Portalul Revolutiei

Puteţi citi o listă a rechizitoriilor din dosarele revoluţiei (http://mariusmioc.wordpress.com/2010/01/21/activitatea-procurorului-dan-voinea-in-dosarele-revolutiei/) întocmite sau confirmate de Dan Voinea.

Cred că e o bază de pornire pentru discutarea activităţii acestui procuror în cauzele legate de revoluţie.

Cei care pot aduce completări la acea listă, inclusiv legate de rezultatul proceselor respective, sînt rugaţi să o facă.

N-ar strica să întocmim o bază de date cu toate procesele revoluţiei (indiferent de procurorii implicaţi) şi cu rezultatele acestora.

REFERITOR LA GENERALUL DAN VOINEA: UN OM DEOSEBIT; O EMINENTA CENUSIE;UN OM CARE V-A SPRIJINIT!

Prezint o listă cu dosare legate de revoluţia din 1989 la care rechizitoriile au fost fie întocmite fie confirmate de procurorul militar Dan Voinea. Cel care mi-a dat această listă este chiar Dan Voinea, pe care l-am rugat să-mi dea informaţii despre activitatea sa legată de procesele revoluţiei. Eu am adăugat la lista furnizată de dl. Voinea doar procesul Ceauşescu. Dacă mai sînt şi alte lipsuri sau greşeli în listă rog cititorii să mi le semnaleze. Sînt 31 de dosare, din Timişoara, Bucureşti, Cluj, Sibiu, Cugir, Reşiţa, Buzău, Braşov, Orşova, Hunedoara, Reşiţa, Iaşi, Focşani, Tîrgovişte, Oradea. Totodată, cu ajutorul cititorilor, aş dori să completez lista cu date referitoare la victime şi cu deznodămîntul pe care l-au avut respectivele dosare. Unde am ştiut, am completat eu.

Timişoara

1. Dosar 11/P/1996 cu rechizitoriu din 30 decembrie 1997 privind pe generalii Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac, învinuiţi de omor deosebit de grav şi tentativă la această infracţiune. Inculpaţii au fost condamnaţi la cîte 15 ani închisoare.
2. Dosar 1668/P/1997 cu rechizitoriu din 4 noiembrie 1997 privind pe căpitan de contrainformaţii Vasile Joiţoiu din UM 01185 Timişoara, învinuit de omor şi tentativă de omor (uciderea Lepei Bărbat şi rănirea lui Vasile Bărbat). Joiţoiu fusese condamnat în 1991, dar apoi sentinţa a fost casată şi dosarul restituit la parchet. Evenimentul Zilei din 23 decembrie 2009 (linc) scrie că dosarul a fost restituit iarăşi la parchet pentru completarea urmăririi penale, nefiind finalizat nici acum.
3. Dosar 88/P/1998 cu rechizitoriu din 15 decembrie 1998 privind pe locotenent major Ilie Andreoiu, învinuit de tentativă de omor deosebit de grav în noaptea de 22/23 decembrie 1989 (lîngă poligrafia din Timişoara, unde au fost împuşcaţi Mihai Drăgoi, Ion Şeitan, Ion Simion). Inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare.

Bucureşti

4. Dosar 1/P/1989 cu rechizitoriu din 25 decembrie 1989 privind pe inculpaţii Nicolae şi Elena Ceauşescu, învinuiţi de genocid. Inculpaţii au fost condamnaţi la moarte.
5. Dosar 1131/P/1991 cu rechizitoriu din 14 noiembrie 1996 privind pe colonel Gheorghe Marinescu, fost comandant al serviciului circulaţie din M.Ap.N., învinuit de instigare la omor deosebit de grav.
6. Dosar 1007/P/1991 cu rechizitoriu din 21.10.1996 privind pe fruntaş Dan Hăinaru din UM 02210 Bucureşti, învinuit de ucidere din culpă.
7. Dosar 1276/P/1991 privind pe căpitan Costel Lazăr din UM 01057 Bucureşti – Mihai Bravu, învinuit de instigare la omor.
8. Dosar 340/P/1995 cu rechizitoriu din 23 iulie 1996 privind pe civil Ion Bătrânu pentru furt şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

Cluj

9. Dosar 217/P/1997 cu rechizitoriu din 29 mai 1998 privind pe Ioachim Moga, fost prim-secretar PCR Cluj, general-colonel Iulian Topliceanu, fost comandant al Armatei a 4-a cu sediul la Cluj, colonel Vasile Burtea (comandant UM 01215 Floreşti), locotenent-colonel Laurenţiu Cocan (UM 01215), maior Ilie Dicu (comandant de companie la UM 01218 Someşeni), învinuiţi de instigare la omor şi fruntaş Marian Bolboş, învinuit de omor. Au fost condamnaţi la închisoare (linc): Topliceanu – 10 ani (a executat 2 ani şi trei luni – linc), Moga – 8 ani, Burtea şi Cocan – cîte 9 ani, Dicu – 15 ani. Bolboş a fost achitat.

Sibiu

10. Dosar 59/P/1998 cu rechizitoriu din 2 august 1999 privind pe colonel Aurel Dragomir (comandant UM 01512 Sibiu), căpitan Francisc Tobă şi civil Nicolae Coşconea pentru omor deosebit de grav, distrugere calificată, tratamente neomenoase şi neglijenţă în serviciu. Dosarul a fost retrimis la parchet pentru completarea urmăririi penale, fiindcă lipsea avizul comandantului pentru începerea urmăririi penale (comandantul fiind la acea vreme Victor Atanasie Stănculescu, şi el trimis în judecată pentru crimele revoluţiei). Între timp s-a modificat codul de procedură penală şi avizul comandantului militar nu mai e necesar, dar dosarul tot nu s-a reîntors la instanţă.
11. Dosar 20/P/1998 cu rechizitoriu din 13 martie 1998 privind pe colonel Marius Bruno Palade din UM 01606 Sibiu, învinuit de instigare improprie la omor deosebit de grav (s-a tras la o grădiniţă de copii, a fost ucis doctorul Vicaş).

Cugir

12. Dosar 288/P/1999 cu rechizitoriu din 30 iunie 1999 privind civilii Dumitru Sivera, Aurel Mihu, Adrian Carica, Petre Muntean, Marius Nagy pentru omor deosebit de grav. Este vorba de omorîrea miliţienilor Valentin Pop şi Ilie Staicu, discutată deja pe acest blog (linc).

Reşiţa

13. Dosar 1703/P/1999 cu rechizitoriu din 24 februarie 2000 privind pe căpitan Gheorghiţă Popa din UM 01933 Hunedoara, învinuit de omor deosebit de grav şi tentativă la această infracţiune.
14. Dosar 87/P/1998 cu rechizitoriu din 10 decembrie 1998 privind pe soldat Dorin Toma din UM 01929 Reşiţa, învinuit de omor.

Buzău

15. Dosar 1742/P/1999 cu rechizitoriu din 12 ianuarie 2000 privind pe locotenent-colonel Vasile Oglavie de la Inspectoratul Judeţean de Miliţie Buzău, învinuit de omor deosebit de grav şi tentativă de omor.
16. Dosar 476/P/1996 cu rechizitoriu din 17 octombrie 1997 privind pe plutonier adjutant Ştefan Jipa din UM 02176 Buzău, învinuit de omor.
17. Dosar 1622/P/1997 cu rechizitoriu din 13 noiembrie 1997 privind pe plutonier major Eugen Udrea din UM 01671 Buzău, învinuit de tentativă de omor.
18. Dosar 1732/P/1997 cu rechizitoriu din 9 decembrie 1997 privind pe colonel Ioan Alexandrescu din UM 02470 Buzău, învinuit de omor.
19. Dosar 1424/P/1995 cu rechizitoriu din 22 decembrie 1998 privind pe civil Costel Socol, învinuit de omor.

Braşov

20. Dosar 47/P/2000 cu rechizitoriu din 24 ianuarie 2000 privind pe căpitan Mihai Semeş din UM 01615 Braşov. învinuit de omor.
21. Dosar 70/P/1996 cu rechizitoriu din 16 decembrie 1997 privind pe sergent Toma Avram din UM 01199 Ghimbav, învinuit de omor.
22. Dosar 184/P/1995 cu rechizitoriu din 21 octombrie 1997 privind pe căpitan Grigore Petrea şi soldat Ion Purcărea (amîndoi din UM 01199 Ghimbav), învinuiţi de omor.

Orşova

23. Dosar 86/P/1998 cu rechizitoriu din 14 decembrie 1999 privind pe colonel Constantin Păcuraru din UM 0580 Orşova, învinuit de omor deosebit de grav.

Hunedoara

24. Dosar 1278/P/1997 cu rechizitoriu din 10 decembrie 1998 privind pe maior Grigore Vădeanu din UM 01852 Hunedoara, învinuit de omor.

Iaşi

25. Dosar 181/P/1998 cu rechizitoriu din 2 aprilie 1998 privind pe maior Gheorghe Giurcă din UM 01175 Iaşi, învinuit de omor.

Focşani

26. Dosar 1600/P/1998 cu rechizitoriu din 9 aprilie 1998 privind pe soldat Marian Niţu din UM 01889 Galaţi, învinuit de omor. Victima – un cetăţean iranian, student în România.
27. Dosar 1601/P/1997 cu rechizitoriu din 9 martie 1998 privind pe locotenent-colonel Gheorghe Vasilof, locotenent-colonel Mircea Simion, căpitan Ovidiu Claudiu Mehedinţi şi plutonier Valentin Ciubotariu (toţi din UM 02280 Coteşti), învinuiţi de omor deosebit de grav.

Tîrgovişte

28. Dosar 723/P/1995 cu rechizitoriu din 28 decembrie 1998 privind pe plutonier Gheorghe Ceacâru, fruntaş Ion Cârstinescu, soldat Gheorghe Dinu, soldat Ilie Burlacu, soldat Adrian Pătraşcu (toţi din UM 02305 Lăcuţele – jud. Dîmboviţa), învinuiţi de tentativă de omor.
29. Dosar 1733/P/1998 cu rechizitoriu din 20 martie 1998 privind pe general Andrei Kemenici (comandantul UM 01417 Tîrgovişte, unde a fost executat Ceauşescu), învinuit de omor deosebit de grav.
30. Dosar 1623/P/1997 cu rechizitoriu din 17 octombrie 1997 privind pe plutonier major Marin Mihai din UM 02262 Tîrgovişte, învinuit de tentativă de omor.

Oradea

31. Dosar 1810/P/1997 cu rechizitoriu din 12 noiembrie 1999 privind pe maior Viorel Purdea din UM 01326 Oradea, învinuit de omor.

in ce priveste situatia de la pozitia 19 din buzau privind pe socol costel condamnat pentru omor de tribunalul militar bucuresti,as vrea sa va anunt ca sspr-ul ii da certificat de remarcat pentru fapte deosebite.Oare este corect? verificati  dosarul de la sspr si de la cprd cu nr.17729 care pe deasupra este si avizat de catre cele 2 institutii.verificati si la tribunalul militar bucuresti si o sa va convingeti.de ce i se mai da certificat de remarcat pentru fapte deosebite.PENTRU CA A OMORAT PERSOANE?????? ??? VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE.SUNT CIULIN,URMAS DE EROU MARTIR.

e din bucuresti domnu perju si cred ca stiti persoana foarte bine

CARE PERSOANA , STIMATE DOMN ; CEA CARE I-A ELIBERAT ADEVERINTA SAU PRESEDINTII DIN BUZAU CARE AU

FAVORIZAT INFRACTORUL ; UNDE A COMIS ACEST  SOCOL CRIMA ?

crima sa comis in buzau si el este inscris la o asociatie din bucuresti.super nu??????????

DOMNULE CIULIN: MAI EXISTA O VARIANTA:
MERGETI LA ASOCIATIA 21 DECEMBRIE 1989 DIN BUCURESTI, PREZENTATI-LE CAZUL SI DECLARATI
GREVA FOAMEI;
DREPTATE SI ADEVAR !
ADRESATI-VA SI ASOCIATIEI DREPTATE SI ADEVAR DIN BUCURESTI  CARE  VA ACORDA O ATENTIE
DEOSEBITA ASPECTELOR SEMNALATE DE DUMNEAVOASTRA.

Str. Batistei , vis a vis de INALTA CURTE SUPREMA DE JUSTITIE SI CASATIE A ROMANIEI !

În cazul Kemenici nu cred că are legătură cu Ceauşeştii, au murit la Tîrgovişte militari luptînd cu "teroriştii". Mă voi interesa să aflu mai exact. Sigur e că pedeapsa cu moartea era valabilă în 25 decembrie 1989, abia apoi a fost abrogată.

Foarte interesant ce aflu despre Costel Socol, mă întreb dacă este aceeaşi persoană cu cea trimisă în judecată pentru omor. Pe saitul lui Iulian dosarul de revoluţionar a lui Socol apare ca depus de G. Costin http://www.revolutie89.info/index.php?lg=ro_RO&p=sspr_view&cor=&cso=&cpg=&RID=36966

Ei au tras în noi după 22!


Generalul Nicolae Militaru, braţul armat al noii puteri
Nicolae Militaru şi Ion Iliescu sunt marii responsabili pentru cei aproape 1.000 de morţi de după fuga lui Ceauşescu. Unul era braţul armat, celălalt – braţul politic. Timp de câteva ore, cât a durat instalarea lui Iliescu în locul lui Ceauşescu, România a fost o ţară liniştită, fără morţi şi fără terorişti. Apoi a început măcelul.
Serialul „Sfârşitul Ceauşeştilor" a ajuns la final. După zece săptămâni de investigaţii tenace, suntem în măsură să tragem concluziile. Acum ştim adevărul despre decembrie 1989. Ne-au trebuit 20 de ani pentru a ajunge aici. Poate că e vorba de cei 20 de ani proorociţi de Brucan.


Morţii noştri, teroriştii nimănui
Cei aproape o mie de morţi de după fuga lui Ceauşescu au fost puşi, atunci, pe seama teroriştilor. Termenul a fost lansat prin Televiziunea Română, la scurt timp după reluarea emisiei în varianta „democratică" (Televiziunea Română Liberă!), iar la originea sa s-a aflat un grup pro-sovietic condus de Silviu Brucan.
În scurt timp, toţi emisarii acestui grup repetau insistent, pe post, termenul „terorişti". Iar generalul Nicolae Militaru, agent sovietic dovedit, a plusat, cerând imperativ: „Opriţi măcelul!". La ora aceea, 14.30, nu exista niciun măcel. Nu se trăgea nici măcar un foc de armă. De o oră şi jumătate, de când fuga dictatorului fusese anunţată la TVR, toată România sărbătorea victoria. Dar măcelul anunţat de Militaru avea să vină! Semn că spionul Moscovei ştia ce trebuie să urmeze. În primul rând, să curgă mult sânge.
Sperietoarea teroristă a fost promovată agresiv prin TVR şi folosită de noul grup de putere, condus de Ion Iliescu. Chiar şi după 20 de ani, teoria acestui grup este aceeaşi: morţii din decembrie 1989 sunt opera „teroriştilor lui Ceauşescu". Ulterior s-a demonstrat că aceşti terorişti nu există.
Au demonstrat-o chiar Ion Iliescu şi regimul său, care, deşi au preluat puterea pe termen lung şi au avut la dispoziţie toate instituţiile statului, n-au arestat pe nimeni! Iar acolo unde a mai apărut câte-o condamnare răzleaţă, a intervenit preşedintele Iliescu cu graţieri.

Complotul sovietic
Şi atunci, cine-a tras în noi după 22? La 20 de ani de la Revoluţie, răspunsul este ferm: oamenii noului regim. Sau, altfel spus: oamenii vechiului regim, sub comanda noului regim. Pe 22 decembrie 1989, structurile lui Ceauşescu au devenit structurile lui Iliescu.
Din realism sau din oportunism, Armata, Securitatea (inclusiv USLA), Miliţia şi Gărzile Patriotice au trecut „de partea poporului". Mai mult, Securitatea şi Miliţia au trecut necondiţionat în subordinea Armatei. În după-amiaza de 22 decembrie, înainte de a începe măcelul prevestit de generalul-spion Nicolae Militaru, aceste structuri aveau o comandă unică: generalul Victor Atanasie Stănculescu. Ion Iliescu a mutat comanda, rapid, la Militaru. A pus mitraliera în mâinile unui ucigaş în masă.
Unul pe care nu l-a ales întâmplător, dovadă întâlnirile de taină pe care le aveau prin parcuri, în primăvara anului 1989. Spionul Militaru făcea parte din complotul lui Ion Iliescu. Sau Ion Iliescu făcea parte din complotul spionului Militaru. Cert este că amândoi făceau parte din complotul sovietic. Puneau la cale răsturnarea lui Ceauşescu şi preluarea puterii în statul român, sub supravegherea Moscovei.
Concluzia investigaţiilor din ultimele luni: marii responsabili ai măcelului din 22-25 decembrie 1989 sunt Nicolae Militaru şi Ion Iliescu. Au contribuit mulţi alţii, dar aceştia fie au avut un rol mai mic, fie s-au subordonat - militar sau politic - celor doi menţionaţi.
Preţul: 1.116 morţi
Preţul pentru a scăpa de comunism a fost prea mare. Revoluţia din decembrie 1989 a făcut, în total, 5.205 victime, dintre care 1.116 morţi şi 4.089 de răniţi, conform celor mai recente date oferite de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. 957 din cei 1.116 morţi de la Revoluţie au decedat după momentul-cheie din 22 decembrie, ora 12.09 (fuga lui Ceauşescu, de pe sediul CC, cu elicopterul!). Cei mai mulţi morţi înregistraţi după 22 decembrie au fost în Bucureşti (503), Sibiu (89), Braşov (68), Brăila (42) şi Buzău (34).
Înainte de 22 decembrie, Timişoara dăduse cele mai multe victime: 75. Numărul total al victimelor de după fuga lui Nicolae Ceauşescu sare de 3.500, la cei 957 de morţi adăugându-se şi 2.587 de răniţi. (Mihai Voinea)

De ce Nicolae Militaru?
Generalul Nicolae Militaru a intrat în scenă pe 22 decembrie, puţin după ora 14.00. El a venit la Televiziune îmbrăcat civil şi cu ţinuta de general înghesuită înt-o sacoşă. Tocmai o scosese de la naftalină, unde stătuse 11 ani, de când Ceauşescu îl scosese pe Militaru din Armată din cauza legăturilor sale cu sovieticii.
La Televiziune, Militaru şi-a pus hainele de general şi s-a lansat direct în diversiunea teroristă. A migrat, împreună cu grupul Iliescu, pe la sediul CC al PCR şi la Ministerul Apărării. În scurt timp a luat puterea în Armată. Neoficial, chiar pe 22 decembrie, la ora 14.45, când căpitanul Mihai Lupoi a anunţat la TVR că noul şef al Armatei este generalul Nicolae Militaru.

Tancurile, vehicule ale spaimei pe străzile Capitalei, în decembrie 1989
Oficial, pe 23 decembrie, când numirea a fost făcută de Ion Iliescu.
Militaru a lucrat după o procedură-standard: militari puşi să-i măcelărească pe alţi militari, la grămadă cu civili. Şi pe unii, şi pe alţii îi anunţa - direct sau prin intermediul altor ofiţeri de rang înalt - că au în faţă terorişti. De regulă, cei care apărau un obiectiv primeau ordin să tragă în TAB-urile, ABI-urile sau camioanele care urmau să se apropie de acel obiectiv, pe motiv că sunt pline cu terorişti. „Teroriştilor" din TAB-uri, din ABI-uri sau din camioane le spunea că trebuie să atace obiectivul, pentru că a căzut în mâinile teroriştilor. Sau nu le spunea nimic.
La Otopeni, în urma unui asemenea scenariu, au murit 40 de militari şi 8 civili. La Ministerul Apărării şi-au pierdut viaţa 8 luptători USLA. Elicopterul doborât lângă Alba-Iulia avea la bord 5 militari: generalii Nuţă şi Mihalea şi membrii echipajului. La Televiziune au murit 10 paraşutişti de la Boteni într-o singură zi. Măceluri similare au avut loc în alte câteva oraşe, iar numărul victimelor a fost îngroşat, peste tot, de miile de răniţi.
Alte măceluri planificate de Militaru au fost evitate graţie unor întâmplări fericite, cum ar fi faptul că se cunoşteau comandanţii între ei: cel al „patrioţilor" şi cel al „teroriştilor". Elocvent este cazul Boteni, unde urma să fie distrusă o companie de la Câmpina, „sora" celei măcelărite la Otopeni. Tot inteligenţa unor comandanţi a făcut ca întreaga USLA să nu fie mitraliată în Ghencea.

De ce a făcut Militaru toate astea?
Din două motive:
1. Trebuia să provoace victime, emoţie şi mânie, astfel încât să justifice execuţia sumară a soţilor Ceauşescu, să uşureze misiunea grupului Iliescu de a se instala la putere şi să-i asigure acestuia un capital politic cu bătaie lungă
2. Pentru a se răzbuna pe cei care-l dovediseră, cu mulţi ani în urmă, agent sovietic (colonelul Trosca, generalii Nuţă şi Mihalea) şi pentru a distruge dovezi compromiţătoare pentru el şi pentru cei din grupul său.
Morţi la Revoluţie
Bucureşti 551
Timiş 99
Sibiu 91
Braşov 68
Brăila 42
Cluj 38
Buzău 34
Constanţa 29
Dolj 23
Arad 20
Caraş-Severin 20
Dâmboviţa 19
Alba 17
Covasna + Harghita 11
Giurgiu 10
Târgu-Mureş 10
Hunedoara 9
Ialomiţa 6
Bacău 5
Galaţi 4
Vrancea 4
Argeş 2
Prahova 2
Mehedinţi 1
Neamţ 1
Total 1.116


De ce Ion Iliescu?
A fost liderul politic al perioadei post-Ceauşescu. În această calitate, a luat decizii care au umplut ţara de cadavre.
Cea mai gravă decizie a lui Ion Iliescu a fost numirea lui Nicolae Militaru în fruntea Armatei Române. Deşi susţine contrariul, Iliescu ştia că bătrânul general se afla în solda sovieticilor. Logica spune că tocmai de aceea l-a reactivat şi i-a dat pe mână toate structurile militare ale României.
Ion Iliescu i-a fost complice lui Militaru şi în cazul Trosca. Deşi se afla lângă generalul-spion în timpul măcelului de la MApN, Iliescu n-a mişcat un deget pentru a-l opri, iar ulterior nu i-a reproşat nimic. Ba mai mult, a acceptat profanarea sălbatică a celor opt „uslaşi", timp de trei zile, în faţa ministerului, iar pe Militaru l-a susţinut necondiţionat.

După decembrie 1989, Ion Iliescu a condus România timp de aproape şapte ani neîntrerupt, până în toamna lui '96. Ca preşedinte nu a mişcat un deget pentru anchetarea crimelor de la Revoluţie. Ba dimpotrivă, a făcut tot posibilul să le bage sub preş. Dacă era atât de oripilat de „teroriştii lui Ceauşescu", de ce nu i-a pedepsit după ce a preluat puterea? De ce n-a făcut puşcărie niciunul dintre cei care au tras în oameni după fuga lui Ceauşescu?
Răspunsul se află tot la Iliescu: în puţinele cazuri în care Justiţia s-a mişcat, pronunţând condamnări pentru crimele din decembrie, „emanatul Revoluţiei" i-a graţiat! Şi-a folosit această prerogativă prezidenţială pentru a-i salva pe călăi de puşcărie, invocând motive dintre cele mai penibile: motive medicale, nevoia de reintegrare socială etc. Printre graţiaţii lui Iliescu s-au numărat şi trei dintre autorii măcelului de la Otopeni.
Alţi oameni cu rol nefast la Revoluţie, gen contraamiralul Emil „Cico" Dumitrescu, au devenit ulterior consilieri la Cotroceni sau au fost plasaţi în structurile statului şi pe la ambasadele din străinătate. Colaborarea cu sovieticii a fost un atu pentru cei aleşi.

 
Impostorii: revoluţionarii fără Revoluţie
De-a lungul anilor, Ion Iliescu s-a prezentat drept „emanat al Revoluţiei". O minciună cât casa, dat fiind că Iliescu a intrat în scenă în după-amiaza de 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceauşescu. Revoluţie a fost ce s-a întâmplat pe timpul domniei lui Ceauşescu, adică până vineri, 22 decembrie, ora 12.09, când elicopterul dictatorului s-a ridicat de pe sediul CC al PCR. Eventual, până la ora 13.00, când TVR a început să emită în varianta „liberă" şi toată lumea a aflat că s-a terminat cu Ceauşescu.
Din acel moment a mai fost Revoluţie doar pentru naivii din stradă. Aceştia chiar credeau că se luptă cu teroriştii „odiosului" şi ai „sinistrei". Ion Iliescu, Nicolae Militaru, Silviu Brucan, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu şi ceilalţi ştiau însă foarte bine că nu au cu cine să se lupte. Decât, eventual, cu fantomele inventate de ei pentru a se cocoţa la putere, regizându-şi propria Revoluţie.
Noi, românii, am fost foarte buni, atunci, pentru a fi transformaţi în carne de tun. Poate că pe asta se baza Silviu Brucan când ne numea „stupid people"!
Victimele Revoluţiei
Înainte de fuga lui Ceauşescu   După fuga lui Ceauşescu                Total
  Morţi           159                957                               1.116
  Răniţi        1.502             2.587                               4.089

CE TUPEU AI DOMNULE  TOCAN.

ATI FOST RETINUT IN ACCELERATUL DE BRASOV-BUCURESTI,  PRELUAT-DE FAPT
RETINUT SI DEZARMAT IN TREN  IN POIANA CIMPINA  SI DEPUS LA COMENDUIREA
GARNIZOANEI PLOIESTI.

NU ATI PUTUT JUSTIFICA DEOLASAREA LA BUCURESTI , INARMAT.

MULTUMITI LUI DUMNEZEU CA SUNTETI VIU SI PARCHETULUI MILITAR  PENTRU
INTELEGEREA AVUTA LA PRONUNTAREA REZOLUTIEI.

SPER CA NU AVETI TUPEUL SA SOLICITATI SSPR  CERTIFICAT DE LUPTATOR SAU
RETINUT IN REVOLUTIE; AR FI CULMEA TUPEULUI.

D-lui D. Perju,

   Când am citit pe Portal „ aprecierile ” pe care le faceţi la adresa mea, mai întâi am vrut să le ignor, aşa cum, de-alungul anilor, am procedat şi cu altele. E adevărat că proveneau de la indivizi care mă cunoşteau şi aveau motive să se teamă de ceea ce ştiam şi spuneam pe faţă, fără nici o ezitare.
   Apoi am realizat că aş fi greşit faţă de dvs. şi alţi binevoitori : aţi fi continuat să rămâneţi într-o ignoranţă ce nu vă face cinste şi pentru care s-ar putea să nu aveţi nici o vină. Şi nu doar atât. Puteam greşi tocmai faţă de cei care se pare că mă cunosc foarte bine, atât ca persoană, cât şi prin faptele săvârşite în acele zile de neuitat. Bănuiesc că cel puţin două sunt sursele pe care le-aţi avut la dispoziţie :
   - documentele existente la Ploieşti, probabil la Parchetul Militar şi la Cdm. M.U (cu toate că un căpitan de-acolo şi un altul de la Craiova, trimişi de Ghe. Robu în mai 1990 să mă ajute la aflarea adevărului despre Braşov, au recunoscut sincer că situaţia de aici îi depăşeşte total şi că eu mă voi lupta cu morile de vânt) ;
   - „ Caietele Revoluţiei ”, editate de IIRD, instituţia al cărui preşedinte este Ion Iliescu, cel la care vroiam să ajung în dec.89 cu orice preţ şi pe care ulterior l-am considerat principalul vinovat pentru crimele săvârşite după fuga dictatorilor. Aşa cum rezultă şi din ultimul meu raport, susţinut la data de o4.11.1994 în faţa Comisiei Senatoriale „ Decembrie 1989 ”, din care făceam parte începând cu luna iulie 1991.
   Până voi avea ocazia să vă cunosc personal, aş vrea să vă ajut să nu mai persistaţi în susţinerea unor acuzaţii nedrepte şi nedemne de prestigiul unui adevărat revoluţionar. Concret, pe puncte :
   1. N-am avut niciodată tupeu şi îi detest pe cei care-l posedă, îl afişează şi mai ales, profită de pe urma lui. Din păcate, aceşti profitori sunt astăzi din ce în ce mai mulţi şi ajung chiar să ne conducă.
   2. În noaptea de 24/25 dec.89 am fost somat să cobor din locomotiva personalului Braşov-Iaşi, dus în biroul Miliţiei TF, percheziţionat „la sânge” de doi miliţieni şi patrula de trei tineri a FSN Câmpina, care n-au reuşit să găsească asupra mea pistolul din dotare, aşa cum primiseră ordin. Apoi a venit un locotenent, care a vrut să mă împuşte fără să mai discute cu cineva, a primit ordin să mă ducă la sediul FSN, unde sub ameninţarea armei am fost dezbrăcat de ţinuta militară, îmbrăcat civil cu hainele unui membru FSN şi dus astfel cu un ARO al Armatei nu la Bucureşti, cum cerusem şi mi se promisese, ci la Comandamentul Diviziei conduse de Gl. Popa. Mă cunoştea şi mi-a promis că mă ajută să ajung unde-mi propusesem, dar a plecat din sediu, lăsându-mă pe mâna „ binevoitorului ” său şef de Stat Major, Col. Bratu. Ca şi locotenentul din Câmpina, şi acest domn era hotărât să mă treacă în lumea drepţilor. Eram, vezi Doamne, un terorist periculos, nu un maior hotărât să-şi rişte viaţa pt. Braşov. În sfârşit, acel vajnic colonel a dispus „ cazarea ” mea  într-o carceră în care nu v-aş dori să ajungeţi vreodată !
   Dar despre tratamentul la care am fost supus acolo în zilele care au urmat, puteţi să vă informaţi din primul volum al cărţii pe care o voi edita anul acesta. Poate vă va folosi la viitoarea Revoluţie.
   Deci, n-am fost „dezarmat” decât de actele pe care le aveam asupra mea.
   3. După ce l-am demascat ca trădător al Revoluţiei pe şeful meu de atunci, Lt. col. Toma Ştefan, în d.a de 24 dec., acesta a fost arestat de Gl. Florea (omologul lui Popa, la Braşov) şi pus sub pază dublă. Văzând însă că fusese eliberat după mai puţin de două ore, iar Gl. Florea era influenţat de Gl. Zagoneanu, şeful Inspectoratului M.I., cu care fusese pe punctul de a înneca în sânge pe „ huligani ” cu trei zile înainte, am tras concluzia că suntem conduşi de nişte trădători şi nu mai e nici o speranţă de a se opri măcelul în oraş.
Am reuşit să plec din sediul CPJ la orele 22.00, cu intenţia de a ajunge la Bucureşti, la Conducerea FSN sau la Gl. Stănculescu, cărora să le fac cunoscută trădarea Revoluţiei în Braşov şi să le solicit ajutor pentru oraşul în care mureau zeci de oameni şi era planificat să se comită crime în continuare. Despre intenţia mea am spus la trei revoluţionari aflaţi în sediul CPJ : Stoica, Pârvu şi Ivan, care m-au încurajat şi susţinut, întrucât erau speriaţi de ceea ce se întâmplase acolo. Fuseseră împuşcate patru persoane, printre care şi un coleg de-al meu, Victor Fontana, iar majoritatea revoluţionarilor fuseseră dezarmaţi, sechestraţi într-o încăpere, ameninţaţi cu împuşcarea şi ţinuţi sub pază.
   Nu mă pot reţine să nu vă întreb, d-le Perju : am procedat greşit când mi-am asumat misiunea imposibilă (spun asta ţinând cont de cele întâmplate pe drumul spre Bucureşti) şi chiar sinucigaşă de a salva braşovenii de la un măcel planificat, sau aţi fi rămas indiferent la tot ce se întâmpla ?
   Şi încă ceva : înaintea plecării din Clădirea CPJ, şeful meu mă soma să iau arma şi să plec la un filtru organizat la un pod din Braşov, unde urma să fiu lichidat imediat după ce ajungeam acolo. Ca răzbunare că fusese arestat din cauza mea. L-am făcut să mă aştepte cu pistolul şi muniţia pregătite să mi le dea, iar eu am plecat spre Gară.
Am dovedit în 1990 şi ulterior că tot ce spusesem despre el era adevărat, dar nu a fost pedepsit decât cu mutarea în alt judeţ.

    * *
    * Offline Offline
    * Posts: 2
    *
    * View Profile Email Personal Message (Offline)

    * Quote

Re: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989
« Reply #8182 on: January 23, 2010, 19:39:38 PM »
4. Aveţi dreptate. Numai Dumnezeu m-a ajutat să scap cu viaţă din capcana ce-mi fusese întinsă, din acea carceră nenorocită de la subsolul Comenduirii garnizoanei Ploieşti, în care am fost „ cazat ” (conf. spuselor unui alt „ cunoscător-binevoitor ” de pe Portal) şi din încercările ulterioare de a fi redus la tăcere.
Nu rezoluţia dată în cazul meu a contat (amendă administrativă de 1000 lei, neplătită), ci încrâncenarea cu care Procuraturile Militare ţineau să ascundă ADEVĂRUL şi să-l mistifice, protejându-i pe vinovaţi şi ameninţându-i pe martori. Am convingerea că acum, după trecerea a două decenii, procurori tineri, cu conştiinţa curată, îşi vor face datoria şi vor scoate adevărul la lumină. Bineînţeles, cu ajutorul nostru, al celor care am trăit acele momente de neuitat şi am luptat pentru adevăr.
Nu am nici o îndoială că îmi împărtăşiţi părerea.

5. Păcat că vă obsedează acest „ tupeu ”, de care amintiţi şi în final. N-aţi nimerit-o nici aici, în ce mă priveşte. Am refuzat de mai multe ori certificatul de luptător , cu toate că mi-ar fi fost de mare folos, având în vedere situaţia materială dificilă cu care m-am confruntat în toţi aceşti ani. Dar am făcut-o din cel puţin două considerente :
- la Revoluţie eram ofiţer al Armatei Române, iar demnitatea şi onoarea de militar îmi cerea să-i apăr pe cei care avuseseră curaj, ca şi în 15 Noiembrie 1987, să înfrunte dictatura comunistă. Şi am făcut tot ce-am putut să nu-mi fac uniforma de ruşine ! Pe câtă vreme dvs., ca civili aţi ieşit în stradă, să apăraţi Revoluţia, pentru că aşa v-a dictat conştiinţa, nu v-a obligat nimeni şi nimic !
- am considerat că nu am nevoie de o simplă hârtie ca să lupt pentru Adevăr şi să caut să cinstesc măcar în acest fel memoria acelora dintre noi care şi-au dat viaţa pentru un ideal ! Dumnezeu Să-i odihnească şi Să-i primească în Împărăţia Lui cea veşnică !
Am fost trecut în rezervă de două ori, în sept.1990 şi în sept.1991, tocmai pentru
„ tupeul ” de a vrea Adevărul şi de a lupta pentru el. Nu m-am lăsat cumpărat de Spiroiu în mai 1990, cu o funcţie mare în minister (era oferta lui Stănculescu), cu condiţia să uit de „ marota adevărului ”. Fiind aruncat din Armată fără nici un drept, a trebuit ca , vreme de mai bine de 10 ani, să-mi cîştig pîinea muncind din greu.
   Numeroasele drumuri Braşov-Bucureşti, la Comisia Senatorială sau la întâlnirile C.A.D.A din ţară, le făceam pe banii mei, atâţia câţi erau. Am acum o pensie doar de o treime din cuantumul celor luate de foştii colegi, dar nu mă vait, Sunt cu conştiinţa împăcată în faţa lui Dumnezeu şi a celor care mă cunosc, sau a unora care mă compătimesc, spunându-mi că am făcut o prostie ratându-mi cariera. Lor le răspund că aş lua-o din nou de la capăt, fără ezitare.
   Deocamdată vă mulţumesc anticipat pentru răbdarea de a lectura aceste rânduri şi aştept cu interes să ne cunoaştem. Să aveţi un an bun, domnule Perju !

D-lui D. Perju,

   Când am citit pe Portal „ aprecierile ” pe care le faceţi la adresa mea, mai întâi am vrut să le ignor, aşa cum, de-alungul anilor, am procedat şi cu altele. E adevărat că proveneau de la indivizi care mă cunoşteau şi aveau motive să se teamă de ceea ce ştiam şi spuneam pe faţă, fără nici o ezitare.
   Apoi am realizat că aş fi greşit faţă de dvs. şi alţi binevoitori : aţi fi continuat să rămâneţi într-o ignoranţă ce nu vă face cinste şi pentru care s-ar putea să nu aveţi nici o vină. Şi nu doar atât. Puteam greşi tocmai faţă de cei care se pare că mă cunosc foarte bine, atât ca persoană, cât şi prin faptele săvârşite în acele zile de neuitat. Bănuiesc că cel puţin două sunt sursele pe care le-aţi avut la dispoziţie :
   - documentele existente la Ploieşti, probabil la Parchetul Militar şi la Cdm. M.U (cu toate că un căpitan de-acolo şi un altul de la Craiova, trimişi de Ghe. Robu în mai 1990 să mă ajute la aflarea adevărului despre Braşov, au recunoscut sincer că situaţia de aici îi depăşeşte total şi că eu mă voi lupta cu morile de vânt) ;
   - „ Caietele Revoluţiei ”, editate de IIRD, instituţia al cărui preşedinte este Ion Iliescu, cel la care vroiam să ajung în dec.89 cu orice preţ şi pe care ulterior l-am considerat principalul vinovat pentru crimele săvârşite după fuga dictatorilor. Aşa cum rezultă şi din ultimul meu raport, susţinut la data de o4.11.1994 în faţa Comisiei Senatoriale „ Decembrie 1989 ”, din care făceam parte începând cu luna iulie 1991.
   Până voi avea ocazia să vă cunosc personal, aş vrea să vă ajut să nu mai persistaţi în susţinerea unor acuzaţii nedrepte şi nedemne de prestigiul unui adevărat revoluţionar. Concret, pe puncte :
    într1. N-am avut niciodată tupeu şi îi detest pe cei care-l posedă, îl afişează şi mai ales, profită de pe urma lui. Din păcate, aceşti profitori sunt astăzi din ce în ce mai mulţi şi ajung chiar să ne conducă.
   2. În noaptea de 24/25 dec.89 am fost somat să cobor din locomotiva personalului Braşov-Iaşi, dus în biroul Miliţiei TF, percheziţionat „la sânge” de doi miliţieni şi patrula de trei tineri a FSN Câmpina, care n-au reuşit să găsească asupra mea pistolul din dotare, aşa cum primiseră ordin. Apoi a venit un locotenent, care a vrut să mă împuşte fără să mai discute cu cineva, a primit ordin să mă ducă la sediul FSN, unde sub ameninţarea armei am fost dezbrăcat de ţinuta militară, îmbrăcat civil cu hainele unui membru FSN şi dus astfel cu un ARO al Armatei nu la Bucureşti, cum cerusem şi mi se promisese, ci la Comandamentul Diviziei conduse de Gl. Popa. Mă cunoştea şi mi-a promis că mă ajută să ajung unde-mi propusesem, dar a plecat din sediu, lăsându-mă pe mâna „ binevoitorului ” său şef de Stat Major, Col. Bratu. Ca şi locotenentul din Câmpina, şi acest domn era hotărât să mă treacă în lumea drepţilor. Eram, vezi Doamne, un terorist periculos, nu un maior hotărât să-şi rişte viaţa pt. Braşov. În sfârşit, acel vajnic colonel a dispus „ cazarea ” mea -o carceră în care nu v-aş dori să ajungeţi vreodată !
   Dar despre tratamentul la care am fost supus acolo în zilele care au urmat, puteţi să vă informaţi din primul volum al cărţii pe care o voi edita anul acesta. Poate vă va folosi la viitoarea Revoluţie.
   Deci, n-am fost „dezarmat” decât de actele pe care le aveam asupra mea.

        Multumiti Bunului Dumnezeu si unor civili,membrii ai comitetului Po****r Revolutionar al CJFSN Prahova,
        ca sunteti in viata;
        Conditiile de cazare de care ati beneficiat la Ploiesti au fost excelente in comparatie   cu ceea ce am
        trait in acele zile; noi am fost zi si noapte mai mult afara si prea putin la interior; nu puteti spune
        ca ati fost tinut afara, in frig si ninsoare.
        Ati fost totusi, la garnizoana  tratat ca ofiter aflat la arest , nu ?
        Ce s-ar fi intimplat cu dumneavoastra daca ati fi fost adus  in Piata casei albe, la consiliul CFSN ?
        Movila Vulpii va spune cumva ceva?  Ploiestiul fusese atacat cu putin timp in urma...De elicopterele
        plecate din Brasov spre Bucuresti  aveati cumva stiinta si ma refer la cele fara insemne!!!??? "Care
        s-au oprit, cu tot cu echipaje la Movila Vulpii ?""
         Evident, nu de buna voie .....La fel ca dumneavoastra de altfel ....
         CE ATI CAUTAT IN LOCOMOTIVA HuhHuh
         CE ATI CAUTAT IN LOCOMOTIVA HuhHuh
         CE ATI CAUTAT IN LOCOMOTIVA HuhHuh

        Dar inca o data, domnule Silviu Tocan ; multumiti Bunului Dumnezeu  ca in acel Comitet CJFSN Prahova au existatniste oameni inteligenti  si  revolutionari adevarati nu " aparatori ai Revolutiei Socialiste din 1917"
        Cit despre conditiile " in care ati fost cazat in garnizoana Ploiesti" si  tratamentele  la care ati fost
supus ,va pot recomanda ca solutie, eventual Plingere la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, de ce nu? Pentru
rele tratamente aplicate prizonerilor de razboi  pentru ca in fond, asta ati fost  de fapt si drept;...
        CE ATI CAUTAT IN LOCOMOTIVA TRENULUI.......HuhHuh??
        DE CE ATI PARASIT BRASOVUL?Huh?
        CODURILE:  RRRRR     SSSSS
        SUNTETI PREGATIT, DOMNULE TOCAN; DOAR " ATI URCAT IN LOCOMOTIVA TRENULUI ........DAR CIND, NU ATI SPUS,
        DOMNULE TOCAN;  DUPA GARA PREDEAL, CIND ATI CONSTATAT CA NU PUTETI INFRINGE VIGILENTA  PATRULELOR
        REVOLUTIONARILOR---GARZII CIVILE---GRUPELOR DE ACTIUNE ( SPUNETI-LE CUM VRETI)

        MULTUMITI BUNULUI DUMNEZEU CA TRAITI  SI, PENTRU ZILELE CARE AU RAMAS, SLUJI-TII ACESTUIA  IN DUH SI
        ADEVAR...
        LASATI CARAMIZILE LUI FARAON LA GROAPA DE GUNOI A ISTORIEI.....RRRR???   SSSS?Huh CADA  si  ANADA Huh

        Ne cunoastem, domnule Silviu Tocan, din zilele Revolutiei de la Ploiesti. COMITETUL PO****R REVOLUTIONAR
        PRAHOVA V-A ASIGURAT CRED,CA RATIE  O CUTIE DE CONSERVA SI O PINE NEAGRA  din cite i-mi amintesc acum
        de 2,5 lei;SI O SUBA, O HAINA CIVILA LUATA SAU DATA DE UN MUNCITOR....
        Noi, aceiasi piine am impartit-o in 4-6 buc, la 4-6 oameni , in strada, in zapada...

        FITI FERICIT CA        BENEFICIATI DE  BINEFACERILE LIBERTATII  ADUSE DE NOI, CIVILII CARE AM IESIT
        IN STRADA SI IMPOTRIVA CARORA ATI FOST CEI MAI MULTI DINTRE VOI, AFLATI IN UNIFORMA  SI IN DISPOZITIVE
        DE REPRIMARE  SLUJIND UN REGIM ILEGITIM SI CRIMINAL.......INCLUSIV DUMNEAVOASTRA !

        POVESTITI-VA TOATA ISTORIA VIETII-AUTOBIOGRAFIA ......VOM DESCHIDE TOPIC SI EVENTIAL  VOM RUGA
        TOTI MARTORII OCULARI Sa-SI  AMINTIRILE ...OK Huh?


        Despre cartea pe care o scrieti, domnule Tocan;  va cer sa-mi oferiti citeva pagini pentru a scrie
        ceva despre zilele cind dumneavoastra ati fost prin Ploiesti...sunteti dispus Huh?
     
   3. După ce l-am demascat ca trădător al Revoluţiei pe şeful meu de atunci, Lt. col. Toma Ştefan, în d.a de 24 dec., acesta a fost arestat de Gl. Florea (omologul lui Popa, la Braşov) şi pus sub pază dublă. Văzând însă că fusese eliberat după mai puţin de două ore, iar Gl. Florea era influenţat de Gl. Zagoneanu, şeful Inspectoratului M.I., cu care fusese pe punctul de a înneca în sânge pe „ huligani ” cu trei zile înainte, am tras concluzia că suntem conduşi de nişte trădători şi nu mai e nici o speranţă de a se opri măcelul în oraş.
Am reuşit să plec din sediul CPJ la orele 22.00, cu intenţia de a ajunge la Bucureşti, la Conducerea FSN sau la Gl. Stănculescu, cărora să le fac cunoscută trădarea Revoluţiei în Braşov şi să le solicit ajutor pentru oraşul în care mureau zeci de oameni şi era planificat să se comită crime în continuare. Despre intenţia mea am spus la trei revoluţionari aflaţi în sediul CPJ : Stoica, Pârvu şi Ivan, care m-au încurajat şi susţinut, întrucât erau speriaţi de ceea ce se întâmplase acolo. Fuseseră împuşcate patru persoane, printre care şi un coleg de-al meu, Victor Fontana, iar majoritatea revoluţionarilor fuseseră dezarmaţi, sechestraţi într-o încăpere, ameninţaţi cu împuşcarea şi ţinuţi sub pază.
   Nu mă pot reţine să nu vă întreb, d-le Perju : am procedat greşit când mi-am asumat misiunea imposibilă (spun asta ţinând cont de cele întâmplate pe drumul spre Bucureşti) şi chiar sinucigaşă de a salva braşovenii de la un măcel planificat, sau aţi fi rămas indiferent la tot ce se întâmpla ?
   Şi încă ceva : înaintea plecării din Clădirea CPJ, şeful meu mă soma să iau arma şi să plec la un filtru organizat la un pod din Braşov, unde urma să fiu lichidat imediat după ce ajungeam acolo. Ca răzbunare că fusese arestat din cauza mea. L-am făcut să mă aştepte cu pistolul şi muniţia pregătite să mi le dea, iar eu am plecat spre Gară.
Am dovedit în 1990 şi ulterior că tot ce spusesem despre el era adevărat, dar nu a fost pedepsit decât cu mutarea în alt judeţ.

4. Aveţi dreptate. Numai Dumnezeu m-a ajutat să scap cu viaţă din capcana ce-mi fusese întinsă, din acea carceră nenorocită de la subsolul Comenduirii garnizoanei Ploieşti, în care am fost „ cazat ” (conf. spuselor unui alt „ cunoscător-binevoitor ” de pe Portal) şi din încercările ulterioare de a fi redus la tăcere.
Nu rezoluţia dată în cazul meu a contat (amendă administrativă de 1000 lei, neplătită), ci încrâncenarea cu care Procuraturile Militare ţineau să ascundă ADEVĂRUL şi să-l mistifice, protejându-i pe vinovaţi şi ameninţându-i pe martori. Am convingerea că acum, după trecerea a două decenii, procurori tineri, cu conştiinţa curată, îşi vor face datoria şi vor scoate adevărul la lumină. Bineînţeles, cu ajutorul nostru, al celor care am trăit acele momente de neuitat şi am luptat pentru adevăr.
Nu am nici o îndoială că îmi împărtăşiţi părerea.

5. Păcat că vă obsedează acest „ tupeu ”, de care amintiţi şi în final.


  Sunteti fantastic cu plasarea acestui " TUPEU " la 20 de ani, domnule Tocan....

  Unde ati facut Scoala Militara si in ce perioada ?

  In ce unitate militara si arma erati incadrat in Decembrie 1989 ?

  Ce ati facut in Revolutie in perioada 17-21 Decembrie 1989 in Brasov?
  dar in perioada 21-24 Decembrie 1989,pina la data retinerii ?

  ce au facut cei pe care ii acuzati ca " tradatori ai Revolutiei din Brasov, evident militari"
  in acele zile Huh

  Stiti de ce ,i-mi permit sa va pun astfel de intrebari ; pentru ca am , intradevar " TUPEU ..."
  dar nu la fapt divers sau intre ghilimele;

  In dimineata zilei de 22 Decembrie 1989 domnule Tocan , oameni ca dumneata  au deschis focul
  impotriva noastra, a muncitorilor  revoltati din Uzina 1 Mai Ploiesti care  oprisem lucrul,
  iesisem in curtea intreprinderii si ne pregateam deplasarea spre centrul orasului Ploioesti
  unde se afla sediul Administratiei Judetene de Partid si de Stat  ocupata de camarazi de arme
  de ai domniei voastre...

  La poarta Uzinei 1 Mai s-a tras in noi, domnule Tocan....

  Iar noi, in numele Comitetului Revolutionar v-am oferit la Ploiesti niste haine civile muncitoresti
  sa va tina de cald....
  Nu v-am tratat cu gloante domnule Tocan  cu toate ca ati fost retinut ca  TERORIST........

  TUPEU!!!?Huh  Sau poate prostia noastra de atunci si buna credinta.....


  CADA...
  ANADA..
  Comisia Guvernamentala de ancheta a Evenimentelor din Decembrie 1989 infiintata in 1990 in
  care ati avut reprezentanti, ce a stabilit in cazul dumneavoastra, domnule TOCAN ?

  DACA NU MA INSEL, UNUL DINTRE REPREZENTANTII DE ATUNCI IN ACEA COMISIE  ESTE ASTAZI UNUL
  DINTRE SECRETARII DE STAT DE LA MINISTERUL APARARII NATIONALE ...

  ATI FOST LA AUDIERI, LA PARCHETUL MILITAR  BUCURESTI IN PERIOADA 2004-2009 ?
  AVETI ADEVERINTA DE BUNA PURTARE ELIBERATA DE SEFUL SECTIEI PARCHETELOR MILITARE
  IN PERIOADA 2004-2009  CU MENTIUNEA CA NU ATI LUPTAT IMPOTRIVA REVOLUTIEI SI A
  REVOLUTIONARILOR ?

 


 N-aţi nimerit-o nici aici, în ce mă priveşte. Am refuzat de mai multe ori certificatul de luptător , cu toate că mi-ar fi fost de mare folos, având în vedere situaţia materială dificilă cu care m-am confruntat în toţi aceşti ani. Dar am făcut-o din cel puţin două considerente :
- la Revoluţie eram ofiţer al Armatei Române, iar demnitatea şi onoarea de militar îmi cerea să-i apăr pe cei care avuseseră curaj, ca şi în 15 Noiembrie 1987, să înfrunte dictatura comunistă. Şi am făcut tot ce-am putut să nu-mi fac uniforma de ruşine ! Pe câtă vreme dvs., ca civili aţi ieşit în stradă, să apăraţi Revoluţia, pentru că aşa v-a dictat conştiinţa, nu v-a obligat nimeni şi nimic !

       AM IESIT IN STRADA SA DAM JOS PE CEI CARE AU COMIS ODIOASELE CRIME LA TIMISOARA SI IN
       CELELALTE LOCALITATI; AM IESIT SA DARIMAM ODIOSUL REGIM COMUNIST, ILEGITIM SI CRIMINAL !

       OFITERII AU AVUT CONSTIINTA, DOMNULE TOCAN ?

       OFITERII CARE AU ORDONAT SI EXECUTAT FOC  IMPOTRIVA CIVILILOR,  IN ORASELE PATRIEI,

       AU AVUT  CONSTIINTA  SI ONOARE ,  DOMNULE TOCAN Huh?


       DA,  DOMNULE TOCAN...

       CRED IN  PROCURORII TINERI; ACESTIA NU AU TRAIT ZILELE REVOLUTIEI  IN DIRECT;

       DUMNEAVOASTRA, LA PLOIESTI ATI FOST AUDIAT SI DE PROCURORI, PENTRU CA  RETINEREA DUMNEAVOASTRA,

       PROCEDURAL A FOST LEGALA  SI NU ATI CONTESTAT-O !  ATUNCI !

       TOATE PERSOANELE SUSPECTE, RETINUTE PENTRU ACTIUNI DE SORGINTA TERORISTE  PE ARIA JUD.PRAHOVA

       SI LOCALITATILOR DIN JUDET AU FOST AUDIATE SI DE PROCURORI,;

       ATI FOST ELIBERAT DE CATRE ARMATA, DIN DISPOZITII SUPERIOARE TOTUSI .....
   
       DUPA CE UN ANUMIT CERC DE LA BUCURESTI ( COMITETUL POLITIC SUPERIOR AL ARMATEI ) "  FURA REVOLUTIA "

       SI PUNE TARA PE  TAVA  TRATATULUI DE LA WARSOVIA  (nu mai vorbim de turisti.)


     
- am considerat că nu am nevoie de o simplă hârtie ca să lupt pentru Adevăr şi să caut să cinstesc măcar în acest fel memoria acelora dintre noi care şi-au dat viaţa pentru un ideal ! Dumnezeu Să-i odihnească şi Să-i primească în Împărăţia Lui cea veşnică !
Am fost trecut în rezervă de două ori, în sept.1990 şi în sept.1991, tocmai pentru
„ tupeul ” de a vrea Adevărul şi de a lupta pentru el. Nu m-am lăsat cumpărat de Spiroiu în mai 1990, cu o funcţie mare în minister (era oferta lui Stănculescu), cu condiţia să uit de „ marota adevărului ”. Fiind aruncat din Armată fără nici un drept, a trebuit ca , vreme de mai bine de 10 ani, să-mi cîştig pîinea muncind din greu.
   Numeroasele drumuri Braşov-Bucureşti, la Comisia Senatorială sau la întâlnirile C.A.D.A din ţară, le făceam pe banii mei, atâţia câţi erau. Am acum o pensie doar de o treime din cuantumul celor luate de foştii colegi, dar nu mă vait, Sunt cu conştiinţa împăcată în faţa lui Dumnezeu şi a celor care mă cunosc, sau a unora care mă compătimesc, spunându-mi că am făcut o prostie ratându-mi cariera. Lor le răspund că aş lua-o din nou de la capăt, fără ezitare.
   Deocamdată vă mulţumesc anticipat pentru răbdarea de a lectura aceste rânduri şi aştept cu interes să ne cunoaştem. Să aveţi un an bun, domnule Perju !

       FIE CA NOUL AN SA FIE UNUL MAI BUN;

       DUMNEZEU SA VA DEA INTELEPCIUNEA SI PRICEPEREA CARE A DAT-O CINDVA IN ISTORIE, UNUI MARE INVATAT,

       CUNOSCUT IN BIBLIE SUB NUMELE SAUL DIN TARS ;

       DIN PRIGONITOR AL CRESTINILOR  A DEVENIT APOSTOLUL NEAMURILOR...

  ALEGETI CALEA DREAPTA, ALEGETI VIATA .

  REVOLUTIA NOASTRA  A ADUS ACEASTA LIBERTATE;  DE A ALEGE  INTRE BINE SI RAU ,  INTRE BINECUVINTARE SI BLESTEM.

       MULTUMITI BUNULUI DUMNEZEU  CARE NE STIE PE FIECARE DINTRE NOI,  PENTRU DARUL CE VI L-A HARAZIT;VIATA !

As vrea sa multumesc pe aceasta cale domnului presedinte al CPRD, cat si comisiei pe care o conduce pentru faptul ca sa facut dreptate in privinta lui SOCOL COSTEL, tipul de la pozitia 19 condamnat pentru omor.FELICITARI DOMNILOR.

CIULINE: PE CINE A OMORAT ACEST SOOCOL?
AI STIINTA EXACTA ? SUNT CAZURI UNDE UNII, IN DECMBRIE 1989 AU FOST OMORATI SI RANITI DE UN CAMION AL CARUI SOFER ERA INB STARE DE EBRIETATE.
EXISTA SENTANTA PENALA DE CONDAMNARE A SOFERULUI CAMIONULUI, OBLIGATIA DESPAGUBIIIIIIIIIIIRILOR CIVILE CATRE PARTILE VATAMATE, DAR SSPR LE-A DAT CERTIFICATE PER LEGEA 341 SI A ACORDAT MASURI REPARATORII PRIN ACORDAREA INDEMNIZATIILOR.
CIULINE:
PE CINE A OMORAT ACEST SOCOL ? DECEDATUL ARE CERTIIFICAT DE REVOLUTIONAR?