that there will be liturgy under the open sky on the basement of the destroyed Vlach monestery so that they wanted to cause the incident. Because of possible risk factors, National Council of Vlach National Minority has canceled the celebration in order to prevent fightings among Vlach national minority.

Raising questions is: How to lead following election campaign in such conditions and which security is needed for the memebrs of the Vlach Democratic Party of Serbia to propagate their programe in the villages which are supported by the Socialistic Political Party?

Because of the above mentioned issues we are urging you to protect the fundamental human and minority rights of the Vlach national minority which are obviously discriminated in present„ Democratic Serbia".
                                                                     
Chief Secreatary National Council of Vlach National Minority, Dragan Demić
 
http://www.rgnpress.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=42931&Itemid=26#Scene_1


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Aprilie 28, 2010, 03:35:50
Dupa subiectul de saptamana trecuta, tragedia poloneza Katyn-Smolensk, un articol despre un masacru similar, dar unul comis impotriva noastra, a romanilor.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Aprilie 28, 2010, 03:40:58
Un Katyn românesc aproape uitat
Masacrul de la Fântâna Albă
Roxana Dascălu

FÂNTÂNA ALBĂ, Ucraina, 27 martie 1992, Reuters – Timp de 50 de ani, o cruce simplă de lemn, înfiptă sub mestecenii de lângă satul cu acest nume din sudul Ucrainei, a fost singurul semn care ar fi putut să arate că acolo s-a produs un masacru.

Supravieţuitorii au ţinut sub tăcere oroarea care s-a petrecut acolo, în Duminica de Paşte, din 1 aprilie 1941, când trupele sovietice au ucis sute, poate mii, de refugiaţi români - bărbaţi, femei şi copii - care încercau să treacă (graniţa spre România, nota mea) prin pădure.

Prăbuşirea Imperiului sovietic a scos însă acel căluş, din cauza căruia atrocităţile comise la Fântâna Albă au rămas un secret nemărturisit al celui de-al Doilea Război Mondial. Oamenii au început să vorbească.

“Vrem să începem să facem săpături, să descoperim cadavrele, dar nu am obţinut încă permisiunea din partea autorităţilor”, spune Petru Grior, un lider al comunităţii române locale.

Ecaterina Suceveanu, în vârstă de 67 de ani, stă în ograda casei ei şi îşi aminteşte de vărul ei, Constantin, şi de sute de alţi români care au fost împuşcaţi fără milă în locul acela.

Soldaţii au deschis focul în oamenii care mergeau în procesiune spre România, ţinând sus, deasupra capetelor, crucile mari, pe care le luaseră din bisericile satelor lor.

“Nu am să uit niciodată Duminica aceea de Paşte.

Şi acum o mai văd noaptea, în vis”, a declarat pentru Reuters Ecaterina Suceveanu, o ţărancă din partea locului. Mărturia ei a fost confirmată de alţi săteni intervievaţi de Reuters.

O supravieţuitoare, care a cerut ca numele să nu îi fie menţionat, a declarat că a văzut, mai târziu, cum se mişca stratul subţire de pământ aruncat peste groapa comună din pădure, deoarece unii dintre cei care fuseseră îngropaţi acolo mai erau încă vii.

Fântâna Albă, cum e denumit locul în limba română, se află în Bucovina de Nord, o parte din România care a fost anexată cu forţa de dictatorul sovietic Iosif Stalin în 1940, împreună cu alte provincii româneşti.

Anexarea a făcut parte dintr-un tratat secret (al lui Stalin - nota mea) cu Germania nazistă, cu care România fusese aliată în război.

Acum, liniştea pare să domnească peste acest ţinut unde trăiesc ţărani prosperi şi zâmbitori, cu gospodării dichisite şi case vopsite în culori vii, ghemuite pe dealuri molcome, presărate cu păduri înalte de brazi, fagi şi mesteceni. Amintirile despre violenţele din trecut mocnesc însă aproape de suprafaţă.

Petru Grior, în vârstă de 42 de ani, preşedintele Societăţii Golgota, un grup de presiune al etnicilor români, spune că masacrul, deportările în masă şi colonizarea cu ruşi şi alte grupuri etnice au redus populaţia română autohtonă de la o majoritate de 80 la sută, în 1940, la o minoritate de 20 la sută.

Comunitatea română din nordul Bucovinei este estimată în prezent între 180.000 şi 200.000 de oameni, un sfert din populaţia dinainte de 1941.

Numărul exact al victimelor masacrului de la Fântâna Albă nu este cunoscut. Românii din partea locului spun că ar putea fi chiar şi 5.000.

Unii oameni de acolo au ajuns în România, unde sovieticii au instalat la putere un regim comunist după cel de-al Doilea Război Mondial.

Alţii au fost adunaţi şi deportaţi la mare depărtare. Unii dintre ei s-ar putea să mai fie şi acum în exil. Puţinii care au supravieţuit pustietăţilor sălbatice din Siberia sau Kazahstan s-au întors, în cele din urmă - şi au început să vorbească acum.

Familia Ilenei Vătăcean, acum în vârstă de 68 de ani, a supravieţuit masacrului, dar au fost toţi deportaţi în Asia Centrală. “Am stat şapte ani în Kazahstan, din 1941 până în 1948, împreună cu alte 40 de familii de români”, spune ea.

Societatea Golgota, cu sediul în capitala Bucovinei de Nord, Cernăuţi, strânge mărturii de la supraveţuitori şi de la cei deportaţi.

Petru Grior cercetează arhivele de stat sovietice, în căutarea dovezilor despre chinurile la care au fost supuşi românii sub regimul stalinist.

Ecaterina Suceveanu îşi răscoleşte memoria ca să-şi amintească detaliile acelei zile.

“Era Duminica de Paşte şi oamenii s-au strâns la biserica din sat”, spune ea. “Au scos crucile mari şi prapurii şi au pornit în procesiune (spre România, nota mea). Dar nu au ajuns niciodată acolo.”

Femeia îşi aminteşte că trupele armatei sovietice au încercat de mai multe ori să oprească procesiunea, înainte de a ajunge la noua graniţă cu România.

“Oamenii din satele noastre au refuzat să se oprească. Şi-au ridicat crucile deasupra capetelor şi au mers spre moarte plângând.”

Soldaţii îi aşteptau în pădure, în cuiburi de mitraliere, gata să tragă la ordin. “Vărul meu a fost printre primii care au fost seceraţi. A fost împuşcat în cap, când încerca să acopere cu trupul lui un băiat din sat”, povesteşte Ecaterina Suceveanu.

Băiatul a fost unul dintre puţinii supravieţuitori care s-au întors în sat în noaptea aceea. “Ne-a adus căciula lui Constantin. Am găsit înăuntru o bucată de os din craniul lui, plină de sânge, şi am pus-o într-un borcan. O ţinem şi acum, sunt moaştele familiei noastre.”

Elena Iliuţan are 35 de ani şi spune că s-a alăturat şi ea pelerinajului comemorativ la Fântâna Albă din Duminica de Paşte, anul trecut, când sute de români din satele învecinate au refăcut “drumul crucii” spre pădurea unde rudele şi prietenii lor sunt îngropaţi în gropi comune, anonime.

Societatea Golgota a ridicat două cruci de piatră pe locul unde se crede că se află gropile comune. În apropiere, o cruce simplă de lemn a fost înfiptă în pământ, la un an după masacru.

“În trecut era interzis să vorbim despre Fântâna Albă”, spun Elena Iliuţan. “Dar acum suntem liberi să vorbim şi trebuie să o facem, pentru că nu se ştie niciodată cât timp va dura această libertate.”

http://www.cotidianul.ro/masacrul_de_la_fantana_alba-113010.html


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Aprilie 28, 2010, 03:47:08
Ce spun cititorii:

1   Kartouche 23-Apr-2010 20:52
Tatal lui H.R.Patapievici a fost ?
Am vorbit cu un batran refugiat din Herta, care a fost plecat cu tatal sau la moara in noaptea aceea si a scapat de criminali bosevici. Acesta, supa `89, a fost si a cercetat genocidul.
El sustinera ca printre organizatori era si tatal lui Horea Roman Patapievici care era comisar sovietic, cu ura fata de romani, el fiind printre evreii care au tras si in armata romana la rapirea Basarabiei.
Nu stiu daca e adevarat dar trebuie cercetat.
Daca se confirma e o jignire a natiunii romane ca fiul unui criminal de romani sa fie demnitar roman !

2   Cata 24-Apr-2010 09:10
nesansa de a fi inconjurati de criminali
Romania a reusit sa supravietuiasca spre disperarea suboamenilor plini de ura. doua natii cu gena criminala, ungurii si rusii, au ridicat crima la rang de politica de stat. cred ca sint alaturi de germania cele mai violente popoare din Europa. ungurii si rusii au omorit din ura. din ura care le caracterizeaza intreaga existenta ca natiuni.

e vremea sa vorbim si despre crimele ungurimii! despre toate crimele pe care acest popor le-a suportat.

3   vrancea 24-Apr-2010 11:01
Aceste fapte trebuie cunoscute
Este de datoria noastra sa cautam sa aducem la cunostinta opiniei publice crimele comunismului pentr ca acest lucru sa nu se mai repete.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: bambilici din Mai 11, 2010, 12:56:26
Cine mai stie ceva de Diplomatul 007? N-a mai postat cam de mult si nici la mesaje mail nu raspunde.
Am un articol interesant pt voi. Sau m bine spus trateaza un subiect f interesant.


Preţul independenţei României - mii de morţi şi împământenirea evreilor
Mihaela Stoica

Ziua de 9 mai are o triplă semnificaţie pentru România: independenţa, victoria în cel de-al doilea război mondial şi ziua Europei.
Ziua victoriei - 9 mai 1945, reprezentată prin capitularea Germaniei naziste, marchează sfârşitul celui de al doilea război mondial. În ciuda faptului că România a contribuit la scurtarea războiului cu câteva luni, prin întoarcerea armelor împotriva Germaniei în 23 august 1944, lucru pentru care Regele Mihai a fost şi decorat de către preşedintele SUA Harry S. Truman, Ziua Victoriei nu are aceeaşi însemnătate şi pentru ţara noastră, care a trebuit să suporte ororile regimului comunist.

Ca membră a comunităţii europene, România sărbătoreşte pe 9 mai şi Ziua Europei, când ministrul de externe al Franţei, Robert Schuman, a dat citire declaraţiei care a pus "bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii", actuala Uniune Europeană. Iniţiată ca o comunitate care a încercat să integreze Germania pentru a evita un nou război, UE a devenit treptat o entitate politică, socială şi economică bazată pe liberul schimb şi pe circulaţia liberă a oamenilor şi capitalurilor.

Dincolo de cele două semnificaţii, ziua de 9 mai marchează independenţa statului care ulterior se va numi România. Duminică, România sărbătoreşte 133 de ani de la dobândirea independenţei care a fost plătită cu preţul a câteva mii de morţi şi răniţi şi pierderea sudului Basarabiei. Totodată, pentru recunoaşterea ei s-a cerut împământenirea evreilor.

Parlamentul României a proclamat în 9 mai 1877 independenţa României. “D-lor deputaţi, nu am cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa reprezentanţei naţionale că noi suntem o naţiune liberă şi independentă”, a afirmat ministrul de Externe al României, Mihail Kogălniceanu, care a tras însă atenţia că greutăţile abia acum încep pentru că “noua noastră condiţiune cu definirea independenţei noastre într-un mod mai determinat şi mai absolut trebuie să fie acceptată de Europa”. A doua zi, la 10   mai 1877, domnitorul Carol a sancţionat declaraţia de independenţă, care a fost promulgată în Monitorul Oficial.

Tensiunile din Balcani au favorizat obţinerea independenţei

România şi-a proclamat independenţa într-un context extern favorabil pe fondul luptei dintre Imperiul Otoman şi cel Rus.

La acel moment, Principatul României se afla sub suzeranitatea Imperiului Otoman, care îi refuza dreptul de a bate monedă, de a acorda decoraţii şi dreptul de a se numi “România”.

În 1875, tensiunile s-au accentuat în spaţiul balcanic, aflat sub autoritatea turcilor.  Seceta şi foamete din Anatolia au dus la sărăcie şi nemulţumiri, Imperiul Otoman având trezoreria goală şi fiind obligat să declare falimentul în octombrie 1875.

Din cauza taxelor uriaşe impuse de administraţia lacomă de la Constantinopol, Bosnia şi Herţegovina au declanşat o revoltă antiotomană în acest timp, care a durat până la începutul anului următor. În aprilie 1876, nemulţumirile au izbucnit şi în Bulgaria, care vroia independenţă imediată. Revolta a fost înăbuşită violent de către otomani, care au ucis peste 10.000 de oameni, beligeranţi sau nu.

Ruşii urmăreau revenirea la “frontierele naturale”

Tensiunile din Balcani au culminat în 30 iunie 1876, când Serbia şi Muntenegru au declarat război Imperiului Otoman. Astfel, a apărut şansa ca Rusia să intre în război împotriva otomanilor pentru a redobândi, printre altele, ceea ce pierduse prin tratatul de la Paris din 1856 (încheiat în urma înfrângerii suferite în faţa coaliţiei franco-anglo-otomană) – sudul Basarabiei, pământ românesc care a fost prima dată înstrăinat în timpul lui Napoleon I.

După declararea războiului, ţarul Alexandru al II-lea (foto) s-a întâlnit, în secret, la castelul Reichstadt din Boemia, cu împăratul austriac Franz Iosif, unde au stabilit ca în cazul înfrângerii Imperiului Otoman, Rusia să „revină la frontierele naturale de dinainte de 1856” (însemnând şi recuperarea Basarabiei), iar Austro-Ungaria să preia Bosnia şi Herţegovina.

În contextul acestor tensiuni dar şi al faptului că Imperiul Otoman a adoptat în decembrie 1876 o constituţie care numea România „provincie privilegiată”, oamenii politici români, în frunte cu domnitorul Carol, au căzut de acord că este necesar să se apropie de Rusia în conflictul cu otomanii.

Pentru că ruşii aveau nevoie să treacă pe teritoriul nostru pentru a ajunge în Balcani, în data de 4/16 aprilie 1877, la Bucureşti, ministrul de externe roman Mihail Kogălniceanu şi baronul rus Dimitri Stuart semnează convenţia specială cu privire la libera trecere pe teritoriul României a armatelor ţariste, pe propria cheltuială. Guvernul rus se obliga “a menţine şi a face a se respecta drepturile politice ale statului român astfel cum rezultă din legile interioare şi tratatele existente, precum şi a menţine şi apăra integralitatea actuală a României”.

În acest context, România a declarat război Imperiului Otoman, iar Parlamentul a aprobat în 9 mai independenţa.

Războiul începe fără români

Deşi prinţul Carol I (foto) dorea ca România să participe la război pentru ca Europa să recunoască independenţa ţării noastre, ruşii au refuzat constant acest lucru. În paralel, guvernarea liberară în frunte cu Ion C. Brătianu era de părere că intrarea în război va aduce recunoaşterea independenţei, în timp ce opoziţia conservatoare considera că România trebuia să fie cumpătată în a participa la lupte.

Războiul ruso-otoman a început în primăvara anului 1877. În perioada aprilie – iulie, armata română  a participat la o serie de operaţiuni militare, dar fără să treacă Dunărea.

Trupele ruse obţin numeroase victorii în Bulgaria, ocupă Târnova, dar se poticnesc în faţa trupelor conduse de Osman Paşa la Plevna (în nordul Bulgariei). Două atacuri ruseşti eşuează în mod dramatic, riscând să fie aruncaţi peste Dunăre.

În acest context, marele Duce Nicolae i-a trimis o telegramă principelui Carol I în care i-a cerut spijinul. „Turcii, îngrămădind cele mai mari trupe la Plevna ne nimicesc. Rog să faci fuziune, demonstraţiune şi dacă-i posibil să treci Dunărea cu armată după cum doreşti. Între Jiu şi Corabia demonstraţiunea aceasta este absolut necesară pentru înlesnirea mişcărilor mele”.

Carol I acceptă trecerea Dunării de către trupele române doar după întrevederea cu ţarul Alexandru al II-lea din 16 august, care a acceptat solicitarea domnitorului român de a avea comanda supremă a trupelor. Din păcate, Carol I nu a pus şi condiţii politice scrise, în special în ceea ce priveşte sudul Basarabiei, şi s-a încrezut în cuvântul ţarului. Despre asta, Nicolae Iorga scria că a fost “o hotărâre personală (a lui Carol I n.r.), sprijinită pe optimismul unui singur ministru (Ion C. Brătianu), care crezuse că un cuvânt de împărat, cât de solemn, face cât o convenţie, cât de modestă”.

Astfel, în 20 august, trupele române au trecut Dunărea pe la Siliştioara, lângă Corabia.

În drumul spre Plevna, 2.000 de români mor la Griviţa

Bătălia de la Plevna a reafirmat orgoliul ruşilor. În timp ce Carol I, comandantul suprem al armatei, se pronunţa pentru un asediu, în locul asalturilor sângeroase,  Marele Duce Nicolae ordona contrariul.

Astfel, în 30 august (ziua ţarului Alexandru al II-lea), trupele române se îndreaptă spre reduta Griviţa. Ofiţerii tineri ca Gheorghe Şonţu sau Valter Mărăcineanu au căzut în luptă.

Cu preţul a 2.000 de morţi, soldaţii români cuceresc reduta Griviţa. Victoria lor parţială este sărbătorită de peste 10 000 de oameni la Bucureşti, împreună cu regina Elisabeta.

Ameninţaţi de cavaleria lui Osman, Ţarul, Marele Duce şi suita rusă fug peste Dunăre.

Rămaşi singuri în faţa inamicului, principele Carol revine în toamnă la soluţia propusă de el: asediul. În aşteptarea întăririlor ruseşti, soldaţii români au de suferit din cauza frigului, lucru pe care Mihai Eminescu îl oglindeşte în ziarul Timpul: ”Aceşti eroi, cu care gazetele radicale se laudă atâta sunt, mulţămită guvernului, goi şi bolnavi. Nici o scuză, nici o justificare, nici esplicaţie nu ne poate muţămi faţă de această mizerie vădită”.

În octombrie, trupele române au luat parte la luptele de la Teliş-Gorni-Dubnik şi Semeraţ-Trestenik. O lună mai târziu, în 9 noiembrie, trupele generalului George Lupu cuceresc Rahova.

Ostaşii lui Carol au decis victoria de la Plevna

Căderea Plevnei se va produce la 28 noiembrie 1877, numai după sosirea garnizoanei imperiale ţariste şi după un îndelung asediu. Generalul turc care a luptat la Plevna, Valentine Baker Pacha, aprecia că soldaţii români au avut un rol decisiv în cucerirea oraşului.

„Nu se poate tăgădui de niciun istoric militar imparţial că, fără ajutorul forţelor române, întreaga armată rusă, care lupta la nord de Balcani, ar fi fost inevitabil bătută la Dunăre”, afirma ulterior generalul.
După căderea Plevnei, armata rusă se îndreaptă spre Adrianopol şi Sofia, iar cea română spre Vidin şi Belogradcik.

Pentru a fi cucerit Vidinul, cea mai puternică fortăreaţă de pe Dunăre, trupele române cuceresc prin lupte eroice localităţile Smârdan şi Inova. În lupta de la Smârdan, unul dintre cele mai puternice puncte de apărare ale Vidinului, în câteva ore soldaţii români au reuşit să cucerească trei redute puternice, au capturat 4 tunuri, au răpus 500 de turci şi au făcut 250 de prizonieri, alungând trupele inamice din localitate. Primarul Vidinului a făcut armatei române şi principelui Carol I o primire extrem de călduroasă.

Din cauza apropierii trupelor ruse de Constantinopol, turcii au capitulat şi au încheiat pacea în 19 ianuarie 1878.

Victoria obţinută prin înfometare

România a participat la război cu circa 60.000 de soldaţi, iar preţul plătit a fost de 4.302 morţi şi dispăruţi, 3.316 răniţi şi 19.904 bolnavi. Potrivit altor date, războiul ar fi făcut circa 10.000 de morţi.

Victoria soldaţilor români este cu atât mai importantă cu cât ei au avut de înfruntat foamea şi gerul iernii. Un raport al comandamentului bateriei a IV-a, Regimentul 1 artilerie, datat în 2 decembrie 1878 arăta: “caii nu au mâncat orz de trei zile din cauză că în depourile Intendenţei nu este orz,…, oamenii acestei baterii de 20 de zile se hrănesc numai cu berânză şi fasole, astfel că cea mai mare parte din oameni sunt bolnavi din cauza proastei hrăni”.

Populaţia din ţară a răspuns însă la solicitarea soldaţilor flămânzi care luptau pentru recunoaşterea independenţei. Un astfel de exemplu este dat în decembrie 1877, când un grup de învăţători din judeţul Argeş au acceptat să cedeze salariul lor armatei.

“Ca români, văzând că mulţi dintre confraţii noştri sunt duşi la hotarele ţării şi chiar dincolo de hotare, ca să lupte pentru cauza cea mai sfântă a Românismului, pentru independenţă, lege şi drepturile noastre naţionale, având în vedere că bravii noştri ostaşi români au răspuns cu devotament la apelul ce le-au făcut ţara, lăsând cămine, soţii şi copii, au luat arma spre a înfrunta răutatea păgânului vrăşmaş al creştinătăţii şi cu deosebire al românilor… Oferim dar, pentru trebuinţele armatei române, tot salariul ce ni se cuviine pe luna septembrie, anul current, ca învăţători rurali în plasa Loviştea, judeţul Argeş”.

Răsplata pentru eroismul românilor: cedarea sudului Basarabiei
Aliaţii ruşi nu au apreciat însă jertfa românilor şi şi-au îndeplinit obiectivele propuse înaintea războiului: redobândirea celor trei judeţe din sudul Basarabiei.

Astfel, reprezentantului guvernului român i s-a refuzat accesul la redactarea tratatului de la San Stefano, lângă Constantinopol, la 19 ianuarie 1878, unde era recunoscută independenţa României care trebuia să cedeze în schimb Imperiului Ţarist cele trei judeţe. Rusia îi dădea la schimb teritoriile româneşti Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor. Oficialii români au refuzat acest lucru, fiind total nemulţumiţi de aditudinea fostului aliat. „Datoria de a scăpa această parte a ţării noastre a fost în mare parte cauza conspiraţiei armatei noastre contra Plevnei. Am dat sângele nostru pentru a nu da pământul nostru”, afirma cu regret ministrul Kogălniceanu.

Soarta României va fi însă hotărâtă definitiv în vara lui 1878, la Congresul de la Berlin, unde principele Carol I şi primul ministru Ion C. Brătianu nu au fost primiţi la consultări, fiind ţinuţi în anticameră, pentru că independenţa lor nu fusese încă recunoscută “de jure”.

În ciuda expunerilor delegaţilor români, marile puteri au acceptat “schimburile teritoriale” prevăzute la San Stefano. Astfel, România pierde încă odată sudul Basarabiei, primind în schimb cele trei teritorii menţionate mai sus.

Marile puteri cer împământenirea evreilor

Totodată, marile puteri condiționează recunoașterea independenței României de acordarea cetăţeniei române tuturor evreilor din ţară. Articolul 44 al Tratatului de la Berlin prevedea: ”În România, deosebirea credinţelor religioase şi a confesiunilor, nu va putea fi opusă nimănui ca un motiv de excludere sau de incapacitate în cea ce priveşte bucurarea de drepturi civile şi politice, administrarea în sarcini publice, funcţiuni şi onoruri, sau exercitarea diferitelor profesiuni şi industrii în orice localitate ar fi (…)”.
Chestiunea a stârnit o serie de reacţii negative în rândul personalităţilor româneşti marcante ale vremii.Unul dintre aceştia, Ion Luca Caragiale a ridicat “chestiunea evreiească”:

“Ce s’a întâmplat însă ? O seamă de Evrei dela noi, în genere de provenienţă galiţiană, – oameni pribegiţi aci din cauza scurgerii de acolo a acestui element, ce se înăduşă trăind multă vreme în masă la un loc prea strimt pentru libera mişcare a pornirilor lui de rapacitate, – au început să agite din nou chestiunea israelită, odată resolvată strict după litera tractatului dela Berlin. Şi agitarea aceasta nouă şi-au întemeiat-o tot pe falsa insinuare că
Statul nostru se conduce de principiul intoleranţei religioase. Această nouă agitare, mai întâiu ascunsă, a început să iasă câte puţin la iveală, apoi să se producă făţiş şi în fine să ia nişte proporţiuni, dacă nu primejdioase, dar cel puţin ofensatoare pentru autoritatea Statului nostru. S’a făcut întâi agitări la sinagoge şi la şcolile confesionale; de aci apoi au trecut chiar în presă; s’au fundat ziare în acest scop: în fine lucrurile au ajuns la protestul neruşinat, şi infam şi ridicul, dela Londra. S’a comandat apoi în străinătate un agitator dibaci, care să vie numaidecât să provoace o mişcare de un nou soiu, cu scopul de institui aci o societate semitică, cu o direcţiune generală, recunoscută de Stat, şi care să reprezinte puterea populaţiei israelite în relaţiile sale cu puterea Statului”.

În 1879 se modifică Constituţia. Articolul 7 prevedea că “diferenţa de credinţe religioase şi confesiuni nu constituie în România o piedică spre a dobândi drepturile civile şi a le exercita”. Astfel, evreii se aglomerează tot mai mult în oraşe, şi încep să ocupe funcţii în principalele domenii de activitate: medicină, justiţie, învăţământ, cultură etc.

Obţinerea independenţei reprezintă un moment de seamă pentru conştiinţa naţională a poporului nostru care a fost ulterior completată de crearea României Mari, în 1918. Din păcate, o parte din teritoriul ei – Basarabia -a rămas înstrăinat şi astăzi.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: bambilici din Mai 11, 2010, 13:16:08
Si acum sa va tineti bine la comentariile de pe site la articol.

tamisa07.May.10-01:51hs
O prezentare sintetica valoroasa si curajoasa, bazata pe adevaruri istorice prea indelungat ascunse romanilor, acuzati sistematic, pe nedrept, de antisemitism si xenofobism, cand, in fapt, ei au fost, intotdeauna, oprimati, exploatati si prigoniti de imperii mai mari sau mai mici sau de etnii mai abil organizate si conduse de scopuri bine definite. Bravo, Mihaela!

costel07.May.10-02:15hs
Cand e 19xx cand 18xx. Hotaraste-te o data!

Bogdan07.May.10-02:34hs
ai avut curaj sa publici acest articol

Blefouscou07.May.10-03:27hs
Articol aproximativ, cu erori de corectura enervante. Castigurile teritoriale ale Romaniei (Dobrogea, Delta Dunarii) sunt trecute sub tacere (ori la incherea Tratatului de la Berlin, nu mai erau "pamant stramosesc"?). Ce sa mai vorbim despre tonul antisemit al articolului, care isi avea locul in presa bucuresteana de la sfirsitul secolului al XIX-lea, dar nu intr-un ziar de larga circulatie nationala dintr-o tara membra in UE, in secolul XXI.

Constantina07.May.10-03:41hs
Nu v-am cerut sa va rugati nu v-am cerut sa-ngenuncheati un singur lucru v-am cerut:ADEVARUL. Mesaj dela Creeatorul.

In ceea ce priveste imapintenirea e-vrei-lor sau a persoanelor e-vrei-esti, in Romania, doar in cimitirele e-vrei-esti.

Cu dreptate si adevar.

Constantina 07.May.10-03:50hs
Cuvintul semitice se scrie mai corect "c'est mitice" adica povesti, mituri, basme si ca oameni inteligenti avem dreptul sa combatem povestile si miturile, sa spunem adevarul.

Kermit07.May.10-04:52hs
Impamantenirea evreilor a avut consecinte benefice .... Romania s-a dezvoltat mai mult ca oricand. Intrebarea mea e de ce nu merge Romania bine astazi ca de abia mai numeri vreo 10.000 de evrei si aia batrani sau din casatorii mixte? Romania e condusa de lichelele hamesite pure sau cel mult corcite dar nu cu evrei ci cu greci sau tigani. De aia merg lucrurile "bine" in Romania zilelor noastre ..... asa ca nu mai dati vina pe evrei .... mai bine sa ne uitam in propria ograda. Nu-i nimic ... pe evrei i-ati gonit dar ii importati de zor pe araboii cu frica de Alah si " dragoste" de rumani, pardon de bogatia care trebuie administrata vorba lui Hayssam ... cinstiti cat cuprinde. in alta ordine za ideilor sa arunca o privire acolo unde comunitatile evreiesti sunt numeroase ... si ma refer in special la SUA si Canada .... la nivelul la care au ajuns in comparatie cu sarmana romanie care se imprumuta pt. salarii si pensii. Asa ca mai meditati baieti !

maria07.May.10-05:51hs
pentru Kermit
vorbesti ca un adevarat evreu,

Costi07.May.10-06:13hs
Inca o data liderii romanilor au jucat rolul prostilor, nedemni de functiile pe care le detin ! N-au stiut sa aprecieze corect circumstantele externe favorabile si n-au stiut sa negocieze conditii favorabile pentru Romania. La fel s-a intamplat si cu aderarea la UE si NATO !

Vasile de Ierusalim07.May.10-07:00hs
Ati alungat jidanii si v-au ramas ...tiganii. Rasplata v-a spus-o Isarescu ieri !

marin07.May.10-07:37hs
mai jurnalist care nu ai trecut pe la ora de istorie regele tau nu a fost decorat de truman ci de stalin cu ordinul victoria cel mai inalt titlu sovietic care nu a fost acordat decat la 5 persoane asa ca mai dute pe la scoala si apoi fate ziarist

CLEMAR07.May.10-07:58hs
ALO !COMENTATORI.SUNTEM IN MILENIUL 3.
VASILE.. TE-A GONIT CINEVA SAU AI PLECAT DIN CAUZA MIZERIEI COMUNISTE PE CARE NU AMINTESC CINE A IMPAMINTENITO(SI DIN ASTIA CITI JIDANI)
KERMIT-NUMAI 10000?AI STII CITI AU CAPATAT CETATENIE IN 20 DE ANI.
CATEGORIC EVREII AU FACUT MULTE(BUNE) PENTRU ROMANIA DAR SI RAU .ASUMATI-VA SI RAUL,SI IN PROBLEMA ASTA CE TREABA AI CU TIGANII VECINII TAI DIN DUDESTI CU CARE ATI CONVIETUIT.

uniune07.May.10-08:00hs
Daaaaaaaaaa, evreii nu au avut decat rol benefic in Romania. Nu au omorat tarani romani in Basarabia si N Bucovinei, cand au intrat in ele, mai intai in 1940, apoi in 1944(totul cu sprijinul sovieticilor).

De altfel, tocmai de aia s-a luat de ei maresalul, ca erau prea cuminti si faceau numai bine la economie si salata cu telina.
Si ne dam doctori in istorie...

clemar07.May.10-08:03hs
Pentru Marin
Si uita ca regele este cel ce va fi prezent la Moscova pe 9 mai.

a. cotiga07.May.10-08:31hs
Verificati textul ianinte de al publica , in prima parte este vorba de anul 1875 , 1876 nu 1975 respectiv 1976 , in rest multumiri pentru readucere aminte

sebian07.May.10-08:46hs
de necrezut ce mizerie de articol - bazat probabil pe o imensa rusine din istoria romaniei - ati fost la un asa grad de salbaticie si rasism incat puterile occidentale au fost nevoite sa va oblige sa acordati unele drepturi evreilor - sa va fie rusine nenorocitilor - desi sunt sigur ca nu va e nici o rusine.
si ce vina aveau arendasii ca boierimea romana si rusa era formata din paraziti viciosi decazuti care spulberau bani in tractirurile si crasmele parisului ? normal ca aveau nevoie de bani pt curve si betivanii...
si lasati o moale cu intoarcerea armelor - una din cele mai mari farse din istoria voastra - intai ati intrat in razboi cu germania si italia ca aliati ... si cand germanii si italienii au inceput sa piarda ati facut pe voi si v ati dat cu aliatii anglo americani ... ce sa zic mare onoare...
imi provocati scarba.

Roxana07.May.10-08:50hs
Foarte interesant articolul. As fi vrut totusi sa fie putin mai concis, sa nu se intercaleze subiectele si sa se reia cele de dinainte. Jurnalismul bata-l norocu'. Are normele lui dar totusi, eficienta e importanta!

pluma07.May.10-08:59hs
si ce mizerie atitudinea lui caragiale ... nu stiam ca era rasist si antisemit.
si tocmai imi placea mult - acum n as da un scuipat pe ce a scris.
groaznic.

rubi07.May.10-09:03hs
pt CLEMAR - mizeria comunista a fost impamantenita de STINCANII TAI ROMANI - erau pe acolo si niste evrei, dar tot STINCANII TAI ROMANI erau cei care faceau "legea" - baga ti asta in cap STINCANE.

horti07.May.10-09:10hs
Traiasca evreimea mondiala, care lupta din rasputeri ca finantele lumii sa fie folosite numai in scopuri umanitare!
Protocoalele inteleptilor Sionului sa inlocuiasca Constitutia si sa ne lasam cu totii perciunii sa creasca!

perciunat07.May.10-09:28hs
HORTI - vrei sa credem ca tu - spre deosebire de evrei - iti donezi banii pt orfani si vaduve si invalizi ?
ma jigodie - cat m ati furat voi pe mine si continuati sa ma furati - desi nu mai traiesc in romania slava domnului - n ai tu fire de par in cap.
TU ce bani dai si cui ? TU ce faci pt binele omenirii ?
nu faci nimic , esti doar un paduche carcotas care stie sa manace cct de evrei da daca ti as cere 2 lei sa mi iau seminte 300 de ani nu mi ai da , bine ca vorbesti de evrei da nu vezi ce zgarciti si hoti sunteti voi.

rusu teodor07.May.10-09:32hs
Si aceste capuse au ramas si astazi la noi si aiurea si prin razboi economico-financiar incearca sa ne cotropeasca cu acest FMI si Banca Mondiala !

roman07.May.10-10:29hs
Sunt roman si consider ca acordarea cetateniei evreilor era un gest normal pentru o tara civilizata, indiferent cum au venit acei evrei la noi.
Ma mir ca in ziua de azi ziarul Adevarul militeaza impotriva acestei masuri.
A fost nevoie sa intervina Europa pentru ca noi, romanii, sa facem ceea ce trebuia facut.
Evrei, tigani, unguri si altii ce traiesc pe aceste pamanturi trebuie sa fie tratati in mod egal de lege.

ALTFEL am avea APARTHEID (cuvant olandez care inseamna 'discriminare') in Romania!

pasionat de istorie07.May.10-10:35hs
10 mai 1877 - Ziua Independentei

Sa ne fie clar:
- ce s-a intamplat la 9 mai in parlamentul Romaniei a fost o interpelare a unui deputat si un raspuns al primului ministru.
Atat.
Delaratia de Independenta a Romaniei a fost data la 10 Mai 1877

O Declaratie de Independenta nu este raspunsul unui mininstru la interpelarea cuiva.

Este un document supus la vot si votat in parlament.

Declararea independentei nu este egala cu obtinerea si recunoasterea independentei. Declararea independentei NU ARE VALOARE JURIDICA pe plan international.

Recunoasterea independentei Romaniei, de catre Marile Puteri, s-a produs in 1881.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: bambilici din Mai 11, 2010, 13:17:49
itzik07.May.10-10:35hs
Constantina ia o pe mata si sari drept in groapa comuna cu creatoru matii cu tot.
adevarat a grait cel sus luminat sunteti tot un CACAT.

corect07.May.10-10:38hs
Si Transnistria si-a declarat independenta in 1991.

Independenta Transnistriei nu a fost recunoscuta de nici o alta tara, membra ONU, nici macar de catre Rusia.

Sesizati diferenta
dintre Declaratia de Indenpendenta
si recunoasterea independentei?

Despre ce vorbim07.May.10-10:49hs
Constitutia Romaniei - 1866 (http://legislatie.resurse-pentru democratie.org/const_1866.php)

Art. 7.
Insusirea de Roman se dobandesce, se conserva si se perde potrivit regulilor statornicite prin legile civile. Numai streinii de rituri crestine pot dobindi impamentenirea.

octav07.May.10-13:52hs
un articol excelent, trecind peste anumite repetari inutile. e bine sa stim ce si cum s-a petrecut in istorie ca sa intelegem ce si cum s-a petrecut mai apoi.

nae girimea07.May.10-16:12hs
@Vasile de Ierusalim
Draga , ti-i dam si pe tigani cu cea mai mare placere

dana vlad07.May.10-17:11hs
Dana
Avem o istorie frumoasa si zbuciumata,,pacat ca astazi suntem doar un popor zbuciumat. Nu mi se pare moral sa vorbesti despre vremurile lui Ion C. Bratianu, M.Kogaliniceanu Carol I si sa vorbesti apoi despre politicienii prezenti. Acum cand avem ceva pentru care ei s-au jertfit sa vorbimdoar despre ei.
Sa-i lasam pe evreii ca poate sunt poporul care au avut cel mai mult de suferit dar care si-au revenit si astazi parca tin sa le-o plateasca la toti pt ce au patimit ei in trecut.

cititor07.May.10-19:11hs
articol de c.a.c.a.t.. c o p i a t d i n c a r t i l e d e i s t o r i e

valahul07.May.10-19:57hs
Imperiul Ţairist a oferit o binefacere României ! Dacă ar fi fost păstrat sudul Basarabiei şi nu s-ar fi primit în schimb Dobrogea de Nord, ce comunicaţie normală ar fi putit fi între capitala Bucureşti, devenită cel mai mare centru economic al ţării, şi mare şi oceanele lumii ? Ar fi trebuit mutată capitala la Iaşi !
Eu îmi pun întrebarea: de ce nu au fost cerute teritorii în Bulgaria, fiindcă jumătate din populaţia ei vorbeşte, de fapt, româneşte ! Nu numai cei de pe Valea Timokului, cunoscuţi ca "vlahi", ci majoritatea celor dintre Munţii Balkani şi Dunăre !
Nici măcar oltenii de pe Timok nu sunt protejaţi de statul român, după 130 de ani de la evenimente...

maxtor07.May.10-20:50hs
inca un razboi pierdut de romania,inceput pe 9mai
vad aici o capcana perversa:
9mai-declararea independentzei
9mai ziua europei
9mai victoria impotriva celui de.al 3 lea reich.
ashtia vor neaparat sa sarbatorim pentru altzii.
shi regele andicapat se duce la moscova de 9mai sa sarbatoreasca "victoria" in al 2 lea razboi mondial.
9mai-ziua diabolica.
"Marile puteri cer împământenirea evreilor"-nu e prost cine cere,e prost cine da.
practic,in "razboiul de independentza" romania sa dus ca un tinerel la o orgie,plina de sperantze(nefondate).shi s.a trezit sodomizata.

istoricul07.May.10-22:04hs
Cei doi teroristi mondiali USA si RUSA ar trebui sa le fie rusine si sa-si ceara scuze fata de toti pe care ia prigonit si terorizat, americanii fata de japonezi, irakieni (kuweitieni) vietnamezi iar rusii fata de tot asa de multi si mai nou fata de polonezi, tribunalul de la Haga ar trebui sa se autosesizeze fata de aceasta crima savarsita de Rusia.

argentino08.May.10-01:08hs
" ...niste rai si niste fameni , i-e rusine omenirii sa va zica voua oameni ! "

marian08.May.10-03:11hs
Ma intreb cind I.L .Caragiale va fi dat in judecata si citi bani va trebui sa plateasca pentru aceste afirmatii antisemite. Oups am uitat saracul e oale si ulcele,ceva urmasi?

haril08.May.10-08:04hs
Nenorocirea a venit in momentul, in care o parte a Romanilor au inteles ca trebuie sa acorde evreilor cetatenia romana,iar cealalta parte a inteles ca evreii trebuiesc plantati in pamantul romanesc.Asa se scrie istoria...

naex08.May.10-08:49hs
Si uite asa au murit romanii pe campul de lupta ca sa aiba jidanii dreptul de ai stoarce de bunuri .Am scapat de jugul turcesc si am intrat sa tragem la jugul jidanesc.
naex08.May.10-09:17hs
Haril ai cam somat in ultima vreme,cine te-a ajutat sa-ti revii?Vasile de ierusalimtu spui ca jidani au ajutat la dezvoltarea romaniei?da au adus alcoolul cu care au furat pamantul romanilor si cel mai bun exemplu de dezvoltare cu ajutorul jidanilor este Moldva care este cea mai saraca provincie a romaniei si acolo au fost cei mai multi jidani.Acestia au urmarit sa ia cu japca si cu justitia acaparata de ei toate pamanturile moldovei lucru pe care l-au facut si in Palestina si acum palestinieni trag ponoasele.Perciunatilor ati ajuns sa spuneti ca romanii sant mai zgarciti decat jidanii ?cine aude rade si cu c---l.Jidanii au vrut si vor incontinuare sa faca un chibut mondial ca ei snt prin sange comunisti. evreii unde sau asezat au ajuns un cancer ptr. locul respectiv.

Gogu08.May.10-14:45hs
Pentru ce un asemenea titlu
Josnic jurnalilm care printr-un titlu dubios lasa sa se inteleaga ca jertfa romanilor sa dat pentru impamentenirea evreilor.De aici si tot felul de dejectii antisemite ale unor "comentatori"
Fara nemti evrei si unguri istoria Romaniei ar fi fost mult mai saraca dovada inpotenta romanilor de a se autoguverna ca un stat European.A trebuit un rege neamt ca sa scoata Romania din inapoierea ortodoxa cu care se mandreste atat de mult.S-a facut un obicei de a ne vaivarii ca am fost asupriti de turci de unguri .Se uita un amanunt -un popor inapoiat cultural intotdeauna va fi asuprit -e o lege a naturii-de ce romanii nu au fost in stare sa domine dealungul istoriei si sa nu primeasca resturile unor tratae la care nici nu au participat.Dovada e chiar in zilrle noastre -nu mai sunt evrei in Romania dar toate grozaviile se intampla din cauza lor -e mai simplu asa decat sa-ti saumi responsabilitatea impotentei.
Mare deeptare a avut comediantul fracez care a lansat SALUTUL RAMANESC

Americanul08.May.10-18:15hs
Felicitari pentru articol!

In sfirsit cineva are curajul sa spuna lucrurilor pe nume. Puterile occidentate au fortat Romania sa-i "adopte" pe evrei ca nu cumva evreii sa ajunga pe capul lor.

As fi curios daca acum vreo tara occidentala ar acepta ca altii sa le impuna politica de imigratie. Asa-i ca asta e treaba interna a fiecarei tari?

Pentru aia care maninca gogosi: evreii nu mai sunt multi in Romania ca simpli cetateni, s-au intors insa multi ca asa zisi oameni de afaceri si fura in Romania ca in codru.

Cum zicea cineva: prost nu e ala care cere sau incearca sa fure, prost e ala care da si se lasa furat!

Dinu08.May.10-21:19hs
Regele Mihai a primit ordinul Victoria de la Stalin, nu de la americani.
Patru personalitatzi au primit acest ordin printre care Tito, Eisenhower.

sandel08.May.10-21:47hs
chiar ma mir ca nu v-au cenzurat kazarii

corect08.May.10-22:49hs
Poporul evreu este printre putinele popoare fara tara care a rezistat de-a lungul istoriei.
Alt popor fara tara sunt tiganii, dar nu intru in discutia asta.

Cum au reusit evreii sa domine comertul, finantele, artele si alte domenii elitiste in TOATE tarile Europei pe unde au locuit?

Prin religia lor evreii erau obligati sa stie sa scrie si sa citeasca - asa ca evreii nu au cunoscut analfabetismul.

Spre comparatie, poporul roman a fost analfabet (in proportii de circa 80%) pana in anii 1950 cand comunistii au eradicat analfabetismul.

Nu spun ca a fost bun comunismul.
Spun ca toata elita Romaniei moderne, de la Cuza la Regele Mihai,
nu au avut in vedere aproape deloc alfabetizarea taranimii ca pe o prioritate nationala.

Acum ca am inteles diferenta majora dintre evrei si romani sa intelegem si politicile antisemite promovate de Corneliu Zelea Codreanu si altii ca ei:
- in timpul guvernaroo legionare, desi tara ducea lipsa de doctori (la tara, mai ales)
legile antisemite au scos din sistem doctorii evrei (care ocupau posturi la oras, bineinteles) cu scopul de a face loc romanilor.

Va dati seama de rezultatele acestor politici.

Era sa uit:
eu sunt roman.

andrei09.May.10-02:22hs
Ca evreu intodeauna aceasta "chestiune" a apartentei etnice trecea in planul secundar. Zau ca nu va inteleg de ce ne scoateti ochii cu acest "detaliu". Asimilarea si loialitatea noastra a fost deplina, este chiar jignitor sa ne acuzati de ceva.

Roman Basarab09.May.10-12:13hs
Si eu sunt roman dar problema evreiasca este una falsa. Mai rai decat evreii suntem noi deoarece nu avem reguli. Era mai bine atunci cand Romania era recunoscuta ca o putere economica europeana sau acum cand suntem condusi de "romani" dar stam cu mana intinsa infata europei. Fugim de munca, fugim de responsabilitati , o natiune de pensionari pe caz de boala; muncim 20 de ani( de la 25 la 45) si ne asteptam ca statul sa ne plateasca toata viata. Eu cred ca ar trebui sa ne uitam la ce au devenit evreii si sa nu mai comentam atat. Poate nu ne-ar fi stricat si noua vreocativa.

elena09.May.10-13:01hs
Istoriam se repeta!

gogo09.May.10-13:34hs
Lasati ca nevoia o sa ne invete.Nu facem decat sa ne platim propria prostie.Asta e crucea care trebuie dusa asta o ducem.Nu vor tinerii sa mai munceasca.A disparut cultul muncii.Pai o sa spuna ca nu au unde ca statul roman nu le creiaza conditii etc.Dar ce fac ei,acesti tineri ptr.tara lor?Veniti in mediul rural si vedeti toti puii de taran cu mobil la ureche.Stau pe gard si mananca seminte iar daca ii chemi la treaba sa vedeti ce preturi cer.Nu dai atat nu vin,nu vor sa muncesaca.Sa-i vedeti duminica seara dupa ce vin de la gratar unde sau imbuibat cu mici bere si manele.Sa vedeti mizeria umana de cea mai joasa speta.Dar cred ca si la oras e tot asa.Ce sa mai discutam de patriotism cu asemenea urmasi.Jidanii au fost si raman un pericol pe fata pamantului dar macar sunt uniti si stiu ce vor iar noi iar noi mai avem mult pana vom ajunge la nivelul lor daca mai putem ajunge vreodata,

MelosNegros09.May.10-19:02hs
SEBIAN: "ati fost la un asa grad de salbaticie si rasism incat puterile occidentale au fost nevoite sa va oblige sa acordati unele drepturi evreilor - sa va fie rusine nenorocitilor - desi sunt sigur ca nu va e nici o rusine."

- just! Şi nu a fost singura intervenţie a Europei civilizate: au urmat în sec. XX repetate intervenţii pentru apărarea drepturilor saşilor ş maghiarilor din Ardealul luat de România de după 1918!
- în legătură cu băgarea lui Caragiale în rîndul antisemiţilor noştri, e un fals ordinar!
Başca n-a fost el Caragiale atît politician cît...scriitor! Şi ca atare se ştie că e cel mai necruţător critic al antisemitismului românesc.
LA fel şi toţi ceilalţi mari scriitori români în frunte cu Sadoveanu.
E absolut incredibil că s-a ajuns să se scrie aşa ceva în presa noastră de azi!

MelosNegros09.May.10-19:12hs
NAEX: "Haril ai cam somat in ultima vreme,cine te-a ajutat sa-ti revii?Vasile de ierusalimtu spui ca jidani au ajutat la dezvoltarea romaniei? da au adus alcoolul cu care au furat pamantul romanilor si cel mai bun exemplu de dezvoltare cu ajutorul jidanilor este Moldva care este cea mai saraca provincie a romaniei si acolo au fost cei mai multi jidani.Acestia au urmarit sa ia cu japca si cu justitia acaparata de ei toate pamanturile moldovei lucru pe care l-au facut si in Palestina si acum palestinieni trag ponoasele.Perciunatilor ati ajuns sa spuneti ca romanii sant mai zgarciti decat jidanii ?cine aude rade si cu c---l.Jidanii au vrut si vor incontinuare sa faca un chibut mondial ca ei snt prin sange comunisti. evreii unde sau asezat au ajuns un cancer ptr. locul respectiv."

- văz că te pricepi la istorie în...draci!
Ia spune spune-ne şi nouă, specialistule: dacă zici c-au făcut toate alea în Moldova, de ce n-au făcut la fel evreii matale şi în Anglia sau SUA, unde sunt puzderie?!

doru09.May.10-20:17hs
Sunt roman si mi-e f. rusine de multi compatrioti in ceea ce fac sau cum gandesc; mai terminati cu comentariile astea rasiste contra evreilor la general si ganditi mai bine ce aport au avut acestia la cultura romana de ex in pictura (T. Tzara, V. Brauner si aproape toata avangarda), teatru Eugen Ionescu si chiar acum in cinema Radu Mihaileanu, etc. Mai bine sa fim mandri de cei ce au luptat pentru Romania incepand cu romanul Carol si toti ceilalti cetateni romani. Cred ca mult mai inteligenti sunt cei ce fac tot posibilul sa-si aprecieze concetatenii si nu sa inventeze false probleme; Luati exemplul SUA, Canada, Franta, Anglia, Grecia,etc. Articolul e binevenit azi ptr cunoasterea evenimentelor istorice legate de sudul Basarabiei si a onoarei Rusiei.

dusu09.May.10-21:18hs
romanica este locuita de oameni rasisti,spalatzi pe creer,cred ca postari DORU nu sint normale intre rumini.Articolul foloseste cuvintul romania,intro descriere temporala,unde acest cuvint inca nu putea avea acoperire,de multe ori ma intreb,e manipulare voita,sau chiar autorii sint atit de im...cili?romanica a cucerit apoi ardealul,si dintro societate cosmopolita,unde numeric,vorbitorii de rumina(va las sa va ginditzi in ce masura in 1918 se putea numi rumina)erau mai putzini decit germanii si ungurii impreuna,au format populatzia de azi,sa traiti bine!

cip.10.May.10-09:16hs
Intr-un interviu acordat de Dan Puric preotului Ion Alexandru Mizgan :
,, Noi putem defini lucrul acesta aşa: să spunem că suntem un Market pentru Comunitatea Europeană, suntem Port-Avion pentru americani, suntem o Gornje pentru ruşi, suntem o ţară devastată de neocomunism. Eu spun atât: nimic din toate acestea nu suntem şi toate deodată şi pe rând. În final suntem un neam suferind. Ceea ce nu vede lumea este că acest popor este crucificat din nou. Suntem un neam suferind! Suntem mai mult decât atât. Suntem un neam care trebuie să înveţe să se ridice în numele lui Hristos la demnitatea creştină. Asta este tot. " ..... ,, De ce să ne concentrăm noi foarte mult asupra cozilor de topor care evident au fost şi să nu ne concentrăm asupra martirilor… ''
Cam asta este !

DION7810.May.10-16:03hs
Dupa o scurta perioada de crestere a nivelului de cultura, la nivelul intregii tari, fapt datorat puternicei industrializari din regimul comunist(vb. doar de reducerea nr. de analfabeti, invatarea fortata a unor meserii si de asemenea, diversificarea meseriilor) in zilele noastre ne indreptam spre prostirea voita a populatiei, prin distrugerea caramida cu caramida a sistemului de invatamant, pentru care in principiu urmatorul pas ar fi trebuit sa fie spre o performanta mai buna, si pregatirea a din ce in ce mai multor generatii de oameni culti care sa poata redresa aceasta tara in ani printr-o gandire lucida nu avida dupa verde, albastru si manele.
Mizeriile rasiste care se prolifereaza aici nu fac decat sa intareasca prostia, rigiditatea mentalitatii si ipocrizia lumii in care traim.
Omul educat intodeauna a avut prostii lui pe care ia dominat si posedat cam cum a vrut.
ACEST LUCRU SE URMARESTE SI ACUM!!!!
POPORUL DEZBINAT SI MANELIST E F USOR DE MANIPULAT.
IN MOMENTUL IN CARE NU-TI STII ISTORIA CATUSI DE PUTIN SI NU LUPTI PENTRU DREPTURILE TALE SI ALE CELOR DIN JUR, AI TARA DAR NU AI IDENTITATE DECI ESTI MAI RAU CA "JIDANII", "TIGANII', "BOZGORII' SI ALTII PE CARE TRUFAS AI NUMESTI FARA DE TARA. DAR AIA STIU CINE SUNT SI CE VOR EI NU UITA CA TINE MANELISTULE......

Naty 10.May.10-17:26hs
ma intreb de ce sar asa, ca arsi, evreii si nu numai, banui ca si unii unguri...ce nu le convine? adevarul? pai daca asta a fost...de unde altul? si nu uitati...ca romanilor li s-a mai cerut odata impamantenirea evreilor, in 1918, dupa primul razboi mondial, spre a le fi recunoscute noile granite....hmm, si a fost o intelegere secreta de care noi n-am invatat in cartile de istorie...de ce nu ni s-a spus asta oare pana acum? de ce a trebuit sa treaca atata timp ca sa se dea pe fata adevarul? evident ca unii oameni il stiau insa oficial asta nu s-a spus pana nu demult...si ce tara a mai fost obligata sa impamanteneasca evrei, asa cum ni s-a intamplat noua? si cine dicta din interiorul Marilor Puteri astfel de ordine si in interesul cui daca nu al evreilor? si ce urmareau de fapt evreii cu venirea lor buluc aici oare nu se stie? vroiau ,cu bani, sa puna mana pe cele mai bune functii si sa domine o tara, pentru ca , sa recunoastem , sunt MARI ARTISITI in a face asa ceva....ce sa zic, astea sunt doar cateva observatii....dar eu n-am vazut evreu care sa faca cine stie ce bine gratis tarii acesteia sau sa aud ca merge vreunul sa MOARA pe campul de lupta pentru tara asta...as vrea sa aud si eu despre un evreu VITEAZ , care sa aiba demnitate si curaj in fata greutatilor, sa fie generos, bun, bland, sa nu fie pervers si viclean....sa-si ajute aproapele, nu sa-l insele sau sa-i fure bucatica de la gura....hei , evreilor...sa va vad ca dati nu doar din gura ....sa vad la voi fapte frumoase, hai....

haril10.May.10-23:51hs
Naex,spre deosebire de tine,eu am fost corect,facand o separatie intre Romani.Tu te-ai repezit la jugulara tuturor evreilor,fara a face o cat de mica distinctie intre evreii,care si-au indeplinit obligatiile fata de tara,care le-a oferit gazduire si acea minoritate evreiasca care,la fel ca la oricare popor,nu s-a achitat de acele obligatii.In limbajul curent se spune ca "oricare padure isi are propriile uscaturi" si aceasta zicala este adevarata pentru toate gruparile umane numite popoare.D-ta nu ai incercat nici macar sa studiezi,la modul general,principiul juridic,conform caruia este ilegal sa acuzi un popor intreg pentru o vinovatie,care poate fi imputata numai in mod individual.Din acest punct de vedere,singura vinovatie a poporului evreu,este aceea ca s-a nascut evreu.Daca aceasta intamplare poate sa fie imputabila cuiva,atunci aceasta lume trebuie sa dispara,pentru a face loc unei lumi cu adevarat inteligente si morale.PS.Ce stii tu despre mine,ca sa fi indreptatit sa ma acuzi pentru faptele mele?Asa se intampla cand cineva nu are nici macar SIMTUL RIDICOLULUI.

LEONARD11.May.10-03:44hs
Pai unde este Nea Marin Olteanu nostru sa-i dea vreo doua trei urari de ,,bine`` la tovarashu Iliescu ca tare ia pupat pe rushi in dorsala ca la instaurat in 89`.ZDRENTZELOR shi Europa ne cam este datoare ,aur mult a plecat din Dacia la Roma shi aur mult a luat shi regele Mihai cu el shi apoi a mai avut curaj sa mai ceara shi palatele.AUR MULT A PLECAT LA RUSHI SHI CONDUCTA DE PETROL A STAT DESCHISA DECENII CA DAUNE DE RAZBOI,APOI A VENIT ILIESCU SHI A REDESCHIS CONDUCTA CATRE RUSIA ZDRENTZELOR,IAR ACUMA AFACERISHTI FAVORIZATZI DE PSD AU MILIARDE IN BANCILE DIN ELVETZIA SHI STATU ROMAN INCA NU FACE O REFORMA SA LE CONTROLEZE BANII DIN CARE TREBUIE TRASE TAXELE PENTRU TZARA.ZDRENTZELOR!!!!

Getodac11.May.10-09:10hs
Cetatenii trebuie sa inteleaga ca monitorizarea cheltuielilor fiecarei institutii publice, primarie sau societate comerciala, prefecturi, consilii judetene, agentii nationale sau orice alte structuri publice sunt necesare exact asa cum firmele sunt monitorizate de fisc. Trebuie sa ne organizam la nivel de societate civila astfel incat in fiecare localitate sau judet si la nivel de administratie centrala sa monitorizam permanent cat de corect se cheltuie banii publici. Administratia locala si centrala trebuie sa raporteze public pe internet exact asa cum firmele raporteaza lunar la fisc, de aceea au contabili platiti din bani publici. Sa ne spuna ce fac cu banii nostrii. Permanent.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: bambilici din Mai 11, 2010, 13:43:55
Chiar daca e mult (depinde cu ce compari) de citit, ar fi fb sa consumati curentul pt info de aici. E vb si de controversele din comentarii. Repet doua posturi:
1. Un articol excelent, trecind peste anumite repetari inutile. e bine sa stim ce si cum s-a petrecut in istorie ca sa intelegem ce si cum s-a petrecut mai apoi.
2. Constitutia Romaniei - 1866 (http://legislatie.resurse-pentrudemocratie.org/const_1866.php)
Art. 7. Insusirea de Roman se dobandesce, se conserva si se perde potrivit regulilor statornicite prin legile civile. Numai streinii de rituri crestine pot dobindi impamentenirea.

Daca Art 7 ramanea si se respecta in constitutiile Romaniei, nu am fi avut nici manele, nici milionul de cozi de topor, nici acuzatii parsive de holocaust. Daca democratia inseamna renuntarea la Hristos, e moartea sufeltului. Nu sariti pe mine pt ca nu am afirmat ca as accepta dictatura.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Mai 14, 2010, 01:47:31
Ieri a fost Inaltarea Domnului, Ispasul si Ziua eroilor. Reporterii de la "Libertatea" au avut acces in interiorul Monumentul Eroilor din Parcul Carol, aflat in curs de reamenajare dupa perioada comunista, un monument urat inainte, o constructie masonica. Un comentator a spus expresiv un adevar despre actuala stare de lucruri din tara: "Ce frumos ar fi daca ar veni spiritele eroilor care au luptat si murit pentru patrie precum cele din filmul Stapanul inelelor si iar curata pe javrele care ne-au si ne conduc". Dar am remarcat si comentariul unui suflet sterp, golit de continut: "Pacat de vietile lor daca stiau ce urmasi vor avea ,se dadeau cu dusmanul. Ps .nu mi-as da viata pt. neamul romanesc niciodata.......!!" Acestea sunt vremurile.

Azi e ziua celor care s-au jertfit pentru libertatea neamului.

Astăzi sărbătorim Ziua Eroilor, ziua de cinstire a celor care s-au jertfit pentru existenţa şi neatârnarea acestui popor. Libertatea a pătruns, în premieră după reamenajarea Monumentului Eroilor din Parcul Carol, din Bucureşti, în rotonda interioară.

Lumina blândă, difuză, mă îndeamnă să merg cu paşi moi, sfioşi, de teamă să nu strivesc armonia locului. Sunt, practic, primul intrus ce vede, după aproape 30 de ani, interiorul Monumentului Eroilor din Parcul Carol I, edificiu inaugurat în decembrie 1963. Şi primul care îl vede după reamenajarea făcută de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor. În mijloc, unde odată era depus sicriul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, fostul lider comunist, tronează grupul statuar “Pe aici nu se trece”, înfăţişându-i pe Regele Ferdinand şi zeiţa Nike, zeiţa victoriei în mitologia greacă, operă din anul 1924 a sculptorului Ioan Iordănescu.

Înainte a fost Palatul Artelor
S-a dorit, astfel, readucerea statuii pe amplasamentul ei iniţial, exact pe locul pe care-l ocupa în cadrul fostului Palat al Artelor, ce exista aici înainte de ridicarea monumentului. În cele 14 alveole, dintre care unele erau folosite în perioada comunistă ca loc de veci pentru câteva dintre vârfurile conducerii partidului şi statului din anii ’50- ’60, sunt ecrane pe care pot fi urmărite filme documentare cu felul în care se cinstesc eroii neamului la noi, dar şi în alte ţări.

Urmează să fie deschis publicului
Totul face parte din cadrul unui proiect început în anul 2006, “Memorialul Eroilor Neamului”, care a mai inclus reamplasarea, la 25 noiembrie 2006, a Mormântului Ostaşului Necunoscut pe locul iniţial, cel din 1923, modificarea esplanadei, înălţarea catargelor şi construirea fântânilor arteziene. La încheierea lucrărilor proiectului, este posibil ca şi rotonda interioară să fie redată publicului, aşa cum era cândva. Până atunci, astăzi, începând cu ora 12.00, eroii neamului vor fi cinstiţi prin ceremoniile militare şi religioase prilejuite de “Ziua Eroilor”.

fotografii: Cati Priţulescu

Eroul Necunoscut, ales de un orfan de război

Mormântul e străjuit de o flacără care arde zi şi noapte
Sub impulsul modelelor occidentale, în 1921 se punea şi în România problema desemnării unui “Erou Necunoscut”, ca simbol unic de omagiere a jertfelor naţionale.

Prin hotărârea unei comisii speciale, la 5 mai 1923 s-a stabilit exhumarea a zece eroi necunoscuţi din diferite localităţi. Apoi s-a trecut la găsirea unui orfan de război, elev în clasa I a unuia dintre liceele militare, cu media cea mai bună la învăţământ, care a trebuit să aleagă doar unul dintre cei zece eroi. Cel mai bun orfan de război a fost desemnat Amilcar Săndulescu, din clasa I a Liceului Militar D.A. Sturdza din Craiova.

Adus în Bucureşti pe 17 mai 1923
Până pe 13 mai, toate sicriele au ajuns la Mărăşeşti. După Te-Deum a urmat momentul cel mare. “M-am dus înaintea celor zece sicrie tremurând şi stăteam la îndoială pe care să pun mîna. Dar, deodată, m-am dus la sicriul al patrulea. Îndemnat de conştiinţă, am pus mâna pe el. În momentul acela, un mare fior mi-a străbătut tot sufletul şi mi-au venit pe buze cuvintele: «Acesta este tatăl meu». Îngenunchind, m-am rugat: Doamne, Dumnezeul meu, ai în pază pe toţi eroii neamului, ai şi pe tatăl meu”, şi-a amintit Amilcar Săndulescu.

Joi, 17 mai 1923, Eroul Necunoscut îşi găsea liniştea veşnică în Parcul Carol, străjuit de o flacără care arde zi şi noapte la capul lui.(Florian Bichir)

http://www.libertatea.ro/stire/asa-arata-in-interior-monumentul-eroilor-287741.html


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Iulie 19, 2010, 15:59:53
Niste invataminte pot fi trase dintr-un articol al ciudatului Victor Roncea:

OBSESIA EBa si factorul etnic maghiar. Coloana a cincea a unguroaicelor din sanul Guvernului Romaniei. VASS repeta cazul Patapievici

N-a trecut mult de cand scriam aici ca Elena Basescu ar putea constitui o voce romaneasca, poate singura, pe langa Marian-Jean Marinescu, intr-un grup politic european dominat de propaganda maghiara. Noile atacuri obsesive la adresa tinerei eurodeputate, marca Andreea Vass si Dan Tapalaga – fostul consilier al Monicai Macovei – confirma supozitiile noastre. In PPE, unul dintre vicepresedinti este seful FIDESZ, Viktor Orban, vehementul anti-roman care sustinea “autonomia Transilvaniei”, chiar pe teritoriul Romaniei, cot la cot cu pastorul Laszlo Tökes, in campania pentru Parlamentul European.
Disciplinati, soldatii maghiari executa ordinele indiferent de culoarea politica sau apartenenta cetateneasca, atunci cand e vorba sa loveasca Romania. Asta a dat prilejul ca o gasca de “romani” sa se bucure cand un ungur al FIDESZ din Parlamentul European, Laszlo Surjan, nascut in “Kolozsvár”, dupa cum scrie pe portalul PE (deci si el “os de ardelean”), ataca un europarlamentar roman. Nu mai conteaza ca autoarea turnatoriei si chiar posibila instigatoare este, potrivit Elenei Basescu, o blonda cu nume unguresc, Andreea Vass. Conteaza mult mai mult satisfactia urii, rabufnire obsesiva care o urmareste pe Elena Basescu de cand Alina Tatiana Mungiu Pipidi a fost “refuzata la export” pentru Bruxelles. De ce oare nu a candidat si ea independenta, ca sa elimine aceste frustrari, care, pe termen lung, pot inrautati grav anumite stari patologice?
Mai cunoscuta pentru protectorul sau, Theodor Stolojan, Andreea Vass este o alta frustrata, din categoria “platinatelor”. Desi avea pretentia sa fie pe lista PDL pe un loc fruntas, se pare ca nu a reusit sa satisfaca chiar toate forurile decizionale, asa ca s-a trezit lasata la vatra. La “vatra” adica la Guvern, in coasta colegului Emil Boc, ca si “consiliera”. Momentan. Ambitioasa Vass nu este singura membra a coloanei a cincea din randurile politicienilor romani. Prim-ministrul Romaniei, pe langa “blonda lui Stolo”, o mai are si pe propria sexi unguroaica mica: Stefania Ferencz, alaturi de alti doi consilieri ai controversatului Arpad Paszkany, considerat un al doilea Rudas Erno, cunoscutul agent maghiar si partener de afaceri al fostului premier, Calin Popescu Tariceanu. Sa ne mai miram ca in Covasna a fost desfiintata ultima biblioteca romaneasca? Pana nu demult, si in biroul presedintelui CNSAS, Ladislau Csendes, cu acces direct la documente secrete, trona, ilegal, o alta budapestoloaga de serviciu, Andrea Varga, cetateanca straina, silita sa paraseasca institutia numai dupa dezvaluiri ale presei romane.
Intorcandu-ne la Parlamentul European, unde (putinii) romani, printre care si Elena Basescu, vor avea de furca cu factorul maghiar, trebuie sa observam puternica influenta pe care o au deja ungurii in grupul PPE. Daca romanii se pot lauda cu 10 plus 1 – EBa, FIDESZ-ul, ca urmare a mobilizarii exemplare a electoratului maghiar, are 16 membri in PPE. La acestia se adauga cei trei agitatori impotriva Constitutiei Romaniei, UDMR-istii Ladislau Tökes, Iuliu Winkler si Sogor Csaba si, surpriza, la invitatia FIDESZ, ar putea sa acceada in grup si partidul extremist Jobbik, cu inca doua mandate. Daca o mai punem si pe Renate Weber, care face cat trei unguri la un loc, ca “bomboana”, ne-am ales cu o coliva pe cinste.
Nu demult, Viktor Orban ne invata: “Este datoria Ungariei sa sustina cererile etnicilor maghiari pentru autonomie in tarile invecinate.” Noi ce-i invatam?
Vezi Opinie ZIUA. Victor Roncea
PS: Poate ar trebui ca “draga Stolo”, distinsul prim-vicepresedinte al PDL, un partid care, acum, se revendica drept apartinator la doctrina si curentul “crestin-democrat” european – deci automat un familist convins -, sa o lase mai moale cu blondele traseiste. Iata, colegii de la “Catavencu” ne-au demonstrat cam cum sta cu “a n-spea” blonda a premierului tuturor regimurilor (alta decat Vass). Si se intreaba, pe buna dreptate, cine era tanara care l-a insotit, discret, cu Tuaregul, la preluarea mandatului de europarlamentar: “Nepotica? Secretara? O cunostinta? O fosta colega de facultate, cu 40 de ani mai tanara?”, etc.
PS2: Domnisoara Andreea Vass s-a trezit ca are casa sparta. Ce coincidenta: in aceeasi zi a provocarii unui scandal international. Alta coincidenta: sincronizarea cu domnisorul Monicai Macovei, Danut Tapalaga, cu doar o zi inaintea plecarii delegatiei romane la Bruxelles, cu toate ca mail-ul ungurasului circula deja de cinci zile. Cu ceva ani in urma, necunoscutul tanar din GDS, Horia Roman Patapievici, se plangea ca SRI i-a intrat in casa. A devenit, rapid, faimos. Intre cei doi, Patapievici si Vass, pe langa trecutul si prezentul legat de Budapesta, mai este un liant: Tatiana Alina Mungiu Pipidi, membra atat a GDS cat si a SAR, unde este – ce coincidenta (alta)! – sefa domnisoarei Andreea Vass. Regie aproape perfecta. Oh!

http://roncea.ro/2009/06/22/obsesia-eba-si-factorul-etnic-maghiar-coloana-a-cincea-a-unguroaicelor-din-sanul-guvernului-romaniei-vass-repeta-cazul-patapievici


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Septembrie 16, 2010, 02:52:30
Politica de la Chisinau si jeratedul de la sinagoga din oras.

Ar putea fi interese rusesti in spatele vandalizarii sinagogii din Chisinau?

Preşedintele interimar Mihai Ghimpu califică drept o provocare la adresa actualei Alianţe de guvernare actul de vandalizare a sinagogii din municipiul Chişinău, scrie jurnal.md, preluat de Romanian Global News.   
În legătură cu acest fapt, şeful celui de-al doilea stat romanesc îşi exprimă indignarea faţă de asemenea gesturi care nu caracterizează atitudinea şi starea de spirit a cetăţenilor din Republica Moldova.
Totodată, Ghimpu solicită instituţiilor de resort să investigheze şi să identifice în cel mai scurt timp pe autorii acestui act incalificabil. „Îmi exprim convingerea că asemenea gesturi nu vor afecta relaţiile interetnice din republică şi că membrii comunităţii evreieşti se vor simţi, ca şi până acum, acasă în Republica Moldova", a spus preşedintele interimar.
Sinagoga evreiască din la Chişinău a fost vandalizată la finele săptămânii trecute a doua oară în acest an. Pe pereţii locaşului au fost desenate mai multe semne neonaziste. Rabinul principal al comunităţii evreişti din Moldova a declarat că acest gest este strigător la cer.
Fara indoiala ca vandalizarea sinagogii din Chisinau a fost facuta de neprieteni ai actualei guvernari, care urmaresc compromiterea internationala a acesteia. Primul stat interesat ca actuala conducere de la Chisinau sa aiba de pierdut este Rusia, impreuna cu administratia marioneta a regiunii transnistrene. Un asemenea tip de operatiune este floare la ureche pentru agentii rusi din Chisinau sau Tiraspol.
Exista si alte ipoteze. Una din ele, care a fost invocata in literatura de documentare a serviciilor secrete,  ar fi aceea ca atunci cand Israelul sau grupuri de interese apropiate lui au ceva de obtinut de la un stat, se incearca creearea unor „incidente" cu tenta antisemita, pentru ca statul respectiv sa fie pus intr-o situatie de inferioritate si de defensiva inaintea negocierilor ce vor avea loc.
Dar din informatiile existente pe piata in acest moment nu este vorba de nici-un fel de astfel de interese in Basarabia.

http://www.rgnpress.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=45193&Itemid=33#Scene_1


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Septembrie 16, 2010, 02:55:01
Trecem la romanii din Ungaria cu urmatorul articol:

Badea: Etnobusiness-ul promovat de Legea minorităţilor din Ungaria afectează situaţia comunităţii românesti

« In ultimii 20 de ani, relatia Romaniei cu Ungaria a fost una mai degraba asimetrica din punctul de vedere al respectarii drepturilor minoritatilor. Daca  legislatia romaneasca a fost recunoscuta ca una dintre cele mai bune din Uniunea Europeana in acest domeniu, legislatia si practicile din din statul vecin nu garanteaza respectarea drepturilor minoritatii romane in aceeasi masura in care statul roman garanteaza respectarea drepturilor minoritatii maghiare", se arata intr-o declaratie politica a senatorului Viorel Badea, vicepresedinte al Comisiei de Politica Externa a Senatului Romaniei.
  
« Problemele cu care se confrunta comunitatile romanesti din Ungaria au ramas neschimbate in ultimii 15 ani: nu au acces la invatamant in limba materna, asociatiile culturale romanesti sunt foarte putin sau deloc sprijinite, nu au acces la mass-media in limba materna. In plus, desi actuala lege a minoritatilor prevede ca minoritatile nationale si etnice au dreptul de a fi reprezentate in Parlament si de a participa la luarea deciziilor, acest lucru inca nu s-a intamplat in mod real. Dimpotriva. Principala problema a comunitatii romanesti este fenomenul etno-business-ului: desi exista autoguvernari ale romanilor, ele exista doar cu numele. De fapt, acestea sunt coordonate de reprezentantii altor etnii, iar cel mai elocvent exemplu in acest sens este autoguvernarea romanilor din Budapesta.
De aceea este necesar sa solicitam Ungariei  crearea unor mecanisme care sa garanteze ca actuala legislatie maghiara este pusa in aplicare in litera si in spiritual ei pentru a elimina cauzele fenomenului de etno-business. Una dintre solutii ar putea fi crearea unei structuri a Guvernului ungar care sa mentina un dialog constructiv cu institutiile reprezentative ale romanilor din Ungaria pentru a evita discutarea sau crearea unor false probleme asa cum s-a intamplat pana acum. In paralel trebuie reactivate Comitetul mixt romano-ungar de colaborare in domeniul minoritatilor.
Autoritatile de la Budapesta au obligatia de a respecta angajamentele luate fata de statul roman in cadrul celor 4 sedinte comune de guvern, nu doar pentru ca normele europene le obliga, ci si ca garantie pentru demersurile de sprijinire a minoritatii maghiare din Romania.

http://www.rgnpress.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=45191&Itemid=26#Scene_1


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Septembrie 17, 2010, 01:45:27
"SA NE FACEM CA MUNCIM", deziva prefectului de Covasna, Gyorgy Ervin. In bataie de joc, Prefectura Covasna mi-a expediat de doua ori aceeasi adresa!

Prefectul judetului Covasna mi-a expediat de doua ori aceeasi adresa, mimand ca isi face datoria pentru care este platit atat de gras din fonduri publice

La sfarsitul lunii mai 2010 l-am sesizat pe reprezentantul Guvernului Romaniei in judetul Covasna, prefectul Gyorgy Ervin (fost membru UDMR si sustinut in aceasta functie de catre formatiune maghiara!) in legatura cu o noua situatie in care administratia publica locala din Covasna, de aceasta data Consiliul Judetean Covasna, condus de un alt UDMR-ist pe nume Tamas Sandor, utilizeaza in spatiul public inscriptii ilegale in care limba maghiara, limba minoritatii, apare inaintea limbii oficiale de stat in Romania, limba romana. De aceasta data este vorba de bannerul de promovare al "Anului artelor plastice in Covasna" instalat de CJ Covasna in centrul municipiului Sfantu Gheorghe.
Prin adresa nr. 7900/01.07.2010 reprezentatul Guvernului Emil Boc in judetul Covasna, prefectul Gyorgy Ervin, trimite petitia subsemnatului Consiliului Judetean Covasna, fara sa se pronunte asupra ilegalitatii sau a legalitatii situatiei si solicita CJ Covasna sa verifice cele semnalate de mine si sa dispuna masurile legale ce se impun. Frumos, nu?

Raspunsul CJ Covasna vine destul de repede, prin adresa nr. 6950/07.07.2010. Adresa semnata de catre presedintele CJ Covasna, Tamas Sandor, face referire la HG nr. 1206/2001 si drepturile minoritatilor nationale si concluzioneaza ca in acest caz legea este respectata intrucat acel banner este inscriptionat atat in limba romana cat si in limba maghiara. Inutil sa mai adaug faptul ca eu nu reclamasem faptul ca acel banner nu ar fi fost inscriptionat si in limba romana ci am sesizat doar faptul ca, in mod ilegal, este inscriptionat mai intai in limba maghiara si abia mai apoi in limba romana, "detaliu" pe care Tamas Sandor se face ca nu il intelege. De remarcat faptul ca desi CJ Covasna a raspuns in data de 7.07.2010 Prefectura Covasna imi comunica raspunsul abia in data de 22.07.2010, adica dupa mai bine de doua saptamani!

Pentru cam refuzat sa inghit acest teatru de oligofreni in care ditamai prefectul, Gyorgy Ervin, se face sa aplica legea iar ditamai presedintele de consiliu judetean, Tamas Sandor, se face ca nu intelege ce anume am sesizat, am adresat Prefecturii Covasna o noua sesizare in care am cerut cat se poate de lipede sa mi se comunice ce anume va face Prefectura Covasna in urma raspunsului idiot al CJ Covasna, pentru ca legea sa fie respectata in acest caz. Stupefactie! Prin adresa nr. 11423/12.08.2010 Prefectura Covasna imi comunica, sec, pentru a doua oara consecutiv aceeasi adresa a CJ Covasna, nr. 6950/07.07.2010.

O institutie a statului, Prefectura judetului Covasna, isi bate joc pe fata de un cetatean care ii adreseaza o petitie si semnalaza o incalcare a legii. Un inalt functionar public, platit cu un salariu gras ca sa vegheze ca legile si Constitutia Romaniei sunt respectate, isi bate joc de un cetatean caruia Constitutia Romaniei ii garateaza dreptul la petitionare.
Sunt siderat! Se pare ca nesimtirea prefectului judetului Covasna, Gyrogy Ervin (foto), nu are limite. Sa aservesti o instutie a statului intereselor de grup ale liderilor UDMR din Covasna se numeste simplu constituire de grup mafiot. Sa nu iti dai seama ca esti doar un efemer functionar al unei institutii publice si ca nu poti sa tarasti o institutie in asemenea mizerii inseamna ca esti mai limitat intelectual decat un sobolan!

http://tanasadan.blogspot.com/2010/08/sa-ne-facem-ca-muncim-deziva.html

Vezi si http://tanasadan.blogspot.com/2008/11/prefectul-gyorgy-ervin-baronul-local.html


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Septembrie 17, 2010, 01:50:48
Sunt aliatii politicienilor de la Bucuresti si fac ce vor, pentru ca santajul tine (mai ales) cu oamenii lui Basescu.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Septembrie 27, 2010, 01:21:15
O informatie care nu stiu de ce nu a facut inconjorul redactiilor, sau poate l-a facut, dar n-a fost publicata.

O informație bombă: Soțul procurorului general, agent al unui serviciu străin

O informație bombă în cartea procurorului Ciprian Nastasiu. La numirea în postul de procuror general al României a Laurei Kovesi se știa că soțul acesteia fusese racolat de spionajul maghiar. Și, totuși, președintele Băsescu a decis numirea!

http://www.badin.ro/?p=124


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Octombrie 05, 2010, 03:40:18
Foarte interesant, n-a reactionat nimeni la informatia de mai sus. Atunci... bine. Va propun un alt text, provenit de pe un blog, postat in urma cu un an la http://silentiumlink.blogspot.com/2009/11/remodelarea-istoriei.html.

Remodelarea Istoriei

Atunci cand doar o mana de "oameni" vor sa obtina controlul asupra tuturor celorlalti, exista anumite reguli care trebuie urmate si anumite conditii care este necesar sa fie indeplinite.Ele sunt aceleasi, fie ca este vorba de un singur individ sau o familie, fie de un oras, o tara, un continent ori chiar daca se urmareste manipularea intregii planete.

Mai intai trebuie stabilite "normele", ceea ce este considerat Bine si Rau, Posibil sau Imposibil, Normal sau Anormal. Cei mai multi oameni le vor urma fara sa le conteste, deoarece prin ei actioneaza "spiritul de turma" care a coplesit Mintea Umana Colectiva din ultimele mii de ani.
In etapa urmatoare, Viata trebuie facuta cat mai neplacuta pentru cei putini care pun la indoiala normele impuse.Pentru aceasta, cea mai eficienta metoda este de a transforma aceasta diferenta intr-un fel de "delict".
Prin urmare, cei care dau glas unei alte pareri despre Adevar sau unui alt stil de Viata devin oile negre ale Turmei Umane.Acea turma este deja conditionata sa accepte ca normele impuse au devenit parte din Viata lor si deci sunt cat se poate de Reale si astfel, prin aroganta si ignoranta, ii ridiculizeaza sau condamna pe cei care aleg sa traiasca altfel.Ei ii preseaza si pe ceilalti sa se conformeze si servesc drept avertisment pentru cei care au de gand sa se rupa de Turma.
Astfel, cei putini, care ii controleaza pe cei multi, se folosesc de acest principiu, pentru a convinge masele sa se mentina pe aceeasi Linie.
Ceea ce oamenii isi fac unul altuia zilnic, cerandu-le celorlalti sa se conformeze normelor pe care ei le respecta orbeste, se numeste fascism psihologic (Politia Gandirii cu agenti in fiecare familie, pretutindeni in jurul nostru).
Agentii sunt atat de conditionati, incat cei mai multi dintre ei habar nu au ca sunt politisti fara salariu."Fac ceea ce este Bine pentru copilul meu", ii auzi justificandu-se.
Nu, faci ceea ce ai fost "programat" sa "crezi" ca este Bine pentru el.
Fiecare are rolul sau in procesul de intemnitare mentala, emotionala si fizica.Papusarii nu au altceva de facut decat sa traga sforile potrivite la momentul potrivit pentru a pune papusile umane sa danseze dupa cum le canta ei.

Cum pot face asta?
Simplu, ei dicteaza omenirii ce trebuie sa "invete", prin ceea ce numim noi cu mandrie "Educatie", sau ceea ce ei considera ca trebuie sa stim, prin "stirile" fabricate de ei in propria lor mass-media.
Astfel, ei dicteaza turmei, care nu Gandeste si nu Contesta in nici un fel ce anume sa creada despre Sine, despre alti Oameni, Viata, Istorie si evenimente curente.
De indata ce sunt stabilite Normele Societatii, nu mai trebuie controlati ziaristii, reporterii sau oficialii guvernamentali.
Fiecare isi ia "Adevarul" chiar din acele Norme si astfel ridiculizeaza si condamna automat pe oricine ofera o alta viziune asupra Realitatii...
Odata ce se detine Controlul asupra a ceea ce este considerat Normal, intregul Sistem ruleaza practic la modul automat.

Autosupravegherea Turmei Umane merge dincolo de oamenii in uniforme sau oficialii guvernamentali, incepe cu parintii Conditionati care isi impun regulile lor, copiilor, si exercita presiuni asupra lor pentru a urma Normele lor religioase, politice, economice si culturale.
Nu exista exemple mai elocvente decat acelea in care parintii insista sa ia decizii cu privire la casatoriile copiilor lor, aranjate prin prisma Religiei lor hilare.
Crearea de Norme Mentale si Emotionale, care inrobesc 99% din Omenire, continua fara incetare prin modalitati din ce in ce mai subtile.
Multi copii nu accepta Religia, dar o urmeaza pentru ca ei nu doresc sa isi supere familiile..exista de asemenea o Teama aproape Universala de ceea ce ar spune oamenii despre o anumita versiune a Realitatii sau despre un alt Mod de Viata.
Cei care doresc sa se rupa de Turma, se tem de ceea ce pot spune parintii, prietenii si colegii de munca, adica exact oameii care sunt conditionati de Sistemul de Norme impuse.
Pentru ca numarul celor care controleaza efectiv Omenirea nu este suficient de mare pentru a supraveghea intreaga planeta, a trebuit creata o structura in care Oamenii sa se controleze pe ei insisi prin Impunere Mentala si Emotionala.
De indata de Turma isi aplica siesi mentalitatea proprie, se trece la o a treia faza in aceasta intemnitare a Constiintei Umane.Sunt create anumite grupuri in interiorul Turmei pentru ca apoi sa fie provocate dispute intre ele, si asta prin crearea de sisteme de credinta diferite si provocarea starilor conflictuale intre ele.Aceste sisteme de credinta sunt cunoscute ca Religii, partide politice, teorii economice, tari, culturi etc...Ele sunt percepute ca "opuse" cand, de fapt, sunt aceleasi.
Viziunea Realitatii si a Posibilitatii din interiorul bulei sociale, este atat de limitata incat nu contine Elemente Opuse.

In ce consta spre exemplu, diferenta intre un preot crestin si un rabin sau preot musulman, hindus sau vreun discipol al lui Buddha care isi impun credinta asupra copiilor lor si ai altora?
Niciuna, deoarece credinta pe care ei urmaresc sa o inradacineze poate fi usor diferita insa aceasta diferenta este de cele mai multe ori imperceptibila, tema generala este mereu aceeasi, impunerea Credintei sau a convingerilor unuia asupra altuia.
Ce ai face daca dintr-o data ai realiza ca tot ceea ce Cunosti, tot ceea ce ai Invatat
de-a lungul anilor petrecuti in scoala si in Viata, se demonstreaza a fi fals?
Cum a fost posibil acest lucru?
Foarte simplu, mai intai trebuie incatusata Mintea Umana intr-o Credinta rigida si un simt limitat al Realitatii pentru a obtine astfel Turma..nu are prea mare importanta care sunt credintele, atata timp cat ele sunt rigide si descurajeaza Gandirea Libera si intrebarile de bun-simt..crestinismul, iudaismul, Islamul, hinduismul si celelalte religii contribuie si ele din plin la inrobirea Umana in timp ce proclama "Adevaruri" diferite.
Ii incurajezi pe cei care urmeaza aceste credinte rigide sa le impuna si celorlalti si sa le faca Viata foarte dificila si neplacuta celor care nu se conformeaza sau care pun intrebari.
Aduci aceste credinte in conflict, asigurandu-te astfel de existenta disensiunilor si apoi de usurinta in controlul lor.
In timp ce oamenii sunt preocupati sa lupte pentru a-si impune credintele si opiniile lor asupra celorlalti, ei nu sesizeaza ca cei care de fapt Controleaza totul ii manipuleaza precum papusarii.
Oamenii sunt ca moliile care bazaie in jurul Luminii, fermecati de credinta lor religioasa, de scorurile la fotbal, de ultimele episoade ale vreunei telenovele sau de pretul unei beri incat nu observa Adevaratele Schimbari din jurul lor.

"Cel care controleaza Trecutul, controleaza Viitorul, cel care controleaza Prezentul, controleaza Trecutul" (George Orwell)

"Istoria este o Minciuna acceptata de comun acord" (Voltaire)

Tot ceea ce astazi credem ca Suntem si modul in care privim Realitatea se bazeaza in mare parte pe credinta noastra in ceea ce s-a petrecut in Trecut.
Prin urmare, daca vrei sa manipulezi simtul Realitatii la oamenii de astazi, tot ce trebuie sa faci e sa rescrii si sa "remodelezi" ceea ce in mod hilar numim Istorie.

Publicat de Ultimus Romanorum


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Octombrie 16, 2010, 12:52:50
Iarasi va atrag atentia asupra modului in care procedeaza minoritatea tradatoare a statului roman, cea maghiara. In timp ce in toata tara sunt proteste, in Covasna si Harghita e liniste. Harmalaia din Bucuresti e tocmai buna pentru a ne abate atentia de la polurarea Dunarii de catre Ungaria, de aceea e si intretinuta de gesturi aparent prostesti ale ministrului finantelor etc. Daca nu ne vom deprinde sa ansamblam informatiile de amanunt, in posesia carora intram, intr-un tablou de ansamblu, orice incercare de emanicipare din situatia actuala va fi sortita esecului. In continuare postez un articol primit de la cinveva care urmareste ce se scrie in editiile zonale ale ziarului "Adevarul" si care e interesat in special de ce se intampla "in ungurime", cum spun ardelenii.

„Nu poate Ministerul ataca, atâta cât putem noi vota“ – primarul din Sfântu Gheorghe, Antal Arpad

MAI acuză schimbare numelor de străzi, primarul Arpad spune: „E o prostie". Cam aşa de desfăşoară „dialogul" dintre primarul din Sfântu Gheorghe, Covasna, şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Corpul de Control al Ministerului Administrației și Internelor (MAI) a efectuat o analiză referitoare la schimbarea denumirii a 38 de străzi din Sfântu Gheorghe, inclusiv a Bulevardului 1 Decembrie 1918. În urma acesteia, s-a constatat că măsura a fost aplicată cu încălcarea unor prevederi legale.
În expunerea de motive se arată că în raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, întocmit doar de arhitectul şef, „nu se face referire la faptul dacă au fost asigurate şi prevăzute în buget fondurile necesare pentru derularea activităţii de preschimbare a cărţilor de identitate şi a persoanelor fizice şi juridice afectate".
De asemenea, s-a constatat că proiectele de hotărâri privind schimbarea denumirii străzilor „au fost transmise spre analiză şi avizare Comisiei de atribuire de denumiri a judeţului Covasna înaintea expirării termenului stabilit pentru formularea sugestiilor şi propunerilor de către cetăţeni, precum şi înainte de a fi supuse dezbaterii publice".
O altă constatare se referă la faptul că nu s-au luat în considerare cheltuielile implicate la adoptarea actelor administrative în cauză, ceea ce reprezintă o ignorare a art. 14, alin. (4) din Legea nr. 273/2006.
În raport se mai arată că adoptarea din 2010 a hotărârilor s-a întâmplat cu încălcarea a peste zece hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunțate în cauze similare de Tribunalul Covasna, Curtea de Apel Braşov şi Înalta Curte de Casație şi Justiție a României.
Primarul Antal Arpad: „E o prostie"
Primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, cel care a inițiat procesul de schimbare a denumirilor de străzi, a declarat pentru covasnamedia.ro că cea ce susţine raportul Corpului de Control al MAI reprezintă „o prostie, chiar dacă vine de la MAI".
„Îmi pare rău, dar cu tot respectul pentru MAI, e o prostie. Noi mergem înainte cu acest proiect. Și dacă va fi atacat, nu pot ei ataca atât cât putem noi vota", a mai spus primarul.
Şi prefectul contrazice MAI. Gyorgy Ervin susţine schimbarea denumirilor celor 21 de străzi care purtau nume româneşti, până la aplicarea hotărârii consiliului local.


http://www.adevarul.ro/locale/brasov/Brasov-_-Nu_poate_Ministerul_ataca-cat_putem_noi_vota-_-_primarul_din_Sfantu_Gheorghe-Antal_Arpad_0_354564774.html


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Octombrie 23, 2010, 18:02:19
Vad ca problemele pe care ni le creaza iredentistii unguri nu va intereseaza. Ma bucur ca am decis sa-mi schimb domiciliul pentru o vreme si ca am sa ma retrag in curand de pe forum, implicit ca n-o sa mai deranjez pe nimeni cu subiectele mele "parazite". Urmeaza sa scrieti numai despre ce va intereseaza cu adevarat, despre nimicuri.

NESIMTIRE PE BANI PUBLICI MARCA UDMR. Primaria Sfantu Gheorghe cheltuieste peste 130.000 lei pe doua statui. DOCUMENTE


Primaria Sfantu Gheorghe v-a cheltui anul acesta peste 130.000 lei pe doua statui si peste 52.000 lei pentru un "studiu cultural"

Primaria Sfantu Gheorghe, condusa de UDMR-istul Antal Arpad, are alocat in 2010 un buget de 14.944.830 lei la capitolul cultura, recreere si religie. Edilul din Sfantu Gheorghe, secondat de Consiliul Local Sfantu Gheorghe controlat de consilierii Uniunii Democrate Maghiare din Romania (UDMR) si cei ai Partidului Civic Maghiar (PCM), este in acest an foarte darnic atunci cand vine vorba de culturalizarea cetatenilor pe care ii pastoreste, chiar daca criza economica financiara a afectat serios intreaga tara.
Astfel, in bugetul local pe 2010 al municipiului Sfantu Gheorghe sunt prevazute sume insemnate pentru instalarea a doua statui in municipiu, valoarea acestora ridicandu-se la fabuloasa suma de 130.360 lei. La acestea se adauga si suma de 52.670 lei pe care Antal Arpad o va cheltui pentru realizarea unui "studiu cultural".

Din dispret pentru ceea ce reprezinta, primarul din Sfantu Gheorghe refuza sa aloce fonduri repararii Pietei Mihai Viteazul

Pentru reabilitarea Pietei Mihai Viteazul din Sfantu Gheorghe in bugetul pe 2010 este prevazuta suma de doar 100.000 de lei, asta desi lucrarile la acest obiectiv au inceput in urma cu mai multi ani iar edilul UDMR-ist sustine in permanenta ca nu sunt fonduri pentru finalizarea lucrarilor la aceasta piata. Dupa cum se poate limpede observa fonduri exista, ele nu sunt in directionate catre o zona considerata romaneasca in Sfantu Gheorghe.

http://tanasadan.blogspot.com/2010/10/nesimtire-pe-bani-publici-marca-udmr.html


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: mercurie din Octombrie 23, 2010, 21:36:00
Tendinta este de secesiune si va urma secesiunea sub forma Tinutului Secuiesc pt ca asa se doreste....Nu se mai opune nimeni secesiunii din cadrul statului roman. Cica noua urmeaza sa ni se dea Basarabia ca compensatie , continuand cedarea Transilvaniei !
Eu am ales sa ma opun, chiar daca sunt neica nimeni. Am ales sa scriu fiecarui primar din Harghita si Covasna, pt a se uni intre ei si a-si crea o organizatie; pt a-si organiza secesiunea la randul lor fata de asa-zisul Tinut Secuiesc..Este nevoie sa se faca auziti pana la UE, pt a organiza logistic secesiunea, apararea, etc..
VOI CE FACETI ? PARCA ASTEPTATI APROPABAREA MARELUI SEF !


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: KRONSTADT. din Noiembrie 30, 2010, 15:57:10
http://www.pesurse.ro/2010/11/30/campanie-mpotriva-legii-educaiei-cu-filme-anti-hor.html


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: Valance Abbey din Ianuarie 25, 2011, 11:44:54
    De la KHANDAHAR la ROSIA MONTANA, intre SUA  si RUSIA

     

     Intre CRIZA SI TERORISM, ROMANIA si AFGANISTANsunt singurele puteri ale lumii in domeniul materialelor strategice !

     

    AMERICA nu are zacaminte de URANIU.

     

    Tot asa cum RUSIA nu detine zacaminte de WOLFRAM.

     

                    Fara aceste doua elemente, SUA si RUSIA sunt ZERO! Sunt niste neica-nimeni in materie de suprematie MILITARA.

     

                                 Wolframul, un metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, este foarte necesar in industria militara si spatiala,

                  iar uraniul in industria nucleara.

     

                 Primul se afla, in cantitati INEPUIZABILE si in starea cea mai pura (nemaifiind necesare procedee industriale costisitoare de decantare a lui) doar in ROMANIA. La ROSIA MONTANA !

     

                 Zbaterea de a pune gheara pe minele de “aur” de la Rosia Montana are acum o miza periculoasa, cu atat mai mult cu cat Exploziv-News si GIS-SSR o dezvaluie in premiera:

     

                      Zacaminte de wolfram, neexplorate niciodata, se gasesc insa,in cantitati uriase, si in muntii Retezat (zona Gugu si Sureanu, axa care le uneste trecand prin Varful Peleaga, ca punct de reper. Exact zona in care a cazut, in urma cu cateva luni, aeronava militara israeliana - posibil neintimplator in misiune in acea zona !) si, inainte de 1989, au fost pazite cu strasnicie, de catre DEPARTAMENTUL ZERO.

     

                 Cel care le-a detectat, extrasenzorial, era sa plateasca cu viata, in urma unui atentat psihotronic al rusilor, curajul de a dezvalui adevarul, in cadrul unor cursuri speciale, destinate profesionistilor din serviciile secrete militare ale Romaniei. Numele lui este Vasile RUDAN, cel care, dealtminteri, este si parintele legendarului Departament.

     

                        In aceeasi zi in care profesorul RUDAN era gasit aproape mort in apartamentul sau din Bucuresti (cu cateva zile inainte, el dezvaluise unor apropiati din SRI si DGIA ca fusese de doua ori amenintat cu moartea de un anume rus FONAREFF, fost ofiter KGB),

               generalul David H. Petraeus, comandantul fortelor americane din Afganistan, avea aproape aceeasi soarta cu a profesorului roman.

     

                   Generalului american i se intimpla  asta deoarece, intr-o conferinta de presa, scapase un alt adevar: motivul prezentei NATO in AFGANISTAN nu erau teroristii. Ci uriasele zacaminte de URANIU pur!

                                In Muntii Khwaja Rawash, situati la nord de Kabul, dar si in Koh Mir Daoud, langa Herat si Kharkiz, in provincia Khandahar, existacele mai mari zacaminte de uraniu din lume, la fel cum,in materie de wolfram, Romania detine suprematia mondiala.   

 


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Ianuarie 29, 2011, 01:44:07
RIVALITATE. Comuniştii români nu au mai acceptat tutela Moscovei după moartea lui Stalin

Cum a început lupta lui Ceauşescu cu KGB

Nicolae Ceauşescu avea obsesia faptului că rusoaicele măritate cu români ar fi fost agente ale KGB.

Foarte curând după „Declaraţia din aprilie"(1964), sintagmă generic menită a semnala încercarea conducerii de partid şi de stat de a se delimita politic şi în ceea ce priveşte relaţiile internaţionale de Moscova şi a câştiga o anumită independenţă faţă de aceasta, s-au intensificat puternic acţiunile agenţilor KGB. Acest fapt a determinat măsuri radicale, de curăţire a agenţilor din toate sectoarele vieţii politice, economice şi social-culturale. Acţiunea a fost demarată public în chiar acel an, prin arestarea la Sibiu, a unui general, care venise să-şi vadă fiul, elev la şcoala de ofiţeri de aici. În acest context extrem de tulbure, mi-a fost dat să asist (eram cores¬pondent RL la Timişoara) la o şedinţă secretă ţinută în sala cinematografului, pe atunci, „Maxim Gorki". Şedinţa era condusă de Nicolae Ceauşescu, secretar doi al C.C. al P.C.R., responsabil cu Securitatea, miliţia, organele de partid etc. Venise însoţit de premierul de atunci, Chivu Stoica, de şeful Securităţii din Timişoara, generalul Steskal, de primul secretar regional PCR, I.Martin, şi de alţii.

„Toţi cei ce vă aflaţi aici aţi venit acasă, din URSS, la braţ cu soţii sovietice"
Sala era arhiplină. Numai cu bărbaţi, aproape toţi oameni cu funcţii importante în aparatul de partid, de stat şi cel economic din Banat. Pobabil că unii ştiau despre ce este vorba, pentru că erau extrem de livizi, alţii şedeau ca nişte bolnavi şi sprijineau spătarele scaunelor într un anumit fel, dar toţi, bine hrăniţi şi, după costumaţie, oameni cu bani.
Ceauşescu şi-a început cuvântarea cu un reproş general. „Toţi cei din această sală aţi studiat în URSS şi toţi cei ce vă aflaţi aici aţi venit acasă, din URSS, la braţ cu soţii sovietice. Nimic rău până aici.
Răul începe din momentul în care KGB-ul şi-a făcut, din unele dintre ele, agenţii săi activi. KGB-ul şi-a creat, astfel, un adevărat cap de pod strecurat în toate domeniile vieţii, prin soţii lor, care, cu voie, fără voie, discută acasă unele aspecte ale muncii pe care o făceţi. Şi aceasta pentru că, neavând cetăţenia română, nu erau vulnerabilizate de legile ţării noastre. S-a ajuns până acolo încât KGB-ul şi-a infiltrat agenţi chiar şi în C.C. al P.C.R., încât am fost nevoiţi - spunea Ceauşescu - să rugăm conducerea de la Moscova să-i retragă urgent, ca să nu-i arestăm şi să dăm, astfel, apă la moară presei occidentale".
Apoi, Ceauşescu le-a cerut celor din sală ca, în termen de două luni, toate soţiile lor să ceară cetăţenia română, ca astfel să poată fi trase la răspundere, legal, de acţiunile lor, îndreptate eventual împotriva statului român.

Generalul părăsit
Interesant este că după câteva săptămâni, un general, mare amator de poezie, m-a invitat acasă la el la o cafea. L-am întrebat dacă nu o deranjez pe doamna şi cei doi copii, pe care ştiam că-i are. Mi-a răspuns, amărât, cu o întrebare retorică: „care doamnă, care copii ?!" Şi a continuat stânjenit... „După şedinţa de la «Maxim Gorki», întors acasă, am găsit soţia împachetând. Mi-a explicat nervoasă şi cu reproşuri: „Nikolai, am plecat acasă, la Moscova.Mi-am îndeplinit misiunea"... De unde am dedus că ofiţerul ştia că soţia lui este agent KGB ...Dacă nu o fi fost şi el !...Dar, în ciuda acestui fapt, cele mai multe soţii sovietice nu au dorit să se mai întoarcă acasă, în URSS, şi au fost loiale soţilor şi copiilor lor, mame responsabile şi funcţionare, bibliotecare sau translatoare conştincioase. România a devenit astfel şi pentru ele patria adoptivă.

http://www.romanialibera.ro/opinii/aldine/cum-a-inceput-lupta-lui-ceausescu-cu-kgb-214828.html


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Februarie 01, 2011, 03:17:03
Va propun sa cititi un articol.

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 71

Acest articol a fost comunicat la a IX-a ediție a Simpozionului „Experimentul Pitești – reeducarea prin tortură“
(2-4.10.2009, Pitești)


ION MIHAI PACEPA


E timpul ca România să rupă tăcerea

Curând se vor împlini douăzeci de ani de la dramaticele evenimente din decembrie 1989, când revolta popu lației l-a alungat din palatele sale pe Nicolae Ceaușescu, omul care a terorizat România 24 de ani. Aceste evenimente sunt etichetate și azi în
România drept „revoluție,” deși în fiecare zi ies la lumină noi fapte ce atestă că revolta popu lară a fost furată de o mâna de comuniști educați la Moscova.
Aceștia au fost nevoiți să deschidă frontierele și să restaureze dreptul la liberă exprimare, dar au făcut tot ce le-a stat în puteri ca să păstreze servicile secrete de
tip comunist cu ajutorul cărora să se mențină la putere.

În 1978, cand am „trădat” comunismul, România avea două servicii secrete majore: Securitatea și Direcția de Informații a Armatei (DIA), încadrate cu cca 16.000 ofițeri operativi. Acum România are șase servicii secrete majore: SRI, SIE, UM 0962, STS, SPP și DGIA, care au absorbit o bună parte a ofițerilor fostei Securități și a fostei DIA, precum și conceptul lor operațional importat din Uniunea Sovietică. Potrivit
datelor din presa română, aceste 6 fantome comuniste sunt acum încadrate cu 30.000 de ofițeri operativi,1 ce consumă o bună parte din bugetul țării. SRI-ul
(contrainformații interne), care acoperă o popu lație de 22 milioane, are 12.000 ofițeri. Echivalentul său francez, DST (Direction de la Surveillance du Territoire) care acoperă o popu lație de trei ori mai mare, are 6.000 ofițeri operativi. Iar echivalentul german al SRI, Bundesamt für Verfassungsschutz (BfV), care deservește o popu lație de 82 milioane, are doar 2.448 ofițeri.2 Dacă Statele Unite ale Americii ar folosi același raport pe cap de locuitor, FBI ar trebui să aibă 190.000 agenți, nu 12.156 cât are astăzi.

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 72

Și ce dacă, mi-au spus sceptici din România. Într-o țară cu presă liberă serviciile secrete nu-și mai pot face de cap. Oare? În Rusia, care are de asemenea presă liberă, serviciile secrete domină întreaga viață economică, socială și politică. Președintele Rusiei și peste 50% din membrii guvernului federal sunt foști KGB-iști. Potrivit datelor revistei Novaya Gazeta (republicate în SUA de Center for the Future of Russia), peste 6.000 de lideri ai administrației centrale și locale, identificați nominal, provin de asemenea din KGB. În anii comunismului, KGB-iștii erau un stat în stat. Acum ei sunt statul.

Avalanșa de servicii secrete din România de azi face o serioasă gaură în bugetul ei. Aceste servicii secrete continuă să aibă finanțare secretă, ca și în anii când eram la conducerea lor, și să consume în secret cantități semnificative de bani ce pot fi folosiți pentru îmbunătățirea asistenței medicale a popu lației, creșterea pensiilor și alte scopuri sociale.

De ce România a rămas stat polițist după 20 de ani de la căderea comunismului?

În 1988, într-un interviu cu Dr. Michael Ledeen, consilier pentru terorism al Președintelui Ronald Reagan, publicat în revista franceză Politique Internationale, am prezis posibilitatea ca Kremlinul să organizeze o lovitură de stat în România menită să-l înlocuiască pe Ceaușescu cu Ion Ilici Iliescu, un comunist educat la Moscova, al cărui tată fusese atât de devotat lui Lenin încât și-a botezat propriul copil cu numele lui.

Pe ce mi-am bazat această afirmație? În anii 1970, când am avut în subordine U.M. 0920/A, o unitate specială a Departamentului de Informații Externe (DIE) ce era însărcinată cu activitatea contrainformativă împotriva URSS, aceasta a depistat și înregistrat magnetic contactele secrete pe care Ion Ilici Iliescu, atunci secretar al CC al PCR pentru propagandă și agitație, le-a avut cu un membru al unei delegații „ideologice” sovietice în vizită la București. Acesta i-a spus: „Kremlinul ar fi mai fericit cu tovarășul Iliescu în fruntea Partidului Comunist Român.” Kremlinul se temea că românii îl urau pe Ceaușescu atât de înverșunat încât l-ar fi putut izgoni fără intervenția Moscovei, și că ura împotriva lui Ceaușescu va degenera în ură împotriva comunismului care ar fi putut merge atât de departe încât România să ceară retragerea din Pactul de la Varșovia. Kremlinul se temea de asemenea și că o
eventuală relaxare politică în România ar fi putut exacerba dorința popu lației
din Republica Moldovenească de a se uni cu Patria Mamă, creând astfel un val
de fervoare naționalistă în alte republici sovietice.

Ceaușescu, care știa de la U.M. 0920/A că sovieticul ce l-a contact pe Ion Iliescu venise în România să recruteze aderenți pentru o lovitură de stat în România, a ascultat de câteva ori banda de magnetofon ce conținea înregistrarea acestei convorbiri pe care Iliescu, bineînțeles, nu i-o raportase. La scurt timp după aceasta Ceaușescu l-a îndepărtat pe Iliescu din anturajul său apropiat, numindu-l secretar al unui comitet județean de partid. Pentru a nu irita Moscova, Ceaușescu l-a păstrat însă membru supleant al Comitetului Politic Executiv, dar a ordonat U.M. 0920/A să-l țină pe Iliescu în continuă supraveghere. (După ce am părasit România, U.M. 0920/A și-a schimbat

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 73

indicativul în U.M. 0110 și a fost condusă de generalul Victor Neculicioiu.)

Un proverb spune că pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești. La 22 decembrie 1989, după ce Ceaușescu a abandonat sediul Comitetului Central, Ion Ilici Iliescu s-a proclamat președinte al unui Comitet Provizoriu pentru Unitate Națională creat ad-hoc. La 23 decembrie Iliescu a anunțat că Ceaușescu a fost arestat, și un purtător de cuvânt al său a asigurat Româniacă tiranul va fi judecat public. În ziua de Crăciun televiziunea română a informat însă că Nicolae și Elena Ceaușescu fuseseră condamnați la moarte și executați.

Primele indicații că revolta popu lară din decembrie 1989 a fost furată de
comuniști educați la Moscova au fost continuate în articolul jurnalistului francez
Kosta Christitch intitulat „Mâna Moscovei,” care a apărut la sfârșitul lui
decembrie 1989 în revista Le Point din Paris. A urmat apoi o carte despre
evenimentele din decembrie 1989, primită cu viu interes în Occident, scrisă de
francezul Radu Portocala3 care în mai 1990 a venit în România împreună cu
jurnalistul Olivier Weber pentru a studia „revoluția” română. Potrivit acestei
cărți, generalii Victor Stănculescu și Mihai Chițac, care au avut un rol crucial în
evenimentele din decembrie 1989, ar fi acționat pe baza indicațiilor primite de
la Moscova prin GRU (serviciul sovietic de informații militare), care i-ar fi contactat cu câteva luni înainte la Budapesta.4

În cartea Moștenirea Kremlinului (București: Editura Venus, 1993), am descris imilitudinile dintre evenimentele din decembrie 1989 și planul sovietic Dnestr5 entru înlocuirea lui Ceaușescu cu un comunist mai docil Kremlinului – plan pe care l-am unoscut în anii când am avut în subordine U.M. 0920/A.
Planul Dnestr a fost declanșat în august 1969 când Ceaușescu a invitat în România, fără acordul Moscovei, pe viitorul președinte american Richard Nixon, care deocamdată pierduse alegerile și era ostracizat de Kremlin.
Lansarea operației Dnestr a fost precedată de anularea de către Moscova a vizitei pe care Brejnev și Kosâghin urmau să o facă în România în 1969, vizită ce fusese larg popu larizată în presa celor două țări. Redau pe scurt aceste similarități, deoarece mărturii ulterioare ale unui înalt ofițer de Securitate prezintă alte asemănări, extrem de relevante, între planurile Kremlinului pentru înlocuirea lui Ceaușescu și evenimentele din decembrie 1989.
Planul Dnestr, al cărui conținut l-am cunoscut până în iulie 1978, a avut cinci prevederi de bază: (1) preluarea conducerii Armatei și Securității de către un înalt ofițer român recrutat de organele sovietice; (2) crearea unui Front al Salvării Naționale – care figura și în planurile Kremlinului pentru instalarea de guverne pro-sovietice în Grecia și Spania; (3) atragerea simpatiei internaționale prin lansarea zvonului că zeci de mii de oameni au fost uciși de teroriști străini veniți în ajutorul lui Ceaușescu; (4) informarea permanentă a Moscovei asupra stadiului loviturii de stat; și (5) solicitarea intervenției militare a URSS în cazul când succesul loviturii de stat ar fi fost periclitat.

Similitudinile dintre aceste prevederi și evenimentele din decembrie 1989 sunt relevante. La 22 decembrie 1989, doar la câteva ore după fuga lui Ceaușescu, generalul în rezervă Nicolae Militaru, a cărui recrutare de către

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 74

sovietici (înregistrată magnetic de U.M 0920/A) a fost prezentată în 1987 în prima mea carte, Orizonturi Rosii,6 s-a autoproclamat șef al forțelor armate șia pus imediat Securitatea sub controlul său. În noaptea de 22 decembrie 1989 Ion Ilici Iliescu, ale cărui contacte secrete cu Moscova le descrisesem de asemenea public, a creat Frontul Salvării Naționale și s-a autoproclamat președintele său.

Ideologul acestui Front a fost Silviu Brucan, care a anunțat imediat că Frontul avea binecuvântarea Moscovei. Ca să fie și mai convingător, a spus că obținuse personal acea aprobare cu ocazia unei vizite pe care o făcuse la Moscova în urmă cu câteva săptămâni. Televiziunea româna a raportat pe larg afirmațiile lui Brucan. El și-a înghițit însă propriile vorbe a doua zi, când Eduard Șevardnadze, un ofițer KGB acoperit ca ministru de Externe al Uniunii Sovietice, a negat vehement orice amestec sovietic în evenimentele din România.

În prima ședință a Frontului Salvării Naționale, care a avut loc în aceeași noapte la sediul CC al PCR, Iliescu a chemat la telefon pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov spre a-i „raporta stadiul evenimentelor.7” Prof. Dumitru Mazilu, care mi-a fost subaltern în Securitate și care la 22 decembrie 1989 a devenit vicepreședinte al Frontului Salvării Naționale, a asistat la convorbire. El a descris-o pe larg în cartea sa Revoluția furată precum și în numărul din 27 iulie 1991 al săptămânalului Lumea Liberă din New York. Regretatul ambasador Aurel Dragoș Munteanu, care a fost de asemenea dizident politic în anii lui Ceaușescu și unul din liderii răscoalei din decembrie 1989, după care a cerut azil politic în SUA, mi-a confirmat că această convorbire telefonică a avut într-adevăr loc. Ambasadorul Munteanu, care a fost și el martor la convorbirea telefonică dintre Iliescu și Gorbaciov, nu a avut însă impresia că aceștia s-ar fi aflat în relații apropiate.

De îndată ce Ion Iliescu și generalul Militaru s-au instalat la cârma țării, ei au lansat o dezinformare de tip KGB conform căreia Securitatea ar fi ucis 60.000 de oameni numai în București și Timișoara. Lansarea de știri false menite să incite popu lația contra lui Ceaușescu era de asemenea parte a planului Dnestr. Presa sovietică s-a grăbit să confirme cifrele, și să toarne benzină pe foc cu „detalii” despre masacru.
În iunie 1990, noul guvern din București a admis că de fapt totalul victimelor răscoalei pe întreaga țară a fost de numai 1.030, din care 889 au murit după executarea lui Ceaușescu.

La orele 2 în după-amiaza zilei de 23 decembrie 1989 televiziunea română a anunțat că Frontul Salvării Naționale a cerut ajutor militar Uniunii Sovietice deoarece „teroriști neidentificați” erau pe cale să-l reinstaureze pe Ceaușescu.
Aceasta era o altă prevedere a planului Dnestr: găsirea unui pretext pentru o intervenție militară sovietică, ce trebuia să aibă loc dacă succesul loviturii de stat ar fi fost primejduit. Ambasada Sovietică din București a intrat prompt înjoc, declarând presei că personalul ei era în pericol din cauza teroriștilor. În aceeași seară programul de televiziune sovietic Vremea a „confirmat” că Ceaușescu era sprijinit de „mercenari străini” și a anunțat că Gorbaciov a informat deja pe „tovarășul Iliescu” că Uniunea Sovietică i-a aprobat ajutorul

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 75

militar solicitat. Departamentul de Stat al SUA, care voia să oprească continuarea „genocidului”, a anunțat public că Washingtonul privește cu simpatie o intervenție militară sovietică în România.

Kremlinul a evitat însă implicațiile politice ale unei astfel de intervenții deoarece, în ziua de Crăciun, Ceaușescu a fost împușcat. Asasinarea dictatorului a fost singurul eveniment care nu a făcut parte din planul Dnestr pe care l-am cunoscut până în iulie 1978, când am făcut ruptura cu Ceaușescu.

La 29 decembrie 1989 televiziunea română a anunțat formarea unui guvern provizoriu, și similitudinile cu planul Dnestr au continuat. Conform acestui plan, oamenii Moscovei trebuiau ca, după succesul loviturii de stat, să preia imediat conducerea celor trei „forțe vitale” cu ajutorul cărora Kremlinul și-a consolidat întotdeauna controlul politic al țărilor pe care le-a sovietizat: Armata, Externele și Internele. Merită reamintit că după ce Armata Roșie a „eliberat” România, Kremlinul a instalat pe ofițerul NKVD Emelian Bodnarenko, românizat ca Emil Bodnăraș, în fruntea Armatei, pe cominternista Ana Pauker la Externe, și pe agentul NKVD Teohari Georgescu la Interne.

În primul guvern al regimului Iliescu ministrul Apărării a fost, bineînțeles, generalul Nicolae Militaru. Ministrul de Externe a fost Sergiu Celac, fost adjunct șef de secție la CC al PCR și translator personal al lui Ceaușescu, care în 1978 a fost contactat secret de organele sovietice pentru a fi atras în planul Dnestr.
În Moștenirea Kremlinului am descris întâlnirea secretă (înregistrată magnetic) pe care Sergiu Celac a avut-o în vara lui 1978 cu un reprezentat al organelor de informații sovietice trimis la București cu misiunea de a-l atrage pe demnitarul român în operația Dnestr sub promisiunea că i se vor acorda înalte răspunderi în guvernul ce va fi constituit de Moscova.8 Faptul că Celac nu a raportat despre aceste contacte l-a convins pe Ceaușescu că intenționa să lucreze pentru sovietici, din care cauză l-a îndepărtat din funcție cu câteva săptămâni înainte ca eu să cer azil politic. Iar ministru de Interne a fost generalul Mihai Chițac, despre care Radu Portocală a afirmat că era de asemenea în contact cu organele sovietice.9

Noul prim-ministru, chipeșul Petre Roman, a scos și mai mult în evidență mâna Moscovei. El fusese urmărit zi și noapte de generalul Nicolae Pleșiță, primul adjunct al ministrului de Interne, deoarece devenise amantul Zoiei Ceaușescu. Aceasta a fost ultima picătură din paharul lui Ceaușescu: dacă s-a îndoit vreodată că Moscova îi voia scalpul, acum nu mai avea dubii. Valter Roman, tatăl noului iubit al Zoiei, a fost ofițer sovietic, sub numele Ernst Neuländer, în una din Brigăzile Roșii nternaționale constituite pentru RăzboiulCivil din Spania, și s-a reîntors la Moscova după terminarea lui. În 1943-1944 Valter Roman a urmat cursul special al Cominternului pentru viitorii conducători ai partidelor comuniste străine, și a fost trimis să lucreze la emisiunile pentru România ale postului de radio Moscova. Acolo a colaborat cu Ana Pauker, Iosif Chișinevschi, Leonte Răutu și alți „înalți” comuniști ce primiseră azil politic în Uniunea Sovietică. Un an mai târziu a fost trimis în România ca ofițer politic al Diviziei Horia, Cloșca și Crișan.

La 27 iunie 1945, Prezidiul Sovietului Suprem l-a decorat pe Valter Roman

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 76

cu ordinul „Steaua Roșie” pentru activitatea sa la „radiodifuziunea specială.”10 Curând după aceea Kremlinul l-a impus pe Valter Roman în CC al PCR. În 1946 el a devenit șef al Marelui Stat Major al Armatei României comuniste, și apoi ministru al Poștelor și Telecomunicațiilor.

Zece ani mai târziu, Valter Roman a fost implicat de KGB în răpirea liderului maghiar Imre Nagy din ambasada iugoslavă de la Budapesta, unde s-arefugiat în urma invaziei militare sovietice a Ungariei. În Orizonturi Roșii (pp. 357-359), publicată în 1987, am descris modul cum a fost adus Imre Nagy în România, și ce s-a întâmplat cu el cât timp a fost ținut sub arest în București.
În 1988, Orizonturi Roșii a fost publicată ilegal la Budapesta, sub forma unei ediții de buzunar (samizdat) în doua volume, și în 2000 a făcut obiectul unei emisiuni speciale la Duna TV, produsă de ziaristul maghiar Imre Szabo cu sprijinul subsemnatului.

Emisiunea despre Orizonturi Roșii a prezentat noi documente din arhivele maghiare legate de răpirea lui Imre Nagy din Budapesta. Printre ele se afla și o telegramă cifrată din 23 noiembrie 1956 către Hrușciov, trimisă din Budapesta de Malenkov, Suslov și Aristov, membri ai Biroului Politic al PCUS.11
Redau textul acestei telegrame:
„Către Comitetul Central al PCUS

Imre Nagy și grupul său au părăsit ambasada iugoslavă și în prezent se aflăsub ază de încredere. În momentul plecării, Nagy și ai săi s-au îmbrățișat și s-au sărutat cu colaboratorii ambasadei. La un moment dat, după îmbarcarea grupului într-un autocar, Nagy a încercat să revină în clădirea ambasadei, dar niște unguri și colaboratorii noștri l-au împiedicat.

Tovarășul Walter Roman (*), sosit la Budapesta împreună cu tovarășul Dej, ieri, 22 noiembrie, s-a întreținut cu Nagy, pe care-l cunoaște încă din perioada activității desfășurate în Komintern. A reieșit că Nagy refuza categoric să părăsească țara sau să dea vreo declarație favorabilă actualului guvern maghiar, invocând faptul că este lipsit de libertate.

Precum se vede, iugoslavii l-au instructat temeinic pe Imre Nagy...

Tovarașul Kádár și tovarășii români sunt fermi și consideră că Nagy șigrupul său trebuie porniți, fără zăbavă, la drum. În baza înțelegerii dintre tovarășii unguri și români, Nagy și grupul lui vor porni azi spre România, unde, conform celor declarate nouă de tovarașul Dej, li se va asigura șederea (sub pază adecvată).

Tovarășul Kádár și tovarășii români [discutau] când, cum și ce fel de comunicat să dea publicității, în acord cu guvernul român, despre trimiterea în România a lui Imre Nagy și a grupului său.

Malenkov, Suslov, Aristov
23 noiembrie 1956


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Februarie 01, 2011, 03:37:24
(*) Walter Roman, membru al CC al PCR”

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 77


În 1990, fragila presă de opoziție care se înfiripa în România a dezgropat cartea Secolul XX: Secolul Marilor Revoluții, scrisă de tatăl premierului Petre Roman. „Cine va veni după noi?” cugeta profetic Valter Roman în cartea sa. „După noi vor veni cei care vor trebui să vină, căci nu există post-comunism,” își răspunde singur. „Noi nu scriem istoria; noi o creăm,” a conchis Valter Roman. Acesta era, cuvânt cu cuvânt, motto-ul KGB înscris cu litere capitale pe prima pagină a cursului său pentru pregătirea cadrelor de conducere ale DIE.

Câțiva ani mai târziu, Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 a descoperit alte asemănări, cel puțin tot atât de relevante, între planurile Kremlinului pentru înlocuirea lui Ceaușescu și evenimentele din decembrie 1989. Este semnificativ că regimul Iliescu a încercatsă păstreze secret mărturiile espective. În 1996, acestea au fost publicate însă sub forma unei cărți de vicepreședintele acestei comisii, senatorul Șerban Săndulescu.12 Din mărturii rezultă că în noiembrie 1989 Ceaușescu a ordonat conducerii Securității să prelucreze cu cadrele superioare o variantă actualizată a planului Dnestr, recent descoperită de organele Securității.

Generalul Iulian Vlad și ceilalalți foști conducători ai Departamentului Securității Statului audiați de comisie au refuzat „să vorbească despre pregătirile puciste făcute de o structură autohtonă din care făceau parte numeroși agenți KGB și GRU, civili și militari.”13 Unii din subalternii lor au fost însă mai puțin fanatici. Potrivit declarațiilor lt. colonelului Dumitru Rășină, șeful Securității județene Arad,14 noul plan al Moscovei a fost prelucrat la 11 noiembrie 1989 cu toți șefii județeni de Securitate, convocați simultan în trei centre: București (șefii din Muntenia, Oltenia), Brașov (Transilvania, Timișoara, Gorj, Caraș-Severin) și Iași (Moldova și Dobrogea).

Prelucrarea a avut un caracter extrem de secret și un ritual neobișnuit. La ora 11 fix generalii Iulian Vlad în București, Constantin Stamatoiu în Brașov și Victor Neculicioiu în Iași au desfăcut un plic sigilat care „conținea șase foi și jumătate scrise la o mașină cu caractere mari” [n.a.: în anii 1970, am comandat mașini electrice de scris cu caractere mari de la IBM pentru rapoartele speciale ale DIE și UM 0920/A destinate lui Ceaușescu, și am dat câteva din aceste mașini IMB la cabinetul său.] Documentul a fost intitulat „Notă” și purta „antetul Cancelariei CC-ului.”

În materialul prelucrat s-a arătat că „din datele și informațiile primite din exterior” precum și din „lucrarea informativă de către aparatul de informații interne a unor persoane adverse președintelui Ceaușescu” rezultă „neîndoielnic” că Moscova pregătește o lovitură de stat în România menită să-l schimbe pe Ceaușescu de la conducerea ei. Potrivit documentului:

„În următoarele trei luni se vor întâmpla unul din următoarele evenimente:

a) lichidarea lui Ceaușescu în urma unei vizite pe care o va face în Crimeea
sau la Moscova, ca invitat la o plenară de partid sau consfătuire;

b) schimbarea sa din funcția de secretar general și șef de stat, urmare a

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 78

unei plenare care va avea loc în București într-un loc secret, unde va fi demis;

c) apariția unor manifestări de stradă de tip Brașov sau Valea Jiului, la care vor participa elemente declasate și foști deținuți de drept comun, unde vor avea loc ciocniri cu armata, vor fi ocupate sediul [CC al PCR] și [Ceaușescu] va fi obligat să fugă sau va fi prins și judecat.”15

Alte semnale ce sugerează implicarea Moscovei în evenimentele din decembrie 1989 sunt cuprinse în stenograma așa-zisului „proces Ceaușescu” extrasă de pe pelicula filmului procesului. Stenograma a fost publicată în cea de a doua ediție a cărții Orizonturi Roșii, apărută în februarie 1990, deoarece atesta că majoritatea acuzațiilor aduse Ceaușeștilor în proces au fost preluatedin această carte. Era  normal să fie așa. În acele zile, România era atât de izolată de restul lumii încât Congresul XIV al PCR, deschis la 20 noiembrie 1989, după ce Zidul Berlinului fusese deja demolat, l-a zeificat pe tiran și l-a reales lider pentru alți cinci ani. Atunci doar cei ce aveau curajul să asculte Europa Liberă cunoșteau câte ceva despre adevărata față a lui Ceaușescu din serializarea cărții Orizonturi Roșii, care a început la 1 ianuarie 1988, și a fost reluată în 1989.

În 1996, stenograma procesului a fost publicată și în România, într-o carte intitulată Procesul Ceaușescu: Stenograma Integrală și Necenzurată a Procesului de la Târgoviște.16 Din stenogramă se desprinde clar faptul că tiranul a fost omorât în grabă deoarece era hotărât să expună public rolul Moscovei în evenimentele din decembrie 1989. Potrivit stenogramei, Ceaușescu a declarat la deschiderea procesului că noii conducători ai României servesc „o putere străină” cu ajutorul căreia s-au instalat la cârma țării. „Nu recunosc această bandă de trădători de țară care sunt în legătură cu străinătatea!” a adăugat Ceaușescu. „Nu răspund celor ce au chemat armatele străine în țară,” a spus el de mai multe ori. „Răspund în fața Marii Adunări Naționale și a poporului, nu a celor care au organizat lovitura de stat cu ajutorul agenturilor străine.”17

La mai puțin de o oră după începerea „dezbaterilor,” președintele așazisului tribunal și-a citit sentința: acuzații au fost condamnați „la pedeapsa capitală și confiscarea totală a averii, pentru săvârșirea infracțiunilor de genocid prevăzute de art. 357 aliniatul 1, litera c, Cod Penal; subminarea puterii de stat prevăzută de art. 162 Cod Penal; act de diversiune, prevăzut de art. 163 Cod Penal și subminarea economiei naționale prevăzută de art. 165, aliniatul 2 Cod Penal.” (p. 51)

„Nu recunosc nici un tribunal!” a răspuns Ceaușescu.

Aceasta a declanșat lovitura de teatru. „Avocatul apărării,” Nicolae Teodorescu, a cerut cuvântul și a declarat solemn: „Nerecunoscând tribunalul, nu exercită nicio cale de atac. Vă rog să constatați că hotărârea este definitivă în condițiile acestea.”

La sfârșitul acestei parodii judiciare, ale cărei detalii se țin și azi secrete, Ceaușescu și soția au fost „executați” în condiții cel puțin bizare, care nu au

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 79

fost încă total elucidate. Reprezentanții la proces ai noii conduceri a României, Virgil Măgureanu, profesor pentru ofițerii de securitate la Academia de Partid Ștefan Gheorghiu, Gelu Voiculescu-Voican, pretins expert în științe oculte, și generalul Stănculescu, un fel de omolog al meu la MFA, au organizat însă această lichidare în stilul KGB și al Securității, care s-au ferit întotdeauna să-și pună victimele în fața plutonului de execuție de teamă că ele vor demasca înscenarea juridică în fața celor care urmau să-i execute.

După omorârea Ceaușeștilor, Măgureanu a devenit șef al „noii” Securități, care a fost românizată ca Serviciul de Informații Român. Voiculescu-Voican și gen. Victor Stănculescu au devenit vice-premieri.

Colonelul Gică Popa, care a prezidat această parodie judiciară, a fost avansat la gradul de general de justiție. La 1 martie 1990 un comunicat al guvernului a anunțat însă că el s-a „sinucis în biroul său.” Autoritățile nu au aprobat cererea de autopsie făcută de soția generalului Popa și au refuzat să elibereze cadavrul familiei. Potrivit relatărilor soției sale, care a văzut cadavrul generalului Popa doar cu ocazia înmormântării, acesta ar fi avut vânătăi la încheieturile mâinilor. Ea a mai spus că soțul ei a avut mustrări de conștiință și că a intenționat să contacteze ambasada SUA pentru a o informa despre ceea ce s-a petrecut în mod real la procesul Ceaușeștilor.18

Potrivit relatărilor lui Napoleon Popa, fratele decedatului general (publicate în Lumea Liberă din 13 iulie 1991, pp. 24-25), Gică Popa nu a fost de acord cu omorârea Ceaușeștilor. El i-a repetat de multe ori fratelui său că a dat sentința de condamnare la moarte „cu drept de recurs” deoarece voia ca Ceaușeștii să fie până la urmă condamnați pe viață și să „trăiască într-o cameră cum am trăit și noi, cu două felii de salam.” Napoleon Popa a mai spus că fratele său nu a îmbrăcat noua uniformă de general decât o singură dată, și că a refuzat o propunere ulterioară de a deveni ministrul Justiției deoarece nu vroia să fie recompensat pentru ceea ce a făcut.

Cinci alți generali implicați în evenimentele din decembrie 1989 au murit în împrejurări la fel de suspecte, încă neelucidate: gen. Vasile Milea, ministrul Apărării, aparent sinucis; gen. Nicolae Doicaru, fost șef al DIE, care cunoștea legăturile secrete ale președintelui Iliescu cu KGB, mort „accidental” și îngropat fară ca familia să poată vedea cadavrul; gen. Emil Macri, șeful direcției II a Securității și gen. Constantin Nuță, șef al Miliției, care au co-organizat represiunea de la Timișoara; gen. Dumitru Puiu, comandant al aeroportului Otopeni, unde au fost uciși numeroși revoluționari. Sute de alte personaje cheie implicate în evenimentele din ’89, care puteau spune adevărul despre modul cum revolta popu lară a fost furată de comuniști, și-au găsit sfârșitul în condiții bizare.19

Cinismul înscenării juridice menite să închidă gura Ceaușeștilor a fost scos și mai mult în evidență în Occident în 1996, când s-au împlinit 50 de ani de la procesul din Nürenberg. Procesul criminalilor de război naziști s-a judecat în fața întregii lumi și a durat 403 sesiuni. „Procesul Ceaușescu” s-a desfășurat în secret și a durat 55 de minute. Procesul de la Nürenberg s-a bazat pe

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 80

300.000 de documente și mărturii. „Procesul Ceaușescu” a avut la bază un singur petic de hârtie pe care procurorul militar, maiorul Dan Voinea (avansat și el general după terminarea procesului), și-a mâzgălit acuzațiile. La sfârșitul procesului de la Nürenberg zece acuzați au fost executați în prezența a numeroși martori reprezentând puterile coaliției anti-hitleriste. Ceaușeștii au fost omorâți „la negru” la doar câteva minute după terminarea „procesului.”
La 28 decembrie 1989, ziaristul francez Franz Oliver Giesbert a scris în Le Figaro că dacă Ceaușescu ar fi avut parte de un proces public, „ar fi putut face dezvăluiri cu privire la foștii săi tovarăși care au devenit gorbacioviști și tronează astăzi în Consiliul Frontului Salvării Naționale. De aceea era urgentsă i se închidă gura, era urgent să fie omorât.” Într-un alt articol, apărut a doua zi în revista Le Point, jurnalistul francez Kosta Christitch a ajuns la aceeași concluzie.

Guvernul din București, realizând grotescul simulacrului juridic numit pompos „Procesul Ceaușescu,” a încercat să-l legalizeze post-mortem, recurgând la practica sovietică a creării de documente fictive. Un exemplu concludent îl constituie „Hotărârea pentru Instituirea unui Tribunal Militar Excepțional care să procedeze de urgență la judecarea faptelor comise de CEAUȘESCU NICOLAE și CEAUȘESCU ELENA.” Această Hotărâre, publicată la mult timp după „proces,” este semnată: „Președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale ION ILIESCU. România, București, 24 decembrie 1989.” Cei care au falsificat acest document au uitat însă că Ion Iliescu a devenit președinte al Consiliul Frontului Salvării Naționale numai la 26 decembrie 1989. (subl. n.)

Un alt fals este documentul intitulat „RECHIZITOR din 24 decembrie 1989” care dispune „punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată” a Ceaușeștilor. Acest document este semnat de „maior de justiție Voinea Dan,” care a aflat însă despre procesul Ceaușescu numai la 25 decembrie 1989. Documentul falsificat poartă aprobarea unui „colonel de justiție” al cărui nume este indescifrabil și arată că ar fi fost înregistrat la Direcția Procuraturilor Militare sub numărul „1 - S.P. / 1989.”20

De îndată ce Ion Ilici Iliescu s-a autoinstalat la cârma României, presa din Occident s-a grăbit să dezgroape o știre publicată anterior potrivit căreia el ar fi fost coleg cu Mihail Gorbaciov în timpul studenției la Moscova, unde ambii ar fi fost secretari de partid – Iliescu pentru studenții străini și Gorbaciov pentru cei sovietici. Presa occidentală și-a reamintit, de asemenea, un articol în care Iliescu pleda pentru o politică de „restructurare” (echivalent românesc al perestroika-ei) în România. Articolul respectiv fusese publicat în 1987 în gazeta România literară și fusese reluat în același an de revista vest-germană Der Spiegel (9 noiembrie, 1987, p. 186). Presa occidentală și-a reamintit și faptul că Ceaușescu l-a scos pe Iliescu din Comitetul Politic Executiv după ce Gorbaciov a devenit conducător al Uniunii Sovietice, și că același Ceaușescu l-a ținut pe Iliescu în afara Bucureștiului în timpul vizitei pe care Gorbaciov a făcut-o în România.

Ritualul succesiunii de la Ceaușescu la Iliescu a produs alte dovezi că noii

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 81

conducători de la București urmau, pas cu pas, regulile Kremlinului. Una din legile nescrise ale succesiunii comuniste a fost ca noul lider să pună toate nejunsurile generate de comunism pe seama exceselor predecesorului său.
Această necrofagie politică a fost urmată cu sfințenie de toți liderii din Kremlin.
Lenin a acuzat țarii ruși de mizeria economică, politică și socială creată de revoluția sovietică. Stalin l-a acuzat pe Troțky de foametea care a omorât milioane în noua Uniune Sovietică, iar Hrușciov l-a acuzat pe Stalin de odioasele crime comise de poliția politică sovietică. Trei zile după ce Brejnev a venit la putere, el a pus pe umerii lui Hrușciov toate calamitățile țării, de la ruina ei economică până la conflictul dintre Moscova și Pekin. La rândul său, Gorbaciov l-a acuzat pe Brejnev că a muls țara pentru profit personal, și a ordonat arestarea unora din rudele sale pentru a convinge lumea că fenomenul corupției care devasta Uniunea Sovietică se datora unor indivizi, nu sistemului comunist. La rândul său, Dej l-a acuzat pe Regele Mihai de foametea ce bântuia România după cel de Al Doilea Război Mondial, iar Ceaușescu a justificat starea economică precară a României prin nepotismele și abuzurile lui Gheorghiu-Dej.

Noul conducător al României, Ion Ilici Iliescu, a pus întregul dezastru al României pe spatele predecesorului său. Iliescu a expus garderobele lui Ceaușescu și blănurile Elenei și a informat că 21 de palate, 41 de vile prezidențiale și 20 de cabane de vânătoare care aparținuseră lui Ceaușescu au fost confiscate. Toate acestea au fost salutare. Este însă semnificativ, și tipic sovietic, că Iliescu nu a repudiat sistemul care l-a adus la putere pe Ceaușescu și i-a permis să devasteze țara cu impunitate. Sub presiunea maselor popu lare, Iliescu a trecut partidul comunist în afara legii, dar a doua zi s-a răzgândit și a anunțat că soarta partidului va fi decisă într-un referendum popu lar care, din fericire, nu a mai avut loc. Când partidul comunist s-a autodizolvat, Frontul Salvării Naționale s-a intitulat el însuși partid politic și a absorbit pe cei mai importanți membri ai defunctului partid comunist. Conducerea Frontului a decis, în același timp, ca membrii nomenclaturii lui Ceaușescu care au dovedit „competență profesională” în trecut să fie menținuți în funcții.

De la bun început Iliescu și guvernul Roman nu au făcut niciun secret din faptul că privesc capitalismul ca inamic și Occidentul ca anatemă. „Nu vrem privatizare” și „Nu ne trebuiesc splendorile Occidentului” au devenit lozincile lor cotidiene din acele zile, iar numeroasele ziare din România care le-au publicat constituie mărturie pentru posteritate. Spre deosebire de guvernele cehoslovac, polonez și maghiar, care au atras emigrația din Occident în efortul de democratizare a țării, noul guvern român a tratat cu ostilitate pe emigranții care voiau să-l ajute: „Cei ce vor să ne fericească cu experiența Apusului se pot întoarce de unde au venit” era o altă lozincă a noilor conducători din București publicată frecvent în ziarele vremii din România.

Spre deosebire de guvernele celorlalte țări din Europa răsăriteană, care s-au distanțat de Uniunea Sovietică de la bun început, noul guvernul din București a devenit și mai apropriat de Moscova decât guvernul lui Ceaușescu.

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 82

Faptul că primul demnitar străin care a vizitat România – la doar câteva zile după impușcarea lui Ceaușescu – a fost ministrul de Externe sovietic, Eduard Șevardnadze, este concludent.

Nimic nu a fost însă mai definitoriu decât Pactul semnat de Iliescu și Gorbaciov la 5 aprilie 1990. Pactul prevede că România și Uniunea Sovietică recunosc granițele prezente ale celor două țări, și că România nu va adera la nicio alianță militară „detrimentală Uniunii Sovietice.” Moscova a încercat să atragă celelalte țări ale Europei răsăritene la semnarea unor acorduri similare, menite să le interzică viitoare cooperări cu NATO, dar a fost respinsă cu indignare și demascată public.

La sfârșitul anului 1996 cancelarul german Helmuth Kohl a publicat cartea Vreau Unitatea Germaniei în care a relatat că în 1989 „KGB și Stasi au încercat să organizeze o lovitură de stat [în RDG] și să creeze pretexte pentru a solicita intervenția militară sovietică.” Moscova avea, evident, un plan Dnestr pentru Republica Democrată Germană tot așa cum avea și pentru celelalte țări ale fostului bloc sovietic. Din fericire, planurile Moscovei care vizau aceste țări nu au avut sorți de izbândă. Avalanșele de oameni din Germania de Est ce au luat drumul Occidentului după căderea Zidului Berlinului au amenințat să lase în urmă o țară depopu lată. Asta l-a convins pe Gorbaciov că e mai avantajos să vândă RDG pentru cele 34 miliarde de dolari cash oferiți de guvernul de la Bonn.

Cehoslovacia și Polonia au reușit să-și salveze de la măcelul comunist doi remarcabili militanți politici ce urau comunismul cu toate fibrele ființei: Václav Havel și Lech Walesa, care au reușit să dejoace planurile Moscovei. Noii conducători ai Ungariei le-au urmat exemplul. Popu lația celor trei țări a încetat să mai vadă în perestroika o mană cerească, și a început să se îndrepte cu pași viguroși către democrația occidentală și economia de piață care le-a adus până la urmă mult râvnita libertate politică, prosperitate economică și securitate teritorială.

Faptul că România nu a avut frontiere cu Occidentul și că a fost complet izolată de restul lumii datorită blocadei informaționale impuse de Ceaușescu și de Securitatea lui a făcut popu lația mai accesibilă planurilor Moscovei. Ceaușescu a completat dezastrul eliminând majoritatea liderilor politici ce ar fiputut conduce procesul de reinstaurare a democrației în România. În sfârșit, sarcina Moscovei a fost ușurată și de mizeria economică din România, care a făcut ca până și Uniunea Sovietică să fie de invidiat prin comparație.


*

* *


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Februarie 01, 2011, 03:46:09
România și Rusia sunt singurele țări în care trecerea de la comunism la democrație s-a facut cu vărsare de sânge. Celebrul istoriograf american John Lukacs, acum în cea de a noua decadă a vieții, explică aceasta prin izolarea geografică a celor două țări. Pentru el, Rusia și România nu aparțin Europei.
„Barocul, Renașterea, Iluminismul, toate aceste epoci care au civilizat Europa,
nu au existat în Rusia, România, Moldova, Oltenia, Wallachia, Basarabia.”

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 83

Faptul că zeci de mii de luptători împotriva comunismului continuau să fie nereabilitați în Rusia și România după 17 ani de la colapsul acestei erezii a fost un alt motiv ce l-a determinat pe Lukacs să traseze frontiera politică a Europei la granița de Vest a României.

Mă număr printre admiratorii lui Lukacs, unul din cei mai en vogue istorici contemporani a cărui expertiză se extinde de la radicalismul neo-Whiggish până la istoria psihologică contemporană, dar nu-i împărtășesc această teză.
România în care m-am născut a fost un epicentru al culturii europene, și capitala ei era supranumită Le Petit Paris. Gheorghe Șincai, care a înființat peste 300 de școli în limba româna, ocupă loc de cinste în panteonul iluminiștilor europeni, alături de Voltaire, Diderot, Herder. Nicolae Bălcescu, sufletul Revoluției din 1948, s-a format la școala Revoluției Franceze. Iar George Enescu, Constantin Brâncuși și Traian Vuia, titani ai muzicii, artei șirespectiv științei europene, s-au născut și format în România. În 1945, această Românie a fost însă cotropită de un gigant feudal care a transformat-o într-o samoderjavie, tradiționalul totalitarism rusesc în care un dictator conduce țara cu ajutorul poliției sale politice.

În anii 1970 l-am însoțit pe Ion Gheorghe Maurer la o audiență la Papa Paul VI, care l-a întrebat, în glumă, dacă a venit la Vatican cu vreo dorință specială.
„Da,” i-a răspuns premierul. „Schimbați-ne poziția geografică a țării.” România a fost singura țară din fosta Europă estică care nu a avut frontiere cu Occidentul. Și România este acum singura țara din fosta Europă de est care, ca și Rusia, a rămas un stat polițist.

În ultimii 20 de ani românii au dărâmat zidurile cu care securiștii au izolat țara de restul lumii precum și barierele pe care le-au ridicat între cetățenii ei, și o nouă generație se străduiește să dea țării o nouă identitate națională. Din păcate însă securiștii au devenit un fel de fac totum în viața politică, economică și socială a țării, tot așa cum KGB-știi sunt în Rusia. Ion Ilici Iliescu, care cunoștea doar sistemul sovietic de guvernare cu ajutorul poliției politice, a salvat Securitatea și serviciul ei de spionaj rebotezându-le cu nume noi, și pretinzând că sunt organizații democratice.
În 1996 am primit de la Virgil Măgureanu, directorul SRI, Cartea Albă a Securității, o monumentală operă de dezinformare în patru volume conținând 1.947 pagini care acrediteaza ideea că după „îndepărtarea NKVD-iștilor” și „evreilor” din Securitate aceasta „a servit interesul național,” și că deci securiștii ar fi patrioți care trebuie menținuți în serviciile secrete de azi. Occidentul, care a catalogat de mult Securitatea drept una din cele mai criminale poliții politice ale fostului bloc sovietic, a zâmbit compătimitor. Regretatul senator Ticu Dumitrescu, președintele Asociației Foștilor Detinuți Politici, a condamnat însă zguduitor această deformare a istoriei: „Vorbesc rareori despre anii mei de temniță și pătimiri, și aproape deloc despre coșmarele care mi-au sfârtecat somnul după eliberare.” Potrivit senatorului, aceste coșmare nu au fost determinate de „cei 14-15 ani de temniță, lagăre de exterminare, de domiciliu obligatoriu sau viață de hăituit”, ci de faptul că «acești călăi» care m-au hăituit,

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 84

nu erau sovietici, ci erau frații mei români îmbrăcați în uniforme de securiști, de milițieni și nu în ultimul rând de magistrați.”

Din păcate însă, Măgureanu și securiștii lui au învins. În 1996, „afacerea Bucur” a dovedit că SRI-ul era, ca și Securitatea, un instrument personal al președintelui României cu care acesta supraveghea în secret opoziția politică.
În acel an căpitanul SRI Constantin Bucur a prezentat presei numeroase benzi
de magnetofon marcate cu emblema SRI, ce fuseseră înregistrate ilegal de serviciul de interceptări al SRI. Aceste benzi conțineau discuții telefonice ale unor conducători ai partidelor de opoziție cum ar fi Corneliu Coposu și Alexandru Paleologu, precum și ai principalelor ziare de opoziție. Căpitanul Bucur a relatat că s-a speriat de amploarea pe care a luat-o interceptarea ilegală a telefoanelor în SRI, și a vrut să se pună la adăpost pentru ziua când „va veni o revoluție adevărată.”

Potrivit relatărilor căpitanului Bucur, larg publicate în presa vremii, „numai în cabina mea se făceau 1600 interceptări pe an; în unitatea SRI în care am lucrat sunt 3 asemenea cabine, deci totalul ar fi de 4.800.” Căpitanul Bucur nu cunoștea numărul total al telefoanelor ascultate ilegal de SRI, dar a estimat că dacă s-ar pune cap la cap toate interceptările făcute de toate cabinele SRI din București și din județele țării s-ar ajunge la o „cifră înspăimântătoare ce contrazice flagrant comunicatul SRI care vorbește doar de 840 de mandate de interceptare” date SRI-ului în mod legal de către parchet.

Aceasta a constituit o încălcare grosolană a Constituției României, care garantează inviolabilitatea telefoanelor. Din relatările ofițerului a rezultat că SRI încalcă tot atât de grosolan și dispozițiile legale ce reglementau interceptarea telefoanelor. Ordinele de interceptare, de exemplu, se dădeau verbal de către diferiți șefi ierarhici din SRI și nu în scris de către organele juridice însărcinate să aprobe aceste măsuri excepționale. Pentru a ascunde acest abuz, SRI nu ținea o evidență reală a numelor persoanelor ascultate, în majoritatea cazurilor folosind identități fictive. Tot pentru a evita depistarea acestor ilegalități, numerele de telefon interceptate erau scrise în creion și șterse din registrul unității după terminarea urmăririi.

Nici măcar Securitatea lui Ceaușescu nu a comis asemenea ilegalități. Din 1972 până în 1978 am coordonat o unitate specială de ascultare (U.M. 0920/AT) și știu cu certitudine că aprobările pentru fiecare cerere de interceptare se dădeau numai în scris, și că exista o evidență reală, nemăsluită, a tuturor persoanelor care făceau obiectul interceptărilor și ascultărilor.

Cum s-a încheiat această „afacere”? Căpitanul Bucur a fost trimis în justiție pentru „divulgarea secretului de stat,” și nimeni nu a mai îndrăznit să scoată o vorbă despre interceptarea ilegală a telefoanelor de către SRI.

În SUA, președintele Richard Nixon a fost forțat să demisioneze pentru că a aprobat doar trei interceptări ilegale, și a scăpat de închisoare doar pentru că a fost grațiat de președintele Ford, care l-a succedat. Colaboratorii apropiați ai președintelui Nixon care au fost implicați în aceste interceptări, printre care și

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 85

ministrul de Justiție al SUA, George Mitchell, au petrecut însă ani grei în
închisoare.

De ce practicile Securității continuă să fie și azi la modă în România, care
este membru NATO și al Comunității Europene?

Profesorul Tom Gallagher, unul din cei mai informați experți în problemele românești, care predă un curs de evoluție a statelor post-comuniste la Universitatea Bradford din Anglia, a conchis că „în ultimii 25 de ani România s-a transformat dintr-un stat egalitarist într-un stat super inegalitarist condus de foști comuniști,” care „au adâncit prăpastia dintre un guvern parazitar și o societate demoralizată.” Acesta este și subiectul cărții sale Romania since Communism: The Denial of Democracy (Hurst, 2004), care conchide că „o Românie sub controlul acestor comuniști corupți amenință să devină o forță destructivă ce poate genera instabilitate regională.”

În traducere liberă: după 20 de ani de la căderea comunismului știm cum o democrație poate fi schimbată în tiranie, dar continuăm să învațăm cum să inversăm acel dezastru.


1 Laszlo Kallai, „Comoara Serviciilor Secrete.”
ZIUA (București, România), 8 mai 2007, p.1

2 Laszlo Kallai, „Servicii Secrete de Lux,”
ZIUA, Mai 11, 2007, p. 1.

3 Radu Portocală, Autopsie du coup d’État roumain: Au pays du mensonge triomphant
(Paris: Calmann-Lévy, 1990).

4 Ibidem, p. 35.

5 Planul Dnestr a fost descris pe larg în Moștenirea Kremlinului, pp. 289-312.

6 Red Horizons (Washington: Regnery Gateway, 1987), pp. 116, 193-197, 201-203.

7 Prof. Dumitru Mazilu, care mi-a fost subaltern în Securitate și care la 22 decembrie 1989 a devenit vicepreședinte al Frontului Salvării Naționale, a asistat la convorbire, pe care a descris-o apoi pe larg în cartea sa Revoluția furată precum și în numărul din 27 iulie 1991 al săptămânalului „Lumea Liberă“ din New York, p. 9.

8 Pacepa, Moștenirea Kremlinului, pp. 309-310.

9 Radu Portocală, op. cit, p. 35.

10 Noiembrie 1945, Nr. 791/bs. Ambasadorului URSS în România, tov. S.I. Kavtaradze: Vă trimitem împuternicirea Prezidiului Sovietului Suprem al URSS pentru înmânarea decorației și ordinului „Steaua roșie“ - nr. 1651765 cu diploma
însoțitoare - nr. 283631 privind decorarea lucrătorului de la radiodifuziunea specială,

Walter Roman, prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 27 iunie 1945.
La înmânarea decorației este necesar să se întocmească un protocol și să se transmită prin NKID la Secția pentru decorații a Prezidiului Sovietului Suprem al URSS. Locțiitorul Secției țărilor balcanice, A. Lavniscev.

11 Document recepționat pe linia K. Colecția Zenith, Arhiva fostului CC al PCUS.

12 Senator Șerban Săndulescu, Decembrie 1989. Lovitura de stat a confiscat revoluția română; Agenți ai GRU și KGB au avut un rol determinat (București, Omega Press, 1996).

13 Săndulescu, op. cit. p. 35.

14 Ibidem, Anexa 9, „STENOGRAMA ședinței de audiere din ziua de 2 iunie 1994, pp. 246-282.

15 Ibidem, p. 255.

16 Tana Ardeleanu, Răzvan Savaliuc, col. Ion Baiu, Procesul Ceaușescu: Stenograma integrală și necenzurată a procesului de la Târgoviște (București, Omega Press, 1996)

17 Ibidem, pp. 28-33.

18 Procesul Ceaușescu, p. 150.

19 Bogdan Nicolai și Lica Manolache, „Blestemul lui Ceaușescu”, România liberă, 11 decembrie 2005, p. 1.

20 Procesul Ceaușescu, pp. 62-64.


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: Diplomatul007 din Septembrie 07, 2011, 22:27:52
http://www.adevarul.ro/actualitate/adevaratul_ceausescu/Ceausescu_a_impiedicat_alipirea_Deltei_la_URSS_0_549545603.html
Ceauşescu a împiedicat alipirea Deltei la URSS

Din februarie 1946, Nicolae Ceauşescu a fost trimis la Constanţa ca adjunct al lui Gheorghe Stoica (ilegalistul Moscu Kuhn), ajuns secretarul Comitetului Regional Dobrogea. Ceauşescu şi Stoica aveau misiunea să „întărească“ partidul din zonele Constanţa şi Tulcea. Să consolideze organizaţiile şi să-i pacifice pe lipoveni, care cereau alipirea la URSS.

După preluarea guvernării, comuniştii aveau nevoie să-şi consolideze puterea. Erau conştienţi că fără „asistenţa" Moscovei şi a Armatei Roşii n-ar fi ajuns să conducă România. Începând din martie 1945 însă, era nevoie ¬să-şi întărească organizaţiile locale, pentru a putea face faţă alegerilor. În consecinţă, erau necesari oameni siguri în teritoriu. Aşa a ajuns Nicolae Ceauşescu în Dobrogea. Era trimisul Partidului în regiune, fiind considerat de tovarăşii din Comitetul Central un „element tânăr" capabil să facă faţă misiunii încredinţate.

Soseşte la Constanţa în februarie 1945. Organizaţia locală i-a repartizat o locuinţă în centrul oraşului, pe strada Sarmizegetusa, lângă biserica germană. N-a avut timp de acomodare. Judeţul Tulcea era în fierbere din cauza agitaţiilor lipovenilor, care solicitau alipirea Deltei la URSS.

În perioada războiului, Partidul avusese o relaţie bună cu lipovenii. Aceştia erau canalul de comunicare cu Uniunea Sovietică. Astfel, prin Deltă au ajuns la Moscova rapoartele comuniştilor români. Tot cu ajutorul lipovenilor se întorseseră din URSS, pe la Ismail, Ştefan Foriş şi Teohari Georgescu. Însă, imediat după 23 august 1944, lipovenii au contestat integritatea statului român, dorind secesiunea Deltei. Era o tactică a Moscovei de şantaj asupra românilor. La fel se întâmplase şi în Maramureş, unde avocatul Ivan Odoviciuc solicita, în numele minorităţii rutene, alipirea provinciei la Ucraina Sovietică. După 6 martie 1945, spiritele s-au calmat datorită instalării unui guvern pro-comunist, condus de dr. Petru Groza.

Însă problemele rămâneau, deoarece minoritarii puteau crea oricând noi agitaţii. Tocmai de aceea se impunea control din partea Partidului Comunist. La scurt timp după ce a ajuns în Dobrogea, Ceauşescu s-a deplasat în judeţul Tulcea, pentru a studia problemele la faţa locului. A întocmit un raport către Comitetul Central, în care a prezentat situaţia Partidului la nivel local. Printre altele, spunea: „În Tulcea avem în total 5 plăşi. Au fost şi acolo unele reorganizări. Oraşul a fost împărţit în 4 cartiere, au comitete de cartier. Organizaţia a crescut în oraş bine, a ajuns la 1.500 oameni împărţiţi pe aceste cartiere. Plăşile nu sunt controlate. Eu am fost acolo acum 10 zile şi am mers în plăşi şi cam peste tot este situaţia că nu este comitet de plasă cum trebuie. De exemplu în Sulina - a fost şi iarna - şi la Sfântu Gheorghe de 4 luni nu s-a ţinut şedinţa de celulă. În general din decembrie nu a mai fost nimeni în regiunea aceea. Acolo este de fapt o regiune unde nu se poate merge iarna, pentru că este îngheţată Dunărea, dar nici în martie nu a fost nimeni. Cel mai bine stăm oarecum la Babadag, dar nici acolo nu e bine organizat".

În urma vizitei în Deltă, Ceauşescu recomanda întărirea organizaţiilor de plasă şi şedinţe de partid. Pentru el, argumentul dificultăţii transportului datorită condiţiilor geografice nu exista! Numai prin organizare şi control puteau fi ţinuţi în frâu lipovenii, credea Ceauşescu. Acestea fuseseră şi metodele recomandate de Lenin.

Între Dunăre şi Mare

Lipovenii nu erau singura problemă a comuniştilor în Dobrogea. Organizaţia avea nevoie de un „suflu nou". În iarnă fusese slăbită de un conflict de muncă din Portul Constanţa. Secretarul judeţean al PCR nu reuşise să satisfacă nemulţumirile muncitorilor, astfel că docherii declaraseră grevă. Şefii organizaţiilor locale aveau ordine clare să evite conflictele de muncă, pentru a nu compromite imaginea Partidului. Liderii PCR susţineau pe toate canalele că reprezentau interesele reale ale muncitorilor. Deci era exclusă orice grevă care-ar fi periclitat plata daunelor de război către sovietici.

Alături de Ceauşescu a fost trimis şi Gheorghe Stoica (Moscu Cohn), revenit din Uniunea Sovietică, după ce participase şi la războiul civil din Spania. De fapt, Stoica fusese numit secretarul Regionalei Dobrogea, Ceauşescu fiind adjunctul său. Aveau responsabilitate asupra judeţelor Constanţa şi Tulcea. Au fost ajutaţi şi de Constantin Câmpeanu, secretarul Regionalei Dunărea de Jos, cu sediul la Galaţi.

Despre activitatea lui Nicolae Ceauşescu la Constanţa există puţine mărturii directe. Marian Ciocan, secretar al Primăriei Constanţa după 23 august 1944, a relatat după moartea lui Ceauşescu următoarele: ¬„Ne-am cunoscut în primăvara lui ,46 în port. E adevărat că Ceauşescu a fost la Constanţa. Dar nu aşa cum s-a scris mai târziu, ca prim-secretar judeţean de partid. Un astfel de post nu exista în 1946, deoarece PCR a fost organizat, până în ianuarie 1947, în comitete regionale. Funcţia de secretar în Comitetul Regional Dobrogea, teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră, o exercita Gheorghe Stoica, fost luptător în Spania, care a venit din Bucureşti împreună cu Ceauşescu. Ceauşescu era protejatul lui Dej, care, nu se ştie din ce motive, ţinea foarte mult la el. Impresia pe care mi-am făcut-o despre Ceauşescu avea să se dovedească exactă. Un tânăr foarte îngrijit, dar nu prea deştept. Ceauşescu se lua foarte în serios, îşi dădea aere de om important. Se amesteca în toate, chiar şi în lucruri din care nu înţelegea nimic" (Thoma Kunze, Nicolae Ceauşescu. O biografie, Vremea, 2002).

Prima aniversare comunistă în Dobrogea

Ajunşi la Constanţa, Gheorghe Stoica şi Nicolae Ceauşescu au găsit regionala neorganizată. Au încropit în grabă câteva manifestaţii cu ocazia zilei de 6 martie, după care au iniţiat acţiuni mai serioase de întărire a filialelor locale. În spiritul disciplinei de partid, Ceauşescu a evocat de-a fir a păr măsurile pe care le-a adoptat, într-un raport către Comitetul Central, depozitat la Arhivele Naţionale: „După 6 martie au mers săptămânal, în fiecare duminică, echipe de propagandişti la ţară, care cuprindeau în Constanţa 40-50 comune, iar în Tulcea 20-30. Cel mai reuşit a fost cu ocazia comemorării lui 1907. Am avut atunci în judeţul Constanţa ¬55-60 de întruniri - în afară de întrunirile organizate cu forţele proprii locale - 55-60 de întruniri organizate de echipele noastre. După aprecierea noastră, am cuprins aproape 15.000 de oameni. De asemenea, în Tulcea echipele noastre au fost în vreo 42 de comune, unde au organizat întruniri, cu participarea a 6-7.000 de oameni. Pe urmă a continuat şi continuă trimiterea echipelor. Nu în aceeaşi proporţie, dar cuprind 40-50 de sate din Constanţa şi 20-30 din Tulcea în fiecare săptămână. Dar acestea sunt echipe mici formate din câte 3 tovarăşi; sunt numai echipe de agitatori".

Trimiterea oamenilor Partidului în localităţile celor două judeţe se făcea cu scopul recrutării unor noi agitatori. Se apropia campania electorală, iar comuniştii aveau nevoie de oameni siguri la nivel local. După cum spune şi Ceauşescu în raportul său: „Noi ¬ne-am propus ca din aceste echipe să scoatem şi electori; să-i pregătim ca să meargă în permanenţă aceiaşi oameni, ca în perioada alegerilor să recrutăm din ele electori. Ei se familiarizează şi cu problemele ţărăneşti, se obişnuiesc să şi vorbească. Pentru aceasta noi am stabilit ca să meargă în permanenţă în aceiaşi plasă".

Ceauşescu şi sexul în afara căsătoriei

După alegerea în Comitetul Central al PCR, Nicolae Ceauşescu a devenit un lider important al Partidului. Avea locuinţă în Bucureşti, cu toate că în primăvara anului 1946 fusese trimis la Constanţa. O lăsase în Capitală pe logodnica sa, Lenuţa Petrescu, care primise responsabilităţi la judeţeana ¬Ilfov a PCR. Petrecea şi el două-trei zile pe săptămână în Capitală. Însă, la un moment dat, în casa cuplului Ceauşescu au fost instalate două activiste venite de la Tecuci. Era criză de locuinţe în Capitală pentru oamenii Partidului, iar uneori era nevoie de sacrificii de confort în sprijinul cauzei comuniste. Se pare că lui Ceauşescu nu i-a convenit situaţia, căutând să scape de cele două femei prin orice mijloace. A găsit de cuviinţă să le acuze de imoralitate, deşi el însuşi trăia împreună cu Lenuţa Petrescu fără a fi căsătoriţi oficial!

Tovarăşele din provincie

Un document din dosarul de cadre al lui Nicolae Ceauşescu, datat 2 iulie 1946, descrie acest aspect spumos din biografia sa: „Subsemnatele: Eufrosina Iordache, fostă secretară a tov. Câmpeanu, secretarul Regionalei Dunărea de Jos, şi responsabilă cu munca tehnică la secţia organizatorică a Regionalei timp de un an, şi subsemnata Florea Alexandrina, fostă la Regionala Dunărea de Jos cu munca la eliberarea carnetelor de membru, am fost chemate la CC secţia organizatorică la data de 1 iulie 1946. Ţinând seamă că suntem membre de partid şi trebuie să dăm dovadă de disciplină, am venit fără a obiecta ceva în sensul că am avea familie acolo şi că aici ne-ar veni greu singure. Tov. Ceauşescu are 3 camere de locuit, afară de bucătărie, bae şi holl mic, aşa încât cred că era posibil să stăm şi noi într-o cameră (cea mică), până când vom avea casă, mai cu seamă că tovul Ceauşescu nu locuieşte acasă, el venind la Bucureşti periodic, pentru timp de 2-3 zile". Tovul Ceauşescu venind într-un timp de la Constanţa pentru 3 zile, a găsit la mine (Eufrosina Iordache) 2 delegaţii ale tov. Barcari T., membru în Comitetul Regional şi Vasiliu M, membru în comitetul judeţean Covurlui, cari fuseseră la Bucureşti cu interes de muncă acum două luni şi a căror delegaţii se găseau la mine, pentru că eu le strângeam la Regională, şi cu plecarea mea la Bucureşti am neglijat să le mai pun la dosarul respectiv, ele rămânând la mine până în ziua de azi".

În urma descoperirii „corpurilor delicte", Ceauşescu a iniţiat o anchetă, după cum reiese din documentul amintit: „Tov. Ceauşescu ne-a chemat seara la el în sufragerie şi a început să ne pună diverse întrebări, pentru a ne determina să spunem că a fost cineva la noi, în timpul cât el a lipsit împreună cu soţia sa de data aceasta! Noi neştiind nimic despre aceasta, natural că am negat de la început. El însă ţinând seama de delegaţiile acelea, ne-a spus că portarul l-a informat că la noi au fost doi oameni cu care noi am fi dormit în patul lui şi ca dovadă are şi delegaţiile lor! Cu toate protestele noastre, el a rămas cu impresia că într-adevăr aceştia au fost la noi cât ei n-au fost acasă, fără ca să se cerceteze mai bine delegaţiile şi să se uite cel puţin la data când erau eliberate şi expirate chiar aceste delegaţii. Reiese deci că tov. Ceauşescu ne-a acuzat de fapte imorale, atât pe noi, cât şi pe membrul comitetului regional tov. Barcari şi membru comitetului judeţean tov. Vasiliu, fapt care se poate cerceta oricând că nu este adevărat. În această direcţie, cerem a se da referinţe de la Regionala Dunărea de Jos unde suntem foarte bine cunoscute de mai bine de un an, pentru a vedea că nici nu poate fi vorba de nişte imorale, aşa cum a remarcat tov. Ceauşescu".

"Tov. Ceauşescu ne-a acuzat de fapte imorale, atât pe noi, cât şi pe membrul comitetului regional tov. Barcari şi membru comitetului judeţean tov. Vasiliu."
Eufrosina Iordache
Colocatara lui Ceauşescu

Ceauşescu şi legionarii „macedoneni"

Cât timp a fost în conducerea Regionalei Dobrogea a PCR, Ceauşescu a avut de înfruntat problema comunităţii aromâne. „Macedonenii", cum erau cunoscuţi în epocă, fuseseră în perioada interbelică adepţi ai extremei drepte. După cedarea Cadrilaterului către Bulgaria, în septembrie 1940, aromânii au fost strămutaţi în judeţul Tulcea mai ales. ¬S-au aşezat în casele etnicilor bulgari, care au fost la rândul lor strămutaţi, la schimb, în Cadrilater. Numai că ¬„macedonenii" din Tulcea, care aveau acum statut de colonişti, nu erau siguri dacă vor rămâne acolo, putând fi mutaţi în altă zonă a ţării în orice moment. În consecinţă, nu-şi îngrijeau nici gospodăriile primite şi nici nu lucrau pământul cum trebuia.

Totuşi, Ceauşescu avea speranţe că-i va putea face buni comunişti, dacă şi Partidul, de la nivel central, ¬l-ar fi ajutat: „Situaţia coloniştilor ridică o problemă specială - scria acesta în raportul către CC amintit-, care rezolvată ar putea să ajute mult. Pentru că nu s-a rezolvat nimic până acum, şi cuprinde vreo 14.000 de familii, este o problemă destul de importantă acolo. Dar e în curs de rezolvare. Tov. Pătrăşcanu a căzut de acord să facă o lege, dar încă nu s-a făcut. Aceasta este important şi din punct de vedere economic, pentru că nu s-a definitivat şi ei nu îngrijesc nici pământul, nici casele. Sunt lăsate pur şi simplu să se strice, pentru că oamenii nu sunt siguri că rămân acolo. Şi din acest punct de vedere ar trebui urgentată definitivarea. Mai ales că nu muncesc cum trebuie nici pământul, nu îl îngraşă. Aceasta este o problemă care este importantă din punct de vedere politic şi economic acolo".


Titlul: Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
Scris de: nor din Aprilie 11, 2013, 00:32:58
http://adevarul.ro/cultura/istorie/de-nu-romania-altfel-adevarurile-lucian-boia-1_511512654b62ed5875ec1522/index.html#
Matei Udrea

De ce nu este România altfel. Adevărurile lui Lucian Boia

Câteva afirmaţii făcute de Lucian Boia în cartea „De ce este România altfel“ nu corespund realităţii. Volumul încearcă să argumenteze că a) românii sunt o rasă inferioară, b) România e un stat artificial, care n-ar trebui să existe, c) locuitorii acestor meleaguri suferă de un retard istoric, cultural, educaţional şi de orice altă natură, imposibil de surmontat.
În cele ce urmează, am redat cu bold câteva dintre argumentele şi concluziile inexacte / exagerate / inventate de care Boia, un istoric altfel rezonabil, s-a folosit în construcţia sa, apoi datele ştiinţifice care-l contrazic.

1. România e neguvernabilă încă de la începutul începuturilor, romanii, prin Traian, au făcut o greşeală când au cucerit Dacia, eroarea fiind repede reparată, în secolul următor, de Aurelian, care s-a retras pe linia Dunării.

Cucerirea Daciei a însemnat salvarea Imperiului Roman intrat în criză economică. De la cronicarii romani au rămas mărturii care spun că, după căderea Sarmizegetusei, o bogăţie nemaivăzută s-a revărsat asupra Romei. Conform arheologului britanic Julius Bennett, numai comoara lui Decebal luată de romani s-a ridicat la 226.800 kilograme de aur şi 453.600 kilograme de argint.
Se estimează că Dacia a contribuit apoi, anual, cu 700 de milioane de denari (monedă de argint care cântărea 3,1 grame) la economia romană. Echivalată cu valoarea banilor din 2011, suma pompată în venele imperiului de Dacia se cifra la peste 2,5 miliarde de dolari anual, istoricii remarcând că eroarea despre care vorbeşte Lucian Boia a dus la revitalizarea economiei în Europa romană şi la apariţia a numeroase noi oraşe pe parcursul întregului imperiu.

2. În Dacia cucerită nici măcar n-au ajuns romani adevăraţi. Majoritatea zdrobitoare a coloniştilor cu care a fost populată provincia au fost aduşi din regiuni periferice ale imperiului. De aceea legătura actualei populaţii din România cu latinitatea e mai degrabă una imaginară.

Istoricul Vlad Georgescu a inventariat cele 3.000 de nume descoperite în inscripţiile care corespundeau perioadei respective din Dacia romană şi a stabilit că 74% dintre acestea erau latine, 14% greceşti şi doar 12 la sută „barbare“ (ilirice, celtice, semitice etc). E greu de stabilit procentul de romani get-beget din Dacia ocupată, dar ideea (subliminală) a lui Boia, că alte provincii ar fi fost colonizate numai cu nativi italici, e absurdă. Nici o populaţie de zece ori mai mare decât cea din Roma la vremea respectivă n-ar fi ajuns pentru a coloniza toate teritoriile cucerite, mai ales că Imperiul Roman se estima că ajunsese, la 11 ani după cucerirea Daciei, la peste 88 de milioane de locuitori. În fapt, la ora la care Dacia a fost cucerită, romanii realizaseră deja prima globalizare din istorie, însuşi împăratul Traian fiind de origine spaniolă.

3. Limba română este cel mai puţin latină dintre toate limbile romanice.

În 1949, lingvistul italo-american Mario Pei, pornind de la părerea larg răspândită că limba română este cea mai apropiată de latină ca structură dintre toate urmaşele acesteia, a făcut un studiu bazat pe fonologie, inflexiune, sintaxă, vocabular şi intonaţie şi a ajuns la următoarea ierarhizare (cu cât este procentul mai mare, cu atât limba respectivă e mai îndepărtată de latină): 1. sardiniana – 8%, 2. italiana – 12%, 3. spaniola – 20%, 4. româna – 23,5%, 5. occitana – 25%, 6. portugheza – 31% şi 7. franceza – 44%. Aşadar, româna nu e nici „cea mai latină“, nici „cel mai puţin latină“, această poziţie revenind, de departe, francezei (lucru uşor sesizabil, de altfel, pentru oricine).
Lexicul limbilor română şi italiană (cea mai apropiată de latină dintre limbile romanice majore) este similar în proporţie de 77%.

4. Ţările române sunt ultimele apărute în Europa, în secolul al XIV-lea, întârziere care explică faptul că suntem la coada continentului din toate punctele de vedere.

Conform convenţiei generale, Voievodatul Moldavia s-a fondat la 1334 şi avea capitala la Baia. Cât priveşte Ţara Românească, Diploma cavalerilor ioaniţi menţiona, la 1247, că pe acel teritoriu erau patru voievodate: ale lui Ioan, Farcaş, Seneslau şi Litovoi., Sunt, într-adevăr, printre ultimele formaţiuni statale apărute în Europa, dar, din punct de vedere strict statistic, nu ultimele. La începutul secolului al XIV-lea, cavalerii ordinului teuton luptau déjà, de multe decenii, împotriva triburilor baltice păgâne. Samogiţia a fost ultimul teritoriu creştinat din Europa, în secolul al XV-lea. Aşadar, acest argument nu este, istoric, valabil.
În plus, chiar dacă ar fi, nu explică nimic. În această logică, SUA, Canada şi Australia ar trebui să fie acum printre cele mai înapoiate state din lume, deoarece au fost colonizate şi au devenit independente de curând. În aceeaşi categorie ar trebui să intre Chile şi Uruguay, din America Latină. Şi invers, revenind pe Bătrânul Continent, ar trebui ca Grecia şi Italia să fie cele mai dezvoltate ţări din lume (la bătaie cu Iran, Egipt, India, Irak şi China), deoarece acolo s-au dezvoltat primele civilizaţii din istorie.

4. Universitatea din Bucureşti s-a înfiinţat cu 500 de ani în urma celei de la Praga, de exemplu, de aceea nu putem concura cu restul Europei ca nivel de educaţie şi instruire.

Massachusetts Institute of Technology, din Statele Unite, lider mondial în clasamentul universităţilor conform criteriului Quacquarelli Symonds (http://www.topuniversities.com/university-rankings/world-university-rankings), a fost deschisă publicului în 1865, un an după Universitatea Bucureşti şi, de asemenea, 500 după cea din Praga. Cinci dintre primele instituţii de învăţământ din lume sunt americane şi au fost fondate, toate, cu sute de ani după cea cehă. Pe de altă parte, KAIST (Korea Advanced Institute of Science & Technology), înfiinţată în 1971 (acum doar 42 de ani!), ocupă locul 63 în lume, iar Universitatea din Bologna, cea mai veche din lume (anul 1088), e abia pe locul 194. Universitatea Carol, cu care ne compară Boia şi care a fost înfiinţată în 1348, ocupă locul 286 în lume. După cum se poate observa din rândurile de mai sus, dar şi din site-ul al cărui link l-am dat, nu există nicio legătură între vechimea instituţiilor de învăţământ şi performanţele actuale ale acestora, aşa cum susţine Boia.
Argumentul folosit în carte e irelevant chiar dacă lărgim cadrul discuţiei la nivelul întregii societăţi. Coreenii, japonezii, israelienii au printre cele mai performante sisteme de învăţământ din lume, deşi au luat startul cu aproape un mileniu în urma Italiei, Franţei şi Spaniei.

5. Tot ceea ce este cât de cât bun în România, tot progresul (atât cât este), îl datorăm străinilor. Carol I a fost cel mai mare conducător al ţării, edificiile arhitectonice de calitate au fost ridicate de francezi. Concluzia lui Boia: românii n-au fost şi nu sunt capabili de nimic, iar fără minorităţile evreiască şi germană, lucrurile ar fi stat şi mai rău.

Importul de cultură s-a produs în toate civilizaţiile continentale. Hughenoţii persecutaţi în Franţa au modernizat Berlinul la începutul secolului al XVIII-lea, Renaşterea franceză a venit din Italia, italienii – la rândul lor – şi-au început revirimentul când au intrat în contact cu arabii şi bizantinii. Şi tot aşa. Fiecare a început de undeva. Aşa curge istoria. Fenomenul se numeşte aculturaţie. Şi, dacă românii au învăţat în secolul al XIX-lea de la profesorii, arhitecţii, guvernantele şi meseriaşii francezi, englezi şi nemţi, au fost apoi capabili să dea înapoi lumii genii precum Brâncuşi, Cioran, Eliade, Ionesco, Palade.
Cât îl priveşte pe neamţul Carol I – cel despre care autorul „a auzit“ (argument bizar în condeiul unui istoric care se respectă) că ar fi fost declarat cel mai mare român, dar organizatorii sondajului ar fi măsluit rezultatele –, prezenţa lui pe tronul României a fost cu adevărat providenţială, dar nu demonstrează, de asemenea, nimic. Cu foarte mici pauze, spaniolii au, de 500 de ani, regi străini (dinastia de Habsburg şi, apoi, de Bourbon, din aceasta din urmă făcând parte, de altfel, şi actualul suveran, Juan Carlos), statele ruseşti au fost înfiinţate de vikingi, iar ţarul Petru cel Mare se revendica având strămoşi germani. De 400 de ani, suedezii sunt conduşi de familii domnitoare cu origini germane şi franceze, momentul de maximă glorie fiind atins la 1700, sub conducerea regilor proveniţi din Bavaria. Aşadar, concluzia conform căreia românii le sunt inferiori celorlalte naţiuni pentru că au reuşit independenţa şi intrarea în modernitate sub un rege neamţ este bizară.

6. Românii, spre deosebire de celelalte ţări din regiune, s-au lăsat convertiţi la comunism fără să se opună. Au cooperat şi s-au adaptat obedienţi la regimul sovietic, în loc să-l înfrunte, ceea ce arată duplicitatea şi laşitatea acestui popor.

Este, poate, cel mai dureros neadevăr, cu atât mai mult cu cât Lucian Boia a trăit perioada comunistă de la un cap la altul. Istoricul răsuceşte la 180 de grade istoria, ştergând cu buretele numărul enorm de martiri ucişi de comunişti, epurările şi aruncarea în temniţe a sute de mii de oameni, uită alte sute de mii care au fost nevoiţi să fugă din ţară, decapitarea unei întregi naţiuni prin exterminarea, alungarea sau „reeducarea“ celor care au condus-o. Nu e vorba doar de intelectualitate, de politicieni şi de preoţime, ci şi de oamenii simpli. Au existat revolte înăbuşite cu tunul (Nicolae Ceauşescu a participat activ la masacre!) ale ţăranilor care se opuneau colectivizării. Comunismul s-a făcut în România şi cu concursul nemijlocit al minorităţilor (numeroşi evrei şi maghiari la vârf) şi al drojdiei societăţii (infractorii, golanii oraşelor şi pleava satelor cooptate în Partid, Miliţie şi Securitate).
Specialiştii în domeniu au tras concluzia că România (ca şi URSS) a fost victima unui experiment social făcut pe un întreg popor. Niciuna dintre ţările ocupate de ruşi în 1944-1945, cu excepţia germanilor, n-a suportat o campanie atât de violentă de distrugere a tuturor reperelor şi simbolurilor precum românii.
Un alt eveniment major uitat: nicăieri în Europa de Est nu mai e o altă ţară unde să fi existat rezistenţă armată împotriva regimului comunist încă aproape 20 de ani după încheierea războiului, aşa cum s-a întâmplat în România!
Teza din cartea lui Lucian Boia despre adeziunea poporului român la comunism nu e nimic altceva decât versiunea propagandei oficiale comuniste de până în 1989.

7. În anii 1970-80, poporul român se adaptase perfect la noua realitate comunistă, nu mai existau proteste chiar dacă Securitatea se „înmuiase“.

După epurările de o violenţă extremă, cu sute de mii de victime, de până la mijlocul anilor ’60 (opoziţia fiind, practic, exterminată în România), riposta a devenit, evident, mai slabă şi dezorganizată. Partizanii din munţi fuseseră ucişi, liderii politici muriseră în puşcării, regele – alungat, intelectualitatea emigrase sau fusese „reeducată“ la Canal. Cu toate acestea, răbufnirile au continuat. Minerii din Valea Jiului în 1977 şi muncitorii din Braşov în 1987 au înfruntat un regim care – s-a dovedit şi în 1989 – era decis să înăbuşe în sânge orice opoziţie.
Cât priveşte pasivitatea Securităţii, Lucian Boia ar trebui să le spună acest lucru urmaşilor inginerului Gheorghe Ursu, ucis în bătaie în arest, sau prietenilor istoricului Vlad Georgescu, iradiat la München şi mort de cancer galopant – ca să ne rezumăm la doar două exemple din perioada târzie a comunismului. Despre metodele prin care poliţia politică îi lichida pe opozanţii regimului din interior şi din exterior se poate citi pe larg în cartea „Orizonturi roşii“, a lui Mihai Pacepa, fost comandant al Securităţii fugit în SUA în 1978.

8. Protestatarii de la ultimul miting al lui Ceauşescu nu ştiau nici ei prea bine ce vroiau.

Atât a înţeles Lucian Boia din ceea ce s-a întâmplat atunci, în decembrie 1989, în Bucureşti. Că oamenii care şi-au învins frica şi au murit la Intercontinental şi pe Magheru nu ştiau ce-i cu ei acolo.

9. Înfinalul broşurii, ca un corolar, se afirmă, argumentându-se cu „ştiri“ luate de la posturile TV, că „până şi Bulgaria“ este mai avansată decât România. Statul vecin e dat de Lucian Boia drept exemplu de progres.

Actualul preşedinte al Bulgariei a fost bodyguard, asigura paza interlopilor înainte de a fi propulsat în funcţia actuală. Atât.   

Legende urbane, complexe, stereotipuri, prejudecăţi

Cu mare succes la public, mediatizat intens, eseul „De ce este România altfel“ se abate sever de la principiile pe care chiar Lucian Boia le-a enunţat în alte cărţi ale sale. Istoricul a valorificat, în cele 120 de pagini, principalele legende urbane, complexele, stereotipurile şi prejudecăţile pe care românii le au despre ei înşişi, alimentându-le cu pseudoargumente. Opera sa de până acum demonstrează, fără putinţă de tăgadă, că Lucian Boia ştia adevărul când a scris acest eseu. 

P.S.1 Nu ar fi fost importante rândurile din „De ce este România altfel“ dacă semnătura ar fi fost a unui oarecare. Lucian Boia scrie însă cărţi de specialitate şi este profesor la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti. Instituţie de învăţământ superior care se clasează pe locul 601 în lume.

P.S.2 Acest material a fost publicat pe blogul http://mateiudrea.wordpress.com/

P.S.3 Aceste rânduri sunt scrise la aproape o zi după postarea materialului şi cred că sunt necesare pentru că discuţiile dintre cititori, pe forum, au luat uneori o altă direcţie faţă de cea dorită de mine. După cum o spune şi titlul, dar şi textul, ceea ce am încercat să arăt este că tezele lui Lucian Boia sunt eronate şi că, pur şi simplu, România NU este altfel decât celelate state ale lumii. România nu este nici mai frumoasă, nici mai urâtă, românii nu sunt nici mai mari, nici mai mici, nici mai proşti, nici mai deştepţi, pur şi simplu sunt normali. Iar observaţiile lui Lucian Boia sunt valabile pentru foarte mulţi alţii, din toate colţurile lumii, dintr-un singur motiv: aşa curge istoria, nu exită nici un blestem şi nici o binecuvântare, totul e scris de mâna oamenilor. Aşadar, niciun naţionalism şi niciun complex: viitorul arată aşa cum alegem să ni-l facem noi şi România nu e "mai altfel" în nicio direcţie. În plus, teza inferiorităţii unor rase sau popoare faţă de altele a dispărut (sau ar fi trebuit să dispară) acum foarte mult timp.


(http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2013/02/08/511512a64b62ed5875ec1766/646x404.jpg)

Harta Europei la 1300. Formatiunile statale romanesti erau deja constituite. Singurele pete albe
(triburi unde nu exista inca autoritate centrala) erau in zona baltica.