Portalul Revolutiei

Discutii generale => Totul despre Revolutie si Revolutionari => Subiect creat de: florin1989 din August 27, 2011, 10:20:31



Titlul: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 27, 2011, 10:20:31

 " ISTORIE. Ruşii s-au dedat unor excese înfiorătoare, cu toate că erau, teoretic, aliaţii românilor
Cum s-a refugiat familia regală din calea sovieticilor
26 August 2011
Cum s-a refugiat familia regală din calea sovieticilor

vezi articol E-MAIL      PRINT      RSS      SHARE[ x ] Inchide
LinkedinDiggFacebookMixxMySpaceYahoo! Buzz
       MĂRIME TEXTde CLAUDIU PADUREAN4069 VIZUALIZARI | COMENTARII  23
"Atunci i-am văzut pe primii ruși - doi călăreți mongoli cu părul prins în coadă și cu mustăți «pe oală», care se ridicau în scările șeilor în timp ce galopau pe câmp paralel cu trenul."
Regina Elena
Cu toate că, prin actul de la 23 august, Regele Mihai I a favorizat victoria Naţiunilor Unite, membrii Casei Regale au fost nevoiţi să se pună la adăpost de hoardele sovietice.

Unul dintre cele mai penibile episoade din istoria relaţiilor româno-ruse s-a petrecut în ultima parte a celui de-al doilea război mondial. La doar câteva ore după ce Regele Mihai I l-a arestat pe mareşalul Ion Antonescu, care instaurase un regim autoritar pronazist în România, iar prin acest act, ţara noastră a devenit aliata de facto a Naţiunilor Unite, membrii Casei Regale au fost nevoiţi să îşi facă bagajele şi să se refugieze în munţi, din cauza brutalităţii „aliaţilor eliberatori" sovietici.

Documentele arată că hoardele sovietice furau tot ce le ieşea în cale. De exemplu, în Bucureşti, orice maşină care circula după căderea nopţii era oprită şi „rechiziţionată" de soldaţii sovietici. Iar violurile şi jafurile care au însoţit „eliberarea" sovietică au transformat ocupaţia sovietică a României într-una la fel de distrugătoare ca şi marea ofensivă mongolă din 1241. Episodul refugierii Casei Regale în munţi este descris cu lux de amănunte de Regina-mamă Elena a României, în memoriile sale. De asemenea, există numeroase amănunte inedite publicate de fostul ofiţer britanic de informaţii Arthur Gould Lee, care a devenit, după război, unul dintre apropiaţii Casei Regale a României.

O plecare precipitată

În data de 24 august, la ora 6.00, dimineaţa, regina Elena şi escorta ei, inclusiv două camioane cu soldaţi, au plecat de la Palatul Peleş. Regina-mamă nu ştia încotro se îndreaptă, ci doar că pleacă spre vest. Convoiul regal a luat-o pe un drum ascuns, prin pădure, deoarece şoseaua principală fusese blocată de germani. „Fără o mare doză de noroc, nu puteam spera să nu fim opriţi în vreun punct controlat de germani prin care trebuia să trecem, căci toţi vor afla de lovitura de stat de la radio, iar germanii în mod sigur vor pune gărzi la poduri şi vor confisca maşinile, măcar pentru a fugi cu ele. Dar dacă acest convoi va fi oprit, ei bine, toată lumea era înarmată, chiar şi eu. Am pipăit pistolul calibru 32 automat şi, deşi ştiam că, dacă se va ajunge la luptă, nu puteam să fac nimic cu o asemenea armă, faptul că am simţit-o acolo mi-a dat încredere", scrie Regina-mamă Elena. Însă, în ciuda temerilor reginei, convoiul a trecut cu bine printr-o tabără de munte, aşezată mai sus de Sinaia, unde erau vreo 400 de mineri germani.

Fostul ofiţer britanic Arthur Gould Lee scrie că acest convoi a întâlnit grupuri de germani, care aveau un aer deznădăjduit. Germanii nu au încercat nici măcar o dată să atace convoiul. Treceau orele, iar Regina Elena nu avea nici o veste de la fiul său, regele Mihai, care fusese în Bucureşti. Ca să evite şoselele principale, convoiul regal mergea, pe o căldură insuportabilă, pe drumuri prăfuite. Membrii convoiului au luat prânzul într-un lan de porumb.

Au ajuns, în cele din urmă, în Târgu-Jiu.

Refugiu la Dobriţa şi Bumbeşti

Comandantul garnizoanei locale i-a transmis Reginei-mame că trebuie să meargă într-o localitate de munte, Bumbeşti-Jiu. Drumul a continuat pe un întuneric dens, pe un nor intens de praf. Una dintre maşinile convoiului a lovit o vacă. „Cu un far spart, am mers şi am tot mers, învăluiţi de un nimb de praf, până când m-a luat ameţeala", mai scrie regina. În Bumbeşti-Jiu, l-a întâlnit pe Regele Mihai. Familia regală era pândită, însă, acum, de un nou pericol: capturarea de către germani. Aşa că membrii Casei Regale s-au refugiat într-un sat şi mai izolat, Dobriţa, unde au trăit în condiţii improvizate timp de două săptămâni. Aici, au sosit informaţii înfiorătoare despre orgia de violuri, jafuri şi beţii făcute de „eliberatorii" ruşi. „Când se întuneca, maşinile erau oprite şi confiscate, iar dacă vreo femeie avea nefericirea să se afle înăuntru, vai de capul ei ce păţea!", scrie Arthur Gould Lee. Peste câteva zile, Casa Regală a primit semnalul de întoarcere, dar cu trenul. „Atunci i-am văzut pe primii ruşi - doi călăreţi mongoli cu părul prins în coadă şi cu mustăţi «pe oală», care se ridicau în scările şeilor în timp ce galopau pe câmp paralel cu trenul", scrie Regina Elena. Călătoria a avut loc cu un vagon regal jefuit de ruşi. Angajaţii Casei Regale fuseseră bătuţi crunt de către sovietici.

Întoarcere prin mijlocul puhoiului rusesc

Trenul regal a fost însoţit de convoaie militare ruseşti. Ele se deplasau nu doar cu maşini militare, ci şi cu autobuze furate, maşini jefuite ori chiar cu căruţe rechiziţionate de la localnici. Regina-mamă scrie în memoriile sale că doar printr-un noroc extraordinar soldaţii ruşi nu au tras, de distracţie, asupra trenului, aşa cum se întâmpla de obicei.

sursa romania libera


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 27, 2011, 23:15:24

 " istoria secreta a cominternului
personale [ ]



- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Jacques de Launay [Jacques_de_Launay ]

2009-02-20  |     |  Înscris în bibliotecă de alexandru moga




victimele stalinismului 1924-1947

~~~
lichidaţi din raţiuni de stat (1924-1930)……………………….2.050.000
foamete (datorită colectivizării în
agricultură) (1933-1939)……………………………………………….7.000.000
victime ale aceleiaşi colectivizări………………………………….. 750.000
împuşcaţi (1933-1939)…………………………………………………. 1.600.000
marea teroare
(septembrie 1936 – decembrie 1938)………………………….. 1.005.000
lichidaţi din raţiuni de stat (1939-1947)………………………. 2.700.000
morţi în lagăre şi închisori……………………………………………..21.000.000

total ………………………………………………………………………………..36.105.000

total la care se adaugă
perioada 1917-1923………………………………………………………..14.590.000
perioada 1948-1975………………………………………………………..10.000.000

total…………………………………………………………………………………..60.000.000

stalinismul, cu cei 36 milioane de morţi ai săi, a fost cea mai mare calamitate din istoria umanităţii
cu titlu de comparaţie:
- ciuma, care a omorât un sfert din populaţia europeană (1349-1351), a făcut 24 milioane de morţi
- gripa spaniolă (1918-1920), 25 milioane de morţi
- nazismul (1933-1945), a omorât în lagăre 7 milioane de persoane
- inchiziţia spaniolă (1479-1820) a făcut 30.000 de victime
- comerţul cu negri (1450-1870) a importat în cele 2 americi 9.566.000 de negri
morţi pe drum, un milion şi jumătate au fost aruncaţi în mare

~~~
în 1941, lagărele germane aveau 300.000 de deţinuţi, în timp ce în lagărele din gulag se aflau mai mult de 6 milioane
în 1975, lagărele sovietice aveau încă, după amnesty international mai mult de 10.000 de deţinuţi politici, conform articolului 64 din codul penal sovietic
la 30 ianuarie 1992, elţin a semnat contractul prin care elibera toţi deţinuţii politici
la 7 februarie, la ora 13, ultimul deţinut politic a fost eliberat din lagărul perm-35

gulagul mai deţinea la acea dată un milion de deţinuţi de drept comun

* a se vedea guide des camps de travail in urss, de a sifrin, seewis, 1980



acordul ribentrop-molotov
protocoalele secrete ale pactului de neagresiune germano-sovietic din 23 august 1939

~~~
aceste documente, ale căror fotocopii, după extrase de origine germană, le-am publicat, nu există sau nu mai există în arhivele diplomatice ale urss
în timpul ultimei vizite la arhivele sovietice în toamna lui 1988, am fost întrebat asupra surselor noastre
era vorba de copii citate la procesul de la nurenberg de către avocaţii germani ai apărării

la întoarcerea mea i-am informat pe arhiviştii de la bonn
cancelarul kohl a fost întrebat de gorbaciov, în timpul călătoriei sale la moscova, în octombrie 1988
cancelarul a dispus să se facă o copie a tuturor documentelor din 1939 privind partajul oriental
la 2 iunie 1989, congresul deputaţilor poporului din urss a hotărât să deschidă o anchetă parlamentară asupra acestor documente
comisia, formată din 26 de deputaţi, prezidată de alexandru iacovlev şi-a prezentat raportul la 23 decembrie 1969: “apreciere politică şi juridică a pactului germano-sovietic de neagresiune din 1939

a fost publicat de editura novosti, în 1990

purtătorul de cuvânt al guvernului federal de la bonn a precizat:
- exemplarele originale ale protocolului sunt distruse oficial după eşecul lui hitler
- piesele communicate sovieticilor consistă dintr-o cartă originală şi microfilme ale protocoalelor secrete
carta este semnată de ribentrop şi molotov

toate aceste documente provin de la un diplomat german necunoscut, care a refuzat să le distrugă şi le-a ascuns în thuringia (rdg)
după nuremberg au fost trimise la londra, apoi la washington, înainte de a reveni la bonn în anii ‘50
aceste documente nu au fost recunoscute de comintern şi istoria sovietică până în anii ‘90
prin aceasta se stabileşte anexarea tărilor baltice şi a moldovei de către urss şi că acestea nu au cerut niciodată să fie anexate
la 28 septembrie 1939, după campania din polonia, un nou protocol secret atribuie uniunii sovietice polonia orientală
sovieticii renunţau la polonia centrală în schimbul lituaniei
la 11 octombrie 1939, armata roşie se instalează în cele trei ţări baltice, cu promisiunea din partea lui stalin de a nu avea nicio intenţie ideologică în privinţa lor
la 15 iunie 1940, cu ocazia înfrângerii franceze “ultimatumurile” adresate celor trei ţări decideau anexarea lor de cărte urss
plebiscitari “cu braţe vânjoase” au exprimat acordul celor trei populaţii
hitler, ocupat în vest, nu a reacţionat deloc

toate ţările mici şi mijlocii din europa, părăsite, s-au apropiat de berlin, iar pe de altă parte rusia, încercuită de pactul anticomintern, era total izolată şi obligată să încerce o manevră de degajare

acesta a fost sensul pactului de la 23 august 1939, după iacovlev


întoarcerea din urss

~~~
în timpul procesului de la moscova privind marea teroare, controversa internaţională cu privire la “paradisul sovietic”, ajunsese la mari înălţimi, despre care fac dovadă publicaţiile epocii
să cităm câteva:

andrew smith, comunist american, de origine slovac
el prezintă în 1936 o mărturie asupra celor trei ani pe care i-a petrecut în urss ca muncitor specialist: “I was a soviet worker”, ed ditton, new york (traducere din limba franceză în revue universelle, paris, 1937)
el descrie lagărele îngrozitoare în care supravieţuiesc 11000 muncitori de la elektozavod, frecventele accidente de muncă, tratamentul inegal, abuzurile privilegiaţilor sistemului

walter citrine, secretar general al sindicatelor britanice (trade unions) a vizitat urss în 1936
a prezentat impresiile sale în “cartea adevărului în rusia”, ed rutlege, londra, 1937:
a afirma că un guvern democratic, aşa cum există în franţa, în anglia, în ţările scandinave şi în alte părţi nu are o valoare reală pentru muncitor este un nonsens
nu am ascuns niciodată imperfecţiunile democraţiei, aşa cum există aceasta, dar o prefer dictaturii comuniste
rusia a suprimat orice opoziţie politică, libertatea cuvântului, a presei, a reuniunilor, sunt refuzate tuturor, cu excepţia partidului comunist
muncitorul rus, păzit milităreşte, spionat în viaţa sa particulară, nu este un om liber
dictatura comunistă este asemenea celei fasciste

roland dorgeles, membru al academiei goncourt, îşi expune impresiile în l’intransigent, paris, ianuarie 1937:
două milioane şi jumătate de privilegiaţi
restul nu are nicio importanţă
muncitorul este exploatat
pedeapsa cu moartea reprezintă o sancţiune curentă pentru sabotaj sau grevă

kleber legay, secretar general al minerilor din nord, raportează în le populaire du nord, la 24 ianuarie 1937:
o dorinţă modestă, fie ca niciodată clasa noastră muncitoare să nu cunoască un nivel social aşa de jos ca al ruşilor

louis ferdinand celine, premiul goncourt, 1934; şi el s-a întors dezgustat din călătoria în urss, mea culpa, ed denoel, paris, 1937:
nu trăiesc decât cu o zecime dintr-un buget normal, cu excepţia poliţiei, armatei, propagandei

andre gide, întoarcerea din urss, ed gallimard, paris, 1937:
ni se promitea dictatura proletariatului; suntem departe de aşa ceva
da, dictatura, dar cea a unui singur om
exact ceea ce nu doream
sunt prea mulţi săraci
nu există nicio ţară unde spiritul este mai puţin liber, mai supus, mai terorizat, mai vasalizat

este deci limpede că lumea era informată încă din 1937
asta nu a schimbat cu nimic opinia publică a lumii libere
răspunderea marii terori trebuie să fie împărtăşită de toţi



  | index


"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 27, 2011, 23:41:10

 " [marți, 20 aprilie 2010Istoria secretă a Cominternului (I)










Istoria "/size]


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 28, 2011, 06:42:47

 " http://corabialuisebastian.blogspot.com/2010/04/istoria-secreta-cominternului-ii.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 28, 2011, 11:56:38

 " Experimentul comunist, de la teorie la practica
CORNEL MICU

Vreme de cativa ani dupa preluarea puterii, revolutia a fost principala marfa de export a bolsevicilor. „Victoria noastra va fi solida numai atunci cand cauza noastra va fi triumfat in intreaga lume, caci noi am trecut la fapte bizuindu-ne numai pe revolutia mondiala“, spunea Lenin dupa revolutia bolsevica din octombrie.

Instaurarea puterii sovietice nu a fost deloc usoara. Revolutia bolsevica a fost urmata de razboi civil, foamete, haos. Si totusi, chiar in aceste conditii, noii lideri sovietici planuiesc extinderea revolutiei la scara intregii Europe. Lenin, Trotki si Buharin erau partizanii cei mai infocati ai proiectului. Terenul parea prielnic. La finele primului razboi mondial, atat invinsii cat si invingatorii suportau consecintele conflagratiei.
Initial, exportul de revolutie era sarcina Comisariatului Afacerilor Externe (noua denumire a ministerului de profil). Inca din decembrie 1917, printr-un decret se punea la dispozitia reprezentantilor ministerului in strainatate suma de doua milioane de ruble „pentru nevoile miscarii revolutionare“. In timp insa, aceasta sarcina va reveni unui nou organism, creat chiar cu acest scop in martie 1919 – A Treia Internationala (Kominternul). Acesta a colaborat direct cu serviciile speciale sovietice, temuta CEKA, in organizarea unor tentative de a impune la putere partidele comuniste in anumite zone ale Europei.
UNGARIA. In urma infiintarii Kominternului, in martie 1919 se declanseaza cateva tentative insurectionale, precum cele din Bavaria, Slovacia sau Viena. Acestea au fost rapid inabusite de autoritati. Sperantele de izbanda par a veni din Ungaria, unde comunistul Bela Kun, intors din prizonierat din Rusia, preia puterea in martie si creeaza o republica dupa model sovietic.
Bolsevicii maghiari planuiau ca, ajutati de Rusia, sa ocupe Romania si Polonia realizand unirea intre Ungaria si Rusia. De aici mai departe, revolutia trebuia extinsa in tot sud-estul Europei.
Pentru aceasta, Bela Kun a ordonat atacarea Romaniei, in vreme ce, in acelasi scop, forte bolsevice erau masate la Odessa. Declansarea razboiului civil in Rusia si interventia trupelor romane in Ungaria, in august 1919, au pus capat acestor planuri. Bolsevicii au pierdut puterea in Ungaria, iar Bela Kun a fost nevoit sa fuga la Moscova.
GERMANIA. Tinta principala a bolsevicilor a fost insa Germania. „Germania sovietica, unita cu Rusia sovietica, va fi dintr-o data mai puternica decat toate statele capitaliste la un loc“, se declara in manifestul celui de-al II-lea Congres al Kominternului. Declansarea revolutiei in Germania a fost, pana la moartea lui Lenin, un obiectiv constant al bolsevicilor.
Prima tentativa a avut loc in martie 1921. Liderii comunisti germani s-au opus acestui plan, argumentand ca majoritatea muncitorilor nu sunt dispusi sa se revolte. Bela Kun, in calitate de expert in provocarea revolutiei, a fost trimis de Komintern in Germania pentru a pregati revolutia.
Sub conducerea lui se va declansa o serie de greve si insurectii. In trei zile actiunea va atinge punctul culminant. La 1 aprilie insa va fi invinsa cu pretul a 154 de morti, numerosi raniti si in jur de 3.500 de arestati. A fost prima actiune planuita si condusa efectiv de Komintern, soldata insa cu un esec de proportii.
O ultima incercare s-a facut in toamna lui 1923. Actiunea, planuita pentru data de 23 octombrie 1923, s-a dorit a fi un cadou pentru Lenin, grav bolnav in acel moment. Conducatorul ei a fost desemnat chiar secretarul Comitetului Executiv al Kominternului, Karl Radek, trimis in Germania pentru aceasta. Tot ce s-a reusit insa a fost declansarea unei rebeliuni la Hamburg, rapid inabusita. Valul revolutionar trecuse peste Europa, fara a da nastere altor state bolsevice care sa se alature Rusiei Sovietice.
UNELTELE MOSCOVEI. Internationala a III-a (Kominternul) s-a dorit a fi incununarea visului internationalist marxist. Daca primele doua Internationale erau niste foruri de discutie pentru diversele grupari socialiste, Kominternul era gandit ca o armata a revolutionarilor de profesie.
Impulsul crearii sale a fost dat de fondarea Partidului Comunist German, la 30 decembrie 1918. Bolsevicii au vazut in aceasta o sansa de a-si extinde regimul in „inima capitalismului“, Germania fiind printre cele mai industrializate state din Europa. La 2-6 martie 1919 s-a decis crearea Kominternului. Data a intrat in istorie ca marcand „primul congres al Internationalei a III-a“. Zece zile mai tarziu, Grigori Zinoviev, figura marcanta a revolutiei, este numit de Lenin presedinte al organizatiei.
ORGANIZAREA. Al doilea congres (iulie-august 1920) a adoptat statutul de functionare. Surpriza a fost mare pentru comunistii din Europa. Conditiile de afiliere stabilite erau foarte drastice: partidele comuniste erau simple filiale ale Kominternului. Denumirea lor era schimbata, fiind obligate sa adauge la nume particula „sectie a Internationalei a III-a“. Erau obligate sa elimine din cadrul lor elementele nesigure din punct de vedere ideologic, si sa pastreze o „disciplina de fier“. Directivele Kominternului erau obligatorii, la fel si acordarea de ajutor „oricarei republici sovietice amenintate de contrarevolutie“.
In ciuda opozitiei unor partide occidentale, aceste conditii au ramas in vigoare pana la desfiintarea organizatiei (mai 1943). Lenin insusi argumenta in 1920 necesitatea lor: „Ce s-ar intampla cu Internationala daca fiecare mica fractiune ar veni si ar spune: unii dintre noi sunt pentru, altii sunt contra, lasati-ne sa hotaram noi insine? Ce nevoie ar mai fi de o internationala, de un Congres si de toate aceste discutii?“
Partidele comuniste erau grupate in functie de zonele geografice din care proveneau. Partidul Comunist din Romania facea parte din Federatia Comunista Balcanica, infiintata la Sofia, in 1920, care cuprindea si partidele comuniste din Iugoslavia, Bulgaria si Grecia. Pentru vestul Europei exista un Birou Occidental, cu sediul la Amsterdam, si un Secretariat al Europei de Vest.
Rolul dominant in cadrul Kominternului l-a avut Partidul Comunist Rus (bolsevic). Toate congresele s-au desfasurat pe teritoriul URSS. Desi deciziile se adoptau prin vot, in randurile partidelor comuniste nu domnea egalitatea: Federatia Comunista Balcanica, de exemplu, avea trei voturi pentru patru partide.

ORGANIZAREA INTERNATIONALEI A III-A
Structura Kominternului era in mare parte secreta. Conducerea o avea Comitetul Executiv, prezidat de Zinoviev. De tentativele de revolutie se ocupa sectiunea operatiilor internationale comuniste (Operotintern). Aceasta pregatea planurile de actiune, care erau transmise forului de conducere.
Principiul de baza al functionarii era imbinarea activitatii legale cu cea ilegala. Fiecare partid comunist trebuia sa creeze atat structuri legale, cat si ilegale, imbinand cele doua forme de actiune.
Structurile ilegale aveau o importanta capitala, iar functionarea acestora a dus uneori la interzicerea partidelor comuniste. In special, in statele vecine cu Rusia Sovietica, comunistii erau perceputi, intr-un fel pe buna dreptate, ca agenti ai Moscovei. Acest lucru a insemnat practic sacrificarea activitatii legale a partidului in favoarea celei ilegale.
Prin intermediul unor organizatii care actionau in anumite domenii, Kominternul desfasura si activitate legala. Astfel, Comitetul International Sindical cuprindea sindicatele neinglobate in partide comuniste. Functiona, de asemenea, o Internationala a tinerilor, a femeilor, a sportului si o Internationala taraneasca, Krestintern. Un rol important l-a avut, in timpul razboiului civil din Spania, „Ajutorul Rosu“, care, ii oficial, ajuta pe muncitorii cu probleme sociale din diverse state.
Incepand din a doua jumatate a anilor ’20, obiectivul initial al Kominternului a fost schimbat. Venit la putere in 1924, Stalin a renuntat la ideea revolutiei mondiale, axandu-se pe „constructia socialismului intr-o singura tara“: Rusia. In aceste conditii, rolul Kominternului s-a modificat, devenind o simpla agentie de spionaj si agitatie in favoarea acesteia.

„CHEMAREA REVOLUTIEI“
La 23 martie 1919, doua zile dupa preluarea puterii, bolsevicii unguri incepeau deja exportul de revolutie. Ei cheama muncitorii din statele vecine la lupta: „Facem o calduroasa chemare, mai cu seama muncitorilor Romaniei, Serbiei, Bulgariei si tuturor tarisoarelor mici, care gem sub robia ciocoilor, boierilor si marilor proprietari si dinastiilor oligarhice, pentru a scapa de acea neagra robie, sa inceapa lupta in contra acelor hiene burgheze, caci sovietul maghiar, daca trebuie, le va da toate ajutoarele.“

In vara anului 1920, in timpul celui de-al doilea Congres al Kominternului, Armata Rosie inainta in Polonia. Zinoviev aranjase ca in fata delegatilor prezenti sa fie expusa o harta cu stegulete rosii, care marcau zilnic pozitia frontului. Lenin ameninta astfel imperialismul mondial:
„Noi nu cautam sa ajungem la o intelegere cu burghezia, noi pornim la batalia finala si decisiva impotriva ei“.
„...este mai placut si mai folositor sa creezi experienta revolutiei decat sa scrii despre ea“, scria Lenin in postfata uneia dintre lucrarile sale, publicata ulterior in peste 7 milioane de exemplare, in 47 de limbi: „Statul si Revolutia“.
Etichete: CEKA, Comintern, Cornel Micu (colaborator)
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornireContact
JURNALUL NATIONAL
Departamentul de Istorie Recenta
Piata Presei Libere nr. 1,
Casa Presei, Corp D, et. 8,
Sector 1, Bucuresti, cod 013701
Tel: 021-318.20.37 int. 266
Fax: 021-318.20.35
E-mail: istorie.recenta[at]jurnalul.ro
 Cărţi

 "
 
 Autori
Lavinia Betea
Cristina Diac
Florin Mihai
Ilarion Tiu
 Link-uri
   
 Colaboratori
Paula Chiciuc
Cornel Micu
Cristina Vohn
Dragos Ceparu
George Ripa
Irina Achim
Mihnea Anastasiu
Rodion Iutis
 Arhivă
►  2008 (80)
decembrie (2)
noiembrie (6)
august (7)
aprilie (5)
martie (13)
februarie (37)
ianuarie (10)
►  2007 (65)
noiembrie (8)
octombrie (5)
septembrie (4)
august (5)
iulie (3)
iunie (8)
mai (13)
aprilie (5)
februarie (4)
ianuarie (10)
►  2006 (153)
decembrie (10)
noiembrie (5)
septembrie (10)
august (25)
iulie (6)
iunie (8)
mai (22)
aprilie (15)
martie (19)
februarie (16)
ianuarie (17)
►  2005 (174)
decembrie (5)
noiembrie (11)
octombrie (20)
septembrie (15)
august (10)
iulie (15)
iunie (14)
mai (20)
aprilie (8)
martie (20)
februarie (19)
ianuarie (17)
▼  2004 (56)
decembrie (12)
noiembrie (13)
octombrie (19)
septembrie (12)
  © Jurnalul National, Departamentul de Istorie Recenta; web design: Ilarion Tiu, Paula Chiciuc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 03, 2011, 04:42:58

 " [http://members.tripod.com/Fratiile_de_Cruce/ion-iliescu.htm/size]


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 07, 2011, 06:47:31
 " [/colDistrugerea Rusiei: crearea unei naţiuni tipic masonice

Francmasoneria şi socialismul sunt ramuri ale aceluiaşi copac negru



fragment din cartea Arhitecţii decepţiei de Juri Lina

    
Francmasonii sunt totdeauna pregătiţi să se joace de-a şoarecele şi pisica pentru a-şi submina duşmanii. Victimei i se permite să joace jocul în termenii fixaţi de pisică, până când este fascinată şi cade în transa de acceptare iar mintea sa devine complet paralizată.

Istoria francmasoneriei în Rusia

La sfârşitul anilor 1890, francmasonul Philip Vashod a fondat loja masonică Crucea şi Steaua – Krest i Zvezda – în Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg, Rusia, iar mai târziu în Palatul Catherina din acelaşi oraş, cu scopul de a urmări mişcările ţarului Nicolae al II-lea şi de a-l distruge. Ţarul a şi devenit membru al lojii, însă nu a fost informat asupra unor secrete importante. Philip Vashod a devenit consilier pentru chestiuni de stat (Viktor Ostretov, Francmasoneria, cultura şi istoria Rusiei, Moscova, 1999, p. 387). Francmasonul Leonti Kandaurov (emisarul ţarului la Paris) a confirmat aceasta (Arhiva centrală de istorie, secţiunea 730, I).
Masoneria franceză a obţinut cale liberă în Rusia ţaristă, în pofida faptului că ea reprezenta ateismul şi republicanismul. Nicolae al II-lea era conştient de toate acestea. Prin asocierea cu francmasonii, el a distrus şansele de dezvoltare ale Rusiei.

Între anii 1900 şi 1902, 10.000 de persoane au fost instruite în Statele Unite. Misiunea lor era să se întoarcă în Rusia după instruirea lor ca revoluţionari, pentru a răspândi teroarea şi a înlătura regimul ţarist. Majoritatea resurselor financiare pentru aceste activităţi veneau din partea miliardarului francmason Jacob Schiff şi a altor bancheri masoni din Statele Unite.
Aceşti bancheri au finanţat de asemenea şi războiul ruso-japonez din 1904, precum şi Revoluţia din 1905 din Rusia (Nikolov Dichev, Conspiraţia diabolică, Urgench, 1992, p. 99).

În 1904, Marele Orient şi-a desfăşurat propaganda împotriva guvernului rus, numindu-l o ruşine a lumii civilizate. Ordinul Marelui Orient al Franţei s-a implicat în mod constant în afacerile interne ale Rusiei, sprijinind „revoluţionarii din ţară la fel ca în 1905-1906, când mulţi agitatori erau activi.” (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei în perioada 1731-1996, Moscova, 1996, p. 172).
Ţarul a fost influenţat de câţiva francmasoni care acţionau ca prieteni apropiaţi. Prinţul Alexandru Mihailovici a fost unul dintre ei. Altul a fost ducele Nicolae Nicolaevici, care l-a convins pe ţar să semneze Manifestul din 17 Octombrie 1905, act care a netezit drumul pentru francmasoni. Acest document a dat parlamentului, care era complet sub controlul francmasonilor, o putere şi mai mare. Înţelegerea ţarului în legătură cu francmasoneria rusă a fost iniţial cucerită de acei gentilomi masoni de înaltă clasă, care erau incapabili să spună adevărul şi care, în realitate doreau să îl detroneze şi să îl ucidă.

Tentative de a-l ucide pe ţar

În anul 1905, în Sankt Petersburg, secretarul Consiliului Suprem Masonic, David Debutov, a livrat 12.000 de ruble liderului revoluţionarilor sociali, în schimbul uciderii ţarului Nicolae al II-lea. Totuşi, planurile lor nu au putut fi puse în practică.
În 1906 francmasonii au efectuat un alt atentat pentru a-l ucide pe ţar cu ajutorul revoluţionarilor sociali. Ei au folosit chiar şi un submarin în acest atentat. Existau de asemenea planuri pentru folosirea unui avion în acest scop. (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei în perioada 1731-1996, Moscova, 1996, p. 179).
Acţiunea a fost organizată de faimosul terorist şi francmason Nikolai Ceaikovski (revoluţionar socialist), care a proiectat avionul cu care ţarul trebuia atacat pe calea aerului. Atunci când omul lor de încredere Jevno Azef a fost arestat, planurile au fost amânate.

Când generalul V. Teplov a devenit membru al lojii, un „frate” l-a întrebat pe acesta ce părere are în legătură cu planul de a suprima viaţa ţarului. Teplov a răspuns cu francheţea unui militar: „Dacă mi se ordonă să fac asta, o să îl ucid.” (Serghei Melgunov, Spre lovitura de stat, Paris, 1931, p. 185). În toamna anului 1905 francmasonii au coordonat toate atentatele pentru a prelua puterea în Rusia. Printre conspiratori erau şi doi membri ai Consiliului Naţional, Alexandru Guchkov şi Mikhail Stakhovici (care activa de asemenea şi ca diplomat), ca şi alţi binecunoscuţi francmasoni ca Serghei Urusov, un moşier care l-a trădat pe ţar. El a încheiat contractele cu Marele Orient al Franţei.
Urusov era în acelaşi timp şi preşedintele Consiliului Suprem Masonic din Rusia. Aceştia au dorit imediat să facă parte din guvernul rus. La acest plan au mai luat parte şi francmasonii Vladimir Rozenberg şi Georgi Lvov. Ei au căutat să impună Rusiei modelul Republicii Franceze.

Sângeroşii directori masoni, inclusiv Alexandru Parvus şi Leon Trotski au pornit un val devastator de teroare în anul 1905. Crimele „revoluţionare” comise între anii 1905-1906 au fost încurajate de către francmasoni. Masonii au continuat să îi ucidă pe duşmanii lor din Rusia. Între anii 1906 şi 1908, mişcarea revoluţionară controlată de către francmasoni a comis un număr de 26.268 de tentative de asasinate, au fost omorâţi 6.091 de ruşi, şi peste 6.000 au fost răniţi (Vladimir Krasny, Copiii diavolului, Moscova, 1999, p. 181).

Activităţile antiguvernamentale din Rusia

În decembrie 1905, Boris Nikolsky, profesor de drept şi membru al Consiliului Naţional, a ţinut o cuvântare în faţa consiliului rus şi a ţarului. Ţarului i-a displăcut atât de mult acest discurs încât a interzis publicarea lui.
Francmasoneria a fost numită organizaţie criminală în rapoartele poliţiei secrete. Şi acest lucru era chiar adevărat, de vreme ce lojile masonice încălcau în mod constant legea rusă. Ţarul a avut acces la aceste rapoarte.
Ţarul a dizolvat de două ori parlamentul, în iulie 1906 şi în iunie 1907. În această perioadă, Duma a încălcat regulamentul legal din nou. Yevgeni Kedrin, avocat, membru al parlamentului şi membru al francmasoneriei, a primit pe data de 7 septembrie 1906 o notă din partea Lojii Marelui Orient al Franţei, care susţinea faptul că ruşii suferă din cauza tiraniei ţarului, şi menţiona că Marele Orient al Franţei asigura şi întreţinea oponenţii regimului, ca mijloc pentru a înfrânge acest despotism, conform documentelor din Arhiva Specială a Uniunii Sovietice, înscrisuri care au devenit publice odată cu slăbirea regimului comunist din 1989.

După câteva atentate în 1905 şi 1906, Marele Orient a înfiinţat loji noi în Rusia: Inelul de fier în Nizhny Novgorod (mare maestru era Kilvein), în Kiev (mare maestru era Steingel), precum şi în alte oraşe. Contele Alexei Orlov-Davydov a fost cel care a finanţat aceste loji noi (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei, Moscova, 1996, p. 172).
În 1906, Marele Orient i-a incitat pe membrii săi pentru a servi intereselor internaţionalei socialiste. Marele Orient a promis întreg suportul imaginabil pentru activităţile antiguvernamentale din Rusia. Decizia în legătură cu acest sprijin acordat a fost oricum, păstrată secretă (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei, Moscova, 1996, p. 178).

Laferre, unul dintre liderii francmasoneriei mondiale, a precizat la o conferinţă masonică în anul 1908 faptul că francmasonii erau pregătiţi pentru a finanţa o conspiraţie împotriva Rusiei. El a spus: „Consiliul Ordinului va face toate sacrificiile care sunt necesare pentru a realiza progresul acestei naţiuni care încă nu a fost salvată din întuneric, şi în care triumful francmasoneriei este pe cale să se realizeze.” (Kolokol, 9 noiembrie 1908)
Atunci când Nicolae al II-lea a efectuat o vizită de stat în Suedia, în anul 1909, el a fost victima unui atentat de asasinare. Anarhistul care a fost angajat pentru aceasta a atacat o altă persoană, sfârşind prin a ucide un colonel suedez îmbrăcat în uniformă militară.

Asasinarea primului ministru, Piotr Stolypin

La mijlocul anului 1911, adjunctul ministrului de interne, general locotenentul Pavel Kurlov, a emis un raport special către primul ministru, care era şi ministrul de interne, Piotr Stolypin, raport care i-a deranjat profund pe francmasonii ruşi. Raportul trata despre legătura francmasonilor cu activităţile teroriste îndreptate împotriva statului rus şi a reprezentanţilor săi. Se pare că Stolypin a luat în serios ameninţarea francmasonilor împotriva statului şi a decis luarea de măsuri împotriva lor.

La începutul anului 1910, un agent de poliţie pe nume Boris Alexeyev a fost trimis la Paris pentru a obţine informaţii despre Marele Orient al Franţei, de unde au fost iniţiate acţiunile împotriva Rusiei. Însă Stolypin a fost omorât la opera din Kiev la data de 1 septembrie 1911, în prezenţa ţarului. Ucigaşul, agentul mason Dmitri (Mordekai) Bogrov a fost arestat. Conducătorul Marelui Orient al Rusiei, Alexander Kerensky (astăzi Aaron Kurbis) a reuşit să scape în această conjunctură. Curând după aceea a sosit de la Paris un raport din partea lui Alexeyev.

Raportul menţiona faptul că „liderii masoni au ajuns la concluzia că preşedintele Consiliului de Miniştri este un individ care aduce daune intereselor francmasoneriei şi trebuie eliminat. Se cunoştea de câteva luni că exista o astfel de decizie, luată de către Consiliul Suprem. A devenit cunoscut faptul că liderii secreţi ai francmasoneriei erau nemulţumiţi de politica lui Stolypin şi că s-au folosit de relaţia strânsă dintre Marele Orient al Franţei şi comitetele de revoluţionari din Rusia pentru a desăvârşi planul pe care îl aveau sub formă de proiect. În raport se mai menţiona faptul că aspectele pur tehnice ale crimei precum şi unele detalii de circumstanţă care au făcut posibilă realizarea asasinatului, au fost pregătite de către francmasoni” (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei în perioada 1731-1996, Moscova, 1996, p. 198-200).
Leon Trotsky s-a întâlnit cu Bogrov în dimineaţa zilei de 1 septembrie 1911 la o cafenea în Kiev. După asasinarea lui Stolypin locuitorii Kievului s-au răsculat, însă guvernul a trimis un batalion de cazaci pentru a preveni vărsarea de sânge. Asasinul Bogrov a fost spânzurat. El era membru al Marelui Orient. Teroristul şi francmasonul Manuil Margulies (slugă devotată a lui Alexander Guchkov) a fost şeful complotului.
Planurile lui Stolypin împotriva francmasoneriei nu au fost niciodată realizate.

„Vom forţa Rusia să îngenuncheze”

După asasinarea lui, contele Vladimir Kokovtsev (1853-1943) a devenit prim ministru. El deţinuse înainte postul de ministru de finanţe. El a fost singurul ministru ţarist care a primit pensie din partea guvernului provizoriu în primăvara anului 1917, în timp ce alţii au fost întemniţaţi. Nici măcar bolşevicii nu s-au atins de el. Trebuie să fi adus mari servicii francmasoneriei internaţionale (Viktor Ostretsov, Francmasoneria, cultura şi istoria Rusiei, Moscova, 1999, p. 399).
Francamsonul extremist Nikolai Maklakov a devenit ministru de interne în 1912. Fratele său, avocatul Vasili Maklakov era un francmason de notorietate. Imediat francmasonii au început să se infiltreze în guvernul rus, care era de acum sortit pieirii. După asasinarea lui Stolypin, poliţia nu a mai primit informaţiile necesare în legătură cu daunele aduse de către francmasoni. Cei care erau responsabili de acele informaţii au fost înlocuiţi cu agenţi masoni, care în mod deliberat au neglijat transmiterea către superiori a informaţiilor pe care ei le primeau.

Prin intermediul adjunctului ministrului de interne, francmasonul Vladimir Dzhunkovsky, organizaţia internaţională a francmasonilor controla poliţia rusă. Încă de la început, francmasonii au susţinut activităţile de discreditare ale lui Lenin. În 1912 francmasonii controlau întregul corp diplomatic rus.
În data de 18 februarie 1912, bancherul mason Salomon Loeb a ţinut o cuvântare în Philadelphia, menţionând că este necesară constituirea unui fond pentru a permite trimiterea de arme şi lideri în Rusia. Aceşti lideri ar urma să-i instruiască pe masonii tineri despre modul cum ar trebui exterminaţi asupritorii, exact aşa cum sunt exterminaţi câinii. El a afirmat: „vom forţa Rusia să îngenuncheze”. Cu ajutorul fondului, toate acestea ar putea fi realizate (Philadelphia Press, 19 februarie 1912). După cum se vede, francmasonii îi socoteau drept câini pe toţi cei care nu erau francmasoni.

Din data de 28 august până în 1 septembrie 1911, francmasoneria internaţională a desfăşurat Al II-lea Congres al Internaţionalei Socialiste, la palatul Odd Fellows din Bredgade, Copenhaga. Organizatorii principali au fost francmasonul Walter Rathenau şi loja masonică B'nai B'rith. Printre participanţi erau şi binecunoscuţii francmasoni Karl Liebknecht, Rosa Luxemburg, Lenin, Trotsky, Hjalmar Branting (Suedia), George Cemenceau şi alţi lideri reprezentativi ai forţelor destructive (Aage H. Andersen, Francmasoneria Mondială, Copenhaga, 1940, p. 29). Rathenau era de asemeni şi membru al lojii B'nai B'rith.
Potrivit Ninei Berberova, cercetător al francmasoneriei ruse, Lev Trotsky a fost pentru 5 luni membru al lojii masonice ruse, la vârsta fragedă de 18 ani. El a părăsit loja atunci când a devenit membru al lojilor străine, printre care Artă şi Muncă în Franţa (L. Hass, Francmasoneria în Europa Centrală şi de Est, Wroclaw, 1982).

continuare..."or]
[/b]


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 07, 2011, 07:00:00

 " continuare...[/Atrocităţi comise de către francmasoni

Acest film a fost finanţat de masonii americani Alexander Aisenberg, John Doukas şi Matthew King Kaufman. Ei considerau că a sosit timpul să se spună adevărul. Serggei Melgunov, un istoric rus aflat în exil, a arătat că în februarie 1917, atunci când a avut loc lovitura de stat din Rusia, organizaţia militară a francmasonilor era condusă de către Alexander Guchkov, în timp ce organizaţia civilă a lor era condusă de către Alexander Kerensky (Melgunov, Spre lovitura de stat, Paris, 1931).
După înlăturarea ţarului, comisia masonică nu a putut prezenta nici măcar un singur document care să probeze vinovăţia şi presupusele infracţiuni săvârşite de către acesta (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731-1996, Moscova, 1996, p. 271).

Cu toate acestea, comisia a solicitat executarea ţarului. Oricum, planul nu a fost niciodată dus la îndeplinire. Atunci când familia regală britanică a invitat familia ţarului în Anglia, forţele masonice conduse de către Jacob Schiff s-au asigurat ca ameninţarea cu greva generală să determine ca familia ţarului să-şi anuleze vizita în Marea Britanie.

Un număr mare de documente privind atrocităţile comise de către francmasoni a fost scos din arhive şi distrus. Alexander Kerensky, care era membru al guvernului provizoriu masonic, a ordonat distrugerea tuturor documentelor nedorite, inclusiv a unei ediţii a „Protocoalelor maeştrilor francmasoni”.
Kerensky a primit de asemenea bani din Germania, un alt motiv pentru care guvernul provizoriu nu i-a putut acuza pe bolşevici. Kerensky l-a ţinut temporar în închisoare pe Trotsky, pentru a preveni în felul acesta ca el să vorbească prea mult despre adevărata sursă şi suportul financiar folosit în lovitura de stat. Intenţia lui Kerensky era de a păstra secretă această informaţie (Igor Froyanov, Octombrie 1917, St. Petersburg, 1997, p. 81).

Sume uriaşe de bani pentru revoluţionarii bolşevici

Pe 24 martie 1917, ziarul New York Times a dezvăluit faptul că bancherul Jacob Schiff i-a plătit tribut lui Lev Trotsky: „El era persoana pe care o doream şi pe care am aşteptat-o în toţi aceşti ani.” Schiff, care făcea parte din loja B'nai B'rith, a aranjat ca Trotsky să sosească în Statele Unite în ianuarie 1917, şi pentru a-i asigura confortul i-a pus la dispoziţie o limuzină.
Ulterior, Gărzilor Roşii li s-a impus să poarte la gât un medalion pe care era gravată imaginea lui Trotsky (Grigori Bostunich,  Francmasoneria şi revoluţia franceză, Moscova 1995, p. 89).

Bancheri din Marea Britanie, Statele Unite, Rusia, Germania şi Franţa s-au întâlnit în Suedia în vara anului 1917. Ei au convenit ca Kuhn, Loeb & Co. să depună suma de 50 milioane de dolari într-o bancă suedeză, în contul lui Lenin şi Trotsky, potrivit lui Oleg Platonov. Pe lângă această sumă, avocatul lui John P. Morgan, Elihu Root, a plătit revoluţionarilor în plus, încă 20 de milioane de dolari prin intermediul unui fond pentru ajutor de război. Aceşti bani au fost primiţi prin intermediul lui Jacob Schiff, aşa cum confirmă documentele Congresului American din data de 2 septembrie 1919.

O „delegaţie a Crucii Roşii” a călătorit în Rusia în august 1917, cu intenţia de a discuta cu liderii bolşevici detaliile finale ale loviturii de stat. Dintre membrii acestei delegaţii, şapte erau medici iar ceilalţi, bancheri din New York, printre care John P. Morgan şi Jacob Schiff.
Delegaţia a fost condusă de către William B. Thomson, preşedintele Băncii de Rezervă Federală din New York, care a plătit bolşevicilor cel puţin un milion de dolari (The Washington Post, 2 februarie 1918). Bancherii ascundeau în spatele acestei delegaţii adevăratele lor intenţii, inclusiv plata unei mari sume de bani către bolşevici (Antony Sutton, Wall Street şi revoluţia bolşevică, Morley, 1981, p. 83).

Lenin – francmason de gradul 31

Congresul Internaţional Masonic care a avut loc la Paris în Franţa, la Hotel du Grand Orient de France, în perioada 28-30 iunie 1917, a subliniat ideea că Rusia constituie un obstacol în calea guvernării mondiale masonice. Marele Orient a primit autorizaţia de a distruge Rusia cu ajutorul comunismului. După preluarea puterii de către bolşevici, a devenit de o importanţă vitală lupta pentru oprirea oricărei critici îndreptată împotriva comunismului.
Colonelul Edward Mandel House, un influent consilier prezidenţial şi francmason de grad înalt, a telegrafiat preşedintelui Wilson pe data de 28 noiembrie 1917, îndemnându-l să oprească prin orice mijloace orice critică adusă bolşevicilor: „Este de o importanţă vitală ca acest tip de criticism să fie oprit”. Această telegramă a fost clasificată ca secretă, şi a avut acest statut timp de 6 ani.

Vânzătorul de arme Basil Zaharoff a oprit livrările de arme către duşmanii bolşevicilor (Gărzile Albe). În aprilie 1919, Ministerul de Externe britanic a publicat în Rusia sovietică o carte albă, în care se menţiona faptul că preluarea puterii de către bolşevici a fost organizată şi finanţată de către bancheri internaţionali. S-a mai precizat de asemenea şi faptul că au fost importaţi criminali din China care au cooperat cu poliţia secretă pentru a teroriza populaţia rusă. Cartea albă a fost brusc retrasă de pe piaţă şi înlocuită cu o ediţie prescurtată care nu mai menţiona aceste informaţii. (Dr. Kitty Little, Infiltrările subversive în Westminster şi Whitehall: Promovarea unei Europe federale, Jamai, 1995, p. 4).

Lenin a fost francmason de gradul 31 (Mare Inspector Inchizitor Comandor) precum şi membru al lojii masonice franceze Artă şi Muncă (Oleg Platonov – Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731-1996, Moscova, 2000, Volumul 2, p. 417). După vizita făcută la sediul lojii Marelui Orient din strada Cadet din Paris, Lenin şi-a scris numele în cartea de oaspeţi. (Viktor Kuznetsov, Secretul loviturii de stat din octombrie, St. Petersburg, 2001, p. 42). Lenin a fost membru al celei mai răzbunătoare loji a Marelui Orient, Nouă Surori, începând din anul 1914 (Soviet Analyst, iunie 2002, p. 12). Lenin a mai fost şi membru al lojii Union de Belville.

Lenin era membru al B'nai B'rith

Masonul francez Rozie, aparţinând lojii Jean Georges din Paris i-a salutat pe fraţii masoni Lenin şi Trotsky (ziarul La Libre Parole, 6 februarie 1918). Pe lângă Lenin şi Trotsky, mulţi dintre bolşevici erau francmasoni: Boris Solovyov, Vikenti Veresayev, Grigori Zinoviev (Marele Orient), Maxim Litvinov, Nikolai Bukharin (pe numele real Moshe Pinkhus-Dolgolevsky), Christian Rakovsky, Yakov Sverdlov, Anatoli Lunacharsky (pe numele real Balich-Mandelstam), Mechislav Kozlovsky (francmason polonez), Karl Radek (Marele Orient), Mikhail Borodin, Leonid Krasin, Vladimir Dzhunkovsky, şi mulţi alţii. Istoricul Viktor Bratyev a descoperit în arhivele KGB un document potrivit căruia Lunacharsky a aparţinut lojii Marelui Orient al Franţei (Anton Pervushin, Secretul ocult al KGB şi SS, St. Petersburg, Moscova 1999, p. 133).

La al patrulea Congres al Comitetului, Lev Trotsky a anunţat apartenenţa la masonerie a tovarăşilor săi Zinoviev, Radek şi Bukharin (Viktor Brachev Francmasonii în Rusia, St. Petersburg, 2002, p. 439).
Chiar înainte de preluarea puterii de către comunişti, în octombrie 1917 Zinoviev, Trotsky şi Kamenev au făcut o vizită lojii Studenţii din St. Petersburg (Yuri Begunov, Puteri secrete în istoria rusă, Moscova, 2000, p. 308). „Avem nevoie de dezbinare!” spunea frecvent Anatoli Lunacharsky, comisarul poporului pentru învăţământ.
Lenin, Zinoviev, Radek şi Sverdlov erau de asemenea şi membri ai B'nai B'rith. Acest lucru a fost confirmat de către persoane specializate în activităţile B'nai B'rith, printre care şi Schwartz-Bostunich (Viktor Ostretsov, Francmasoneria, cultura şi istoria Rusiei, Moscova, 1999, pp. 582).

Tatăl lui Lenin, născut dintr-un incest; Lenin – homosexual

Asupra vieţii lui Lenin a fost păstrat până spre sfârşitul anilor 1990 un secret desăvârşit. Abia apoi a ieşit la iveală corespondenţa pe care acesta o purta cu fratele său, francmasonul Grigori Zinoviev. Lenin îi scria acestuia pe data de 1 iulie 1917: „Grigori! Împrejurările mă determină să plec imediat din Petrograd... Tovarăşii au sugerat un loc... Este atât de urât să fii singur... Vino cu mine să petrecem câteva zile minunate împreună, departe de tot...”

Zinoviev îi scria lui Lenin: „Dragă Vova! Nu mi-ai răspuns. Probabil l-ai uitat pe Gershel [Grigori] al tău. Am pregătit un cuibuşor minunat pentru noi... Este un loc deosebit, unde ne va fi bine şi nimic nu va tulbura iubirea noastră. Vino aici cât de repede poţi, te aştept micuţa mea floare. Al tău Gershel”.

Într-o altă scrisoare Zinoviev dorea să se asigure că Lenin nu se va culca cu un alt bărbat în apartamentul lor. El a încheiat acea scrisoare trimiţându-i lui Vova un sărut marxist. El a sugerat faptul că nu ascund relaţia lor în faţa soţiei lui Lenin Nadejda Krupskaya, amintindu-i totodată lui Lenin despre momentul când aceasta i-a descoperit prima dată împreună (Vladislav Shumsky, Hitlerismul este oribil, însă sionismul este şi mai rău, Moscova, 1999, p. 479).
Cei doi fraţi masoni au practicat homosexualitatea. Prin acest exemplu ne va fi mai uşor de înţeles de ce francmasonii sunt avocaţi atât de binevoitori ai promovării homosexualităţii.

Bunicul lui Lenin din Rusia, Nikolai Ulyanov a avut patru copii cu propria sa fiică Alexandra Ulyanova (cunoscută oficial ca Anna Smirnova). Ilya, tatăl lui Lenin, a fost cel de al patrulea dintre aceşti copii, născut atunci când Nikolay Ulyanov avea 67 de ani (Vladimir Istarkhov, Lupta zeilor ruşi, Moscova, 2000, p. 37). Ilya Ulyanov s-a căsătorit cu Maria Blank, a cărui tată Moisha Blank a fost acuzat de un număr de infracţiuni, printre care fraudă şi şantaj. Probabil incestul bunicului a determinat ca Vladimir Ulyanov Lenin să devină o persoană atât de perversă. El avea o agresivitate congenitală uriaşă precum şi o degradare mare a creierului, suferind un număr de căderi nervoase; a fost bisexual.

Internaţionala Comunistă – o organizaţie masonică

Ofiţeri ai Administraţiei Politice Unite de Stat de pe lângă Sovietul Comisarilor Poporului al URSS, Gleb Boky şi Alexander Barchenko, printre alţii, aparţineau francmasoneriei. Mulţi dintre ei erau membri ai lojii Frăţia Muncitorilor. Francmasonul Leonid Krasin a acţionat ca intermediar în procurarea banilor pentru Marele Orient din Paris. El a coordonat activitatea de racolare de destinatari care să primească aurul şi antichităţile ţarului, valori care au fost expropriate de către bolşevici. El a fost în legătură cu francmasonul Dimitri Rubinstein, care a îndeplinit funcţia de destinatar important.

Krasin a fost ajutat de asemenea şi de generalul Yuri Lomonosov în exportarea aurului ţarului din Rusia prin Tallinn, capitata Estoniei, către bancherii străini care au finanţat răscoala bolşevicilor. Francmasonul Yuri Lomonosov a fost delegat al ministrului transporturilor în timpul guvernării ţariste. El se bucura de încredere deplină în cercurile masonice.
Francmasonii sovietici au dorit să transforme Cominternul (Internaţionala Comunistă) într-o organizaţie masonică, pentru a putea ameninţa mult mai eficient restul lumii. Fratele Zabreshnev (Marele Orient) a lucrat pentru ramura internaţională a Cominternului.
Potrivit istoricului rus Vasili Ivanov, încă de la începutul anilor 1930 Rusia a fost transformată într-o naţiune tipic masonică, care a arătat cu claritate că francmasoneria şi socialismul sunt ramuri ale aceluiaşi copac negru.
Vasili Ivanov a descris situaţia astfel: „Pentru ca idealurile francmasonilor să triumfe, a fost necesară distrugerea sufletului poporului rus şi îndepărtarea lui de Dumnezeu, anularea caracterului său naţional, dispreţuirea şi călcarea în picioare a istoriei sale măreţe, reducerea gradului de inteligenţă a tinerei generaţii, apariţia unei noi clase de oameni, formată din atei şi persoane care să nu aibă o ţară de origine, două tipuri de creaturi care, după ce urmau să fie instruiţi, ar fi trebuit să ocupe obedienţi locul lor în cuşca masoneriei.”



size]
[/b]


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 08, 2011, 20:12:19

 « — Am putea sugera şi un larg consens naţional în privinţa unei strategii de relansare economică durabilă. Să încercăm – cu acceptul, fie el şi impus, al clasei politice profitoare – o renaţionalizare sui-generis a tot ce şi-a însuşit prin fraudă, prin subminarea economică a statului. Chiar să li se stingă cauzele penale celor care restituie prejudiciile create…
— Soluţia Putin ?!
— Nu. Este un remediu universal, folosit atunci când ţara şi po­porul nu mai pot suporta. Doar nu trebuie să cădem în prăpastie…
— Înţeleg, dar sunt sceptic. Anglia, Franţa, Germania, Italia şi alte ţări au experienţe interesante în etatizări şi reprivatizări… Chiar şi S.U.A. în materie de intervenţie a statului. Ce să mai vorbim de ţările scandinave, de Japonia, de Coreea de Sud… În toate acele ţări, când s-au luat asemenea măsuri, exista o conştiinţă economică naţională foarte puternică. Marile companii private erau considerate simboluri ale ţării. Trebuie să învăţăm să aplicăm asemenea măsuri.
— Noi nu suntem ei. Nu vreau să cred în utopii pe termen lung, ci în soluţii pragmatice pe termen scurt şi mediu. Dacă v-aţi gândit deja la ceea ce am să-ţi spun mai departe, foarte bine. Dacă nu, luaţi ca ipoteză de lucru, cu riscul de a fi acuzaţi de orice, faptul că în România există azi o pleiadă de businessmeni realizaţi exclusiv pe seama politicii şi a demnităţilor publice, ceea ce este împotriva firii. Nu te îmbogăţeşti făcând politică, ci intri în politică după ce eşti suficient de bogat ca să te poţi dedica exclusiv propăşirii economice şi spirituale a poporului, fără a mai avea grija propriei chiverniseli. Politicienii români însă debutează săraci. Începând prin a-şi cumpăra pe datorie locul eligibil în colegiu, pentru ca apoi, preţ de unul sau mai multe mandate, să restituie ce li se pretinde, dar şi să pună deoparte. Demnităţile ministeriale se cumpără pe bani grei. Banii se dau cash, dar vin tot din „subvenţii şi donaţii“. Alte obligaţii ! Liderii de partide se îmbogăţesc cu milioane de euro după fiecare campanie electorală. S-a creat astfel în România o clasă a marionetelor poli­tice. Una amorală, insidioasă, periculoasă, în frăţietate cu înalta criminalitate politică şi cu mafia transnaţională. Consecinţa nefastă este aceea că noi nu avem un Parlament al naţiunii, ci o jucărie politică în mâna câtorva clanuri de spoliatori. Cum aceste clanuri dictează în Parlament, sunt re­pre­zentate în guvern şi controlează corupţia autorităţilor, războiul împotriva lor nu mai poate fi dus cu legea în mână, ci cu forţa. Numai mâna forte a preşedintelui României, susţinut de partea incoruptibilă a comunităţii naţionale a serviciilor secrete, a finanţelor, justiţiei şi poliţiei, ar putea pune în aplicare ceea ce cred că gândiţi. Dacă preşedintele nu o va face, atunci ar putea să confere prerogative speciale de acţiune responsabililor execu­tivi ai securităţii naţionale.
— Cred că devine interesant. Dar partea practică ?
— Implicarea unor membri ai tuturor guvernelor, a unor şefi de agenţii guvernamentale, preşedinţi de consilii judeţene, primari ai ma­rilor oraşe, parlamentari, importante persoane publice în acte de mare corupţie, în complicitate cu îmbogăţiţii peste noapte din privatizări frauduloase, din afaceri cu statul ori din oferta directă de contracte în condiţii înrobitoare, de nesuportat, a devenit de ani buni un fapt de notorietate internaţională. Justiţia nu va finaliza nimic. De ce ? Cu inteligenţa lor diabolică, sforarii marionetelor parlamentare şi ai guvernului au avut grijă să creeze un la­birint al fărădelegii, de pe urma căruia a apărut o castă a avocaţilor „de top“, care au foarte puţine sau nimic în comun cu adevărul şi dreptatea. Justiţia nu va recupera prejudiciile de ordinul sutelor de miliarde de euro care s-au transferat, printr-un simulacru de legalitate ori prin jaf şi tâlhării făţişe, în conturi personale. Aceste conturi sunt cunoscute şi toate opera­ţiunile care se efectuează în ele sunt monitorizate electronic de reţeaua informatică integrată a comunităţii internaţionale a serviciilor speciale par­ticipante la combaterea criminalităţii financiare. Aceste conturi pot fi ori­când blocate, după ultimele reglementări internaţionale, la cererea oricărei autorităţi naţionale competente. Există însă un impediment : câtă vreme nu dispare prezumţia caracterului licit al dobândirii averii, mobile sau imo­bile, aceasta este intangibilă. Dacă este blocată ori asigurată sub sechestru, faptul nu produce nimic şi nu foloseşte nimănui.
— Şi care este soluţia ?
— Avem câteva mari cupluri de viitori redutabili investitori strategici autohtoni. Şi-au demonstrat deja talentul şi desăvârşita artă de a face miliarde pentru ei fie conducând guvernul sau nişte ministere, fie ca sponsori ori clienţi politici ai puterii. De exemplu, la social-democraţi, mari „apărători ai maselor largi“, aflaţi acum în oprimata opoziţie, îi avem pe talentatul fost prim-ministru Adrian Năstase şi pe al său ministru al Transporturilor, Miron Mitrea, secondaţi de tandemurile Hrebenciuc & Mihăilescu, Petrache & Bitner, Necolaiciuc & Burci, şi lista poate continua… A, foarte multă lume ar vrea să ştie cum şi-a acoperit Virgil Măgureanu et comp. imensa avere agonisită în anii de aur ai regimului Iliescu. Din partea liberalilor, sunt de neratat Patriciu & Tăriceanu, Ru­şanu & Fenechiu, plus cei retraşi dar activi sub acoperirea generoasă a unor multinaţionale. Din tabăra actualei puteri, să auzim numai de bine de la Berceanu & Videanu, Oprea & Vlădescu şi cei ce vor apărea în epi­soa­dele viitoare ale telejustiţiei naţionale. Nu trebuie omişi nici genera­lii na­babi de prin logistica securităţii şi apărării naţionale, unii cu permanenta spaimă de a nu-şi putea spăla metrii cubi de cash. Căci ei aşa au lucrat. Numai cash. Exemplul lor i-a molipsit şi pe alţii. Iar noi, nedume­riţi, ne întrebăm : „Unde sunt banii ?!“
Cei menţionaţi şi alţii asemenea lor pot fi grupaţi în loturi de in­vestitori specializaţi în autostrăzi, în infrastructură feroviară şi material rulant, în reabilitarea reţelelor medicale şi a industriei farmaceutice, a irigaţiilor, transporturilor aeriene, a reţelei de şcoli etc. Ar asigura întoar­cerea banilor de unde au plecat şi ar dezvolta oportunităţi de afaceri profitabile pentru ei şi pentru societate.
— Cu ce resurse ?!
— Domnul meu, conturile lor sunt garanţii foarte solide pentru a obţine credite numai bune de investit. Statul le concesionează afacerea pe 49 sau 99 de ani, în raport cu valoarea investiţiei şi cu termenul de realizare. Ei vor câştiga din exploatarea concesiunii, banca are garanţii şi toată lumea va fi mulţumită ! După exemplul lor, toţi cei ce aduc astfel de servicii ţării lor vor putea fi cei mai onorabili cetăţeni şi mari patrioţi, având un loc de drept în Panteonul Naţiunii.
— Şi dacă nu vor accepta ?
— Nu vor prefera alternativa ! »
sursa : ziaristionline.ro


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 09, 2011, 19:07:04
[
 " /bDreptul istoric, starea de fapt şi războaiele internetului – de Cristian Negrea




Aș vrea să aduc în discuție un fenomen larg răspândit în ultima perioadă marcată de evoluția spectaculoasă a mijloacelor de comunicare și informare, în special a internetului. Este vorba de o adevărată bătălie din umbră, prea puțin cunoscută, dar nu mai puțin importantă, care se desfășoară zi de zi, ceas de ceas, 24 de ore pe zi și șapte zile pe săptâmână, chiar și în acest moment este în plină desfășurare. Principalul câmp de luptă, dar nu singurul, este internetul, iar ținta luptei este mintea și creierul cetățenilor din lumea întreagă.

Vă amintiți momentul 22 martie 1990? Luptele de stradă dintre români și maghiari din Târgu Mureș? Inițiativa media a fost atunci de partea maghiarilor, principalele ziare și televiziuni de pe mapamond prezentând imaginile cu Mihăilă Cofar bătut cu cruzime de către unguri  ca și cum ar fi fost vorba de un maghiar bătut de români. Așa s-a difuzat știrea, chiar dacă ulterior într-un colț de pagină a apărut vreo erată, era prea târziu, pentru majoritatea cititorilor sau spectatorilor din lumea întreagă a rămas ideea conform căreia românii îi bat pe unguri cu bestialitate.

Războiul pshihologic a fost dintotdeauna parte a războiului clasic, deși doar de curând a primit această denumire. Scopul este același dintotdeauna, iar parte a acestuia este și cel propagandistic. Câmpul de luptă principal a devenit spațiul virtual, internetul, deoarece în 1990 acesta nu exista și nici sumedenia de rețele de socializare, forumuri de discuții, site-uri specializate, filmulețe pe youtube, o avalanșă de informații de toate tipurile și categoriile. Iar informațiile circulă liber, oricine poate spune ce vrea, chiar și neadevăruri sau propagandă negativă la adresa României și românilor. Sunt atâția care ne vor răul, mă refer numai la vecinii noștri cu extraordinarul lor potențial propagandistic.

La ora actuală, un astfel de război se duce pentru influențarea opiniei publice, pentru căștigarea ei, pentru mintea fiecărui om de pe planetă cu acces la internet. Toate evenimentele ultimilor ani de pe mapamond au fost influențate de opinia publică, fie că vorbim de războiul din Vietnam sau de retragerea din Somalia din 1993. Aici apare rolul pe care opinia publică îl are în ziua de astăzi. Liderii politici iau decizii în funcție de opinia publică, își cântăresc cu grijă fiecare cuvânt pentru a nu o întoarce această opinie publică împotriva lor, o opinie publică ostilă înseamnă automat pierderea alegerilor și a puterii. Prin extensie, în țările arabe din nordul Africii, tot opinia publică sub forma manifestanților au răsturnat regimurile dictatoriale.

De aceea, de fiecare dată, înaintea declanșării unui război sau eveniment, mai întâi este pregătită opinia publică prin ceea ce se numesc operațiuni psihologice (amintiți-vă de campania intensă înaintea declanșării invaziei Irakului din 2003). Iar aceste operațiuni psihologice sunt cu atât mai ușor de declanșat cu cât sunt deja pregătite printr-o propagandă continuă, doar-doar va veni odată cazul. Dacă nu va veni, nu face nimic, cu cât mai mulți din opinia publică mondială vor fi împotriva românilor, cu cât îi vor denigra mai mulți, cu atât mai bine. Și această propagandă are efect chiar și în rândul românilor, mulți fiind convinși de multe neadevăruri din rațiuni complexe, care nu țin numai cu efectele îndoctrinării comuniste. Dar care poate fi scopul acestui război psihologic?

Nu doresc să intru sau să induc vreo temă ce ar ține mai mult de vreo teorie a conspirației, dar aș vrea să amintesc că nu numai noi, românii, suntem ținte, sunt și alții, și cei ce duc astfel de atacuri, majoritatea, o fac pur și simplu din ură, fără a avea un scop ascuns. Dar servesc foarte bine acestui trend antiromânesc manifestat cu furie, căruia am să încerc să-i explic motivațiile profunde.

Dreptul istoric și starea de fapt

Dreptul unei națiuni la stăpânirea unui teritoriu este dat, practic, de două aspecte: dreptul istoric asupra acestuia și starea de fapt a momentului. Așa gândesc organizațiile internaționale și opinia publică. De cele mai multe ori, situația de fapt este mai importantă decât dreptul istoric, dar acesta din urmă este esențial pentru a justifica schimbarea unei stări de fapt, atunci când este posibil.

Pentru a înțelege mai bine, sunt necesare câteva exemple.

Există unguri care contestă dreptul istoric românesc asupra Ardealului, dar starea de fapt este că Transilvania aparține României, deci nimic de făcut pe moment pentru ei. Dar ei continuă să sape la temelia dreptului nostru istoric prin fel de fel de teorii difuzate în cea mai mare măsură pe internet pentru a convinge cât mai mult din opinia publică internațională că România nu are vreun drept istoric asupra Ardealului, deoarece dacă în curând va interveni vreo mutație geopolitică, sau un cutremur geopolitic, lumea să fie oarecum pregătită pentru ca România să piardă Ardealul, cel puțin asta este ideea lor. Iar pentru această idee sau utopie, niciun efort nu este îndeajuns.

Alt exemplu, România are dreptul istoric asupra Bucovinei de Nord, dar situația de fapt este că acum aparține Ucrainei, iar nimeni nu pune în discuție asta. Nici opinia publică internațională nu este pregătită și conștientizată asupra dreptului nostru istoric, pentru ca atunci când Ucraina se va rupe, România să poată reprimi nordul Bucovinei. Dar ucrainenii sunt conștienți de asta, de aceea încearcă să-i deznaționalizeze prin toate mijloacele pe românii de pe teritoriul lor, îi numesc moldoveni, și mai departe, trec la contraofensivă, mistificând istoria noastră, falsificând-o cu nerușinare după întreaga rețetă bolșevică ale cărei efecte sunt persistentă până astăzi.

Uneori dreptul istoric nu mai contează atât de mult în fața situației de fapt, mai ales când în teritoriul disputat s-au petrecut modificări. Vorbesc aici de cazul Kosovo, dreptul istoric este al sârbilor, dar în timp sărbii s-au trezit minoritari, dar Kosovo tot nu a putut fi declarat independent decât după modificarea situației de fapt, respectic retragerea sârbilor din provincie  după bombardamentele din 1999 și cedarea administrării provinciei către ONU. Și totuși, au mai trecut încă aproape nouă ani până la proclamația de independență, iar statul Kosovo încă nu a fost recunoscut de toate țările membre ONU (nici România nu l-a recunoscut).

După cum spuneam dreptul istoric este perfect pentru a justifica o modificare a stării de fapt, dar abia după producerea acesteia. Iar cel mai adesea, modificările stării de fapt se petrec în urma unor cutremure geopolitice, care pot fi majore sau mai mici, regionale.

Cutremurele geopolitice

Cutremurele geopolitice se referă la schimbarea bruscă a situației geopolitice dintr-o regiune dată, iar un cutremur geopolitic major implică schimarea situației geopolitice aproape pe întreg mapamondul. Această schimbare bruscă se referă la o reașezare majoră într-un timp limitat, redus, cu impact major asupra realităților geopolitice ale momentului.

Aș vrea să compar, pentru o mai bună înțelegere, schimbarea realităților geopolitice cu schimbarea vitezei din fizica elementară, accelerarea. Un vehicul, pornit de pe loc, respectiv de la viteza de 0 km/h la viteza de 100 km/h. Această accelerare se poate face lent, în zece minute de creștere înceată a vitezei, și nimeni nu simte impactul acestei creșteri. Sau se poate face rapid, ca și în cazul mașinilor performante, în trei secunde. În cazul unui avion de luptă în mai puțin de o secundă. Mai trebuie să dau exemplul navetelor spațiale? La fel și cutremurul geoplitic. Închipuiți-vă schimbarea realităților geopolitice în timp ca și trecerea de la 0 la 100 km/h în trei secunde. Timpul este prea scurt, nici nu vă dați seama că s-a schimbat ceva. La 0 km/h puteți deschide portiera și puteți coborî din mașină fără vreun pericol. Trei secunde mai târziu, nu v-aș sfătui să faceți asta. La fel se întâmplă cu realitatea geopolitică în cazul unui cutremur geopolitic. Cel mai important, ca și cutremurul clasic, și cel geopolitic este urmat de o o sumedenie de replici, dar în cazul celui geopolitic acestea sunt destinate să reașeze situația locală sau regională după forțele principale implicate.

Ceea ce putem spune despre un cutremur geopolitic este că multă lume simte că se va întâmpla sau este posibil să se întâmple, dar la fel ca și în cazul unui cutremur normal, nimeni nu știe cu exactitate când se va întâmpla, unde se va întâmpla, cât va dura și care vor fi efectele sale. La fel ca și în cazul cutremurelor, sunt zone și regiuni care sunt predispuse unor astfel de evenimente, cum este Cercul de Foc al Pacificului. La fel, în geopolitică sunt zone predispuse la conflicte, cum ar fi Orientul Mijlociu. Ca și în geologie, și în geopolitică, tensiunile acumulate pot răbufni cu efecte devastatoare. Legile naturii sunt universale, fie că vorbim de fizica Pământului sau de geopolitică.

Secolul trecut, al XX-lea, cel mai violent din istoria omenirii, a avut parte doar de trei cutremure geopolitice majore și de o serie de altele minore, regionale. Primul a fost anul 1918, cel mai mare cutremur geopolitic al secolului, când patru imperii s-au prăbușit. Imperiul rus, german, austro-ungar și turc au dispărut peste noapte ca urmare a războiului mondial. În locul lor au apărut state independente, războaiele care au urmat au fost doar războaie de reașezare (replici) a noii realități geopolitice, iar aici includ și războiul româno-ungar de la 1919, războiul greco-turc sau războiul sovieto-polonez.. Impactul acestui cutremur geopolitic a fost imens, s-a resimțit pe toate meridianele, inclusiv în coloniile marilor puteri.

Al doilea cutremur geopolitic major a fost anul 1945. Unii ar putea spune că data reală ar fi 23 augusr 1939, pactul Molotov-Ribbentrop, dar eu mă refer doar la efecte, nu la cauze. De la 1945 lumea a fost împărțită în două blocuri antagoniste, relevate ulterior prin NATO și Pactul de la Varșovia. Ceea ce a urmat, respectiv blocada Berlinului din 1948 sau războiul civil din Grecia (1946-1949) au fost doar replicile acestui cutremur geopolitic major. Revoluția iraniană din 1979 a fost doar un cxemplu de cutremur geopolitic minor, cu influență regională, la fel ca și cazul războaielor din Vietnam, Afghanistan, sau din Orientul Mijlociu.

Al treilea cutremur geopolitic major a fost în anii 1989-1991, dar l-aș plasa mai degrabă în 1989, dizolvarea URSS din 1991 fiind o consecință, o replică a anului 1989, anul revoluțiilor esteuropene. Chiar și aici au fost replici, separarea Cehoslovaciei sau dizolvarea sângeroasă a Iugoslaviei. Apariția Transnistriei se înscrie în același cadru, al replicilor cutremurului geopolitic de la 1989 – 1991. Întreaga lume s-a schimbat, transformându-se dintr-una bipolară în alta unipolară, cu un hegemon încă de necontestat.

De atunci nu au mai fost cutremure geopolitice majore. Chiar seria de revoluții arabe, care încă nu știm încotro se vor îndrepta, ar putea fi incluse în categoria cutremurelor geopolitice minore, cu impact regional. Liderii politici, cei responsabili, se feresc ca de foc și se tem de apariția unui cutremur geopolitic deoarece acesta nu poate fi gestionat, iar consecințele sale pot fi imprevizibile, lecțiile istoriei fiind elocvente în acest sens. De aceea vedem că toate declarațiile, deciziile, rezoluțiile ONU sau ale oricărui organism internațional responsabil se circumscriu acestui deziderat, păstrarea status quo-ului, a stării de fapt, orice modificare considerată a fi necesară într-o regiune să se facă lent, treptat, pentru a putea fi gestionată și consecințele să fie previzibile, astfel încât să fie suficient timp pentru a acționa înainte ca situația să ia o turnură de neoprit.

Să luăm exemplul apariției statului palestinian. Problema s-a lungit și se va mai lungi suficient de mult încât procesul de tranziție să fie lent, previzibil, prin tratative îndelungate, foi de parcurs și altele, astfel încât această mutație geopolitică necesară până la urmă, cu care toate părțile sunt de acord, să se petreacă încet, mai ales într-o regiune deosebit de sensibilă cum este cea a Orientului Mijlociu.

Deci, un cutremur geoplitic nu este de dorit, nimeni nu dorește să se petreacă, credeți că Wilhelm, kaiserul german ar fi pornit războiul la 1914 dacă ar fi știut consecințele de la 1918? Sau Hitler, dacă ar fi știut că va sfârși în buncăr, ar fi atacat Polonia în 1939? Lecțiile istoriei se învață, dar numai de către cei ce doresc să le învețe. Dar problema majoră este că odată și odată acest cutremur geopolitic se petrece, indiferent că vrem sau nu vrem. Este la fel ca și cutremurele clasice, nu le dorim, încercăm să le evităm, dar pur și simplu se întâmplă, oricât am încerca să le prevenim cumva, întrebați-i pe japonezi.

Continuare...


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 09, 2011, 19:09:39

 " Dar să vedem care ar fi legătura între dreptul istoric, starea de fapt și cutremurele geopolitice. Pentru asta va trebui să revenim la ziua de azi, la conflictul și bătălia permanentă ce se duce 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână. Chiar și acum când citiți aceste rânduri, o bătălie este în toi și sunt români care luptă în primele linii. Singuri, uitați, nerecunoscuți, sunt eroii de astăzi care duc această luptă de cele mai multe ori inegală. Mă refer la bătălia internetului, după mediul în care se desfășoară.

Bătălia internetului

Un exemplu la îndemână, în general se știe că România are dreptul istoric asupra Bucovinei de Nord, dar nimeni nu va risca o forțare cerându-i Ucrainei acest teritoriu, de teamă de a nu declanșa un cutremur geopolitic ale cărui urmări ar putea deveni imprevizibile. Dar asta nu înseamnă că o luptă subversivă, tenace și continuă nu se duce și pe acest front. Pe lângă acțiunile fizice, de deznaționalizare a românilor, ucrainenii duc o luptă underground, de justificare a ocupației lor asupra teritoriilor româneşti, încercând prin toate mijloacele, mai ales prin intermediul internetului, să submineze dreptul istoric al României asupra Bucovinei de Nord.

Un alt front este cel al Transilvaniei, ungurii care încearcă să submineze dreptul istoric al României asupra Transilvaniei. Forumuri de istorie, discuții pe marginea oricărui articol de ziar cu tente revizioniste, reșaparea îmbunătățită a teoriilor discontinuității românilor în Ardeal, contestarea dovezilor acestei continuități și multe altele.

Mai există și fronturile secundare, dar nu mai puțin importante, în care sârbii și bulgarii încearcă dezrădăcinarea românilor, minorități în țările lor. Dar frontul principal, datorită evenimentelor politice, a ajuns cel basarabean.  Teoria moldovenistă este la mare modă, susținută și de către unii  români moldoveni interesați sau pur și simplu naivi. Aici bătălia este mai mult decât inegală, luptătorii români pe frontul internetului trebuind să facă față inclusiv puternicului aparat de propagandă rusesc care s-a aruncat pur și simplu în această bătălie disperată pentru ei, fiindcă încep să simtă că s-ar putea să piardă. Să piardă ce, ați putea întreba. Răspunsul e simplu, să piardă controlul asupra Republicii Moldova, iar rezultatele vizibile de la fiecare rundă de alegeri arată că sunt în defensivă, în retragere. De aceea niciun efort nu este prea mic pentru bătălia pe conștiința cetățenilor moldoveni.

Dar obiectivul acestui război al internetului nu este numai conștiința și părerea cetățenilor români sau moldoveni, dar în primul rând părerea cetățeanului străin, iar prin fiecare cetățean străin ce citește forumurile sau urmărește filmulețele de pe youtube și este convins de o parte sau alta, o fărâmă din opinia publică internațională se poziționează de partea uneia dintre părți. Pare a fi greutatea unui fir de nisip, dar fir cu fir, grăunte cu grăunte, se poate ajunge la o cantitate care la un moment dat ar putea înclina balanța de o parte sau alta.

Vă puteți întreba pe bună dreptate pentru ce acest efort, din moment ce dreptul istoric cumulat cu starea de fapt ne dă situația actuală, pe care nimeni nu are interesul să o schimbe de teama situațiilor imprevizibile cu care ar putea să fie confruntat în viitorul imediat acestei schimbări. Așa este, dar am spus tot aici că aceste cutremure geopolitice se întâmplă, fie că le dorim sau nu, fie că ne plac sau nu, la fel ca și cutremurele clasice, geologice. Dacă mâine se va petrece un cutremur geopolitic, întregul eșichier geopolitic ar putea fi zdruncinat. Alianțe bine stabilite în trecut ar putea fi răsturnate, lideri ajunși la putere prin forța evenimentelor ar putea decide un curs sau altul de acțiune, conflicte armate ar putea apărea peste noapte. Să nu ne îmbătăm cu apă rece, într-un astfel de caz nu am fi în cea mai fericită situație, ținând cont de animozitățile istorice care ne-au marcat relațiile cu toți vecinii noștri. Și atunci am avea nevoie de aportul direct al celor pe care astăzi îi considerăm aliați de nădejde, dar să nu uităm că și ei ar putea fi prinși în evenimentele în cascadă ce le presupune un cutremur geopolitic major. Iar atunci, decizia lor va fi neapărat condiționată de ceea ce se cheamă la ei opinia publică. Aceeași opinie publică care a decis retragerea americanilor din Vietnam sau din Somalia.  Cum credeți că această opinie publică și-ar da acordul pentru o intervenția într-o țară de care majoritatea nici nu au auzit? Nu trebuie uitat că în ultima vreme deciziile președinților americani sunt legate direct de rezultatele sondajelor de opinie. Și dacă această opinie publică, în urma acestui război al internetului care se desfășoară inclusiv acum, este convinsă de adversarii noștri că noi nu avem dreptul istoric, sau acesta este cu semnul întrebării?

Pentru a exemplifica acest aspect aș propune doar ca și exercițiu de imaginație un posibil conflict care ar duce la un cutremur geopolitic major. Repet, nu zic că acesta se va întâmpla, dar este posibil să se întâmple. Exercițiul este infinit mai complex, dar mă voi referi strict la situația noastră geopolitică regională, la fel cum am făcut în romanele mele.

Studiu de caz

Astăzi, fostul premier Iulia Timoshenko este arestat pentru ceva, orice, a făcut în timpul mandatului ei de premier. Demonstranții care o susțin se adună cu zecile de mii să ceară eliberarea ei. La un moment dat, din greșeală sau din prostie, se trage în mulțime. Cererile se radicalizează și încep confruntările radicale, se dau lupte de stradă. Forțele guvernamentale reușesc prin luptă și snge să pacifice Kievul, dar cu prețul a sute de morți dintre demonstranți. Revolta este înfrântă, dar peste câteva zile izbucnește o confruntare minoră în raioanele de la vest, forțele pro-vestice se mobilizează și reușesc să ocupe sediile simbolurilor puterii. Tot mai mulți ucraineni favorabili orientării spre vest a țării se implică, ceea ce duce la răsturnarea liderilor locali ai regimului de la Kiev. Confruntat cu perspectiva unui război civil, guvernul de la Kiev cere ajutor Rusiei, iar aceasta își trimite trupele. Încep primele cofruntări, când SUA cee retragerea rușilor pentru a lăsa ucrainenilor decizia asupra viitorului lor. Rusia refuză și continuă avansul împotriva rebelilor, ajungând în fața orașului Lvov. Polonia intervine diplomatic, cerând retragerea rușilor pentru a-i cruța pe etnicii polonezi. Rusia refuză și bombardează orașul, în speranța terminării rapide a conflictului, dar ucrainenii provestici rezistă. Imagini cu civili uciși de bombardamente fac înconjurul lumii, cerând intervenția. Polonia presează și concentrează trupe la granița cu Ucraina. Între timp, ca și o posibilă contralovitură, Rusia concentrează trupe la granița cu Țările Baltice și își întărește garnizoana de la Kalinigrad, cu graniță directă cu Polonia. Presați de propria opinia publică, americanii se decid să-i sprijine pe polonezi, cel puțin cu armament și muniție. Șase zile mai târziu, un obuz de artilerie explodează într-o piață centrală din Lvov. Șaizeci de morți, toți civili, inclusiv femei și copii. Imaginile cadavrelor copiilor sfâtecate de explozii fac înconjurul lumii. Opinia publică americană cere o reacție decisvă. Polonezii trec granița ucraineană cu blindatele în față pentru a proteja civilii. Forțele militare ruse se dispun în dipozitiv defensiv contra polonezilor, în timp ce trupele lor din Kalinigrad atacă trecând pe teritoriul polonez. Țările Baltice sunt ocupate rapid de către ruși care continuă înaintarea peste granița poloneză. Între timp, trupele poloneze înaintează spre Lvov…

Vi se pare un scenariu de SF? Nu, poate fi piatra care ar putea declanșa un nou cutremur geopolitic. Dar revenind la expunerea noastră, ce s-ar fi putut întâmpla dacă opinia publică americană era total antipoloneză, dacă majoritatea americanilor ar fi fost convinși că Lvov ete un oraș rusesc care niciodată nu a aparținut Poloniei, că nu există picior de etnic polonez acolo, ci doar ruteni, care în tot decursul istoriei s-au jurat că ei sunt etnici ruși (!). Și că SUA nu ar avea de ce să-i susțină pe polonezi cu materiale și armament, deoarece au mult mai mari probleme cu disputele cu chinezii, de exemplu. Forte ușor s-ar fi ajuns la situația asta doar printr-o masivă campanie de Public Relations (PR) și de o bătălie cîștigatpă pe internet asupra dreptului istoric.  Dacă mâine un american curios dă căutare pe Google “Lvov Polski”, în cazul în care bătălia internetului este pierdută deja de polonezi, va obține pe primele pagini doar dovezi că Lvovul aparține pe drept și pe veci Ucrainei. Și atunci credeți că își va da acceptul pentru trimiterea de soldați, armament și muniții Poloniei, pe care el, ca cetățean american liber o consideră stat agresor?

Dar hai să mergem mai departe și în loc de Polonia să punem România. Care va fi situația, care va fi rezultatul? În cazul unui cutremur geopolitic, credeți că ne vom putea baza pe vreunul dintre vecinii noștri? O recapitulare istorică cred că ar fi benefică și relevantă.

La primul cutremur geopolitic major al secolului XX, am fost singuri împotriva tuturor. Ruși, bulgari, ucraineni, unguri, toți erau împotriva noastră. Până și sârbii, considerați aliați, au profitat și ne-au luat o parte din Banat. Ne-am bătut cu arma în mână, am luptat împotriva rușilor, împotriva ucrainenilor, împotriva ungurilor, și am realizat România Mare. Un aspect uitat în timp, România Mare nu au făcut-o diplomații, ci militarii, respectiv soldații care au ocupat teritoriul cu arma în mână, impunând o stare de fapt în concordanță cu dreptul istoric.  Credeți că dacă Transilvania ar fi fost sub unguri la 1919, data Conferinței de Pace de la Versailles, această conferință ne-ar fi dat-o nouă? Sau dacă ar fi dat vreo rezoluție, și Ardealul ar fi fost sub unguri, ar fi mișcat vreun deget pentru a ne da nouă ceea ce ni se cuvenea, respectiv Ardealul? Oameni buni, România Mare a fost realizată cu sabia și baioneta ostașului român, Ardealul a fost ocupat prin forța armelor, la fel și Basarabia sau Bucovina. De la Paris putea oricine să zică că o regiune aparține unuia sau altuia, atâta timp cât acela nu-și impunea stăpânirea, și impunerea însemna ocuparea militară și stabilirea ordinii. Cea ce este important, am fost singuri împotriva tuturor vecinilor. Și ne-am impus dreptul prin forța baionetelor soldaților români, iar apoi acest drept a fost recunoscut și la Paris. Dar mai întâi l-am câștigat cu arma, apoi ne-a fost recunoscut ca o stare de fapt, bazată pe dreptul istoric.

Al doilea cutremur geopolitic a consființit stăpânirea noastră asupra Transilvaniei numai deoarece a fost ocupată militar și de către armatele noastre. Rușii ne-au luat Basarabia și Bucovina de Nord, le ocupaseră deja militar. Ocupaseră și România, impunându-ne regimul comunist de tristă amintire.La Conferința de Pace nu am fost admiși ca și cobeligeranți deoarece s-au opus rușii, deși contribuția noastră în Vest a fost mai mare decât cea a Franței, fiind a patra aliată ca pondere militară.

La al treilea cutremur geopolitic am fost prea fericiți că am scăpat de comunism ca să ne gândim la altceva. În concluzie, nu am obținut nimic ce nu am luat înainte prin puterea noastră, dar garanția rămânerii în posesie a fost puterea militară, nu bunăvoința vecinilor noștri.Orice război modern nu poate fi declanșat fără o pregătire pshihologică a opiniei publice, dar bătălia pentru opinia publică se desfășoară în fiecare moment în spațiul virtual. Trebuie spus că pe site-urile și forumurile internaționale această dispută se poartă în engleză și este deosebit de complexă. De exemplu, pe un site de istorie, comentatorii  de diferite națiuni vorbeau despre regii Ungariei și s-a ajuns și la Carol Robert de Anjou. Când unul dintre cei ce postau, un român, desigur, a menționat înfrângerea lui la Posada de către Basarab I, ceilalți au contestat veridicitatea informației, spunând că doar a fost atacat și nu învins de către Basarab. După câteva minute bune forumistul nostru a revenit și a postat tradusă în engleză întreaga porțiune din Cronica Pictată de la Viena care se referea la mărimea dezastrului oștirii lui Carol Robert, fapt care a închis gura tuturor. A mai adaugat și părți din Analele lui Duglosz, lucru care i-a cam luat ceva timp numai pentru traducere. Administratorul siteului i-a șters a doua zi comentariul, dar amicul nostru a revenit cu un nou cont și l-a repostat. Uterior, a fost șters din nou, dar a revenit din nou și tot așa câteva zile la rând, arătând adevărul tuturor care au intrat pe acel site. Ori, acest forumist este unul din eroii anonimi neștiuți ai acestui război al internetului. Unul care ar merita să fie decorat. La fel ca și toți cei care postează zi și noapte adevărul, răspund provocărilor și insinuărilor, realizează filmulețe pe youtube despre istoria noastră adevărată și realizările românești, acești eroi minunați, numeroși, discreți și anonimi, neștiuți, merită tot respectul și considerația noastră, deoarece ei sunt în prima linie de apărare a onoarei și integrității României, sunt prima linie în bătălia pentru conștiința opiniei publice internaționale.

În încheiere, tuturor acestor eroi neștiuți eu le aduc un omagiu călduros, mulțumindu-le pentru tot ceea ce fac ei pentru România, pentru noi toți.

Cristian Negrea sursa " ziaristionline.ro"

 






Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 10, 2011, 19:20:22

 " Victor Suvorov - Minciuna instituţionalizată a WW II
la 16:57 - Matt
Victor Suvorov - Spărgătorul de gheaţă


Revin astăzi la recenzia de carte, fără a aduce şi critici de această dată şi o fac cu acest volum fascinant,  revoluţionar prin informaţiile prezentate, cunoscut poate unora dintre dumneavoastră şi care demontează multe dintre miturile WW II (voi folosi acest acronim, din comoditate, pentru al doilea război mondial), dovedind, de fapt, una dintre laturile importante ale conspiraţiei mondiale, ce a condus la această catastrofă, soldată cu 50 - 70 de milioane de victime oficiale; şi tocmai fiindcă sunt oficiale, puteţi amplifica liniştiţi aceste cifre, fiindcă mare parte dintre voi ştiţi deja cât de eficient mint cei ce ne scriu istoria.

La data apariţiei, cartea a provocat o furtună de proteste din partea comunităţii slugoilor cu titluri academice, Suvorov fiind atacat furibund cu orice ocazie. A fost comandată imediat o carte-replică, obedientului autor, deloc rus la origine,  dându-i-se acces imediat şi complet la arhivele militare ruseşti de la Podolsk, fapt unic în istorie.


Volumul, scris într-un stil foarte accesibil şi alert, deschide un ciclu, care continuă cu romanele "Ziua M" şi "Ultima republică", apărute şi la noi la o editură care nu merită a fi menţionată.


Pentru cei care consideră subiectul inactual, ignorând rolul războaielor în strategia Iluminaţilor, reamintesc pe scurt următoarele:


1. Protocoalele Înţelepţilor Sionului, redactate sub directa conducere a unuia dintre cei mai malefici indivizi din istorie, Mayer Amschel Rothschild, prevedeau instaurarea Noii Ordini Mondiale prin trei războaie mondiale şi prin multiple false crize economice, orchestrate de mogulii planetei.


Mai este necesar să vă reamintesc în ce situaţie de criză ne aflăm noi înşine, astăzi? Criză amplificată desigur de împrumuturile aberante contractate de Casa de Orange de la sinistra FMI.


Celor interesaţi de manevrele financiare machiavelice ale FMI şi ale altora ca ei, le recomand o carte scrisă de unul dintre cei pe care îi puteţi urmări în filmul "Zeitgeist Addendum". Cartea o găsiţi accesând acest link : John Perkins - Confesiunile unui asasin economic.


Confirmarea recentă a celor scrise Perkins, o puteţi găsi în accidentul din 10 aprilie 2010, al avionului preşedintelui polonez.


2. Aceleaşi bănci care stau în spatele Rezervei Federale Americane, FMI, Băncii Mondiale şi altor instituţii, la fel de onorabile ca şi Mafia, au finanţat intensiv experimentul sovietic de la 1917 şi ascensiunea fascistă, mai întâi în Italia şi apoi în Germania.


Aceste bănci au fost dintotdeauna "mici" afaceri de familie pentru: Rothschild, Schiff, Warburg, Rockefeller şi de ce nu, Bush. Union Banking Corporation, al cărei director era Prescott Bush, bunicul incultului fost preşedinte al SUA, George W. Bush, a finanţat din plin tabăra nazistă, chiar şi în timpul războiului,


Revenind la carte, notabil este faptul că Suvorov nu foloseşte documente din arhivele militare sovietice, germane sau aliate, care ar fi inaccesibile cititorului şi deci imposibil de verificat, ci foloseşte citate extrase exclusiv din documentele publice: ziare, memorii ale militarilor şi politicienilor sovietici ş.a.m.d


Autorul face o analiză minuţioasă a desfăşurării de luptă, a tehnicii militare şi a pregătirilor din spatele frontului, demonstrând aproape fără putinţă de tăgadă rolul URSS de "sponsor" al lui Hitler şi de adevărat instigator al WW II, contrar minciunii oficiale a invaziei din Polonia, pe care, de fapt, Germania şi URSS au atacat-o în comun, la diferenţă de câteva zile (dar numai Germaniei i s-a declarat război).


Veţi fi uimiţi să constataţi cât de avansată era de fapt tehnica militară sovietică, la 22 iunie 1941, din nou contrar variantelor oficiale şi care a a fost motivul real al paraliziei strategilor sovietici în primele zile de război.


Marea majoritate a istoricilor consideră că mai întâi Stalin s-a hotărât să semneze un tratat de pace cu Hitler şi mult mai tîrziu s-a gândit să-l atace.


Complet fals... în aceeaşi zi, 19 august 1939, sovietul suprem (a se citi Stalin) a hotărât pe de o parte semnarea tratatului Ribbentrop-Molotov iar pe de altă parte, a dat ordinul de mobilizare secretă generală împotriva Germaniei, care însemna de fapt începerea războiului.


Mă opresc aici cu dezvăluirile, fiindcă nu vreau să vă răpesc bucuria lecturii.

PS. Cu mulţi ani în urmă, student fiind, am ajuns împreună cu grupa de la facultate, la Muzeul PCR unde nu se intra chiar uşor, deşi i se spunea muzeu. Doar eu şi un alt coleg, pasionat de istorie şi el, am rămas blocaţi lângă un perete, ocupat integral de o uriaşă hartă de operaţiuni, pe care figurau mişcările de trupe germane pe teritoriul polonez, începând cu 01 septembrie 1939. Ce ne şocase, era prezenţa trupelor sovietice pe teatrul de operaţiuni, începând cu data de 17 septembrie şi declanşarea acţiunilor de luptă, contra trupelor poloneze, începând cu data de 19 septembrie. Perplexitatea noastră l-a făcut pe ghid, care ne crezuse "de-ai casei" să ne dea lămuriri suplimentare, într-o problemă necunoscută nouă până atunci şi care nu ştiu dacă figurează astăzi în vreun "manual de istorie". Privită din această pespectivă, rezistenţa trupelor poloneze, de aproape 4 săptămâni, atacate fiind pe două fronturi, poate fi considerată mai mult decât eroică.

PPS. Link-urile postate iniţial, pentru volumele "Spărgătorul de gheaţă" şi "Ziua M" au devenit între timp inoperante, volumele fiind eliminate de pe www.scribd.com la protestul Editurii Polirom Iaşi, care ţine la cota ei de profit. Fiindcă nu cred în coincidenţe, voi evita pe viitor să mai amintesc numele aceste edituri "umaniste." Dar am găsit altele.

Victor Suvorov - Spărgătorul de gheaţă

Victor Suvorov - Ziua M
S-ar putea să îţi placă şi:

Dezastrul irakian - Imperiul american în acţiune
Un geniu sacrificat - Ioan Petru Culianu
Asasinarea fizică şi socială a lui Eminescu
Imperiul american - Plaga "democratică" a planetei LinkWithin


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 18, 2011, 20:41:05

 " Dupa ce CIA a capatat arhivele si fisele de personal naziste, ea a devenit astfel beneficiara unei mosteniri fascinante, dar greu de gestionat. Un mare prelat din Biserica Anglicana mi-a spus odata ca dupa ce Aliatii au descoperit natura multidimensionala a relicvelor naziste, ei au ramas socati. S-a luat decizia ca cercetarile în domeniul paranormalului sa continue, dar cu evitarea completa a acestui subiect în timpul proceselor pentru crime de razboi.


Desi nazistii au fost cu adevarat o grupare odioasa, multi oameni vor ramâne surprinsi sa afle ca cei care au pus bazele partidului nazist au pornit de la niste convingeri religioase si spirituale. Întreaga poveste, dar si dezintegrarea ulterioara a imperiului nazist, este legata de unul din cele mai influente personaje din istoria celui de-al Treilea Reich, din pacate foarte putin cunoscut astazi: Karl Haushofer[1].


Desi numele sau apare frecvent în cartile despre nazisti, acestea nu ofera prea multe informatii referitoare la Karl Haushofer. În mod interesant, biografia sa este în general omisa de cartile de istorie. Se stie doar ca a fost un ocultist, bun cunoscator al unor limbi precum rusa, engleza, franceza, sanscrita si japoneza. Se spune chiar ca ar fi vorbit inclusiv chineza si tibetana.


La începutul secolului Haushofer a fost atasat militar la Tokyo, iar abilitatile sale lingvistice l-au ajutat sa puna bazele viitoarei Axe. În plus, a petrecut o lunga perioada în Tibet, unde a devenit membru al preotimii Bon.


Cunoscuti si sub numele de Mantalele Galbene[2] din Tibet, comunitatea Bon reprezenta o religie samanista ce a precedat aparitia budismului tibetan, fiind considerata a fi sursa tuturor religiilor tibetane. Fiind cel mai înalt nod energetic de pe planeta pamânt, Tibetul este considerat un punct de acces esential în reteaua morfogenetica planetara[3].


Haushofer a avut si o cariera militara deosebita. Capacitatea sa profetica ca general a ramas legendara în timpul Primului Razboi Mondial, ajutându-l sa câstige în lupta. În timp ce îsi comanda trupele pe front nu a fost ranit niciodata si a reusit sa îsi desfasoare soldatii cu o precizie remarcabila în mijlocul celor mai haotice situatii.


A fost un militar extrem de decorat si foarte admirat. Rudolph Hess, cel care avea sa devina fuhrer adjunct al partidului nazist, a servit sub generalul Haushofer si a fost foarte impresionat de geniul acestuia.


Dupa Primul Razboi Mondial, Haushofer a început sa puna în practica directivele primite în Tibet (pe cale spirituala sau naturala). El a adunat alti ocultisti si oameni influenti, înfiintând doua societati: Societatea Thule si Societatea Vril.


Societatea Thule a fost numita astfel dupa numele tinutului mitologic al Hiperboreei, despre care se spune ca ar fi existat la Polul Nord sau în apropierea acestuia. Thule a fost capitala acestuia si pamântul natal al rasei ariene. În mitologia greaca, zeul Apollo a fost un hiperborean care l-a ucis pe Pithon, un sarpe urias, si a înfiintat Oracolul de la Delphi.


Pythia a fost marea preoteasa a acestuia. Se crede chiar ca Pitagora însusi (o alta mare figura legata de scolile misterelor) a învatat la scoala hiperboreanului Apollo sau ca a fost o încarnare a acestuia. Pitagora a ramas vestit pentru învataturile sale prin care îsi ajuta adeptii sa evolueze cu ajutorul principiilor geometriei sacre.


Societatea Thule avea la baza o mostenire spirituala foarte bogata. Nu se stie exact ce cunostinte erau predate în cadrul ei, dar este greu de crezut ca membrii ei erau o simpla adunatura de fanatici arieni, asa cum sunt prezentati caricatural în anumite carti. Este cert însa ca i-au manipulat cu multa pricepere pe adevaratii fanatici arieni, folosindu-se de mitul arian pentru a-si atinge scopurile.


Societatea Thule avea doua ramuri distincte. Una era ramura ezoterica, condusa de Rudolph Steiner, un faimos ocultist si om de stiinta. Steiner era artist si un om minunat, care ar fi putut crea o întreaga Renastere, daca ar fi avut posibilitatea.


Cealalta ramura a Societatii Thule era exoterica si era alcatuita îndeosebi din industriasi, bancheri si sustinatori de tipul Camasilor Brune din perioada de început a nazismului. La scurt timp, Hitler a fost ales ca sef al ramurii exoterice, dupa care a renuntat la influenta lui Steiner, pe care l-a alungat literalmente din tara.


Simultan cu Societatea Thule, Haushofer a creat si Societatea Vril, preocupata de restabilirea stravechii culturi a atlantilor si de corectarea greselilor facute în vremea acestora. Cuvântul vril înseamna energie psihica. Haushofer a apelat la serviciile a doi mediumi profesionisti, care tineau lecturi si care au sfârsit prin a stabili un contact cu extraterestrii, care au acceptat sa le împartaseasca din secretele lor tehnologice.. (de fapt este vorba despre die vrilerinnen mai ales de Maria Orsic-nota mea) continuare..."


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 22, 2011, 18:17:10

 « — Am putea sugera şi un larg consens naţional în privinţa unei strategii de relansare economică durabilă. Să încercăm – cu acceptul, fie el şi impus, al clasei politice profitoare – o renaţionalizare sui-generis a tot ce şi-a însuşit prin fraudă, prin subminarea economică a statului. Chiar să li se stingă cauzele penale celor care restituie prejudiciile create…
— Soluţia Putin ?!
— Nu. Este un remediu universal, folosit atunci când ţara şi po­porul nu mai pot suporta. Doar nu trebuie să cădem în prăpastie…
— Înţeleg, dar sunt sceptic. Anglia, Franţa, Germania, Italia şi alte ţări au experienţe interesante în etatizări şi reprivatizări… Chiar şi S.U.A. în materie de intervenţie a statului. Ce să mai vorbim de ţările scandinave, de Japonia, de Coreea de Sud… În toate acele ţări, când s-au luat asemenea măsuri, exista o conştiinţă economică naţională foarte puternică. Marile companii private erau considerate simboluri ale ţării. Trebuie să învăţăm să aplicăm asemenea măsuri.
— Noi nu suntem ei. Nu vreau să cred în utopii pe termen lung, ci în soluţii pragmatice pe termen scurt şi mediu. Dacă v-aţi gândit deja la ceea ce am să-ţi spun mai departe, foarte bine. Dacă nu, luaţi ca ipoteză de lucru, cu riscul de a fi acuzaţi de orice, faptul că în România există azi o pleiadă de businessmeni realizaţi exclusiv pe seama politicii şi a demnităţilor publice, ceea ce este împotriva firii. Nu te îmbogăţeşti făcând politică, ci intri în politică după ce eşti suficient de bogat ca să te poţi dedica exclusiv propăşirii economice şi spirituale a poporului, fără a mai avea grija propriei chiverniseli. Politicienii români însă debutează săraci. Începând prin a-şi cumpăra pe datorie locul eligibil în colegiu, pentru ca apoi, preţ de unul sau mai multe mandate, să restituie ce li se pretinde, dar şi să pună deoparte. Demnităţile ministeriale se cumpără pe bani grei. Banii se dau cash, dar vin tot din „subvenţii şi donaţii“. Alte obligaţii ! Liderii de partide se îmbogăţesc cu milioane de euro după fiecare campanie electorală. S-a creat astfel în România o clasă a marionetelor poli­tice. Una amorală, insidioasă, periculoasă, în frăţietate cu înalta criminalitate politică şi cu mafia transnaţională. Consecinţa nefastă este aceea că noi nu avem un Parlament al naţiunii, ci o jucărie politică în mâna câtorva clanuri de spoliatori. Cum aceste clanuri dictează în Parlament, sunt re­pre­zentate în guvern şi controlează corupţia autorităţilor, războiul împotriva lor nu mai poate fi dus cu legea în mână, ci cu forţa. Numai mâna forte a preşedintelui României, susţinut de partea incoruptibilă a comunităţii naţionale a serviciilor secrete, a finanţelor, justiţiei şi poliţiei, ar putea pune în aplicare ceea ce cred că gândiţi. Dacă preşedintele nu o va face, atunci ar putea să confere prerogative speciale de acţiune responsabililor execu­tivi ai securităţii naţionale.
— Cred că devine interesant. Dar partea practică ?
— Implicarea unor membri ai tuturor guvernelor, a unor şefi de agenţii guvernamentale, preşedinţi de consilii judeţene, primari ai ma­rilor oraşe, parlamentari, importante persoane publice în acte de mare corupţie, în complicitate cu îmbogăţiţii peste noapte din privatizări frauduloase, din afaceri cu statul ori din oferta directă de contracte în condiţii înrobitoare, de nesuportat, a devenit de ani buni un fapt de notorietate internaţională. Justiţia nu va finaliza nimic. De ce ? Cu inteligenţa lor diabolică, sforarii marionetelor parlamentare şi ai guvernului au avut grijă să creeze un la­birint al fărădelegii, de pe urma căruia a apărut o castă a avocaţilor „de top“, care au foarte puţine sau nimic în comun cu adevărul şi dreptatea. Justiţia nu va recupera prejudiciile de ordinul sutelor de miliarde de euro care s-au transferat, printr-un simulacru de legalitate ori prin jaf şi tâlhării făţişe, în conturi personale. Aceste conturi sunt cunoscute şi toate opera­ţiunile care se efectuează în ele sunt monitorizate electronic de reţeaua informatică integrată a comunităţii internaţionale a serviciilor speciale par­ticipante la combaterea criminalităţii financiare. Aceste conturi pot fi ori­când blocate, după ultimele reglementări internaţionale, la cererea oricărei autorităţi naţionale competente. Există însă un impediment : câtă vreme nu dispare prezumţia caracterului licit al dobândirii averii, mobile sau imo­bile, aceasta este intangibilă. Dacă este blocată ori asigurată sub sechestru, faptul nu produce nimic şi nu foloseşte nimănui.
— Şi care este soluţia ?
— Avem câteva mari cupluri de viitori redutabili investitori strategici autohtoni. Şi-au demonstrat deja talentul şi desăvârşita artă de a face miliarde pentru ei fie conducând guvernul sau nişte ministere, fie ca sponsori ori clienţi politici ai puterii. De exemplu, la social-democraţi, mari „apărători ai maselor largi“, aflaţi acum în oprimata opoziţie, îi avem pe talentatul fost prim-ministru Adrian Năstase şi pe al său ministru al Transporturilor, Miron Mitrea, secondaţi de tandemurile Hrebenciuc & Mihăilescu, Petrache & Bitner, Necolaiciuc & Burci, şi lista poate continua… A, foarte multă lume ar vrea să ştie cum şi-a acoperit Virgil Măgureanu et comp. imensa avere agonisită în anii de aur ai regimului Iliescu. Din partea liberalilor, sunt de neratat Patriciu & Tăriceanu, Ru­şanu & Fenechiu, plus cei retraşi dar activi sub acoperirea generoasă a unor multinaţionale. Din tabăra actualei puteri, să auzim numai de bine de la Berceanu & Videanu, Oprea & Vlădescu şi cei ce vor apărea în epi­soa­dele viitoare ale telejustiţiei naţionale. Nu trebuie omişi nici genera­lii na­babi de prin logistica securităţii şi apărării naţionale, unii cu permanenta spaimă de a nu-şi putea spăla metrii cubi de cash. Căci ei aşa au lucrat. Numai cash. Exemplul lor i-a molipsit şi pe alţii. Iar noi, nedume­riţi, ne întrebăm : „Unde sunt banii ?!“
Cei menţionaţi şi alţii asemenea lor pot fi grupaţi în loturi de in­vestitori specializaţi în autostrăzi, în infrastructură feroviară şi material rulant, în reabilitarea reţelelor medicale şi a industriei farmaceutice, a irigaţiilor, transporturilor aeriene, a reţelei de şcoli etc. Ar asigura întoar­cerea banilor de unde au plecat şi ar dezvolta oportunităţi de afaceri profitabile pentru ei şi pentru societate.
— Cu ce resurse ?!
— Domnul meu, conturile lor sunt garanţii foarte solide pentru a obţine credite numai bune de investit. Statul le concesionează afacerea pe 49 sau 99 de ani, în raport cu valoarea investiţiei şi cu termenul de realizare. Ei vor câştiga din exploatarea concesiunii, banca are garanţii şi toată lumea va fi mulţumită ! După exemplul lor, toţi cei ce aduc astfel de servicii ţării lor vor putea fi cei mai onorabili cetăţeni şi mari patrioţi, având un loc de drept în Panteonul Naţiunii.
— Şi dacă nu vor accepta ?
— Nu vor prefera alternativa ! »
sursa : ziaristionline.ro

 ?"
Unul din Capii mafiei este liber 18:19 | 22 SeptembrieSONDORUL“Capo di tutti capi” este si LUCA LIVIU care are mentiuni in cazierul judiciar facute inainte de a merge la IPG Ploiesti. Fara a fi mare specialist in psihologie sau psihiatrie la o prima intilnire din discutii poati realiza ca LUCA LIVIU este un CLEPTOMAN impatimit. Acest excroc de talie mondiala a folosit functia de LIDER SINDICAL, castigata prin siretlicuri, santaj si amenintari, drept paravan ...Mai multRăspunde
“Capo di tutti capi” este si LUCA LIVIU care are mentiuni in cazierul judiciar facute inainte de a merge la IPG Ploiesti. Fara a fi mare specialist in psihologie sau psihiatrie la o prima intilnire din discutii poati realiza ca LUCA LIVIU este un CLEPTOMAN impatimit. Acest excroc de talie mondiala a folosit functia de LIDER SINDICAL, castigata prin siretlicuri, santaj si amenintari, drept paravan pentru a putea FURA din PLIN din AVUTIA NATIONALA(drept urmare are cea mai mare avere din lume realizata din golanii sindicale amestecate cu cele politice): - A furat cu fostii ministrii ai petrolului de dupa 1990 prin virarea unor sume fabuloase in conturile Federatiei Sindicatelor din Petrol si a unor persoane dubioase din exteriorul tarii.
- A furat cel mai mult cu fostul sef al Regiei Petrolului POPA ION pe care l-a adus din Italia unde acesta se perfectiona in structurile Mafiei. Ion Popa a fost directorul general al Regiei Autonome a Petrolului in perioada 1992-1997. Prin H.G. semnata ca fraierul de VICTOR CIORBEA s-a dispus ca in evidentele contabile ale R.A.Petrolului costul titeiului sa se aprecieze ca pe plan mondial in dolari/baril. Incepand cu acest procedeu s-a FURAT cel mai mult deoarece surplusul artificial obtinut a fost praduit in diferite moduri grosolane in DETRIMENTUL DEZVOLTARII sau RETEHNOLOGIZARII industriei extractive si de prelucrare a titeiului. - Pentru a aduce “TURMA IN CASA LUPULUI” Infractorul LUCA LIVIU a inscris R.A.Petrolului la Registru Comertului din PLOIESTI cu nr. J29/864/1997.
- Infractorul LUCA LIVIU a furat in complicitate cu Dan Ioan Popescu, Dinu Patriciu, etc. - Complicitatea lui LUCA LIVIU cu VANTU a pornit consistent de la afacerea FNI cand Luca a ridicat ilegal sume imense ajutat si de CUSCRUL sau fost sef SRI Prahova Gheorghe Dumitrache alt puscariabil bagat in afaceri ilegale judetene(PH) si nu numai. - Iar acum LUCA LIVIU nu este unde-i locul adica la PUSCARIE pentru ca este aparat de ROBERTA ANASTASE, combinatii despre care se pot spune multe adevaruri penibile.RestrangeRăspunde     
Nume: * E-mail:Titlu: * Comentariu: *
Campurile marcate cu * sunt obligatorii!Comentariile dumneavoastră necesită aprobarea unui moderator.
Mesajele ce conţin expresii licenţioase, atacuri la persoană, instigă la ură, rasism, xenofobie sau homofobie, ori aduc atingere altor persoane vor fi editate sau şterse.
Comentariile trebuie să facă referire la subiectul articolului.





















Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 23, 2011, 17:23:15

 " http://danielroxin.blogspot.com/2011/09/halucinanta-incompetenta-si-tradare.html


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 24, 2011, 11:28:43
http://search.yahoo.com/r/_ylt=A0oG7mRkon1OcVIAZZZXNyoA;_ylu=X3oDMTE1MnA0aGM0BHNlYwNzcgRwb3MDMgRjb2xvA2FjMgR2dGlkA1NNRTA1OV8yMjU-/SIG=12jgpd855/EXP=1316885220/**http%3a//www.scribd.com/doc/3833228/Ion-Iliescu-Biografia-Secreta


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 26, 2011, 16:33:22

 " http://ide4ortodox.blogspot.com/2011/04/nazismul-partea-1-religia-nazismului.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Octombrie 02, 2011, 10:07:00
Mircea VulcănescuDe la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mircea Vulcănescu
 
Naștere 3 martie 1904
București
Deces 28 octombrie 1952
Aiud
Profesie economist, sociolog, filozof, scriitor, publicist, teolog, pedagog
Naționalitate român
modifică 

Mircea Vulcănescu (3 martie 1904 București - 28 octombrie 1952 Aiud) a fost un filosof, sociolog, economist și profesor de etică român.

[modificare] BiografieS-a născut pe 3 martie 1904, la București, în familia unui inspector financiar. Clasele primare le-a absolvit în Capitală, gimnaziul la Iași și Tecuci (fiind refugiat în timpul ocupației germane), iar liceul l-a urmat la Galați și București. De foarte tînăr și-a descoperit dexterități de activist social: la 12 ani a devenit cercetaș, iar la 16 s-a înscris în societatea culturală "Înfrățirea românească". Din adolescență a scris poezii și eseuri ("Conștiința națională la români", ”Cine e poetul românismului”).

În 1921 s-a înscris la Facultatea de Filosofie și Litere și la Facultatea de Drept din București. A fost un membru remarcabil al Asociației Studenților Creștini din România (ASCR). În anul universitar 1923 - 1924 și-a satisfăcut stagiul militar, ca voluntar, la școala militară de geniu din București, unde a obținut gradul de sublocotenent.

În timpul studenției a scris mai multe lucrări filosofice: Cercetări asupra cunoștinței, Introducere în fenomenologia teoriei cunoștinței, Misticismul și teoria cunoștinței. A proiectat Sistemul meu filosofic: existențialismul. A publicat mai mult articole în Buletinul ASCR. Și a crescut sub influența profesorilor săi Dimitrie Gusti și Nae Ionescu.

În 1925, și-a luat licențele în Filosofie și în Drept. În primăvara aceluiași an a participat la campania monografică organizată de Dimitrie Gusti în satul Goicea Mare (din 1968, component al comunei Goicea), județul Dolj. Tot atunci s-a căsătorit cu Anina Rădulescu-Pogoneanu, o colegă de facultate.

Începînd cu toamna lui 1925, Mircea Vulcănescu a făcut studii de specializare la Paris, intenționînd să-și dea un doctorat în drept și altul în sociologie. Vremurile nu i-au permis să-și definitiveze studiile.

În iarna lui 1927, a început colaborarea la Gândirea. A continuat să aibă o vie activitate în cercurile cultural-religioase la Paris, unde a conferențiat în repetate rînduri. În octombrie 1928, a început să colaboreze la Cuvântul, unde va scrie pînă la suspendarea ziarului în 1933. În anul universitar 1929 - 1930, a fost asistent onorific la catedra profesorului Dimitrie Gusti. Apoi, a fost profesor de economie politică și științe juridice la Școala de Asistență Socială, pînă în 1935. S-a despărțit de soția sa, Anina Rădulescu-Pogoneanu.

Pe 27 aprilie 1930 s-a căsătorit cu Margareta Ioana Niculescu, o altă fostă colegă de facultate, profesoară de liceu. Între timp, a publicat articole pe teme religioase, eseuri filosofice și texte de economie politică; a mers în campaniile monografice organizate de profesorul D. Gusti; a conferențiat cu diverse ocazii și a participat la emisiunea ”Universitatea Radio” de la Radiodifuziunea Română.

Pe 13 octombrie 1931 a ieșit în public asociația culturală ”Criterion”, la simpozioanele căreia Vulcănescu a susținut comunicări. A colaborat la Viața Universitară, Realitatea ilustrată, Ultima oră, Pan, Azi, Prezentul, Criterion, Convorbiri literare, Izvoare de filosofie, Index, Dreapta, Floare de Foc, Familia, Cuvîntul studențesc, Gînd românesc, Ideea Românească, Excelsior, de multe ori sub pseudonim. Din iunie 1935, a deținut funcția de director general al Vămilor pînă în septembrie ’37, cînd a fost demis după ce a descoperit contrabanda cu băuturi și țigări făcută de Eduard Mirto, fost ministru al Comunicațiilor. Totuși, a fost numit director al Datoriei Publice în Ministerul de Finanțe. În acei ani a călătorit intens pentru interesele statului român în mai multe capitale europene. În anii următori, a ocupat de asemenea poziții importante în administrația națională: 1940 - 1941, director la Casei Autonome de Finanțare și Amortizare și președinte al Casei Autonome a Fondului Apărării naționale, pentru ca din 27 ianuarie 1941 să fie subsecretar de stat la Finanțe, pînă la 23 august 1944. În această perioadă, a fost asistent onorific la catedra de Sociologie a profesorului Dimitrie Gusti. Regele Carol al II-lea și ulterior regele Mihai I i-au conferit distincții și mari ordine naționale, în semn de recunoaștere pentru serviciile aduse statului român.

Orator de mare forță, a conferențiat cu pasiune și persuasiune pe subiecte diferite, de la satul românesc la dimensiunea românească a existenței. Mircea Vulcănescu a deținut funcția de Subsecretar de Stat la Ministerul de Finanțe în guvernul Ion Antonescu, în perioada 27 ianuarie 1941 - 23 august 1944.[1]

Unul dintre cei mai tenace negociatori ai României cu cel de-al Treilea Reich, Mircea Vulcănescu a reușit, între 1941 și 1944, să obțină pentru Banca Națională a României 8 vagoane de aur (confiscate de URSS imediat după 23 august 1944) și înzestrarea cu echipament militar german nou Armata a 4-a, etc. (Vezi M. Vulcănescu, "Ultimul Cuvânt",Humanitas, 1992, pp.15-16 și passim, în special de la p.68).

După lovitura de stat din 23 august ’44, a revenit pe postul de șef al Datoriei Publice, unde a rămas pînă pe 30 august 1946, cînd a fost arestat în lotul al doilea al foștilor membri ai guvernului Antonescu, calificați drept ”criminali de război”.

La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temniță grea. Judecarea recursului s-a prelungit pînă în ianuarie 1948, cînd instanța a menținut pedeapsa din ’46.

Închis la Aiud, alături de majoritatea elitei românești, Mircea Vulcănescu a ținut o serie de conferințe considerate subversive de torționari, pentru că le menținea oamenilor moralul. A fost izolat, la fel ca alți 12 bărbați din celula sa, în hrubele secției 1. Acolo au fost dezbrăcați în pielea goală și lăsați într-un frig cumplit, neavînd paturi sau scaune pe care să șadă. Epuizat, unul dintre deținuți a căzut din picioare după cîteva ore. Vulcănescu s-a așezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborît, salvîndu-i viața. Filosoful a murit însă pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămîni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani și a lăsat un îndemn: "Să nu ne răzbunați!".

Casa în care a locuit se găsește pe strada Popa Soare, la nr. 16 A.

[modificare] Principalele publicații ale lui VulcănescuTeoria și sociologia vieții economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat (1932)
În ceasul al 11-lea (1932)
Cele două Românii (1932)
Gospodăria țărănească și cooperația (1933)
& als, D. Gusti și școala sociologică de la București, București, Institutul Social Român, 1937;
Războiul pentru întregirea neamului (1938)
Înfățișarea socială a două județe (1938)
Dimensiunea românească a existenței (1943)
Către ființa spiritualității românești, București, Editura Eminescu, 1996;
Bunul Dumnezeu cotidian: studii despre religie, ed. Marin Diaconu, București, Humanitas, 2004;
Chipuri spirituale. Prolegomene sociologice, ed. Marin Diaconu, București, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, 2005.
" sursa Wikipendia[/color][/b]
  " 


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: vamesu_2 din Octombrie 06, 2011, 15:20:25
        Ceva intresant....


     


    Secrete dezvaluiteO confesiune despre colaborarea preşedintelui T. Băsescu cu Securitatea:
"Am fost legătura superioară a ofiţerului special Traian Băsescu"
 
Călătorind cu treburi prin judeţele patriei, am avut prilejul să-i cunosc pe doi dintre ofiţerii structurii speciale de informaţii care l-au avut în legătură operativă secretă, cu "aprobare de partid", pe cetăţeanul Traian Băsescu.
Am ţinut să fac această ultimă precizare fiindcă membrii Partidului Comunist nu puteau fi recrutaţi ca informatori, dar puteau primi sarcină politică "să sprijine organele securităţii statului pentru apărarea cuceririlor revoluţionare ale poporului muncitor, împotriva uneltirilor cercurilor imperialiste şi ale agenturilor acestora".
Cu vădită curioziate, i-am întrebat dacă au mai avut prilejul să-şi întâlnească preţiosul colaborator după ce ni l-am ales preşedinte. Unul mi-a răspuns afirmativ, celălalt s-a eschivat cu o grimasă plină de subînţelesuri. Cum a fost revederea? L-am întrebat pe fostul combatant al contrainformaţiilor externe, cel care mi-a confirmat că s-a văzut cu preşedintele, pe la începutul primului său mandat. Cam inconfortabilă, a fost răspunsul. De cum am fost faţă în faţă, Traian Băsescu şi-a intrat în rolul şi poziţia anterioare faţă de mine şi m-am simţit foarte jenat. Chiar l-am făcut atent: "Ce dracu', acum sunteţi preşedintele României, eu nu mai sunt ce-am fost şi nu m-aţi chemat la o întâlnire, ca pe vremuri".
Altceva, însă, m-a pus pe gânduri. Ambii ofiţeri mi-au spus că ei nu l-au votat pe Traian Băsescu. Şi nu l-au votat fiindcă ştiau ce-i poate pielea. Nu au dorit să aducă în discuţie prea multe fapte din trecutul colaborării sale, mult mai complexe decât s-ar crede, cu Securitatea. Au ţinut, în schimb, să-mi recomande portretizarea vitriolantă pe care Ştefan Nicolau, fost director general al Televiziunii Române, i-a făcut-o preşedintelui. Am căutat-o şi am găsit cea mai profundă şi expresivă "fişă de evaluare caracterială şi comportamentală" a cetăţeanului-preşedinte.
"Traian Băsescu nu a fost niciodată un personaj dedublat, nu a fost dr. Jekyll şi mr. Hyde ai politicii româneşti. A fost, simplu, farsorul cel mai seducător, pentru că întruchipează deopotrivă mitocănia şi şmecheria periferiei. Te minte cu neruşinare, făcându-te între timp la buzunar, fără să i se mişte vreun muşchi pe faţă. Devine expresiv ca un cioclu doar când anunţă o nouă tragedie pentru români sau când, asemenea unui clovn hâd, îl apucă hăhăitul spasmodic la auzul propriei glume grosolane. După ce ai avut de-a face cu el, eşti mai sărac şi mai umilit. Cum periferia domină numeric centrul, plus trădarea intelectualilor care au validat mişeleşte „un pseudo-Cezar care de fapt e însuşi Mamona", s-a creat premisa recunoaşterii populare într-o democraţie de tip Vacanţa Mare. La suprafaţă - manelismul politic Traian Băsescu cu şpriţ şi dansuri din buric, dedesubt - bani mulţi şi putere ameţitoare.
Fiind un rău viguros, Traian Băsescu a fost revelatorul trădărilor, meschinăriilor şi neputinţelor româneşti. Răscolind murdăria din subsolurile societăţii, a favorizat aducerea la suprafaţă a mizeriilor şi a făcut purulente bubele ascunse. Pare a fi şi singurul beneficiu care va rămâne după el. Preşedintele-jucător a fost şi rămâne doar un preşedinte-impostor pus pe harţă şi jaf şi care din joacă a falimentat o ţară, a flămânzit un popor. A jucat destinul ţării la ruleta istoriei personale, mizând totul pe blond. Crimele sale sunt cu premeditare, chiar dacă lasă să se-nţeleagă că ştie ce spune, dar habar n-are ce face. Disipează vinovăţia democratizând eroarea şi proasta guvernare, cu scopul de a arunca propria culpă în cârca unei conduceri colective reprezentate de Guvern şi de Parlament, la modul general, de clasa politică manipulată de moguli.
După modelul preşedintelui, guvernarea a prefăcut minciuna, nedreptatea şi jaful în principii călăuzitoare. Devenit captiv camarilei lui Traian Băsescu, statul român şi-a modificat personalitatea şi comportamentul după chipul strâmb al stăpânului. Vedem un Cotroceni în permanent delir, la Palatul Victoria, un Gâgă întors cu cheia, iar pe intelectualii de serviciu ai puterii cum se chinuie să-şi ridice propriile statui la televiziunea publică. Spectacol sinistru al unei puteri monstruoase şi caraghioase în acelaşi timp. Totodată, cei care nu s-au lăsat mânjiţi cu portocaliu nu reuşesc decât să supravieţuiască. Aşa a ajuns pesimistul să spună „Mai rău nu se poate!", iar optimistul să-i răspundă „Ba se poate!"
Până de curând n-am putut să-mi explic ce i-a împins pe români, în urmă cu un veac şi jumătate, să aducă şi să accepte un domn străin. Experienţa trăită în epoca Băsescu mă face să cred că atunci, ca şi acum, au fost suficiente motive. Doar că acum, altfel decât atunci, domnitorii nu se mai importă. Este suficientă binecuvântarea ce-o primeşte cel care se-nchină in directia din care bate vantul, pentru a ajunge vătaf peste feuda românească.
Băsescu e o pacoste pentru România, s-au lămurit cei mai mulţi.Problema e cine vine după? Are cine să-l înlocuiască, există un lider credibil şi capabil de a guverna altfel? În pofida faptului că Traian Băsescu a coborât standardul de preşedinte atât de jos, încât cetăţeanul s-ar mulţumi cu oricine numai să se vadă scăpat de pacostea hăhăitoare, nici un nume-alternativă nu stârneşte cu adevărat entuziasmul. Asta îi dă posibilitatea lui Traian Băsescu să-şi pregătească succesorul în care se va reîncarna. Cu banii strânşi din furăciuni, cu serviciile Serviciilor şi sprijinul retelelor criminalitatii transnationale, românii vor fi determinaţi să aleagă iarăşi răul cel mai mic, bucurându-se că trăiesc în democraţie, proslăvind economia de piaţă. Abia după alegeri vor constata că „răul cel mai mic" creşte uluitor de repede."
O primă reflecţie, care s-a impus de la sine: ce destin tragic i-a fost dat poporului pe care îl conduce, dacă ţinem seama cât de rapid şi exponenţial s-a autoclonat Traian Băsescu în maimuţele clasei politice româneşti.
A doua reflecţie, absolut necesară: cum putea să se manifeste un astfel de caracter şi personalitate în ipostaza de colaborator al Securităţii? Câte ceva s-a mai aflat şi se ştie că vocaţia sa spre delaţiune nu avea egal în Compania Navrom, iar dorinţa de a face rău, de a provoca şi înscena crea mari îngrijorări şi rezerve ofiţerilor care l-au avut în legatură. Sursa "Piratul" a fost foarte prolifică.
A treia reflecţie, corolar al anterioarelor: ce putea să facă un astfel de personaj malefic, ştiindu-se sub o puternică protecţie secretă a Securităţii?
Găsim răspunsul în prezentul nostru şi în mărturia ofiţerului care s-a simţit îndatorat să-i spună lui Băsescu să se comporte ca un preşedinte, nu ca un informator.
Cum a fost verificat candidatul la preşedinţia României, Traian Băsescu, sub aspectul colaborării cu Securitatea?
La 19 noiembrie 2004, Gheorghe Onişoru, preşedintele Colegiului CNSAS, s-a deplasat la Arhivele Ministerului Apărării Naţionale din Piteşti, unde a studiat, în original, documentul "U.M. 02510 Mangalia, Serviciul 1 Jurnal pntru reteaua informativa 1972-1980" . Din pagina 65, poziţia 3990 a extras următoarele date:
 
Numele si prenumele: BASESCU TRAIAN
 
Categoria: colaborator
Denumirea U.M. sau ofiterul care a efectuat recrutarea: Lt.col. TUDOR GHEORHE
Semnatura de primire a copertilor doarului de colaborator sau numarul adresei de expediere: Borderou nr.001744/ 09.11.73
Data incetarii legaturii: 27.09.76
Data clasarii la arhiva/ predarii la alta unitate: Transferat la Inspectoratul Judetean Constanta – Securitate, cu adresa nr. 00151392/29.09.1976
În etapa următoare, CNSAS a solicitat Serviciului Român de Informaţii Dosarul Fond Retea privind pe Basescu Traian.
Generalul Sorin-Marius Brateanu, şeful Secretariatului General al SRI (unitatea deţinătoare a arhivelor Securităţii), l-a convocat la "un drink" pe Gheorghe Onişoru şi i-a dat spre studiu dosarul de colaborator al numitului Băsescu Traian, după care, de comun acord, au încheiat şi semnat actul de clasificarea dosarului ca fiind de interes pentru securitatea naţională. Apoi, generalul a semnat şi a trimis la CNSAS adresa prin care comunica: "Basescu Traian nu este cunoscut in evidentele S.R.I.".
Dar în alte evidenţe? În ianuarie 1990, când s-a percheziţionat seiful şefului Centrului de Informaţii Externe, s-a găsit şi o adresă a ministrului Apărării Naţionale în care se specifica: "[...] Urmare a incetarii misiunii pentru care fost detasat [...] dispuneti restituirea dosarului maiorului [rez.] Basescu Traian".
Povestea acestui dosar este cu adevărat complicată. Piese grele din el au traversat Atlanticul şi au fost puse în mişcare, ori de câte ori, constrâns de obligaţii anterioare, "Piratul" avea cap compasul deviat de anomaliile magnetice est-siberiene.




Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: DOREL HARAGA din Octombrie 11, 2011, 12:09:36
Ghimpele din inima Romaniei - TINUTUL SECUIESC
Pentru romanii din Harghita si din Covasna, soarele nu mai rasare la Bucuresti * Romania tine in brate o bomba cu ceas: Tinutul Secuiesc. La fabricarea ei a lucrat din rasputeri, in ultimii 20 de ani, UDMR, beneficiind de sprijinul tacit si de neinteles al intregii clase politice romanesti. In judetele Harghita si Covasna, situatia romanilor este dramatica, si nici macar acum, in cel de-al doisprezecelea ceas, politicienii nu dau vreun semn ca le-ar pasa, fiind mult prea ocupati cu impartirea si pastrarea puterii. Am ales un caz concret, emblematic, pentru a intelege problema Tinutului Secuiesc: orasul Sfantu Gheorghe din judetul Covasna.Confiscarea memoriei Va amintiti, probabil, mitul
despre acest oras, in care daca cereai o paine in limba romana nu erai servit. Ei bine, e un mit. Am cumparat un rucsac intreg de paini, si de fiecare data, am fost servit cu amabilitate. Banii in capitalism nu au nici miros, dar nici etnie. Regulile jocului s-au schimbat. Aveam sa inteleg asta mergand pe strazile orasului Sfantu Gheorghe, cu sacul meu de paine in spate. O buna bucata de vreme, am ratacit fara sa stiu exact unde sunt: nu recunosteam numele niciunei strazi din cele pe care le stiam din urma cu cativa ani. Toate, dar absolut toate strazile din oras sunt in limba maghiara. Probabil toate personalitatile maghiare care au trait vreodata au devenit nume de strazi. Sunt si placute bilingve. Ca roman, ti se permite sa intelegi. Orasul e impanzit de astfel de insemne, unde au locuit tot felul de unguri celebri, unde au dormit, inainte de a fi ucisi, eroii maghiari, sau unde trecatorului i se aminteste de o fapta mareata a inaintasilor din acelasi neam. La fel de multe sunt statuile mai mari sau mai mici ale unor pictori, muzicieni si alti bravi maghiari.
 
O imagine cu care premierul Emil Boc si presedintele Basescu ar trebui sa doarma sub perna

Mi-am zis ca nu este cazul sa trag vreo concluzie pripita, si sa merg mai bine sa cer informatii, la centrul Infotur al orasului. Am primit o brosura in limba romana! Insa bucuria mea nu a durat prea mult: in toata carticica nu erau prezentate decat alte si alte obiective culturale sau istorice maghiare! Oare eram intr-un oras romanesc? Am admirat lacul cu nuferi si am ascultat fanfara ce canta in foisor, mai risipind parca din raceala de inceput. Dar pana si aici, chiar la locul de joaca al copiilor, am descoperit un husar, in marime naturala, facut din plastic, ce parca la mine scosese amenintator sabia. La iesirea din parc, pe o cladire oficiala, fluturau trei steaguri: al Uniunii Europene, al Romaniei si inca unul, necunoscut. O doamna mi-a explicat amabil: "Acela e steagul Tinutului Secuiesc. Si sub el, stema aceea mare, este simbolul secuilor de pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Vad ca nu sunteti de aici si imi permit sa va explic. Se spune ca inima aceea in care este infipta sabia ar fi inima Romaniei. Noi, romanii de aici, ne-am invatat sa mai privim si in pamant, nu doar pe cladiri. Daca veneati acu' doua saptamani, era si steagul Ungariei, au zis ei ca au uitat sa-l dea jos de la 15 martie, marea lor sarbatoare istorica". Un pic mai sus de aceasta cladire, am vazut, in sfarsit, ceva romanesc: statuia lui Mihai Viteazul. Din pacate, in jurul ei este un santier: se reamenajeaza piateta. Constructiile dureaza de prin '95 si nici acum nu sunt terminate. Voievodul roman pare ca inainteaza cu greu prin valuri de moloz. Imi urmez plimbarea, pe-acelasi ton. Afisele teatrelor si spectacolelor sunt toate in maghiara, chiar si tichetele de parcare au inscrisuri mai intai unguresti, la fel ca si biletele de autobuz. Pana la urma, am gasit cateva monumente romanesti: Catedrala Ortodoxa, superba, inghesuita intre blocuri, ca sa nu se vada, o placuta comemorativa pentru eliberarea de sub fascism, pusa aproape alb pe alb, sa nu se distinga, si o alta placuta, unde a functionat Astra (asociatia romanilor din Transilvania), acoperita de un boschet plantat chiar in fata monumentului.
 
Tinutul secuiesc nu e Romania

Toate acestea s-au dovedit a nu fi coincidente, dovada suprema: mesajul primarului Antal Arpad, facut public chiar in acea zi, la finalul unei competitii sportive: "Galopiada demonstreaza inca o data ca Tinutul Secuiesc exista". Am inteles ca totul, de la numele strazilor altadata romanesti, la monumentele si statuile puse obsesiv prin oras si pana la excesul de comemorari, festivaluri si defilari maghiare, totul este facut programatic, cu un singur scop: pentru a sterge o istorie si a o inlocui cu alta. In drum spre hotel, mi-a venit in minte celebra fraza a lui George Orwell: "Cine controleaza prezentul controleaza trecutul, si cine controleaza trecutul controleaza viitorul". La receptia hotelului, un perete intreg era acoperit cu harta Tinutului Secuiesc, cu toate denumirile localitatilor in limba maghiara. Receptionera mi-a zambit amabil: "Bune seare!". "Buna sa-ti fie inima", i-am raspuns.Maghiarii, mai presus de lege Sfantu Gheorghe are 14.000 de locuitori de etnie romana, adica un sfert din populatie. Pentru a afla in mod obiectiv daca situatia lor este atat de dramatica pe cat pare la o simpla plimbare, am stat de vorba cu cativa dintre oamenii bine informati ai locului. Ioan Lacatusu este directorul "Centrului de Studii Europene Covasna-Harghita", unul dintre cei mai activi reprezentanti ai societatii civile. Dupa un oftat greu, mi-a spus: "Nu doar romanii o duc greu aici. Limba romana o duce greu, valorile si simbolurile romanesti o duc greu. Daca legea spune ca la biroul de relatii cu publicul trebuie sa se vorbeasca si in limba minoritatii, astazi s-a ajuns la urmatorul fapt: nu exista nici un angajat roman in toata primaria! Nici unul! La consiliul local avem doar 5 consilieri din 20, iar la cel judetean 4 din 30.
 
Statuia unui husar, ridicata in memoria honvezilor care au luptat in revolutia din 1848

Romanii sunt minoritari in aceasta zona, nu au nici un cuvant de spus, in timp ce maghiarii controleaza practic toata administratia, si nici vorba sa ne dea macar jumatate din drepturile pe care le au ei, ca minoritate nationala. Toate drepturile lor de minoritari le-au transformat aici in privilegii. Este un permanent dispret fata de insemnele statului roman. Nu vin niciodata la sarbatorile romanesti, nici macar la ziua nationala. La intalnirile si taberele lor se intoneaza la inceput imnul Ungariei, si niciodata cel romanesc. Considera ca sunt atat de aproape de autonomie, incat in urma cu putin timp, Consiliul Judetean a declarat ca Tinutul Secuiesc este tara lor din interiorul Romaniei si au aprobat fonduri pentru "diaspora", adica pentru maghiarii din judetele limitrofe - Hunedoara, Brasov, Buzau etc. Asta, desi monumentul lui Mihai Viteazul din centrul orasului sta in santier de aproape 20 de ani!" Domnul Lacatusu este si coordonatorul "Forumului Civic Roman", o asociatie-umbrela pentru mai multe ONG-uri romanesti. Impreuna au facut proiecte si se zbat sa obtina drepturi pentru romanii din zona. De fiecare data ajung sa dea in judecata autoritatile si, dupa lungi procese, incepe hartuirea respectarii sentintelor. Asa s-a intamplat cu schimbarea abuziva a numelor strazilor in limba maghiara, de exemplu. Desi romanii au castigat procesul la Brasov, primaria, condusa de Antal Arpad, pur si simplu refuza sa o puna in aplicare. Strada 1 Decembrie a ramas Sandor Petofi, iar strada Horia, Closca si Crisan a ramas strada Fundaturii. Nici cladirea in care a functionat Banca Nationala nu i se da Centrului Ecleziastic Romanesc, desi exista si in acel caz o hotarare judecatoreasca definitiva. Nici cele aproape 10.000 de hectare de pamant ale armatei nu au fost pastrate, ci retrocedate, desi exista acte pentru pastrarea lor.
 
Ioachim Grigorescu

Cu mainile tremurand de furie si umilinta, domnul Ioachim Grigorescu, presedintele veteranilor de razboi, imi spune: "Cele zece mii de hectare ale armatei au fost platite banut cu banut de catre Regele Ferdinand. Avem actele, le-am prezentat. Pur si simplu, maghiarii din Consiliul Judetean nu au vrut sa tina cont de ele. Au retrocedat toate aceste terenuri. Acum au dat aprobare pentru constructia de case in apropierea poligonului militar si ne-au anuntat ca, de fapt, poligonul este prea aproape de cladirile civile si vor sa il desfiinteze. Urmeaza sa se desfiinteze si Casa Armatei. Ne sfideaza in fata, in vreme ce guvernul se preface ca-i orb si surd. De altfel, ei asa ne si considera, "armata de ocupatie". Am facut petitii la toate nivelurile puterii ca sa ne strigam durerea si umilinta. Pana la urma, ne-a primit Ministrul Apararii, care la final a balbait ceva de genul "suntem cu ei la guvernare... trebuie sa ne intelegeti si pe noi aici la Bucuresti". Suntem ai nimanui. O rusine fata de memoria celor care au murit si au suferit pentru fiecare palma de pamant transilvanean. Daca nu se iau masuri urgente, Ardealul este pierdut!" Din pacate, cei care ar trebui sa controleze corectitudinea acestor "tranzactii", fie sunt maghiari si inchid ochii, servind "cauza" autonomiei, fie sunt politicieni de la Bucuresti care gandesc "strategic", adica cu gandul la putere si pastrarea majoritatii guvernamentale. Intrebarea fireasca este: cat de mult resimte populatia toate aceste jocuri politicianiste? Fie ca sunt maghiari sau romani.Eliminarea romanilor "I-am spus fiicei mele: vorbeste in maghiara, daca vrei sa te angajeze! Fiica mea a luat zece la examenul pentru angajare la BCR. La interviu, au respins-o. M-am enervat, stiam ca directorul e ungur, insa dupa aceea, mi-am dat seama ca fata facuse bine, pana la urma suntem in Romania, macar o urma de demnitate sa pastram. M-am dus la ei si i-am acuzat de discriminare, dar nimic nu s-a schimbat. Aici, daca nu vorbesti ungureste, foarte greu te angajeaza cineva, asta este adevarul". Domnul cu care vorbesc doreste sa isi pastreze anonimatul. De altfel, nu este primul intervievat ce nu vrea sa isi dea numele. Romani care in propria tara nu au curajul sa isi ceara drepturile, de frica sa nu isi piarda slujbele la patroni maghiari, sa nu fie marginalizati!
 
D-l. G. Agrigoroaie, consilier judetean

Domnul G. Agrigoroaie, consilier judetean, imi explica: "Daca indraznesti sa spui ca iti iubesti pamantul asta sfant, sau ca romanii au si ei dreptul la ceva, esti imediat taxat de nationalist, de radical sau extremist. Romanii nu au drepturi, au doar obligatii, printre care principala este sa plece de aici. Daca indraznesti sa sustii romanismul, te trezesti marginalizat si devii un paria. Din pacate, majoritatea firmelor private au patroni maghiari si nu te angajeaza daca nu vorbesti ungureste. In general, infiintarea si functionarea firmelor cu patroni care nu sunt maghiari este descurajata: nu li se dau spatii, terenuri sau aprobari. Este o politica facuta publica, de mai multi ani, de catre UDMR: nu vor sa accepte investitii, ca sa nu schimbe componenta etnica a zonei. Sa nu cumva sa vina romani sa se stabileasca aici, unde considera ei ca e tara secuilor". Si romanii? Fie au invatat maghiara, ca sa se poata descurca, fie, cei mai norocosi, lucreaza in institutiile statului - jandarmerie, politie, armata.
 
Strada Petofi Sandor, fosta 1 Decembrie 1918

Restul sunt obligati sa faca naveta zilnic la Brasov sau Cristian. Marius, de exemplu, este casatorit si are doua fetite. S-a mutat in Sfantu Gheorghe de doi ani si spune ca inca nu s-a adaptat: "Nu stiu maghiara si nu ma angajeaza nimeni. Am fost nevoit sa ma mut aici, unde apartamentele sunt mai ieftine decat la Brasov. Din pacate, si eu, si sotia, facem naveta la Cristian, cam 80 de kilometri zilnic. E foarte greu... Fetita a venit de la gradinita si mi-a cerut paine in ungureste, ca asa i-a spus ei doamna educatoare ca trebuie sa faca, daca vrea sa primeasca. Asta e traiul nostru, ne simtim ca intr-un viespar". Cea mai grava problema este insa conditionarea angajarii de cunoasterea limbii maghiare. Angela a lucrat la o ferma de pui de langa oras: "Patronul era maghiar si mi-a zis ca ori invat maghiara, ori o sa imi pierd locul de munca. Pana la urma, m-a dat afara, si pe mine, si pe ceilalti care nu s-au conformat. Sigur ca nu ne-a spus ca asta este motivul concedierii, insa noi stiam. Eu nu am posibilitatea sa merg in tribunale cu ei. Mi-am gasit de munca la Brasov si fac naveta".
 
Etnic maghiar defiland la Sfantu Gheorghe de Ziua Maghiarilor

Asemenea cazuri de discriminare pe criterii etnice,
din partea maghiarilor, nu se intampla doar in patura de jos a societatii. De mai mult timp, postul de director al Bibliotecii Judetene Covasna este vacant. Initial, a fost scos la concurs si s-a pus conditie pentru angajare cunoasterea limbii maghiare. In urma unui proces impotriva discriminarii romanilor, s-a revenit asupra deciziei: directorul ar trebui sa stie trei limbi vorbite in Uniunea Europeana! Tinutul Secuiesc este, dupa Vaslui, una dintre cele mai sarace zone din Romania. Nu doar infrastructura este slab dezvoltata, dar investitiile sunt putine si somajul mare. Cu toate astea, liderii UDMR au declarat public, in repetate randuri, ca nu vor sa accepte investitii, pentru a nu schimba componenta etnica a zonei. De dragul principiului autonomist, i-au condamnat la saracie deopotriva pe romani si pe maghiari. Mai multi investitori au fost refuzati sa deschida afaceri in zona, desi unele erau investitii de milioane de euro, asa cum a fost cazul unui centru de reconversie a fortei de munca (care venea cu un capital de 3 milioane de euro) sau a unei fabrici de piese pentru masini (in oras existand forta de munca calificata pentru asa ceva). La lipsa locurilor de munca pentru romani se adauga si discriminarea pe criterii etnice la angajare. Din aceasta cauza, multi au parasit zona sau se gandesc sa se mute. Fara ca cineva sa protesteze, epurarea romanilor pe criterii etnice se desfasoara la Sfantu Gheorghe la lumina zilei. Inlocuiti roman cu tigan sau negru, si veti intelege ca acest tip de discriminare ne-ar fi urcat in cap, pana acum, intreaga Europa. In cazul romanilor, nu se intampla insa nimic. Nici macar autoritatile romanesti nu se sesizeaza, desi serviciile de informatii locale si societatea civila isi fac datoria, si politicienii de la Bucuresti sunt la curent cu eforturile revizioniste si separatiste, atat ale UDMR, cat si ale oficialilor de la Budapesta, care vin pe teritoriul Romaniei, abuzand de democratie, pentru a-i instiga pe maghiari. Iar acest tip de discriminare a minoritatii romanesti este mult mai dramatic in Odorheiul Secuiesc, in Targul Secuiesc, Baraolt, si lista ar putea continua. In toate aceste locuri, romanii nu traiesc, ci supravietuiesc, obligati sa invete maghiara si sa acopere imnul Ungariei, intonat pe strazi, cu murmurul rugaciunilor.Separatismul Bomba pe care Romania o tine in brate este, de fapt, ceea ce se degaja din toate aceste detalii ale vietii de zi cu zi: separatismul. Separarea maghiarilor de romani si lipsa de dialog dintre cele doua etnii, incurajata de politicieni ce pun, in mod absurd, ideologia mai presus de oameni.
 
Ziua Maghiarilor de pretutindeni, la Sfantu Gheorghe / Foto Mediafax (2)

Doamna M., membra a unei importante fundatii romanesti locale, nu a vrut sa isi dea numele adevarat, ca sa nu fie data afara din sediul acordat de primarie. Mi-a declarat: "Acest lant al segregarii pe criterii etnice a inceput odata cu decizia data de Petre Roman, in anii '90, de a separa scolile. A fost o mare greseala. Gradinitele sunt separate, scolile si liceele sunt separate pentru romani si pentru maghiari. De aici au venit de la sine alte probleme. Tinerii isi fac prieteni doar in grupul lor, au cafenelele lor, unde merg separat, casatoriile mixte aproape au disparut. Incetul cu incetul, in ultimii 20 de ani, politicienii au sapat o prapastie intre cele doua etnii si, mai devreme sau mai tarziu, vom culege roadele otravite ale acestei separari. Pana la urma, din lupta politicienilor pentru putere, tot oamenii simpli vor avea cel mai mult de suferit. In loc sa incurajeze dialogul, este incurajata separarea pe criterii etnice. In plus, banii pe care si noi, romanii, ii platim la impozite, politicienii maghiari ni-i intorc sub forma de jigniri si dispret fata de tara". Dar daca romanii aflati in minoritate in aceasta zona sesizeaza pericolul, nu acelasi lucru se intampla cu maghiarii. Pana acum, nu si-au sanctionat in nici un fel politicienii, iar in ziarele locale, nici urma de pozitie critica fata de telul autonomist urmarit cu orice pret, fie chiar si cel de ghetoizare a populatiei de etnie maghiara.
 
Ioan Lacatusu

Pentru cei aproape 300 de mii de romani din Tinutul Secuiesc, este de neinteles atitudinea autoritatilor romanesti de la Bucuresti. Oficialitati de rang inalt venite de la Budapesta (vicepresedintele Parlamentului, primul ministru), ambasadorul si sotia acestuia, cat si membri si ministrii maghiari ai Guvernului de la Bucuresti au declarat public, in repetate randuri, ca vor autonomia si ca se straduiesc sa desfiinteze prevederea constitutionala conform careia Romania este stat unitar si indivizibil. Tineri si veterani de etnie maghiara sunt mobilizati si instruiti in acest sens, in intalniri finantate chiar de statul roman. Singura reactie oficiala a fost cea a ministrului Baconschi, care la discursurile revizioniste si anti-romanesti ale demnitarilor maghiari a cerut... "lamuriri". Pana se vor lamuri politicienii, romanii din secuime vor trai umiliti, discriminati, marginalizati, privind cu ochii in lacrimi cum simbolurile tarii lor sunt terfelite, cum limba si valorile lor sunt sterse cu dispret. Vor lasa privirea in pamant la arborarea steagului Ungariei pe cladirile oficiale si vor merge in cimitirele eroilor romani cand pe strazi se va canta imnul Ungariei. Asta primesc romanii inapoi, pentru bunatatea si toleranta lor.
http://www.formula-as.ro/2011/983/societate-37/ghimpele-din-inima-romaniei-tinutul-secuiesc-14118


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Octombrie 13, 2011, 20:38:15

 " [/Creşterea decalajului dintre americanii bogaţi şi cei săraci remodelează economia Statelor Unite, care devine tot mai vulnerabilă la crize financiare repetitive şi mai puţin capabilă să genereze o dezvoltare durabilă, comentează Bloomberg.

EconomicCONFERINŢA MEDIAFAX: Numărul redus de funcţionari şi calitatea slabă a proiectelor întârzie contractarea fondurilor UE 19:42 Decalajul tot mai mare între bogaţi şi săraci expune SUA la noi crize financiare 18:36 Zona euro ar putea reintra în recesiune 17:45 Divergenţele privind criza datoriilor vor împiedica liderii G20 să rezolve problema 17:03 Analişti: Cel puţin 66 de mari bănci europene ar pica teste de stres mai dure 16:42 
Decalajul tot mai mare între bogaţi şi săraci expune SUA la noi crize financiare (Imagine: Mediafax Foto/AFP)
Această tendinţă de creştere a inechităţii, lăsată liberă în ultimele decenii, ar putea condamna Wall Street, timp de o generaţie, la profituri mediocre şi ar putea provoca chiar instabilitate socială, potrivit analiştilor şi directorilor din sectorul financiar.

"Diferenţele de venituri din această ţară devin din ce în ce mai grave", a declarat James Chanos, preşedinte fondator al companiei Kynikos Associates din New York.

El a arătat că tendinţa nu este o reţetă de creştere economică stabilă, atunci când bogaţii devin mai bogaţi iar toţi ceilalţi sunt lăsaţi în urmă.

Din 1980, circa 5% din venitul naţional anual a trecut de la clasa de mijloc la familiile cele mai bogate.

Astfel, cele mai bogate 5.934 de familii au beneficiat de fonduri suplimentare de 650 miliarde de dolari, peste un milion de dolari fiecare, pe lângă ceea ce ar avea dacă "plăcinta economică" ar fi împărţită ca în 1980, potrivit datelor biroului de recensământ.

Disputele referitoare la echitatea economică trec în centrul atenţiei, din cauza economiei aproape de stagnare şi a unui şomaj de 9,1%, în timp ce profiturile corporaţiilor se menţin la niveluri ridicate.

Preşedintele Barack Obama a cerut ca americanii bogaţi şi marile corporaţii să plătească impozite mai mari, pentru a avea o contribuţie echitabilă la economie, dar preşedintele Camerei Reprezentanţilor, republicanul John Boehner, l-a acuzat că declanşează "un război al claselor".

Dezbaterile pe această temă au loc în condiţiile în care demonstraţiile de la New York ale unui grup amorf numit "Ocupaţi Wall Street" au intrat în cea de-a 27-a zi.

Demonstraţiile începute în Zuccotti Park din Manhattan, la câteva străzi de Wall Street, s-au multiplicat în mai multe oraşe americane.

"Suntem cei 99% care nu vom mai tolera lăcomia şi corupţia celor 1%", se arată pe site-ul occupywallstreet.org.

Afirmaţia se referă la faptul că un număr foarte mic de americani deţin o cotă disproporţionat de mare din economie.

În perioada 1993-2008, cele mai bogate 1% dintre familiile americane au obţinut 52% din veniturile totale ale populaţiei, potrivit unei analize a datelor serviciului fiscal american (Internal Revenue Service-IRS) efectuată de Emmanuel Saez, economist la University of California.

În urma crizei financiare din 2007-2009, după doi ani de declin, profiturile corporatiste totale au atins un nou vârf de 1.500 miliarde de dolari, cu 6,5% peste un maxim înregistrat în septembrie 2005.

Oamenii de rând nu au reuşit însă să depăşească impactul crizei. Veniturile medii ale unei familii americane obişnuite au fost la sfârşitul lui 2010 de 49.445 de dolari, sub nivelul din 1997.

În ultimă instanţă, inechităţile pot pune în pericol stabilitatea socială, bogaţii şi săracii având resentimente în oglindă.

Preşedintele Rezervei Federale, Ben Bernanke, a declarat anul trecut la postul de televiziune CBS că agravarea decalajelor duce la o societate lipsită de coeziune.

În Statele Unite şi Europa, politicile de austeritate ar putea amplifica tendinţa.

Deja în capitalele europene, între care Londra, Madrid şi Atena, au avut loc proteste de stradă ca reacţie la reducerea cheltuielilor guvernamentale şi a subvenţiilor.


"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: TATA din Octombrie 14, 2011, 20:12:38
Din culisele geostrategice ale rasturnarii comunismului

 // 15 Februarie 2011 // Decembrie 89, Iluzii si iluzioniști

Probabil ca numai in Romania anatomia comuna a evenimentelor istorice din anul 1989 continua sa fie – vorba poetului - lung prilej de vorbe si de ipoteze. In Occident, ca si in restul statelor Europei de Est, evenimentele din 1989 sunt de mult clarificate. Faptul ca multimile au fost atrase in strada de perspectiva ispititoare de a scapa de comunism a fost definit de Iliescu & Co drept o explozie populara, spontana, trecandu-se, ca de obicei, sub tacere evenimentele care au facut posibila eliminarea, printr-o lovitura de stat, a clanului Ceausescu. Altii insa, ca presedintele Havel, n-au ascuns propriului popor adevarul legat de planul rasturnarii comunismului ca sistem si nici factorii, de mare complexitate, care au guvernat si monitorizat aceasta schimbare istorica generala, a unei jumatati de continent.
 
Cunoscutul dizident sovietic, Vladimir Bukovski – una dintre sursele cele mai bine informate, in ultimii douazeci de ani, din Estul Europei – dezvaluia urmatoarele, inca din 1990:
 
“Niciodata rolul KGB-ului in interiorul tarii [U.R.S.S. - n.n.] si in strainatate nu a fost atat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care au vegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, care au lansat “revolutia de catifea” in Cehoslovacia, care au luat masuri pentru rasturnarea lui Erich Honecker in Germania Rasariteana, producand indeosebi circumstantele favorabile distrugerii zidului Berlinului” (“L’Empire du moindre mal’, Libre Journal, Paris, nr. 1, sept-oct, 1990, p.30).
 
Strategia urmarita de U.R.S.S. fusese pusa la punct, inca din 1984, de Andropov si KGB (Directoratul nr. 1 – PGU) si urmarea un scop strategic. Acest scop strategic a fost definit de contele Alexandre De Maranches (fostul sefal SDECE-ului francez), care l-a citat pe unul dintre apropiatii lui Gorbaciov, anume Gheorghi Arbatov, cel care a afirmat: “U.R.S.S. va face cel mai rau lucru cu puunta: ea va va lipsi de dusmanul vostru” (Le Figaro, Paris, 10 ianuarie 1990). Mai limpede a expus aceasta strategie sovietica, initiata de Andropov si transpusa in practica de Gorbaciov, Jean-Francois Deniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat ca “Uniunea Sovietica isi propusese drept scop acela de a pleca, pentru a ramane” (vezi art. “Les marches lointaines de l ‘Empire: partir pour rester”, in Jean Marie Benoist “Apres Gorbatchev”, Paris, 1990, p.137 si urmatoarele).
 
Si mai explicit asupra scopului strategic urmarit de Gorbaciov prin schimbarea la fata din 1989, ulterior prin puciul lui Potemkin (august 1991), a fost Lev Nevrozov, cand a scris “In partida sa de sah pentru dominatia mondiala, Kremlinul si-a sacrificat stapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese, pentru a-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei Europei Occidentale (“The Kremlin and the Western Politico-Cultural Establishment”, Midstream, 1990, p.1)”. Insusi Erich Honecker, liderul comunist est-german, a confirmat ca a existat o strategie pe termen lung a KGB-ului si a evocat “o scurta vizita a lui Sevardnadze pe tarmul Marii Negre in toamna lui 1984, adica inca in timpul lui Cernenko, in cursul careia s-a cazut de acord asupra faptului ca totul trebuia sa se schimbe, in Uniunea Sovietica si in alte parti” Erich Honecker, interviu acordat televiziunii germane DSF, la 10 octombrie 1990, orele 20,15). Acelasi Honecker dezvaluia, la 21 noiembrie 1990, politica “Casei comune si europene” a lui Gorbaciov si adevaratele sale resorturi, intr-un alt interviu: “Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul unei manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana in umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt altceva decat plevusca. Ne aflam in prezenta unor schimbari extrem de importante, care nu au apar ut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme, la scara europeana si chiar mondiala. (…) Reunificarea Germaniei trebuia sa fie considerata ca o contributie la construirea “Casei europene si, data fiind situatia actuala, lucrul acesta nu putea fi atins decat printr-o transformare a sistemului politic din RDG” - interviu acordat ziarului “Berliner Wochenpost”, 21 noiembrie 1990. Este, probabil, una dintre cele mai importante dezvaluiri asupra culiselor geostrategice ale rasturnarii comunismului in intreaga Europa de Est, facuta de stapanul STASI. De remarcat, este faptul, ca Honecker vorbeste de schimbari planificate de multa vreme, nu numai la scara europeana, ci si mondiala. Evenimentele ulterioare lui ’90 au confirmat aceasta directie: eliminarea lui Mobutu, Suharto etc. pledeaza pentru un proces continuu la scara  internationala. Un lucru este cert: tratativele Gorbaciov-Kohl, privind conditiile reunificarii Germaniei, s-au materializat prin pactul Kohl-Gorbaciov, de la Geneva, din septembrie 1990, care a stabilit, intre altele, noile sfere de influenta, din Europa de Est si Balcani. Razboiul din Iugoslavia, declansat in 1991, este un exemplu notoriu in acest sens.
 
Daca Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei comuniste – vechi membru al serviciului secret maghiar AVO (vezi declaratia contelui Stephen Bethien, membru al Parlamentului ungar) si documentele transmise de televiziunea ungara in mai l994 – a deschis granita pentru miile de refugiati est-germani aflati la frontiera cu Austria, in schimb, Zidul Berlinului a cazut, in urma unui asa-zis accident. In realitate, inca de la mijlocul anilor ’80, KGB-ul a creat la Berlin o antena (rezistenta) ultasecreta, codificata Luci (Fulgerul), care actiona independent de sediul est-german al KGB-ului, de la Kalhorst, si care nu avea nici cel mai mic contact cu STASI. Existenta acestei unitati ultrasecrete nu era cunoscuta decat de membrii Diviziei a 4-a a KGB-ului si de cativa din membrii statului sau major de la Moscova, in primul rand de generalul Anatoli Novikov. Sarcina grupului Luci: restructurarea peisajului politic est-german, conform strategiei Kremlinului, in pregatirea reunificarii (vezi Raif Georg Reuth, Andrea Bonte “Das Komplott”, Munchen, 1993, p.210 si urmatoarele). Printre altele, grupul Luci organiza manifestatii de strada – unele insumand cate 100.000 de oameni – cu caracter anticomunist si chiar antisovietic.
 
Ori pentru a elimina din viata politica lideri interimari, ca Hans Modrow demolarea Zidului Berlinului a fost doar una din sarcinile grupului Luci, in modelarea peisajului est-german, in vederea reunificarii negociate de Kohl cu Gorbaciov.
 
Cele mai importante declaratii privind rolul KGB-ului in evenimentele din 1989 raman, probabil, cele ale presedintelui ceh Vaclav Havel. Dizident binecunoscut de peste trei decenii, Havel este unul dintre oamenii care – asemenea lui Lech Walesa – au facut istorie in Europa de Est. Remarcabil este faptul ca, dupa ce a devenit presedinte al tarii sale, Havel nu a rescris istoria, dupa modelele binecunoscute, ci a continuat sa marturiseasca adevarul, indiferent care ar fi fost acesta. Astfel, Presedintele Havel a dezvaluit ca ‘”revolutia de catifea” de la Praga, din 17 noiembrie 1989, a fost declansata de KGB. Havel a definit aceasta operatiune drept “un complot pentru abolirea regimului comunist”, condus de brejnevistul Gustav Husak. Complotistii, potrivit lui Havel, s-au folosit de protestele studentilor pentru a ridica noul regim in sa si pentru a realiza reforma de tip gorbaciovist. Tot Havel a mai dezvaluit ca, initial, s-a dorit aducerea la putere a unui membru al cabinetului Dubcek (din 1968), aflat in exil la Viena, dar acesta a declinat oferta. Marturisirea lui Havel de la BBC (vezi filmul documentar “Czechmate”, al BBC-ului ) a fost apoi reluata, in rezumat, si in “Die Welt”, fiind sustinuta astazi si prin alte dovezi.
 
Astfel, generalul Viktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov (presedintele KGB-ului), a sosit in ajun, personal, la Praga, impreuna cu un grup de visautniki, ofiteri spetznaz (operatiuni speciale), care actionau de regula in civil. Gen. Grusko si gen. Teslenko (insarcinatul la Praga al KGB-ului) au condus, impreuna cu colegul lor, cehul Alois Lorenc (Seful STB, Securitatea cehoslovaca), intreaga desfasurare a revolutiei de catifea dintr-un apartament conspirativ din Praga. De remarcat ,ca Lorenc vizitase anterior Moscova, unde fusese instruit asupra viitoarelor evenimente. Practic, evenimenzele de la Praga au fost starnite de locotenentul STB Ruzicka, cel care a transformat, cu ajutorul sovieticilor; manifestatia de comemorare a unei victime a militienilor praghezi intr-una de protest. Ofiterii spetznaz, care de la aeroportul “Ruzine” se imprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent la curent pe gen. Grusko, seful lor, cu mersul revolutiei cehe. Un aspect interesant, semnalat de corespondentii straini: militienii praghezi, care s-au manifestat initial extrem de violent fata de manifestanti, au disparut apoi pur si simplu, lasand bulevardele in mana manifestantilor. Pentru multi corespondenti straini, violenta initiala neobisnuita a militiei pragheze a avut un caracter provocator, deliberat. In noaptea de 17 noiembrie 1989, gen. Grusko si echipa sa spetznaz au parasit Praga, la fel de discret precum aparusera. Revolutia de catifea izbandise. In ceea ce priveste Romania, ne multumim sa-l citam pe Igor Toporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, care a explicat: “Ion Iliescu avea in vremea aceea legaturi destul de stranse cu PCUS si era desemnat drept candidatul cel mai potrivit pentru a-l inlocui pe Ceausescu”. Toporovski adauga: “Pentru a incepe operatiunea propriu-zisa, noi am ales momentul cand Ceausescu se afla la Teheran, deoarece, altminteri, actiunea ar fi prezentat dificultati”. Despre prezenta la Timisoara, apoi la Bucuresti, a turistilor sovietici n-are rost sa mai amintim. Acestia au actionat mana in mana cu ofiterii romani de profil, de la unitatea 404, ca maiorul Ghergulescu ori simpaticul Trutulescu. Practic, rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in cateva ore, in dimineata de 22 decembrie ’89, cand dictatorul a fost parasit, in mod subit, de toti colaboratorii. A fost arestat practic, in sediul C.C.-ului, expediat sub escorta la Targoviste si executat dupa un proces sumar.
 
http://www.desteptati-va.ro/index.php/2011/02/15/din-culisele-geostrategic/#more-538


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: Marius din Octombrie 15, 2011, 10:58:25
In ceea ce priveste Romania, ne multumim sa-l citam pe Igor Toporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, care a explicat: “Ion Iliescu avea in vremea aceea legaturi destul de stranse cu PCUS si era desemnat drept candidatul cel mai potrivit pentru a-l inlocui pe Ceausescu”. Toporovski adauga: “Pentru a incepe operatiunea propriu-zisa, noi am ales momentul cand Ceausescu se afla la Teheran, deoarece, altminteri, actiunea ar fi prezentat dificultati”. Despre prezenta la Timisoara, apoi la Bucuresti, a turistilor sovietici n-are rost sa mai amintim. Acestia au actionat mana in mana cu ofiterii romani de profil, de la unitatea 404, ca maiorul Ghergulescu ori simpaticul Trutulescu. Practic, rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in cateva ore, in dimineata de 22 decembrie ’89, cand dictatorul a fost parasit, in mod subit, de toti colaboratorii. A fost arestat practic, in sediul C.C.-ului, expediat sub escorta la Targoviste si executat dupa un proces sumar.
 
http://www.desteptati-va.ro/index.php/2011/02/15/din-culisele-geostrategic/#more-538

Interesant ce popu laritate au balivernele securiste pe acest forum al revoluţionarilor. Pretinsele afirmaţii ale lui Toporovski au fost răspîndite de Cornel Ivanciuc, fost informator al securităţii, şi reluate de Vladimir Alexe, alt informator al securităţii, prin ziarul "Ziua" din 20 decembrie 1989, ziar condus de un alt informator al securităţii - Sorin Roşca Stănescu (exclus din Clubul Român de Presă pentru lipsa deontologiei profesionale)
Minciuni sfruntate, fiindcă revoluţia NU a început cînd Ceauşescu era în Iran. A început în 16 decembrie 1989 (sau chiar din 15 cu adunare lîngă casa lui Tokes), iar Ceauşescu a plecat în Iran abia în 18 decembrie. Dar pretinşi revoluţionari de pe acest forum habar n-au cînd a început revoluţia.
Vă invit să citiţi pe acest subiect cele scrise de profesorul american Richard Andrew Hall - Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România. Ceauşescu pleacă în Iran (http://wp.me/pjejF-zK)


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: ZEUS din Octombrie 15, 2011, 14:53:13
De ce ne urasc fiii celor care au bolsevizat Romania?

 // 4 Februarie 2011 // Decembrie 89, Istorii nestiute
 




Leonte Tismaneanu
 



Vladimir Tismaneanu
 

Imediat după evenimentele din decembrie 1989, în peisajul mediatic au apărut voci care au început să ne răstălmăcească istoria, minimalizînd şi denaturînd faptele de glorie ale înaintaşilor, să ne defăimeze personalităţile devenite simboluri şi valori ale spiritualităţii româneşti şi, în general, să-i prezinte pe români ca un popor necivilizat, fără cultură, fără demnitate. La început, mai timide, aceste atacuri au crescut, treptat, în agresivitate, ajungîndu-se ca, astăzi, ele să devină un fapt obişnuit, de care nu se mai simt deranjaţi nici măcar cei direct vizaţi, adică românii. Constrînşi să se îngrijească de propria existenţă, sub presiunea unui individualism impus aproape cu brutalitate de activiştii neoliberalismului postdecembrist, mulţi dintre ei nu şi-au mai dat seama că în România se instaura, cu ficare acţiune politică sau aşa-zisă reformă administrativă, economică, culturală etc., un regim de ocupaţie. N-au sesizat, deşi s-au străduit unii să le deschidă ochii, că atacurile din ce în ce mai virulente asupra valorilor noastre culturale au fost gîndite tocmai să înlesnească realizarea acestui obiectiv. În acest scop, trebuiau demolaţi stîlpii de rezistenţă ai unităţii şi coeziunii poporului, ai credinţei sale strămoşeşti, ai dorinţei sale de a trăi într-o ţară liberă şi independentă, în care să se simtă stăpîn pe munca şi bogăţiile sale, valori pentru care şi-au dat viaţa generaţii întregi de înaintaşi.
 
Mulţi au fost duşi în eroare de aceste atacuri perfide, ajungînd chiar să creadă că trecutul istoric al poporului român, în spiritul căruia au fost educate atîtea şi atîtea generaţii de români, ar fi fost glorificat, artificial, de propaganda comunistă. Campania furibundă de condamnare a fostului regim, ce a reprezentat, practic, suportul ideologic al acţiunilor de demolare a structurilor instituţionale ale statului, s-a dovedit a fi extrem de benefică şi pentru propaganda denigratoare îndreptată împotriva valorilor definitorii ale neamului românesc.
 
A trebuit, însă, să treacă 21 de ani, să vedem ţara prăbuşită, cu economia devastată, cu bogăţiile ei în mîna a tot felul de aventurieri străini, cu valorile noastre spirituale defăimate, cu învăţămîntul, cultura, sănătatea şi chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca să ne dăm seama că tot ceea ce a început în acel decembrie nefericit pentru poporul român n-a fost nimic altceva decît o agresiune de mari proporţii, care continuă şi în prezent şi care nu are alt scop decît să ne piardă ca neam, pentru ca aceste teritorii şi cine or mai rămîne pe ele să ajungă pentru totdeauna sub stăpînire străină.
 
Dacă mai sînt unii care se îndoiesc de această perspectivă şi nu înţeleg că tot dezastrul ce s-a produs în ultimii 21 de ani este rezultatul unor acţiuni premeditate, le supun atenţiei, ca un argument suplimentar, o scurtă analiză asupra unora dintre cei mai aprigi detractori şi defăimători ai neamului românesc.
 
În primul rînd, cred că nu-i o simplă coincidenţă că, în marea lor majoritate, aceştia sînt fiii celor care, tot într-un moment greu pentru ţară, respectiv spre sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial, au impus, de asemenea, României un regim de stăpînire străină, făcîndu-se cunoscuţi prin zelul lor nemăsurat faţă de ocupantul sovietic. Activişti ai bolşevizării ţării şi duşmani ai poporului român, aceştia ne-au rămas în amintire prin cunoscutele fapte criminale din anii ’50, ce au urmărit anihilarea fizică a intelectualităţii, considerată, pe bună dreptate, stîlpul rezistenţei naţionale. A se constata că analizele şi rechizitoriile asupra acestor grave evenimente i-au ocolit, cu premeditare, pe adevăraţii vinovaţi. Au fost supuşi, însă, oprobriului public tot românii, care, din ignoranţă, au devenit victime ale manipulării şi au fost folosiţi în asemenea acţiuni barbare.
 





Walter Roman
 



Petre Roman
 

Adevăraţii criminali de atunci şi-au dus traiul tihnit pînă la adînci bătrîneţe şi şi-au lăsat urmaşi de nădejde, care le continuă “opera” şi în vremurile noastre. Iată, doar, patru dintre aceste nume: Leonte Tismăneanu, născut Leonid Tismineţki, Walter Roman, născut Neuländer, Dionis Patapievici, născut Denys Patapiewicz, şi Mihai Oişteanu, născut Mihail Oigenstein. Ce au ei în comun? În primul rînd, faptul că toţi sînt jidani, proveniţi din teritoriile unde sovieticii şi-au pregătit acţiunile împotriva României, toţi, după 1964, şi-au românizat numele pentru a-şi ascunde originea, dar, mai ales, crimele săvîrşite în perioada de bolşevizare a României, toţi au ajuns, cu sprijinul Moscovei şi al NKVD-ului, pe trepte înalte ale ierarhiei de partid, toţi şi-au lăsat cel puţin cîte un urmaş cărora le-a transmis atitudinea lor ostilă faţă de români şi misiunea de a continua să-i duşmănească.
 
Anul 1964 a marcat începutul unei perioade de dezgheţ în politica statului comunist. Românii din nomenclatura de partid şi-au întărit poziţiile şi au început să imprime propagandei şi ideologiei de partid un caracter naţional din ce în ce mai pronunţat. S-au recunoscut şi au fost condamnate chiar şi o parte din greşelile şi crimele trecutului. România se distanţa tot mai mult de Moscova şi stabilea relaţii cu lumea occidentală. Concomitent, aparatul de partid şi instituţiile statului au fost curăţate de elemente alogene, barîndu-se, totodată, prin subtile pîrghii administrative, accesul etnicilor minoritari în funcţii importante. În aceste condiţii, indivizi ca aceia nominalizaţi mai sus şi-au pierdut poziţiile dominante în partid şi, o dată cu ele, privilegiile importante de care beneficiau. Desigur, n-au fost aruncaţi în stradă din locuinţele luxoase pe care le ocupau, aşa cum au făcut odraslele lor cu românii după 1990, dar nici nu li s-a mai permis desfrîul şi opulenţa cu care se obişnuiseră şi, mai ales, favoarea pe care le-o dădea puterea.
 


Horia Roman Patapievici
 
Cei care le-au făcut această “neplăcere” erau tocmai românii, pe care ei îi urau genetic şi lucru acesta n-aveau cum să-l uite. Unii au mai apucat momentul răzbunării din decembrie 1989, aşa cum a fost Silviu Brucan, alt evreu cu nume schimbat, alţii au lăsat pe seama urmaşilor duşmănia împotriva românilor şi, din cîte se constată, aceştia se dovedesc extrem de zeloşi în a-şi executa aceste obligaţii testamentare. Îi recunoaştem, prin ostilitatea ce o manifestă faţă de români, prin înverşunarea cu care încearcă să ne înstrăineze de valorile naţionale şi, în general, prin răul imens făcut ţării în aceşti 20 de ani, pe indivizi ca Vladimir Tismăneanu, Petre Roman, Horia Roman Patapievici sau Andrei Oişteanu. Sînt binecunoscute blasfemiile lor împotriva personalităţilor istorice, culturale, teologice etc. care ne-au marcat istoria şi ne-au ridicat spiritualitatea naţională ce ne dă identitate, legitimitate şi ne plasează în rîndul naţiunilor civilizate etc.
 
Şi ei, ca şi bolşevicii din care, biologic, se trag, tot de pe funcţii de autoritate îi duşmănesc pe români. Puterea ce le-o conferă aceste funcţii le permit să acţioneze cu mai multă eficienţă şi, totodată, să beneficieze de privilegii şi să ducă un trai opulent pe seama poporului pe care-l batjocoresc prin cele mai infame expresii. Dacă părinţii lor i-au duşmănit pe români în numele comunismului, iată că ei o fac de pe poziţie de anticomunişti. Numai vectorul s-a schimbat, scopul a rămas însă acelaşi, adică să-i menţină pe români într-o stare de înapoiere culturală pentru a-i putea domina.
 
Pentru români se pun, însă, nişte întrebări: de ce tocmai Patapievici, cel care s-a afirmat deschis ca denigrator al neamului românesc, a fost numit şi reinvestit în funcţia de preşedinte al Institutului Cultural Român, organism care ar trebui să ne promoveze cultura şi valorile în lume şi de care el, de fapt, se foloseşte pentru a ne batjocori şi a ne expune în ipostaze umilitoare? De ce o altă odraslă de bolşevic, în speţă Tismăneanu, a ajuns “inchizitorul” comunismului, folosindu-se de această ocazie, autoritate şi, bineînţeles, fonduri substanţiale, pentru a-i ataca, de fapt, tot pe români? De ce şi celelalte odrasle de bolşevici se situează bine în zona privilegiaţilor postdecembrişti, nimeni nu-i deranjează cu nimic, ocupă funcţii importante, duc un trai opulent pe seama românilor pe care continuă să-i umilească cu abjecţiile lor anticomuniste? Sînt întrebări la care ar trebui să răspundă cel care le-a încredinţat aceste funcţii şi continuă să-i încurajeze în acţiunile lor, deşi acestea oripilează tot mai multă lume.
 
Sînt, desigur, întrebări retorice pe care orice român adevarat ar trebui să şi le puna serios şi sa identifice acei indivizi care prin tot ceea ce fac se pozitionează impotriva intereselor poporului român.
 In aceste conditii orice român adevarat ar trebui să analizeze cu mai mult discernământ caracterul şi prestatiile indivizilor pe care ii votează şi sa îi tragă la răspundere pentru orice acţiune sau decizie care prejudiciaza interesele, binele şi imaginea poporului român.
 
Un ROMÂN


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: ZEUS din Octombrie 15, 2011, 14:55:42
Discutiile lui Ilie Ceausescu cu sovieticii – 22 decembrie 1989, ora 12.00

 // 2 Martie 2011 // Decembrie 89, Revolutie sau Lovitura?

 


g-ral. Ilie Ceausescu
 
Notă privind convorbirea dintre general-locotenent Ilie Ceauşescu, adjunct al ministrului Apărării Naţionale  şi contraamiralul Mihailov, ataşatul militar în România.
 
Întâlnirea are loc la Ministerul Apărării Naţionale. La discuţii participă: generalul-locotenent Ilie Ceauşescu, viceamiralul Ştefan Dinu (şeful DIA), colonelul Dumitru Mircea şi locotenent-colonelul Gheorghe Lungu din partea română, contraamiralul G.A. Mihailov, genarulul-maior G.N. Bociaev (locţiitorul comandantului-şef al Forţelor Armate Unite ale Tratatului de la Varşovia la Bucureşti) şi locotenent-colonelul Masiuk  (translator).
 
Ilie Ceauşescu face cunoscut că despre situaţia actuală din  România au fost informate toate oficiile diplomatice din ţară; astăzi  se va anunţa un nou guvern; Uniunea Sovietică să dea dovadă de  multă reţinere; România nutreşte sentimente de prietenie faţă de Uniunea Sovietică şi de celelalte state socialiste; românii au fost întotdeauna internaţionalişti; cercurile imperialiste au organizat un complot internaţional, cu scopul de a distruge socialismul, de a abate România de pe calea construirii unei vieţi noi, de a o scoate din sistemul socialist şi din Tratatul de la Varşovia.
 
Gen.-lt. Ilie Ceauşescu:
 
Ţara noastră, membră a Tratatului de la Varşovia, rămâne fidelă a acestui Tratat şi tuturor acordurilor internaţionale, pe care le va respecta întocmai.
 
Poporul român aşteaptă multă înţelegere de la Uniunea Sovietică. Sunt încercări din partea cercurilor imperialiste din RFG, SUA, Franţa şi alte state capitaliste, precum şi din partea unor cercuri din Ungaria, de a destabiliza situaţia. Românii au sprijinit Revoluţia Socialistă din Octombrie, au manifestat solidaritate cu Uniunea Sovietică atunci când era singură. PCR a fost un prieten sincer al Uniunii Sovietice. Aceeaşi prietenie sinceră a fost manifestată şi după cel de-al Doilea Război  Mondial.
 
Rugăm Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, statul sovietic, poporul, Armata sovietică să dea dovadă de multă înţelegere şi să ne sprijine în aceste momente de confuzie; să transmiteţi tovarăsului ministru Iazov,  tovarăşului Lizicev, şeful Direcţiei Principale Politice a  Armatei şi flotei sovietice, rugămintea de a face uz de influenţa pe care o au, în virtutea bunelor înţelegeri pe care le-am avut. Să informeze bine, corect, pe tovarăşul Gorbaciov cu aceste probleme, să se folosească de influenţa mare pe care o au ei şi tovarăşul  Gorbaciov pentru ca elementele ostile socialismului să nu atenteze la munca poporului român. Elementele reacţionare să nu profite de acest moment critic pentru a-şi atinge scopurile de a destabiliza economia. Aştept mult de la poporul sovietic şi am convingerea că vom găsi înţelegere.
 
Mulţumesc anticipat ministrului Apărării, general de armată Izov, şi generalului de armată Lizicev şi, prin ei, conducerii partidului şi statului sovietic, pentru înţelegerea şi sprijinul pe care îl aşteaptă poporul român de la Uniunea Sovietică.
 
Vă mulţumesc şi dumneavoastră că v-aţi deplasat până aici. Dacă se poate, să comunicaţi aceste opinii conducerilor dumneavoastră.
 
Contraamiral Mihailov:
 
Suntem oarecum informaţi despre situaţie. Ştim din informaţiile oficiale ce s-a întâmplat la Timişoara, că s-a declarat starea de necesitate  în ţară.
 
Lt.-col. Masiuk:
 
S-a comunicat şi în legătură cu ministrul Apărării Naţionale.
 
Contraamiral Mihailov:
 
Generalii Guşă şi Stănculescu sunt la Bucureşti?
 
(În  acest timp, gen.-lt. Ilie Ceauşescu iese din sală, chemat.)
 
Viceamiral Ştefan Dinu:
 
Vin spre Bucureşti.
 
Gen.-mr. Bociaev:
 
Si în faţa Ministerului Apărării Naţionale este multă lume.
 
Contraamiral Mihailov:
 
Când s-a întâmplat cu ministrul Apărării Naţionale?
 
Viceamiral Ştefan Dinu:
 
Nu ştim.
 
Contraamiral Mihailov:
 
Era acasă?
 
Viceamiral Ştefan Dinu:
 
Se găsea în clădirea CC al PCR. Nu ştim când s-a întâmplat
 
Contraamiral Mihailov:
 
Agenţiile occidentale vorbesc despre existenţa a mii de jertfe.Aveţi cifre aproximative privind morţii şi răniţii?
 
Viceamiral Ştefan Dinu:
 
Nu lucrez în acest domeniu, nu ştiu care este cifra. S-a spus caă sunt victime, crime, probabil sunt jertfe mai multe, dar nu ştim câte sunt. Probabil se vor clarifica. Fiecare poate să spună despre o manifestaţie că a participat un număr mai mare sau mai mic de oameni. Eu nu am văzut acum, de pildă, câţi oameni sunt în faţă Ministerului Apărării Naţionale. Câţi sunt?
 
Contraamiral Mihailov:
 
20-30 de oameni, poate mai mulţi.
 
Viceamiral Ştefan Dinu:
 
Mai sunt şi mulţi curioşi, care se interesează ce se întâmplă.
 
Gen.-mr. Bociaev:
 
Pentru asigurarea stării de necesitate va participa şi Armata?
 
Viceamiral Ştefan Dinu:
 
Armata stă în cazărmi, în alarmă, potrivit legii.
 
Gen.-mr. Bociaev:
 
Probabil, pentru impresionarea demonstranţilor.
 
Viceamiral Ştefan Dinu:
 
Până acum s-au luat măsuri de apărare a obiectivelor. (în acest timp reintră în sală gen.-lt. Ilie Ceauşescu.) Gen.-lt. Ilie Ceauşescu:
 
Ţările socialiste au acţionat disparat, sperăm că viaţa va merge înainte. Cred că Uniunea Sovietică nu va permite cercurilor socialiste să întroneze modul de viaţă imperialist.
 
(Din nou, gen.-lt. Ilie Ceauşescu iese, chemat.)
 
Viceamiral Ştefan Dinu:
 
După prevederile stării de necesitate, unităţile militare pot trece la apărarea  obiectivelor de stat, dacă demonstraţia este violentă. În Bucureşti au fost câteva situaţii de violenţă. Acum, unităţile militare se retrag în cazărmile lor. Sigur, sunt şi elemente rău-voitoare, care se dedau la  furt, spargeri – elemente degradate. Sunt asemenea elemente şi in situţii normale. Răufăcători şi pe timpul cutremurului au fost. Deocamdată, în Bucureşti, manifestaţia este paşnică.
 
Contraamiral Mihailov:
 
Am vazut cum unităţile pleacă din centrul oraşului.
 
Viceamiral Ştefan Dinu:
 
Merg mai încet, nu pot ieşi repede. Nu există o ameninţare la adresa Armatei şi invers.
 
Gen mr. Bociaev:
 
Atitudinea populaţiei faţă de militari este normală. Maşinile se întorc în cazărmi, militarii sunt salutaţi. După Constituţie, cine poate forma un nou guvern?
 
Viceamiral Ştefan Dinu:
 
Marea Adunare Naţională, iar între sesiuni – Consiliul de Stat.
 
(Reintră în sală gen.-lt. Ilie Ceauşescu.)
 
Contraamiral Mihailov:
 
Se intrevede o şedinţă extraordinară a Consiliului de Stat, vreo  plenară a CCal PCR?
 
Gen.-lt. Ilie Ceauşescu:
 
Vom afla. Pot fi schimbări în conducere. Vom urmări situaţia.
 
(Primirea se încheie precipitat.)
 


Cele două ieşiri din sală ale lui Ilie Ceauşescu se explică prin chemarea sa la telefon; prima dată a fost informat că fratele său, ,Nicolaie Ceauşescu, a părăsit clădirea CC al PCR cu elicopterul, iar a doua oară a fost sunat chiar de acesta, de la Snagov. Prăbuşirea abruptă a regimului explică şi încheierea precipitată a discuţiei dintre Ceauşescu şi sovietici, precum şi anularea întâlnirii pe care generalul o planificase la ora 13.00 cu reprezentanţii Ambasadei Republicii Populare Chineze.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: ZEUS din Octombrie 15, 2011, 15:07:30
Un roman care a salvat mii de evrei

 // 9 Mai 2011 // Decembrie 89, Istorii nestiute

 


Cornel Dumitrescu
 


Ce ar mai fi de spus în acest materia, limitat oricum la mult mai puțin decât ar fi meritat atât Florea Neagu, „detectiv prin colb de cronici”, cât mai ales Cornel Dumitrescu, acest „Schindler al României”, probabil pe nedrept mai puțin celebru decât omologul sau german? Poate doar că rezultatul laborioasei munci a lui Florea Neagu, de cercetări prin arhivele serviciilor secrete sovietice, Armatei Roșii ș Ministerului de Interne al URSS, precum și ale municipalității Cernăuțiului, s-a soldat nu doar cu câteva articole în presa românească (și chiar cea din Tel Aviv) referitoare la Cornel Dumitrescu. Astfel, dialogul permanent pe care Florea Neagu l-a purtat cu autoritățile israeliene a reușit să le sensibilizeze cu privire la cazul românului Cornel Dumitrescu, care va fi recunoscut, pentru faptele sale de ajutorare a reprezentanților acestei seminții, ca „drept al popoarelor”. În plus, „dosarul Cornel Dumitrescu”, întocmit de Florea Neagu, reprezintă una dintre piesele de rezistență ale muzeului Yad Vashem din Ierusalim.
 



Florea Neagu
 
Munca unui român cu veleități de arevărat „detectiv particular”, care a scos la iveală fapte petrecute în anii celui de-al doilea război mondial, aruncă o lumină cu totul deosebită asupra a ceea ce era cunoscut până acum sub numele de „Holocaustul” românesc, respectiv deportarea în masă spre ghetouri și lagăre de concentrare naziste a evreilor din teritoriile administrate de statul român în perioada celui de-al doilea război mondial. Materialul arhivistic la care ne referim, pe care autorul său îl numește „Dosarul Cornel Dumitrescu – un român care a salvat mii de evrei” poartă semnătura lui Florea Neagu și reprezintă un personaj care ar putea reprezenta un al doilea Schindler (renumit personaj de film, creat după tiparele unui om de afaceri real, de naționalitate germană, despre care se spune că ar fi salvat de la deportare și moarte peste 1000 de evrei în al doilea război mondial).
 
Deosebirea dintre germanul Schindler și românul Dumitrescu, dincolo de cuantumul dintre cei 1000 de evrei salvați de germanul ajuns erou de film și cei peste 3600 care nu au ajuns în ghetourile sau în lagăre datorită „valahului” Cornel Dumitrescu, rezidă și în diferențele de mentalitate ale celor doi. O mărturie pe cât de târzie, pe atât de șocantă a soției lui Schindler spune că acesta pretindea sume mari de bani în schimbul serviciilor de salvare a evreilor din cortegiile morții, pe când Cornel Dumitrescu o făcea nu numai fără nicio recompensă materială, dar, mai mult, uza în acest scop de relațiile sus-puse pe care le avea în România anilor 1942-1944 pentru a-i ajuta pe evrei să nu ajungă pe listele de deportări. Astfel, în locul sintagmei „Cornel Dumitrescu – un <<Schindler>> al Românie”, nu este exclus să fie mai potrivită aceea de „Schindler – un <<Cornel Dumitrescu>> al Germaniei”…
 



Emilie si Oskar Schindler in 1946
 
Și pentru a justifica cele de mai sus, nimic nu pare a fi mai potrivit decât redarea unei povești ajunse la noi, și implicit la dumneavostră, grație strădaniilor de ani de zile ale unui „detective particular” ad-hoc, în persoana lui Florea Neagu, un om pe care soarta l-a adus, în perioada pstbelică, în postura de superior ierarhic pe linie profesională al lui Cornel Dumitrescu. La finalul „poveștii”, considerăm că și Florea Neagu merita (veți vedea de ce!) o prezentare succintă, pentru că, fără strădaniile dezinteresate ale domniei sale, faptele cu adevărat demne de un scenariu de film ale lui Cornel Dumitrescu ar fi rămas necunoscute. Și era păcat…
 
Viața bate filmul
 
Ca să rămânem la nivelul „paralelei” dintre Schindler și Cornel Dumitrescu, să spunem că între cei doi există câteva asemănări în afara celei de a fi „salvatori ai evreilor”, dacă ar fi să ne luăm doar după nașterea lor în același an (1908) și intrarea în afaceri în 1939. De aici însă asemănările nu-și mai au locul și asta pentru că „valahul mândru și tăcut” (expresia îi aparține „biografului ad-hoc” Florea Neagu, care i-a refăcut drumul vieții), respectiv Cornel Dumitrescu, s-a lăsat condus în opera sa de salvare a 3642 de evrei (conform unei documentații extrem de minuțioase a lui Florea Neagu) de la deportare și moarte în ghetourile și lagărele naziste de cu totul alte motive decât cele ale germanului Schindler. Pentru a înțelege ce s-a întâmplat atunci, cel mai simplu ar fi să ne transpunem, imaginar desigur, în Cernăuțiul anilor `42-`44, aflat atunci sub jurisdicția Românie conduse (după abdicarea regelui Carol al II-lea, cu care Cornel Dumitrescu era în relații foarte apropiate) de mareșalul Ion Antonescu. În orașul moldovean, Cornel Dumitrescu conducea fabrica de textile Tricotania (astăzi rebotezată „Arnica”).
 
Ne găsim, așadar, în unitatea economică sus-menționată, aflată sub regim „strategic”, deoarece aici se fabricau produse textile necesare frontului. Fabrica se afla, totodată, și sub efectele unei legi care cerea concedierea cetățenilor de naționalitate iudaică și interzicea în mod expres angajarea pe eventualele posturi libere a unor evrei. Cu toate acestea, Cornel Dumitrescu se prevala de efectele unei decizii a mareșalului Ion Antonescu, o decizie mai veche (și deja abrogată!), care oferea posibilitatea de angajare, în unitățile strategice, inclusiv a forței de mună evreiești, cu scopul de a asigura continuitatea producției. În acest fel, directorul Tricotaniei reușea nu doar să mențină ca nagajați numeroși evrei, ci chiar să angajeze evrei sau evreice rămași fără serviciu (uneori, după documentele scoase la lumină de Florea Neagu, și câte patru-cinci pe un post!), pentru a evita astfel deportarea lor în ghetourile sau în lagărele de concentrare naziste.
 



Elena Gorgonet si depozitia sa din 2001
 
Mai mult, conform unei depoziții a fostei sale secretare de atunci, pe nume Elena Gorgoneț, românul, „în nebunia lui”, nu s-a sfiit, în câteva rânduri, să întoarcă efectiv căruțele pline cu evrei de la marginea orașului, chiar „de sub nasul” autorităților germane care organizau deportarea acestora. El se baza pe relațiile sale cu cele mai proeminente figuri ale societății românești de atunci, fără ca asta să însemne că nu-și risca el însuși poziția, libertatea și chiar viața, doar pentru a salva alte și alte familii de evrei de la tragedia deportării și a morții. Merită remarcat și faptul că, în fabrica pe care o conducea Cornel Dumitrescu, evreii nu purtau infama „stea galbenă” („a lui David”), în ciuda obligativității instituite atât pe teritoriul Reichului german, cât și pe cel al țărilor aliate acestuia (cazul româniei, până la actul de la 23 august 1944).
 



Lista a angajatilor fabricii Tricotania
 
Printre mărturiile pe care Florea Neagu le deține și șe păstrează cu sfințenie în arhiva sa, pentru a justifica cele de mai sus, se află o serie de ștate de plată ale fabricii Tricotania, pe care apare menționată, la rubrica „originea etnică”, în numeroase rânduri sintagma „evreu”, iar la rubrica „taxe militare evrei” apar nominalizate sumele pe care ssalariații evrei cu vârsta „încorporabilă” le achitau pentru a nu intra sub arme.
 



Scrisoarea Martei Hellreich
 
De asemenea, Florea Neagu păstrează la loc de cinste o scrisoare primită de la Marta Hellreich, una dintre evreicele salvate de la deportare și moarte, împreună cu întreaga ei familie, prin simpa (vorba vine!) angajare la fabrica Tricotania de către Cornel Dumitrescu. „Subsemnata Marta Helldrich declar că domnul Dumitrescu m-a salvat pe mine, pe soțul și pe părinții mei de la deportarea în lagărul din Transnistria”, își începe scrisoarea bătrâna evreică, urându-I salvatorului ei sănătate, fără a ști, din Israelul anului 2000, că românul Cornel Dumitrescu decedase în 1976.
 
Sherlock Holmes
 
Pentru a intra în posesia unor documente cun sunt cele de mai sus menționate, precum și a altora, Florea Neagu nu a precupețit eforturi, timp și bani, umblând ani de zile, pe cheltuiala proprie, prin arhivele de la Cernăuți, Moscova și București, în căutarea actelor care să scoată la lumină ceea ce acum poartă numele de „dosarul Cornel Dumitrescu”. Eforturile sale sunt răsplătite nu financiar sau prin alte avantaje, ci doar prin singura recompensă pe care și-o dorește, și anume aceea de a afla adevărul și a-l aduce la cunoștința tuturor. De altfel, întrebat despre cine suportă cheltuielile prilejuite de amplele cercetări cărora și-a dedicat ani buni din viață, Florea Neagu răspunde simplu: ”Eu le suport! Ce, nu merită?!. Povestea lui este însă lafel de pasionantă ca și cea a celui care a fost Cornel Dumitrescu, așa că vă invităm să o parcurgeți în cele ce urmează.
 
Povestea „poveștii”
 
Povestea cercetărilor arhivistice ale lui Florea Neagu își are originile în anul 1965, când, din postul de director al Institutului de Proiectări Miniere (IPROMIN) București, ia inițiativa decernării unor diplome și ordine celor mai buni dintre angajații acestei unități, cu prilejul împlinirii a 15 ani de la înființarea ei. Alegerea „laureaților” a fost făcută cu mare grijă, dovadă stând numărul de numai 30 din cei aproape 1000 de salariați ai IPROMIN aflați pe listă. Nu mică i-a fost surpriza, în aceste condiții, când unul dintre angajați, și anume Cornel Dumitrescu, pe atunci șef al serviciului Plan, a cerut să fie „tăiat” de pe lista pe care alții ar fi dat mult să ajungă (inclusiv pentru că posesorii unor asemenea ordine erau beneficiari ai unor avantaje materiale deloc de neglijat – salariu mai mare, una sau două camere în plus în locuință etc.; amintiți-vă că „suntem” în 1965!)… La insistențele sale, Cornel Dumitrescu consimte să mărturisească motivele care îl determinau să ceară tăierea de pe lista medaliațiilor.
 
„Cu mare dificultate, și numai pentru că l-am chemat la birou într-o zi de duminică, atunci când nu mai era nimeni în afara noastră în unitate, Cornel Dumitrescu mi-a mărturisit ceea ce, spunea el, nu mai știa nimeni în afara sa. Și anume, nici mai mult, nici mai puțin decât că fusese anchetat ca și <<criminal de război!>>. Mi-a spus că acest lucru se petrecuse în 1946, la scurt timp după război, când un general și un colonel sovietici (după uniforme) l-au interogat în mai multe rânduri cu privire la anii 1942-1944, în care el a condus fabrica de textile Tricotania din Cernăuți. Ulterior, ancheta s-a încheiat cu un NUP (<<Neînceperea Urmăririi Penale>> – n.r.), pentru că toate mărturiile verbale ale celor implicați în cazul respectiv, precum și transcrierea a două emisiuni ale postului de radio BBC, arătau, dimpotrivă, faptul că românul Cornel Dumitrescu era salvatorul câtorva mii de evrei de la deportarea în ghetourile și lagărele naziste, și nu criminalul de război pe care îl credeau anchetatorii la început”, povestește Forea Neagu. El spune că episodul, care nu merita ascuns, l-a făcut totuși pe Cornel Dumitrescu să se ferească să „iasă în evidență”, din grija de a nu I se interpreta într-un mod infam „coperta” dosarului său din arhive, despre care era convins că Securitatea avea cunoștință.
 
„<<Ăștia trebuie să știe de dosarul meu, dar probabil că dacă îl dezgroapă, se vor mulțumi cu titlul de pe copertă, pe care scrie criminal de război, și nu vor mai deschide dosarul ca să vadă că am fost achitat ca nevinovat. Mă și văd sriitor de basculante la cariera de la Teliuc>>, îmi spunea Cornel Dumitrescu”, povestește mai departe Florea Neagu dialogul său cu Cornel Dumitrescu. (Pentru cei mai tineri, trebuie să spunem că expresia <<scriitor de basculante la cariera de la Teliuc>> semnifica, plastic exprimat, sintagma de deținut politic al anilor 60-70, când Securitatea practica ridicarea de acasă a celor – chiar li numai – bănuiți că ar avea orientări <<antidemocratice>> -n.a.) Directorul de atunci al IPROMIN București a avut totuși tăria de caracter și inspirația de a nu-l tăia de pe lista celor evidențiați pe Cornel Dumitrescu, iar ordinul și medalia primite de acesta nu s-au soldat cu intrarea lui „în ochii” Securității, astfel încât nu a avut de suferit niciun fel de neplăceri din partea acesteia.
 
Anii au trecut, în 1976 Cornel Dumitrescu a închis ochii pentru totdeauna, iar povestea sa a fi rămas cunoscută doar de directorul de la IPROMIN, dacă acesta nu ar fi fost „stârnit” de filmul „Lista lui Schindler” și mai ales de „zgomotul mediatic și gâlceava din familia eroului de roman și film, nepotolite până în zilele din urmă”, cum se exprima Florea Neagu. El și-a amintit de ceea ce aflase în 1965 de la fostul lui subaltern și a decis să caute în arhive și să demonstreze, dacă poate, existența unui „Schindler român”…
 
Final (aproape) deschis
 
Și, fără a uita că salvarea evreilor de la deportare de către Cornel Dumistrescu nu este un caz singular (a se vedea documentele referitoare la ceea ce a făcut, în Ardealul de nord-vest, Raoul Șorban, sau altele similare), trebuie să amintim de preconizata prezentare la București a expoziției și „dosarului” Cornel Dumitrescu, prevăzută inițial pentru finalul lui iulie, dar amânată fără o dată precisă… Evenimentul „pică” într-o perioadă de foarte parinse dezbateri ale acestui subiect în mediile politico-diplomatice și în mass-media românești și internaționale. De aceea ne ferim să tragem concluzii, fie ele și mascate, preferând mai degrabă, să considerăm că am lansat o invitație la dialog, în virtutea faptului că este mai bine mai târziu decât niciodată…
 
Și pentru ca finalul să rămână „deschis”, Florea Neagu promite noi și noi surprize în „dosarul Cornel Dumitrescu”. Amintim doar că acest Sherlock Holmes român cercetează arhivele portuare ale Constanței. El are indicii că ar putea găsi între pasagerii din anii `42-`44, de pe ruta Constanța-Palestina, nume ale unor evrei aflați pe listele de angajați ai Tricotaniei… Ceea ce este similar cu a spune despre Cornel Dumitrescu că nu se limita la a-I angaja pe evrei pentru a-I salva de deportare, ci chiar le înlesnea „evadarea” din România spre Palestina, pentru salvarea lor definitivă din mâinile naziștilor.
 
Cherchez la femme
 
Cercetările lui Florea Neagu nu s-au limitat doar la faptele argumentate și dovedite cu acte scrise, ci au mers mai departe, în încercarea de a găsi resorturile intime care l-au determinat pe Cornel Dumitrescu să procedeze așa cum a făcut-o, salvând de la deportare și moarte peste 3600 de evrei, într-o perioadă în care acest lucru era mai mult decât riscant. Sigur că investigarea domeniului la care ne referim acum și care a necesitat strângerea de mărturii orale, nu neapărat scrise, are doza de incertiturine inerentă acestui gen de cercetări. Ele se bazează însă (și) pe foarte aprofundata cunoaștere, de către Florea Neagu, a psihologiei umane în general și a celei a lui Cornel Dumitrescu în special. În acest context, cercetările lui Florea Neagu au dat la iveală o veritabilă „surpriză”.
 
Astfel, în tinerețe, Cornel Dumitrescu (care original din Mehedinți, nu era evreu – n.r.) a fost îndrăgostit de o tânără evreică de numai 14 ani, o adevărată frumusețe la vremea ei. Cu sprijinul regelui Carol al II-lea, care a acordat dispensa de vârstă necesară, cei doi s-au căsătorit și se arată „la orizont” o poveste de dragoste foarte frumoasă. Dar (inevitabilul „dar”…), mama fetei a reușit să-I despartă pe cei doi însurăței, care au luat, la un an de căsătorie, căi diferite în viață. Se pare însă că dragostea pentru tânăra evreică a fost canalizată, în sufletul lui Cornel Dumitrescu, în cel mai fericit mod, spre eforturile de salvare a co-religionarilor acesteia, amenințați cu exodul și cu moartea în anii negri ai celui de-al doilea război mondial…
 
Mai rămâne să găsim un Spielberg…
 
Fără a dori să comenteze sau să dezbată în niciun fel existența sau nonexistența Holocaustului în România, Florea Neagu și-a fixat un țel „mai modest” (exprimarea îi aparține). „Eu nu mă ocup de existența sau nonexistența fenomenului istoric cunoscut îndeobște drept <<Holocaust>>. Nu susțin și nici nu combat Holocaustul, deși cunosc existența ambelor curente, inclusiv în rândul comunității evreilor. Mi-am luat, cu de la mine putere, o sarcină mult mai modestă: să prezint un caz, în descriptorii săi evenimențiali, faptici. M-a determinat la asta doar urmărirea, găsirea și publicarea adevărului. Interpretarea studiului de caz o las în seama cititorilor”, spune Florea Neagu.
 
Prezentarea „profesionistă” a cazului nu poate omite nici cifrele. În acest sens, merită remarcată statistica „seacă” a numărului de angajați ai Tricotaniei Cernăuți din anii la care ne-am referit mai sus. În acest context, Florea Neagu arată că, de exemplu, în martie 1942, din cei 320 de angajați ai fabricii de textile, nu mai puțin de 169 (peste jumătate) erau evrei. Proporția lor în întreprindere a crescut, în 1943, la 196 de persoane, aproape două treimi din totalul personalului salariat! Chiar și adjunctul lui Cornel Dumitrescu – un anume N. Winter – era evreu, ceea ce, pentru acei ani (1942-1943), nu însemna nici pe departe puțin lucru…
 
Ce ar mai rămâne de spus? Doar că, în slugărnicia cu care se ploconesc Occidentului, autoritățile române, care știu de cazul Cornel Dumitrescu, preferă totuși să-l ignore, pentru a accepta, în locul imaginii date de acesta, pe aceea de țară în care a avut loc un holocaust comparabil cu cel din Germania nazistă. Cât „bine” face o asemenea poziție României, în loc să arate adevărata față a celor petrecute, rămâne la aprecierea fiecăruia… Sau poate ar fi nevoie de un regizor celebru ca Steven Spielberg care să facă un film pe tema asta?
 
Articol de Adrian Ardelean, publicat in revistea “Lumea” – An XIII Nr. 6 (158) 2006


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Octombrie 16, 2011, 14:28:02

 " [/coCalamităţi ale secolului al XX-lea: foametea care a devastat Moldova în 1946-1947 de Florian Banu
Sunday, July 17 2011 @ 03:55 PM MDT

Scris de: garda

Vizualizari 1,978

Un dicton medieval spune ca, adesea, "dupa razboi invinsul plange iar invingatorul e ruinat". Situatia Romaniei dupa cel de-al doilea razboi mondial ilustra pe deplin acest lucru. Incheind razboiul in tabara invingatorilor, Romania nu avea nici un motiv sa se felicite. In ciuda armistitiului incheiat in septembrie 1944 si a eforturilor uriase facute pentru infrangerea Reich-ului, Romania era considerata tara invinsa si se afla sub una din cele mai aspre regimuri de ocupatie militara din istoria sa.

Prima zona a Romaniei care s-a confruntat cu "omul nou" sovietic a fost Moldova. Ca urmare, in primavara anului 1945, aici tifosul facea ravagii si numeroase familii nu mancau decat o data la doua zile, nereusind ca de sarbatorile Pastelui sa aiba macar malai pentru o mamaliga. Armata Rosie a jefuit intinse zone ale tarii, dupa care a urmat spolierea oficiala a Romaniei prin indeplinirea prevederilor Conventiei de Armistitiu. Pentru satisfacerea necesitatilor Armatei Rosii, Romania livrase pana la 31 mai 1945 urmatoarele cantitati de alimente: 15.357 vagoane de cereale si derivate, 10.407 vagoane de leguminoase si zarzavat, 1.885 vagoane de carne, 387 vagoane de conserve de carne, 163 vagoane de grasimi, 124 vagoane de produse lactate, 88 vagoane de peste, 27 vagoane cu delicatese si 20 vagoane cu fructe si derivate. Pentru executarea art. 11 din Conventia de Armistitiu Romania mai livrase, in acelasi interval, 34.988 vagoane de cereale precum si 8.662 bucati vite.
In afara de livrarile si restituirile facute de Romania in baza art. 10, 11 si 12 ale Conventiei de Armistitiu, cantitati importante de bunuri au fost ridicate de Armata Rosie si scoase din tara. Trupele rusesti au fost surprinse de abundenta de alimente din Romania si rapoartele trimise la Moscova descriau tara ca pe una in care curge laptele si mierea si, ca urmare, pretentiile sovietice au devenit, treptat, exorbitante. Din cauza livrarilor importante pentru intretinerea armatei sovietice si pentru indeplinirea conditiilor armistitiului, populatia civila din Romania nu mai primea paine, in iunie 1945, decat una-doua zile pe saptamana.
Prelevarilor de enorme cantitati de alimente din Romania li s-au adaugat efectele reformei agrare din martie 1945. Aceasta a produs o dezorganizare a muncilor agricole, intinse suprafete de teren ramanand necultivate. Lipsa animalelor de tractiune si a tractoarelor confiscate de rusi a ingreunat si mai mult muncile agricole. Acestor factori li s-a adaugat o severa seceta, astfel ca in vara anului 1945 se estima ca recolta de grau va fi sub 20% dintr-o recolta normala.
Dificultatile care se anuntau insurmontabile in toamna anului 1945 au putut fi depasite, totusi, prin micsorarea pretentiilor rusesti si chiar prin acordarea de catre U.R.S.S. a unui "ajutor" constand in 15.000 vagoane de porumb si 15 000 vagoane de grau, in urma vizitei lui Petru Groza la Moscova intre 4-13 septembrie. Gestul de "caritate" al Moscovei nu era motivat atat de grija fata de situatia alimentara a romanilor, cat de preocuparea pentru consolidarea pozitiei guvernului Groza, confruntat cu greva regala. Spectrul foametei a ramas cat se poate de amenintator pentru romani. In sedinta Comitetului Central al P.C.R. din 25 ianuarie 1946, reprezentantul Regionalei "Dunarea de Jos", vorbind despre situatia alimentara a zonei, mentiona: "Seceta de anul trecut a facut ca aceste judete, chiar cele excedentare altadata, prin respectarea Armistitiului, sa duca nevoie mare, in special de porumb. Covurlui este in imposibilitatea de a da paine regulat. La 10-12 zile da odata paine, din cauza lipsei de cereale".

Venirea primaverii anului 1946 a adus in sufletele romanilor o raza de speranta socotind ca noua recolta va ameliora situatia deosebit de grea in care se afla cea mai mare parte a populatiei. Din pacate, perspectivele unei recolte promitatoare au fost anulate de una din cele mai prelungite perioade de seceta care au lovit vreodata Romania. In lunile iunie-iulie numerosi tarani, intr-o incercare disperata de a obtine o recolta cat de mica, au arat suprafetele cu cerealele arse de seceta si au insamantat din nou, folosind si ultimele rezerve de samanta. Spre disperarea populatiei, seceta a continuat cu aceeasi intensitate iar in august 1946 incep sa fie raportate primele cazuri de moarte prin infometare, mai ales in randul copiilor. Situatia devenise atat de grava incat comunistii incep sa se preocupe de gasirea unor cai de rezolvare, cu atat mai mult cu cat alegerile programate pentru toamna lui 1946 se apropiau. In sedinta de analiza a activitatii organizatiilor de masa din 15 august 1946 a fost discutata situatia judetelor din Moldova lovita de seceta. Cele mai afectate erau judetele Iasi, Falciu si Vaslui. In aceste regiuni populatia rurala locuia in mare parte in bordeie, intinse zone erau minate si lipseau cu desavarsire alimentele. Ca urmare a acestei situatii, s-au facut propuneri de scoatere a copiilor din aceste zone si cazarea lor in camine sau la familii din regiuni neafectate de seceta, trimiterea de urgenta a unor cantitati de alimente in judetele cele mai afectate, interzicerea fabricarii chiflelor si a covrigilor precum si masuri impotriva speculantilor de vite. Acestia, profitand de lipsa de nutret pentru animale si de disperarea oamenilor infometati, cumparau vitele la preturi de nimic sau faceau troc, oferind un kilogram de grau pentru kilogramul de carne.

Transpunerea in practica a masurilor preconizate s-a facut cu multa greutate din cauza birocratiei si a haosului din tara astfel ca, spre sfarsitul lunii august 1946, situatia din zonele secetoase capata accente tot mai tragice. In 31 august a avut loc o sedinta plenara a C.C. al P.C.R. in care a fost analizata situatia. Dintr-un total de 17.000 vagoane de cereale programate a fi colectate fusesera adunate doar 5.000 de vagoane, iar in cele 14 judete lovite de seceta ajunsesera, ca ajutoare, doar 80 de vagoane, cantitate insuficienta si pentru un singur judet, asa cum era nevoit sa o recunoasca chiar Teohari Georgescu. Prefectul comunist din Tutova anunta: "Suntem luati cu asalt. Mai putem face insa un efort, putem tine oamenii inca o saptamana-doua sa se alimenteze cu verdeturi dar peste doua saptamani nu-i mai putem tine pe oameni si va puteti inchipui in starea aceasta de lucruri, in starea aceasta de spirit a unei populatii flaminde, cum poate (sic!) sa-si faca locul elementele reactionare cu propaganda lor".

Grija pentru efectele politice ale secetei era mult mai evidenta decat grija pentru soarta oamenilor. De altfel, toate masurile luate in vederea combaterii foametei erau analizate prin prisma efectelor politice pe care le vor produce. Vasile Luca propunea "sa li se lase muncitorilor ratia de paine si in general salariatilor pana la un anumit grad iar restul, burghezilor, sa li se reduca ratia de paine la 100 de grame pentru ca ei au mai multe posibilitati si risipesc", neuitand sa adauge: "desigur, toate acestea trebuie legate cu alegerile: iata democratia ce face si iata reactiunea ce a facut in situatii grele. Reactiunea i-a impuscat gramada pe flamanzi si democratia ii ajuta". Teohari Georgescu intrevedea si el avantajele ce se pot obtine din situatia de criza alimentara: "Trebuie sa vedem, tovarasi, ca prin ajutorarea acestor regiuni, prin dezvoltarea spiritului de solidaritate a intregului nostru popor pentru ajutarea celor loviti, vom putea in preajma alegerilor sa creem o atmosfera de incredere in regim, in guvern". La propunerea facuta de un membru al C.C. de a folosi rechizitiile cu forta, apeland la jandarmi, Miron Constantinescu i-a replicat sec: "Dupa alegeri". Cu repercusiuni politice se dovedeau a fi si unele masuri luate impotriva speculantilor. Filiala din Tg. Neamt a P.C.R. era subventionata din plin de unii afaceristi verosi iar acestia au refuzat sa mai dea bani dupa ce, in urma unor perchezitii, le-au fost confiscate importante cantitati de cereale dosite.

Lipsa alimentelor a provocat o crestere rapida a preturilor. Un kilogram de orez, care costa in iunie 4.200 de lei, ajunsese in octombrie la 20.000 lei, faina alba de la 340 lei la 7.800 lei iar grisul de la 240 lei crescuse la 7.800 lei/kg. In aceste conditii, chiar putinele cereale care ajungeau in judetele deficitare erau inaccesibile oamenilor de rand. Functionarii, cadrele didactice si taranii erau extrem de ingrijorati de cresterea preturilor. Pentru ca un taran sa-si poata cumpara o pereche de ghete trebuia sa vanda cca. 300 kg. de grau. In acelasi timp, un invatator castiga intre 60.000 si 90.000 de lei pe luna, fapt ce ii determina pe multi sa abandoneze catedrele pentru munci fizice: incarcat vagoane cu lemne sau munca in caramidarii, unde se plateau 8.500-9.000 lei/ zi, incercand astfel sa-si asigure alimentele necesare supravietuirii.

continuare...lor]


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Octombrie 16, 2011, 14:30:01

 " [In luna septembrie 1946 devenise evident ca Romania va fi nevoita sa importe cereale pentru a putea depasi criza alimentara. Datele statistice sintetizate atat de Ministerul Agriculturii cat si de Subsecretariatul de Stat al Aprovizionarii aratau ca nu poate fi asigurata hrana populatiei decat pe sase luni incepand din iulie. Potrivit unui Buletin Informativ redactat de Sectia Economica a C.C. al P.C.R., recolta de porumb era estimata la maxim 100.000 de vagoane in vreme ce necesarul minim era calculat la 260.000 de vagoane. Recolta de floarea soarelui era de doar 5.000 vagoane fata de o recolta normala ce oferea 30.000 de vagoane. In ciuda dificultatilor prin care trecea tara, livrarile de cereale catre URSS reprezentau o preocupare esentiala pentru autoritatile romanesti. Pana la sfarsitul lunii septembrie fusesera livrate judetelor deficitare o cantitate de 21.390 tone de cereale, in vreme ce in Uniunea Sovietica fusesera expediate 26.665 tone.

La 1 septembrie a fost infiintat "Comitetul pentru Ajutorarea Regiunilor Secetoaseť (C.A.R.S.) care isi propunea sa sprijine actiunile guvernului si sa intreprinda si o actiune proprie de mobilizare a cetatenilor pentru ajutorarea regiunilor amenintate de foamete. Pentru o actiune unitara, in a doua jumatate a lunii septembrie, s-a constituit o comisie interministeriala pe langa Ministerul Agriculturii si Domeniilor, sub presedintia lui Traian Savulescu, comisie avand caracter de comandament unic si care avea ca misiune identificarea mijloacelor de depasire a crizei.

Necesitatea inceperii unor tratative comerciale pentru importul unor cantitati de cereale devenea tot mai evidenta dar factorii de decizie guvernamentali inca ezitau din diverse considerente ideologice dar si de natura economica. Pana la jumatatea lunii octombrie nu se realizase decat un acord romano-bulgar pentru importul a 1.000 vagoane de grau si se acordase Companiei Mediteraneene din Bucuresti o autorizatie de import pentru 1.000 vagoane de porumb din Argentina, cu plata in franci elvetieni. Data fiind lipsa totala de devize, statul roman trebuia sa incerce sa obtina cerealele pe credit, intrucat conducerea Bancii Nationale a Romaniei ezita sa apeleze la stocul de aur.

In vreme ce conducerea tarii era prinsa in probleme de campanie electorala si de evaluare a impactului politic ce l-ar avea importul de cereale din Occident, populatia trecea prin dificultati alimentare tot mai mari. Pana in perioada alegerilor populatia a putut fi amagita de autoritatile locale ca guvernul se ingrijeste de soarta ei si ca mari transporturi de cereale se indreapta spre zonele afectate de seceta. Depasirea momentului alegerilor si apropierea rapida a iernii fara ca promisele ajutoare sa apara i-au facut pe oameni sa-si piarda increderea in promisiunile guvernamentale. In aceste conditii, o buna parte a populatiei a incetat sa mai astepte ajutorul guvernului si s-a indreptat pe cont propriu spre judetele excedentare pentru a-si procura cereale. Zonele vizate de cei plecati sa se aprovizioneze erau indeosebi Bihorul, Banatul si Oltenia. Garile din Oradea, Arad, Timisoara, Craiova, Rosiorii de Vede s-au vazut spre sfarsitul lunii noiembrie si inceputul lunii decembrie 1946 asaltate de asa zisii "traistari" - oameni veniti cu traista dupa o bruma de alimente. Acest exod in masa a ingrijorat autoritatile comuniste deoarece "de aceasta situatie au inceput sa profite membrii partidelor din opozitie care in mod fatis provoaca populatia la acte de nesupunere, manifestari rasiale in scopul de a discredita guvernul si regimul democratic".

Situatia populatiei din Moldova devenise de nesuportat. In decembrie 1946, Inspectoratul de Jandarmi Suceava raporta ca, din cauza lipsei cerealelor, o parte din populatie se "hraneste" cu apa si sare. In judetul Dorohoi, din totalul de 45 de comune, in 39 dintre ele populatia se confrunta cu mari lipsuri. In comune precum Crasnaleuca, Cotusca, Radauti, Borzesti, Avrameni, oamenii nu mancau decat o data pe zi. Din judetul Botosani plecasera din cauza foametei 136 de familii intregi precum si numerosi capi de familie.

Legiunea de Jandarmi Bacau raporta in 30 decembrie 1946: "sunt foarte dese cazurile cand sunt vazute pe ulitele satului femei cu copii in brate plangand de foame si locuitori adunandu-se in fata primariilor si cerand sa se aduca grau si porumb ca mor de foame". In aceeasi perioada, Legiunea de Jandarmi Falciu anunta ca taranii si-au pierdut si ultima farama de incredere in guvern si ca sunt foarte probabile miscari de revolta si devastari si avertiza ca "cu putinele forte ale Jandarmeriei si Politiei locale nu se vor putea opri masele indarjite si salbaticite de foame". Starea de spirit era similara si in Vaslui. In numeroase comune proportia celor lipsiti complet de hrana crescuse de la 50% la 85% si, ca urmare, furturile savarsite de populatia infometata se inmultisera considerabil. Autoritatile comunicau Bucurestiului ca mortalitatea ia proportii ingrijoratoare si ca se asteapta din zi in zi la acte de nesupunere si violente.

Situatia nu era mai buna nici in judetele afectate de seceta din Muntenia. In comuna Movilita- Ilfov, 40% din populatie era in situatia de a muri de foame la inceputul lunii decembrie 1946, fiind deja inregistrate noua cazuri de moarte prin infometare. Legiunea de Jandarmi Buzau raporta ca, pana la 1 ianuarie 1947, s-au inregistrat 400 cazuri mortale din cauza foamei si mentiona ca, dupa unele informatii, numarul mortilor ar fi mai mare dar medicii prefera sa treaca in acte drept cauza a mortii frigul. Se mentiona ca in regiunile de munte, precum in comuna Basca Chiojdului, sunt locuitori care ling sare si beau apa pentru a-si prelungi zilele.

Principala grija a autoritatilor in lunile decembrie 1946 si ianuarie 1947 nu era cum sa se asigure aprovizionarea ritmica si consistenta a regiunilor infometate, ci cum sa-i impiedice pe oameni sa mai plece dupa alimente in zonele excedentare. In regiunile secetoase au fost puse la dispozitia statiilor C.F.R. garzi de jandarmi care sa impiedice imbarcarea locuitorilor in trenuri si deplasarea lor spre regiunile cu excedent de cereale. Inspectoratul de Jandarmi Galati raporta la 1 decembrie 1946 instalarea de garzi in statiile Galati, Braila, Focsani, Barlad, Tecuci, Ramnicu Sarat si Marasesti. Aceste masuri s-au dovedit ineficiente in fata populatiei disperata de foame, care a continuat sa ia cu asalt trenurile catre vestul tarii nesovaind sa atace chiar garzile. Ministerul Afacerilor Interne a fost nevoit sa emita ordinul nr. 46.300 din 17 ianuarie 1947, prin care se prevedea prezentarea obligatorie la casele de bilete C.F.R. a unui certificat de calatorie eliberat de sefii circumscriptiilor de politie din capitala, de chestori in municipii si resedinte de judet, de sefii comisariatelor in celelalte orase si de sefii posturilor de jandarmi din comunele rurale. In plus, fiecare tren personal de pe liniile de mare trafic trebuia sa fie insotit de o garda formata din 50 de jandarmi sub comanda unui ofiter. Totodata, tarifele trenurilor de calatori au fost triplate la inceputul lunii ianuarie 1947.

In acest timp situatia din Moldova devenea catastrofala. Pana in ianuarie populatia ce locuia de-a lungul Prutului se mai hranise cu ciulini de balta iar cei din apropierea padurilor mancau ghinda, dar si aceste "alimente" se terminasera. Legiunea de Jandarmi Falciu raporta in 7 ianuarie ca in comunele din zona "se vad oameni lipsiti de vlaga care abia isi mai pot duce picioarele, poticnindu-se la fiecare pas". In comuna Hoceni mai multe familii isi astamparau foamea mancand huma, iar in comuna Duda un locuitor a fost gasit mort de foame in locuinta alaturi de o opinca pe care o mancase pe jumatate. Inspectoratul de Jandarmi Iasi anunta ca, in cazul ca nu se imbunatatesc transporturile de cereale, populatia de pe teritoriul inspectoratului risca sa moara de foame in proportie de 65-75%. Pe teritoriul judetului Vaslui populatia manca la doua-trei zile o zeama din turte de floarea-soarelui, terci de tarate si faina de ghinda.

Pe fondul acestor suferinte cumplite ale majoritatii populatiei o mana de afaceristi fara scrupule nu au ezitat sa faca avere speculand lipsurile celorlalti. Intrucat o mare parte din negustorii care se ocupau cu specula de cereale erau evrei, Jandarmeria si Politia anuntau cu ingrijorare o crestere a antisemitismului. In 13 ianuarie, Inspectoratul de Jandarmi Iasi remarca faptul ca "spiritul antisemit creste pe zi ce trece in randurile taranilor datorita faptului ca negustorii evrei au acaparat la preturi mici cereale pe care le speculeaza fara nici o teama. Printre locuitori se discuta ca evreii sunt aprovizionati cu de toate si in special cu grau si porumb datorita faptului ca la Serviciile Economice Judetene si la cele ale oraselor de resedinta majoritatea functionarilor sunt evrei". Aparitia acestui curent antisemit a fost favorizata si de rezultatele unor razii si controale la diferiti negustori unde erau depistate mari cantitati de alimente detinute ilegal, iar ponderea evreilor in randul contravenientilor era foarte mare. Chiar Ana Pauker era acuzata de moldovenii infometati ca "i-a indus in eroare cu ocazia alegerilor si a sustras din lucrurile destinate Moldovei si le-a trimis in Palestina".

Nu e mai putin adevarat ca nici inaltii functionari romani din Ministerul Afacerilor Externe si Ministerul Economiei Nationale nu si-au facut procese de constiinta din a face avere profitand de criza alimentara. Seful Legatiei romane din Buenos Aires, Sergiu Dimitriu, a mediat in toamna anului 1946 incheierea unui contract prin care Romania cumpara 30.000 vagoane de porumb din Argentina aranjand si un contract cu o societate de transporturi pentru a livra porumbul la Constanta. Din preturile percepute, mai mari decat cele mondiale, statul roman pierdea nu mai putin de 4.000.000 dolari iar transporturile au intarziat pana in luna mai 1947.

Situatia deosebit de grea prin care trecea o buna parte din populatia Romaniei a sensibilizat opinia publica internationala si, ca urmare, au inceput sa fie trimise transporturi masive de ajutoare constand din alimente, medicamente, haine. Crucea Rosie Americana a alocat pentru Romania un buget de 3.000.000 dolari. Diferite societati de asistenta din Elvetia, Vatican, Suedia, Irlanda, Anglia au trimis ajutoare si reprezentanti. In numeroase localitati au fost deschise cantine de catre C.A.R.S., dar intr-o maniera jalnica: cele mai multe functionau in aer liber, un cazan pus pe foc si in jurul lui oameni inghetati, goi si desculti, asteptandu-si resemnati portia care, cel mai adesea, era puternic diluata prin grija bucatarilor. Chiar si ajutoarele venite din strainatate au fost un motiv de dihonie intre Crucea Rosie Romana, care nu era controlata inca de comunisti, si C.A.R.S.-ul obedient puterii comuniste. O mare problema era distribuirea ajutoarelor trimise de "imperialistii anglo-americani". Vasile Luca a tinut sa-i instruiasca personal in acest sens pe membrii C.A.R.S.: "(") trebuie sa spunem fiecarui taran ca ciocolata aceasta de acolo e una dar cand cerem grau nu ni se da, cauta sa ne infometeze si sa cumpere constiinta lui impotriva democratiei si a guvernului cu ciocolata".

O piedica importanta in ajutorarea eficienta a regiunilor afectate a constituit-o vesnica birocratie romaneasca. Ministerul de Finante a tergiversat la nesfarsit scutirea de taxe a alimentelor cumparate de C.A.R.S. De exemplu, din suma de doua miliarde cheltuita de C.A.R.S. pentru a cumpara magiun, peste jumatate o reprezentau taxele. Si transporturile de ajutoare erau supuse taxelor si impozitelor, la fel cu orice transport comercial. Toate tarile prin care au trecut ajutoarele umanitare au dat gratuitate la transport si scutire de taxe, astfel ca la granita Romaniei acestea nu erau grevate de nici o obligatie. In schimb, Caile Ferate Romane percepeau pana la 80 milioane de lei pentru un vagon preluat de Comitetul pentru Ajutorarea Regiunilor Secetoase (C.A.R.S.) sau de Crucea Rosie din Romania.

Venirea primaverii a insemnat o oarecare usurare a situatiei alimentare. Totusi, foamea era atat de mare incat s-au semnalat cazuri in care taranii au consumat graul trimis pentru insamantari chiar daca acesta fusese stropit cu petrol. Consumul de ierburi, muguri de pomi si chiar radacini nu a reusit sa asigure necesarul de calorii pentru o populatie ce traversase o iarna cumplita, astfel ca numarul deceselor prin inanitie creste din nou in lunile aprilie si mai. In comuna Malusteni din judetul Covurlui 80% din populatie a supravietuit doar datorita scoicilor din Prut consumate fierte, fara paine sau mamaliga. In iunie 1947 situatia alimentara se mentinea destul de dificila, dupa cum reiese dintr-un raport al Legiunii de Jandarmi Bucuresti, care mentiona ca in comuna Dudesti-Cioplea o familie compusa dintr-o mama cu sase copii se hranea cu vrejuri de dovleac fierte, iar o alta familie traia doar cu coji de cartofi coapte pe foc facut in tizic.

Noua recolta a permis revenirea la o alimentatie cat de cat normala si romanii, invatati din plin cu greutatile, si-au reluat eforturile pentru a face fata despagubirilor de razboi si diferitelor servituti impuse de Moscova si de liderii comunisti de la Bucuresti.

Am incercat realizarea unei treceri in revista a cauzelor care au dus la instalarea foametei intr-o tara renumita pentru belsugul roadelor sale si am insistat asupra formelor atroce pe care le-a atins foametea mai ales in timpul iernii 1946-1947. De asemenea, am considerat utila prezentarea unora din actiunile initiate de autoritati pentru a combate foametea, actiuni destul de anemice si prost chibzuite urmand ca adancirea cercetarilor de arhiva sa ne lamureasca daca aceasta ineficienta a fost premeditata sau a fost doar rodul incapacitatii, nepasarii si lacomiei care caracteriza o buna parte din clasa conducatoare romaneasca.

Am intreprins acest demers intrucat consideram ca aspectele referitoare la perioadele de cumpana ale urgisitului secol XX trebuie tratate nu doar din punct de vedere politic si militar, ci si din punct de vedere social-economic, pentru a avea o imagine adecvata a epocii si pentru a intelege mecanismele profunde ale transformarilor de durata. Sub acest aspect credem ca numeroase evenimente ale secolului trecut trebuie reanalizate, nu in perspectiva unei rescrieri permanente a istoriei, ci pentru o reconstituire cat mai fidela a trecutului, cu lum"inile si umbrele sale.

Florian BANU/color]


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Octombrie 17, 2011, 22:37:23

 " http://www.romanialibera.ro/actualitate/mapamond/putin-schimba-tintele-spionajului-rusesc-prioritatea-europa-de-est-241385.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: DOREL HARAGA din Octombrie 18, 2011, 18:26:47
Din planurile de distrugere a Romaniei

 // 14 Iunie 2011 // O tara furata, Romania azi

 
 

Romania
 
Analiza datelor si informatiilor provenite pe linia unor surse ce fac parte din masoneria româna a scos în evidenta unele aspecte de interes operativ care explica situatia grea în care se gaseste România la ora actuala, atît din punct de vedere economic, cît si din punct de vedere politic. Practic, România se afla în prezent în jocul de interese al celor doua mari puteri militare mondiale, Rusia si SUA, care cauta prin orice mijloace sa-si adjudece suprematia în aceasta zona strategica a Europei. În cei 20 ani trecuti de la evenimentele din decembrie 1989, razboiul din umbra purtat de cele doua superputeri a adus pe esichierul politic personaje studiate în timp, cu grave carente comportamentale, usor de compromis, tocmai pentru a fi dirijate în sensul dorit de ei. Cu ajutorul acestora s-a reusit sa se distruga economia româneasca, sa se anihileze Serviciile Secrete, sa se puna în stare de inoperativitate Armata si, nu în ultimul rînd, sa se zdruncine unitatea Poporului Român. Prin încalcarea voita a sigurantei nationale, factorii decizionali apartinînd celor doua tabere care s-au perindat la putere din 1989 încoace au privatizat dupa bunul plac, au vîndut strainilor capacitati de productie rentabile, unele dintre ele de importanta strategica, asa cum sînt industria cimentului, industria metalurgica feroasa si neferoasa, industria chimica si petrochimica, industria energetica si sistemul financiar bancar. Au vîndut, totodata, si bogatia cea mai de pret a Poporului Român, si anume pamîntul tarii, aflat acum în mare parte în proprietatea unor mafioti arabi, italieni, evrei, greci si unguri.
 
Printre protagonistii vietii politice românesti care au conlucrat pentru a aduce România în starea precara în care se gaseste astazi si care se afla în cele doua tabere rivale se numara Traian Basescu, Calin Popescu-Tariceanu, Dinu Patriciu, Bogdan Olteanu, Adrian Nastase, Mugur Isarescu, Emil Boc, Elena Udrea si grupul economic din spatele acesteia, – ca sa-i amintim pe cei mai reprezentativi. Acestia sînt cei care au creat un „curent contraorganizational al mediului vietii colective”, care a dus la formarea „subspatiilor neguvernabile”. Agregarea acestor subspatii, în timp, a determinat actualul „razboi subnational” dintre carteluri si institutiile statului national. Asa s-a ajuns la o veritabila deriva institutionala, formelor de organizare politica imputîndu-li-se lipsa de legitimitate, ceea ce pune în primejdie atît Statul, cît si Natiunea. Trasaturile dominante ale acesteia sînt schimonosite si falsificate de uzurpatorii Statului Român, a caror tinta este demolarea efigiilor si a reperelor identitatii noastre nationale. Ei au constituit „structuri alternative”, formînd retele de „colegii invizibile”, pentru a captura centrul Puterii în România. Cadre recrutate din zone periferice au fost plasate în toate partidele, la toate publicatiile, în toate guvernele, dobîndind astfel accesul sau chiar controlul în institutii-cheie ale României, de la Ministerul Afacerilor Externe la Presedintie, de la Guvern la Parlament si, nu în ultimul rînd, în „societatea civila”, devenita vîrf de lance al manipularilor puse la cale. Lansarea în spatiul public a politicii grupului de interese a reprezentat o mutatie majora, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al României. Pîrghiile statului au fost preluate si sînt folosite de carteluri si mafii organizate într-un complicat mecanism al infractiunilor, care a reusit crearea unei baze a organizatiilor negre ale societatii românesti. Are loc o lupta pe viata si pe moarte pentru conversia puterii politice a statului în putere financiar-politica a unui grup hegemonic, transpartinic si vadit antinational. Obtinerea controlului României nu este însa o întreprindere particulara, privata, ci este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. Practic, acest obiectiv este pe cale sa se realizeze în prezent, fiind consecinta conditiilor în care au actionat gruparile respective. În aceste cazuri, influenta externa a fost extrem de puternica, iar ea a fost exercitata prin Serviciile de Informatii din tarile lor de origine – CIA, Mossad, FSB. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul României.
 
 
 

Mark David Reich
 
Cei care pun totul la bataie pentru uriasele profituri de miliarde de euro pe care le estimeaza sînt personaje extrem de controversate din lumea afacerilor si a masoneriei, care cumpara tot ce se scoate pe piata: ciment, produse metalurgice, aluminiu, petrol, gaze, energie etc. Unul dintre aceste personaje este Marc David Reich, nascut în decembrie 1934 în orasul Anvers, din Belgia, provenind dintr-o familie evreiasca din clasa mijlocie. Pentru a evita persecutia nazista, familia lui a emigrat în SUA, în 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist si-a schimbat numele din Reich în Rich. S-a ridicat prin afaceri internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. Rich are resedinta în Zürich, Elvetia, iar vila sa este pazita non-stop de garzi israeliene înarmate pîna-n dinti. Cu toate ca a fost condamnat în SUA la ani grei de închisoare pentru diverse escrocherii – în ianuarie 2001, fostul presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich în ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe s-a datorat finantarii campaniei electorale a democratului Al Gore.
 

Shabtai Shavit, fostul Director al Mossad-ului
 
 
 
Ziarele „New York Post” si „New York Times” au dezvaluit ca printre cei care au facut presiuni pentru gratierea lui Rich s-au numarat Shabtai Shavit, fostul sef al Mossad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar si actualul prim-ministru Ehud Olmert, pe atunci primar al Ierusalimului. Într-o scrisoare catre Bill Clinton, Shavit îi transmite acestuia în termeni conventionali ca Marc Rich „a oferit consultanta agentiilor de spionaj israeliene, înregistrînd rezultate dincolo de asteptari”. La rîndul sau, Ehud Barak a elogiat contributiile lui Rich la securitatea nationala a Israelului. Ulterior, Casa Alba a confirmat oficial ca fugitivul este considerat de Tel Aviv „un aliat de importanta critica”. Toate acestea completeaza un raport MI 6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, în care se semnaleaza apartenenta lui Rich la Mossad. Numele de cod „Mega”, folosit de Rich, a fost aflat de englezi în februarie 1997 prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiter Mossad, încartiruit la Ambasada Israelului din Washington, si superiorii sai din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din Statele Unite, preluate de „Jerusalem Post”, au vehiculat si apropierea lui Marc Rich de CIA. Rich e activ pe pietele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou, pe cea imobiliara. Implicat în retele transfrontaliere de spalare de bani si contrabanda, Marc Rich s-a remarcat si în scandalul furnizarii de pasapoarte israeliene catre mafia rusa. Împreuna cu membrii acesteia a derulat afaceri ilegale de mare amploare cu armament în Orientul Mijlociu, avîndu-l drept complice pe celebrul terorist palestinian Abu Nidal. De asemenea, într-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arata ca Rich a încalcat embargoul impus Iugoslaviei la începutul anilor ‘90, livrînd regimului Milosevici cupru si petrol. Conform publicatiei specializate”„Oil Daily”, în afacere a fost implicata si România, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei. Acest adevarat maestru al combinatiilor internationale a capusat cît a putut si Statul Român. Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich raspundea prompt comenzilor. La esaloanele inferioare ale Puterii, afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Imediat dupa 1989, el a fost reprezentat în România de Florian Stoica, fost director în Ministerul Comertului Exterior si ex-ambasador în Sudan. Cea mai importanta companie a lui Rich este Casa de Comert Marc Rich & Co AG (Zug). Ulterior, firma si-a schimbat numele în Glencore International AG, iar în România a actionat prin firma Glencore România, coordonata de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decît vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG din Zug. Desi Marc Rich a fost o prezenta constanta pe piata din România dupa 1989, unde avusese niste afaceri si mai înainte, mai mereu tranzactiile în care a fost implicat au fost învaluite în mister. În decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotarîre privind „cooperarea cu firma Marc Rich & Co (n.n.: care a devenit apoi Glencore International) pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA”.
 
 
 

Rafinaria Petromidia
 
Detaliile contractului au fost secretizate. În vremurile tulburi de atunci, întelegerea dintre controversatul magnat urmarit de FBI si guvernul român s-a realizat fara licitatie. Oferta facuta de Marc Rich în aprilie 1990 în biroul lui Petre Roman a fost urmata de un contract adoptat printr-o hotarîre de guvern în 8 decembrie 1990, cînd Theodor Stolojan era deja ministru plin la Finante. În 1993, cînd s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei, Rich a vrut sa o cumpere, dar s-a opus Guvernul Vacaroiu, ca si sindicalistii, care se temeau ca îsi vor pierde locurile de munca. În mod absolut surprinzator, pentru ca rafinaria se modernizase, acesta a fost momentul de la care a început acumularea de pierderi. Înainte de privatizare, datoriile ajunsesera la ametitoarea suma de 300 milioane de dolari. În final, cursa pentru achizitionarea Petromidiei a fost cîstigata de Rompetrolul lui Dinu Patriciu (si nu pentru ca ar fi avut o oferta mai buna, ci datorita faptului ca a beneficiat de o sustinere mai puternica, asa cum se va vedea mai departe), iar în 2004 Glencore a ratat si Petromul, care a revenit austriecilor de la OMV. Glencore România a derulat afaceri si în domeniul transporturilor si comertului, prin Rombarge Transport si Barter Port Operator. Glencore a fost ani de zile unul dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a primit contracte de stat si la Termoelectrica, pentru picura. În ultimii ani, reprezentanti ai Glencore în România au mai fost Alexandru Bittner si Yoav Stern, sotul realizatoarei de Televiziune Oana Cuzino. Tot Marc Rich l-a adus în România pe Igor Ziuzin, omul de afaceri rus care a preluat COS Tîrgoviste si Industria Sîrmei SA Cîmpia Turzii. Ambele privatizari au fost facute de Guvernul Adrian Nastase. Acelasi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski si Oleg Deripaska, cei care au preluat întreaga industrie de aluminiu din România în urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticoruptie. În 1997, reprezentantii Glencore International AG au exprimat public intentia de a împrumuta asociatia salariatilor pentru achizitionarea a 80% – 90% din actiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea sa i se garanteze aprovizionarea cu alumina. Ulterior, la privatizarea ALRO în favoarea grupului Marco International detinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat în mod formal fata de modul în care s-a facut privatizarea. În realitate, cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma în 1983, împreuna cu Marc Rich. Autoritatile române fusesera avertizate de firma americana AIG, si ea interesata de ALRO, ca în spatele Marco se afla Rich. Un alt personaj care a fost în jocul de interese din jurul ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse si fost partener al lui Deripaska, venit tot pe filiera Marc Rich si aflat în spatele privatizarii rafinariei Rafo Onesti, care a beneficiat de importante facilitati fiscale acordate de Statul Român. Acestora li se adauga Mikhail Fridman, influentul magnat care detine Alfa Group, finantatorul celor mai importanti oameni de afaceri rusi cu interese la noi.
 
 
 

Igor Ziuzin
 
 
 
Asa cum mentionam înca de la începutul acestei analize, o alta forta cu interese mondialiste care a patruns în societatea româneasca cu intentia de a o modela potrivit propriilor scopuri este masoneria de diferite rituri si apartenente. Un exemplu al modului de actiune al acesteia îl reprezinta ascensiunea a doua dintre figurile proeminente ale României de astazi, Dinu Patriciu si Calin Popescu-Tariceanu. În ceea ce îl priveste pe Dinu Patriciu, anul 1990 îl gaseste ca arhitect, cu o experienta de 15 ani în materie, amplificata de proiectarea de palate în Emiratele Arabe Unite pentru magnatii petrolului din zona. Prima afacere pe care a pornit-o în primavara lui 1990, o firma de arhitectura si decoratiuni interioare, nu a avut nici un temei legal, dar avea în spate sprijinul masoneriei, prin socrul sau, ca si Calin Popescu-Tariceanu, al carui tata vitreg era Dan Amedeo Lazarescu. Ambii au fost sprijiniti sa acceada în sferele de vîrf ale afacerilor si politicii, cu alte cuvinte ale Puterii din România. Este evident astazi pentru toata lumea ca, în pofida esecurilor electorale repetate, cei doi liberali au cazut mereu în picioare din punct de vedere al afacerilor. Activ în afacerile cu petrol înca din 1996, Dinu Patriciu a preluat controlul asupra grupului Rompetrol în 1998, cu sprijinul lui Sorin Ovidiu Vântu, care i-a transferat la momentul oportun, conform întelegerii, actiunile pe care acesta le achizitionase chiar de la PAS – asociatia salariatilor, care i-au cedat actiunile cu speranta ca astfel aveau sa fie protejati de atacul lui Patriciu. Rompetrol era „nava amiral” a comertului exterior românesc, fiind singurul contractor specializat în petrol si gaze care activa cu succes pe piata mondiala. Ani de zile, a adus în tara milioane de dolari rezultati din lucrarile de foraj si constructii-montaj în domeniul petrolier, executate în diverse tari ale lumii. Afacerea Rompetrol a fost conceputa din start ca baza a unei strategii de destructurare a economiei nationale, caci ea a reprezentat începutul unei serii de lovituri succesive, care au dus la lichidarea întregului patrimoniu petrolier al României, una dintre averile strategice ale tarii fiind înstrainata prin jaf. Tandemul de astazi OMV – Rompetrol este expresia unui periculos monopol în industria petrolului, creat prin contributia decisiva a „elitelor” mondiale. Intrat de mai multe ori sub incidenta legii, dar niciodata condamnat, Dinu Patriciu continua sa fie obiectul scandalului Petromidia, izbucnit în 2004, fiind acuzat, din nou, de evaziune fiscala si spalare de bani într-un dosar deschis si în prezent. Astazi nu mai este un secret ca Dinu Patriciu si-a adjudecat Petromidia cu sprijinul PSD, dar legaturile dintre PSD si Patriciu au fost cimentate de înalte fete ale masoneriei românesti si nu numai. Astfel, sotia Marelui Maestru al Marii Loje Nationale din România, Eugen Ovidiu Chirovici, este directoarea financiara a holdingului patronat de Dinu Patriciu, iar multi dintre cei care conduc masoneria româna sînt angajatii lui (de exemplu Marele Trezorier, Ion Tanasie). Dupa cum se stie, Chirovici a fost un apropiat al PSD vreme îndelungata, fiind chiar ministru în cabinetul Nastase, iar în 2004 a trecut de partea lui Dan Voiculescu. În medii bine informate se sustine ca Patriciu este un apropiat al masoneriei rusesti si ca din aceasta postura ar fi mediat, alaturi de Eugen Ovidiu Chirovici, întîlnirea Marelui Secretar al Marii Loje Nationale a Rusiei, Alexandr Kondyakov, cu Calin Popescu-Tariceanu, în iunie 2006, în cadrul careia au fost discutate probleme economice care vizeaza în principal piata energetica. Alexandr Kondyakov a venit de mai multe ori în România, începînd cu 2003, anul constituirii Marii Loje Nationale, apoi în iunie 2006 si din nou în aprilie 2007.
 



Alexander Kondyakov si Eugen Ovidiu Chirovici
 
 
 
În sprijinul afirmatiilor referitoare la apropierea lui Dinu Patriciu de masoneria rusa vine si faptul ca la scurt timp de la întîlnirea româno-rusa, departamentul de Stat al SUA si-a dat acceptul pentru audierea unor martori în dosarul Rompetrol, redeschis în tromba, chiar pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington. Declaratiile acestora au fost folosite în probarea fraudarii Statului Român prin încasarea ilegala, de catre holdingul lui Patriciu, a creantei din Libia. Informatiile atesta faptul ca un al doilea scop al vizitelor repetate ale lui Alexandr Kondyakov în România, poate chiar mai important decît cel de natura economica, a fost cel de natura militara. Generalul GRU urmarea sa ia pulsul vechii retele a spionajului militar rus, pentru ca România nu este numai o miza economica, ci si una militara de mare importanta strategica, deoarece bazele americane instalate în tara noastra vor închide o linie care va „îndigui” avanpostul rusesc. România poate fi comparata cu un portavion fix, de pe care vor putea fi lansate atacuri pe o raza care se întinde din Caucaz pîna la Muntii Iranului. De aceea GRU, cu o insertie mult mai puternica decît KGB în spatiul românesc, vizeaza reactivarea cît mai multor cadre recrutate în perioada anilor ‘60 în timpul stagiilor de pregatire la Academiile sovietice, caci acestea au condus mari unitati si au avut în legatura un numar important de ofiteri din sistem. Ulterior, GRU si-a îmbogatit, în anii ‘80, structura informativa si a agentilor de influenta prin preluarea „dizidentilor”, „cresterea” acestora si plasarea lor în spatiul politic, dupa 1989. În aceste conditii, pentru a-si proteja interesele militare, este posibil ca Moscova sa întinda o „mîna” energetica Executivului de la Bucuresti, cu conditia sa obtina imunitate pentru oamenii sai. Constiinta înaltului sprijin de care beneficiaza i-a permis lui Dinu Patriciu sa înfrunte si chiar sa sfideze acuzele de tradare politica provocate de dezvaluirile aparute în presa cu privire la sponsorizarile masive facute în campania din 2004 catre PSD, aproape 2 miliarde de lei, conform propriilor declaratii.
 
Sursa
http://www.desteptati-va.ro/index.php/2011/06/14/din-planurile-de-distrugere-a-romaniei/


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Octombrie 19, 2011, 05:58:10

 " http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/08/28/regele-amanta-si-legiunea-arhanghelului-mihail/"

 Trecutul determina prezentuliar prezentul creza viitorul "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Octombrie 19, 2011, 18:30:39

 " Laureatul premiului Nobel pentru economie, americanul Joseph E. Stiglitz, a publicat recent un articol intitulat „Of the 1%, by the 1%, for the 1%” (Din 1%, de 1%, pentru 1%). Într-o răsturnare ironică și tragică a celebrului „Toți pentru unul, unul pentru toți“ muschetarii de succes ai capitalismului modern au ajuns să reprezinte 1% din populația americană, procent care a ajuns să dețină jumătate (poate chiar mai mult) din avuția țării.

Stiglitz arată că cei mai puternici și bogați dintre puternicii și bogații Americii, adică acel 1%, impun politicienii și funcționarii superiori la toate nivelurile: național, de stat și local. Ei reprezintă la rândul lor tot cam 1% din populație. Și ca cercul bani-putere-bani să se închidă elegant, politicienii iau decizii care avantajează tot 1% din populație. Acesta este sfârșitul visului american.



 
Ce nu spune Stiglitz este că dincolo de o asemenea aritmetică amețitoare care alimentează atât glamour-ul vieții bogaților, cât și sărăcia extremă (clasa de mijloc e o specie pe cale de dispariție) se ascund resorturile crizei financiare, economice, sociale și politice cu care se confruntă omenirea (99%, mai precis). Modelul lui Stiglitz se aplică nu doar în SUA, ci în toată lumea. Poate procentele sunt ușor schimbate. Ce s-a întâmplat? Cum s-a ajuns aici?

Ca în orice scenariu de film bine scris, acțiunea personajelor nu poate fi înțeleasă fără motivația lor. Derivatele, acele arme financiare de distrugere în masă, nu ar fi lovit atât de devastator dacă în spatele lor nu era propulsia dată de energia numită lăcomie. De fapt nu atât de lăcomie, care până la urmă e omenească, ci de un întreg sistem care a ridicat-o la rang de valoare și a recompensat-o.

Recompensarea lăcomiei prin privilegii, bonusuri, pachete salariale - toate apărute, practic, peste noapte din magia cifrelor bilanțiere - a făcut ca profitul obținut cu orice preț, adică indiferent de consecințe, să fie egal cu succesul, profesionalismul maxim, integritatea morală, status social și model demn de urmat. Dorința legitimă, sănătoasă, de prosperitate, aceea obținută prin determinare, muncă, talent și evoluție personală, a ajuns să fie egală cu mediocritatea, lipsa de curaj, conservatorismul, neînțelegerea lumii în care trăim și, în final, eșecul. Sigur că o asemenea radicalizare nu putea fi posibilă fără parteneriatul zelos din zona politico-administrativă, cea a înalților funcționari și a oamenilor de stat cărora li s-a premiat incompetența.

Alături de incentivarea lăcomiei, aristocratizarea incompetenței - însoțită de obediență față de cei care au înnobilat-o - a încins și mai mult focosul armelor de distrugere în masă.

Un alt resort al crizei de tip „Din 1%, de 1%, pentru 1%“ este iresponsabilitatea. Ea decurge natural din asocierea lăcomiei cu incompetența. De data aceasta, iresponsabil s-au purtat nu numai locuitorii stratosferei financiaro-politice, ci și pământenii.

Mărșăluind în urma modelelor de fulminant succes - a se citi îmbogățire prin orice mijloace - omul obișnuit a început nu doar să viseze apropierea de acel 1%. Nu doar să adulmece parfumul răsfățului fără margini și fără consecințe. A decis să consume mai mult decât își putea permite, nu din când în când, ci ca mod de viață. 1% a schimbat lumea.

Bunul-simț, regulile corecte, valoarea interesului comun au fost răpuse pe rând. Rămâne ca 99% să găsească soluții pentru viața lor, să strângă din dinți, să se adapteze, să meargă înainte - conduși și în ziua de astăzi tot de procentul 1%, se înțelege.



Andy Lupu este scriitor, regizor şi producător independent " surs Capital.ro





Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: DOREL HARAGA din Octombrie 19, 2011, 20:56:17

Bijuterii ale Romaniei in Patrimoniul UNESCO (V)








Trimite pe emailDr. Adriana Pescaru | 08.07.2008 | 25 Comentarii

+ zoomBijuterii ale Romaniei in Patrimoniul UNESCO (V)Galerie foto (5)

Ansamblul de asezari si fortificatii din Masivul Sureanu este cunoscut si sub numele de Cetatile Dacice din Muntii Orastiei, majoritatea concentrate in bazinul raului Gradistea, afluent al Muresului. Aici gasim, pe o suprafata de aproximativ 200 km2, numeroase ziduri de piatra care compun sistemul fortificatiilor dacice de la Costesti-Cetatuie, Costesti-Blidaru, Luncani-Piatra Rosie, Sarmizegetusa Regia, Banita si Capalna.

Intinzandu-se la poalele unor piscuri falnice, asezarile si fortificatiile dacice sunt uimitoare in egala masura pentru vizitatorul intamplator si pentru expertul in arheologie , impresionand prin amplasamentul bine gandit, prin varietatea formelor si prin caracterul monumental. Cele mai multe constructii civile, fiind realizate din materiale perisabile, nu au supravietuit, astfel incat o persoana neavizata cu greu isi poate imagina acum configuratia si numarul lor. Altele insa, construite integral sau partial din blocuri de piatra, s-au conservat indeajuns de bine ca sa poata oferi un indiciu asupra maretiei lor de odinioara. In Masivul Sureanu predomina sisturile cristaline – roca friabila si dificil de fasonat –, astfel incat calcarul pentru constructiile din zona cetatilor dacice a fost exploatat si adus, cale de zeci de kilometri, de pe Dealul Magura, situat la est de Calan, iar andezitul din cariera de la Bejan, Deva.
 
Aceste vestigii dacice, unice in Europa si chiar in toata lumea antica, prezinta asemanari izbitoare cu alte situri din intreaga Dacie preromana. Ele depun marturie despre o civilizatie infloritoare, superioara in multe privinte celor dezvoltate de alte popoare europene din Antichitate in regiunile din afara Imperiului Roman. La toate cetatile gasim combinate sistemele de fortificatii traditionale (val, palisada) cu cele din piatra fasonata. Acestea din urma, inspirate din lumea elenistica, au fost ridicate, incepand cu mijlocul secolului I i.Hr., cu participarea mesterilor veniti din orasele grecesti de pe tarmul vestic al Marii Negre, fapt demonstrat si de literele/grupurile de litere grecesti inscriptionate pe unele blocuri. Zidul elenistic consta din doua paramente de blocuri de calcar fasonate cu grija, care alternau cu blocuri dispuse transversal (butise) pe directia paramentului. Spatiul dintre cele doua siruri de blocuri se umplea cu emplecton (piatra si pamant maruntite) bine batut. Pentru a se evita eventualele impingeri laterale pana la perfecta tasare a emplectonului, in blocuri se sapau jgheaburi in „coada de randunica“, unde se asezau capetele unor barne din lemn care uneau cele doua paramente. Zidul dacic (Murus Dacicus) reproduce zidul elenistic, exceptand insa butisele. Cetatile dacice au in preajma sanctuare ridicate din piatra si lemn. Au fost identificate doua tipuri de astfel de edificii de cult: circulare si rectangulare. Materialul utilizat a fost adus si in acest caz de la Magura Calanului si Bejan.
 
Cercetarile arheologice au scos la lumina asezari civile, gospodarii, ateliere de mai multe feluri, drumuri ce strabat culmile muntilor si traverseaza cursuri de apa, apeducte din teracota, sisteme de canalizare, rezervoare de apa, spatii sacre, fortificatii impunatoare – de la cele traditionale, facute din lemn si valuri de pamant, la fortarete puternice, imprejmuite de ziduri din piatra de calcar. In toate aceste situri a fost descoperita o mare cantitate de material arheologic extrem de divers: ceramica, unelte si obiecte de metal, arme, obiecte de bronz si sticla, monede, piese confectionate din metale pretioase etc. Teritoriul pe care s-a ridicat capitala dacilor a fost locuit sporadic si inainte de sfarsitul secolului al II-lea i.Hr., cele mai vechi descoperiri (facute in pestera de la Cioclovina) datand din perioada Paleoliticului Superior. Apoi, cateva mii de ani mai tarziu, s-a stabilit in zona o comunitate a primilor indoeuropeni, purtatorii Culturii Cotofeni si stramosii tracilor.
 
Dintre triburile trace, ramura nordica, aceea a daco-getilor, s-a individualizat prin cateva particularitati de limba si prin credinta in nemurire, configurand o uniune tribala localizata pe cursul mijlociu al Muresului. Pe la sfarsitul secolului al II-lea i.Hr. si inceputul veacului urmator, centrul formatiunii se afla in cetatea de la Costesti-Cetatuie si isi tragea vigoarea economica, deci implicit puterea politica si militara, din manoasa Vale a Muresului, cu terenurile ei agricole excelente, din Muntii Metaliferi, cu zacamintele lor aurifere, si din Masivul Sureanu, bogat in minereuri feroase. Ajuns la conducere candva inainte de anul 82 i.Hr., Burebista a reusit sa adune sub sceptrul sau majoritatea uniunilor tribale daco-gete si sa intemeieze un regat intins de la Muntii Balcani pana in Carpatii Padurosi si din Moravia (in Cehia de astazi) pana pe malul Niprului, la Boristene si Olbia. Tot Burebista a inglobat in regatul sau mai vechile fortificatii si a construit altele. Ele vegheau principalele drumuri comerciale ale Daciei si le inchideau pe acelea care traversau Carpatii. Opera de fortificare a fost continuata de urmasii lui Burebista, astfel incat, intr-un interval de doua secole, regatul dac a fost inzestrat cu aproape 100 de fortarete, dintre care 91 functionau inca si in vremea lui Decebal.
 
In timpul domniei lui Burebista (circa 82-44 i.Hr.) Deceneu, marele preot si colaboratorul apropiat al regelui, si-a avut resedinta pe muntele sfant al dacilor, Kogaion, unde a fost intemeiata Sarmizegetusa. Cu toate ca vasta stapanire a lui Burebista s-a fragmentat mai intai in patru, apoi in cinci parti, nucleul regatului cu centrul in Muntii Orastiei a dainuit. De acolo a pornit si ultima unificare a daco-getilor, opera a predecesorilor lui Diurpaneus, supranumit Decebal – nume cu care a si ramas in istorie. La moartea lui Burebista, conducerea a preluat-o Deceneu si tot el a mutat capitala de la Costesti-Cetatuie la Sarmizegetusa Regia, pe muntele sfant. De atunci incolo – sau cel mai tarziu de pe vremea lui Comosicus, urmasul lui Deceneu –, regii dacilor au cumulat cele trei puteri supreme in stat: politica, militara si religioasa, situatie care s-a perpetuat si pe timpul lui Decebal.
 
Dupa primul razboi cu Traian, desfasurat in anii 101-102, Decebal a fost obligat sa-si demanteleze partial fortificatiile, inclusiv pe acelea ale capitalei, pe care insa in anii 103-104 le-a refacut, iar pe unele chiar le-a dezvoltat. In timpul celui de-al doilea razboi cu Traian, 105-106, si imediat dupa acesta, toate cetatile dacice au fost incendiate si distruse de romani, cu exceptia Sarmizegetusei. In aceasta din urma a ramas o garnizoana romana care mai intai a reparat stricaciunile pricinuite zidului pe perioada asediului, dupa care a extins cetatea la dimensiunile la care o cunoastem azi. Garnizoana – un detasament al Legiunii a IV-a, Flavia Felix – a ramas cantonata aici pe toata durata domniei lui Traian.Vestigiile cetatilor dacice le sunt cunoscute localnicilor din vremuri imemoriale, dupa cum o indica si frecventa toponimelor: Cetate, Cetatuie, Blidaru, Gradiste, dar au ajuns la cunostinta carturarilor cu interes pentru istorie abia mai tarziu. Cea mai veche mentiune scrisa dateaza din a doua jumatate a secolului al XVI-lea, cand este remarcata existenta unui oras – cu fundamente la vedere si cu ziduri din piatra – situat in munte, nu departe de Orastie.

Dupa alte veacuri de tacere, descoperirea unor monede de aur, prin 1784-1785 si mai ales dupa anul 1802, a atras atentia autoritatilor, eveniment urmat, in anii 1837 si 1847, de vizitarea unora dintre ruine de catre invatati. Ca urmare, la inceputul secolului XX, Gabor Téglas afirma ca la Gradistea Muncelului a fost ultimul loc de refugiu al lui Decebal. Sapaturile sistematice, conduse de arheologi de profesie, au inceput insa abia in anul 1924, sub bagheta profesorului Dimitrie Mihail Teodorescu, de la Universitatea din Cluj. De atunci, cu intreruperi variabile, ele au continuat sub conducerea lui Constantin Daicoviciu, Hadrian Daicoviciu si Ioan Glodariu, asa incat astazi se cunoaste amplasarea tuturor vestigiilor importante, chiar daca ele nu au fost inca cercetate in totalitate. Ruinele cetatilor dacice probeaza existenta unei economii infloritoare, bazata pe utilizarea larga a uneltelor din fier si pe schimburi active, in special cu cetatile grecesti de la Pontul Euxin si cu Imperiul Roman. Sistemul de aparare a capitalei dacice a fost cea mai puternica si una dintre cele mai sofisticate structuri defensive ale statului dac.
 
Zona cetatilor a fost, atat in primul (101-102) cat si in al doilea (105-106) razboi cu Imperiul Roman, teatrul unor crancene batalii. Numai cunoscand puterea economica a Daciei si iscusita folosire in lupta a obstacolelor naturale oferite de terenul muntos abrupt si a impresionantului sistem de fortificatii, putem gasi o explicatie pentru durata operatiunilor militare si pentru rezistenta prelungita a poporului dac in fata invadatorilor. Studierea siturilor si vestigiilor arheologice poate contura o imagine obiectiva a nivelului atins de civilizatia dacilor in timpul confruntarilor cu romanii si ofera posibilitatea compararii lui cu acela atins de alte popoare europene in acel moment. Valorificarea turistica si stiintifica a ansamblului cetatilor dacice impune clarificarea statutului lor juridic, o buna administrare a acestora, precum si realizarea unor obiective esentiale in domeniile infrastructurii, extinderii cercetarii arheologice si conservarii/restaurarii vestigiilor pe baza unui program etatizat de lunga durata.



 
Text: Dr. Adriana Pescaru, cercetator stiintific gr. I si arheolog expert
 Foto: Eugen Pescaru


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Octombrie 20, 2011, 21:29:58

 http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=11944"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Octombrie 20, 2011, 21:36:00

 http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=11944"

 " [http://bisericasecreta.wordpress.com/2008/12/11/dosare-secrete-privind-razboiul-nevazut-al-evreilor-sionisti-cu-romanii/"/color]


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: DOREL HARAGA din Octombrie 21, 2011, 19:41:26
Cum s-a vazut anul 1989 de la varful Securitatii
Decembrie 89, Securistii-Teroristii
 Securitatea Ungariei (AVO) antrena forte de gherila urbana pentru Romania
Îngrijorarea pe care o aratau la nivel international autoritatile de la Budapesta fata de soarta minoritatii maghiare din Romania masca actiuni concrete de destabilizare a situatiei din tara noastra. Generalul de brigada (rez.) Aurel Rogojan, cel care in 1989 era seful Cancelariei DSS, “omul din umbra” al lui Iulian Vlad, ministru secretar de stat si sef al Departamentului Securitatii Statului, descrie contextul international si eforturile revizioniste ale Ungariei. Potrivit generalului in rezerva, DSS a avut agenti in taberele de pregatire ale celor care urmau sa duca in Romania operatiuni de gherila urbana. Totodata, Securitatea a interceptat mai multi emisari care au realizat puncte de sprijin in localitati importante din Romania.
Organizatia “Romania Libera”, creata in septembrie 1987 de Brigada “Romania” a Securitatii Republicii Populare Ungaria, in numele unui comitet condus de economistul Marin Rosca, plecat din Timisoara, a fost de factura mediocra sub toate aspectele, fiind manipulata de “Forumul Democrat Maghiar”. Constienti ca “Ardealul nu poate fi obtinut fara romani”, revizionistii unguri au cautat dintoddeauna sa-si atraga sprijinul cel putin al unei parti a populatiei majoritare, iar organizatia “Romania Libera” de la Budapesta trebuia sa devina expresia acelui sprijin.
Fara a sesiza capcana neorevizionistilor unguri, lideri ai “Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi” – indeosebi Doru Novacovici si Sandu Pobereznic, poate determinati si de cei sub ale caror auspicii a aparut UMRL – au acceptat sa patroneze organizatia “Romania Libera” impreuna cu oficiali de la Budapesta, intre care Imre Pozsgai, unul dintre autorii “revolutiei de palat” care la inceputul anului 1988 l-a dislocat de Janos Kadar si pentru scurta vreme s-a aflat in echipa conducatoare, inlocuita la randul ei de Karoly Grosz.
La 8 iulie are loc la Bucuresti intalnirea la nivel inalt a statelor membre ale Tratatului de la Varsovia, prilej cu care, intr-o intrevedere bilaterala, facilitata de Gorbaciov, conducerea ungara – Nyeres Reszo, Nemeth Miklos si Gyula Horn – sustine ca Transilvania nu apartine Romaniei si ameninta ca va internationaliza problema maghiarilor din Romania.
Anterior, in decembrie 1988, conducerea duala iugoslava – Loncear si Dizdarevici – l-a iritat pe Ceausescu punand in discutie problema Banatului. In august 1989, agenti de informatii ai Departamentului Securitatii Statului, infiltrati in cantonamentele speciale paramilitare din Ungaria, raporteaza primele date in legatura cu pregatirea unor formatiuni de lupta (gherila urbana) ale caror misiuni erau sa actioneze in Romania pentru crearea pretextelor unor evenimente in consens cu evolutiile din Polonia si Ungaria, iar ulterior si din Cehoslovacia, RD Germana si Bulgaria, convenite, pe de o parte, de Mihail Sergheevici Gorbaciov si George Herbert Bush si, pe de alta parte, de François Mitterrand si Helmuth Kohl, avand si binecuvantarea Sanctitatii Sale, Ioan Paul al II-lea, Pontiful Vaticanului.
Organizatia Romania Libera si UMRL au fost paravanul sub care AVO (acronimul Securitatii RP Ungara) au organizat formatiuni paramilitare pe care le-au instruit in tabara (cazarma militara) de la Bicske pentru “actiuni viitoare de gherila urbana in Romania”. Instructorii erau unguri originari din Romania, dar acestia actionau doar ca intermediari ai unor servicii speciale. Noul conducator al Romaniei Libere si al grupului instruit, de cca. 400 de membri, era tehnicianul petrochimist Manea Gheorghe, iar din partea UMRL asista Sandu Pobereznic.
Subzistenta grupului era asigurata de organizatii revizioniste maghiare, de UMRL si de inaltul Comisariat al ONU pentru Refugiati, care avea deja un birou in Ungaria.
În subsolul cazarmii de la Bicske se tiparea o parte din materialele de propaganda pentru a fi trimise in Romania cu scopul de a se determina aparitia unor nuclee interne ale organizatiei Romania Libera. O alta parte a materialelor de diversiune propagandistica era pregatita in tipografiile Partidului Muncitoresc Socialist Ungar si ale AVO (Securitatea de Stat a Ungariei) si difuzata de aceasta din urma.
Pe cale de consecinta a celor relevate, agenti curieri ai miscarilor “solidarnosc” din Polonia, “forumurilor civice” din Ungaria, Cehoslovacia si RD Germana sunt interceptati si anchetati, in plenitudinea indeplinirii misiunilor de racolare si fixare a sarcinilor ce reveneau “revolutionarilor alesi pentru provocarea surprizelor strategice (politice) planificate”. Ei aveau sa recunoasca cine sunt, de unde au venit si cu ce scop, precum si gradul de indeplinire a misiunilor. Mai putine detalii insa privind elementele operationale – consemne, parole, sisteme secrete de comunicare prin care urma sa se realizeze mobilizarea persoanelor care urmau sa-si asume riscurile provocarii si conducerii (dirijarii ) evenimentelor amorsate.
În toamna anului 1989, emisarii realizasera contacte si constituisera puncte de sprijin in Alba Iulia, Arad, Brasov, Bucuresti, Caransebes, Cisnadie, Cluj, Constanta, Craiova, Cugir, Iasi, Lugoj, Oradea, Satu-Mare, Sibiu, Targu Mures, Timisoara… (ordinea este cea alfabetica, dar lista nu este completa).
Se impune o mentiune. Contactele au fost mult mai numeroase decat punctele de sprijin efectiv create, ele avand ca scop si punerea Securitatii pe piste false. Ipotetic, fiecare contact trebuia sa treaca printr-un filtru, pana a se stabili ca este o deruta. Amestecul premeditat al contactelor intamplatoare cu cele de creare a punctelor de sprijin a fost o tactica prin care s-a ingreunat identificarea si controlul acestora din urma.
Fiecare emisar actiona “multiplu de zece”, iar fiecare nou membru cauta alti zece. in Bucuresti s-au vizat recrutari, inclusiv din randurile elevilor de liceu, cu care se realizau intalniri de instruire in parcuri. “Instructorii” erau persoane recent revenite in tara. Unii parinti ingrijorati s-au adresat Biroului de Informatii, Sesizari si Reclamatii al Ministerului de Interne.
În zilele de foc din decembrie 1989 am avut confirmarea deplina a misiunilor acelor emisari. Cele mai multe orase-tinta ale curieratului lor au fost cuprinse in dupa-amiaza zilei de 22 decembrie de furia unor revolte, aparent ilogice, in care, initial, interlopi periculosi, terorizand unitatile de Securitate si Militie (din inalt ordin subordonate comandamentelor judetene militare de aparare, urmare a starii exceptionale instituite), s-au transformat ad hoc in “revolutionari profesionisti”.
În seara zilei de 21 decembrie, generalul Vlad, fiind chemat in sediul Comitetului Central, a asigurat preluarea rapoartelor operative telefonice ale sefilor unitatilor judetene (municipale si orasenesti, unde existau structuri locale) ale DSS, transmise la cabinetul sefului departamentului. Invariabil, la apelurile “Suntem atacati, ne dau foc, ce facem?”, raspunsul era standard: “Solicitati sprijin comandamentului judetean de aparare!”. seful Securitatii judetului Sibiu, locotenent-colonelul inginer Theodor Petrisor, primind aceasta solutie, mi-a spus sa astept un moment si sa ascult. A deschis probabil fereastra si a orientat receptorul telefonului spre exterior. Am auzit un tir infernal, suieraturi si rapait de gloante cum numai in filmele de razboi auzisem. “Cine trage?”, l-am intrebat. “Cei la care ne trimiteti sa ne apere!”, a fost raspunsul.
În sinteza, cand generalul Vlad a cerut sa fie informat despre situatia din tara, i-am raportat ca pe linia Timisoara – Resita – Caransebes – Alba Iulia (Cugir) – Sibiu – Brasov, Banatul si Transilvania sunt incercuite de focarele unor violente extreme ale caror tinte erau sedii ale Securitatii si Militiei, unele fiind atacate, incendiate, cu evidenta intentie ca ocupantii lor sa fie arsi de vii. Am mai mentionat ca, asa cum se prezinta situatia, Banatul si Transilvania par a fi izolate de restul tarii si i-am prezentat succint ce s-a comunicat din fiecare judet. S-a interesat daca sunt probleme la Targu-Mures, in Harghita si Covasna. Acolo insa era o liniste suspecta si se astepta ca, in urmatoarele doua zile, la Odorheiul Secuiesc si in alte localitati sa se dezlantuie evenimente de un tragism cutremurator…
Articol publicat in Jurnalul National, Suplimentul Istoric “Scinteia”. General de brigada (r) Aurel Rogojan, 21/08/2009
 
general-colonel Nicolae Militaru
Militaru si alti generali “complotisti” au tatonat conducerea Securitatii
Generalul in rezerva Aurel Rogojan, ofiterul care in 1989 a fost alaturi de generalul Iulian Vlad, comandantul Departamentului Securitatii Statului, ca subordonat direct si colaborator apropiat al acestuia intre anii 1974-1989, analizeaza pentru Jurnalul National momentele pregatitoare lunii decembrie a acelui an si care ar fi putut sa produca in Romania un razboi civil. Generalul in rezerva dezvaluie faptul ca deja generali, precum Nicolae Militaru, agenti ai serviciilor secrete sovietice, nici nu se mai fereau sa mascheze complotul si incercau sa amestece si Securitatea in acesta.
Desigur, in ceea ce priveste participantii la evenimente, au existat si exceptii, dar cu titlu de exceptie. Constiintele revolutionare aveau sa apara in cel de-al doilea si al treilea val al evenimentelor, pentru ca ulterior sa se retraga…
in fapt insa, s-au confirmat invatamintele evenimentelor istorice similare in care ceea ce un important protagonist al evenimentelor avea sa numeasca “pegra sociala obsedata de catararea in fotoliile puterii” constituie suportul oricarei insurgente, numai ca “pegra avida de o noua dictatura, a strazii, nu trebuie sa se catere in acele fotolii”. Fara comentarii. Acest crez l-a calauzit pe respectivul protagonist atat ante, cat si post factum comploturilor in itele carora a fost ori s-a implicat. Nu sunt putini cei care stiu si partea de adevar pe care cel in cauza nu si-o mai aminteste.
Dar, in definitiv, daca vom compara conditiile existente in Franta la 1789 cu cele din Anglia, vom constata ca ele erau asemanatoare, exceptia constituind-o atitudinea serviciilor secrete si a politiei, care in Anglia s-au situat ferm pe pozitia apararii Coroanei. si conditiile existente, dupa 200 de ani, in tarile Europei Centrale si de Est se vedeau, de undeva, de mai departe, ca fiind asemanatoare, daca nu chiar identice. Serviciile speciale care au evaluat atat contextul european din 1789, cat si cel din 1989, au concluzionat insa eronat ca Securitatea si fortele de ordine publica ale Ministerului de Interne din Romania vor proceda precum serviciile si politia Angliei, nepermitand dislocarea dictaturii de tip sultanic a lui Nicolae Ceausescu. Pe aceasta eroare, daca a fost o eroare, ea este descalificanta pentru nivelul de cunoastere de catre acele servicii a optiunilor Securitatii, aveau sa se fundamenteze insa planuri grave si extrem de periculoase, care puteau impinge Romania intr-un razboi civil distrugator al statalitatii nationale si integritatii sale teritoriale. Generalii loiali lui Ceausescu au fost de cealalta parte…
Iata ce declara in 1991 Silviu Brucan, unul dintre membrii cei mai activi ai primei puteri provizorii instituite in decembrie 1989, citez “(…) din cauza situatiei politice… in tara asta, armata era singurul factor de stabilitate, cu toate ca armata a tras la Timisoara si la Bucuresti, si prin alte parti. (…) Nu puteam sa spunem ca unii generali i-au fost loiali lui Ceausescu, altii disidenti, ca armata a tras la Timisoara, a tras la Sibiu, a tras la Cluj, a tras si la Bucuresti in 21 decembrie – asta-i adevarul istoric. Ar fi fost iresponsabil sa deschizi o asemenea discutie intr-o perioada cand asta (n.n. – armata ) era singurul lucru pe care ne sprijineam”. Aceasta ultima afirmatie clarifica, fara echivoc, cat anume din evenimentele din decembrie a fost revolutie si cat lovitura de stat. Dar si de ce trebuia sa se produca lovitura de stat. Pentru a se acoperi crimele cu alte crime si a nu se raspunde pentru savarsirea lor!
Am cunoscut si avut sansa sa supravietuiesc, la propriu, confruntarilor cu toate categoriile elementelor operationale “hummint” ale conspiratiei externe finalizate cu lovitura de stat militara “partial reusita” (citat din Virgil Magureanu) din decembrie 1989.
Cu cateva luni inaintea evenimentelor, emisari ai “complotului intern”, chiar generalul Militaru personal, au facut tentative de tatonare a conducerii Ministerului de Interne/Departamentului Securitatii Statului, dar, cunoscandu-li-se apartenenta la servicii speciale straine, au fost evitati.
Unui general, fost in conducerea Ministerului de Interne, care a solicitat, in acelasi scop, o audienta “de nivel” la conducerea DSS… i-a fost trimis ca interlocutor translatorul de limba rusa, cu care efectuase in anii ’60 misiuni la Moscova!
Sfarsitul verii anului 1989 avea sa mai aduca noi probleme, generate de returnarile masive ale emigrantilor romani ilegali din Iugoslavia. Coloane ce pareau a nu se mai sfarsi erau conduse, in ordine, de autoritatile iugoslave si predate granicerilor romani. Ceausescu dispune primirea “returnatilor” in cazarmi militare, unde sa fie interogati de organele de cercetare graniceresti (in terminologia consacrata de manualele OTAN: supusi procedurii de debriefing), dupa care li s-a permis sa mearga la domiciliile declarate. Numarul lor mare facea imposibila trimiterea in justitie pentru trecerea frauduloasa a frontierei. Este greu sa se poata spune cati dintre ei s-au angrenat in actiunile din decembrie 1989 pe baza instruirii ce li se facuse. Timpul si timpurile au fost potrivnice… Aceeasi concluzie si pentru cohortele venite din Ungaria, alcatuite exclusiv din barbati valizi, care, fara indoiala, au avut un rol major in evenimentele de la sfarsitul anului 1989. Acest rol l-a confirmat, in deplina cunostinta de cauza, Silviu Brucan, pe care, din nou, il citez: “Problema este ca eu cred ca la Timisoara a fost si este mana ungureasca. si nu numai ungureasca. Cred ca si anumite cercuri din Germania (…) si asa mai departe au actionat acolo (…)”.
Concomitent, pe directia Ungariei au avut loc cateva “evadari” de-a dreptul spectaculoase (Nadia Comaneci, un cioban cu o turma de cateva sute de oi, un oradean cu un autoturism care si-a adaptat rotile la sinele de cale ferata, altii se gandeau sa incerce cu parapante ori cu alte aparate de zbor artizanale), toti acestia fiind asteptati dincolo de frontiera romana de numerosi reporteri ai ziarelor, posturilor de radio si televiziune.
Un grup de 11 persoane din Cluj aflate ca turisti in Bulgaria solicita azil politic Ambasadei Ungariei la Sofia, de unde sunt extrase pe calea aerului, cu destinatia Budapesta. Cazul a fost nu numai intens mediatizat, dar si supus atentiei organismelor internationale, chipurile ca un exemplu al persecutiei minoritatilor etnice in Romania. Nu in ultimul rand, ca importanta, trebuie mentionat si faptul ca mai multi ofiteri si subofiteri de graniceri au fost arestati de Procuratura Militara pentru complicitate la trecerea frauduloasa a frontierei. Pe multi i-a demascat opulenta stilului de viata, urmare a castigurilor realizate din favorizarea persoanelor trecute clandestin granita. Fata de aceasta situatie si a “fortarilor” spectaculoase de frontiera mentionate, Ceausescu a dispus trecerea Trupelor de Graniceri in subordinea Ministerului de Interne. Ministrul Apararii Nationale primeste greu decizia Comandantului Suprem, deoarece ea era expresia perceptiei “Tovarasului” asupra degradarii corpului graniceresc si a necesitatii de a fi reinstaurata disciplina sub autoritatea ministrului de Interne, nimeni altul decat temutul Tudor Postelnicu.
Articol publicat in Jurnalul National, Suplimentul Istoric “Scinteia”. General de brigada (r) Aurel Rogojan, 22/08/2009


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: DOREL HARAGA din Octombrie 21, 2011, 19:44:55
“Elena Ceausescu nu avea acces la informarile operative ale Securitatii”
Generalul de brigada (r) Aurel Rogojan, colaborator apropiat al generalului Iulian Vlad, cel care conducea in 1989 Departamentul Securitatii Statului, descrie pentru Jurnalul National cum se faceau informarile pentru presedintele Romaniei Socialiste, Nicolae Ceausescu. Totodata, ofiterul a acceptat sa rememoreze raporturile pe care DSS le avea cu Partidul Comunist Roman si cu Elena Ceausescu si dezamorseaza mitul ca sotia dictatorului ii “confiscase” acestuia fluxul informativ.
Presedintele Romaniei era unicul destinatar al Buletinului Informativ al Departamentului Securitatii Statului, un document integrat care cuprindea sintetic cele mai importante informatii necesare cunoasterii situatiei politice internationale, respectiv intentiile altor state si actiunile preconizate in politica lor fata de Romania, impactul unor evenimente asupra securitatii Romaniei, oportunitati de dezvoltare si intarire a relatiilor bilaterale, acte, gesturi, atitudini cu semnificatii de ostilitati ori care exprimau un pericol potential.
Nu exista un sistem al raporturilor personale zilnice ale sefului DSS cu Nicolae Ceausescu. Pentru urgente sau pentru probleme importante stringente se solicita telefonic pe linia “S” primirea la raport. Ceausescu personal fixa ora, iar de fata nu era nimeni altcineva.
Sediul institutiei Buletinului Informativ – probleme de securitate se afla la Centrul de Informatii Externe, fiecare exemplar unic fiind caligrafiat si semnat olograf de seful DSS. Plicul il deschidea personal Nicolae Ceusescu si tot el il inchidea (il capsa) si il adnota cu “R” (retur) de regula in coltul de sus stanga sau dreapta al plicului si semna cu initialele “N C”. Aceste buletine nu au circulat sub nici o forma in structurile securitatii interne. Aspectele interne de securitate care se includeau in aceste buletine, daca nu se integrau, se raportau ca anexe ale Buletinului, iar baza lor se arhiva in dosarul problemei sau spatiului detinut de structura informativ-operativa.
Aceasta “descentralizare”, in fapt o stricta compartimentare si secretizare, era de natura sa limiteze circulatia informatiilor sensibile destinate sefului statului si sa nu fie cunoscute de persoane carora nu le reveneau atributii decizionale implicate de continutul informarilor.
Mai mult, o serie de astfel de informari, “note-speciale” daca aveau ca destinatie personalitati din inalta nomenclatura, nu aveau antetul emitentului. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu sunt la indemana materiale accesibile in cateva duzini de cazuri si operatiuni active in 1989 si inca vii in memoria unora dintre combatantii tuturor partilor implicate, azi veterani ai lumii informatiilor secrete.
Serviciul Central de Analiza Sinteza din structura DSS prelucra si datele pentru Buletinul Informativ al Ministerului de Interne, cu o arie de difuzare generala in interiorul sistemului si la principalii lideri de partid si de stat.
O precizare importanta si necesara: sub ministeriatul generalului Iulian Vlad la Departamentul Securitatii Statului, Elena Ceausescu nu avea acces la informarea operativa de securitate rezervata Presedintelui Republicii si Comandant Suprem al Fortelor Armate. in calitatea sa de presedinte al Consiliului National pentru stiinta si Tehnologie, Elena Ceausescu primea episodic un Buletin de Informatii Tehnico-stiintifice, rezultat in parte si al cercetarii de profil a spionajului. Aceasta numai ca urmare a mandatarii exprese din partea presedintelui.
Elena Ceausescu, ca presedinte al Biroului Comisiei de Cadre de pe langa Comitetul Politic Executiv, putea conditiona, respectiv refuza numirea cadrelor de conducere cu rang de adjuncti ai ministrului, sefilor de comandamente, directiilor centrale si judetene, loctiitorilor politici ai sefilor de unitati. Emil Bobu, Tudor Postelnicu si Constantin Radu, secretar al CC si sef al Sectiei Cadre, faceau parte din comisia respectiva, care, intre altele, a provocat mari prejudicii reprezentarii externe a Romaniei.
Generalul Vlad nu a preluat asupra sa nici activul si nici pasivul relatiilor speciale ale lui Postelnicu, in calitate de sef al DSS, cu Elena Ceausescu.
Generalul Vlad a avut posibilitatea sa devina primul sef al unei proiectate Case Prezidentiale, dar a declinat propunerea atunci cand Ceausescu a adus vorba. I-ar fi fost cu neputinta sa fie subordonat Elenei Ceausescu. si, intr-adevar, ca ministru secretar de stat si sef al Departamentului Securitatii Statului, generalul Vlad nu a lucrat nici cu sotia si nici cu copiii presedintelui. La “Cabinetul 2″ se prezenta numai atunci cand primea ordin din partea sefului statului. Proiectul Casei Prezidentiale i-a fost foarte drag lui Pacepa, sperand ca va fi numit “maresalul” acesteia, dar proiectul a cazut. De la Pacepa si pana la Vlad au mai fost cativa candidati, dar nici unul dintre acestia din urma nu a corespuns exigentelor impuse, indeosebi in ceea ce presupunea pregatirea vizitelor externe. Ceausescu avea pretentia ca acest demnitar sa obtina garantii din partea oficialilor tarilor gazda, in sensul ca obiectivele vizitelor se vor realiza integral. Uneori, pentru aceasta se ajungea chiar la seful statului respectiv. Or, o asemenea performanta nu era usor de realizat. Singurul care a performat, indeplinind si rezistand in asemenea misiuni timp de 11 ani, a fost generalul Vlad.
Cand DSS a fost condus de activisti de partid fanatici, cum puteau ei sa promoveze informatiile care nu exprimau unanimitate, adeziune, omagii si recunostinta? Un singur exemplu: un buletin prezenta starea de spirit a populatiei stresate de lipsuri alimentare si de asteptatul la cozi interminabile. Ministrul de Interne, George Homostean, semneaza buletinul si dispune difuzarea lui incepand cu Nicolae Ceausescu. Ministrul secretar de stat si sef al Departamentului Securitatii Statului, Tudor Postelnicu, blocheaza difuzarea buletinului, pe care adnoteaza: “Asta e provocare! Tovarasul si Tovarasa au facut ieri vizite de lucru in pietele din Bucuresti si au vazut ca sunt pline…”. Postelnicu era sigur ca aceeasi reactie ar fi fost si mai sus. Ceausescu, asemenea tuturor dictatorilor, fara exceptii notabile cunoscute, credea numai ceea ce-i convenea. Sistemul de informare al partidului ii prezenta o realitate cosmetizata pana la contrariul ei. Cine se incumeta sa spuna altceva isi asuma riscuri serioase. si, cum mereu “plesnea” cate ceva, se ivea prilejul ca “informarea de securitate” sa prevaleze pana la remedierea cauzelor. Apoi, iarasi prevala informarea de partid. Asta in planul problemelor interne.
Este posibil ca de la o anumita data si pana la inceputul lunii octombrie 1987 (cand generalul Vlad a fost numit sef al DSS) sa se fi practicat informarea oportunista. in fond, o dezinformare prin omisiune. Uneori, omisiunea este echivalenta tradarii. Asa stand lucrurile, o fi fost rau, o fi fost bine… Vedeti, depinde de care parte esti situat cand judeci astfel de lucruri. Oricum, evenimentele nu puteau fi oprite, dar nici Ceausescu determinat sa inteleaga ca trebuie sa se retraga. Desi, in planul informarii, s-au facut eforturi foarte serioase, unele chiar riscante.
Generalul Iulian Vlad s-a calauzit, intre altele, si dupa principiul ca seful securitatii statului este cel care aduce vestile proaste. Cand trebuie sa combati tradarea tarii, sa-i controlezi si sa-i dezactivezi pe spioni, sa demantelezi comploturi, sa anihilezi teroristi, sa-i demasti pe coruptii regimului nu ai cum sa fii aducatorul vestilor care sa bucure.
Articol publicat in Jurnalul National, Suplimentul Istoric “Scinteia”. General de brigada (r) Aurel Rogojan, 24/08/2009
 Telegramele operative DSS din care Ceausescu a aflat ca i se apropie sfarsitul
Retelele Departamentului Securitatii Statului au transmis pana in ultima clipa a regimului Ceausescu informatii despre schimbarile care aveau loc in Europa de Est. Generalul de brigada (rez.) Aurel Rogojan, fost sef al Secretariatului DSS, arata ca generalul Iulian Vlad nu a ordonat niciodata sa nu se transmita Centralei informatii care l-ar fi deranjat pe Ceausescu. Mai mult, reda partial 11 informari din perioada 7 noiembrie-12 decembrie 1989 despre schimbarile care se preconizau a avea loc in Romania.
Indiciile din anii ’80 ca in Europa de Est se dorea schimbarea regiurilor au fost receptate de DSS cat se putea de realist, in conditiile in care, dupa tradarea lui Pacepa, s-a politizat conducerea activitatii si raportarea rezultatelor… Profesio-nistii informatiilor secrete din sistemul Departamentului Securitatii Statului si-au facut insa bine munca. Omologii occidentali aflati la post in ambasadele din Bucuresti faceau ca, de voie ori de nevoie, ochii si urechile contraspionajului sa afle anumite lucruri.
Ceausescu a avut totodata, incepand cel mai tarziu din luna septembrie 1989, informari speciale, chiar in mai multe editii zilnice, asupra actiunilor sistematice coordonate din exterior impotriva sa.
Numai pentru perioada 7 noiembrie-12 decembrie 1989 retin atentia cel putin 11 informari din categoria celor extrem de incomode, dupa cum urmeaza:
1. DSS nr. 00275/07.11.1989 privind intalnirea de la Malta: “Cele doua parti vor aborda cu prioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenta (…) problema exercitarii de noi presiuni coordonate asupra acelor tari socialiste care nu au trecut la aplicarea de reforme reale… Statele vest-europene sa aiba un rol sporit in influentarea situatiei din Europa de Est (…) in ceea ce priveste Romania, va fi foarte greu, date fiind particularitatile proprii (…) care exclud posibilitatea producerii unei revolutii de catifea (…)”
2. DSS nr. 00252/793/07.11.1989 privind intalnirea Kohl – Mitterrand: “S-a stabilit sprijinirea unui front comun al fortelor de opozitie din tarile socialiste (…)”.
3. MApN – Directia Informatii a Armatei – Telegrama 015771/09.11.1989: “Ungaria actioneaza in scopul destabilizarii situatiei politice interne din Romania, cu prioritate in Transilvania… Simultan cu provocarea unor demonstratii, (…) Ungaria are intentia sa provoace incidente la granita… care sa degenereze intr-un conflict militar… Acest scenariu se va realiza cu stirea URSS si cu sprijinul Austriei…”.
4. DSS nr. 00286/11.11.1989 – “Dupa reuniunea la nivel inalt a NATO, care a avut loc la Bruxelles, Guvernul Olandei are in vedere ca in relatiile cu Romania sa promoveze toate formele active de stimulare a propagandei negative si sustinere a actiunilor protestare (…)”.
5. DSS nr. 00444/814/14.11.1989 – “«Trust Organization», recent infiintata de CIA, are intre obiective: incurajarea si sprijinirea miscarilor disidente din tarile socialiste; masuri active de organizare si dirijare a actiunilor emigratiei; organizarea de actiuni de opozitie fatise si folosirea ca ofiteri de legatura si instructori a fostilor membri ai serviciilor de informatii care au tradat (…). «Trust Organization» isi va concentra activitatea cu preponderenta in directiile Romaniei si Cehoslovaciei…”.
6. DSS nr. 00260/16.11.1989 – Initiativa presedintelui Frantei de a convoca reuniunea de urgenta la Paris a sefilor de stat si de guvern ai tarilor membre ale Pietei Comune, cu scopul “sporirii rolului acestora in destabilizarea si schimbarea regimurilor politice din tarile socialiste, incurajarii directe a constituirii nemultumitilor si protestatarilor in mase de manevra (…)”.
7. DSS nr. 00262/22.11.1989 – Reuniunea de la Paris convocata din initiativa presedintelui Frantei: “in contextul pozitiilor comune si a actiunilor concertate ale SUA si URSS, cu privire la Romania se preconizeaza (…) crearea unei tensiuni interne destabilizatoare prin folosirea unei stari de nemultumire si incitari in mediul minoritatii maghiare (…)”. (n.a. – Era oare scenariul care l-a avut ca protagonist pe preotul reformat Laszlo Tökes?! Anterior, desi au fost dovedite actiunile ilegale impotriva securitatii statului savarsite de Laszlo Tökes, atestate si de interceptarea, la controlul trecerii frontierei, a unei chitante olografe pentru primirea sumei de 20.000 lei, ascunsa in plafoniera autoturismului cu care calatoreau legaturile sale din Ungaria, Nicolae Ceausescu nu a aprobat sesizarea instantei de judecata).
8. DSS nr. 0086/27.11.1989 – Declaratia consilierului prezidential sovietic Oleg Bomogolov privind “caracterul ireversibil si de generalitate al procesului care se desfasoara in unele tari est-europene si optimismul cu care este privita evolutia viitoare a Romaniei”.
9. DSS nr. 00277/02.12.1989 – Declaratie a presedintelui George H. Bush: “As dori sa vad unele actiuni si in aceasta tara. (…) Am trimis in Romania un nou ambasador… L-am trimis in Romania tocmai pentru ca este un om ferm si intransigent…”.
10. DSS nr. 00288/12.12.1989 – Declaratia presedintelui Frantei la incheierea reuniunii la nivel inalt de la Strasbourg: “Problema unor provincii… nu trebuie sa se omita existenta divergentelor intre Ungaria si Romania in chestiunea Transilvaniei… sau problema Basarabiei… Franta si URSS trebuie sa-si reia rolul de a asigura echilibrul in Europa…”.
11. DSS/0610/12.12.1989 – in mediile emigratiei maghiare din Occident, dar si in cercurile guvernamentale de la Budapesta se vehiculeaza ideea reanalizarii in forurile internationale a statutului actual al Transilvaniei, dupa ce etnicii unguri din Romania vor actiona pentru autonomie si intemeierea unui nou stat independent, suveran si neutru – Ardealul – sau pentru inglobarea Transilvaniei intr-o federatie…”.
Dau un exemplu care este edificator in ceea ce priveste urmarirea evolutiilor internationale in directia accelerarii prabusirii sistemului mondial socialist. Pe evolutiile din Polonia s-a realizat un studiu de caz timp de noua-zece ani. Ca venea schimbarea nu era o noutate. Se stia de la momentul Helsinki (cosul trei, al drepturilor omului, numai ca fiecare parte opusa intelegea sau dorea sa inteleaga cu totul altceva), de la reorientarea tacticii SUA in timpul mandatului presedintelui Jimmy Carter, de la desecretizarea unor documente ale Consiliului Securitatii Nationale al SUA, in 1974, de la pontificarea cardinalului polonez Karol Voityla… Strategia anticomunista globala era cunoscuta si nu existau dubii ca, dupa ce se va instala la Moscova conducatorul “asteptat”, odata pornita caderea libera a sistemului, aceasta nu va mai putea fi oprita.
Daca se intampla ca informatiile din exterior sa dubleze in mare masura ceea ce in Centrala se colecta direct din presa externa, din fluxurile agentiilor de stiri, din documente oficiale, din monitorizarea mediilor diplomatice si din alte surse, de regula sigure si de inalta fidelitate, este posibil ca ofiterilor din aparatul extern sa li se fi cerut sa nu furnizeze informatii redundante, ci sa caute raspunsuri la intrebarile si problemele necunoscute: “Cand? Cum? Unde? Cine? in beneficiul cui?”.
Daca totusi in structuri paralele ani la rand s-a lucrat altfel, omitandu-se din informari adevarurile incomode, faptul este imputabil si unor factori din DSS, deoarece, potrivit obligatiilor de protectie contrainformativa pe care le aveau, nu l-au cunoscut si nu au putut fi luate masurile de indreptare cuvenite.
in nici un caz insa, pe linia Departamentului Securitatii Statului, din partea sefului acestuia nici inainte de 1986 si cu atat mai putin dupa nu stiu sa li se fi cerut ofiterilor de informatii sa nu culeaga ori sa nu transmita informatii privind tendintele politice internationale de reasezare a ordinii mondiale. Ar fi fost absurd, fiindca tocmai acesta era unul dintre obiectivele majore si constante ale informatiilor externe (spionajului). Pesemne ca acei care au spus contrariul ori nu au fost niciodata ofiteri de informatii, ori nu au stiut, ceea ce este grav pentru ei, ca pe spatiul respectiv nu erau de capul lor, ci erau si altii care ii supervizau sau ii monitorizau. Nu mai spun ca nu cred ca ar fi putut indrazni cineva, la vremea aceea, sa dea o asemenea orientare extrem de grava si de periculoasa.
Articol publicat in Jurnalul National, Suplimentul Istoric “Scinteia”. General de brigada (r) Aurel Rogojan, 25/08/2009


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: DOREL HARAGA din Octombrie 21, 2011, 19:46:38
KGB voia inlaturarea de la putere a lui Ceausescu pe orice cale
Bunele relaţii dintre Ceauşescu şi Dubcek au avut consecinţe multiple după invadarea Pragăi în 1968. Serviciile de informaţii din Organizaţia Tratatului de la Varsovia au perceput România ca stat potenţial inamic.
I-am solicitat generalului de brigada Aurel Rogojan, fostul colaborator apropiat al generalului Iulian Vlad, comandantul Securităţii, să ne descrie care erau relaţiile Departamentului Securităţii Statului cu KGB, cu serviciile ţărilor din Tratatul de la Varsovia, dar şi cu serviciile de informaţii ale ţărilor NATO.
Se spune în teoria serviciilor de informaţii că în momentul în care două ţări sunt în război, serviciile pregatesc pacea. Generalul Aurel Rogojan lasă să se întrevadă că existau contacte ale DSS în acest sens, în contextul prăbuşirii comunismului şi schimbărilor din Europa de Est.
Dacă se desfăşurau aceste contacte cu sau fără ştiinţa lui Nicolae Ceauşescu, Aurel Rogojan lasă lamurirea aspectelor respective pe seama istoricilor de peste 100 de ani.
În acelaşi timp, ofiţerul ţine să puncteze câteva reuşite ale DSS pe linie de contraspionaj atât împotriva KGB, dar şi CIA, acţiuni pe care cele două mari servicii de informaţii nu le-au uitat. Aurel Rogojan a recunoscut după 1989, printre vocalii reprezentanţi ai “societăţii civile”, şi indivizi descoperiţi anterior de contraspionaj a fi agenţi ai serviciilor secrete străine.
În 1985, când am primit unele atribuţii în “gestiunea administrativă” a relaţiilor externe ale Departamentului Securităţii Statului, nu am găsit nici un dosar de relaţii active cu serviciile speciale ale URSS, Republicii Democrate Germane, Ungariei, Poloniei, Mongoliei, Cubei, Albaniei…
Cu serviciile Bulgariei exista un fel de “gentlemen agreement” privind niste rute de tranzit ale reţelelor internaţionale ale terorismului, traficului de arme, droguri şi persoane – grefate pe reţelele trasportatorilor internaţionale. Bulgaria avea probleme serioase cu turcii, iar ei erau atunci cărăuşii Europei. Ne-au creat şi nouă destule probleme, dar ne-au oferit şi satisfacţia interceptării şi controlării unor sisteme de legătură impersonală. Serviciile Cehoslovaciei semnalau sporadic întâlniri suspecte, cu persoane din Occident, ale unor turişti cu paşapoarte româneşti.
Cel mai adesea, datele transmise nu întruneau minimum de cerinţe necesare procesării. Unii posesori de “paşapoarte româneşti” nu erau, însă, români, dar în spionaj şi contraspionaj asemenea situaţii, de folosire a “steagurilor străine” erau uneori regulă.
Formal, erau, înca, funcţionale relaţiile de cooperare cu Serviciul Securităţii de Stat al Republicii Federative Iugoslavia. În practică, însă, realităţile începuseră să capete o altă turnură.
Existau relaţii excelente cu Ministerul Securităţii Statului al RP Chineze. Aceste relaţii erau consecinţă firească a raporturilor bilaterale puternice şi constante pe care România le-a avut cu China, atât în plan politic, cât şi economic, acestea constituindu-se, la un anumit moment, într-un garant al independenţei şi suveranităţii României în faţa presiunilor şi ameninţărilor hegemonismului sovietic.
Cu Ministerul Securităţii de Stat al Republicii Populare Democrate Coreene existau, de asemenea relaţii protocolare bune, concretizate, mai ales, în schimburi anuale de delegaţii pentru efectuarea concediilor de odihnă.
În zona ţărilor din aşa-zisă lume a treia, în special din rândul statelor nealiniate din Africa şi Orientul Arab, s-au concretizat cooperări în ceea ce priveşte pregătirea generală de informaţii şi contrainformaţii, precum şi asistenţă tehnică. De asemenea, cu Securitatea Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, al cărui şef a fost primit în România la cel mai înalt nivel politic şi de stat.
Au existat relaţii de cooperare şi în spaţiul serviciilor din familia Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, iar cu structuri speciale vest-germane, italiene, israeliene, din Turcia… ca să numesc doar câteva, au existat conlucrări în construcţia sistemului naţional antiterorist al României şi de securitate în domeniul aviaţiei civile, care şi-au dovedit eficienţa şi competitivitatea în efortul antiterorist internaţional.
Premergător, dar mai cu seamă după invadarea Cehoslovaciei, România a fost în situaţia de a constata că serviciile de informaţii din Organizaţia Tratatului de la Varşovia au tratat-o ca stat potenţial inamic, împotriva căruia fuseseră pregătite operaţiuni speciale de război politic şi planificată o agresiune militară. Cu astfel de aliaţi era foarte greu să păstrezi chiar şi aparenţele. Evenimente ulterioare aveau să se concretizeze în grave cazuri de spionaj, subversiune şi subminare politică a României din partea serviciilor speciale ale unor “ţări vecine şi prietene”. Era şi de aşteptat. În întreaga noastră istorie, numai vecinii ne-au mutat hăţurile, ori furat caii buni şi fetele frumoase. Ocupanţii au venit şi au plecat. Vecinii rămân…
După ce, în anii anteriori DSS-ul a demantelat alte cateva operaţiuni ale KGB-ului, dar nu numai, avându-i ca protagonişti şi pe unii dintre vocalii reprezentanţi ai actualei “societăţi civile”, cade reţeaua lui Vladimir Volodin, care era preocupat de preluarea puterii de preferatul lui Gorbaciov, după înlăturarea de la putere, pe orice cale, a lui Nicolae Ceauşescu.
Am subliniat “pe orice cale”, deoarece anterior a existat şi varianta atentatului politic terorist, la care a subscris şi o ţară vecină, în schimbul unei criminale monstruozităţi geopolitice cu denominaţia “Republica Socialistă Transilvăneană”.
O operaţiune ultrasecretă, codificată “Barajul” avea ca scop blocarea proiectului sovieto-ungar amintit. Operaţiunea îi viza, preventiv, şi pe unii dintre cei mai activi complotişti ai momentului, consideraţi ca alternativă după atentatul împotriva lui Ceauşescu. Documentele operaţiunii au fost redactate exclusiv olograf, centrul de greutate al dispozitivului de control şi dezamorsare revenind Unităţii Speciale 0110, pentru coloana a V-a a KGB-ului, Direcţiei de Contrainformaţii Militare, pentru generalii şi marii comandanţi care trebuiau să susţină militar complotiştii şi Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă, pentru soluţia de ultimă instanţă a neutralizării şi lichidării atentatorilor, dacă ar fi trecut la acţiune. Aceasta a făcut necesar ca un echipaj de luptă antiteroristă să fie inclus în dispozitivul de protecţie fizică apropiată a Preşedintelui României, realizat de către Direcţia de Securitate şi Gardă.
Reţeaua lui Volodin avea un nucleu în redacţia organului de presă al Frontului Unităţii şi Democraţiei Socialiste, România liberă. Acest nucleu a racolat cateva zeci de persoane şi a editat, prin mijloace nu tocmai împrovizate, primul număr al unui ziar de front clandestin, în cea mai fidelă replică a glasnostului şi perestroikăi. A fost una dintre condiţiile de credibilitate ale mişcării pro glasnost-perestroika din România, puse de Volodin, pentru că: “tovaraşul Gorbaciov, când va avea pe birou ziarul, o să vă acorde necondiţionat protecţia sa.”
Cum pe Volodin nu l-a interesat cazierul unuia dintre importanţi ai reţelei (PETRE MIHAI BACANU – n.r.), acesta avea să clacheze într-un lamentabil proces de speculă cu autoturisme, iar ceilalţi componenţi au făcut obiectul unor măsuri, mai mult sau mai puţin dure, de influenţare obştească, ori administrativă, cu scop de a-i determina să renunţe să militeze pentru importul reformelor lui Gorbaciov în România.
Referitor la partea a doua a întrebării dvs., mi-aş permite să remarc că România ca stat, formal membru al Tratatului de la Varşovia, nu s-a aflat în “război” cu vreun stat membru al NATO. Mai mult, după jocul operativ iniţiat de generalul de Gaulle cu Hrusciov şi Brejnev, pentru a scoate comandamentul NATO din Franţa, având ca actori, pe de o parte DST-ul şi “reteaua Caraman”, iar de cealaltă parte serviciile de spionaj ale României şi Rusiei Sovietice, România nu a fost implicată în alte afaceri de spionaj politico-militar împotriva statelor din NATO. Ca să fiu explicit, spionajul român după 1968 nu a mai fost aliatul cuiva împotriva statelor membre ale NATO.
În ceea ce priveşte spionajul economic, este unanim acceptat că nu este etic să ascunzi cuceririle geniului uman, pentru a nu beneficia de ele întreaga umanitate…
La celelalte ţinte ale întrebării, care vizează chestiuni de maximum interes, dar excluse transparenţei, nu pot să vă ajut să capătaţi confirmări, dar nici negări.
Trebuie aşteptat ca unele subiecte să se răcească suficient pentru a putea fi atinse. Să le lăsăm în sarcina istoriei ce se va scrie peste o sută de ani . Când spun “o sută de ani”, am în vedere limita maximă a protecţiei pe care legile arhivelor o stabilesc, în multe ţări, pentru anumite categorii de documente.
Articol publicat in Jurnalul National, Suplimentul Istoric “Scinteia”. General de brigada (r) Aurel Rogojan, 26/08/2009


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: DOREL HARAGA din Octombrie 21, 2011, 19:47:39
“Agenti ai unor servicii straine lucrau chiar in sediul CC al PCR”
Generalul de brigadă (r) Aurel Rogojan, fostul șef al Cancelariei departamentului Securității Statului, își amintește care erau “țintele” spionajului străin asupra României în 1989 și care erau serviciile secrete cele mai active pe spațiul românesc. Ofițerul invoca ordinele lui Gorbaciov către KGB de control total în ceea ce privea soarta României. Cu voie de la Moscova, dar și de la Washington, dupa cum afirma Aurel Rogojan, vârf de lance al mișcărilor antiromânești a fost Ungaria.
Obiectivele urmărite de serviciile de informații străine, în perspectiva evenimentelor planificate, vizau: penetrarea și controlul din interior a structurilor politico-administrative centrale, a celor militare de apărare, securitate și informații; subminarea economică și politică; războiul politico-diplomatic; operațiunile psihologice și de propagandă activă pentru determinarea revoltei populației; distrugerea coeziunii structurilor supreme ale puterii; influențarea moralului populației; crearea unei opoziții reprezentative și controlul acesteia; studiul și evaluarea grupurilor informale existente la nivelurile conducerii politice și de stat (centrale și locale); radicalizarea prozelitismului religios opus ortodoxismului și celorlalte culte tradiționale, a naționalismului minoritaților; readucerea în actualitate a revizionismului; atentatele la valorile de identitate națională; punerea în poziție activa a agenților aflați “în conservare”; studiul și “încadrarea” în măsuri de control și determinare a personalităților avute în vedere ca soluții la alternanța puterii.
Din controlul deplasărilor și comunicărilor diplomaților străini, acreditați la București sau în capitale ale unor state vecine, dar aflați în zonele evenimentelor planificate, a rezultat indubitabil ca serviciile speciale ale principalelor puteri occidentale, inclusiv structuri din categoria așa-numitelor prelungiri executive clandestine ale spionajului aveau în desfășurare și operațiuni de altă natură decât culegerea secretă de informații.
Erau active toate statele care aveau interese politico-economice și de altă natură în legătură cu România și ale căror servicii de spionaj erau tradițional bine reprezentate aici. Din motivele istorice știute, Ungaria și-a asumat partea mai ascuțită a vârfului de lance… Dar Ungaria a fost susținută de marile puteri. Aflându-ne la frontiera de nord a zonei Balcanilor, fief tradițional al câtorva servicii, acestea s-au implicat și ele consistent. Gorbaciov, neîntelegând schimbarea ca pe o abandonare a doctrinei socialiste și a sferei de influență a Moscovei, a dat KGB-ului directive în sensul determinării și preluării evoluțiilor din România sub control total. Toate “cârtițele” KGB-ului dezactivate anterior ori aflate în conservare s-au afirmat în miezul evenimentelor, cooperând foarte bine cu agenți ai inamicilor URSS din NATO. Decembrie 1989 a demonstrat cu prisosință acest lucru…
Metodele utilizate erau cele dintotdeauna. Îndeletnicirea fiind veche de când lumea, registrul acțiunilor era cel clasic. Noutatea a constat în utilizarea avantajelor oferite de mijloacele de transmitere instantanee a informațiilor despre evenimentele speciale, care nu mai aveau frontiere.
A reținut atenția faptul că din telegramele primite de la reprezentanțele noastre diplomatice rezulta că au fost depuse foarte multe cereri de acreditare pentru ziariști, despre care se știa că erau cu totul altceva. Toți aceștia au dorit să vină să se documenteze numai în orașe din Transilvania și Banat: Sibiu, Brașov, Cluj, Arad, Timișoara. Nici unul nu s-a dus în Moldova ori în sudul țării. Congresul al XIV-lea al PCR a fost pretextul sub care s-au solicitat cele mai multe acreditări. Era greu să nu se acorde acreditările solicitate în acest scop, chiar daca se știa că solicitanții vor urmări, în principal, alte scopuri. După Congres, unii nu au mai plecat…
A reținut, de asemenea, atenția, accentuarea caracterului fățiș, lipsit de orice rezervă ori subtilitate a provocărilor la care s-au dedat și membri ai unor ambasade străine. Ministrul de Externe l-a convocat pe ambasadorul SUA pentru a-i învedera ignorarea unor preveri esențiale ale Codului Diplomatic (Convenția cu privire la relațiile diplomatice încheiată la Viena, 18 aprilie 1981). Ambasadorul, iritat, a încercat să protesteze. Calm, ministrul de Externe român l-a întrebat: “Domnule ambasador, dacă ambasadorul român la Washington ar ridica tonul la secretarul de stat, ce s-ar întâmpla?”. Raspuns: “Riscă să primească un impuls în posterior și să se rostogolească pe scările Departamentului de Stat” (n.n. – în traducerea aproximativă a limbajului diplomatic).
Trebuie observate practicile, amintite anterior, de a se trimite agenți/curieri recrutori pentru amorsarea dezordinilor stradale, ca fundal necesar provocărilor și diversiunilor majore. S-au documentat acțiuni de creare a suportului logistic, folosit ulterior pentru simularea actelor teroriste. Rezidența unui serviciu străin, nu cel la care ne-ar duce gândul, închiriase prin agenți de sprijin autohtoni circa 30 de apartamente ori garsoniere în zone-cheie, de regula în clădiri cu mai multe intrări și cu acces între scări pe terasele ultimului etaj… Inițial, scopul dădea doar de bănuit. A posteriori, a rezultat că din acele incinte s-au ţinut sub observaţie sedii ale unor instituţii, s-au simulat atacuri teroriste ori s-a deschis foc real şi letal.
Un alt serviciu de spionaj a cerut şi primit din partea agenţilor de sprijin autohtoni schiţele a vreo 300 de ascunzători naturale pretabile pentru realizarea legăturilor clandestine (casuţe poştale impersonale). Aproape imposibil de supravegheat şi controlat concomitent.
Agenţi ai unor servicii străine îşi aveau locurile de muncă chiar în sediul Comitetului Central al PCR ori în clădirile anexă. Ceauşescu îi ştia şi manifesta o toleranţă justificată prin aparenţele “bunelor relaţii” oficiale şi prin faptul că erau, mai mult sau mai puţin, supravegheaţi.
Articol publicat in Jurnalul National, Suplimentul Istoric “Scinteia”. General de brigada (r) Aurel Rogojan, 27/08/2009
Intreaga tara, ocupata de “turisti speciali”
Congresul al XIV-lea al PCR a marcat și o intensificare a acțiunilor ostile României. De la vârful Departamentului Securității Statului (DSS), generalui de brigadă (r) Aurel Rogojan, atunci locotenent-colonel și omul din umbra generalului Iulian Vlad, a putut observa cum nemulțumirile populare atinseseră un prag exploziv.
Aurel Rogojan dezvaluie că șeful DSS, generalul Iulian Vlad, a avut în noiembrie 1989 o întâlnire de 40 de minute cu dictatorul Nicolae Ceaușescu în care i-a prezentat radiografia reală a României și faptul că reașezările de la nivel internațional nu au cum să ocolească România.
Șeful Securității a mai avut o raportare specială pentru Nicolae Ceaușescu în ajunul întâlnirii de la Malta dintre Bush și Gorbaciov. Aurel Rogojan descrie și care a fost rolul multitudinii de “turiști” care pur și simplu au invadat România în acel sfârșit de an, cu predilecție dinspre URSS, Ungaria și Iugoslavia.
Departamentul Securității Statului nu a fost implicat în nici un fel în organizarea Congresului al XIV-lea al PCR, fiindcă pregatirea Congresului era atributul organelor de partid competente: Comitetul Central, Comitetul Politic Executiv, Secretariatul CC cu secțiile pe domenii și, în mod special, al colectivului organizatoric condus personal de secretarul general al partidului.
Totuși, la modul figurat, a făcut ceva și DSS. În conferințele unor organizații locale ale Partidului Comunist Român din unsprezece județe și municipiul București au fost exprimate peste 30 de împotriviri la realegerea lui Nicolae Ceaușescu ca secretar general, la Congresului al XIV-lea al PCR din 23-25 noiembrie 1989.
Responsabilii politici județeni respectivi, în acord cu membri ai conducerii centrale a partidului, convin să nu-l informeze pe Nicolae Ceausescu.
Generalul Iulian Vlad, ministru secretar de stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului își asumă decizia spargerii blocadei informaționale, determinându-l pe Emil Bobu și, prin el, pe Elena Ceaușescu să-i prezinte secretarului general și Președinte al Republicii situația reală.
În preajma Congresului, presa oficială a partidelor comuniste și muncitorești din statele membre ale Tratatului de la Varșovia, dar și cea de la Belgrad, în mod aparte, critica fără menajamente politica dusă de Nicolae Ceaușescu.
Televiziunea din Ungaria dedica emisiuni speciale pentru congenerii din România, care sunt recepționate și induc orientări net potrivnice liniei politice oficiale a Bucureștiului. La Oradea și în celelalte resedințe ale județelor învecinate cu Ungaria și Iugoslavia se organizează, ad-hoc, grupe operative de monitorizare a propagandei pe care Budapesta și Belgradul o realizau vizând obiective politice în România.
 Aproape că nu mai exista țară din Europa a carei presă să nu atace sistematic regimul politic de la București.
Toate aceste lucruri au fost raportate sistematic, în frusta lor realitate. Nici nu se putea altfel, fiindcă Departamentul Securității Statului, în pofida presiunilor politice din ultimii 10 ani, care-i vizau deprofesionalizarea, dispunea de un corp al ofițerilor de informații cu un înalt grad de instruire (absolvenți de facultăți în cele mai diverse specialități, absolvenți ai unor cursuri de limbi, culturi și civilizații străine, un procent însemnat de specializări postuniversitare).
De altfel, nivelul pregătirii a fost una dintre premisele importante ale profunzimii și nuanțelor abordării misiunilor.
Într-un asemenea context, informarea președintelui României asupra tendințelor politice internaționale și a influențelor acestora în plan intern devenise o întreprindere tot mai laborioasă și stresantă, nu din cauza vreunei rezerve de a i se prezenta știrile negative, extrem de incomode, ci din cauza avalanșei acestora, care impunea două și chiar mai multe ediții pe zi ale informării operative. În unele zile, șeful DSS rezerva până la patru ore (în două reprize, la începutul și încheierea zilei) pregătirii informațiilor și verificării lor suplimentare.
În noiembrie 1989, nemulțumirile populare atinseseră un prag exploziv. Generalul Iulian Vlad i-a cerut lui Ceaușescu, în câteva rânduri, să-l primească, pentru a-i prezenta personal radiografia componentelor sociale ale securității interne: cronicizarea penuriei alimentare, a lipsei medicamentelor, combustibililor pentru încălzire, mai ales a spitalelor și școlilor, părăginirea satelor, eșecul sistematizărilor rurale, criza energetică perpetuă, recepționarea în masă a posturilor de televiziune din țările vecine, vehemența presiunilor externe, misiunile itinerante de racolare ale organizațiilor civice de front din țările vecine, convergentă revendicărilor revizioniste din partea tuturor vecinilor, semnalele tot mai proaste privind gesturile și atitudinile Moscovei față de România, convingerea mediilor politico-diplomatice că ordinea internațională este în pragul unei reașezări fundamentale, care nu va ocoli România.
Pregatit, de fiecare dată, pentru o expunere de 7-8 minute, raportul generalului Vlad a fost totdeauna prelungit de Ceaușescu, spre agitația și curiozitatea Elenei Ceaușescu, la circa 4o de minute.
Pe timpul audienței, primul ministru a fost, în mai multe rânduri, interpelat de Nicolae Ceaușescu, primind dispoziții după dispoziții și învederându-i că: “Voi veghea personal asupra rezolvării întocmai a problemelor…”.
Mai menționez că a existat un raport special pe care generalul Vlad l-a înaintat lui Ceaușescu înaintea întâlnirii propriu-zise de la Malta, când la nivelul consilierilor și miniștrilor celor doi șefi ai superputerilor mondiale lucrurile esențiale fuseseră convenite, în cel puțin 2-3 etape…
Este interesantă o remarcă a generalului Vlad, pe care a făcut-o în calitate de martor în “Procesul celor 24-1-2″ (al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR), citez: “Asta a fost soarta noastră, până la Malta am lucrat să deslușim Yalta…” Asta ne-a ajutat, în schimb, foarte mult să anticipăm și să nu fim chiar surprinși de Malta.
Intensificarea fluxului turistic înspre România a fost sesizată ceva mai devreme de unitățile teritoriale ale DSS din județele Botoșani și Suceava.
Controlul străinilor era, însă, în gestiunea structurilor specializate ale Ministerului de Interne, aflate în subordinea lui Tudor Postelnicu.
Statistic, rezultă un “du-te-vino” permanent pe teritoriul României a unui minim de 30.000 și a unui maxim de 67.530 de persoane (în luna decembrie 1989 și numai din URSS).
A avut loc o stranie intensificare a turismului fără… obiective turistice! Unitățile teritoriale ale DSS din județele: Arad, Brăila, Brașov, Caraș-Severin, Covasna, Cluj, Timiș ș.a. au raportat afluxuri masive și suspecte de “coloane turistice auto”, preponderent cu persoane din URSS, Ungaria și Iugoslavia.
La jumătatea lunii decembrie, “turiștii sovietici” afluiau masiv în România din toate celelalte țări limitrofe. Nota comună și, în același timp, ostentativă a coloanelor de turiști era că toți se deplasau cu autoturime “Lada” nou-nouțe, parcă atunci scoase din fabrică pentru rodaj…
Serviciul de contraspionaj de la Timișoara a sesizat că în zilele premergătoare datei de 16 decembrie 1989 dinspre Iugoslavia au intrat numeroase coloane de câte 20-30 de autoturisme… cu ruși și unguri, ajungându-se la cifre de ordinul sutelor, apoi al miilor. Cei in cauză nu au solicitat cazare hotelieră, preferând să se răspândească în orașe și să stea în mașini.
Acești numeroși “turiști speciali” realizau un fel de “ocupație” pe trasee și în orașe dintre cele amintite anterior, și unde s-au constatat provocări diversioniste.
Practic, nu se mai putea face nimic. Ori se închideau granițele, ori erau reținuți și se isca un conflict politico-statal. Cu vreo 70.000 de slujnice și guvernante – amante, viticultori, grădinari, morari și comercianți ocupase și Stieber, spionul Kaiserului, Franța, până la ocupația militară efectivă din 1871.
În noaptea de 16-17 decembrie, o asemenea coloană s-a deplasat cu scopul de a intra in Timișoara. A fost interceptată și determinată să ocolească orașul, dar o parte din mașini a scăpat, reușind să intre…
Articol publicat in Jurnalul National, Suplimentul Istoric “Scinteia”. General de brigada (r) Aurel Rogojan, 28/08/2009



Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Octombrie 21, 2011, 22:57:04

 Adevarul istoric impune sa confirm cele de mai sus! Din 22 .12.1989 pina in dimineata de 23.12.1989 ,la sediul Seuritatii din Brasov, ofiterii gasiti de civilii care au patruns in sediul in 22.12.1989 au gasit cei citiva ofiteri alarmati ca ungurii au desantat trupe in Cluj, Timisoara, Oradea, si Satu-Mare ! Noua civililor ne-a trebuit timp sa le explicam ca este o diversiune!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: Ionescu din Octombrie 22, 2011, 00:41:49

 Adevarul istoric impune sa confirm cele de mai sus! Din 22 .12.1989 pina in dimineata de 23.12.1989 ,la sediul Seuritatii din Brasov, ofiterii gasiti de civilii care au patruns in sediul in 22.12.1989 au gasit cei citiva ofiteri alarmati ca ungurii au desantat trupe in Cluj, Timisoara, Oradea, si Satu-Mare ! Noua civililor ne-a trebuit timp sa le explicam ca este o diversiune!

Domnule, eu am mari indoieli ca vreun ofiter (de la M.I. sau de la M.Ap.N), credea in gogorita cu ungurii care au invadat Romania. Daca au sustinut asa ceva dupa 22 decembrie, au facut-o doar din instinct de conservare.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Octombrie 22, 2011, 04:03:49

 Adevarul istoric impune sa confirm cele de mai sus! Din 22 .12.1989 pina in dimineata de 23.12.1989 ,la sediul Seuritatii din Brasov, ofiterii gasiti de civilii care au patruns in sediul in 22.12.1989 au gasit cei citiva ofiteri alarmati ca ungurii au desantat trupe in Cluj, Timisoara, Oradea, si Satu-Mare ! Noua civililor ne-a trebuit timp sa le explicam ca este o diversiune!

Domnule, eu am mari indoieli ca vreun ofiter (de la M.I. sau de la M.Ap.N), credea in gogorita cu ungurii care au invadat Romania. Daca au sustinut asa ceva dupa 22 decembrie, au facut-o doar din instinct de conservare.

 Nu stiu daca o credeau cu adevarat in sinea lor ,dar in seara de 22 decembrie 1989 asa afirmau!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: Gheorghe Iosif din Octombrie 22, 2011, 12:09:05
Militarii de la fosta "Judeteana de partid" nu au sustinut acest gen de zvonuri. Dimpotriva, reprezentantii PCR care au primit delegatia manifestantilor in dimineata zilei de 22 au facut asemenea aluzii, dar nici ei nu au afirmat ca ar fi ceva real. "Ce ati spune daca ati auzi ca ungurii incearca sa profite de manifestatiile voastre si ar intra in tara?" Cam asa s-a intrebat retoric dl Gheorghe Daogaru, in fata noastra, insinuand ca de actiunile revolutionarilor ar putea profita tari vecine care isi doresc acapararea unor zone ale Romaniei.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Octombrie 22, 2011, 12:42:01
Militarii de la fosta "Judeteana de partid" nu au sustinut acest gen de zvonuri. Dimpotriva, reprezentantii PCR care au primit delegatia manifestantilor in dimineata zilei de 22 au facut asemenea aluzii, dar nici ei nu au afirmat ca ar fi ceva real. "Ce ati spune daca ati auzi ca ungurii incearca sa profite de manifestatiile voastre si ar intra in tara?" Cam asa s-a intrebat retoric dl Gheorghe Daogaru, in fata noastra, insinuand ca de actiunile revolutionarilor ar putea profita tari vecine care isi doresc acapararea unor zone ale Romaniei.

 Aceasta afirmatie , e drept ca zvonul nu a fost reluat fiind foarte multe dezinformari lansate in acele momente, a facut gen. Zagoneanu,la care i-am replicat ca e un necredibil un astfel de zvon si trebuie verificat la comandamentul militar.Poate i intrebat Doroftei Catalin care tinea legatura cu gen.Florea.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: mercurie2 din Octombrie 22, 2011, 13:43:32
La RASCOALA au fost prezente toate tarile limitrofe, ca parte a Pactului de la Varsovia, iar din partea NATO cam ce s-a putut. Eu, in timpul evenimentelor, am vazut tineri romani din emigratie care actionau pt caderea dictatorului. Erau din cei cu parinti fugiti datorita comunismului. Eu ma bazez pe ce-am vazut si nu pe ce spun unii sau altii !


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: DOREL HARAGA din Octombrie 22, 2011, 15:44:49
Arme neconventionale folosite in Decembrie 1989



 
ARMA HALOTRONICĂ, UNGURII ŞI BIBLIOTECA CENTRALĂ
 
Un loc aparte în cadrul războiului psihotronic îl ocupă armele HALOTRONICE. Încă din 1949 (!), Statele Unite, prin C.I.A., au iniţiat şi promovat mai multe programe, cum ar fi MK- ULTRA şi HAOS, prin care o intervenţie militară ar fi capabilă să utilizeze sisteme, substanţe, dispozitive şi metodologii “non-letale” (L.C.D.M. – N.L.W.S.).  Acest lucru a fost susţinut foarte argumentat de inginerul Gheorghe N Popescu, participant la mitingul din 21 decembrie 1989, într-un interviu publicat în “Cronica Română” din 9.08.1994: “O asemenea “armă” determină o emisie coerentă de radiaţii electromagnetice, care generează, la o distanţă dată, un câmp foarte precis, a cărui acţiune constă – funcţie de structură, configuraţie şi specificitatea sa – în producerea de efecte ce ocupă un spectru larg de manifestare, întins de la stimularea reactivităţii umane, la efecte psiho-fizice şi extrasenzoriale, la inflamarea şi distrucţia/dezagregarea materialelor fizice (lemn, piatră, metal, sticlă).”. Iar în cartea “Intratereştrii şi Noua Ordine Mondială”, dr. Cristian Negureanu scrie despre aceeaşi “armă”: “Acţiunea este explicată prin efectele transparenţei autoinduse, produsă prin realizarea unor condiţii speciale de câmp, datorită cărora armăturile construcţiilor respective – care, în mod normal îndeplinesc rolul de ecran al “cuştii Faraday”, în loc să acţioneze ca un ecran de protecţie, se transformă într-o antenă repetitoare, focalizând în interiorul său semnalul de referinţă, conduce, în final, la supraîncălzirea şi la declanşarea unor incendii pustiitoare. La clădirile prevăzute cu armături metalice “seminţele focului” asigură condensarea şi amplificarea câmpului localizat, până la producerea incendiului.”
 
Pentru faptul că, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, în România a fost folosită această “armă” pledează incendiile devastatoare (inexplicabile atunci) care au distrus Biblioteca Universitară, Muzeul de Artă, încăperi aparţinând fostului Consiliu de Stat, fosta sală mică a Palatului, spaţii interioare din restaurantul “Cina” şi blocul “Romarta”. Exceptând ultimele două, restul au fost complet distruse, complet calcinate, arse până la fier beton, în unele locuri contorsionat sau topit şi acesta. Nici o substanţă cunoscută nu poate produce un incendiu cu urmări atât de devastatoare. Nici un ziarist, moderator, care i-au intervievat pe “emanaţii” ajunşi în funcţii înalte în societatea românească, nu le-a pus una din întrebările:
 
- Cine erau “străinii” intraţi în holul Muzeului de Artă către ora 17.00 şi în ce scop au intrat acolo? Pentru că iată ce declară, printre altele, lucrătorii Muzeului: “(.) şi care aveau arme, dar nu ca soldaţii, altfel, cum n-am mai văzut.” Ce fel de arme aveau?
 
- De ce toate mărturiile de la faţa locului au indicat acelaşi gen de “sursă” la declanşarea incendiilor respective?
 
- Care au fost unităţile Armatei plasate în zonă?  Cine au fost persoanele care au pus pistolul la tâmpla militarilor şi i-au obligat să deschidă focul cu tunurile şi mitralierele grele asupra Bibliotecii Universitare? După declanşarea focului, au izbucnit incendiile devastatoare.
 
- Cine a permis şi a dat aprobarea crainicilor Televiziunii să transmită dezinformările care au bulversat naţiunea română, începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie?  Aceste dezinformări au incitat la omor deosebit de grav.
 
- Ce rol a avut comando-ul format din 60 de membri ai Legiunii străine franceze, staţionat la graniţa cu România (Oradea) ? Dar ataşatul militar francez şi secretarul acestuia, arestaţi de Miliţie la Intercontinental, în seara zilei de 21 decembrie?
 
- Al cui a fost camionul şi cine l-a trimis, în seara zilei de 21 decembrie, pentru a împărţi tinerilor din zona baricadei de la Intercontinental sticle cu băuturi alcoolice? În urma cercetărilor conţinutului acelor sticle, s-a constatat că în ele s-au introdus substanţe halucinogene.
 
Aş mai avea încă foarte multe întrebări de pus, stimaţi cititori. Unii dintre dvs. le-ar putea considera retorice. Dar nu sunt. Ele sunt de actualitate. În acest context, cei care, în decembrie 1989, au murit pentru libertate şi democraţie au fost nişte romantici.
 
Mai trebuie precizat că analizele fizico-chimice şi spectroscopice ale unor eşantioane (fier, cărămidă, piatră, lemn, sticlă), culese din locuri distruse prin aceste incendii, au demonstrat interacţiunea complexă a substanţei cu radiaţia (electromagnetică). Parametrii tehnici au fost complet modificaţi în sensul de la interior spre exterior.
 
Dar, vizavi de problema tratată mai sus, extrem de interesantă este nota de mai jos, apărută şi în cărţile “Cucuveaua cu pene roşii” – de Ion Costin Grigore, şi “Intratereştrii şi Noua Ordine Mondială” – de Cristian Negureanu. Deoarece sunt convins  că mulţi cititori nu au luat cunoştinţă cu ea, voi prezenta câteva fragmente ce interesează, cu menţiunea că este vorba de un dialog înregistrat de un post de ascultare aflat în conservare, instalat de U.M. 0225, şi scos de sub observare ca ineficient, iar Nota T.O. a fost trimisă, imediat spre redare, generalului Stamatoiu:
 
“Strict secret. Nota T.O. nr. 004129 din 13 decembrie a.c. De ascultarea, prin sondaj, a posturilor ICDT aflate în conservare, a rezultat că pe postul 544/A.T.17, mai multe persoane necunoscute au purtat discuţii interesante privind securitatea statului. Iniţial, în perimetrul ascultat, s-au aflat două persoane necunoscute (care au discutat în limba rusă şi limba engleză, numite în text Baza Unu şi Baza Doi), după care au intervenit alte trei persoane, marcate disctinct, care au folosit accidental şi limbile germană şi idiş”.
 
Redau, în continuare, câteva fragmente din convorbirile respective, cu specificaţia că ele au avut loc în intervalul 10 decembrie 1989, orele 18.30 – 11 decembrie, orele 3.14:
 
“Baza Doi: - Fiţi fără grijă! Acum va curge mult sânge! Măcelul va fi pornit de ruşi! Altfel, de ce ar fi cărat atâtea lăzi cu armament şi muniţie în România? Ca să se joace de-a hoţii şi vardiştii?
 
Berlin: – Indiferent de orientarea noii Puteri, securitatea trebuie paralizată.
 
Baza Unu: - E rezolvată!…Armata e pregătită să o compromită şi să-i incendieze arhivele secrete!
 
 
 
Praga: - Apropo de incendiere. AVO (serviciul maghiar de informaţii -n.a.) este dispus să ne cedeze bazele ei şi logistica dacă le promitem că se va arde complet un anumit punct!…este un fix al lor!…nu ştiu de ce se tem atât de hârtiile adunate aici!…Nişte hârtii!…
 
Baza Doi: - Unde?
 
Praga: – Nişte incunabule (exemplare de cărţi tipărite în primii ani ai introducerii tiparului, înainte de anul 1500 – n.a.).biblioteca centrală universitară!…Ei îi ziceau Fundaţia Carol I.
 
Baza Doi: - Ne-au dat planurile?
 
Praga: – Nu încă!…Documentele sunt pe drum.
 
Baza Doi: – De unde?
 
Praga: – De la Biblioteca universitară din Cluj.Cred că au ajuns. Au organizat transportul la Bucureşti prin oamenii lor. O listă lungă!
 
Baza Unu: - Ceva important pentru noi?
 
Praga: – Nu!…în toate astea, pe ei îi frige ceva!…uite: anexe la “Aprobatae constitutionae regbi Transilvaniae et parttium Hungarie“, fond cu file din memoriile lui Kossuth Ludovic, anexe la “Tripartitul de la  Werboczi“, stampe, manuscrise, extrase din fondul angy imre. Multe!…N-am reuşit să aflu de ce au pus atâta suflet in nişte hârtii!
 
Baza Doi: - Vor să le care?
 
Praga: – Nu!…SĂ ARDĂ TOT!…
 
Baza Unu: - Se rezolvă!…Totdeauna , maghiarii mi s-au părut prea sentimentali!…o grupă de-a lor să aducă trei doze de napalm. Ajunge pentru un hotel de 20 de etaje!…“
 
Grija maghiarilor era faptul că documentele respective demonstrau continuitatea dacilor pe teritoriul Transilvaniei, faptul că ei s-au stabilit în Câmpia Panonică peste locuitorii autohtoni, şi multe altele din istoria adevărată a poporului român.
 
Pe baza celor prezentate aş putea face nenumărate comentarii, bazate pe fapte reale. Dar în contextul problemei pe care o tratez, vreau să scot în evidenţă că subunităţile militare din Piaţa Palatului (actuala Piaţă a Revoluţiei) au fost provocate şi obligate să tragă asupra Bibliotecii Universitare şi asupra Muzeului de Artă. Sub această diversiune, forţele oculte, implicate în mod cert în cadrul evenimentelor din decembrie’89, au săvârşit GENOCIDUL CULTURAL, folosind arma psihotronică pentru distrugerea valorilor noastre naţionale.
 
În cadrul unor cercetări parapsihologice cu caracter aplicativ-militar, atenţia a fost îndreptată şi asupra utilizării undelor electromagnetice de extrem de joasă frecvenţă (E.L.F.). Anumite frecvenţe ale radiaţiei electromagnetice sunt folosite în domeniul radar-ului, pentru descoperirea ţintelor aeriene. Dar s-a reuşit utilizarea radiaţilor de asemenea frecvenţă în “mixaj” cu proceduri paranormale. Se pare, şi lucrul acesta este aproape sigur, că în perioada evenimentelor din  decembrie 1989, în special între 22 şi 27, România a fost supusă unor exerciţii de asemenea natură, cerul ţării noastre devenind “poligon de testare”, direcţionate spre două scopuri: crearea ţintelor aeriene false şi un trafic radio, care nu a fost legat de transmiterea unor mesaje, ci a fost legat de utilizări în domeniul paranormalităţii.
 
După decembrie ’89, mai multe comisii, formate din ofiţeri de artilerie antiaeriană, ofiţeri din aviaţie, analişti militari, specialişti în aparatură electronică folosită în aviaţie, precum şi o Comisie senatorială numită în acest scop, au făcut cercetări intense pentru elucidarea evenimentelor şi pentru a da un răspuns la întrebarea: a fost sau nu intervenţie străină în România? S-au purtat discuţii cu sute de martori oculari, au fost studiate rămăşiţe ale ţintelor aeriene doborâte de artileria aeriană, au fost cercetate în amănunţime categorii de armament şi tehnică de luptă capturate, care aveau inscripţii în diferite limbi şi prezentau calităţi balistice specifice armelor folosite de sovietici, unguri şi israelieni.  Prin această ultimă remarcă am dat şi un prim răspuns: în România au acţionat şi comando-uri străine. Parcă pentru a-mi da dreptate, Gelu V. Voiculescu, omul care din primele momente a fost în centrul principalelor evenimente, cel care are obiceiul ca anual să facă cel puţin două declaraţii fulminante, a declarat: “Centrele de coordonare informatică şi-au văzut compromisă întreaga operaţiune Valahia ’89, pentru care se cheltuiseră vreo 60 milioane dolari.”
 


În decembrie 1989, în România a avut loc un adevărat război psihologic, cu mijloace şi metode ultramoderne, ajutaţi din plin de cozi de topor din interior.  Scopul: timorarea populaţiei, a Armatei, a Securităţii, ceea ce facilita reuşita instalării noii Puteri. Care se temea de nereuşită şi a fost sprijinită. Actele desfăşurate împotriva României se pot împărţi în două: terestre şi aeriene. Ele au început, unitar, pe întreg teritoriul ţării, pe data de 22 decembrie, în jurul orei 17.30 şi au durat până în ziua de 28 decembrie.
 
Cele aeriene au cuprins diversiunea radioelectronică şi cea psihologică, iar concluzia unanimă a specialiştilor a fost că ele au fost concepute, organizate şi conduse de un Comandament militar străin. Scopul acestora:
 
- antrenarea echipajelor aeriene ale statelor implicate şi a unor comando-uri de luptă angrenate în ducerea unor acţiuni de luptă în totală izolare faţă de trupele proprii;
 
- testarea unui modern sistem care sa dezorganizeze şi, în final, să ducă la blocarea apărării antiaeriene a ţării.
 
Acest Comandament este exclus a fi folosit pe teritoriul României. Pe de o parte, risca să fie descoperit. Apoi, trebuie avută în vedere tehnologia zilelor noastre. Sateliţii – spion asigură transmiterea convorbirilor pe nenumărate frecvenţe, în condiţii de siguranţă maximală, de la o centrală situată oriunde pe glob la “executanţii” din altă parte o globului. Analiştii militari români au emis o părere: direcţia de invazie a aeronavelor care au acţionat în spaţiul aerian al României era dinspre Marea Neagră, Ianca, Bărăgan. Iar jurnalista, reportera, apoi scriitoarea Angela Băcescu pune punctul pe i :”lovitura principală asupra României a fost de undeva dinspre Turcia.”
 
Aviaţia României s-a confruntat cu un inamic necunoscut. Aviatorii militari au executat misiuni de luptă: interceptarea de ţinte aeriene, trageri reale, misiuni de cercetare aeriană şi terestră, misiuni de transport, trageri antiaeriene. Dar inamicul nu era cunoscut! În eter, erau transmise impulsuri care apăreau clar pe ecranele radarelor ca fiind ţinte aeriene. Curios, foarte curios, era faptul că unele dintre ele se puteau vedea cu ochiul liber, dar nu aveau zgomotul caracteristic al motoarelor de avioane sau elicoptere. Toate acestea denotă că s-a folosit o tehnică electronică de ultimă oră. Războiul radioelectronic, purtat cu  mijloace tehnico-ştiinţifice foarte bine puse la punct, aduceau în spaţiul aerian al României, mai ales deasupra aeroporturilor militare, ţinte care au “intoxicat” ecranele radarelor. Era foarte greu de determinat dacă aceste ţinte erau reale sau false. În acest sens, iată câteva mărturii ale unor piloţi din Aviaţia de vânătoare, înserate în lucrarea “După Revoluţie, târziu.”, de Radu Ciobotea.
 
Maior Stelian Bouleanu (pilot în Aviaţia de vânătoare, aerodromul Timişoara): “Seara a început circul. În 22 decembrie, la ora 19.00, am primit ordin de decolare. Eram înarmat cu rachete aer-aer şi cu proiectile de război. Pe radiolocatoare apăruseră o serie de ţinte. Misiunea mea era să le depistez şi, la ordin, să le nimicesc. Pilotul de vânătoare este ghidat numai prin radio. Mă aflu undeva deasupra Mureşului. Patrulez aproximativ între Lipova şi Săvârşin. Nici un elicopter. Radioul îmi indică alte coordonate.  Zbor spre Caransebeş. Nimic. Mă plimb prin vestul ţării, căutând elicoptere invizibile.  Un lucru îmi e clar acum. Nu ne atacă o forţă aeropurtată. Dar radiolocatoarele au înnebunit, inventând flotile întregi care desantează, bombardează şi dracu ştie ce mai fac. În aer e linişte. Zbor înapoi spre aeroport.”
 
În cadrul acestui “joc de-a războiul” au fost folosite miniavioane şi minielicoptere teleghidate de la distanţă, având la bord încărcătură explozivă pentru a se autodistruge la terminarea combustibilului. 50 astfel de ţinte au fost doborâte de Aviaţia militară şi antiaeriană de la sol. În urma cercetărilor, a rezultat că, în construcţia lor, aveau un material îmbibat cu magneziu, care aprinzându-se, ardea foarte repede, transformând totul în pulbere. Minielicoptere de acest tip, denumite RPH, vinde numai o firmă americană. Interesant este faptul că le-a pus în vânzare numai în iunie 1989. Iar direcţiile de zbor ale acestor ţinte “mini” au fost: sud, sud-est, în special dinspre Călăraşi, Hârşova, Făurei. Specialiştii români au ajuns la concluzia că o parte dintre ele au fost lansate de pe şlepurile ce urmau cursul Dunării. Din aceste direcţii, ţintele se deplasau spre Bucureşti, Craiova şi Reşiţa. În acest sens a existat chiar o convorbire telefonică între şeful Marelui Stat Major şi Comandamentul Apărării Antiaeriene a teritoriului, dată şi pe postul naţional de televiziune.
 
Dar, iată o altă mărturie, pe care o consider deosebit de relevantă, dată de maiorul Vasile Marcu (pilot de elicopter): ” Din noaptea de 22 decembrie,  am început să hărţuim un duşman inexistent care, culmea, ne şi ataca. Eu am decolat primul, la ora 22.00 Într-adevăr, pe coordonatele indicate prin radio existau ţinte cu sisteme de lumini şi semnalizare asemănătoare unor elicoptere.
 
Dupa asemenea declaratii mai puteti sustine ca nu a fost „revolutie” ? Chiar daca credeti alceva va rog sa nu-l suparati pe tov. Iliescu. Va rog mult, mult de tot!
 
Col.rez. Teodor FILIP  -   23 Decembrie 2010


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Octombrie 26, 2011, 00:28:41

 " [/http://rapidshare.com/files/24703033/Filip_Teodorescu_-_Secretele_usla-s.pdfb] sursa Romania nationalista Flip Teodor "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Octombrie 26, 2011, 00:37:19

 " http://www.ziaristionline.ro/2011/10/25/larry-watts-se-intoarce-lansari-de-rasunet-la-targu-mures-si-baia-mare-si-noi-dezvaluiri-despre-cia-si-kgb-fotovideo/"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: DOREL HARAGA din Octombrie 26, 2011, 19:51:17
FMI ne obligă să vindem tot

Oficialii FMI vor cere Guvernului, în timpul vizitei care a început ieri, să vândă pachetele majoritare ale companiilor de stat.
De când am pornit în aventura FMI (în 2009, odată cu încheierea acordului de împrumut, dublat la începutul acestui an cu altul de tip preventiv), finanţatorii externi au avut tot felul de pretenţii numite „sugestii de îmbunătăţire a mediului economic”. Mai ales în ceea ce priveşte companiile publice din energie şi transporturi care au rămas la stat după sistarea, în 2006, a programului de privatizări.
 Ieri, delegaţia FMI a început a treia vizită de evaluare a acordului preventiv, iar finanţatorii externi merg mai departe şi cer vânzarea pachetelor majoritare din companiile care au mai rămas la stat. Aceasta în ideea că, mai nou, investitorii nu mai sunt atraşi de o bucăţică mică dintr-o companie, ci vor să deţină controlul ei.
 
La început, finanţatorii au venit cu ideea unor planuri de restructurare, apoi, iarna trecută - când proiectul giganţilor energetici Electra şi Hidroenergetica a picat - s-au lăsat înduplecaţi de ideea formării a două companii integrate mai mici, respectiv complexurile Oltenia şi Hunedoara. Aceasta cu condiţia unui management privat la noile companii şi a listării la bursă a unor pachete minoritare din societăţile care au rămas „pe-afară” - Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Electrica, Transelectrica, Transgaz şi Romgaz. Tot atunci au cerut şi listarea unor pachete minoritare din CFR Marfă şi Tarom. După ultima vizită, cea din august, s-a convenit privatizarea pachetelor majoritare din filialele Electrica şi a celor minoritare din noile complexuri.
 
Ne întoarcem la investitorii strategici
 
Prin urmare, există toate şansele să ajungă în mâini private cele două noi complexuri, Electrica, CFR Marfă şi Tarom, care îşi vor lua adio de la listarea la bursă şi vor fi tăiate de pe lista societăţilor de stat cu management privat. Mai mult, FMI nu se va opune dacă Guvernul va dori să cedeze controlul şi în cazul celorlalte companii de stat, considerate strategice. Aceasta deşi Guvernul bate toba de trei ani că nu va mai vinde nimic către investitori strategici, ci doar în mod transparent, pe Bursa de Valori.
 
Preţ european la energie şi gaze
 
O altă idee pe care va pune accent delegaţia FMI şi a Comisiei Europene în cadrul acestei vizite va fi liberalizarea pieţei de energie şi gaze, în ideea că trăim într-o piaţă globală, iar preţul în România nu are de ce să fie mai mic decât în alte ţări. Aceasta chiar dacă salariile românilor sunt mult mai mici decât în restul UE, iar companiile europene din energie şi gaze obţin la noi marje de profit considerabile.
 
După întâlnirea de ieri dimineaţă cu oficialii FMI, şeful E.ON România, Frank Hajdinjak, a declarat că românii trebuie să se aştepte la majorări cu două cifre a preţurilor. Chiar dacă este vorba momentan doar de consumatorii industriali, produsele acestora se vor scumpi şi oricum toată populaţia va fi afectată. Companiile private din energie sunt aceleaşi care, în 2004-2005, au cumpărat societăţi de stat din poziţia de „investitor strategic”. Tot în cadrul acestei vizite va fi revizuită negativ prognoza de creştere economică pentru anul viitor, de la 3,5%, cât era estimarea anterioară, iar discuţiile privind bugetul vor porni de la un deficit de cel mult 3% din PIB.
 
Autor: Florentina Cioacă
 
Sursa: adevarul.ro
 


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Octombrie 26, 2011, 21:38:04

 Cititi " Confesiuniile unui asasin economic" autor : de John Perkins si o sa intelegeti cum se jefuiesti o tara slabita economic si indatorata excesiv prin conditionaricare n-au nici o justificare si lagatura cu capacitatea de restituire a imprumutului!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: Ionescu din Octombrie 26, 2011, 22:30:56
Arme neconventionale folosite in Decembrie 1989



 
ARMA HALOTRONICĂ, UNGURII ŞI BIBLIOTECA CENTRALĂ
 
Un loc aparte în cadrul războiului psihotronic îl ocupă armele HALOTRONICE. Încă din 1949 (!), Statele Unite, prin C.I.A., au iniţiat şi promovat mai multe programe, cum ar fi MK- ULTRA şi HAOS, prin care o intervenţie militară ar fi capabilă să utilizeze sisteme, substanţe, dispozitive şi metodologii “non-letale” (L.C.D.M. – N.L.W.S.).  Acest lucru a fost susţinut foarte argumentat de inginerul Gheorghe N Popescu, participant la mitingul din 21 decembrie 1989, într-un interviu publicat în “Cronica Română” din 9.08.1994: “O asemenea “armă” determină o emisie coerentă de radiaţii electromagnetice, care generează, la o distanţă dată, un câmp foarte precis, a cărui acţiune constă – funcţie de structură, configuraţie şi specificitatea sa – în producerea de efecte ce ocupă un spectru larg de manifestare, întins de la stimularea reactivităţii umane, la efecte psiho-fizice şi extrasenzoriale, la inflamarea şi distrucţia/dezagregarea materialelor fizice (lemn, piatră, metal, sticlă).”. Iar în cartea “Intratereştrii şi Noua Ordine Mondială”, dr. Cristian Negureanu scrie despre aceeaşi “armă”: “Acţiunea este explicată prin efectele transparenţei autoinduse, produsă prin realizarea unor condiţii speciale de câmp, datorită cărora armăturile construcţiilor respective – care, în mod normal îndeplinesc rolul de ecran al “cuştii Faraday”, în loc să acţioneze ca un ecran de protecţie, se transformă într-o antenă repetitoare, focalizând în interiorul său semnalul de referinţă, conduce, în final, la supraîncălzirea şi la declanşarea unor incendii pustiitoare. La clădirile prevăzute cu armături metalice “seminţele focului” asigură condensarea şi amplificarea câmpului localizat, până la producerea incendiului.”
 
Pentru faptul că, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, în România a fost folosită această “armă” pledează incendiile devastatoare (inexplicabile atunci) care au distrus Biblioteca Universitară, Muzeul de Artă, încăperi aparţinând fostului Consiliu de Stat, fosta sală mică a Palatului, spaţii interioare din restaurantul “Cina” şi blocul “Romarta”. Exceptând ultimele două, restul au fost complet distruse, complet calcinate, arse până la fier beton, în unele locuri contorsionat sau topit şi acesta. Nici o substanţă cunoscută nu poate produce un incendiu cu urmări atât de devastatoare. Nici un ziarist, moderator, care i-au intervievat pe “emanaţii” ajunşi în funcţii înalte în societatea românească, nu le-a pus una din întrebările:
 
- Cine erau “străinii” intraţi în holul Muzeului de Artă către ora 17.00 şi în ce scop au intrat acolo? Pentru că iată ce declară, printre altele, lucrătorii Muzeului: “(.) şi care aveau arme, dar nu ca soldaţii, altfel, cum n-am mai văzut.” Ce fel de arme aveau?
 
- De ce toate mărturiile de la faţa locului au indicat acelaşi gen de “sursă” la declanşarea incendiilor respective?
 
- Care au fost unităţile Armatei plasate în zonă?  Cine au fost persoanele care au pus pistolul la tâmpla militarilor şi i-au obligat să deschidă focul cu tunurile şi mitralierele grele asupra Bibliotecii Universitare? După declanşarea focului, au izbucnit incendiile devastatoare.
 
- Cine a permis şi a dat aprobarea crainicilor Televiziunii să transmită dezinformările care au bulversat naţiunea română, începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie?  Aceste dezinformări au incitat la omor deosebit de grav.
 
- Ce rol a avut comando-ul format din 60 de membri ai Legiunii străine franceze, staţionat la graniţa cu România (Oradea) ? Dar ataşatul militar francez şi secretarul acestuia, arestaţi de Miliţie la Intercontinental, în seara zilei de 21 decembrie?
 
- Al cui a fost camionul şi cine l-a trimis, în seara zilei de 21 decembrie, pentru a împărţi tinerilor din zona baricadei de la Intercontinental sticle cu băuturi alcoolice? În urma cercetărilor conţinutului acelor sticle, s-a constatat că în ele s-au introdus substanţe halucinogene.
 
Aş mai avea încă foarte multe întrebări de pus, stimaţi cititori. Unii dintre dvs. le-ar putea considera retorice. Dar nu sunt. Ele sunt de actualitate. În acest context, cei care, în decembrie 1989, au murit pentru libertate şi democraţie au fost nişte romantici.
 
Mai trebuie precizat că analizele fizico-chimice şi spectroscopice ale unor eşantioane (fier, cărămidă, piatră, lemn, sticlă), culese din locuri distruse prin aceste incendii, au demonstrat interacţiunea complexă a substanţei cu radiaţia (electromagnetică). Parametrii tehnici au fost complet modificaţi în sensul de la interior spre exterior.
 
Dar, vizavi de problema tratată mai sus, extrem de interesantă este nota de mai jos, apărută şi în cărţile “Cucuveaua cu pene roşii” – de Ion Costin Grigore, şi “Intratereştrii şi Noua Ordine Mondială” – de Cristian Negureanu. Deoarece sunt convins  că mulţi cititori nu au luat cunoştinţă cu ea, voi prezenta câteva fragmente ce interesează, cu menţiunea că este vorba de un dialog înregistrat de un post de ascultare aflat în conservare, instalat de U.M. 0225, şi scos de sub observare ca ineficient, iar Nota T.O. a fost trimisă, imediat spre redare, generalului Stamatoiu:
 
“Strict secret. Nota T.O. nr. 004129 din 13 decembrie a.c. De ascultarea, prin sondaj, a posturilor ICDT aflate în conservare, a rezultat că pe postul 544/A.T.17, mai multe persoane necunoscute au purtat discuţii interesante privind securitatea statului. Iniţial, în perimetrul ascultat, s-au aflat două persoane necunoscute (care au discutat în limba rusă şi limba engleză, numite în text Baza Unu şi Baza Doi), după care au intervenit alte trei persoane, marcate disctinct, care au folosit accidental şi limbile germană şi idiş”.
 
Redau, în continuare, câteva fragmente din convorbirile respective, cu specificaţia că ele au avut loc în intervalul 10 decembrie 1989, orele 18.30 – 11 decembrie, orele 3.14:
 
“Baza Doi: - Fiţi fără grijă! Acum va curge mult sânge! Măcelul va fi pornit de ruşi! Altfel, de ce ar fi cărat atâtea lăzi cu armament şi muniţie în România? Ca să se joace de-a hoţii şi vardiştii?
 
Berlin: – Indiferent de orientarea noii Puteri, securitatea trebuie paralizată.
 
Baza Unu: - E rezolvată!…Armata e pregătită să o compromită şi să-i incendieze arhivele secrete!
 
 
 
Praga: - Apropo de incendiere. AVO (serviciul maghiar de informaţii -n.a.) este dispus să ne cedeze bazele ei şi logistica dacă le promitem că se va arde complet un anumit punct!…este un fix al lor!…nu ştiu de ce se tem atât de hârtiile adunate aici!…Nişte hârtii!…
 
Baza Doi: - Unde?
 
Praga: – Nişte incunabule (exemplare de cărţi tipărite în primii ani ai introducerii tiparului, înainte de anul 1500 – n.a.).biblioteca centrală universitară!…Ei îi ziceau Fundaţia Carol I.
 
Baza Doi: - Ne-au dat planurile?
 
Praga: – Nu încă!…Documentele sunt pe drum.
 
Baza Doi: – De unde?
 
Praga: – De la Biblioteca universitară din Cluj.Cred că au ajuns. Au organizat transportul la Bucureşti prin oamenii lor. O listă lungă!
 
Baza Unu: - Ceva important pentru noi?
 
Praga: – Nu!…în toate astea, pe ei îi frige ceva!…uite: anexe la “Aprobatae constitutionae regbi Transilvaniae et parttium Hungarie“, fond cu file din memoriile lui Kossuth Ludovic, anexe la “Tripartitul de la  Werboczi“, stampe, manuscrise, extrase din fondul angy imre. Multe!…N-am reuşit să aflu de ce au pus atâta suflet in nişte hârtii!
 
Baza Doi: - Vor să le care?
 
Praga: – Nu!…SĂ ARDĂ TOT!…
 
Baza Unu: - Se rezolvă!…Totdeauna , maghiarii mi s-au părut prea sentimentali!…o grupă de-a lor să aducă trei doze de napalm. Ajunge pentru un hotel de 20 de etaje!…“
 
Grija maghiarilor era faptul că documentele respective demonstrau continuitatea dacilor pe teritoriul Transilvaniei, faptul că ei s-au stabilit în Câmpia Panonică peste locuitorii autohtoni, şi multe altele din istoria adevărată a poporului român.
 
Pe baza celor prezentate aş putea face nenumărate comentarii, bazate pe fapte reale. Dar în contextul problemei pe care o tratez, vreau să scot în evidenţă că subunităţile militare din Piaţa Palatului (actuala Piaţă a Revoluţiei) au fost provocate şi obligate să tragă asupra Bibliotecii Universitare şi asupra Muzeului de Artă. Sub această diversiune, forţele oculte, implicate în mod cert în cadrul evenimentelor din decembrie’89, au săvârşit GENOCIDUL CULTURAL, folosind arma psihotronică pentru distrugerea valorilor noastre naţionale.
 
În cadrul unor cercetări parapsihologice cu caracter aplicativ-militar, atenţia a fost îndreptată şi asupra utilizării undelor electromagnetice de extrem de joasă frecvenţă (E.L.F.). Anumite frecvenţe ale radiaţiei electromagnetice sunt folosite în domeniul radar-ului, pentru descoperirea ţintelor aeriene. Dar s-a reuşit utilizarea radiaţilor de asemenea frecvenţă în “mixaj” cu proceduri paranormale. Se pare, şi lucrul acesta este aproape sigur, că în perioada evenimentelor din  decembrie 1989, în special între 22 şi 27, România a fost supusă unor exerciţii de asemenea natură, cerul ţării noastre devenind “poligon de testare”, direcţionate spre două scopuri: crearea ţintelor aeriene false şi un trafic radio, care nu a fost legat de transmiterea unor mesaje, ci a fost legat de utilizări în domeniul paranormalităţii.
 
După decembrie ’89, mai multe comisii, formate din ofiţeri de artilerie antiaeriană, ofiţeri din aviaţie, analişti militari, specialişti în aparatură electronică folosită în aviaţie, precum şi o Comisie senatorială numită în acest scop, au făcut cercetări intense pentru elucidarea evenimentelor şi pentru a da un răspuns la întrebarea: a fost sau nu intervenţie străină în România? S-au purtat discuţii cu sute de martori oculari, au fost studiate rămăşiţe ale ţintelor aeriene doborâte de artileria aeriană, au fost cercetate în amănunţime categorii de armament şi tehnică de luptă capturate, care aveau inscripţii în diferite limbi şi prezentau calităţi balistice specifice armelor folosite de sovietici, unguri şi israelieni.  Prin această ultimă remarcă am dat şi un prim răspuns: în România au acţionat şi comando-uri străine. Parcă pentru a-mi da dreptate, Gelu V. Voiculescu, omul care din primele momente a fost în centrul principalelor evenimente, cel care are obiceiul ca anual să facă cel puţin două declaraţii fulminante, a declarat: “Centrele de coordonare informatică şi-au văzut compromisă întreaga operaţiune Valahia ’89, pentru care se cheltuiseră vreo 60 milioane dolari.”
 


În decembrie 1989, în România a avut loc un adevărat război psihologic, cu mijloace şi metode ultramoderne, ajutaţi din plin de cozi de topor din interior.  Scopul: timorarea po****ţiei, a Armatei, a Securităţii, ceea ce facilita reuşita instalării noii Puteri. Care se temea de nereuşită şi a fost sprijinită. Actele desfăşurate împotriva României se pot împărţi în două: terestre şi aeriene. Ele au început, unitar, pe întreg teritoriul ţării, pe data de 22 decembrie, în jurul orei 17.30 şi au durat până în ziua de 28 decembrie.
 
Cele aeriene au cuprins diversiunea radioelectronică şi cea psihologică, iar concluzia unanimă a specialiştilor a fost că ele au fost concepute, organizate şi conduse de un Comandament militar străin. Scopul acestora:
 
- antrenarea echipajelor aeriene ale statelor implicate şi a unor comando-uri de luptă angrenate în ducerea unor acţiuni de luptă în totală izolare faţă de trupele proprii;
 
- testarea unui modern sistem care sa dezorganizeze şi, în final, să ducă la blocarea apărării antiaeriene a ţării.
 
Acest Comandament este exclus a fi folosit pe teritoriul României. Pe de o parte, risca să fie descoperit. Apoi, trebuie avută în vedere tehnologia zilelor noastre. Sateliţii – spion asigură transmiterea convorbirilor pe nenumărate frecvenţe, în condiţii de siguranţă maximală, de la o centrală situată oriunde pe glob la “executanţii” din altă parte o globului. Analiştii militari români au emis o părere: direcţia de invazie a aeronavelor care au acţionat în spaţiul aerian al României era dinspre Marea Neagră, Ianca, Bărăgan. Iar jurnalista, reportera, apoi scriitoarea Angela Băcescu pune punctul pe i :”lovitura principală asupra României a fost de undeva dinspre Turcia.”
 
Aviaţia României s-a confruntat cu un inamic necunoscut. Aviatorii militari au executat misiuni de luptă: interceptarea de ţinte aeriene, trageri reale, misiuni de cercetare aeriană şi terestră, misiuni de transport, trageri antiaeriene. Dar inamicul nu era cunoscut! În eter, erau transmise impulsuri care apăreau clar pe ecranele radarelor ca fiind ţinte aeriene. Curios, foarte curios, era faptul că unele dintre ele se puteau vedea cu ochiul liber, dar nu aveau zgomotul caracteristic al motoarelor de avioane sau elicoptere. Toate acestea denotă că s-a folosit o tehnică electronică de ultimă oră. Războiul radioelectronic, purtat cu  mijloace tehnico-ştiinţifice foarte bine puse la punct, aduceau în spaţiul aerian al României, mai ales deasupra aeroporturilor militare, ţinte care au “intoxicat” ecranele radarelor. Era foarte greu de determinat dacă aceste ţinte erau reale sau false. În acest sens, iată câteva mărturii ale unor piloţi din Aviaţia de vânătoare, înserate în lucrarea “După Revoluţie, târziu.”, de Radu Ciobotea.
 
Maior Stelian Bouleanu (pilot în Aviaţia de vânătoare, aerodromul Timişoara): “Seara a început circul. În 22 decembrie, la ora 19.00, am primit ordin de decolare. Eram înarmat cu rachete aer-aer şi cu proiectile de război. Pe radiolocatoare apăruseră o serie de ţinte. Misiunea mea era să le depistez şi, la ordin, să le nimicesc. Pilotul de vânătoare este ghidat numai prin radio. Mă aflu undeva deasupra Mureşului. Patrulez aproximativ între Lipova şi Săvârşin. Nici un elicopter. Radioul îmi indică alte coordonate.  Zbor spre Caransebeş. Nimic. Mă plimb prin vestul ţării, căutând elicoptere invizibile.  Un lucru îmi e clar acum. Nu ne atacă o forţă aeropurtată. Dar radiolocatoarele au înnebunit, inventând flotile întregi care desantează, bombardează şi dracu ştie ce mai fac. În aer e linişte. Zbor înapoi spre aeroport.”
 
În cadrul acestui “joc de-a războiul” au fost folosite miniavioane şi minielicoptere teleghidate de la distanţă, având la bord încărcătură explozivă pentru a se autodistruge la terminarea combustibilului. 50 astfel de ţinte au fost doborâte de Aviaţia militară şi antiaeriană de la sol. În urma cercetărilor, a rezultat că, în construcţia lor, aveau un material îmbibat cu magneziu, care aprinzându-se, ardea foarte repede, transformând totul în pulbere. Minielicoptere de acest tip, denumite RPH, vinde numai o firmă americană. Interesant este faptul că le-a pus în vânzare numai în iunie 1989. Iar direcţiile de zbor ale acestor ţinte “mini” au fost: sud, sud-est, în special dinspre Călăraşi, Hârşova, Făurei. Specialiştii români au ajuns la concluzia că o parte dintre ele au fost lansate de pe şlepurile ce urmau cursul Dunării. Din aceste direcţii, ţintele se deplasau spre Bucureşti, Craiova şi Reşiţa. În acest sens a existat chiar o convorbire telefonică între şeful Marelui Stat Major şi Comandamentul Apărării Antiaeriene a teritoriului, dată şi pe postul naţional de televiziune.
 
Dar, iată o altă mărturie, pe care o consider deosebit de relevantă, dată de maiorul Vasile Marcu (pilot de elicopter): ” Din noaptea de 22 decembrie,  am început să hărţuim un duşman inexistent care, culmea, ne şi ataca. Eu am decolat primul, la ora 22.00 Într-adevăr, pe coordonatele indicate prin radio existau ţinte cu sisteme de lumini şi semnalizare asemănătoare unor elicoptere.
 
Dupa asemenea declaratii mai puteti sustine ca nu a fost „revolutie” ? Chiar daca credeti alceva va rog sa nu-l suparati pe tov. Iliescu. Va rog mult, mult de tot!
 
Col.rez. Teodor FILIP  -   23 Decembrie 2010


Semnalez si un alt material in conjuctie cu razboiul radio-electronc, ceva mai detaliat tehnic:
http://www.acig.info/CMS/?option=com_content&task=view&id=119&Itemid=47

Persoanele care sunt nominalizate in acest tip de materiale au fost vreodata audiate de Parchetul Militar? Dar subalternii lor?


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Noiembrie 02, 2011, 17:30:08


 " [UN TEXT CARE MERITĂ TOATĂ ATENŢIA                                       

 

ŞI CARE AR TREBUI POPULARIZAT CAT MAI MULT… ACAD. DINU GIURESCU DESPRE DESFIINŢAREA JUDEŢELOR ŞI NU NUMAI: „Statul de astăzi apără pe altcineva… nu România”                                                                                                           

 

R. T.: Vă rog să-mi spuneţi cum priviţi această iniţiativă prin care conducerea Statului Român vrea să desfiinţeze judeţele actuale?                                                                                              D.C. Giurescu: Această iniţiativă se înscrie într-un şir de acţiuni care sunt menite, pe de-o parte, să destrame unitatea teritorială a ţării şi, pe de altă parte, să şteargă identitatea noastră naţională.Şi acuma noi vrem să desfiinţăm cu o trăsătură de pix toată această întocmire care are o vechime între 600 şi 700 de ani, intrată în conştiinţa mea. Nu-i aşa? Ce eşti dumneata? Eu sunt din Vlaşca, eu sunt din Argeş în primul rând, şi pe urmă evident că sunt din România, fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt parte din România. Ce facem? Şterg cu buretele, şterg cu pixul tot? Unde voi fi? Din regiunea 1, cetăţeanul cu codul numeric personal cutare, pe care îl înscriu cu două-trei semne acolo într-o listă, şi în felul acesta am robotizat întreaga Românie. Eu nu mai aparţin unui judeţ, nu mai aparţin României. Aparţin unor sigle, unor numere înscrise… E trist!Aceasta desfiinţare a judeţelor, aceasta proiectată desfiinţare a judeţelor este mult mai gravă. Se înscrie într-un şir întreg de acţiuni menite să destrame teritorial România, şi să şteargă identitatea. Eu nu mai sunt român. Voi fi altceva. Voi fi un locuitor al unei regiuni europene. Or dacă le iau la bani mărunţi pentru mine, ca istoric, acesta este rezultatul. Nu uitaţi că aceste judeţe au sute de ani vechime, indiferent de faptul că s-au schimbat graniţele lor, mai mari sau mai mici, dar ele sunt intrate în conştiinţa mea.                                                                       R. T.: Atunci când în 1948 sovieticii împreună cu comuniştii din România au dat lovitura de graţie statului civilizat român, au înfiinţat raioanele, au desfiinţat judeţele. Evident au fost singurii care au avut această îndrăzneală incredibilă, să calce istoria României, au înfiinţat raioanele şi regiunile pe model sovietic şi odată cu înfiinţarea acestor raioane şi regiuni, au schimbat şi denumirea tradiţională a unor oraşe din România. Citiţi aici decretul pentru schimbarea numelui oraşului Braşov, în acela cu numele de oraşul Stalin.Atunci când România cu kalaşnikovul la tâmplă era obligată să aduleze pe unul dintre cei mai mai criminali din istorie, pe Iosif Visarionovici Stalin s-au desfiinţat judeţele şi s-au înfiinţat raioanele şi regiunile pe model sovietic.                                                                                        D.C. Giurescu: Da, chiar şi în Bucureşti aveam un raion Stalin. Raionul Stalin era, mi se pare, sectorul 1, astăzi.                                                                                                                                 R. T.: Dacă lucrul acesta va inspiră să rememoraţi evenimente recente, pe munţii Tâmpei, la Poalele Tâmpei în Braşov, era scris peste brazi Stalin. Cred că ştiţi cine mai scrie astăzi pe munţi, şi de unde se inspiră oamenii aceştia, atunci  când desfiinţează judeţe, şi scriu nume pe munţi, în semn de omagiu pentru conducătorul iubit.                                                                                                      D.C. Giurescu: Ce se întâmplă acuma cu desfiinţarea judeţelor, v-am spus, se înscrie în două tendinţe foarte clare din ultimii ani. Pe de-o parte destrămarea teritorială a României, şi pe de altă parte ştergerea identităţii noastre ca români, să nu mai fim români. Şi iată să vă dau exemple:Întâi: regiunile de dezvoltare. Acel faimos proiect, din păcate al UDMR-ului: 50.000 Km² , taie Transilvania în două, pe linia trasată de arbitrajul de la Viena din ’40. Acesta este un fapt.Al doilea: statutul minorităţilor care se pregăteşte. Dacă se adoptă prin formulă magică a asumării răspunderii, vom crea zeci de autonomii teritoriale sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii teritoriale în Transilvania care vor face tranziţia de la cele trei judeţe-două jumătate, secuieşti, şi până la graniţa cu Ungaria.Al treilea argument: legea arhivelor. Întoarcerea arhivelor la emitent! Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă asta? Să le întorc unde? Emitentul a fost până în 1918 Ungaria sau Austria. Acolo le întorc? Eu cred că nu-şi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregătesc României.                                                                   R. T.: Această lege a fost deja adoptată…                                                                                        D.C. Giurescu: De Senat, şi dacă se adoptă şi de Camera Deputaţilor înseamnă că e ştergerea memoriei, fiindcă odată ce arhivele dispar din centru… Dacă le-aş propune Statelor Unite  să întoarcă arhivele de la Arhivele Naţionale Centrale de la Washington DC la diferiţii emitenţi, eu cred că s-ar uita şi ar spune probabil că este un act de trădare naţională, de destrămare a unităţii Statelor Unite.Al patrulea element: legea educaţiei. Suntem educaţi pe modă europeană în care 92% dintre elevii autohtoni au mai puţine drepturi decât 8% dintre elevii minoritari. Bine că au minoritarii drepturi, dar vreau ca şi ai mei să aibă aceleaşi drepturi!Aceeaşi lege enumeră 22 de principii directoare, unul din principii este şi cultura, identitatea şi istoria românească, dar în lege nu se află nimic pentru promovarea acesteia. Mai mult decât atâta: finanţarea este favorizantă pentru minoritari, şi dacă sunt 10 elevi minoritari români într-un sat, desfiinţăm şcoala respectivă, dacă sunt zece minoritari într-un sat, facem o şcoală specială. Iată deci, ce înseamnă legea educaţiei europene… nu mai vorbesc deautonomia universitară, care acolo e proclamată cu litere groase, şi în realitate universităţile sunt supravegheate acuma cum nu au fost niciodată înainte, la alegerea rectorului şi a altora.Al cincilea element: nu mai avem manual de istoria românilor. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat.Al şaselea element: eu pot să insult acuma drapelul ţării, personalităţile marcante… În lege nu mai există incriminare penală pentru acest lucru, a simbolurilor naţionale. Fac ce vreau. Şi cu ce mă aleg? În cazul cel mai bun, dacă acţionează guvernul sau autoritatea, mă aleg cu o amendă.Al şaptelea element: Am aflat cu stupoare că asociaţia culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş nu primeşte un leu de la Guvern pentru acţiunile sale culturale.                                                                              R. T.: Forumul civic al românilor din  Harghita, Covasna şi Mureş au dat în judecată Guvernul României în legătură cu stema comunei Ilieni, unde se vorbeşte de graniţă şi Ţinutul Secuiesc şi au câştigat împotriva Guvernului.                                                                               D.C. Giurescu: Aşa, şi Guvernul ce a făcut?                                                                                           R. T.: A făcut recurs împotriva românilor din Harghita, Covasna şi Mureş.                                   D.C. Giurescu: Ei bravo! Suntem foarte „mari” în cazul ăsta! Guvernul care se împotriveşte românilor…                                                                                                                                         R. T.: Aceasta este Hotărârea de Guvern din 2010. În HG 402/2010 se vorbeşte despre Ţinut Secuiesc şi se vorbeşte despre graniţă, domnule academician, pentru că s-a spus că niciodată acest Ţinut Secuiesc nu este menţionat într-un document românesc. Din păcate, v-o spun cu mare regret, Guvernul României a emis un document care vorbeşte despre graniţa între Ţinutul Secuiesc…                                                                                                                           D.C. Giurescu: Şi Ţara Bârsei… Extraordinar, extraordinar!Al optulea element: Ora de istorie la televiziunea romană nu mai este. Astea sunt mărunţişuri acuma. Nu mai există pur şi simplu.În al nouălea rând: Nu mai vorbesc despre desprinderea propagandistică, şi nu numai, mediatică,  a celor două judeţe şi jumătate.În al zecelea rând: Şi reforma sistemului sanitar. Despre asta ce să mai vorbesc?! Care poate să ducă foarte departe.Peste toate – şi cu asta am terminat – e anularea Parlamentului. Asumarea răspunderii este o formulă extraordinară, ca să nu mai conteze Parlamentul. Vedeţi? Marea Adunare Naţională era mult mai logică decât Parlamentul de astăzi. Spunea Constituţia din ’65: „forţa conducătoare din Republica Socialistă România este Partidul Comunist Român” – monopolul puterii. Era clară puterea. Deputaţii votau aşa cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un regim, chipurile,  pluralist şi, în schimb, ne asumăm răspunderea încât orice lege poate să treacă în momentul de faţă, fiindcă Guvernul beneficiază de o majoritate aritmetică, care nu mai corespunde în niciun fel cu opţiunile şi cu sentimentele populaţiei.                                                                                           R. T.: Această nenorocită de asumare (îmi cer scuze pentru exprimare) seamănă cu votul la comandă care se exprima în Marea Adunare Naţională.                                                                       D.C. Giurescu: Da, dar acolo cel puţin era logic, că aveam un singur Partid.                                   R. T.: Era logica regimului.                                                                                                                    D.C. Giurescu: Era logica regimului de atunci. Vedeţi, ştiţi ce se întâmplă acum cu noi? Un distins coleg de-al meu, mai tânăr, din Academie, a spus-o acum, recent: „Statul nu mai are voinţă, nu mai vrea să apere valorile fundamentale ale României“. Cu tot ce v-am înşirat, aşa ne taie în fiecare zi, şi cu fiecare măsură. Or, desfiinţarea acestor judeţe îmi taie mie însăşi baza existenţei locală. Nu se poate! Judeţele nu sunt o creaţie a lui Mircea cel Bătrân. Judeţele erau acolo şi Mircea le-a întărit. Nu sunt o creaţie a lui Carol I sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo şi domnitorul unirii şi fondatorul monarhiei le-a întărit.                                                           R. T.: Şi dacă vreo minte rătăcită din actuala putere vrea să facă vreo reformă administrativă pe regiuni cu raţiuni economice, s-o facă, dar să nu desfiinţeze judeţele.                                                                                                                      D.C. Giurescu: Culmea este că Uniunea Europeană nu ne cere această desfiinţare [a judeţelor].Este o mistificare grosolană, urâtă de tot: să spui oamenilor că UE ne cere aşa ceva. Dar nu este adevărat. Franţa şi-a menţinut zeci, sute de departamente, Germania la fel, Anglia la fel. Fiecare unitate teritorială cu numele ei este acolo, şi numai noi le desfiinţam.                              R. T.: Ca să vă dau un argument; ştiu că v-a deranjat întotdeauna această procedură numită asumare, care personal n-o consider democratică şi nici dumneavoastră n-o agreaţi. Ea s-a mai întâmplat şi în multe alte cazuri. Veţi vedea că pentru modificarea teritorială a României, domnule academician Dinu C. Giurescu, există o lege, şi ea nu se poate face decât în cadrul acelei legi. Cine o face altcumva decât e scris în legea referendumului, încalcă această lege. Legea numărul 3 din 2000, care demonstrează, fără niciun fel de îndoială, ca actuala putere nu poate face modificarea administrativ teritorială a României prin asumare de Guvern, şi nu o poate face în Parlamentul României.Iată ce spune legea numărul 3/2000: REFERENDUMUL ESTE OBLIGATORIU.Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumuluiArt. 13 (3) Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. În acest caz organizarea refrendumului este obligatorie.Art. 52 (1) Împiedicarea prin orice mijloace a liberului exerciţiu al dreptului de a participa la referendum se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.(publicată în Monitorul Oficial , nr. 84 din 24 februaire 2000) Cu alte cuvinte trebuie să se organizeze referendum în fiecare localitate şi în fiecare judeţ, să-şi întrebe cetăţenii. Dacă o fac prin asumare de Guvern şi nu organizează referendum în toate judeţele din România, sunt pasibili de închisoare, potrivit acestei legi, actualii guvernanţi.                                                                                                       D.C. Giurescu: Da, aşa este, dacă vor să aplice această lege; însă în ultimul timp, eu am asistat, nicio lege nu mai este valabilă. Uite asta este foarte clar. Ar trebui să mă întrebe pe mine în Bucureşti, pe cei care locuiesc în Braşov, în Constanţa, în Cluj, în Timişoara, oriunde,  dacă vor să schimbe limitele judeţului, dacă vor să-l anuleze, sau dacă vor să se încadreze în alte limite teritoriale.                                                                                                                        R. T.: Vedeţi? Există chiar o lege. Atât preşedintele cât şi primul ministru spun „noi am hotărât, vom modifica, o trecem prin Parlament şi gata“. Oamenii aceştia nu cunosc nici măcar legile acestei ţări, cei care ne conduc, dacă nu cunosc istoria.                                                                                                                D.C. Giurescu: Sau nu vor să o ia în seamă. Şi nu cunosc nici istoria. Ştiţi, asta este partea cea mai gravă: vor să ne şteargă memoria, vor să ne şteargă identitatea noastră. Prin toate aceste răsturnări, prin toate aceste acţiuni de buldozer pur şi simplu, vor să fiu ca frunza pe apă, că frunza este un simbol, să nu mai ştiu ce e cu mine, să fiu un fel de cetăţean aşa, al nimănui, care locuiesc într-o regiune desemnată printr-o cifră romană, şi care sunt încă o dată înscris printr-un indicativ numeric într-o listă. Asta este, fiindcă un om ca acela nu are decât nevoi imediate: trebuie să se ducă la mall, să cumpere o maşină şi să călătorească poate în străinătate, şi să se îmbrace bine. Asta este tot, dar în cazul ăsta România: adio! Aici este partea cea mai gravă. Prin desfiinţarea judeţelor îmi iei baza mea teritorială care de sute de ani există acolo.Bunicul meu s-a născut în Buzău, şi judeţul Buzău există şi astăzi. De patru generaţii suntem buzoieni prin naştere. Ăla este primul loc. Îmi ştergi şi Buzăul? Ce fac? Unde sunt născut? În raionul Stalin din Bucureşti?                                                                       R. T.: Iată ce scrie istoricul Constantin C. Giurescu [tatăl d-lui academician  Dinu C. Giurescu] în Istoria Românilor:„Judeţele, ca subîmpărţiri administrative, sunt contemporane cu întemeierea statului.“Mai departe:“Prima menţiune despre judeţul Vâlcea o găsim în hrisovul din 8 ianuarie 1394, prin care Mircea cel Bătrân dăruieşte Mânăstirii Cozia, între altele, dijma din miere şi ceară a acestui judeţ“.„Cea dintâi menţiune despre judeţul Ilfov o găsim în documentul de la 23 Martie 1482 în care e vorba de <<satele pe care le are Mănăstirea Snagovului în judeţul Eihov>>“„Rezumând constatările făcute asupra vechilor judeţe din Ardeal, observăm că dacă multe din ele şi-au luat numele de la cetăţile în jurul cărora s-au dezvoltat, altele s-au numit după cursurile de apă pe care le străbăteau. O seamă dintre vechile denumiri româno-slave sau chiar anterioare acestora au fost păstrate (Maramureş, Bistriţa, Crasna, Timiş, Braşov) sau traduse din limba cuceritorilor (Târnava, Alba). Ele constituie încă un argument pentru continuitatea noastră în Ardeal, arătând lipsa de temei a teoriei potrivit căreia am fi venit în această ţară abia la sfârşitul secolului XII sau începutul secolului XIII“.Acestea sunt argumentele esenţiale pe care Constantin C. Giurescu le oferă în Istoria românilor, argumente pentru judeţe, argumente pentru existenţa românilor pe aceste meleaguri, argumente care ne determină astăzi să pledăm pentru menţinerea acestor judeţe. Din această ediţie, pe care dumneavoastră personal aţi îngrijit-o, domnule academician ce aţi vrea să comentaţi?                                                                                                                     D.C. Giurescu: Întâi vechimea lor dacă se poate. Subîmpărţirile lor [a judeţelor] sunt contemporane cu întemeierea statului. Dacă sunt contemporane cu întemeierea statului, înseamnă că în momentul când Basarab a adunat diferitele părţi şi a făcut Ţara Românească, sau când Alexandru cel Bun a întărit, a consolidat Moldova, el a aflat acolo judeţele şi ţinuturile respective. Ele sunt expreisia nevoilor populaţiei de pe valea unui râu, de pe valea celuilalt râu, din jurul unei cetăţi sau a unui târg important. La fel şi în Transilvania. Asta este! [Judeţele] sunt o organizare naturală, normală, ivită din nevoile unei populaţii dintr-o zonă, şi nu dintr-un decret prezidenţial care le anulează sau le dă la o parte. Nu poţi să ştergi istoria cu buretele fiindcă vrei tu! Nu se poate acest lucru! Iar Constantin C. Giurescu în Istoria lui monumentală are un capitol special despre judeţele Ţării Româneşti. Din asta înţelegând şi cele ale Moldovei, şi cele din Regatul Transilvaniei.                                                          R. T.: Aici este coperta cărţii lui Constantin C. Giurescu. Nu ştiu dacă mai este nevoie de argumente suplimentare, dar sunt cărţi, sunt tratate, sunt volume de istorie după care au învăţat sute de mii, poate milioane de elevi, de studenţi din România, mai puţin cei care ne conduc astăzi.                                                         
continuare.../color]


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Noiembrie 02, 2011, 17:32:47

 " co  D.C. Giurescu: Da, şi el a scris şi două manuale, de clasa a V-a şi a VIII-a, care erau manuale standard până în 1944-1945, care au fost anulate după aceea. Le compari, acelea care erau manuale tot alternative, cu ceea ce este acuma şi vezi distanţa enormă, vezi de ce elevii, studenţii actuali fug de manualul de istorie. Simplu!                                                                                                                                   R. T.: Am găsit în aceleaşi resurse publice şi o hartă a judeţelor Valahiei, domnule academician. Am vrea să o arătăm şi celor care privesc Punctul de întâlnire şi să o discutăm  puţin. Sunt denumiri care, din punctul meu de veder, stârnesc emoţii pentru cei care simt ceva pentru istorie.                                                                                                                                   D.C. Giurescu: Da, uitaţi-vă aici! Judeţul de Baltă: erau bălţile de lângă Dunăre. Judeţul Dolj: Dolj înseamnă Jiul de Jos. Judeţul Jaliştea, de asemenea, un altul. Motru: era râul Motru. Argeş, Dâmboviţa, Buzău, Râmnicul Sărat, Ialomiţa sunt pe malul unor râuri, Pădureţ din cauza pădurilor, Ilfov înseamnă Ţara Arinilor. Erau probabil foarte mulţi arini în zona aceasta.                                                                     R. T.: Vlaşca de care pomeneaţi…                                                                                                               D.C. Giurescu: Vlaşca este nume dat de vechii slavii, care au venit aici după anii 500-600 şi au găsit aici, la Giurgiu, în pădurile de acolo pe vlahi, pe valahi. Vlaşca înseamnă Ţara Valahilor şi cuceritoritorul slav, ocupantul slav de atunci a zis „da dom’le asta-i Vlaşca, e Ţara Valahilor” adică unde locuiau strămoşii noştri. Adică vedeţi că ei s-au constituit şi s-au format în mod natural în jurul unor puncte din astea, pe care acuma după 600 de ani le desfiinţam cu pixul sub motivări total false.                                                                                                       R. T.: M-a mişcat, trebuie să recunosc, acea afirmaţie din cartea tatălui dumneavoastră, faimosul istoric Constantin C. Girescu, în legătură cu pledoaria pentru judeţe, în zona Ardealului, şi aş vrea să revenim, dacă se poate în legătură cu acea afirmaţie.Spune Constantin C. Giurescu: „existenta judeţelor este cle mai bun argument pentru faptul că noi am fost dintotdeauna prezenţi, în special în zona aceasta a Ardealului”, pe care mulţi o contestă, şi dacă astăzi vrem să desfiinţăm judeţele, mă gândesc cu înfrigurare, domnule academician, că cineva, probabil, când contestă judeţele şi le desfiinţează, următorul pas ar fi să conteste şi prezenţa noastră, sau românismul din Ardeal.                                                                 D.C. Giurescu: Da, bineînţeles, că am venit în secolul XII, XIII, asta este o veche temă de propagandă, neputând să conteste majoritatea absolută a românilor, au început să spună: „da, dar voi aţi venit după noi, şi noi am fost primii ocupanţi” şi alte teorii din acestea. În Ardeal, însăşi constituirea voievodatului Transilvaniei în cadrul regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. Voievodatul, aşa cum a fost voievodatul Ţării Romaneşti. Asta e pe de-o parte.Pe de altă parte sigur că au fost unele judeţe constituite de regalitatea maghiară care au ţinut seama fie de Târnava Mare şi Târnava Mică. Uite două judeţe: Maramureşul care exista atunci şi l-au constituit într-un comitat. Bihorul de asemenea. Sunt forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în când a încorporat Transilvania, le-a preluat şi le-a transformat în comitatele regatului. Şi mai târziu când Ungaria a făcut dualismul cu Austria, a reînfiinţat toate judeţele. Judeţele din Transilvania sunt judeţele care s-au constituit de-a lungul vremilor. Aşa de puternică era instituţia, încât au extins această instituţie a comitatelor, echivalentă cu judeţele, pe toată Ungaria mare, aceea din 1867.                                                                                                                   R. T.: Văd atacurile care vin din partea extremiştilor maghiari; citesc această afirmaţie emoţionantă a lui Constantin C. Giurescu, tatăl dumneavoastră, care spune că „judeţele sunt o formă care demonstrează în Ardeal existenţa românilor dinainte de secolul XII”, şi o pledoarie pentru românism în această zonă esenţială pentru existenţa noastră ca stat; văd că se doreşte desfiinţarea judeţelor şi îmi dau seama că, după această discuţie extrem de periculoasă şi de care nu avem nevoie acuma în plină criză, pentru români, următoarea discuţie probabil va fi statul unitar român.                                                                                                                          D.C. Giurescu: Da, păi e „normal”. Tot ce am înşirat până acuma, acei paşi mai mari sau mai mici pentru destrămarea unităţii teritoriale şi a demnităţii româneşti, merg toate ca un şuvoi către o singură ţintă, articolul 1 din Constituţie: România este stat naţional unitar, suveran, şi indivizibil. Asta le trebuie, asta vor să suprime. Şi suprimă în momentul în care în conştiinţele noastre, ale elevilor din liceu, a dispărut Istoria românilor ca materie de învăţământ. În momentul în care cetăţenii dintr-o urbe, nu mai au conştiinţă că sunt români, poate nici măcar că sunt bucureşteni sau braşoveni, ci aşa, suntem nişte cetăţeni care navigăm într-o regiune de dezvoltare, aşa 1,2,3, 4, sau 5.                                                                                                                R. T.: Să dea Dumnezeu să n-aveţi dreptate, domnule academician, dar mi-e teamă că experienţa uriaşă a dumneavoastră vă îndreptăţeşte să vă gândiţi la faptul că idea de stat unitar a României, şi modificare a Constituţiei va duce tocmai acolo.                                                                                                                      D.C. Giurescu: Păi da, şi ca un corolar, va fi după acea renunţarea la ziua de 1 Decembrie, renunţarea la imnul statului, adică [la] Deşteaptă-te române, şi la alte lucruri. Toate merg în aceasi direcţie. Sunt însă, cum să vă spun, minţi care conduc şi care gândesc în felul acesta.                                                                           R. T.: Dacă doriţi să rememoraţi, sau să vedeţi pentru prima oară, cine au fost cei care au distrus judeţele României, ne întoarcem în 1950, să vă arăt o lege care a fost adoptată de Marea Adunare Naţională chiar în acel an, care reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aş spune cel mai urât, şi cel mai trist, şi cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a României. Legea nr. 5 din 1950, cea care desfiinţa judeţele României, şi o făcea sub conducere sovietică, o făcea Gheorghiu Dej, împreună cu bunul său prieten Iosif Visarionovici Stalin. Am postat pe blogul meu în integralitate această lege. Astăzi, la Punctul de Întâlnire am adus un extras:Marea Adunare Naţională a Republicii Populare RomâneÎn temeiul art. 38 din Constituţia Republicii Populare Române, văzând Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 935 din 31 august 1950, adoptă următoarea lege pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române.Articolul 1. Fiţi foarte atenţi la acest articol 1, fiindcă seamănă foarte mult argumentaţia comuniştilor sovietici din anii ’50, din România, cu ceea ce oferă astăzi ca motivaţie, regimul Băsescu-Boc. Tot sub masca bunăstării economice şi a atragerii unor fonduri şi a cooperării dintre tot felul de persoane fizice şi juridice, sub aceeaşi motivaţie ne este propusă acum, ca şi atunci, desfiinţarea judeţelor. Iată aşadar ce spune acest articol 1:„Pentru asigurarea dezvoltării industriei şi agriculturii, în scopul construirii socialismului şi a ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru a înlesni cât mai mult apropierea aparatului de Stat de poporul muncitor, pentru a contribui cât mai temeinic la asigurarea rolului politic conducător al clasei muncitoare şi la întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, TERITORIUL ROMÂNIEI SE ÎMPARTE ÎN: REGIUNI; ORAŞE; RAIOANE.Regiunile din Republica Populară Română şi capitalele lor sunt:”Domnule profesor, aţi trăit acele vremuri.                                                                          D.C. Giurescu: Am trăit acele vremuri şi când mi-aţi reamintit lucrul ăsta, îmi vine în minte acuma, ca pentru europenizarea României se desfiinţează judeţele, în vederea asigurării nivelului de trai, a creşterii bunăstării poporului, etc. etc. Este o similitudine absolut de negândit, aproape. E aceeaşi argumentare, numai că acelaşi Gheorgiu Dej a desprins  România de sub tutela sovietică, pe când acuma nu ştiu ce se întâmplă.                                                                                             R. T.: Domnule Dinu C. Gurescu, ce este de spus, ca un cuvânt final, despre desfiinţarea judeţelor?                                                                                                                                                 D.C. Giurescu: Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma. Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă identitatea, sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării. Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de astăzi apară pe altcineva, dar nu obştea românească.De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie să spună NU. „Nu!” – la ceea ce se pregăteşte în momentul de faţă, şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră din totdeauna.                                                                                                                                              R. T.: Mulţumesc pentru această extraordinară lecţie de istorie domnule academician Dinu C. Giurescu. Vă aştept oricând cu drag, înapoi la Punctul de întâlnire.
"
 

ntinuare...


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Noiembrie 03, 2011, 03:12:39

 " http://www.ziaristionline.ro/2011/09/13/profesorul-constantiniu-acordul-averescu-rakovski-a-fost-furat-din-arhivele-mae-exclusiv-ziaristi-online-videofotoinfodoc/


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Noiembrie 07, 2011, 21:29:43

 " [/colphtt://www.cwporter.com/roum.htmor]"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Noiembrie 07, 2011, 21:34:47

 " [http://saccsiv.wordpress.com/2011/07/01/video-%E2%80%9Edebtocracy%E2%80%9D-televiziunea-b1tv-prezinta-si-dezbate-documentarul-adica-hai-la-revolutie//color]"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Noiembrie 07, 2011, 21:39:49

 " http://www.libhumanitas.ro/cazul-rudolf-hess-dezertor-sau-mesager.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Noiembrie 08, 2011, 03:19:52
http://ro.yahoo.com/_ylt=AikTRw8Jd273BLfukaBqBp2Uxsl_/SIG=146eklr8c/EXP=1320801235/**http%3A//www.money.ro/dupa-21-de-ani--corupprc-c8prc-9bia-este-de-fapt-cea-mai-mare-afacere-din-romania_1151131.html"
 "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Noiembrie 09, 2011, 13:09:03

 " [/http://www.evz.ro/detalii/stiri/editorialul-evz-bani-storsi-de-la-amarati-hraneau-colonia-de-sobolani-crescuta-de-vintu-953.html "color]


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: grig din Noiembrie 09, 2011, 13:52:39
Traian Băsescu le declară război judecătorilor care acordă salarii mărite în instanţă.

"Blocăm toate instituţiile statului, de la Ministerul Justiţiei, la toate primăriile. Punerea continuă a statului în dificultate, nu asta se întâmplă, ci nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, pentru că nu există soluţii pentru respectarea lor. Dacă am pune în aplicare hotărârile judecătoreşti, România ar fi într-o situaţie extrem de dificilă. Cine adoptă o lege care vizează adoptarea bugetului de stat trebuie să spună şi sursa de finanţare a hotărârilor judecătoreşti. Unde e raţiunea acestui mod de a proceda?", a declarat Traian Băsescu.

"O ţară care împrumută care să-şi asigure costurile, de unde poate scoate 9 mld. de lei ca să-şi plătească cheltuielile judecătoreşti, ca să-şi arate respectul pentru hotărârile justiţiei?", adaugă şeful statului.

Totodată, Băsescu avertizează că, cine adoptă o lege care vizează adoptarea bugetului de stat trebuie să spună şi sursa de finanţare a hotărârilor judecătoreşti. "Unde e raţiunea acestui mod de a proceda? Punerea statului în dificultate, nu asta se întâmplă, ci nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, pentru că nu exista soluţii pentru respectarea lor", adaugă Băsescu.

În acelaşi timp, şeful statului a ţinut să trimită un mesaj legat de respectarea echilibrului constituţional între puterile statului.

"Dacă am pune în aplicare hotărârile judecătoreşti, România ar fi într-o situaţie extrem de dificilă. Putem avea coduri noi. Dacă abordarea este de "nu-mi pasă de lege", degeaba facem coduri noi. Nu ne putem face că nu le vedem. Se întâmplă lucruri în neregulă între echilibrul puterilor în stat. Atenţie la echilibrul puterilor în stat. Mâine-poimâine veţi decide, prin hotărâri judecătoreşti, cine este preşedintele României. Noi nu avem niciun mecanism de stabilire a echilibrului între executiv, legislativ şi justiţie", adaugă Băsescu.

Revine, apoi, la atacul lansat împotriva magistraţilor. "Am impresia că nu se are în vedere următorul lucru: de câte ori un dosar revine în următoarea şedinţă de judecată. Mai mult de jumătate din ele au avut deja câte 10 termene. Judecătorii nu judecă, amână continuu. Amânarea la nesfârşit face justiţia ineficientă. Nu mă refer nici la toţi judecătorii, nici la toţi procurorii. Sunt foarte mulţi dedicaţi, dar sunt şi destui la care lucrurile nu sunt în regulă", încheie Băsescu

OAMENI BUNI! CE LEGATURA ARE JUSTITIA CU PARTEA ECONOMICA AUNEI TARI CE LEGATURA ARE CU CRIZELE ECONOMICE? JUSTITIA JUDECA DUPA LEGILE IN VIGOARE SI DACA AR FO SA-I JUDECE PE GUVERNANTI AR TREBUI SA-I JUDECE PENTRU SUBMINARE PENTRU ABUZ IN SERVICIU ,PENTRU CA NU AU LUAT MASURI REALE DE REDRESARE A ECONOMIEI NATIONALE SI AU CHELTUIT IN DERADERE SUME IMPORTANTE IN FOLOSUL LOR PERSONAL SI AL ACOLITILOR LOR. Intelegeti?

ATENTIE CE MAI SPUNE BASE:

"Dacă am pune în aplicare hotărârile judecătoreşti, România ar fi într-o situaţie extrem de dificilă. Putem avea coduri noi. Dacă abordarea este de "nu-mi pasă de lege", degeaba facem coduri noi. Nu ne putem face că nu le vedem. Atenţie la echilibrul puterilor în stat! Se întâmplă lucruri în neregulă între echilibrul puterilor în stat. Mâine-poimâine veţi decide, prin hotărâri judecătoreşti, cine este preşedintele României. Noi nu avem niciun mecanism de stabilire a echilibrului între executiv, legislativ şi justiţie", spune şeful statului.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: grig din Noiembrie 09, 2011, 13:55:11
 ::) îşi exprimă punctul de vedere cu privire la declaraţiile publice ale domnului Traian Băsescu, preşedintele României, din 3 noiembrie 2011, după cum urmează:

Într-un stat poliţienesc, în care se clădesc tot mai multe pârghii prin care justiţia să fie controlată, îngenunchiată, în care legile se fac de pe azi pe mâine şi se modifică chiar înainte de a intra în vigoare, în care serviciile secrete îşi măresc bugetul, iar pentru justiţie nu se găseşte nici măcar mărunţiş, în care reformele există doar în vorbe şi prestaţii televizate, un preşedinte, într-un ton dictatorial, îşi poate permite să cheme la ordine judecătorii, să-i înfrunte ostil, ameninţător, să-i blameze şi să-i terfelească în piaţa publică din postura părintelui naţiunii căruia i se recunoaşte dreptul de a-şi stigmatiza, la stâlpul infamiei, oamenii legii. Aceasta este România. Statul de drept, preceptele democraţiei, independenţa justiţiei sunt persiflate în mod autoritar.

Ce nu aminteşte preşedintele este că statul, la rândul lui, este supus legilor, normelor constituţionale. Că statul, prin reprezentanţii lui, nu poate încălca legea fără să fie sancţionat, că hotărârile judecătoreşti sunt pronunţate în baza legilor pe care se află şi semnătura preşedintelui, că nerespectarea actului de justiţie şi instigarea la nerespectarea actului de justiţie atrag repercusiuni tot prin lege stabilite şi ele se pot repercuta inclusiv asupra celor care le-au zămislit.

Statul este unicul debitor care îşi permite, prin vădit abuz de putere, să stabilească el, deasupra legii fundamentale, condiţiile în care să-şi satisfacă creditorii, care nu sunt alţii decât cetăţenii ţării.

Judecătorii României nu acceptă nici tonul, nici mesajul dictatorial al preşedintelui ţării, a cărui numire, printre altele, trece prin filtrul Curţii Constituţionale.

Garanţiile exercitării drepturilor procesuale, a drepturilor omului recunoscute constituţional, consfinţite prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, din optica prezidenţială apar ca piedici pe care judecătorii (de parcă numai ei ar fi singurii care participă la realizarea actului de justiţie) le valorifică, întârziind judecăţile pentru că, într-o interpretare excesivă, îşi doresc să aibă zilnic pe rol sute de dosare a mii, sute de mii, milioane de cetăţeni, beneficiari de drept ai unei legislaţii care îi târăşte prin tribunale, iar atunci când au câştig de cauză, hotărârile lor nu se pot pune în practică pentru că România, astfel, s-ar afla într-o situaţie extrem de dificilă.

Este nefiresc să ni se amintească nouă, judecătorilor, de echilibrul puterilor în stat, în condiţiile în care, prin voinţa politicului, justiţia este scoasă la mezat pe taraba gâlcevilor politice sterile, i se neagă statutul de putere în stat, este obligată să funcţioneze în parametrii bugetari la limita subzistenţei, iar denigrarea ei a devenit politică de stat.

Da, sunt legi pentru judecători.

Dar sunt legi şi pentru preşedintele României, legi pe care acesta trebuie să le respecte şi care i se aplică aşa cum se aplică fiecărui cetăţean al acestei ţări.



Preşedinte interimar al Asociaţiei Magistraţilor din România

Conf.univ.dr.jud. Dan SPÂNU

Preşedinte al Asociaţiei Procurorilor din România

Procuror dr.Constantin SIMA


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: grig din Noiembrie 09, 2011, 13:56:57
SCUZE

Incepe asa comunicatul:

COMUNICAT DE PRESĂ Asociaţia Magistraţilor din România 4 noiembrie 2011

Cu privire la declaraţiile publice ale domnului Traian Băsescu, preşedintele României,

din 3 noiembrie 2011


Asociaţia Magistraţilor din România (A.M.R), organizaţie profesională naţională a judecătorilor şi procurorilor, de utilitate publică, apolitică, nonguvernamentală, susţinută de Asociaţia Procurorilor din România (A.P.R), îşi exprimă punctul de vedere cu privire la declaraţiile publice ale domnului Traian Băsescu, preşedintele României, din 3 noiembrie 2011, după cum urmează:


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Noiembrie 15, 2011, 03:21:36

 " http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/comunism-capitalism-love-156340.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: grig din Noiembrie 15, 2011, 08:17:07
Deși revolta de la Brașov nu a condus în mod direct la Revoluția din 1989, ea a fost o lovitură puternică pentru regimul lui Nicolae Ceaușescu și încrederea pe care acesta o avea în sindicatele comuniste .

Revolta a reflectat ceea ce istoricul Denis Deletant numea „inabilitatea lui Ceaușescu de a detecta semnalele de alarmă date de tensiunile crescânde în sânul muncitorilor, acesta continuând orbește cu aceleași măsuri economice, aparent indiferent față de consecințele lor” .
14 noiembrie 1987

Prin urmare, revolta de la Brașov a subliniat nemulțumirea tot mai mare în rândul clasei muncitoare împotriva regimului Ceaușescu; în plus, ea a prefigurat mișcarea populară care va doborî sistemul comunist din România. 

După 1990, Gheorghe Robu, Procurorul General al României, s-a deplasat la Brașov și s-a întâlnit la primăria orașului cu foștii protestatari. Conform lui Florin Postolachi, unul din cei anchetați în 1987, Gheorghe Robu le-a declarat :
„Băieți, i-am găsit pe toți cei care v-au anchetat în noiembrie 1987. Sunt la Serviciul Român de Informații, la Armată și la Ministerul de Interne. Am înaintat câte un dosar domnului Ursu, domnului Stănculescu și domnului Măgureanu. Să-și facă ordine în ministere și eu îmi voi face ordine la mine în minister.”
Cu toate acestea, până în prezent nimeni nu a fost anchetat, judecat și condamnat pentru abuzurile comise în acele zile de organele de represiune comuniste. Unii dintre torționari au ocupat sau continuă să ocupe funcții influente în aparatul administrativ sau legislativ al statului.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Revolta_de_la_Bra%C8%99ov


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: grig din Noiembrie 15, 2011, 08:28:50
15 noiembrie scuze...si s-a postat data aiurea!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: grig din Noiembrie 17, 2011, 20:08:13
Un om curajos ...o concluzie usoara!
http://www.youtube.com/watch?v=pJ2hLjKx784


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Noiembrie 19, 2011, 22:52:33

 " http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/de-ce-a-fost-eliminat-generalul-avramescu-216364.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Noiembrie 23, 2011, 10:00:40

 " [color=purplehttp://mariusmioc.wordpress.com/2011/11/22/candela-impotriva-timpului-4-17-decembrie-de-dupa-amiaza-pina-in-noapte-video/"
 ][/color]
[/b]sursa blogul lui marius mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Noiembrie 26, 2011, 05:54:21

 " Omul de rând şi anticomunismul
de Mihai Maci

6 comentarii
Problema anticomunismului românesc mi se pare a fi aceea că – în două decenii – n-a reuşit să marcheze clar distincţia dintre comunism şi capitalism. Şi nu doar ideologic, ci şi în concretul existenţei.

Recent, d-l Ion Vianu a publicat un text – remarcabil de lucid – despre motivele (şi consecinţele) eşecului anticomunismului în spaţiul public românesc. În textul d-lui Vianu se pot regăsi aproape toate motivele care au făcut ca, în loc de-a deveni una dintre axele României postdecembriste, anticomunismul să ajungă una dintre temele minore ale actualităţii. Aproape toate, deoarece mi se pare că, deşi e prezent în mod implicit în argumentarea d-lui Vianu, nu apare explicit poate cel mai important motiv: faptul că oamenii comuni care au traversat deceniile comuniste nu s-au identificat – după 89 – cu anticomunismul.

Rămâne de explicat acest fapt. Mai înainte de toate, anticomunismul de după 89 a avut un caracter preponderent intelectual, dacă nu chiar academic. A fost – şi a rămas – o problemă de bibliografii şi de citate la care majoritatea nu are acces.

Comunismul oficial a însemnat, desigur, (şi) în România îndoctrinare – numai că aceasta s-a făcut foarte „româneşte“ şi a constat, cel mai adesea, dintr-un pomelnic de „citate“ culese din cuvântările lui Ceauşescu, legate între ele prin inevitabilele „trebuie să“-uri. Câţi vor fi fost, în acei ani, cei care să studieze marxismul sau leninismul pe surse? Ar mai fi de adăugat faptul că genul acesta de „marxism autentic“ era atent supravegheat (şi descurajat) de însăşi puterea care se legitima prin marxism, dat fiind că tocmai „comuniştii de convingere“ au furnizat grosul disidenţei estice. Aşadar, la ce se gândeşte un om al acelui timp, văzând actualul asalt doctrinar asupra comunismului? Mai întâi, că e acuzat de o culpă care nu-i aparţine. Da, a spus ce se spunea atunci – nişte sloganuri ca oricare altele, în care nu credea nimeni – pur şi simplu pentru că toată lumea le spunea. N-a simţit nicio nevoie să citească „clasicii“, nu are nimic în comun cu subtilităţile comunismului, nu-i cunoaşte nici filosofia, nici istoria – ca atare, critica acestor aspecte rămâne abstractă şi nu întâlneşte, decât tangenţial, orizontul existenţei lui. Pentru el comunismul e o sumă de idei generoase (loc de muncă pentru toţi, şcoală, asistenţă medicală şi socială gratuită etc.) pe care nu înţelege cine le-ar putea contesta şi în numele a ce. Pe un asemenea om critica ideologică nu-l atinge dintr-o raţiune foarte simplă: că nu a luat în serios ideologia acelui timp. A înţeles-o aşa cum i s-a oferit – ca o modalitate de-a face carieră şi de-a se impune social.

Cu atât mai greu de înţeles ar fi, pentru astfel de oameni, sublimarea metafizică a comunismului ca fiind răul absolut. Evident, din păcate avem şi exemple: ajunge să ne gândim la Piteşti. Dar tocmai anvergura monstruoasă a cazului îl face, literalmente, abnorm; el devine un horror absolut, produs nu atât de o ideologie, cât de paroxismul unei demenţe ucigaşe. Faptul că argumentul (folosit şi de Hruşciov atunci când a „demascat“ crimele lui Stalin la cel de-al XX-lea Congres al PCUS) nu e corect nu împiedică succesul lui. Iar raţiunea acestui succes e simplă: victimele sistemului au fost, peste tot, sensibil mai puţine decât beneficiarii lui. Altfel spus, cei tentaţi să atribuie conotaţii pozitive sistemului (şi să pună derapajele lui pe seama unor indivizi) sunt întotdeauna mai mulţi decât cei ce se descoperă neputincioşi în faţa sistemului (nu doar a reprezentanţilor lui). Nu mă refer aici la beneficiarii majori (deoarece se aflau în structurile puterii) ai sistemului comunist, ci la oamenii obişnuiţi pentru care comunismul a însemnat schimbarea radicală – şi în bine – a „status“-ului lor. E vorba de proletariatul rural pe care comunismul l-a urbanizat, oferindu-i condiţii de viaţă incomparabil mai bune faţă de cele pe care le lăsa în mediul lui anterior. Când ne gândim la lumea interbelică, suntem tentaţi să o judecăm metonimic, raportându-ne la o mică franjă (ce beneficiază de avantajul vizibilităţii) a intelectualităţii acesteia. Dar interbelicul e, deopotrivă, şi cel al majorităţii populaţiei, din care aproape 80% trăia la ţară, în condiţii pe care, în bună măsură, azi, le-am califica ca subumane. Ancheta publicată în masivul volum Problemele sanitare ale populaţiei rurale din România, editat în 1940 de Revista de Igienă Socială, ne arată o altă faţă, mai puţin mediatizată, a interbelicului. Comunismul nu i-a bruscat pe aceşti oameni mutându-i din rural în urban, ci – de la un moment dat – nemaiîndeplinindu-şi promisiunea de a le asigura o viaţă decentă. Nu represiunea anilor 50 domina mentalul celor ieşiţi în stradă în iarna lui 89, ci mizeria din a doua jumătate a deceniului ce se încheia. Poate de aici ar fi trebuit început: de la a le arăta acelor oameni că tentativa de modernizare încercată de comunism – din cauza costurilor pe care le presupunea arbitrarietatea deciziei politice şi economice – era, în mod fatal, sortită eşecului.

În 89 oamenii erau convinşi de falimentul comunismului şi dispuşi să încerce o altă cale, în măsură să dovedească că nu ajunge în mod necesar la „economia de penurie“. Eşecul acesteia îi îndeamnă să o compare, fără a-i mai acorda beneficiul de încredere de la începutul anilor 90, de la egal la egal cu comunismul. Iar pe acest teren lucrurile, aşa cum o arată sondajul invocat de d-l Vianu, rămân extrem de incerte. E neclar dacă oamenii aceştia sunt, realmente, simpatizanţi ai comunismului. Probabil mulţi dintre ei supravieţuiesc graţie unei mici afaceri care, o înţeleg ei înşişi, nu s-ar putea menţine în comunism. Ceea ce spun ei e, de fapt, că nici capitalismul nu şi-a ţinut promisiunea de-a le da o viaţă mai bună. De asemenea, este cert că nu anticomunismul e cel ce-i va mobiliza în viitor. Pe cei mai mulţi dintre ei, după şocul primelor momente (trăit în bună măsură graţie Memorialului Durerii), exhibarea suferinţei a sfârşit prin a-i face să fie reactivi faţă de ea. Iar prestaţia Convenţiei Democratice a arătat ad oculos faptul că suferinţa nu face pe nimeni nici mai bun, nici mai inteligent.

Oamenii aceştia nu sunt funciar nici comunişti, nici anticomunişti, după cum nu judecă lucrurile printr-o prismă elaborat ideologică. Pentru ei măsura unei lumi e dată de capacitatea acesteia de a le satisface idealurile domestice. Putem spune ce vrem despre ei, dar să nu uităm că – prin vot – lor le e încredinţat dreptul de a decide destinul acestei lumi.
Şi totuşi, măcar o dată – în decembrie 89 – ei au strigat, din suflet: „Jos comunismul!“. Ar fi totuşi corect să repunem acest strigăt în contextul lui: o mulţime înspăimântată, care nu-şi cunoştea duşmanul şi care căuta cu disperare un resort al solidarităţii.

Desemnarea comunismului ca duşman (întruchipat doar de Ceauşescu) ne permitea tuturor să ne considerăm victime. Strigând „Jos comunismul!“ strigam de fapt că toţi – buni şi răi, mici şi mari, apropiaţi sau îndepărtaţi de fosta putere – suntem victimele lui. Efectul acestei situaţii a fost acela că, în momentul în care armele au tăcut, ne-am trezit cu toţii, din victime, eroi (deşi în stradă ieşiseră sub 10% din cetăţenii de atunci ai ţării) şi încă eroi ce „merită“ ceva pentru eroismul lor. În loc de-a avea – ca polonezii sau ungurii – rezistenţi vizibili (ale căror gesturi şi opinii să ne fie un reper), am devenit, aproape peste noapte, cu toţii rezistenţi, iar rezistenţa a fost degradată la descurcăreala cu care am reuşit a face faţă mizeriei ultimilor ani ai ceauşismului. Astfel, în loc de-a identifica nişte disfuncţii concrete şi persoanele responsabile de acestea, precum şi căile literalmente alternative ale refacerii ţării, ne-am pomenit plătind solidaritatea fricii de câteva zile cu vacuitatea adversarului de decenii. Comunismul a fost, pe rând, CPEX-ul, Securitatea, Partidul, Stalinismul, Ideologia. Ce mărturiseşte această progresivă deplasare dacă nu o alunecare în generalitate şi, implicit, o tot mai slabă capacitate de a localiza problemele acelei lumi? Iar faptul că, acum, e suprasolicitată diferenţa ideologică nu e, în fond, reversul estompării diferenţei reale dintre cele două lumi (pe fondul unei crize atât de similare cu cea de la începutul anilor 80)?

Problema anticomunismului românesc mi se pare a fi aceea că – în două decenii – n-a reuşit să marcheze clar distincţia dintre comunism şi capitalism. Şi nu doar ideologic, ci şi în concretul existenţei. Dimpotrivă, ascensiunea „foştilor“, statul asistenţial, politica netransparentă, depopularea ruralului, proletarizarea accentuată a ceea ce-ar fi fost păturile medii ale societăţii, ininteligibilitatea „normelor“ europene şterg şi mai mult distanţa dintre cele două lumi. În fine, ostentaţia afişării unei bogăţii dubioase, vocaliza fără niciun beneficiu a mass-media, prăbuşirea sistemului de sănătate şi a celui de învăţământ, ruinarea industriei şi a agriculturii fac ca accentele favorabile să se deplaseze de pe prezent pe trecut – fie el şi comunist. Cel mai important e faptul că acestea sunt lucruri a căror experienţă o face fiecare, nu doar minoritatea celor ce citeşte Raportul Comisiei Prezidenţiale şi bibliografia acestuia. Astfel, dintr-o problemă decisivă, anticomunismul devine – pas cu pas – o modă (trecătoare ca toate modele) şi, probabil, o afacere lucrativă pentru câţiva. Cum bine spune d-l Vianu: e un eşec dureros.
0
 
Comentarii (6)

Adauga comentariu

    01.02.2011 | Ana Petrache a scris:
    Descrierea pe care o faci situatiei este una realista, dar nu ma pot abtine sa nu spun cu atat mai rau pentru realitate! Faptul ca oamenii de rand nu sunt anticomunisti sau comunisti, pentru ca nu inteleg ideologia nu trebuie sa ne opreasca sa analizam aceasta ideologie si sa vorbim despre ea in termeni de rau metafizic. E o reflectare asupra trecutului, care nu mai poate schimba multe lucruri, dar modul de a citi trecutul da un sens viitorului nostru si prin urmare eu resimt ca pe o obligatie morala si intelectuala anticomunismul, e adevarat o obligatie bazata pe lectura lui R. Aron a H. Arendt si a lui G. Fessard. In Paris toata lumea este antinazista si nu se poate concepe ca un om de bun simt sa aiba intelegere pentru nazism, in 50 de ani chestiunile acestea devin raportari sociale de bun simt, ori eu prefer ca peste 50 de ani sa traiesc intr o Romanie anticomunista, atenta in detaliu la proiectele utopice menite sa reia experienta!

    Raspunde acestui comentariu
    29.01.2011 | ptr autor a scris:
    Omule ,daca asta-i kapitalismul,ia-l si spala-te pe cap cu el, pe noi lasa-ne in pace.Cara-te in state si roade-ti osul acolo. BY BY....

    Raspunde acestui comentariu
    24.01.2011 | T. Bucur a scris:
    @Mihai Maci: e clar! Mai bine nu intrebam.

    Raspunde acestui comentariu
    22.01.2011 | Dana a scris:
    Felicitari pentru articol. Este o abordare mai pragmatica a problemei anticomunismului romanesc. Este adevarat ca multi romani( in special cei tineri sub 40 de ani din generatia mea) asimileaza comunismul ceausismului si considera ca prin caderea dictaturii s-a rezolvat problema si ar trebui sa ne concentram asupra prezentului. Pe undeva este firesc. Ce educatie am primit noi inainte de 89? Spalati pe creier de sistem nu aveam habar macar de casapirea elitei romanesti, de deportari, de canal, de ororile din inchisorile comuniste, nu ne puteam raporta la lumea civilizata, nu stiam nici sa gindim liber macar. Luam totul ca pe un dat si eram indoctrinati de sistem. Dupa 89 politicienii la putere in loc sa constientizeze necesitatea educarii civice si politice a romanilor inchistati in mentalitatea comunista si frica, dimpotriva, au perpetuat practicile comuniste de dezinformare( iclusiv prin Tv nationala ). Au fost discreditate public partidele istorice, Casa Regala a Romaniei numai in scopuri electorale. Confruntati cu "libertatea" si avind acest fond profund viciat marea masa a romanilor au preluat totul la modul superficial cum erau obisnuiti in comunism: imbogatire frauduloasa, destrabalare generalizata, manelizare si promovarea vulgaritatii prin canalele media, dispretul fata de munca cinstita si snobismul gratuit. Cine vrea sa se informeze despre realitatea romaneasca intre 1940-89 are posibilitatea, dar este mai facil sa te indobitocesti privind la Antene, realitatea, OTV. Constat cu bucurie ca TV publica este in ultimul an digerabila, emisiuni si teme interesante si prezentatori normali, naturali. Nici acum nu este tirziu sa se lucreze la modelarea tinerilor la modul sanatos, au nevoie de principii in viata si demnitate.

    Raspunde acestui comentariu
    20.01.2011 | T. Bucur a scris:
    Domnule Mihai Maci! Sunt realmente incantat de luciditatea cu care priviti realitatile romanesti. Nu pot decat sa va felicit pentru acest articol. Imi fac mea culpa pentru faptul ca este prima data cand citesc ceva semnat de Dvs. Recent am mai descoperit un om de rara profunzime - dl. Aligica -, acum va descoper pe dvs. si va voi urmari cu interes. Dar, pentru ca, simt eu, sunteti destul de tanar, imi permit sa va corectez in doua chestiuni: 1. In 1989 nimeni nu a strigat in primele zile "Jos comunismul", cu exceptia catorva care in 22 decembrie dupa amiaza au strigat spre cei din balconul sediului CC al PCR "Fara comunisti", cand se punea problema formarii unui nou guvern; era clar ca "fara comunisti" insemna atunci "fara cei care s-au aflat in imediata apropiere de Ceausescu" (aparusera la balcon astfel de personaje). Personal, vazand, cam spre sfarsitul lunii decembrie, pe cineva care scria pe zidul cladirii Ministerul Justitiei "Jos comunismul", am incercat sa-l determin sa renunte la ceea ce facea, explicandu-i ca astfel de fapte ar putea legitima o interventie armata din partea URSS. Asa gandeam eu atunci si cred ca foarte multi, daca nu cvasiunanimitatea romanilor, gandeau la fel. Eram mulumiti cu faptul ca, deocamdata, scapasem de clanul Ceausescu. Si va spun ca ma consideram un om informat pentru acel timp. 2. In articol faceti o trimitere - sper eu de complezenta - la articolul publicat recent de dl. Ion Vianu tot in "Revista 22", congratulandu-l a fi "remarcabil de lucid". Daca "remarcabil de" are intelesul de "neasteptat de", pot accepta. Dar nu absolut lucid, pentru ca, asa cum am comentat pe forumul respectiv, Domnia Sa are ca prim obiectiv un atac indirect la adresa grupului de intelectuali romani din jurul Domnilor Plesu, Liiceanu, Patapievici, iar un astfel de obiectiv manipulatoriu nu poate fi convergent cu luciditatea. Acum, dupa ce am scris cele de mai sus, ma intreb, cu scuzele de rigoare, daca nu cumva si Dvs. sunteti unul dintre cei care au cerut sau se bucura de sanctionarea d-nei Eugenia Voda, cum este cazul d-lui Vianu. Sper ca nu. Daca "Da", voi fi trist. Sunteti de acord sa postati un raspuns?

    Raspunde acestui comentariu
    20.01.2011 | a scris:
    Domnule Mihai Ma

    Raspunde acestui comentariu

De acelasi autor

Preşedintele şi filosofii

Şcoala românească ar trebui să creeze cetăţeni oneşti, riguroşi în gândire, ...

O întrebare pentru economişti

Dacă există o constantă a actualităţii (peste tot în lume), aceasta e creşterea preţurilor. ...

"Pactul social"

Vingt ans aprés începe să se contureze un consens în ceea ce priveşte situarea “începutului sfîrşitului” regimurilor ...

Cine sunt acesti profesori?

...

...
Opinii si comentarii

Editie online | Horaţiu Pepine, Deutsche Welle

Strategiile naţionale s-au prăfuit în sertarele Guvernului

În deschiderea conferinţei organizate de grupul "The Economist" pe tema potenţialului economic ...

Editie scrisa | Petre M. Iancu, Deutsche Welle

Europa fricilor

  În Europa şi în afara ei predomină un sentiment. Frica a ieşit din cotloanele şi ...

Editie online | Horaţiu Pepine, Deutsche Welle

Cine câştigă la Senat?

  Plenul Senatului a constatat miercuri încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent ...

Editie online | Horaţiu Pepine, Deutsche Welle

Cum se poate pierde funcţia de primar

În România, un primar îşi pierde mandatul dacă pleacă de la un partid la altul, dar, ...

Editie online | Geroge Visan

Ucraina între Est și Vest. Dezgheț în relațiile româno-ucrainene

Contextul politic internațional nu este unul favorabil Kievului în prezent. Prinsă între Occident ...
Recomandarea editorilor

    Editie scrisa | Rodica Palade

    Excepţionalismul corupţiei româneşti: Severin, Apostu, Bârsan

    Din ultima bancă a Parlamentului European, acolo unde a fost împins cu repulsie de toţi colegii lui care ...

    Editie scrisa | Raluca Alexandrescu

    Clasificarea universităţilor şi revolta „particularelor“

    Virulenţa contraofensivei private şi inventivitatea pusă în slujba contracarării efectelor Legii ...

    Editie scrisa | Andreea Pora

    Suspendarea lui Băsescu, ediţia 2011

    Cum „dărâmarea idolilor“, recomandată cu efuziune de Vasile Dâncu, este un demers demn ...

    Editie scrisa | Florin Grabrea

    O istorie etajată

    Filmul Adio, tovarăşi! prezintă, într-un mod agreabil şi accesibil spectatorilor de orice vârstă, ...

    Editie scrisa | Rodica Palade

    El a iubit partidul, însă partidul nu-l mai vrea

    „Sunt absolut consternat“ - i-a mai rămas lui Geoană să exclame, în curtea de la Kiseleff, ...

Subiectele zilei

    Emil Boc a revocat-o din funcţie pe Daniela Andreescu, şefa Secretariatului General al Guvernului

    După o întâlnire pe care a avut-o cu Daniela Andreescu, Emil Boc a ...

    Conferinţa lui Severin: Atâta ipocrizie nu am mai pomenit!

    Europarlamentarul Adrian Severin, investigat de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) într-un caz în ...

    Sorin Apostu, suspendat din funcţie prin ordinul prefectului de Cluj

    Primarul minicipiului Cluj, Sorin Apostu, a fost suspendat din funcție, vineri, prin ordinul prefectului de Cluj, Florin Stamatian, ...

    Romania curata. Lista neagra a primarilor cu pete de coruptie

    Site-ul Romania curata a realizat un top 10 al primarilor acuzati de coruptie, cu dosare in instanta sau chiar condamnati. Unii ...

    Analiza AFP: Germania, noua victimă a crizei euro

    Germania devine şi ea o victimă a crizei din zona euro, după ce în ...

RESURSE ONLINE

    Grupul pentru Dialog SocialCazare pensiuni si hoteluriePitestiOptimizare site web solutii profesionale de optimizare pentru motoare de cautare.Sah OnlineCarti onlineRent a CarInchirieri Auto

Taguri

    pensiile militarilor recalculare Crin Antonescu Fondul Proprietatea Victor Ponta Ovidiu Vantu acord Emil Boc ACD Elena Udrea Barack Obama sindicate salarii bugetari alianta sanatate justitie CSM liberali realitatea Voiculescu Traian Basescu locuri de munca BNR militari in rezerva joburi presedintie guvern Bucuresti universitar arhitectura fotbal invatamant comunism reforma justitie Curtea Constitutionala inflatie imobiliare pogrom Republica Moldova Banca Centrala clienti bursa investitori afaceri

DESENAND (CA) LUMEA
...
Perjolisme
Contact
Author

    Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti Romania
    Tel: +4021 3112208;
    Fax: +4021 3141776
    Email: redactia@revista22.ro
    Pentru web "22" sau pentru publicitate online:
    Tel.: +40733 072 620
    Email: bernardnoghiu@revista22.ro

   



Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Noiembrie 26, 2011, 11:01:39

 " http://www.revista22.ro/adio-tovar258350i-12031.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Noiembrie 26, 2011, 11:08:16

 " "Pactul social"
de Mihai Maci

Nu exista comentarii
Vingt ans aprés începe să se contureze un consens în ceea ce priveşte situarea “începutului sfîrşitului” regimurilor comuniste la jumătatea anilor ’70, timp din care datează publicarea în Occident a “Arhipelagului Gulag” al lui Soljeniţîn, semnarea de către statele comuniste a “celui de-al treilea coş” de la Helsinki - care deschide calea legitimării mişcărilor pentru drepturile omului, alegerea unui papă polonez şi cele două şocuri petroliere din ‘73 şi ’79. Puţină lume plasează printre evenimentele care marchează această turnură unul, e drept, mai puţin vizibil dar decisiv pentru soarta comunismului: ieşirea din producţie a ultimelor generaţii care luau munca în serios.

Născute la începutul secolului, într-o lume (încă) tradiţională, aceste generaţii traversaseră două războaie mondiale plus perioada – mai peste tot asimilabilă unui război civil – a instaurării comunismului în care energia lor latentă fusese “domesticită” (adesea cu forţa) şi canalizată spre realizarea proiectului de modernizare pe care şi-l propun – programatic – noile puteri estice.. Obişnuite să muncească fără a întreba de ce, mulţumindu-se cu puţin, capabile să o ia (iarăşi şi iarăşi) de la zero, aceste generaţii interbelice sînt cele cărora li se datorează decolarea economiilor estice la finele anilor ’50 şi pe parcursul anilor ’60.

Dacă, în această perioadă, comunismul a reuşit – vizibil – să modernizeze o lume arhaică, acest fapt nu se datorează “măreţiei viziunii sale”, ci faptului că a avut puterea de a-şi aservi şi de a controla eficient o enormă masă de mînă de lucru, cel mai adesea necalificată (iar atunci cînd era calificată, bine pregatită), dar dispusă – contra unor costuri minime – să presteze orice muncă (mai ales cele grele, legate de creearea infrastructurii teritoriale şi industriale). Pe masiva exploatare a acestor generaţii (cărora relativa destindere necesară expansiunii economiei le apărea paradisiacă în raport cu valurile de teroare ce loviseră toate straturile societăţii în anii instaurării comunismului şi cu violenţa anterioară a războiului) se bazează rata de acumulare care permite nu doar dezvoltarea industriilor, ci şi urbanizarea ce acompaniază deplasarea forţei de muncă.

Fără a cădea în tentaţia idealizării trecutului şi a unor generaţii care nu au fost doar martore pasive, ci şi actori ai tragediilor acestei perioade, modul în care oamenii acelui timp înţelegeau să muncească era în bună măsură diferit de cel al generaţiilor următoare. Chiar după “ieşirea din producţie” au continuat să se mulţumească – pe fondul crizei economice a comunismului – cu foarte puţin, adesea revenind în lumea rurală pe care o părăsiseră în tinereţe, pentru a-şi susţine – după măsura puterilor – copiii deja integraţi mediului urban. E un fapt: revoluţiile estice nu au fost opera bătrînilor, ci a tinerilor care, crescuţi în alte condiţii, aveau alte orizonturi de aşteptare şi, implicit, o mai acută percepţie a comunismului falimentar.

Această a doua generaţie a Estului comunist a crescut într-o lume mai stabilă decît cea a părinţilor lor şi a “intrat în producţie” în perioada de relativă prosperitate a anilor ’60. Oricîte li s-ar putea reproşa, regimurile acelui timp au cautat un modus vivendi cu majoritatea populaţiei: dividentele muncii generaţiei anterioare sînt distribuite noii generaţii – iar condiţiile de viaţă pentru cei mai mulţi se schimbă semnificativ în raport cu deceniile precedente. Extinderea educaţiei, a asistenţei medicale, dezvoltarea sistemului locativ, a infrastructurii de transporturi, a domeniului turistic şi pătrunderea modei electrocasnicelor, dublate de faptul că hrana încetează a mai fi o problemă pentru cetăţeanul de rînd au ca efect nu apariţia “omului multilateral dezvoltat, constructor conştient al socialismului şi comunismului”, ci a unei prime forme de consumerism la scară naţională.

Efectul e acela că oamenii nu doar trăiesc mai bine, ci substituie fatalităţii muncii (cu care generaţiile anterioare se resemnaseră), ideologia prosperităţii continue ca raţiune a existenţei. Pînă aici nimic rău şi, într-un fel, evoluţia era similară Occidentului din perioada respectivă. Partea rea a lucrurilor ţine de faptul că, abandonînd mobilizarea prin coerciţie, comunismul nu a reuşit să ofere nici o altă motivaţie muncii şi creşterii calităţii acesteia. O dată ce consumul a devenit posibil, perpetuarea acestuia părea a cădea mai mult în responsabilitatea Statului decît în aceea a cetăţenilor. Pe de altă parte “proprietatea comună” nu îi încuraja pe oameni nici să muncească mai mult, nici să lucreze mai bine. Mai mult, de la începutul anilor ’80 (şi de la criza economică a “socialismului real”), conexiunea dintre muncă şi prosperitate a devenit tot mai subţire. Penuria care începe să afecteze întreaga viaţă a cetăţenilor, deplasarea accentului pe “descurcare”, apatia generalizată şi tentativele de responsabilizare colectivă (precum sistemul “acordului global”) au ca efect prăbuşirea rapidă a calităţii muncii.

De atunci datează clasicul dicton: “ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”. Investiţiile făcute anterior (dar, de multe ori, ghidate de o politică haotică), infrastructura realizată în primele decenii comuniste precum şi industria (tot mai lipsită de aportul tehnologiilor de ultimă generaţie – ce ar fi trebuit importate), se degradează cu o viteză incredibilă. Tot ceea ce a realizat comunismul – atît cît a realizat – ajunge într-un timp record în stare de paragină. Lipsiţi de perspectiva consumului, pe care-o întrezăriseră anterior, oamenii se mulţumesc cu angajarea garantată, “descurcîndu-se” care cum poate – cel mai adesea furînd cu conştiinţa împăcată “proprietatea comună” care ajunsese, de facto, tot mai mult a nimănui. Oricine ce ar spune, “devalizarea avuţiei naţionale” a început înainte de fatidicul 1990. Furtul mărunt, dar generalizat, indiferenţa faţă de “mijloacele de producţie”, “economia paralelă” a “procurării”, etc., toate acestea au fost modalităţi nu doar de “supravieţuire” (cum se pretinde astăzi), ci şi de ruinare a unei economii care-şi pierduse controlul propriei gestiuni. Statul a tolerat această stare de lucruri pur şi simplu pentru că nu mai avea ce face: nu (mai) putea pune în mişcare mecanismul economic blocat de decizii iresponsabile şi de lipsa unor tehnologii competitive şi accepta vandalizarea “bunurilor întregului popor” ca preţ al al pasivismului politic al populaţiei.

Straniu (dar nu e singura ciudăţenie a momentului) a fost faptul că aceaste atitudini profund negative (furtul, indiferenţa la muncă şi încalcarea – în masă – a normelor legale) au fost sintetizate, după ’90, într-o virtute: “rezistenţa din interior”, care a devenit echivalentul local al nesupunerii civice. Pe moment nimeni nu a mai stat să se gîndească la faptul că aceasta, departe de-a ne uni şi constitui premisa unei solidarităţi la scară naţională, a avut ca efect atomizarea întregului corp social. Dar dacă metehnele colective au dobîndit o asemenea nobilă legitimare, ce le mai împiedica să se manifeste la lumina zilei? Astfel că a început exodul către Ungaria şi Iugoslavia a maşinilor pline cu orice; lucruri cel mai adesea “luate” generos din stocurilor fabricilor şi al magazinelor. Şi cine-ar fi îndrăznit, atunci, să se opună mulţimilor de “revoluţionari” care profitau – cît se poate de legal – de dreptul de liberă trecere a frontierei? Nimeni după ’90 nu şi-a pus problema că trebuie să muncim mai mult şi mai bine (pentru a recupera decalajul deceniul precedent), ci doar pe aceea că merităm mai mult (pentru că – nu? – am doborît dictatura). Şi că e timpul, dacă nu să ne racordăm la Europa momentului, cel puţin să reînodăm firul cu consumerismul anilor ’60 – ’70, la modul “original” al muncii socialiste şi al consumului capitalist.

Din păcate, pe atunci autoritatea Statului era aproape nulă (multe din instituţiile sale fiind compromise fie din timpul ceauşismului, fie din represiunea din decembrie), în plus – în culise – se luptau diverse facţiuni şi poporul era generos mituit (şi nu doar cu promisiuni) de toate taberele. Au fost, în felul lor, anii cei mai fericiţi din istoria contemporană a României: aceia în care eram o ţară de pensionari. Fiecare om primea un venit de la stat, nu mare, dar suficient pentru acoperirea necesităţilor imediate şi, în rest, fiecare se mai descurca cum putea. Forma cea mai eclatantă a acestei descurcări a constituit-o Caritas-ul: un sfert din populaţia adultă a României şi-a investit banii într-o afacere care, fără nici o economie în spate, îi aducea într-un timp record profituri fabuloase. Excrocherii au existat pretutindeni şi dintotdeauna, ceea ce face Caritas-ul unic e faptul că un sfert dintre românii cu drept de vot nu vedeau nici o legatură între muncă şi cîştig: li se părea perfect normal să cîştige fără să muncească. Au urmat, la rînd, “fondurile de investiţii”, băncile cele mai diverse, apoi, imobiliarele. Toate, “afaceri” româneşti, derulate sub genericul: dacă se poate, de ce nu? Cînd nu se mai putea, aveau loc manifestaţii, plînsete şi isterii colective: să ne dea banii înapoi! Căci din acea vreme datează “pactul social” care astăzi a dobîndit statutul unui “bun dobîndit”: fiecare merită orice reuşeşte să înşface – o fabrică, un teren, o funcţie, o primă, o pensie. Am ajuns o ţară al cărui criteriu social a devenit meritul. Şi cine nu crede că merită mai mult?

Cu toată tristeţea şi fără false efuziuni sentimentale: oamenii furtişagului “de supravieţuire” din vremea lui Ceauşescu, ai golirii a ce-a mai rămas după ’90 şi a diverselor Caritas-uri sînt tocmai pensionarii de azi. Adunaţi în pieţele publice, ori în studiorile televiziunilor, astăzi invocă – cu autoritatea vîrstei – “viaţa de muncă” pe care ar trebui să le-o acopere pensia decentă. E perfect adevărat: gradul de civilizaţie al unei societăţi se măsoară după grija pe care o are faţă de cei mai neajutoraţi dintre cetăţenii ei: bătrînii, copiii, bolnavii, persoanele cu deficienţe. O societate care-i ignoră e impropriu numită scoietate. În acest sens societatea actuală (şi Statul care o reprezintă) are datoria de-a proteja şi de-a asigura – material în primul rînd – aceste persoane. Pe de altă parte, trebuie să fim cu toţii sinceri şi să recunoaştem durerosul adevăr: în viaţa acestor oameni nu munca a fost lucrul decisiv. Dacă ar fi fost aşa nu am fi ajuns în situaţia în care ne aflăm. Hoţia de Stat şi devalizarea – fără precedent în istorie – a patrimoniului naţional n-ar fi fost posibile dacă aceşti oameni, care azi vociferează în numele drepturilor lor, n-ar fi acceptat mita ce li se oferea (sub formă de bani pentru ne-muncă) şi şi-ar fi apărat, atunci, munca. Cine, mai mult decît ei, se plînge de faptul că tinerii zilei de astăzi îşi ignoră trecutul?

Dar ei, cei care – într-o singură generaţie – au reuşit peroformanţa unică de-a distruge socialismul şi de-a discredita capitalismul, ei îşi asumă propriul lor trecut? Dacă – pentru a plăti poliţele trecutului – generaţiei tinere i se va cere nu să muncească mai mult, ci să muncească cu adevărat, atunci şi celei vîrstnice merită a i se cere ceva: să nu se complacă în viziunea imaginară de victimă ale prezentului şi erou al trecutului. Prezentul acesta este expresia trecutului şi răul ce ne bîntuie nu se rezumă la nemulţumirile zilei de azi. Faptul de a ne privi cu onestitate în faţă – fiecare pe sine şi unii pe alţii – e modalitatea cea mai bună de-a le spune celor care, în numele voinţei de putere, au scuze pentru orice că vremea lor a trecut. Măcar atît de-ar fi să înţelegem din abisul deznădejdii în care ne adîncim tot mai mult.

MIHAI  MACI, lector, Universitatea din Oradea"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Noiembrie 29, 2011, 23:44:19

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2011/11/29/richard-andrew-hall-rescrierea-istoriei-revolutiei-triumful-revizionismului-securist-in-romania-i-inceputul-sfirsitului-timisoara-15-17-decembrie-1989/"
sursa blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: stefi din Noiembrie 29, 2011, 23:53:18
Studenţii de la Politehnica din Bucureşti s-au luat după colegii lor  de la Facultatea de Istorie şi protestează împotriva bugetului mic pe care l-a primit Educaţia în 2012.

În plus, protestul studenţilor s-a extins în nouă centre universitare din ţară, unde tinerii  au ocupat facultăţile pentru a dezbate cele mai importante probleme ale Educaţiei împreună cu profesorii lor. Prima temă: bugetul care este la jumătate faţă de ce prevede legea Educaţiei.

Reprezentanţii Uniunii Studenţilor din România susţin că protestul lor s-a extins pe fondul  mişcării studenteşti care a avut loc joi, 24 noiembrie 2011, in cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti.

"Noi vrem să atragem atenţia şi asupra modului în care conducerea universităţilor încearcă să împingă mişcarea studenţească spre obedienţă, atunci când studenţii aduc acuze incomode liderilor politici, asa cum s-a intamplat la Facultatea de Istorie din Bucureşti. În plus, noi sprijinim comunitatea universitară în demersurile care privesc acţiunile pentru un buget al educaţiei de cel puţin 6%, aşa cum s-a stipulat în Pactul Naţional Pentru Educaţie din anul 2008", a spus Ionuţ Poenaru, preşedintele UNSR.

Sute de studenţi din Craiova au protestat în faţa Universităţii din Craiova şi au scandat lozinci împotriva ministrului Educaţiei


Studenţii ieşeni sunt solidari cu colegii din ţară



Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 02, 2011, 05:14:14

 " http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/10-lucruri-stiut-submarinele-romanesti"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 04, 2011, 00:52:31

 " [http://www.ziare.com/cultura/documentar/enigmele-istoriei-orasul-sovietic-secret-din-inima-germaniei-1137231"/color]


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 04, 2011, 07:53:02

 " [http://www.ziare.com/cultura/documentar/enigmele-istoriei-orasul-sovietic-secret-din-inima-germaniei-1137231"/color]

  " http://www.ziare.com/cultura/documentar/enigmele-istoriei-orasul-sovietic-secret-din-inima-germaniei-1137231"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 04, 2011, 07:55:57

 " http://www.ziare.com/cultura/documentar/fiul-pribeag-al-fagarasului-ciobanul-roman-care-a-cazut-de-pe-columna-lui-traian-i-1136891"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: vamesu_2 din Decembrie 04, 2011, 09:06:35
     GREVA FOAMEI.


http://www.asociatia21decembrie.ro/category/actiuni/


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: ocneanu din Decembrie 04, 2011, 13:18:01
                  Greva foamei,
  - doua cuvinte dure,cu implicatii decisive pentru cel ce se incumeta.
  - eu insumi,la inchisoarea Aiud,pentru mai nimic am facut "doar" 7 zile
    de greva foamei:acolo greva era 24 ore din 24,nimei nu-ti dadea nimic,
    doar apa si aer.Colegul meu,Petrica Plesca a facut 17 zile de greva foamei:
    apa si aer.Nimeni nu-ti strecura vre-o ciocolata sau un codru de paine...
  - in general,mai mult de 45-50 de zile nu rezisti,dupa aceea este prea 
    tarziu: apar efecte irevesibile si in max.55 de zile esti gata.
  - daca vrei sa faci greva foamei atunci fa-o,insa,cu credinta si adevar.
  - daca nu,nu incerca sa pacalesti pe cineva,devii ridicol.Moartea nu se
    pacaleste!!!Greva foamei se face doar cand nu exista alta cale caci drumul
    vietii se poate sfarsi.
                                Ocneanu.
  -  


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: bambilici din Decembrie 04, 2011, 15:58:00
Fugi dle de aici... Maries a facut 74 de zile. In prima tura, dar a mai existat si a doua. Acum e la a treia si arata ok. Sau e posibil sa fie cum spui, "mai mult de 45-50 de zile nu rezisti,dupa aceea este prea 
    tarziu: apar efecte irevesibile si in max.55 de zile esti gata".
O fi ramas cu efecte ireversibile, cum ar fi basismul, mintitul in fata, inselarea revilor, razbunarea pe cei nevinovati, complotarea cu cei tari etc. Of! Sa vezi ca pana la urma tot noi suntem cei vinovati, pt ca il acuzam de atatea, dar el, sarmanul, a ramas cu sechele de la greva foamei, deci nu poate fi acuzat de nimic.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: teodora11 din Decembrie 04, 2011, 16:13:57
Fugi dle de aici... Maries a facut 74 de zile. In prima tura, dar a mai existat si a doua. Acum e la a treia si arata ok. Sau e posibil sa fie cum spui, "mai mult de 45-50 de zile nu rezisti,dupa aceea este prea 
    tarziu: apar efecte irevesibile si in max.55 de zile esti gata".
O fi ramas cu efecte ireversibile, cum ar fi basismul, mintitul in fata, inselarea revilor, razbunarea pe cei nevinovati, complotarea cu cei tari etc. Of! Sa vezi ca pana la urma tot noi suntem cei vinovati, pt ca il acuzam de atatea, dar el, sarmanul, a ramas cu sechele de la greva foamei, deci nu poate fi acuzat de nimic.


CITESTE AICI = http://www.antena3.ro/life-show/bizar/un-hindus-care-traieste-de-70-de-ani-fara-mancare-si-apa-supus-unor-teste-medicale-video-98008.html  ...... si, pe urma, sau inca de la inceput : TACI ! Sunt lucruri pe care, daca nu le cunosti, te gasesti tu, maimuta lu' peşte prajit, sa dai verdicte. Iti spuneam sa taci chiar daca erai medic. De ce ? Pentru ca gandirea voastra (a unora) e limitata. Pana si un Ipad are mai multa inteligenta intr-un singur pixel decat tine, bambilici, in lobul temporal. Si ca tine REDUSI sunt multi pe portalul asta care au un singur neuron si ala este in conexiune cu stapanii = ce li se dicteaza - aia latra. Spor la latrat, moneda fara valoare.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: DAN ILIESCU din Decembrie 05, 2011, 10:33:26
PRIN :
 1. Demisia Guvernului Boc pentru actiuni antisociale, genocid, tradare si organizare de alegeri anticipate cu un Guvern de Uniune Nationala.
           
2. Demisia secretarului de stat George Costin pentru fapte de coruptie si tradarea miscarii revolutionare.

TOATE LEGILE NEPROMULGATE SI TOTI TRADATORII VOR CADEA PRECUM PIESELE DE DOMINO


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 05, 2011, 15:27:47

" http://www.curentul.ro/2011/index.php/2011120566380/Actualitate/Baietii-destepti-de-la-curtea-lui-Cuza-Voda.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 06, 2011, 22:55:08

 " [Societatea secretă a afacerilor româneşti
de Lidia Moise
7 comentarii
Multe dintre afacerile statului român, parafate la începutul acestui secol, par a fi încheiate de o societate secretă. Din păcate, pecetea secretului a fost aplicată atât unor mari privatizări, de calibrul Petrom, cât şi unor importante investiţii, cum a fost, de pildă, proiectul de securizare a frontierelor, contractat cu firma EADS. Desigur, tentaţia ascunderii detaliilor contractelor de privatizare are rădăcinile ei în epoca de aur, când informaţiile pe care puterea comunistă le transmitea poporului suveran se limitau la conţinutul unor discursuri şi la ceva articole prin presa oficial controlată. O parte dintre funcţionarii sistemului au purtat, probabil, amprenta secretului de stat, în noul stat postcomunist. În prima decadă a tranziţiei către economia de piaţă, aproape totul era un secret, fie că purta oficial acest nume, fie că informaţiile erau învăluite de mister. Statisticile oficiale erau minimaliste, ignorau domenii întregi, iar o analiză a situaţiei economice într-un domeniu sau altul cerea multă imaginaţie, în absenţa cifrelor oficiale. Aderarea la Uniunea Europeană a rezolvat în mare măsură ecuaţia acestor misterioase statistici oficiale, care au devenit lectură publică.
Dar marile afaceri ale României s-au încheiat în prima decadă a secolului XXI, mai precis între 2000 şi 2005. Era şi normal, România se pregătea să intre în Uniunea Europeană. Probabil cel mai controversat contract secret de privatizare a fost acela semnat între guvernul României şi Petrom. La aruncarea vălului de pe această înţelegere contractuală, au fost dezvăluite detalii interesante, care, dacă ar fi fost cunoscute de public în momentul vânzării, probabil ar fi pus sub semnul întrebării suma plătită de compania austriacă OMV pentru preluarea pachetului majoritar de acţiuni la cea mai mare companie energetică românească.
O altă afacere importantă, dar secretă, care bate miliardul de euro, a fost contractul cu firma EADS, care prevedea furnizarea de echipamente, sisteme de supraveghere şi de securizare a frontierei de stat. Valoarea contractului era de 650 de milioane de euro, cu opţiunea de subcontractare de încă 350 de milioane de euro. Aici, secretul s-a izbit de utilizarea fondurilor europene, care s-ar fi suprapus, şi, astfel, a apărut o presiune suplimentară pentru devoalarea termenilor în care s-a bătut palma pentru afacere.

Un alt contract celebru şi, iată, nerealizat nici până astăzi a fost acela încheiat cu americanii de la Bechtel pentru construirea unei autostrăzi. Şi acesta a fost aspru criticat de europeni, deoarece trasa o autostradă care se afla în competiţie cu investiţiile europene. Contractul metropolei bucureştene cu Apa Nova a iscat controverse, purtând şi el pecetea secretului. Primarul a cărui semnătură se lăfăia pe contract era atât de sigur de puterea secretului acestuia, încât, iniţial, a şi negat orice implicare în afacere. Afacerea petrolieră Rafo a fost şi ea învăluită în secret. Iţele ei complicate au fost trase de personaje controversate, printre care se află şi omul de afaceri de origine română Frank Timiş, iniţiatorul unei alte afaceri care, iată, este acum în prim plan: exploatarea aurului de la Roşia Montană. Ajungem astfel la punctul sensibil al momentului, contractele, pentru că sunt mai multe, în care regia de stat Minvest s-a asociat cu firma Gabriel Resources, iniţial condusă de Frank Timiş, pentru exploatarea aurului. Sub presiunea publică, statul a desecretizat parţial înţelegerile contractuale care însoţesc afacerea.

Un alt contract pus sub protecţia secretului a fost acela în care firma Sterling primea dreptul de explorare, dezvoltare şi exploatare petrolieră în două perimetre din Marea Neagră.

Vălul clauzei de confidenţialitate nu s-a aşternut doar pe privatizări sau pe investiţii majore, a fost aruncat, cu dibăcie, şi peste contractele de servicii sau banalele contracte comerciale, cum ar fi cele de livrare a energiei. Şi aici există o presiune a publicului pentru desecretizarea contractelor de vânzare a energiei, însă, deocamdată, rezistenţa este mare. Presiunea cea mai mare vine dinspre compania care gestionează Fondul Proprietatea, acţionar semnificativ în mari companii energetice, pentru care aceste contracte secrete înseamnă pierdere de profit. Doar Hidroelectrica a expus situaţia contractelor de vânzare a energiei, cu tot cu detaliile privind beneficiarii şi preţul preferenţial la care unele firme au cumpărat energie. Obiceiul este însă generalizat, mai toate afacerile din energie fiind ascunse ochiului public.

Ridicarea vălului de pe clauzele secrete arată că au fost protejate, în general, chestiuni care dezavantajau partea română sau, în cazul negoţului cu energie, compania controlată de stat. Analizele Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) arată că, în condiţiile lipsei de transparenţă, înfloreşte corupţia. De altfel, OCDE, una dintre cele mai puternice organizaţii economice, în care Româ­nia nu este membră, a dezvoltat o adevărată obsesie din lupta împotriva corupţie, materializată într-un cod de practici obligatorii în afaceri. OCDE consideră că avantaje obţinute prin corupţie de unele multinaţionale dezechilibrează afacerile altora, deci într-o lume a afacerilor globalizate trebuie să existe un teren egal pentru toată lumea.

Practic, aceste clauze de confidenţialitate pot fi găsite în contractele de concesiune, în privatizări şi în aranjamente comerciale, care de fapt ascund corupţia. „Corupţia apare deoarece mita este o metodă prin care companiile pot câştiga venituri mai mari: fie prin câştigarea unor contracte sau concesiuni care nu ar putea fi dobândite altfel, fie prin câştigarea unor contracte sau concesiuni în termeni mai favorabili şi, de aceea, mai profitabili“, explică David Hall în studiul său Privatizarea, multinaţionalele şi corupţia. Efectul, continuă Hall, este acela că afacerea cumpărată astfel se transformă într-un serviciu public mai scump. Dar o altă mare problemă a corupţiei este, în opinia sa, faptul că aceasta „perverteşte procesul democratic şi luarea raţională a deciziilor“.

Într-adevăr, o examinare atentă a aranjamentelor contractuale ascunse sub pavăza confidenţialităţii demonstrează clar iraţionalul unor condiţii acceptate de partea română. Să luăm, de exemplu, contractele prin care Hidroelectrica vinde energie la preţuri mai mici către câteva firme, în timp ce aceeaşi companie de stat cumpără energie scumpă pentru a-şi onora obligaţiile faţă de sistemul energetic. Desigur, se poate înţelege de ce un contract ferm de cumpărare a unei anumite cantităţi de energie este încheiat la un preţ mai mic, sunt raţiuni economice aici, dar nu se poate pricepe de ce acest preţ rămâne fixat, prin contract, ani în şir, indiferent de evoluţia preţurilor energiei pe piaţa locală şi mondială. Aici intervine iraţionalul, acoperit de secret. //

Misterele contractelor ascunse

Raţiunile pentru care există clauze de confidenţialitate pot fi înţelese. Nu întotdeauna ascund corupţie, însă, de regulă, o impulsionează.

Ce anume ar trebui, de pildă, ascuns în contractul semnat de Gabriel Resources cu regia de stat Minvest, în legătură cu exploatarea aurului de la Roşia Montană?

În primul rând, istoria afacerii, a cărei desecretizare este, într-adevăr, incompletă. Lipseşte contractul iniţial între Gabriel Resources şi Minvest, semnat în 1995, exact în ziua în care firma lui Frank Timiş câştiga o licitaţie pentru explorarea iazurilor şi depozitelor aurifere. Acest contract, misterios încă, a fost păzit de ochiul public fie şi pentru a îndepărta competiţia. De altfel, în epocă, informaţiile furnizate publicului de autoritatea româ­nă care supraveghează domeniul erau minimale.

Detaliile iniţiale ale afacerii erau stânjenitoare, nu din cauza cotelor de participaţie, ci din cauza banilor puţini implicaţi în joc. Evident, la data respectivă studiile geologice anunţau ipoteza unui depozit mai mic de aur, însă a avea ambiţia să-l exploatezi cu un capital de câteva sute de mii de dolari este o idee ridicolă. Cu alte cuvinte, Minvest s-a antrenat într-o afacere aventuroasă alături de un partener care nu avea, evident, forţa financiară pentru a finanţa proiectul. Trebuie spus că băncile au reţineri mari în finanţarea exploatărilor miniere, din cauza probabilităţii mari ca cifrele vânturate de studiile geologice să nu se confirme la exploatare. Finanţarea, dacă se obţine, necesită garanţii suplimentare serioase, inclusiv guvernamentale. Or, acest amănunt al unei afaceri de miliarde încheiată cu o firmă al cărei capital putea cumpăra cel mult un bloc prin Abrud avea nevoie de liniştea clauzei de confidenţialitate. Apoi mai existau trei parteneri români, firmele Minsexfor SA, cu un pachet de acţiuni de 0,5%, Cepromin SA, cu 0,5% din acţiuni, şi Upsrueem SA, cu 0,5% din acţiuni. Partenerii români, mici firme locale, au dispărut din afacere. Termenii contractului stabileau că partea română nu va coborî sub o deţinere de 20% din capital. A coborât. În linii mari, contractul stabileşte cum se împarte profitul, când va exista el, şi mecanismul prin care Minvest îşi va păstra deţinerea.

Ideea că Minvest participă la majorările succesive de capital prin împrumuturi de la Gabriel Resources, urmând apoi să restituie împrumuturile din profit, nu este în sine o gravă eroare. În fond, dacă nu ar fi existat soluţia asta, atunci statul ar fi trebuit fie să scoată bani pe traseul exploatării, fie să iasă din afacere. Ceea ce lipseşte însă din contract este evoluţia acestui împrumut, dacă el este purtător de dobândă şi, dacă este, care e dobânda?

Însă contractul cel mai mediatizat şi controversat rămâne cel care a însoţit privatizarea Petrom. A fost o afacere în care statul român a călcat în picioare Legea companiilor, care spunea că, în cazul unei majorări a capitalului social, toţi acţionarii au dreptul să participe pentru a-şi menţine deţinerea. Petrom era listată la Bursă. Dar aceste favoruri au fost executate la scenă deschisă, prin legea de privatizare special croită pentru Petrom. Ce anume ascundea, deci, contractul de vânzare? În primul rând, fixarea în timp îndelungat a celebrelor redevenţe, indiferent de evoluţia preţului petrolului. Apoi, detalii privind obligaţiile asumate de statul român privind costurile legate de reducerea poluării. De pildă, statul român trebuie să plătească peste 400 de milioane de euro pentru procedurile de decontaminare care trebuie executate pe platforma combinatului Arpechim de la Piteşti, potrivit declaraţiilor ministrului Mediului şi Pădurilor, László Borbély.

Un alt amănunt ţinut la secret era interdicţia ca statul român să-şi listeze partea de capital rămasă pe vreo piaţă americană. Această prevedere contractuală a stânjenit recent eforturile companiei ruseşti care a încercat să vândă o deţinere a statului de 10% din capital pe pieţele internaţionale. Ulterior, OMV a acceptat ca oferta să se adreseze investitorilor americani. În ciuda controverselor în jurul privatizării Petrom, aţâţate şi de secretul aşezat asupra contractului, gigantul energetic a investit masiv în afacerea sa şi este cel mai important contribuabil al bugetului de stat, ceea ce nu se putea spune despre companie în vremurile când era condusă direct de mânuţele statului.

Există acum un curent favorabil renunţării la practica afacerilor secrete ale statului. Totuşi, cele câteva scandaluri iscate în jurul unor afaceri mari ale statului ecranează cohorta de mici secrete ale afacerilor discrete. Iată, Electrica, de pildă, nu a înţeles că trebuie să-şi publice situaţia contractelor sale de vânzare a energiei, cu toată tevatura creată în jurul chestiunii. Rezistenţa în faţa transparenţei în afaceri există şi are justificări şi rădăcini în iţele complicate ale politicului implicat în diverse negoţuri. În lupta pentru reducerea temperaturii corupţiei, transparenţa contractelor este doar un capitol stânjenitor. Restul epopeii stă ascuns în conturile beneficiarilor secretelor. //

* * *

Testul Constituţiei

Specialiştii consideră că toate contractele statului care au clauze secrete încalcă Legea accesului la informaţii de interes public, adică Legea 544/2001. Acesta a fost, de altfel, un argument puternic pentru desecretizarea contractelor Bechtel, EADS, Apa Nova, Electrocentrale Bucureşti SA, RAFO, a afacerii Sterling.

Negustorii de energie

Producătorii de energie, de la Electrica până la Nuclearelectrica, vând electricitate direct, şi nu prin licitaţie unui grup de firme cliente. Contractele rămân „confidenţiale“. Aceste aranjamente confidenţiale încalcă o reglementare a Ministerului Economiei, potrivit căreia companiile statului sunt obligate să vândă transparent energia disponibilă.

* * *

Discreţia corupţiei

Trăim într-un teritoriu al confidenţialităţii, împânzit de secrete. Până şi salariile unor înalţi funcţionari publici sunt secrete. În toată tensiunea naţională creată de necesitatea austerităţii, există fortăreţe în care rezistă secretul unor salarii bănuite a fi extrem de mari. Salariul angajaţilor şi şefilor de la Comisia pentru Supravegherea Asigurărilor rămâne, de exemplu, un mare secret, deşi circulă în folclorul pieţei financiare zvonul şi bănuiala că veniturile salariale ale şefilor autorităţii statului sunt mai mari decât ale conducătorilor multor firme de profil. Observaţia poate fi extinsă şi asupra Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM), arbitrul pieţei de capital.

Desigur, putem înţelege raţiunea unui salariu mare a acestor arbitri ai pieţelor financiare, deoarece, până una-alta, cea mai bună pavăză împotriva corupţiei este un venit decent al observatorilor domeniilor unde se mişcă mulţi bani, pentru a elimina, într-o primă fază, tentaţia mitei. Este însă imposibil de înţeles de ce aceste salarii sunt ascunse publicului. Poate pentru că sunt prea mari pentru nişte performanţe prea modeste. Totuşi, piaţa liberă româ­nească nu se mişcă doar în jurul asigurărilor sau al bursei de valori, existând desigur multe puncte sensibile pentru o ţară în care decidenţii aşezaţi pe diferite trasee ale afacerii ar merita şi ei un salariu mai bun, care să elimine tentaţia şpăgilor.

Pentru că un contract păgubos nu este opera exclusivă a unui premier sau a unui ministru. El poate fi creaţia discretă a unui funcţionar care a ascuns şi apoi a argumentat, cu dibăcie, un detaliu care poate trece neobservat unui ochi străin de domeniu. Acesta este încă un argument care pledează în favoarea transparenţei contractelor statului. În practica internaţională multe state aleg să-şi protejeze, prin instrumentul confidenţialităţii, contractele din domeniile care afectează siguranţa naţională.

Totuşi, exemplul Poloniei, care a afişat o transparenţă totală a afacerii sale de cumpărare a unei flote de avioane de la americani, demonstrează contrariul. Era, de altfel, un triumf de negociere care merita expunere publică. Însă desecretizarea contractelor este un exerciţiu dificil şi poate fi o iniţiativă păguboasă. Multe firme străine pun preţ pe menţinerea confidenţialităţii. Mecanismul este simplu: o clauză care stabileşte despăgubirea pe care partea română trebuie să o plătească în cazul în care doreşte cineva să facă din contract o lectură publică. Este normal ca multinaţionalele, cu experienţa lor bogată şi diversă, care au arat lumea din Nigeria până în Venezuela, să se aştepte la presiuni politice de expunere a termenilor contractuali pe traseul afacerii. Multe contracte vor rămâne secrete, deoarece nu-ţi dă mâna să arunci banii bugetului pe sutele de milioane ale despăgubirilor plătite pentru transparenţă. E cazul controversatei afaceri cu fregatele britanice cumpărate de statul român. Un scandal declanşat în Marea Britanie a emoţionat publicul român, care aflase că aranjamentul contractual ar fi conţinut o clauză de şpagă.

Ministrul Apărării Naţionale de la acea dată, Teodor Atanasiu, a declarat că luptă pentru desecretizarea contractului, dar a adăugat că nu poate da informaţii legate de costurile navelor, din pricina unei clauze care prevedea daune pentru partea care le dezvăluie. „Nu vă pot spune la cât s-ar ridica penalităţile, dar ştiu că ar fi foarte mari. Valoarea pagubelor este stabilită de un Tribunal comercial de la Londra. Numai instanţa de judecată ne-ar putea spune“, explica, în epocă, Atanasiu. A rămas şi până astăzi un mister cine este presupusul personaj politic care a luat un comision estimat la 7 milioane de lire sterline pentru a accepta costuri triple faţă de realitate. Plata se făcea oricum într-un cont deschis într-un paradis fiscal. Iluzia că secretul unei afaceri poate fi devoalat total este o pistă falsă. Vor exista întotdeauna detalii despre care o companie consideră că trebuie protejate de ochii concurenţilor săi. Acestea însă sunt contracte comerciale, între firme private.

Statul suntem noi, cei 21 de milioane de cetăţeni şi cei peste 10 milioane de contribuabili, iar în această calitate suntem acţionarii afacerilor statului. Ca orice acţionar, reprezentat de un consiliu de administraţie, avem dreptul să ştim ce bani câştigăm, cât cedăm, de ce pierdem şi, în general, în ce condiţii se încheie afacerea. //

Citeste si despre: aranjamente contractuale, desecretizarea contractelor cu statul, confidentialitatea datelor, Legea companiilor, prevederi contractuale de confidentialitate.

2 "/color]


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 06, 2011, 23:05:00

 " http://romania-rusia.info/DirectiveleNKVD.asp"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 07, 2011, 18:43:57

 " http://www.mediafax.ro/externe/cea-mai-mare-catastrofa-geopolitica-a-secolului-xx-cum-s-a-schimbat-ordinea-mondiala-9036934/"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 09, 2011, 02:38:43

" http://www.zf.ro/opinii/opinie-andrei-mocearov-marele-transfer-de-bani-9041791"


Titlul: Istorie adevarata...
Scris de: scheianul din Decembrie 09, 2011, 05:07:07
După ani și ani, dss-ul se regrupează făcându-ne dovada evidentă c-am fost învinși. De data asta, definitiv și irevocabil. Sună trist, dar asta-i realitatea...

http://oradecluj.oradestiri.ro/video-generalul-iulian-vlad-fost-sef-al-securitatii-le-a-multumit-la-cluj-ofiterilor-si-informatorilor-pentru-actele-patriotice/actualitate/2011/12/07/


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 11, 2011, 23:22:30

 " [http://www.evz.ro/detalii/stiri/de-ce-nu-au-fluierat-generalii-in-fata-lui-ion-iliescu-957414.html"/color]


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 17, 2011, 01:35:59

 " http://clicks.aweber.com/y/ct/?l=PJzD.&m=J48AGuF81hRbnb&b=y8OvZfxbQ53UcKcqRTNVwA"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 20, 2011, 01:15:04

 " http://www.curentul.ro/2011/index.php/2011122066999/Actualitate/Generalul-Lucescu-de-la-avocatul-lui-Ceausescu-la-juristul-lui-Vintu.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 26, 2011, 22:48:32

 " [Nu avem corupţi, ci un sistem al corupţiei
Categorie:   Bani  Autor:  Mihai Petean  Data:  23.12.2011  Ora:  13:35  Citiri:  511


   
 
Fotografii (0) Video (0)
Voteaza articolul:
 12345   

Nota 5/5 (2 voturi)de Mircea Cărtărescu

 

Provin dintr-o familie săracă. Nu mă laud cu asta, dar nici nu pot s-o uit. Una dintre cele mai persistente amintiri ale mele e despre părinţii mei care, seară de seară, timp de treizeci de ani, cât am locuit cu ei, făceau socoteala tuturor cheltuielilor de peste zi. Niciodată nu le ajungeau banii. În casă erau un singur salariu şi patru persoane.


Azi, părinţii mei trăiesc dintr-o singură pensie şi, credeţi-mă, nu dintre cele nesimţite. Eu însumi ştiu prea bine ce înseamnă sărăcia. Am cunoscut cozile şi frigul dinainte, am cunoscut inflaţia înnebunitoare de după.


Timp de douăzeci de ani nu am câştigat nimic din scrisul meu, am trăit din salariul de profesor şi am susţinut din el o familie. Cunosc şi eu socotelile de fiecare seară şi trasul de bani până la chenzină.


E motivul pentru care n-am putut fi niciodată un om de dreapta sau, mai curând, am putut fi raţional, dar niciodată sufleteşte. Fără să fiu nici un om de stânga, ştiu de ce e nevoie de protecţie pentru cei slabi, cei fără noroc, fără şanse, pentru cei care nu fac faţă într-o lume a performanţei.


Sunt la mijloc între cruzime şi populism, fără să ader nici la una, nici la alta. Nu pot aproba, deci, îngrozitorul sacrificiu care se cere astăzi compatrioţilor mei, chiar dacă mi se spune că e "răul cel mai mic". Nu pot înţelege de ce oamenii cei mai amărâţi din România de azi, cei cu viaţa cea mai năpăstuită, cu veniturile cele mai mici trebuie să-şi ia ultima bucată de pâine de la gură ca să salveze statul român.


Mi se spune că statul român nu-i poate susţine, dar statul român uită să-mi explice cum se face că a tolerat, odată cu creşterea sărăciei generale, o creştere nemaiauzită a bogăţiei speciale. Nu mi se explică în ce fel am ajuns, în doar douăzeci de ani, o ţară de tip sud-american, în care câteva sute de familii posedă o bogăţie egală cu a sute de mii de alte familii.


Niciodată nu mi s-a explicat cum, prin ce mecanisme legale, a putut fi posibil să creşti ca venituri, în câţiva ani, de la zero lei şi zero bani, la miliarde. Prin ce forme legale, prin ce privatizări legale, prin ce licitaţii legale, de douăzeci de ani încoace, sub toate guvernările, fără excepţie, România a fost împărţită în câteva sute de bucăţi care-au fost dăruite câtorva sute de oameni?


Nu vreau să înţelegeţi că sunt adeptul "haiduciei" fiscale. Nu cer naţionalizări, confiscări şi deposedări de avere. Nu sunt anticapitalist şi ştiu că, în clasa de mijloc, există oameni care au câştigat cinstit, cu o risipă enormă de muncă şi inteligenţă, fiecare ban de care se bucură azi. Nu orice avere este însă sănătoasă, nu orice avere e sursă de bunăstare generală. Cele mai multe averi de la noi sunt obscene, maladive cumulări obţinute prin reţele subterane politico-economice. Ele nu îmbogăţesc, ci sărăcesc, secătuiesc statul de puterile sale, îi distrug sistemul judiciar, îl împotmolesc în corupţie.


Nu cer confiscarea, ci verificarea lor, elucidarea împrejurărilor în care câteva mii de oameni au ajuns putred de bogaţi prin conspiraţie securistică, furt calificat şi trafic de influenţă. Clasa politică de la noi trebuie odată să înţeleagă că, sub oblăduirea ei, a apărut un stat al nedreptăţii sociale, că impasul în care suntem azi i se datorează în întregime şi că e măcar în interesul ei, dacă nu al ţării, să schimbe starea de fapte. Căci un stat nedrept social şi fără respectul legilor va fi întotdeauna un stat instabil, primitiv, cu o clasă politică ameninţată. Un stat dispreţuit, pe drept cuvânt, de lumea civilizată.


Am mai spus-o: în România nu există, ca pretutindeni, corupţi, ci un sistem al corupţiei. Este mecanismul care produce sărăcia, conspiraţia care subminează statul. De aceea este monstruos şi nedrept să-i pedepseşti a doua oară pe cei săraci şi să te prefaci mai departe că nu-i vezi pe cei vinovaţi de sărăcia lor.


Nu este cinstit să tai un sfert din salariul unui medic sau al unui profesor, să ştirbeşti venitul, oricum insuficient, al unui pensionar ca să scoţi ţara din groapa de acum. Nu este nici eficient. Poate vom ieşi basma curată de data asta, dar vom cădea imediat în groapa următoare, căci statul român, aşa cum e el azi, nu poate să nu fie sărac.




de Mircea Cărtarascu
http://www.ftr.ro/nu-avem-corupti-ci-un-sistem-al-coruptiei-52411.php



Tag-uri articol: profesor, pensie, coruptie, averi, confiscare/color]


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: mihai60 din Decembrie 26, 2011, 23:14:12
coruptie  cum  este  acum,  nu   a  mai   fost  dupa  revolutie,TREBUIE  SA  FACEM CEVA ,  TREBUIE  TRIMISA  O  DELEGATIE  DE REVOLUTIONARI  LA  CURTEA PTR.  DREPTURILE  OMULUI,,,  CE  FAC  ASTIA  CU  NOI  SE  NUMESTE   GENOCID,,,TREBUIE  SA  NE  MISCAM  ,DIN  FICARE  JUDET SA
  ALEGEM  2  SAU  3  OAMENI  SA  MEARGA  SA DEPUNA  PLANGERE,,


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: mihai60 din Decembrie 26, 2011, 23:20:44
CU CAT  TRECE  TIMPUL, CU  ATAT PIEREDEM  MAI  MULT,
  DACA  NOI  NU  FACEM  NIMIC  ,  NIMENI  NU  NE  AJUTA,


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 26, 2011, 23:21:53
 " [/chttp://www.revista22.ro/despre-ceausescu-sau-de-ce-iubim-dictatorii-12595.htmlolor][/b]


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 26, 2011, 23:23:43
" [/chttp://www.revista22.ro/despre-ceausescu-sau-de-ce-iubim-dictatorii-12595.htmlolor][/b]
http://www.revista22.ro/despre-ceausescu-sau-de-ce-iubim-dictatorii-12595.html"
 "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 26, 2011, 23:33:38

 Trebuie sa facem, noi revolutionarii obnuiti ceea ce nu vor sa faca liderii de asociatii ineresati de politica sau propriile cercuri de interese.Va fi greu, mult mai greu , dupa ce din ianuarie, februarie revi care traiau numai de indemnizatii vor fi preocupati numai de ce vor pune a doua zi pe masa si atunci cum vor mai puta actiona pentru salvarea drepturilor lor? ( deplasari la CEDO, la Bucuresti etc. ??? ???


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 29, 2011, 07:22:42

 " http://www.curentul.ro/2011/index.php/2011122267124/Decembrie-1989-marturii-si-documente/Cum-au-matrasit-IliescuCo-averea-PCR.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: DAN PERJU din Decembrie 29, 2011, 08:27:44

 " http://www.curentul.ro/2011/index.php/2011122267124/Decembrie-1989-marturii-si-documente/Cum-au-matrasit-IliescuCo-averea-PCR.html"


STUDIATI CU ATENTIE CE NE PREGATEA  JUNTA MILITARA:
DEMONSTRATIA DIN 28 1990  IANUARIE LEA STRICAT PLANUL CRIMINAL:


Monitorul Oficial 12 din 19 ianuarie 1990 (M. Of. 12/1990)

    Comunicatul din 1990, Consiliul Frontului Salvarii Nationale

    privind intrunirea Consiliului Frontului Salvarii Nationale si discutarea reintroducerii pedepsei cu moartea
si scoaterea in afara legii a Partidului Comunist Roman, reinfiintarea unor comune si sate desfiintate in 1989, precum si informarea cu privire la principiile proiectului noii legi electorale





Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 31, 2011, 17:53:42

 " http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/utopia-criminala-de-la-conspiratie-la-teroare-110847.html" sursa Romania libera.ro


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Decembrie 31, 2011, 18:05:43

 " Partidul Comunist din Romania - agentura sovietică anti-românească având drept scop dezmembrarea statului român

La 25 octombrie / 7 noiembrie 1917, lovitura de stat în urma căreia bolşevicii preiau puterea în Rusia

Puţinii comunişti din România au înţeles că soarta lor era strâns legată de aceea a bolşevicilor ruşi, că singura lor posibilitate de a cuceri puterea era cu ajutorul pe care li-l puteau oferi bolşevicii ruşi, ajutor în schimbul căruia ei erau gata să se subordoneze complet acestora, în dauna celor mai importante interese naţionale. Aceasta i-a plasat, de la început, pe poziţii subversive, antistatale şi antinaţionale, antiromâneşti în ansamblul lor.

Din decembrie 1917, M.Gh. Bujor, membru în Comitetul de acţiune al Partidului Social-Democrat din România, cu sediul la Odesa, ii cere ajutor lui Leon Troţki, la acea dată comisarul poporului pentru Afacerile Externe al Rusiei sovietice, pentru începerea revoluţiei bolşevice în România.

Bujor şi a tovarăşii săi înfiinţează un centru de organizare şi propagandă revoluţionară română la Odesa, care a răspândit, cu concursul soldaţilor ruşi, 85.000 de manifeste, din care 15.000 reprezentau chemările lui Lenin şi Troţki la pace. ajutor lui Troţki: "Noi considerăm momentul politic şi social intern şi extern foarte favorabil pentru a începe în România lupta finală."

Pentru a-şi întemeia un partid propriu, comuniştii români au avut nevoie expresă de aprobarea Moscovei, fapt pentru care au trimis în Rusia, în toamna lui 1920, o delegaţie alcătuită din Gh. Cristescu, Constantin Popovici, Al. Dobrogeanu-Gherea, Eugen Rozvani, Ioan Flueraş şi David Fabian. După discuţii îndelungate şi aprinse cu Zinoviev, Buharin şi chiar cu Lenin, primii patru membri ai delegaţiei au acceptat cele 21 de condiţii necesare pentru afilierea la Comintern, Flueraş fiind trimis înapoi în ţară, deoarece nu corespundea din punct de vedere ideologic, iar Fabian aflându-se într-o vizită prin Rusia Sovietică.

Această acceptare a dus la scindarea Partidului Social-Democrat, în februarie 1921, scindare în urma căreia, la 8 mai al aceluiaşi an, a luat fiinţă Partidul Socialist Comunist ca secţie română a Internaţionalei Comuniste. Pentru că primul Congres al Partidului a fost întrerupt de intervenţia poliţiei, la 12 mai 1921, lucrările sale au fost reluate la Ploieşti, la începutul lunii octombrie a anului 1922. În noaptea de 3 spre 4 octombrie a fost adoptat Statutul Partidului Comunist din România, noua denumire a sa, care se va menţine până în octombrie 1945. Partidul avea 2.000 de membri si a avut o politica trădătoare şi antinaţională.

Primul punct al Statutului prevedea că: "Partidul Comunist din România este o secţiune a Internaţionalei Comuniste. El nu are alte scopuri decât acelea ale Internaţionalei căreia îi aparţine". La punctul al doilea se arăta că: "Tezele şi hotărârile de orice fel ale Internaţionalei a III-a Comuniste sunt obligatorii pentru toţi membrii şi toate comitetele, comisiunile, grupele etc. ale partidului comunist."

Acceptarea tezelor Cominternului cu privire la dezmembrarea statului român, susţinute public de către comunişti, şi eşecul tratativelor româno-sovietice de la Viena, din martie-aprilie 1924, au condus la trecerea în ilegalitate a partidului la data de 11 aprilie 1924-- pana in august 1944

Răspunsul Uniunii Sovietice nu s-a lăsat aşteptat prea mult, aceasta formând, în vara anului 1924, dincolo de Nistru, o Republică Sovietică Autonomă Moldovenească, iar în septembrie provocând revolta de la Tatar Bunar, sprijinită de comuniştii români, mai ales de cei din Basarabia.

Partidului Comunist din România, total subordonat Rusiei şi indeplinind planurile Rusie bolşevice, a fost condus de ne-români împotriva românilor şi a Statului Român.

Cu exeptia primului secretar, românul Gheorghe Cristescu, eliminat în 1924 tocmai sub acuzaţia de naţionalism, toşi ceilalţi secretari generali ai partidului au fost numai străini, şi anume: Elek Köblös, maghiar, între 1924 şi 1928; Vitali Holostenko, ucrainean, între 1928 şi 1931; Alexandru Ştefanski (Gorun), polonez, între 1931 şi 1934; Eugen Iacobovici, evreu, între 1934 şi 1936; Boris Ştefanov, bulgar, între 1936 şi 1940; Miklos Goldberger, evreu, în 1940; şi Ştefan Foriş, evreu ungur, între 1940 şi 1944.

Cei mai de seamă lideri comunişti români ai anilor '20 - '50 au fost recrutaţi ori s-au pus la dispoziţia serviciilor secrete sovietice, remarcându-se după 23 august 1944 în acţiunea de sovietizare a României: Ana Pauker, Lucreţiu Pătrăşcanu, Emil Bodnăraş, Vasile Luca, Gh. Gheorghiu-Dej, Petru Groza şi alţii.


---
Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej - Eugen Denize, Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 29

Basarabia sau litigiul româno-rus / Basarabia si Cominternul
 
1919 - 1944: Rusia finanţează terorismul împotriva României

Deveniţi mercenari ai puterii bolşevice, iar din martie 1919 ai Cominternului - acel partid comunist mondial care avea drept scop subordonarea întregii planete faţă de interesele Rusiei sovietice -, comuniştii români a trebuit să fie plătiţi de aceasta până în 1944, când povara plăţii a trecut pe umerii poporului român.

Astfel, un document provenind de la Biroul Sud al Cominternului din Harkov, din 2 martie 1920, arată că Secţia de propagandă Odesa solicitase, pentru luna iunie 1919, 40.000 de ruble pentru Basarabia şi 60.000 de ruble pentru restul României, iar pentru revoluţionarii români aflaţi la Odesa se cereau 20.000 de ruble.

De asemenea, raportul pe luna iunie 1920 al Biroului Sud consemna plecarea în misiune în România a tovarăşilor Goldenberg, Rozenkranţ, Brigodirenko, Stăncescu şi Panaitescu, cu toţii dotaţi cu geamantane cu fund dublu şi cu materiale de propagandă.

Sumele plătite erau: pentru Stăncescu, 12.000 de ruble sovietice şi 10.000 de ruble Romanov, pentru Goldenberg, 14.000 de ruble sovietice, 7.000 de ruble Romanov şi 3.000 de lei, iar pentru ceilalţi, 5.000 de ruble sovietice şi 7.000 de ruble Romanov.

Tot în acest sens, trebuie să arătăm că reprezentantul Grupului comunist român, care a început să funcţioneze la Odesa imediat după terminarea primului război mondial, cunoscut sub psudonimul "Baronul", a semnat de-a lungul anului 1919 zeci de chitanţe ce probau că primise de la delegatul Moscovei, un anume tovarăş Zalik, ajutoare însumând cu mult peste 500.000 de ruble sovietice, 30.000 de ruble ucrainiene, 4.800 de lei, 680 de leva şi 4.000 de coroane cehe.

Ceva mai târziu, un anume activist Cosma emitea chitanţe atestând încasarea unor sume variabile pentru întreţinerea membrilor Partidului Comunist din România, anume 965 de dolari americani la 4 iunie 1925, 5.500.000 de coroane cehe la o dată neprecizată şi alte 360.000 la 1 iulie 1925.

Răsplătirea comuniştilor români de către Moscova a continuat, aşa cum spuneam, până în 1944, în luna mai a acelui an F. Rabinovici primind 120 de ruble, M. Grinberg 180 de ruble, Vasile Luca 180 de ruble, M. Manole 225 de ruble şi aşa mai departe.

Această subordonare faţă de interese străine a impus comuniştilor români metode şi mijloace de acţiune conspirative şi ilegale, chiar şi atunci când partidul lor s-a aflat în legalitate, precum şi adoptarea a numeroase pseudonime, ceea ce îngreunează foarte mult munca cercetătorului în acest domeniu.

Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej - Eugen Denize, Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 29
 
Începutul comunizării Europei

Intre anii 1918-1920, in majoritatea statelor europene se infiinteaza partide comuniste. In statele vecine Rusiei s-a actionat in scopul formarii unor guverne comuniste.

Abdicarea Tarului Nicolae al II-lea (28 martie 1917) si triumful loviturii de stat bolsevice din 7 noiembrie 1917 impotriva guvernului Kerenski a avut consecinte dezastruoase pentru Romania angrenata in razboi contra Puterilor Centrale.

Defectiunea rusa a dus la iesirea din razboi si semnarea pacii (7 mai 1918). Intre cele doua date (abdicarea tarului si lovitura de stat bolsevica) au avut loc, pe teritoriul Romaniei, manifestatii ale soldatilor rusi sprijinite de grupari socialiste.

Astfel, la 1 mai, sunt eliberati din arest, la Iasi, comunistii C. Rakovski si M.Gh. Bujor, care se refugiaza in Rusia. C. Rakovski devine comisar al poporului in Ucraina, iar M.Gh. Bujor, revenit in Romania pentru a sprijini celulele comuniste, este arestat (in anul 1920) si condamnat pe viata, fiind gratiat in anul 1933.

Comunistul Max Wexler, arestat in aprilie la Bacau, este impuscat la 14 mai in urma incercarii de evadare.

La 30 noiembrie, Lenin trimite un comando bolsevic format din 80 de teroristi coordonati de S.G. Rosal, fost comandant al fortaretei Kronstad, cu scopul de a-l asasina pe regele Ferdinand si pe generalul rus Scerbacev si a proclama Republica Sovietica. Tentativa esueaza la Iasi, Rosal fiind impuscat de autoritati.

In urma revolutiei proletare din Ungaria, se proclama, la 21 martie 1919, Republica Sfaturilor sub conducerea comunistului Bela Kunn, iar in iunie, in Slovacia, se proclama Republica Sovietica, lichidata, la 7 iulie, de armata din Praga.

Armata romana din Transilvania fiind atacata de trupele comuniste maghiare trece la contraatac, iar la 3 august intra in Budapesta, punand capat regimului comunist.

La 2-4 martie 1919 are loc formarea Internationalei Comuniste, iar la 19 iulie - 7 august 1920, la Moscova, la Congresul al III-lea, se adopta 21 de puncte privind ideologia si tactica comunista, conditie pentru partidele social-democrate de afiliere la Comintern. Prin acestea, se prevedea cucerirea puterii politice prin revolutie, dictatura proletariatului, formarea partidelor de cadre, distrugerea statelor burgheze, centralismul de stat.


-- Terorism si comunism in Romania precomunista - Emil Tircomnicu, etnograf, Ziua, 8 mai 2003
 
La 1 noiembrie 1920 Rusia nu recunoaste unirea Basarabiei cu Romania.

La 8 decembrie are loc atentatul de la Senat, planificat pentru asasinarea lui C. Argetoianu, ministru de Interne, in care-si pierd viata ministrul D. Greceanu, episcopul unit Radu al Oradei si senatorul Spirescu. Autorul atentatului, comunistul Max Golstein, este arestat si condamnat pe viata (moare de pneumonie in anul 1923).

In 12-18 septembrie 1924 au loc evenimentele de la Tatar-Bunar. In judetul Ismail isi fac aparitia bande de teroristi bolsevici care ucid si jefuiesc pe localnici. Primind ajutorul unor localnici de nationalitati straine, teroristii proclama Republica Sovietica Moldoveneasca. Armata romana intervine si sunt arestate 489 persoane, 9 fiind de nationalitate romana. In urma procesului din 24 august 1924 - 2 decembrie 1925 sunt condamnate 85 de persoane, nici una de nationalitate romana."
 
 
 
 






 
 
 



Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 02, 2012, 03:41:13

 " http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/povestea-impostorului-mos-gerila-248844.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 02, 2012, 03:49:33

 Recomand PORTALUL VICTIMELOR COMUNISMULUI la adresa procesulcomunismului.com : " Procesul comunismului, contrarevolutiei şi tranzitiei criminale


Nou:
Ultimele demersuri in dosarele tergiversate de procuratura
Dosarul "15 Noiembrie" - Mircea Sevaciuc
Plîngere contra ordonantei Molcut
Rolul procuraturii în evitarea Procesului comunismului, contrarevoluţiei şi tranziţiei criminale -Memoriu adresat Procurorului General
Scrisori deschise către Doru Mărieş, Doina Cornea, Ana Blandiana, si zece juristi
Scrisori deschise catre Sorin Iliesiu, Dan Culcer, Marius Oprea, Claudiu Secasiu si radiografia dialogului Iliescu-Tismaneanu
Dosarul Toader Şteţca
Dosarul Dumitru Iuga
Miron Cosma, dosarele Voinea si Contrarevolutia FSN
Dosarul Dumitru Dincă
Dosarul Constantin Cojocaru
Dosarul Viorel Rovenţu
Dosarul Gavril Vatamaniuc
Reabilitarea legalităţii: de la combaterea prescrierii la condamnarea uzurpării justiţiei
Dosarul CADA
Editoriale, declaraţia dlui Cicerone Ioniţoiu şi delimitarea noastră faţă de farsa confiscării anticomunismului

Sectorul CIVES

Evoluţia dosarului (pina in 2008, se va completa in curind pina la 22 dec 2010 (deschiderea procesului la Curtea suprema de justitie)

Declaraţia Comitetului de Reprezentare a Victimelor Comunismului "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 03, 2012, 04:26:46

 http://www.curentul.ro/2011/index.php/2011122267149/Decembrie-1989-marturii-si-documente/Va-salut-teroristi-oriunde-v-ati-afla.html


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: Marius din Ianuarie 03, 2012, 16:15:26
Declaraţia de la Budapesta din 1989 şi aberaţiile care se spun în legătură cu ea (http://wp.me/pjejF-3cN)


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 04, 2012, 07:11:06

 " http://www.curentul.ro/2011/index.php/2011122267152/Decembrie-1989-marturii-si-documente/Seful-CIE-Fata-lui-Victor-Stanculescu-era-ofiter-la-ICE-Dunarea.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 04, 2012, 23:33:51

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/01/04/cum-au-venit-si-au-plecat-din-timisoara-bobu-si-dascalescu/"   sursa Blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 07, 2012, 05:16:47

 " http://www.curentul.ro/2012/index.php/2011122267160/Actualitate/Marii-ziaristi-ai-neamului-condamnati-la-moarte-Acuzator-nevasta-bolsevica-a-lui-Silviu-Brucan.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 09, 2012, 01:52:40

 " -si-Roman.htmlhttp://www.curentul.ro/2011/index.php/2011122267158/Decembrie-1989-marturii-si-documente/Generalul-Gusa-Grupul-pro-rus-era-constituit-din-Iliescu-Militaru-Voican"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 09, 2012, 01:54:21

 " -si-Roman.htmlhttp://www.curentul.ro/2011/index.php/2011122267158/Decembrie-1989-marturii-si-documente/Generalul-Gusa-Grupul-pro-rus-era-constituit-din-Iliescu-Militaru-Voican"

 " http://www.curentul.ro/2011/index.php/2011122267158/Decembrie-1989-marturii-si-documente/Generalul-Gusa-Grupul-pro-rus-era-constituit-din-Iliescu-Militaru-Voican-si-Roman.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 12, 2012, 11:15:56

 " Doamne nu uita de tara mea!

 

 

 Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ?

Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;

Azi am venit şi-o caut cu ardoare,

Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.

 

O caut peste tot, am fost şi-n sate,

Ogoare plâng în buruieni lăsate,

Înspre păduri, potecile uitate

M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

 

Acasă poarta nu e zăvorâtă,

Căci mama tot mai iese şi se uită;

Atâta dor i-a mai rămas pe lume,

Feciorii să-i mai strige iar pe nume.

 

Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:

"Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,

La noi în ţară-i multă sărăcie.

Ştiu ei - că de-or veni, la ce să vie?!"

 

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară

Cântată de poeţi odinioară,

Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?

Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.

 

Acolo nu era, de bună seamă,

Că prea o înjurau români de mamă;

Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,

Erau culese parcă. de pe Lună!

 

Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară,

Călcată în picioare şi murdară?

Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere! Eu o declar singura mea avere!  

 

 
               
   


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: MERISAN SILVIA din Ianuarie 12, 2012, 22:05:15
FLORIN 89. ITI MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL SI CU TOATA INIMA MEA,PENTRU AC.POIEZIE. EXPRIMA EXACT STAREA SUFLETEASCA PE CARE O AM. DEALTFEL TOATE POSTARILE DV.SUNT EXTREM DE INTERESANTE. INCA O DATA VA MULTUMESC.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 17, 2012, 09:39:05

 " http://www.asociatia21decembrie.ro/2012/01/jurnalul-national-16-ianuarie/"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 19, 2012, 21:36:51

 " http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/grigore-gafencu-cedarea-basarabiei-i-nordului-bucovinei"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 21, 2012, 06:54:47

 " “Intr-o epoca de minciuna universala, sa spui adevarul este deja un act revolutionar” - George Orwell"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 22, 2012, 00:02:48

 " http://istorie-adevarata.blogspot.com/2010/01/puia-maria-o-martira-pentru-unitatea.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 22, 2012, 00:17:44

 " http://www.ghimpele.ro/2012/01/mesajul-unui-protestar-din-piata-universitatii/"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: emil din Ianuarie 22, 2012, 00:26:35

 " http://www.ghimpele.ro/2012/01/mesajul-unui-protestar-din-piata-universitatii/"

Trist, foarte trist !

Lupta este pe viata si moarte !!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 26, 2012, 18:20:20

 " https://mail.google.com/mail/?ui=2&ik=49342cff39&view=att&th=1351a8af0a451411&attid=0.1&disp=safe&realattid=f_gxvwwwnp0&zw" am primit prin e-mail de la dl. Mircea Sevaciuc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 26, 2012, 22:38:49

 " Si nu uitati sloganul din anii 90’: "Noi nu ne vindem tara!" care insemna:  "Noi ne furam tara"

 

CE-AM AVUT SI CE-AM DISTRUS

Radiografia acad. Dinu C. Giurescu asupra societatii romanesti:

    * Baza industrială existentă în 1989 a dispărut. Numeric, cel puţin

80% din capacităţile de producţie au fost date la fier vechi. În

Bucureşti existau în decembrie 1989 cel puţin 47 mari întreprinderi.

Au dispărut complet 34.

    * Tot efortul de industrializare al României din secolul XX a fost în

cea mai mare parte anulat. O atare distrugere a industriei proprii

este, după toate probabilităţile, unică în Europa dacă nu şi în lume.

România nu mai are în proprietate nici o unitate industrială, cele în

funcţie aparţin firmelor straine.

    * Cooperaţia meşteşugărească de producţie a dispărut şi ea în cea mai

mare parte. Dacă vrei să-ţi repari un pantof, găsirea unui atelier

seamănă cu un joc la loterie.

    * Agricultura prin măsurile luate în anii '90, a revenit la o

fărâmiţare care o fac neproductivă. România nu mai produce hrana de

care are nevoie şi importă nu numai grâu, dar şi legume, fructe din

ţări europene, africane şi chiar din America de Sud.

    * Comerţul se desfăşoară în mall-uri cu megamagazine. Care este

ponderea în megamagazine a mărfurilor produse în România? Imaginile cu

înghesuiala cumpărătorilor de sărbători la casele de marcat nu

înseamnă bunăstare.

    * Comerţul exercitat individual-particular s-a redus la maximum;

micile magazine de cartier unele rezistă, altele s-au închis, iar

ponderea lor este prea puţin semnificativă.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 26, 2012, 22:40:20

 " * Sistemul bancar-financiar aparţine, în proporţie de cel puţin 90% -

băncilor străine.

    * De ce până în 2009 inclusiv, au fost bani şi dintr-odată nu mai

sunt? Opinia publică nu a primit o explicaţie raţională şi nici cum

sunt folosite aceste 20 de miliarde.

    * Urmările împrumutului:

a) reducerea cu 25% a salariilor şi cu 15% a pensiilor

b)disponibilizări repetate în 2010, 2011 si 2012

c) reducerea în continuare a salariilor întrucât noua grilă de

salarizare a pornit de la un prag mai jos decât acela anterior

d) îngheţarea salariilor şi pensiilor pe 2012

e) hotărâri judecătoreşti definitive pentru plata unor drepturi

băneşti nu sunt respectate şi amânate cu motivarea că nu sunt bani

f) investitiile sunt îndreptate spre firmele clientelare ale regimului

    * FMI execută un control direct asupra bugetului şi administraţiei ţării. Acest for "recomandă" ce trebuie privatizat sau pus sub management privat. Într-un fel, situaţia se aseamănă cu aceea a României din anii 1948-1958 când hotărârile conducerii de atunci erau supuse aprobării prealabile a Moscovei

    * Trecerea - tot la recomandarea FMI - sub management privat a unor mari unităţi care mai sunt proprietatea statului

    * Vânzarea în continuare a resurselor naturale, exploatarea

perimetrelor maritime petrolifere; atacarea pădurilor virgine.

Veniturile ce vor reveni statului român din vânzarea unor asemenea resurse sunt minimale.

Conducerea politica,degradare fara precedent:

    * Viaţa politică cunoaşte, în ultimii 6-7 ani, manifestări aparte, care încalcă atât Constituţia ţării, cât şi regulile UE.

    * Formarea unei majorităţi parlamentare cu ajutorul unui "partid" care nu a fost validat în alegeri şi votează automat cu partidul principal de guvernământ.

    * Metode speciale de votare : asumarea răspunderii de către guvern; aprobarea tacită ; numărătoare în viteză (numărătoarea expres) ; ordonanţele de urgenţă aprobate în bloc.

    * Politizarea aparatului de stat până la treptele inferioare. Se va ajunge la partidul-stat existent în 1989.

    * Transformarea guvernului într-un simplu instrument de execuţie, de aplicare a dispoziţiilor Preşedinţiei.

    * Eliminarea completă a dialogului dintre partide pentru obţinerea unei soluţii negociate; compromisul politic nu există în mentalul şi practica partidului principal de guvernământ; există numai dorinţa de eliminare cu orice preţ şi prin orice mijloace a adversarilor.

    * Jaloane pentru fraudarea viitoarelor alegeri : votarea prin

corespondenţă, tinerea concomitentă a viitoarelor alegeri, locale şi parlamentare, contrar prevederilor constituţionale, cât şi a practicii UE

    * Prin mai multe iniţiative legislative sau de facto din ultimii ani,guvernul se îndreaptă spre destrămarea teritorială şi juridică a statului român.

    * Atacarea teritoriului. Împărţirea Transilvaniei în două regiuni de dezvoltare pe linia despărţitoare trasată de dictatul de la Viena din august 1940. O atare propunere care deschide calea unei divizări de facto - economice şi etnice - a Transilvaniei. Ce mai rămâne din definiţia România stat naţional unitar şi indivizibil?

    * Integritatea teritorială este pusă direct sub semnul întrebării şi prin: proiectul de desfiinţare a judeţelor existente.

    * Politica oficială (guvernamentală) faţă de comunele româneşti din judeţul Covasna este şi ea grăitoare: aceste localităţi – prin reprezentanţii lor - nu au primit nici un fel de sprijin bănesc de la guvern pentru activităţile lor culturale.

    * Alcătuirea statală este pusă la îndoială prin criticarea şi

blamarea repetată a diferitelor categorii socio-profesionale: medici, judecători, profesori, poliţişti; prin referiri negative privind instituţii ale statului.

    * Legea arhivelor acum în faza de promulgare reprezintă încă o lovitură dată statului român. Legea îngăduie scoaterea unor arhive originale şi restituirea lor către emitenţi. Aplicarea unei asemenea legi înseamnă aprobarea legală pentru destrămarea arhivelor naţionale cu toate consecinţele previzibile.

    * Reforma sănătăţii a dus la închiderea a zeci de unităţi, tot în numele economiilor bugetare. Faza a doua a acestei reforme

preconizează acum limitarea asistenţei medicale la un pachet-tip.   

   * Codul muncii votat nu demult este net în defavoarea salariaţilor şi acordă angajatorilor mai multe înlesniri în desfacerea contractelor de

Muncă.

    * Prin desfiinţarea industriei existente în 1989 în proporţie de cel puţin 80%, prin închiderea atelierelor meşteşugăreşti şi prin emigrarea a peste 2.000.000 de persoane, muncitorimea din România s-a redus considerabil şi numeric dar şi ca forţă de acţiune.   

   * Siguranţa personală a cetăţeanului şi a bunurilor sale este

ameninţată de limitarile bugetare si concedierile masive in Politie si Jandarmerie.

    * Îngheţarea salariilor şi a pensiilor pe de o parte şi creşterea preţurilor pe de altă parte, îngrădesc şi chiar opresc reacţiile corpului social preocupat zilnic de cum să facă faţă cheltuielilor de supravieţuire.

    * Măsurile luate sub lozinca "reformei instituţionale" erodează pas cu pas statul român, slăbesc autoritatea instituţiilor sale. Cetăţeanul se simte astăzi mai expus presiunilor de tot felul şi mai nesigur de viitorul său şi al copiilor săi decât cu 6-7 ani în urmă!

    * Atitudinea indiferentă a oficialităţilor faţă de tot ce aminteşte identitatea românească, tradiţiile, personalităţile reprezentative, istoria, limba vorbită astăzi tot mai stâlcită!

    * Noua lege a educatiei favorizeaza formarea unei generatii fara identitate nationala!

 

                                            Dinu C. Giurescu, Decembrie 2011 "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: DAN PERJU din Ianuarie 26, 2012, 23:38:18
FLORIN 89. ITI MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL SI CU TOATA INIMA MEA,PENTRU AC.POIEZIE. EXPRIMA EXACT STAREA SUFLETEASCA PE CARE O AM. DEALTFEL TOATE POSTARILE DV.SUNT EXTREM DE INTERESANTE. INCA O DATA VA MULTUMESC.


BUNA SEARA SILVIA-  AI FOST CUMVA LA PROTESTUL DE LA UNIVERSITATE/?


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 27, 2012, 20:41:17

 " http://www.revista22.ro/pe-o-cale-gresita-13052.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: emil din Ianuarie 27, 2012, 22:59:52

 " http://www.revista22.ro/pe-o-cale-gresita-13052.html"

Ready for a Revolution? (http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=ACX_53Q8kW8)


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: Haos - Secasiu din Sibiu din Ianuarie 27, 2012, 23:34:09
Ce are montajul asta vechi si strain de noi?
Cand in Londra mureau 5 manifestanti, iar in Grecia se luptau manifestantii cu "jandarmii", unde a fost reactia vostra? Cel putin acolo s-au luptat, au fost morti si raniti, dar "puterea de drept" a triumfat, adica jandarmii i-au blocat, pentru ca asta este obligatia lor.
Noi cat suntem de ingrati ii criticam pe jandarmi ca ne stau in cale, pentru ca noi "puterea populara" dorim sa intram peste tot, sa jefuim, sa furam si sa distrugem.
La fel s-a intamplat si in 89 cand "revolutionari au "ocupat" cladiri de "maxima" importanta pentru comunisti, le-am talharit, ars, distrus si am furat tot ce era de furat de acolo.
Sunt raniti la Sibiu cu gradul 2 de invaliditate care au intrat in cladirea Militiei si au furat tot ce au prins ... nesansa lor este ca au fost impuscati.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: Ionescu din Ianuarie 28, 2012, 01:03:29

 " http://www.revista22.ro/pe-o-cale-gresita-13052.html"

Ready for a Revolution? (http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=ACX_53Q8kW8)

Nu prea cred. Nu fi asa sigur.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: emil din Ianuarie 28, 2012, 01:43:24
Ready for a Revolution? (http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=ACX_53Q8kW8)
Ce are montajul asta vechi si strain de noi?
Nu prea cred. Nu fi asa sigur.
Sunt mai multe tipuri de revolutii !
Mai "are balta peste" !

http://www.facebook.com/pages/Rotary-Piston-engine/107968045913018 (http://www.facebook.com/pages/Rotary-Piston-engine/107968045913018)

Oare cand ne vom trezi, ca sa investim in tehnologie ?


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: kostas din Ianuarie 28, 2012, 14:05:52
HAOS CAND LUPUL ESTE FLAMAND OMOARA TOATA STANA ASA SI CU FURIA POPORULUI CAND ISI FACE SINGUR DREPTATE


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 28, 2012, 17:34:16

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/01/27/miting-antifsn-din-1990-iliescu-judecat-pentru-singele-varsat-video/" sursa blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 29, 2012, 11:26:08

  " ADEVĂRATA APARTENENŢĂ A LUI SILVIU BRUCAN

Pe durata mai multor întâlniri cu foşti ofiţeri superiori din
Departamentul Securităţii Statului am auzit frecvent opinia (sau poate
convingerea) că Silviu Brucan, eminenţa cenuşie a acţiunii sovietice din
decembrie 1989 din România, ar fi fost spion american. Alţii, dorind să
nuanţeze, considerau că fostul stalinist făcea un joc dublu, ilustrând într-un fel
înţelegerea dintre URSS şi SUA pentru schimbarea conducerilor comuniste din
Estul european. Securitatea a urmărit cu atenţie şi îndeaproape traseul vizitei
lui Brucan în Statele Unite, persoanele cu care a intrat în contact, adresele la
care a locuit, cuvântările pe care le-a ţinut la diferite întâlniri. A fost depistată
inclusiv preluarea lui Brucan din Europa de către o echipă a Diviziei T a KGB
pentru a fi transportat la Moscova, fără viză. A fost obţinută informaţia certă că
acolo Brucan s-a întâlnit cu A. Iakovlev, principalul secondant al lui Mihail S.
Gorbaciov în proiectul de reformă şi apoi în prăbuşirea sistemului. Faptul că
Brucan a fost dus de Iakovlev la o întâlnire secretă cu Mihail Gorbaciov s-a
aflat mult mai târziu, apoi informaţia a fost dezvăluită pe larg chiar de Silviu
Brucan în cartea sa „Generaţia irosită‖. În acest volum, autorul descrie direct şi
fără echivoc decizia lui Mihail Gorbaciov de a-l răsturna de la putere pe
Nicolae Ceauşescu şi de a-l numi în locul său pe Ion Iliescu. Ca în orice operă
subiectivă, este posibil ca Brucan să fi exagerat sau chiar să fi inventat unele
pasaje ale relatării, pentru a-şi da importanţă. Trebuie însă să constatăm că ceea
ce a discutat la Moscova cu Gorbaciov este exact ceea ce s-a întâmplat în
România şi, prin urmare, suntem nevoiţi să admitem informaţia dată de Brucan
în cartea sa drept sursă credibilă.
Este adevărat că manevrele sale americane legate de pregătirea aşa-zisei
„Scrisori a celor şase‖, diferitele întâlniri cu diplomaţi americani şi britanici de
la Bucureşti sau cu reprezentanţi ai Administraţiei SUA în timpul prezenţei
acolo, au creat impresia că Silviu Brucan „lucrează cu americanii‖. A fost o
diversiune care poate fi demontată astăzi destul de precis. Cunoaştem că
„Scrisoarea celor şase‖ a fost o iniţiativă sovietică, sugerată de agentul Krasnov
lui Gh. Apostol într-o întrevedere pe un câmp de la marginea Bucureştilor.
Această informaţie a fost confirmată chiar de Apostol cu ocazia anchetei din
1989. Motivul real pentru care Brucan a respins primirea lui Apostol în FSN şi
în rândul disidenţilor, încă din după-amiaza de 22 decembrie 1989, a fost în
realitate acesta: Apostol dezvăluise Securităţii originea moscovită a „Scrisorii
celor şase‖. Cunoaştem şi cum a fost preluată de către Brucan cererea
Moscovei de a lansa un mesaj politic activiştilor de partid români prin
intermediul unui grup din interiorul PCR. Acesta nu a putut fi găsit decât în
rândul unor foşti activişti stalinişti, prima persoană contactată de Apostol fiind
Corneliu Mănescu. Aşa-zisa „Scrisoare a celor şase‖ a fost concepută de
Brucan şi de A. Bârlădeanu. O informaţie recentă sigură – a cărei sursă nu o
pot dezvălui – arată că Silviu Brucan avea textul „Scrisorii celor şase‖ încă din
timpul vizitei în Statele Unite, lucrând la el la diferite adrese unde a locuit,
înainte şi după operaţia pe care a suferit-o în spital. El a lăsat textul mai multor
oameni de încredere, recomandaţi de persoane din Administraţia americană,
care urmau să-l pună la dispoziţia anumitor organe de presă, la semnalul primit
din România. Povestea cutiei poştale şi a vizitelor la Biblioteca americană din
Bucureşti, scrisă de Brucan în cartea lui, ascunde nu transmiterea scrisorii, ci
transmiterea semnalului pentru publicarea scrisorii. Silviu Brucan a reuşit să
convingă factori ai Administraţiei americane că „semnatarii‖ aşa-zisei scrisori
erau personalităţi marcante şi influente ale PCR şi că una dintre ele, Corneliu
Mănescu, avea în continuare o imagine extrem de pozitivă, prooccidentală, în
opinia publică românească. În realitate, aşa-zişii semnatari erau nişte dinozauri
de partid, traşi de mult pe linie moartă, iar Corneliu Mănescu se afla în faza
terminală a unui alcoolism agravat, din cauza căruia a şi murit. Circularea
numelui său ca succesor al lui Nicolae Ceauşescu, atât în după-amiaza de 21
decembrie, la baricadă, cât şi pe 22 decembrie a fost reflexul acestei proiecţii
fanteziste servite de Brucan americanilor.
Întâlnirile numeroase ale lui Silviu Brucan cu jurnaliştii occidentali
acreditaţi la Bucureşti după 22 decembrie 1989 şi mesajele sale despre
intenţiile democratice ale grupului prosovietic ajuns la putere făceau parte din
jocul de-a imaginea prooccidentală a noii puteri din România. Nu întâmplător,
aşa cum am arătat şi în lucrarea mea „România postcomunistă‖, Silviu Brucan
a fost cel care l-a propus şi propulsat pe dl. Petre Roman la conducerea
Guvernului, pentru a întări această imagine de orientare prooccidentală. În
realitate, aşa cum aflăm dintr-un document declasificat din Arhiva KGB de la
Moscova, Silviu Brucan nu a încetat niciodată să fie agent sovietic. Între 17 şi
22 septembrie 1990, a vizitat Bucureştii – fără a fi semnalat de presă, la ordinul
lui Brucan, care coordona presa în numele FSN - consilierul personal al lui
Mihai S. Gorbaciov, cunoscutul ideolog sovietic Vadim V. Zagladin. Acesta
fusese, între 1964 şi 1988, prim-adjunct al secretarului Departamentului
Internaţional al CC al PCUS, pentru a deveni consilier personal pentru relaţia
cu partidele comuniste din străinătate. În această calitate, Zagladin a avut la
Bucureşti, la 18 şi 20 septembrie, întâlniri cu Silviu Brucan, care a dorit să-i
transmită lui Mihai Gorbaciov o analiză asupra evoluţiei programului sovietic
de reorganizare a sferelor de influenţă, ca o continuare a discuţiei de la
Moscova pe care am evocat-o mai sus. Întors la Moscova, Vadim V. Zagladin a
predat, în octombrie, un raport confidenţial preşedintelui KGB, în care a
reprodus principalele aspecte ale raportului prezentat de Silviu Brucan, cu
titulatura „Note cu privire la convorbirile cu Silviu Brucan (România)‖, text
dactilografiat în 8 pagini.
Zagladin informa KGB-ul că „viziunea lui S.B. conţine şi idei care ar
merita luate în considerare― şi că „S.B. s-a referit la politica externă sovietică şi
la perestroika, având şi aprecieri critice. În primii ani ai perestroikăi, lui S.B. i
s-a părut genială politica externă, care a schimbat radical situaţia internaţională.
Linia [n.n. cursul politicii] urmată de Gorbaciov — foarte puternică în
problemele păcii şi dezarmării. Dar lui S.B. i se pare că slăbiciunea acesteia
constă în faptul că nu ia suficient în seamă factorii geopolitici şi, în special,
perspectiva evoluţiei geopolitice‖. Politica sovietică este „subordonată ideii de
a avea relaţii bune cu SUA―... Toate celelalte par secundare. În perioada
confruntării, lumea era bipolară; acum acţionează clar trei subiecţi: URSS,
Europa şi SUA. După părerea lui S.B., URSS a obţinut „noi cărţi de joc
(atuuri)―. Potrivit lui S.B., orientarea unilaterală spre SUA domină la sovietici.
„Voi faceţi tot ceea ce au nevoie americanii―.„Occidentul — a spus el —
declanşează o ofensivă―. Ea este orientată în direcţia creării unei conjuncturi
economice favorabile pentru Occident. Acţiunea în Irak pune prognoza iniţială
occidentală sub semnul întrebării. Preţul la petrol creşte, fapt care are
consecinţe asupra Occidentului, dar şi a Europei de Est, fiind avantajos însă
pentru URSS.
„Pentru mine — a spus Brucan — a riposta ofensivei imperialismului
este mai important decât principiile dreptului internaţional, decât respectarea
rezoluţiilor ONU―. URSS nu trebuie să acţioneze împotriva Irakului, pentru că
interesele sale nu coincid cu cele americane. Din contră, sunt opuse. „Nu
demult [S.B.] a aflat că URSS transportă trupe ale SUA, iar KGB comunică
CIA informaţiile sale privind Irakul. Aceasta reprezintă un prejudiciu pentru
voi, pentru noi, pentu lupta contra imperialismului―. Referindu-se la interesele
URSS, S.B. „le-a rezumat în trei puncte―: să se păstreze preţul ridicat la petrol;
să slăbească Occidentul; să întărească forţele antiimperialiste, anticapitaliste
din „lumea a treia―.
S.B. consideră că Irakul nu reprezintă o problemă militară, ci
economică şi strategică. „După «prăbuşirea socialismului în Răsărit»―, Irakul
este singura forţă antiimperialistă, iar „el trebuie să fie sprijinit―. Dreptul
internaţional este foarte important, dar, în istorie, întotdeauna a fost aşa, adică
„el s-a subordonat intereselor strategice―. Răspunzând observaţiei mele (n.n. a
lui Zagladin), potrivit căreia tocmai „timpurile noastre creează condiţii pentru a
aduce dreptul internaţional în prim plan în viaţa comunităţii mondiale…―, S.B.
a spus că toate acestea se vor realiza nu mai înainte de secolul XXII. Chiar
astăzi lupta cu imperialismul continuă, iar dreptul şi morala nu trebuie
transformate în fetiş. Şi astăzi, dreptul se subordonează intereselor; priviţi, de
pildă, la politica SUA―. Aveţi în vedere, a continuat Brucan, că Dvs. riscaţi.
Iranul, fostul, până nu demult, inamic al Irakului devine aliatul său natural. Iar
dacă aceasta se produce, Dvs. vă va fi încă şi mai rău―. Astfel, dacă URSS
doreşte să-şi păstreze rolul său mondial, ea este obligată să-şi schimbe politica
în Orientul European şi Apropiat, să acorde mai multă atenţie Europei şi să
renunţe la „subordonarea faţă de SUA―. Dimensiunea geopolitică a politicii
voastre externe nu a fost suficient aprofundată―.[Brucan urma să meargă la
Moscova, în octombrie 1990].
În continuare, Silviu Brucan a vorbit despre tendinţele
dezvoltării/evoluţiei economico-sociale la sfârşitul secolului XX. Textul
acestui raport a fost publicat în „Fundaţia Gorbaciov” (Mejdunarodnîi
obşetvennîi fond soţialno-ekonomiceskih i politologhiceskih issledovanii/
Fundaţia internaţională socială pentru studii economico-sociale şi
politologice), fond 3, opis 1, dosar 7287, f. 1-8.
Documentul dezvăluie apartenenţa ideologică şi doctrinară a lui Silviu
Brucan, neschimbată nici după decembrie 1989, şi convingerile reale ale celui
care, timp de mai mulţi ani, ne dădea note şi lecţii de democraţie şi
occidentalism în fiecare duminică la PROTV. Importanţa acestui document
constă în faptul că pe scena mediatică românească acţionează în continuare
câţiva „profesori‖ de democraţie, unii cu emisiuni speciale pe la televiziuni, a
căror apartenenţă, cel puţin ideologică, era bine cunoscută de fosta Securitate.
Principiul activ al prevenirii, precum şi dreptul de a îndepărta, cu discreţie,
astfel de agenţi care continuă să infecteze poporul român cu mesajele lor
disimulate, nu ar trebui să lipsească din noua legislaţie a securităţii naţionale.

Dr. ist. Alex Mihai Stoenescu "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Ianuarie 31, 2012, 05:20:27

 " Basescu:

"O Românie modernă trebuie sa aiba cel mult 1,6 milioane de pensionari
!", - dezvăluiri şocante!
http://www.surse.org/2011/05/surse-o-romanie-moderna-trebuie-sa-aiba.html

Suntem martori vii a unor tradari pe banda si furt national fara
precedent. Romania, ca populatie, nu rectioneaza aproape deloc la
acest adevarat genocid fara precedent in istoria noastra, fenomen
intalnit doar inArgentina anilor 1998-2002....
http://www.youtube.com/watch?v=b9431aEEc8s
http://www.youtube.com/watch?v=b9431aEEc8s

Pensionarii, cetatenii defavorizati si cei cu dizabilitati sunt
programati constient la moarte. Exista chiar un plan scris, cu etape
de desfasurare, despre care s-a tot vorbit in ultima vreme pe
internet.

Una dintre etape este cresterea preturilor si a cheltuielilor curente
cu electricitatea, gazul si intretinerea la un nivel absolut imposibil
de achitat. Se va murii de foame si boli in incercarea celor varstnici
a le achita.

Surse bine informate au comunicat ca Traian Basescu a indicat intr-un
mediu restrans, in anul 2010 intr-o intalnire secreta cu Boc si
consilieri sai, la vila Lac 1:

"... o Romanie moderna nu trebuie sa mai aiba peste 1,6 milioane
pensionari ! Statul nostru nu ii poate sustine fara a intra in
incapacitate de plata, iar imprumuturile nu-s deloc o solutie pe
termen mediu. Reforma mea prevede IESIREA DIN SISTEM, prin
liberalizari de utilitati, incat tiptil-tiptil, se reduc pe cale
naturala, cca 380.000 pensionari/an…"

Dealtfel, acesta informatie nu este intru totul una noua! Cititi si
urmatoarele articole ( click pe linkuri):

Genocidul Natiunii Romane, Planul Noii Ordini Mondiale
http://www.conspir.info/2011/05/genocidul-natiunii-romane-planul-noii.html

http://www.conspir.info/2011/05/genocidul-natiunii-romane-planul-noii.html

Romania isi traieste ultimele momente ca Stat National
http://wikileaks-ro.blogspot.com/2010/12/wikileaks-romania-romania-isi-traieste.html

http://www.romanialeaks.org/2010/12/wikileaks-romania-romania-isi-traieste.html

Uniunea Europeana a Regiunilor, planul Noii Ordini
http://wikileaks-ro.blogspot.com/2010/12/uniunea-europeana-regiunilor-planul.html

http://wikileaks-ro.blogspot.com/2010/12/uniunea-europeana-regiunilor-planul.html

Ce se ascunde in spatele Crizei Planetare
http://www.surse.org/2011/04/ce-se-ascunde-in-spatele-crizei.html
http://www.surse.org/2011/04/ce-se-ascunde-in-spatele-crizei.html

Noi "taieri" bugetare pentru achitarea primei transe necesare
cumpararii ....
http://www.surse.org/2011/04/noi-taieri-bugetare-pentru-achitarea.html

Un atac la Siguranta Nationala: Boc ne obliga la noi taxe si impozite!
http://www.surse.org/2011/04/un-atac-la-siguranta-nationala-boc-ne.html

Cine distruge natiunea?
http://www.surse.org/2011/04/cine-distruge-natiunea.html

Economia Romaniei nu se poate relansa!
http://www.surse.org/2011/04/economia-romaniei-nu-se-poate-relansa.html

Surse: Strategia lui Basescu pentru preluarea deplina a puterii in
2012! http://www.surse.org/2011/05/surse-strategia-lui-basescu-pentru.html

Foametea ameninta Romania!
http://wikileaks-ro.blogspot.com/2010/12/foametea-ameninta-romania.html

Date oficiale: Guvernul Boc a distrus economia Romaniei
http://wikileaks-ro.blogspot.com/2010/12/date-oficiale-guvernul-boc-distrus.html
..daca nu toti cei care au fost dupa Ceasca incoace...se stiu cine

FMI i-a condamnat pe romani la foame, pe baza unor date FALSE!
http://wikileaks-ro.blogspot.com/2010/12/fmi-i-condamnat-pe-romani-la-foame-pe.html

FMI si Planul pentru distrugerea Romaniei
http://wikileaks-ro.blogspot.com/2010/12/fmi-si-planul-pentru-distrugerea.html

Regimul Basescu pune in aplicare "Planul Illuminati"
http://wikileaks-ro.blogspot.com/2011/01/regimul-basescu-pune-in-aplicare-planul.html

Regimul Basescu pune in aplicare "Planul Illuminati" (II)
http://wikileaks-ro.blogspot.com/2011/01/regimul-basescu-pune-in-aplicare-planul_11.html

A inceput exterminarea....
http://wikileaks-ro.blogspot.com/2011/01/inceput-exterminarea-romania-isi-ucide.html

Noul "Cod al Muncii" si sclavia moderna. Distrugerea poporului Roman
http://wikileaks-ro.blogspot.com/2011/03/noul-cod-al-muncii-si-sclavia-moderna.html

De la 1 Aprilie Codex Alimentarius a pus stapanire pe Romania
http://www.romanialeaks.org/2011/04/de-la-1-aprilie-codex-alimentarius-pus.html

http://www.surse.org/2011/04/noi-taieri-bugetare-pentru-achitarea.html

http://www.surse.org/2011/04/un-atac-la-siguranta-nationala-boc-ne.html

http://www.surse.org/2011/04/cine-distruge-natiunea.html

http://www.surse.org/2011/04/economia-romaniei-nu-se-poate-relansa.html

http://www.surse.org/2011/05/surse-strategia-lui-basescu-pentru.html

http://www.romanialeaks.org/2010/12/foametea-ameninta-romania.html

http://www.romanialeaks.org/2010/12/date-oficiale-guvernul-boc-distrus.html

http://www.romanialeaks.org/2010/12/fmi-i-condamnat-pe-romani-la-foame-pe.html

http://www.romanialeaks.org/2010/12/fmi-si-planul-pentru-distrugerea.html

http://www.romanialeaks.org/2011/01/regimul-basescu-pune-in-aplicare-planul.html

http://www.romanialeaks.org/2011/01/regimul-basescu-pune-in-aplicare-planul_11.html

http://www.romanialeaks.org/2011/01/inceput-exterminarea-romania-isi-ucide.html

http://www.romanialeaks.org/2011/03/noul-cod-al-muncii-si-sclavia-moderna.html

http://www.romanialeaks.org/2011/04/de-la-1-aprilie-codex-alimentarius-pus.html

La finalul articolului, va sfatuim sa urmariti documentarul urmator si
sa observati similitudinile:http://www.surse.org/2011/05/surse-o-romanie-moderna-trebuie-sa-aiba.html
... dati lumii si romanilor sa citeasca - poate se trezeste
XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX

Cred ca acesta este primul mesaj "MANIFEST"(ma intreb de ce nu a fost
lansat din tara si a trebuit sa asteptam ROMANII DIN AFARA !!! ca sa
ne trezeasca !!!) care trebuie sa circule pe la toti cei cu inima si
traire ROMANEASCA !!!!!!!!!!!!!!!

.......................ca sa se poata trezi la realitate intreaga
CONSTIINTA ROMANEASCA (adormita de atata minciuni si promisiuni
desarte) pentru a-si lua fraiele natiunii sub propriul control
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,pentru ca TARA ESTE LA VANZARE PE TARABELE
POLITICII MONDIALE CU ACORDUL TACIT AL TRADATORILOR DE NEAM SI TARA !

----- Forwarded Message -----

Subject: Fw: Chiorete

Mihai Antoci-jurnalist
Coordonator Departament Investigatii
Accent, Montreal , Canada ,
www.accentmontreal.com http://www.accentmontreal.com/
Bucuresti , Romania ,
Mobil: +40744665005

+40770314692
Tel/Fax:+40314090731
E-mail: antoci@rdslink.ro http://compose/?to=antoci@rdslink.ro
antoci_mihai@yahoo.com http://compose/?to=antoci_mihai@yahoo.com
antocimihai@gmail.com http://compose/?to=antocimihai@gmail.com
http://mihaiantoci.blogspot.com http://mihaiantoci.blogspot.com/"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: kostas din Ianuarie 31, 2012, 13:30:49
ROMANI NU MAI FACETI COPII,OMORATIVA BATRANII,LASATIVA CALCATI IN PICIOARE DEMNITATEA,VINDETIVA TOT CEA AVETI MAI DE PRET SI ROMANESC PE NIMICA TOATA, NUMAI ASA PUTETI FI DEACORD CU BUNUL SI PROSPERUL NOSTRU PRESEDINTE SI CEI CE NE VOR "BINELE",NUMAI ASA EUROPA NE ACCEPTA IN GRANITELE EI.STITI DE CE IN FIE CARE ZI AU LOC SEISME?PENTRU CA STAMOSII NOSTRII NU MAI SUPORTA SA VADA CE SE INTAMPLA CU PAMANTURILE STRABUNE PENTRU CARE S-AU JERTFIT IAR NOI STAM SI INGHITIM BATAILE DE JOC A TRADATORILOR. O SA VINA TIMPUL SA DAM SOCOTEALA CU TOTII PENTRU TRADARILE FACUTE,CHIAR SI PENTRU TACEREA SI COMPORTAMENTUL NOSTRU.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 01, 2012, 02:17:46

 Sa ne reamintim - 1990 : " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/01/31/obiectiv-al-teroristilor-sa-dezbine-unitatea-dintre-armata-si-popor/" sursa blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 01, 2012, 09:28:51

 citat din Vidoc mesaj postat la 'alte discutii' din sectiunea " FORUM" : "     Mesaje: 1
    "Libertatea nu poate fi oprita de nimeni !"
    Vezi Profilul Adresa de email Mesaj personal (Conectat)

    Citat

Răspuns: ALTE DISCUTII
« Răspunde #1187 : Februarie 01, 2012, 08:59:59 »
Fiind prima data pe Portal permiteti-mi sa va scriu cateva versuri pe care le-am recitat,la microfon in Piata Victoriei: "IMNUL VETERANULUI REVOLUTIONAR DIN DECEMBRIE 1989"   Dece esti trist Erou al Natiunii /si mergi tacut ferindu-te de lume ?/Pe zi ce trece chipul tau imi spune/ ca-n deznadejde esti vazut de unii !...  Tu n-ai dorit decat un trai mai bun/ pentru romanul necajit de veacuri ,/satul de umilinte ,cruci si tancuri,/sa fie mandru pe-un pamant strabun ! ...Daca-ai avut curaj sa iesi in strada ,/sa ceri mancare si lumina tarii ,/tu ai sperat in visul bunastarii ,/" DESCHIS-AI OCHII ORBULUI SA VADA !"...  Tot ce-a urmat, tu stii la fel ca mine ,/le-ai oferit cu-ncredere puterea ,/sa faca alti-n locul tau trierea ,/in legi sa te acuze si pe tine ! ...Somer ,pribeag in mijlocul furtunii,neanteles de nimeni pana astazi ,considerat un vagabond al strazii ,ESTI UN STINDARD ,"EROU AL NATIUNII !" 10 Q -VIDOC OLD ROCK ."


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 02, 2012, 03:12:54

 " http://i4.ytimg.com/vi/_XXIVY-o66s/hqdefault.jpg "
 Toata lumea il cunoaste pe Mihai Eminescu ca cel mai mare poet roman.Mai putin este cunoscuta calitatea sa de patriot roman,luptator pentru emanciparea romanilor,ziarist si si sufletul sau forta motrice de la " Junimea" .


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 02, 2012, 03:14:46

 " http://i4.ytimg.com/vi/_XXIVY-o66s/hqdefault.jpg "
 Toata lumea il cunoaste pe Mihai Eminescu ca cel mai mare poet roman.Mai putin este cunoscuta calitatea sa de patriot roman,luptator pentru emanciparea romanilor,ziarist si si sufletul sau forta motrice de la " Junimea" .
in imagine: - LUCEAFARUL -


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 02, 2012, 20:16:34

 " Claudiu Crăciun, portavocea manifestanţilor din Piaţa Universităţii,     

 

a dat marţi, tocmai din Parlamentul European, o adevărată lecţie clasei politice din România. Într-un discurs absolut admirabil, coerent, discret, Claudiu Crăciun a fost vocea unei întregi Românii. A celor care la temperaturi de minus 15 grade Celsius au ieşit să protesteze pentru schimbare... A celor care, făcuţi "viermi şi ciumpalaci", continuă să îşi ceară cu demnitate drepturile. A celor care în lupta pentru supravieţuire au învăţat să-şi apere nevoile şi să-şi ducă crucea cu discreţie. Claudiu Crăciun a vorbit, înainte de toate, despre miracolul numit Piaţa Universităţii. Despre acel miracol născut din solidaritatea unor oameni diferiţi, cu vieţi diferite, dar uniţi de o luptă comună.

 

"Acesta este un mesaj mai degrabă pentru politicieni decât pentru cetăţeni. Nu sunt aici nici în calitate de lider, nici ca reprezentant, nu există această «funcţie» în piaţa publică. Mă aflu aici ca «povestitor», şi vă aduc câteva poveşti scurte din Piaţa Universităţii. Chiar dacă sunt aici cu voi, inima mea este alături de oamenii din Piaţă, acasă. Unii dintre ei protestează de două săptămâni la rând la minus 15 grade Celsius. Aici, în piaţa publică, este locul în care se află conştiinţa democratică a României. Aşadar, alăturaţi-vă pentru a-i aplauda împreună pe oamenii care au restaurant democraţia în România. Sunt timpuri dificile, în care o ţară nu are încredere în politicienii ei, dar are încredere în cetăţenii ei. Însă ar trebui să aibă încredere în ambele entităţi. Acesta este cel mai important mesaj din Piaţa Universităţii: «Vrem să avem încredere în politicieni/ vrem să avem încredere în democraţie/ vrem să avem încredere în instituţiile publice. Dar nu faceţi să ne fie atât de greu».

 

Am fost martor la un mic miracol în Piaţa Universităţii: oamenii au venit împreună, de la studenţi, activişti, pensionari şi până la oameni care lucrează în companii/corporaţii şi au salarii foarte bune. Toţi au venit împreună şi au scandat împreună. Nu este atât de simplu să spui: «Nu vrem ca Guvernul actual să plece». Bineînţeles că vrem ca Guvernul actual să plece; aceasta este o schimbare imediată şi necesară. Dar totodată avem nevoie de schimbări mai profunde. Nu vrem să-i schimbăm pe deţinătorii puterii actuale şi să ne trezim în anul următor în aceeaşi situaţie.

 

Aşadar, dragi politicieni de la guvernare sau din opoziţie, vă rog, ascultaţi, pentru schimbare: să preţuim acest moment în care politicienii ascultă, iar cetăţenii vorbesc. Dragi politicieni de la guvernare, dialogul nu înseamnă să trimiteţi trupe de ordine care să bată oamenii. Acesta nu este dialog. Aceasta nu este democraţie. Aceasta nu este o situaţie de care să vă aparaţi. Acesta este un lucru de care să vă fie ruşine, vouă şi oamenilor care au hotărât să se întâmple asta. Partide de opoziţie, nu este uşor, poate vă bucuraţi că oamenii au ieşit în stradă, dar poate anul următor vor fi din nou acolo în stradă dacă veţi câştiga alegerile. Vă rog, ascultaţi! Ascultaţi-i! Am fost într-adevăr martor la un mic miracol. Oamenii din toate categoriile au venit împreună şi au găsit ceva care i-a unit, au găsit solidaritate. Nevoia de schimbare, de a avea o voce, i-a adus împreună. Să nu oprim asta!

 

Să vă dau un exemplu legat de suporterii galeriilor de fotbal (ei sunt huliganii, aşa au fost prezentaţi de mass-media). Am descoperit că sunt oameni absolut normali, tineri, cu studii. Am descoperit şi activişti civici şi ecologişti care, dupa ce au stat zile de-a rândul în Piaţă, au început să susţină celelalte grupuri (suporterii susţinându-i pe activişti, pensionarii pe studenţi, şi invers). Toate vocile (şi acest lucru este un excelent exemplu pentru ce s-a întâmplat în Piaţă), toţi oamenii, chiar dacă nu au auzit despre Roşia Montana Gold Corporation, bazată pe cianură şi corupţie, după zile de protest, au început laolaltă să strige că nu vor asta. «Vrem cianură pentru dictatură», scandau ei.

 

Şi acesta nu este decât începutul, pentru că, probabil, Europa de Est are nevoie de o primavară democratică. După 20 de ani, oamenii nu au încredere în democraţie. Nimeni, sau aproape nimeni, nu vrea să o apere. Poate că după 20 de ani avem nevoie de o primăvară democratică. Şi aceasta va veni! Va veni dacă ei continuă să ignore oamenii, aşa cum s-a întâmplat în Spania, Israel, în SUA. Oamenii din Europa de Est se uită la Bucureşti. Avem prieteni în Serbia, Bulgaria, Ungaria care spun că trebuie să facem împreună un lucru ca acesta. Spun că avem nevoie de schimbare. Aşadar, nu vreau să spun prea multe în continuare. Însă spun asta: timp de două săptămâni la rând sunt acolo, în piaţa publică, alături de oameni pe care nu-i ştiam înainte, chiar şi alături de oameni care nu au case şi trăiesc în stradă. Ei au venit cu toţii acolo şi au protestat alături de noi. Am rămas fără voce de mai multe ori, dar am câştigat în schimb speranţa din noi.

 

Vă mulţumesc!"
2 ataşamente — Descărcaţi toate ataşamentele (arhivat ZIP pentru ) 
Claudiu Craciun în PE despre protestele din Piata Universitatii.wmv   Claudiu Craciun în PE despre protestele din Piata Universitatii.wmv
7935K   Descărcaţi 
Claudiu Crăciun, portavocea manifestantilor la PE.doc   Claudiu Crăciun, portavocea manifestantilor la PE.doc
30K   Vizualizaţi   Descărcaţi 
               
   


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 02, 2012, 20:20:12

 " https://mail.google.com/mail/?ui=2&ik=49342cff39&view=att&th=1353d5ce474e9175&attid=0.1&disp=safe&realattid=f_gy5kdxua0&zw"
 "https://mail.google.com/mail/?ui=2&ik=49342cff39&view=att&th=1353d5ce474e9175&attid=0.2&disp=safe&realattid=f_gy5kegc31&zw "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 03, 2012, 21:26:10

 " ZIUAnews dezvăluie jocul politico-economic în care este aruncat Băsescu din cauza protestelor
Tăcerea lupului
ZIUA NEWS | 24.01.2012 22:33 | 10
 

http://www.ziuanews.ro/ro/Dezvaluiri/Tacerea-lupului_12406
 
Traian Băsescu intenţiona să-i favorizeze pe americani şi olandezi în Legea Sănătăţii Reacţia populară i-a spulberat planurile de politică externă care includeau mituirea Olandei pentru aderarea la spaţiul Schengen şi a SUA pentru menţinerea scutului antirachetă la Deveselu În timp ce românii protestau, americanii condiţionau ţara noastră pentru acordarea dreptului de preempţiune la construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă Ruşii au cerut la rândul lor Cernavodă, contra gaze şi materii prime.
ZIUAnews vă explică motivul reacţiilor bizare ale preşedintelui Traian Băsescu de la începutul conflictului cu Raed Arafat şi până la numirea noului ministru de Externe, Cristian Diaconescu. Pas cu pas vă vom dezvălui cordoanele ombilicale de care este legat Bucureştiul de interesele marilor puteri ale lumii, precum şi necesităţile economice şi strategice ale României în geopolitica actuală.
Traian Băsescu a negociat permanent bucăţi din economia României pentru obţinerea de avantaje militare sau strategice cu Rusia, SUA şi anumite ţări din Europa. În toate aceste zile de proteste au trecut neboservate ameninţări voalate ale SUA, negocieri subterane pentru economia românească şi tratative diplomatice legate de viitoarea putere nucleară a României.
  De ce s-a luat în gură Băsescu cu Arafat
  Primul semn de întrebare referitor la comportamentul preşedintelui României a apărut în momentul în care acesta a ieşit public de mai multe ori, aproape la toate televiziunile, pentru a susţine Legea Sănătăţii. De ce s-ar fi luat de piept Băsescu cu Raed Arafat, un simplu subsecretar de stat pentru o lege care ar fi putut să fie amendată ulterior de Guvern sau prin tertipurile bine cunoscute în Parlament? Ei bine, ZIUAnews a aflat motivul: Băsescu urma să facă loc pe piaţa asigurărilor de sănătate pentru cinci clienţi strategici. Unitedhealth Group şi Wellpoint Inc. Group (ambele din SUA), Alianz Ţiriac, Astra Asigurări şi compania olandeză Aegon.
Sistemul de preluare a asigurărilor medicale ar fi urmat aceeaşi cale ca cel din domeniul pensiilor private. Dacă vă aduceţi aminte, firmele străine au intrat în România şi au acaparat imediat piaţa prin obligativitatea cetăţenilor de a contribui la ele. Cele două firme americane care urmau să preia grosul asigurărilor de sănătate reprezentau de fapt mijlocul prin care România plătea SUA scutul antirachetă de la Deveselu, mai ales în condiţiile în care bugetul american de apărare suferea negocieri, iar politica de la Washington se axa pe ţări cheie din Europa. În ceea ce priveşte compania olandeză pe care Băsescu o dorea în sistemul asigurărilor medicale, aceasta era vehiculul de transport bani către Olanda ţară care şi-a ridicat veto-ul cu privire la intrarea României în Schengen. Celelalte două societăţi, Ţiriac şi Astra, reprezentau parteneri portocalii şi viitori sponsori. Iată de ce Băsescu a ieşit atât de nervos şi atât de impacientat la televiziune să se ia de guler cu Raed Arafat. Întreaga lui politică externă se ducea de râpă alături de doi parteneri importanţi în sponsorizarea campaniei electorale care urmează.
Revoltele populare i-au spulberat planurile şi l-au aruncat pe Traian Băsescu într-o îngrozitoare dilemă: ce le dă americanilor în schimbul scutului de la Deveselu, ce le oferă olandezilor pentru acceptarea României în Schengen. Dacă planul i-ar fi mers cu Legea Sănătăţii şi Arafat nu i-ar fi stat în cale, Băsescu ar fi punctat glorios intrarea în Schengen cât şi susţinerea americană a cabinetului său. Visele i s-au spulberat în mâinile ultraşilor şi pulanelor jandarmilor care s-au luat la bătaie în centrul Bucureştilor. Americanii, dezamăgiţi dar dioplomaţi, i-au transmis lui Băsescu un mesaj legat de protestele care îl vizau, nu prin Ambasada SUA, ci direct prin Departamentul de Stat: „Noi susţinem dreptul oamenilor din întreaga lume de a protesta şi de a-şi exprima liber opiniile în mod paşnic”. Iar despre violenţele la care erau supuşi protestatarii, tot în mod diplomatic, lui Băsescu i s-a transmis: „facem totodată un apel către protestatari şi autorităţi să se abţină de la orice violenţă. În mod evident, nu vom dicta României modul în care să îşi trateze problemele sale interne. Acestea sunt decizii pe care Guvernul României trebuie să le ia în urma unor consultări cu Parlamentul şi cu oamenii lor”. În mod evident, după ce Legea Sănătăţii a provocat un uriaş scandal şi ştiut fiind că americanii evită să se asocieze unor scandaluri de corupţie la nivel internaţional, răspunsul Casei Albe către Băsescu a fost: descurcă-te singur!
Anterior, mai precis în luna noiembrie 2011, în plin proces de fermentare a Legii Sănătăţii, americanii îl avertizau pe Băsescu, prin presă şi nu numai, despre efortul lor de a apăra România. „Scutul de la Deveselu, în impas”, erau titlurile din presă, alături de poziţia Franţei şi a altor ţări europene care spuneau că este mai pragmatic să te înarmezi ofensiv decât defensiv. Americanii însă au continuat proiectul Deveselu, sperând într-o plată pe măsură.
Tăcerea lui Băsescu a însemnat o nouă negociere cu super-puterile lumii
În timp ce oamenii protestau în stradă, de data asta nu pentru Arafat sau Legea Sănătăţii ci împotriva lui Băsescu, curent care mai degrabă a fost adus din exterior decât emanat de revolta populară, şeful statului încerca să ofere americanilor o bijuterie la schimb contra asigurărilor medicale pierdute. S-a oprit asupra construcţiei reactoarelor 3 şi 4 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă. O afacere de miliarde de dolari, dar şi căminul unei arme atomice.
Înainte de pornirea scandalului pe Legea Sănătăţii, concurenţii pentru Cernavodă erau americanii de la Bechtel şi un consorţiu rusesc format din Atom Technoprom şi alte patru firme, conexate direct cu puterea politică de la Moscova. Este limpede de ce România oferea drepturi de preempţiune ruşilor: gazul, preţul la căldură şi materii prime. După căderea afacerii cu asigurările medicale, ruşii nu mai erau singurii ofertanţi eligibili pentru Cernavodă, iar Băsescu a încercat să ofere americanilor, prin Bechtel, sumele pierdute.
  Construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă urmează a fi decisă până în luna mai, ceea ce înseamnă că România, în politica sa externă, va trebui să jongleze între Rusia, ţara care ne asigură gazul, şi America, ţara care promite că ne va instala scutul antirachetă şi principalul nostru aliat militar. În această situaţie, tăcerea lui Băsescu în faţa a maximum 20.000 de protestatari din întreaga ţară este justificată ţinând cont de dilemele pe care le are de rezolvat în viitor legate atât de securitatea militară a României, cât şi de bunăstarea economică a cetăţenilor ei.
  De ce i-a spus Băsescu lui Diaconescu că are o sarcină grea
  Preşedintele Traian Băsescu l-a avertizat pe noul ministru de Externe al României, Cristian Diaconescu, că va avea o misiune foarte grea. Deosebit de grea. Şeful statului a punctat de mai multe ori acest lucru: „Aveţi o misiune dificilă!”. Practic, Diaconescu va fi exponentul şi principalul negociator al României între lupii geopoliticii secolului XXI. Ce va alege Băsescu când va veni vorba despre căldura din casele oamenilor, nevoile principalului său aliat sau felierea României în beneficiul multinaţionalelor lumii şi afilierea ţării noastre la cluburile selecte ale Europei? Problema aderării la Schengen este la fel de importantă pentru România, şi bănoasă totodată, cum este preţul pe care ţara noastră îl va plăti pentru achiziţionarea de avioane de luptă, o altă afacere pe care nu am finalizat-o însă, dar nu la fel de importantă cum este negocierea cu „marele urs” de la Răsărit. Blocată în politica externă între Europa, SUA şi Rusia, România vede la televizor doar problema jandarmilor şi protestatarilor de la Universitate. Băsescu va fi ţinut în continuare în joc de glezne între politica internă şi cea externă, între Opoziţia din ţară şi partenerii strategici din exterior.
      Nicky Florescu
          Iulian Tănăsescu
EURO SAU DOLAR---me​rita citit!


Nu stiu cine a facut analiza...
 
      De 50 de ani incoace valuta de referinta pe piata mondiala e dolarul american. Dolarul american se tipareste intr-un singur loc: Federal Reserve, USA (reprezentata de un consortiu de banci PARTICULARE  evreiesti  !!!! n.n.).   
    Deci daca Franta sau orice alta tara vor sa cumpere ceva de $50 milioane, ei trebuie sa "munceasca" si sa faca rost de $50 milioane de. In schimb daca USA vrea acelasi lucru, trebuie doar sa tipareasca banii si gata. Ceea ce de altfel USA a facut din plin in ultimii 50 de ani: a inundat lumea cu dolari pe care i-a tiparit FARA A AVEA ACOPERIRE IN AUR, orideciteori aveau nevoie de ceva. Din cauza asta balanta comerciala americana are in prezent un deficit formidabil, estimat la vreo $2.5 mii de miliarde si se anticipeaza cresteri monstruoase in urmatorii ani (in ritmul prevazut de bugetul lui Bush ajunge la $3.5 mii de miliarde in urmatorii 3 ani, adica 50% din GDP). Atit timp cit dolarul ramine valuta lumii, americanii sunt OK: ei pot tipari intr-una dolari si pot plati datoriile. America traieste pe datorie  fata de restul lumii.
   Problema abia acuma incepe: IRAK ESTE PRIMA TARA DIN OPEC CARE A RENUNTAT LA $$ SI A INCEPUT SA VINDA PETROL PE EURO. (pe 6 noiembrie 2000, cind un EURO era $0.8, deci Irak a pierdut o gramada de bani atunci, a fost o investitie foarte curajoasa. Intre timp EURO a depasit dolarul, deci Irak a cistigat imens). Asta a fost defapt greseala lui Saddam pe care America n-o va putea ierta niciodata. Cel putin alte doua tari din OPEC (Iran si Siria) vor deasemenea sa treaca la EURO, iar in ultima instanta asta e intentia intregului OPEC. Inclusiv  Venezuela, care are 7% din petrolul lumii a trecut la o combinatie  EURO-Dollar, adica si-a schimbat o jumate din rezervele valutare in EURO. Banca Centrala a Rusiei si cea a Chinei au facut exact acelasi lucru, si asa se explica de ce e un mare surplus de dolari pe piata lumii si o mare cerere de EURO, de aia dolarul scade puternic in raport cu EURO. Asta e lovitura decisiva pentru economia americana, pentru care Alan Greenspan (seful Federal Reserve) a pronosticat o pierdere de $13 trilioane (adica mii de miliarde) doar in prima faza: daca EURO va deveni valuta lumii in locul dolarului, pe linga faptul ca valoarea dolarului va scadea foarte tare, americanii nu vor mai putea sa arunce pe piata dolari pe care ii tiparesc cum ii taie capul (fara acoperire in aur), toate tarile lumii  vor scapa de dolari ca sa faca rost de EURO sa cumpere petrol de la OPEC, toti investitorii mari se vor retrage de pe piata americana si vor merge in cea Europeana, si in general tehnica traitului pe datorie cade. Deja dolarul este mentinut artificial ridicat prin aranjamente politice ale  USA cu China, Coreea de Sud, Taiwan si Japonia. Aceste tari produc aproape tot ce consuma USA. America le imprumuta dolari ca sa produca,  apoi ele isi vind marfa pe piata Americana si din cistiguri isi platesc datoriile la  USA, deci dolarii se intorc de unde au plecat. Economistii si bancherii au atras demult atentia ca daca Asia nu mai sustine dolarul prin astfel de aranjamente politice nefundamentate economic, acesta se va prabusi foarte tare. Iar Asia a inceput sa treaca pe EURO, pentru ca are si ea nevoie de petrol, iar OPEC va vinde in curind pe EURO. Asa ca Bush a facut o "Axis of Evil" in care au bagat toate tarile care au  trecut la vinzarea petrolului pe EURO sau isi trec rezervele nationale in EURO. Ei vor ataca toate aceste tari (Irak, Iran, Siria, Venezuela,  etc) si vor pune acolo guverne marioneta care vor face schimbarea inversa, de la EURO la dolar.
    Asta e si motivul pentru care Marea Britanie inca n-a trecut la EURO, pentru ca daca o facea trebuia sa fie de partea opusa americanilor. Britanicii vor fi vicleni ca de obicei: daca USA isi face treaba, ei ramin la lira, daca EU opreste razboiul vor trece imediat la EURO (ceea ce au tot aminat ca sa vada cum iese, in ciuda riscurilor si pierderilor  de moment .
   Miza acestui razboi e imensa: daca USA nu il face, rolul de superputere  mondiala va trece la UE. De aceea Franta si Germania TREBUIE SA LUPTE PINA  LA CAPAT.
   Irak e doar inceputul, e doar prima batalie. Indiferent  cine o cistiga, razboiul va fi mult mai lung.       

Asa a fost scrisa istoria noastra!... Asa este scrisa si in prezent ?
                       I N T R E B A R E   
Nu cumva ceea ce traim in prezent, ne-a fost scris
nu pe servetele de masa, ci pe hartie igienica?!
    V.P.

-
 Cum îşi pierd hârtiile valoarea sau cum am ieşit din al Doilea Război Mondial abia acum două zile

      "Oare nu va părea prea cinic unora dacă vor descoperi că am decis soarta a milioane de oameni în
acest mod atât de neobişnuit? Hai mai bine s-o ardem.  (vocea 1)
       Nu! Păstreaz-o!" (Vocea 2)
Era o zi de octombrie. Anul 1944. Moscova. Vocea 1 era Winston Churchill. Vocea 2 era Stalin.
Hârtia despre care vorbeau se referea la stabilirea procentajelor de influenţă în Europa de Sud Est între occidentali şi sovietici. Era o listă de ţări. În fruntea ei, subliniată era România. 90% Russia.
Restul istoriei îl cunoaşteţi. Instaurarea puterii comuniste în România apoi a totalitarismului. Aceasta a fost materializarea acestui 90% Russia. Cel puţin atât timp cât Russia era URSS.
Oricât de mult ne-am fi îndepărtat de linia Moscovei. Oricâtă notă discordantă am fi făcut, tot nu am fi putut trece dincolo. Libertatea noastră de mişcare era permisă doar în limitele foarte strâmte ale echilibrului stabilit între ruşi şi occidentali potrivit acestor procente. Noi mergeam în orice direcţie mergea Kremlinul.
Câtă vreme Kremlinul a fost stalinist, am avut şi noi Gulagul nostru. Când Kremlinul a început să îl critice pe Stalin, i-am scos şi noi pe care încă nu muriseră din închisorile comuniste. Când Kremlinul a vrut perestroika şi desfiinţarea partidului-stat, iar Ceauşescu a vrut “continuarea revoluţiei şi construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate” am avut  22 decembrie 1989.
Acest lucru ţinea de următorul fapt – înţelegerea încheiată de Stalin şi Churchill nu viza aspecte ideologice ci strategice. Realităţile ideologice se puteau schimba (şi s-au şi schimbat, de la Stalin la Gorbaciov, de la Gorbaciov la Ielţin, de la Ielţin la Putin) dar realităţile strategice nu.
O mare greşeală pe care o fac unii este să considere Războiul Rece o confruntare eminamente ideologică  – nu ea fost una strategică în esenţa ei şi doar ideologică sub aspect formal (a se vedea că Putin are în ceea ce priveşte politica sa externă aceeaşi viziune strategică pe care o avea Gorbaciov – Germania se poate unifica dar NATO nu se poate extinde dincolo de graniţă dintre Germania nou unită şi Polonia, altfel Rusia se consideră ameninţată).
Faptul că înţelegerea viza aspecte strategice plasa România în sfera Rusiei şi după 1989. Acest Russia 90% urma să ne definească şi în post-comunism. Este meritul nostru ca am reuşit să schimbăm acest lucru.
Priviţi unde se află azi Bielorusia, unde se află azi Ucraina, unde se află Georgia! Şi priviţi unde ne aflăm noi. Noi suntem în NATO pentru că toate forţele politice din România au vrut ca ţara noastră să scape de acest Russia 90% pe care l-a scris în dreptul României Winston Churchill.
Ucraina este un bun exemplu – o ţară împărţită în două (înainte să fie împărţită în două din punct de vedere geografic şi cultural între Vest şi Est ea este împărţită în două şi din punctul de vedere al viziunilor cultural-strategice între Occident şi Rusia), care când vin porocalii la putere, bate la uşa NATO şi a UE iar când vin albaştrii, bate la uşa Kremlinului. Unii distrug ce construiesc ceilalţi, portocalii distrug cea au construit albaştrii în relaţia cu Moscova iar albaştrii distrug ce au construit portocalii în relaţia cu SUA şi NATO. Este o anihilare reciproca, iar aceasta plasează ţara într-o perpetua zonă gri…din care nu va ieşi niciodată decât dacă ţara se va rupe şi atunci cele două jumătăţi se vor duce în direcţiile pe care le susţin.
În România nu au existat astfel de forţe. Toate forţele politice au vrut să ducă ţară spre Occident. Occident care pentru noi românii însemna UE şi NATO. Surpriza neplăcută a fost să constatăm că în cele două organizaţii Rusia are un lobby mult mai puternic decât ne-am fi aşteptat şi ne-am fi dorit. Din această cauză simpla noastră apartenenţă la UE şi NATO nu putea constitui o garanţie că suntem percepuţi de Occident în totalitatea sa ca aparţinând Occidentului. Ori acest lucru plasa România pe un teren nesigur.
Stabilirea unei relaţii speciale cu SUA a însemnat stabilirea unei relaţii cu singura putere Occidentala care a consideră că dacă România doreşte să devină o parte a Occidentului acest lucru nu mai trebuie negociat şi cu Moscova (orice culoare politică ar avea aceasta – comunistă sau democrată). Pentru restul puterilor occidentale rămânem un obiect de negociere în înţelegerile lor cu Rusia, şi acum aşa cum se întâmpla şi în 1944 (poate cel mult în termenii altor procente).
Includerea României în sistemul american de apărare anti-racheta însemnă mai mult decât cooperare în domeniul securităţii. Înseamnă modificarea unei realităţi strategice care dura de mai bine de şase decenii în ai cărei parametri ţara noastră a trebuit să se evolueze de la aspecte precum forma de guvernământ, regimul politic şi chiar elitele politice.
Acum securitatea Americii se obţine şi pe teritoriul românesc, nu este vorba despre baze a căror importanţă depinde conjunctural de realităţile din Irak şi Afganistan, ci despre asigurarea securităţii la nivel global a celei mai solide democraţii a lumii – asta înseamnă că pentru SUA este vital ca influenţa americană în România să fie nu 90% ci 100%. Este o schimbarea a procentelor stabilite în 1944… este o răsturnare a lor.
Dacă de fapt un război durează atât cât durează şi consecinţele sale pentru beligeranţi, atunci pentru  România, după 60 de ani, al Doilea Război Mondial a luat sfârşit.
Abia acum hârtia pe care Winston Churchill ar fi vrut s-o ardă, poate fi arsă. Ea este oricum scrum. De ieri este o simplă piesă de muzeu, fără valoare. Dacă britanicii ţin aşa mult la caligrafia lui Churchill pot să o ducă la muzeu, dacă nu o pot da la maculatură. Pe noi românii nu ne mai interesează. Am suferit oricum prea mult din cauza ei.
Notă
Dialogul Churchill-Stalin este preluat din
The Cold War: a history in documents and eyewitness accounts, Jussi M. Hanhimäki, Odd Arne Westad, Oxford University Press, 2004, p40
Sursa fotografiei este Wikipedia, the free Encyclopedia



















 


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 08, 2012, 07:58:09

 ' http://diasporaonline.info/home/special/1022-in-romania-nationalismul-este-o-necesitate.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 09, 2012, 00:22:49

 " https://mail.google.com/mail/?ui=2&ik=49342cff39&view=att&th=1355e3c6aca0decc&attid=0.1&disp=safe&zw"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 11, 2012, 19:25:52

 http://1.1.1.1/bmi/img.9am.ro/comunitate/avatars/10402463.jpg " Emanoil Gojdu ,patriot roman care si -a lasat imensa avere la acea data, unei fundatii care sa asigure burse tinerilor romani merituosi pentru a studia in strainatate si a lupta pentru emanciparea poporului roman.La acea data rominii erau considerati o natiune tolerata (de mina doua) care nu se bucura de drepturile si privilegiile celor trei nationalitati (sasii, maghiarii si secuii).Scoli in lima romana erau foarte putine, de regula pe linga bisericile ortodoxe.Legatar testamentar si curator al Fundatiei Emanoil Gojdu a fost numita B.O.R. (bserica Ortodoxa Romana).


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 11, 2012, 19:28:40

 " http://www.9am.ro/comunitate/FUNDATIA_GOJDU__/poze/album/18054.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 11, 2012, 19:55:28

 " http://roncea.ro/2012/01/11/cine-a-omorat-o-pe-maria-petrascu-ultima-scrisoare-deschisa-a-jurnalistei-catre-mafia-psd-brasov-a-infruntat-kominternul-gloantele-cancerul-si-a-cazut-rapusa-de-mardeiasii-revolutionari-ai-in/"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: mercurie2 din Februarie 11, 2012, 23:32:02

 " http://roncea.ro/2012/01/11/cine-a-omorat-o-pe-maria-petrascu-ultima-scrisoare-deschisa-a-jurnalistei-catre-mafia-psd-brasov-a-infruntat-kominternul-gloantele-cancerul-si-a-cazut-rapusa-de-mardeiasii-revolutionari-ai-in/"

Dumnezeu s-o odihneasca ! M-am contrat putin cu dumneaei, am banuit-o de legaturi/nostalgii cu "epoca de aur", parte am apreciat ceea ce scria...Sigur aveam un numitor comun: neamul romanesc ! 


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 13, 2012, 13:38:02

 "     Supravietuitorii. Afacerile familiilor comuniste . Cum se leaga toate...si toti !


    Fostii nomenclaturisti sau urmasii lor au strans averi profitand de ceea ce interziceau pe vremuri: afacerile.
    Condamnat ca "regim ilegal" de Comisia "Tismaneanu", comunismul a consacrat egalitatea in saracie, insa nu si pentru nomenclaturisti. Din cenusa regimului s-au regrupat cateva mari familii comuniste pentru care prabusirea PCR a devenit o oportunitate de a face avere. Alti cativa fosti demnitari sau portavoci ale regimului o duc, dupa cum o marturisesc chiar ei, mai bine decat inainte de 1989.
    Ei au profitat tocmai de ceea ce interziceau pe vremuri:  initiativa privata.
    Puterea lor a constat, ca si inainte, in relatii si in informatii.
    Unii si-au sporit influenta prin asocieri de afaceri cu oameni ai momentului, politicieni sau ministri.
    O poveste fara sfarsit.

    Dinca. Imperiul ginerilor
    Raposatul Ion Dinca, fosta mana de fier a regimului Ceausescu, a lucrat, in ultima parte a vietii, la o firma de IT. Era "consilier", iar compania facea parte din imperiul de afaceri creat de ginerii lui, Nicolae Badea si Gabriel Popoviciu. La inceputul anilor '90, in timp ce Dinca facea puscarie, fiind condamnat in lotul CPEX, ginerii lui puneau bazele lantului lor de companii care va ajunge sa valoreze sute de milioane de dolari. Potrivit unor apropiati, Popoviciu de-abia scapase de colegii lui de la service-ul auto unde lucra. In valtoarea Revolutiei, ei il cautau pentru a-l pedepsi pentru pacatele socrului. Pana a ajunge la service, Popoviciu, un personaj misterios, lucrase la un "shop" pe litoral, impreuna cu un anume Radu Dimofte. Pe la mijlocul anilor '80, Dimofte a fugit in Statele Unite, unde a lucrat ca portar de hotel, apoi sef de tura. S-a intors in tara dupa Revolutie.
    Tandemul de la "shop" a intrat apoi impreuna in afaceri si, intamplator sau nu, au adus in Romania branduri "imperialiste" precum Pizza Hut sau KFC. Astazi, ei doi, impreuna cu Nicolae Badea, controleaza investitii majore in imobiliare, IT si comert alimentar, multe dintre ele inregistrate pe firme off-shore din Cipru sau din Insulele Virgine, parte a unui intreg paienjenis.
    In multe cazuri, titularii afacerilor, asa cum apar la Registrul Comertului, sunt parintii lor: Zerlin Dimofte, care are 82 de ani, si Ligia Popoviciu, in varsta de 77 de ani. Imperiul ginerilor lui Dinca s-a remarcat si prin diverse afaceri profitabile cu statul, iar cei doi sunt actionari in Clubul Vinului, alaturi de nume sonore, precum Calin Popescu-Tariceanu.

    Postelnicu. Nepotul "de aur", asociatul lui Videanu.
    Tiberiu Bica Postelnicu are o avere de aproximativ 50 de milioane de dolari si este asociat in nu mai putin de 35 de companii din Romania. E nepotul ultimului ministru de interne, fost sef al Securitatii, Tudor Postelnicu. Detine opt la suta din Romanian International Bank, controlata de familia Roberts, proprietarul Merchant Bank of California.
    A fost asociat si cu magnatul Ioan Niculae, la Asirom, dar si-a vandut cota de zece la suta. Prieten cu Niculae, Postelnicu a detinut, prin Total Distribution Group SRL, activitatea de distributie a tigarilor produse de Societatea Nationala a Tutunului Romanesc. Mai e si distribuitor de bauturi alcoolice si, de asemenea, actionar in IATSA, firma desprinsa din Dacia Pitesti.
    Nepotul "de aur" este si partener al fostului primar al Capitalei, Adriean Videanu. Cei doi au cate un sfert din Equity Invest SA, care se ocupa de intermedieri financiare. In schema mai apare si multimilionarul Raul Doicescu (24 la suta), a carui firma, Bog'art, dezvolta controversatul proiect "Cathedral Plaza".
    In Victoriei, Tudor Postelnicu traieste departe de ochii lumii. Devenit celebru prin propria sa sentinta - "Am fost un dobitoc"- rostita cand era judecat in lotul CPEX, Postelnicu locuieste intr-un apartament din "buricul targului", intr-un bloc din Piata Victoriei, unde se gasesc foarte multe sedii de firma, iar o locuinta se vinde cu peste 100.000 de euro.

    Mizil. Mondenii postcomunisti
    "Comunistul national" Paul Niculescu-Mizil, asa cum ii placea sa i se spuna, a fost si el inchis dupa Revolutie. Isi incepuse ascensiunea in anii '50, cand era seful Sectiei de Propaganda si Agitatie. A fost apoi ministru, vicepremier, membru CPEx. Anul in care el a iesit din inchisoare, 1992, coincide cu cel in care familia lui s-a lansat in afaceri, infiintand grupul Getteco, apoi alte companii. O parte din ele s-au desfiintat ulterior. Mondenii Oana Niculescu-Mizil (nepoata) si Serghei Mizil (fiul) detin o parte din ele, in domenii diferite, de la restaurante la prelucrarea lemnului. In firme apare si sotul Oanei Mizil, libanezul Tohme Jamil. Cei doi au fost cununati de un membru al puternicei familii libaneze Hariri.

    Burtica. De la Propaganda la multinational
    Cornel Burtica, fostul nomenclaturist marginalizat de Ceausescu in 1982, face parte dintre cei care au dezvoltat afaceri de succes. Dupa cum a relatat EVZ, Burtica s-a asociat cu companii din Italia, carora le-a intermediat vanzarile. Fostul ministru al comertului exterior este cel care a iluminat zona Piata Unirii din Capitala, dar si metroul bucurestean. Cu o cifra de afaceri care se apropie de milionul de euro pe an, Burtica a recunoscut ca traieste mai bine in capitalism. El vinde acum grupuri electrogene produse in Italia. E un critic constant al fostilor ofiteri de securitate care fac afaceri pe picior mare.

    CONSTANTIN BOSTINA
    Secretarul lui Ceausescu, sef la Bursa.
    Constantin Bostina este presedintele Consiliului de Administratie de la Bursa Romana de Marfuri. S-a convertit in om de afaceri dupa ce-si trecuse in palmares functii precum cea de secretar  personal al lui Nicolae Ceausescu sau adjunct la Ministerul Economiei si la Ministerul Industriei Usoare.
    La jumatatea anilor '90, afacerile lui Bostina, doctor in stiinte economice, au fost scurtcircuitate de o ancheta privind cazul de contrabanda cu combustibili "Jimbolia", cand a recunoscut ca firma sa, Sibco, a transportat produse petroliere in Iugoslavia in timpul embargoului. A colaborat cu anchetatorii, carora le-a povestit cum a decurs operatiunea. Firma lui, in care mai era asociat si fostul ofiter de Securitate Ilie Stanciu, primise un credit de sapte milioane de dolari de la Bancorex. Stanciu a si fost in arest preventiv. Bostina are o avere de peste 30 de milioane de dolari, facuta din industrie si consultanta.

    CAROL DINA - Din CC la banii Sidex
    Fost prim-secretar al PCR Galati, fost membru al CC al PCR, fost membru supleant al CPEx. Aceasta este biografia scurta de dinainte de 1989 a lui Carol Dina. Au urmat cateva luni de arest la Galati dupa Revolutie, dupa care... afaceri si politica. El este senator al PRM din  2000. De profesie ajustor mecanic, Dina are 80 la suta din firma Grup DIC din Galati, la care mai sunt asociati membri ai familiei sale. Compania a fost implicata, potrivit unui raport al Coalitiei pentru un Parlament Curat, in tranzactii paguboase pentru stat la Sidex, inainte de privatizarea combinatului.

    ION  PATAN
    Fostul sef al lui Stolojan, pensionar asociat in firme
    Inainte de 1989, Ion Patan a fost vicepremier, ministru al comertului intern, ministru al comertului exterior, ministrul industriei usoare. In aprilie 1989 era numit ministru al finantelor. "Nu mai era membru al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central, ceea ce probabil l-a salvat de la puscarie", spune un fost apropiat al sau.
    Consilierul lui Patan se numea Theodor Stolojan. "Dupa Revolutie l-am facut prim-adjunct al meu", spune Patan, care fusese pastrat in functie.. In sase luni, Stolojan devenea ministru plin. "Sunt pensionar si nu ma mai ocup de afaceri", spune Patan. Cu toate acestea, la varsta de 80 de ani, el apare ca asociat in mai multe companii, potrivit datelor de la Registrul Comertului. Are aproape doi la suta din Romimob SRL, o firma de constructii controlata de Romanoexport si de Petru Crisan, fost ministru al comertului dupa 1989.
    In zorii capitalismului romanesc, Crisan a fost studiu de caz pentru conflictul de interese: era asociat si administrator in cateva zeci de firme, dar, in acelasi timp, si ministru in guvernul  Vacaroiu, acordand licente de import si export pe domeniile in care functionau inclusiv companiile lui.
    Patan a fost si administrator al firmei de asigurari Metropol, care a dat faliment. In structura companiei se intalnea un investitor din Camerun, Noupadja Joseph (cu peste 51 la suta), dar si Automobil Club Roman si Gelsorul lui Sorin Ovidiu Vintu, cu procente reduse. Patan mai e administrator si la Petking, o firma thailandeza care fabrica in Romania granule materiale plastice.

    STEFAN ANDREI
    Consilierul lui Sorin Ovidiu Vintu Stefan Andrei a fost ministru de externe si ministru al comertului exterior in ultimii ani ai regimului Ceausescu. Andrei nu a aparut in nicio firma in 1989, dar a fost, in schimb, consilierul omului de afaceri Sorin Ovidiu Vintu. Se intampla la sfarsitul anilor '90, cand Vintu a ochit diverse oportunitati in Balcani.
    Ca atare, l-a angajat pe Andrei pentru a-i prezenta analize de geopolitica si de economie. Stefan Andrei nu a recunoscut ca ar fi avut vreo relatie de afaceri. In schimb, nepotul sau, Andrei Dan, a administrat Trawe, o firma a intreprinderii de comert exterior Terra, infiintata in Elvetia. Acum, Dan e implicat cu participatii sau ca administrator in mai multe firme de publicitate.
    Nepotul fostului ministru are si 1 la suta din Agentia de publicitate "Anunt de la A la Z", firma in care trustul britanic Daily Mail detine jumatate din participatii, prin divizia sa din Ungaria, Lapcom.

    STUDIU DE CAZ
    Cum se intalnesc in afaceri ginerii lui Dinca, un apropiat al ginerelui lui Ion Ceausescu si omul lui Ion Tiriac. Sediu social: fosta casa a lui Pacepa, spionul fugit in SUA.
    Urmasii nomenclaturii au pus ban pe ban in cel mai mare secret. Ei au dezvoltat parteneriate de afaceri intre ei, dar si cu personaje mai mult sau mai putin cunoscute. Legaturile fine s-au cimentat in spatele usilor inchise, iar ceea ce i-a unit nu a mai fost victoria socialismului, ci profitul, scopul final in viziunea capitalista.

    BUCURESTI , FOSTA CASA A LUI PACEPA.
    Intr-un cartier rezidential de top, vizavi de Ministerul de Externe, s-au pus bazele unei firme care se vrea de viitor. Mai multi tineri manageri se asociaza intr-o companie de consultanta, al carui nume nu face decat sa dea un indiciu subtil asupra localizarii: Corner AA 28 SRL, infiintata in 2003.
    Putini stiu ca in vila alba cu un etaj de pe colt e locul unde, la apartamentul numarul 1, a locuit cel mai celebru spion al Estului: Ion Mihai Pacepa.  Astazi, casa fostului adjunct al Securitatii serveste drept sediu social pentru o companie in care se intalnesc, ca asociati, un partener de afaceri al supravietuitorilor clanului Ceausescu, un fost om de incredere al lui Ion Tiriac si o firma off-shore din Cipru asociata cu imperiul de afaceri al ginerilor lui Ion Dinca. Aceasta se numeste Tresela Investments Ltd., din Nicosia.

    In alta firma, casuta postala din Insula Afroditei se intersecteaza cu una din Caraibe (Insulele Turks si Caicos), International Business &Trading Corporation (IBTC), formand firma de imobiliare International Business Trading SRL, intr-un "paradis" de pe soseaua Kiseleff..
    Asociatii Tresela sunt firme din imperiul ginerilor. Asa cum se stie, IBTC apare in mai toate companiile detinute de ginerii lui Dinca: de la "boom"-ul Baneasa Investments, un proiect de 1 miliard de euro (constructii in nordul Capitalei), pana la electronicele de la "Alltrom", o mai veche firma din reteaua Badea-Dinca. Mai mult, Tresela, off-shore-ul din casa lui Pacepa, are un procent la Grand Plaza, detinatorul Hotelului Howard Johnson, cunoscut drept afacerea ginerilor lui Dinca. Zilele trecute, lantul de casute postale si-a adaugat in salba de proprietati Hotelul Neptun de pe Litoral. Au fost singurii ofertanti la licitatia facuta de stat.  Pe langa evitarea taxelor de pe Dambovita, off-shore-urile mai au un avantaj: pot ascunde identitatea proprietarilor.

    Asociati cu fostul CEO al romanului din "Forbes"
    Corner AA 28 SRL mai dezvaluie un personaj. Valentin Radu, 34 de ani, e administratorul unic al firmei, si asociat (cu 6 la suta). El este, insa, mult mai cunoscut in lumea businessului drept director al grupului de firme Tiriac, postura pe care a ocupat-o, venind de la multinationala Roland Berger, timp de doi ani si jumatate.
    Potrivit unor surse din companie, Valentin Radu nu mai ocupa postul de CEO al Tiriac Holdings, insa, conform documentelor registrului comertului, el apare in continuare ca administrator al Tiriac Leasing si Autorom - firma controlata, de anul trecut, de Daimler-Chrysler.
    Fostul lui sef, Ion Tiriac, primul miliardar roman intrat in topul "Forbes" in urma cu numai doua zile, nu a ascuns niciodata ca a fost protejatul fostului demnitar comunist Ion-Gheorghe Maurer, un personaj care l-a initiat in tainele vanatorii pe fostul tenismen. Ulterior, Tiriac, impreuna cu Adrian Nastase, va duce acest sport sangeros pe prima pagina a ziarelor romanesti.

    Tiriac, Badea si afacerea EADS
    Tiriac reprezenta Daimler-Chrysler in Romania in momentul in care se perfecta afacerea "Frontiera". Concernul avea 37 la suta din EADS, care vana marele contract pentru securizarea granitelor. O componenta din programul IT (de cateva zeci de milioane de euro) ii revenea "ginerelui" Nicolae Badea, prin Computerland. Tiriac a fost acuzat de publicatia franceza "Le Point" ca a luat un comision de 20 de milioane de euro, dar a castigat procesul. El a sustinut ca nu a fost implicat in afacerea EADS. Astazi, fostul consilier de IT din Ministerul de Interne (institutie care a impartit banii publici in afacerea "Frontiera"), Petru Branzas, e asociatul off-shore-ului Uphall Trading (care apare, ca paravan, in afacerile lui Tiriac) in Editura Sincron din Cluj-Napoca..
    Dupa anul 2000, paza frontierelor devenise o conditie importanta pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Atunci au inceput sa curga banii din contracte publice, chiar si inainte de afacerea EADS.
    In anul 2003, intr-o polemica cu Mugur Ciuvica de la Actiunea Populara, Ministerul de Interne condus de Ioan Rus, apropiatul lui Tiriac, a admis ca furnizorul autospecialelor de supraveghere a granitelor (Volkswagen Transporter) a fost firma britanica BAE Systems, care nu era producator al vehiculelor, ci doar instalase echipamentele.

    "FREGATELE"
    Asociatul ginerelui lui Ion Ceausescu, contracte cu Armata
    Intre timp, BAE a facut progrese in afacerile de pe Dambovita,  castigand o afacere mult mai mare: livrarea a doua fregate vechi Marinei romane, la un pret astronomic. Tranzactia face obiectul investigatiilor in Marea Britanie si Romania, oficialii romani fiind suspectati de luare de mita. Marele tun a fost insotit de un contract de "offset" (compensare). Dupa cum a dezvaluit recent Jurnalul National, BAE a adus in Romania contracte de fabricare a unei "pilule" pentru marirea performantelor motoarelor si reducerea consumului de combustibil. Offsetul inseamna ca vanzatorul de arme se obliga sa aduca in tara care cumpara arme comenzi pentru diverse produse.
    Pilula e fabricata de australienii de la Firepower. Reprezentantul in Romania al Firepower  se numea George Lucian Teleman.Teleman e asociat in Euro Trading 2000 cu sotia lui Marius Eduard-Tarlea - fostul ginere al lui Ion Ceausescu (fratele dictatorului) si partener de afaceri al ex-directorului SRI, Virgil Magureanu.
    Eurotrading 2000 e parte a unei suveici implicate in Eurocolumna si in rafinaria Petrolsub de la Suplacu de Barcau - unde a detinut actiuni si actualul ministru al internelor, Vasile Blaga. GeorgeTeleman e asociat, in Corner AA28, cu off-shore-ul din imperiul Dinca si cu omul de incredere al lui Ion Tiriac.

    SEF LA MApN
    Omul cu fregatele, administrator la firmele din grupul Popoviciu-Dimofte Contractul de compensare aferent afacerii BAE Systems, in care Teleman, asociatul off-shore-urilor din grupul "Dinca", a avut rolul sau, a fost girat, din partea autoritatilor romane, de mai multi oficiali. Intre ei, Gheorghe Matache, fost sef al Departamentului pentru Armamente din MapN. El a semnat mai multe documente legate de programul de achizitie a fregatelor. Matache a parasit ministerul in anul 2005, iar acum detine functia de administrator al firmei de imobiliare Metav SA, unde a lucrat si inainte de a fi numit secretar de stat. Compania este controlata, in acest moment, de Meteor SA, care detine majoritatea actiunilor.
    Prin doua off-shore-uri cipriote, Wellkept Properties Ltd si Weybridge Holdings Ltd, compania e legata tot de grupul ginerilor lui Dinca. Cele doua firme se regasesc in alte companii ale "imperiului", iar unul dintre actionari in Meteor e Zerlin Dimofte, tatal lui Radu Dimofte-partenerul de nedespartit al lui Popoviciu.

    GEORGE TELEMAN
    "N-am legaturi cu aceste grupuri"
    Intr-un mail adresat EVZ, George Teleman declara ca nu are niciun fel de legatura de afaceri cu Nicolae Badea si cu Gabriel Popoviciu, si nici cu grupul de afaceri al lui Ion Tiriac si ca firma e formata din tineri manageri de succes care dezvolta un proiect imobiliar. In cazul BAE Systems, el a spus ca nu mai are relatii de afaceri cu Firepower din decembrie 2004, desi apare ca asociat la Registrul Comertului. Valentin Radu nu a putut fi contactat.

    CONEXIUNI Partenerul cumnatului lui Geoana.

    George Teleman, fost atasat comercial al Romaniei la Singapore, e partener al fondului de investitii Equest Partners Ltd, specializat pe investitii imobiliare in Europa de Est. In aceeasi afacere il intalnim pe Ionut Costea, cumnatul lui Mircea Geoana, presedintele Eximbank si fost adjunct la Ministerul Finantelor.Costea ocupa pozitia de director non-executiv in boardul Equest Balkan Partners.  Aripa bulgara e reprezentata de fostul ministru de externe Solomon Passy si de magnatul Georgi Krumov. La vecinii din sud, compania si-a facut si firma de armament, Strategic Defence Systems.
    In Romania, fondul reprezentat de Teleman a cumparat sediul Delegatiei Comisiei Europene (iar UE plateste acum chirie), de la consortiul israelian Avivim-Gonen, controlat din umbra de fostul guvernator militar al Cisiordaniei, Shlomo Elia. Generalul israelian era unul dintre sefii romanului arestat anul trecut pentru spionaj in Nigeria, iar inainte, lucrase pentru partenerii urmaritului international Shimon Naor - suspectati de trafic cu arme in Africa. Teleman a mai lucrat si pentru controversatul Frank Timis, cel implicat in proiectul "Rosia Montana".







Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 14, 2012, 05:51:00

 " CE LIPSEŞTE DIN BIOGRAFIA MIROBOLANTULUI INTELECTUAL MIHAI RĂZVAN UNGUREANU (MRU)

1)În decembrie 1989 când la Iaşi în Universitate s-au semnalat primele proteste-mişcări anticomuniste, membrul CC al UTC Mihăiţă Ungureanu, proaspăt sosit ca delegat-aplaudac de la măreţul Congres PCR prezidat de tov. Ceauşescu, de data asta pe post de "ochiul şi timpanul", mai multe surse confirmă că acesta observa atent tot ce mişcă contra şi întocmea liste negre cu studenţii protestatari.

2)Printre limbile străine cunoscute de MRU este şi limba ebraică, evident având în vedere originea etnică evreiască şi studiile sale. Interesant e că evită mereu să menţioneze acest lucru!

3)MRU ARE INIŢIERI GRELE ÎNTR-ALE MASONERIEI ŞI A ALTOR ACTIVITĂŢI EZOTERICO-OCULTE SPECIFICE SOCIETĂŢILOR DISCRETO-SECRETO-INIŢIATICE, FIIND MASON DE VREO 20 DE ANI, AZI CU UN GRAD DESTUL DE MĂRICEL.

4)O parte din studiile-activităţile de la începutul carierei sale fulminante au fost finanţate şi de un celebru infractor internaţional, evreul Mark Rich, unul dintre jolly-jokerii marilor "magnaţi" evrei ai lumii, anume Rotschilzii, şi ai diverselor servicii secrete israeliene, coiniţiator în România anilor '90 a mai multor tunuri financiare precum şi al TUNULUI TUNURILOR de la ROŞIA MONTANĂ. Mark Rich a fost condamnat până la urmă în SUA şi dat în urmărire internaţională de către FBI, dar s-a refugiat în Israel, apoi Elveţia pentru a nu fi extrădat. La presiunea finanţei evreieşti mondiale în sprijinul căreia a dat megaţepe internaţionale, a fost graţiat personal de fostul Preşedinte al SUA Bill Clinton.

5)O altă parte dintre studii i-a fost finanţată de Dinu Patriciu, căruia i-a şi mulţumit public pentru asta în 2004.

6)Odată cu investirea ca ministru de externe în 2004 şi-a declarat susţinerea pentru montarea portretului distrugătoarei României postbelice Ana Pauker, chiar în sediul ministerului de externe român.
Reprezentanţii AAAPE i-au cerut în public ministrului Ungureanu să îndepărteze tabloul Anei Pauker, însă acesta a refuzat, recunoscând însă că iniţiativa afişării tabloului îi aparţine!!! Pentru cei ce nu ştiu tov. Ana Pauker a fost nr. 1 în România sovietizată, cetăţean sovietic şi agent NKVD. Cu titlul de înaltă consideraţie, Stalin i-a conferit gradul de colonel.

7)Fostul ambasador al României la Moscova, Dumitru Prunariu: "La numirea mea ca ambasador în Federaţia Rusă 2004 reprezentanţi ai Parlamentului României au insistat pe o misiune permanentă a noastră legată de Federaţia Rusă, şi anume urmărirea problemei TEZAURULUI ROMÂNIEI (confiscat de bolşevici în 1918). Total surprinzător şi de neînţeles pentru mine nici acum, în aprilie 2005 am primit ordin scris de la MAE, trimis de dl Leuştean (servantul şi subordonatul lui MRU) în numele lui Mihai Răzvan Ungureanu, să nu mai abordez în nici un fel şi sub nici o formă problema Tezaurului"!!!

8)Octombrie 2005 acordul dintre guvernele României şi Ungariei, conceput de Ungureanu şi plasat "pe sub masă" la semnat în cadrul primei reuniuni guvernamentale Bucureşti-Budapesta, o parte din averea Fundaţiei private Gojdu rămase în Ungaria a fost transferată ilegal statului ungar, în ciuda opoziţiei Bisericii Ortodoxe Române, executoarea testamentară, care a cerut respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu. Guvernul român ar fi trebuit să achiziţioneze contra cost o parte din "Curţile Gojdu" din Budapesta şi a oferit părţii maghiare posibilitatea constituirii unei fundaţii comune, care să continue munca filantropică iniţiată de Gojdu, până când în 2004, când brusc partea ungară a vândut Curţile Gojdu din Budapesta unei firme off-shore din Cipru, al cărei proprietar este o companie israeliană, "Autoker Holding Rt", reprezentanţii ei afirmând că vor transforma Curţile Gojdu într-un centru comercial şi de agrement.

9) MRU vizitează Federaţia Rusă şi susţine că după suspecte discuţii între patru ochi cu Patriarhului Întregii Ruşii Alexei II-lea (în realitate ofiţer acoperit cu grad de general în serviciile secrete sovietice) a transmis acestuia un mesaj din partea Patriarhului Teoctist - afirmaţie respinsă imediat de Biserica Ortodoxă Română.
Patriarhia Română a fost de-a dreptul enervată de o asemenea intruziune abuzivă şi mincinoasă în relaţiile externe ale Bisericii, într-un moment în care relaţiile dintre cele două Biserici erau la fel de încordate ca întodeauna, din cauza pretenţiilor Bisericii Ruse asupra Basarabiei.

10) În mai 2006, MRU a declarat public că cetăţenii din aşa numita Republică Moldova vorbesc "o variantă a limbii române", un fel de "light Romanian" dând din nou apă la moară celor ce susţin că acolo nu trăiesc români, ci moldoveni.

11) MRU a primit de 2 ori premiul "Felix Posen" în 1997 şi 1998, acordat de Universitatea Ebraică din Ierusalim, Israel.

12) În toamna anului 2009 MRU a fost acuzat de fostul purtător de cuvânt al SRI - Nicolae Ulieru că ar fi agent al unei puteri străine. "Eu, când am auzit de numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o tresărire. Mi-am spus: oare preşedintele chiar nu ştie cine e omul ăsta, sau SRI nu l-a informat?"

13)Bombonica de pe tortul faptelor eroice ale patriotului MIHAI RĂZVAN UNGUREANU a fost aşezată cu ocazia "încheierii"(??!!) relaţiilor veşnic tensionate româno-ruse, când, ca ministru de externe al României, a semnat în 2005 cu ministrul de externe rus Lavrov, cel mai păgubos act de politică externă postdecembrist pentru România "Legea pentru ratificarea Protocolului dintre România şi Rusia privind inventarierea relaţiilor bilaterale". MRU a declarat ulterior că: "NU EXISTĂ PROBLEME ÎNTRE ROMÂNIA ŞI FEDERAŢIA RUSĂ"!!!???  Astfel România, prin UITARE(?!) îşi ia ADIO OFICIAL, de bună voie, prin trădare, de la România de Est (Basarabia), Tezaurul României sechestrat la Moscova de Lenin în 1918 şi "uitat/pierdut" de sovietici/ruşi, etc, etc. Adică tot ce a fost s-a cam .... şters/uitat dintr-o semnătură, bineînţeles în favoarea Rusiei şi spre enorma pagubă a României!!!
Adio Basarabia, adio Tezaur!

            


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 14, 2012, 06:17:04

 " Check this out: '
Balul mascat s-a încheiat' http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/balul-mascat-s-a-incheiat-253605.html (sent by Yahoo! Toolbar)


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 14, 2012, 21:03:30

 " http://www.formula-as.ro/2012/1002/editorial-15/ruleta-ruseasca-14615"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 15, 2012, 15:52:37

 " http://nletters2.rol.ro/oempro3/link.php?URL=aHR0cDovL2J1c2luZXNzLnJvL2NvbnRlbnQvdmlldy8xMTgzMjAvMi8=&Name=&EncryptedMemberID=ODQ0NzUxMzM2&CampaignID=56&CampaignStatisticsID=9777&Demo=0&Email=Y2Zsb3JpbjdAZ21haWwuY29t"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 17, 2012, 16:55:42

 : "    "Constantin Tănase, “Şi cu asta ce-am făcut?”
     
     
    Ne-am trezit din hibernare
    Şi-am strigat cât am putut:
    Sus Cutare! Jos Cutare!?
    Şi cu asta ce-am făcut?
     
      Am dorit, cu mic, cu mare,
    Şi-am luptat, cum am ştiut,
    S-avem nouă guvernare?
    Şi cu asta ce-am făcut?

    Ca mai bine să ne fie,
    Ne-a crescut salariul brut,
    Dar trăim în săracie?
    Şi cu asta ce-am făcut?

    Ia corupţia amploare,
    Cum nicicând nu s-a văzut,
    Scoatem totul la vânzare?
    Şi cu asta ce-am făcut?

    Pentru-a câştiga o pâine,
    Mulţi o iau de la-nceput,
    Rătăcesc prin ţări străine?
    Şi cu asta ce-am făcut?

    Traversăm ani grei cu crize,
    Leul iar a decăzut,
    Cresc întruna taxe-accize?
    Şi cu asta ce-am făcut?

    Totul este ca-nainte,
    De belele n-am trecut,
    Se trag sforile, se minte,
    Şi cu asta ce-am făcut?

    Se urzesc pe-ascuns vendete,
    Cum nicicând nu s-a văzut,
    Ţara-i plină de vedete,
    Şi cu asta ce-am făcut?

    Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
    E sloganul cunoscut;
    Iarăşi am votat ca proştii,
    Şi cu asta ce-am făcut?
"



Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 18, 2012, 16:39:03

 " http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/doctorul-iosif-capota-eroul-margaului-articol-integral-253980.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 18, 2012, 17:08:12

 " http://us.mc463.mail.yahoo.com/mc/showMessage?filterBy=&.rand=730841715&midIndex=9&mid=1_19804958_ALPHtEQAAPV8Tz7EqAiecVI6Yqc&fromId=vasile.capatana%40gmail.com&m=1_19809323_AK3HtEQAAJ0KTz919Q0aeWADP1M%2C1_19808325_AKbHtEQAAXnOTz9nBQOh8W4X68E%2C1_19807118_AKvHtEQAAE0%2FTz9cSASGCnzp%2FzY%2C1_19806461_AK%2FHtEQAAN8cTz9WlQB58hD%2FC8o%2C1_19805574_ALTHtEQAAVaWTz7FTg45UF%2Fow3A%2C1_19804958_ALPHtEQAAPV8Tz7EqAiecVI6Yqc%2C1_19803735_AKrHtEQAAEfuTz6s%2BAyx%2FWqsc4E%2C1_19802750_AKjHtEQAALpQTz6h5Aj80xjP38s%2C1_19801733_AKnHtEQAAKOgTz6elwxS%2FXS1S3M%2C1_19800954_AKrHtEQAAMnATz6YCQyJA2zLXv4%2C1_19799841_AKvHtEQAACTMTz583wDUwWW1mFg%2C&sort=date&order=down&startMid=0&hash=caf093bc49f9401b9710ebdd348359f2&.jsrand=1299248&acrumb=Am2iqGzhLM3&enc=auto&cmd=msg.scan&pid=2&tnef=&fn=Antisemitism+si+antiromanism.doc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 18, 2012, 18:00:02

 " http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/iarna-vrajbei-noastre-impotriva-cui-fac-front-comun-pdl-usl-si-udmr-254094.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 19, 2012, 16:01:04

 " http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2011/11/halhin-gol-batalia-care-a-permis-pactul-ribbentrop-molotov/"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 20, 2012, 15:08:07

 " http://us.mc463.mail.yahoo.com/mc/showMessage?fid=Inbox&mid=1_19831544_ALLHtEQAAHCRT0I0lwHp%2B0%2BEdtM&fromId=undefined&.rand=1188086127&.jsrand=9701280&acrumb=Hhqug8fCNLK&enc=auto&cmd=msg.scan&pid=2&tnef=&fn=ms-Casa+Reg+de+Romania.pps"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 21, 2012, 10:12:30

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/02/21/departamentul-juridic-al-cnsas-a-cerut-declararea-lui-gelu-voican-voiculescu-drept-colaborator-al-securitatii/" sursa Blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: Star_Yv din Februarie 21, 2012, 21:09:07

 : "    "Constantin Tănase, “Şi cu asta ce-am făcut?”
     
     
    Ne-am trezit din hibernare
    Şi-am strigat cât am putut:
    Sus Cutare! Jos Cutare!?
    Şi cu asta ce-am făcut?
     
      Am dorit, cu mic, cu mare,
    Şi-am luptat, cum am ştiut,
    S-avem nouă guvernare?
    Şi cu asta ce-am făcut?

    Ca mai bine să ne fie,
    Ne-a crescut salariul brut,
    Dar trăim în săracie?
    Şi cu asta ce-am făcut?

    Ia corupţia amploare,
    Cum nicicând nu s-a văzut,
    Scoatem totul la vânzare?
    Şi cu asta ce-am făcut?

    Pentru-a câştiga o pâine,
    Mulţi o iau de la-nceput,
    Rătăcesc prin ţări străine?
    Şi cu asta ce-am făcut?

    Traversăm ani grei cu crize,
    Leul iar a decăzut,
    Cresc întruna taxe-accize?
    Şi cu asta ce-am făcut?

    Totul este ca-nainte,
    De belele n-am trecut,
    Se trag sforile, se minte,
    Şi cu asta ce-am făcut?

    Se urzesc pe-ascuns vendete,
    Cum nicicând nu s-a văzut,
    Ţara-i plină de vedete,
    Şi cu asta ce-am făcut?

    Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
    E sloganul cunoscut;
    Iarăşi am votat ca proştii,
    Şi cu asta ce-am făcut?
"



...:)noi traim cu amintirea
clipelor ce am trait
"ce'am_fecut" e amagirea
...ce vom face'i_insolit...
(ghici ciuperca, *ce!*) ):)


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 22, 2012, 21:56:23

 http://mariusmioc.wordpress.com/2012/02/22/generalul-marin-oana-a-dat-in-judecata-sspr-pentru-a-obtine-certificat-de-revolutionar/#comment-7770 sursa blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 24, 2012, 07:13:11

 http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/pseudoburghezia-si-pseudotehnocratia-254593.html


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 24, 2012, 19:18:01

 " http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/tarul-putin-acest-tovaras-gorbaciov-254837.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 25, 2012, 10:33:17

 Opozitia democrata in Romania, azi PNL : " http://blog.grupul.ro/?p=2004"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 25, 2012, 11:21:37

 http://www.fin.ro/articol_72079/rusia-cumpara-45-elicoptere-de-la-eurocopter.html


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 25, 2012, 13:40:42

 " http://www.evz.ro/detalii/stiri/editorialul-evz-de-la-putin-la-ungureanu-via-carligul-reuters-967569.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 26, 2012, 07:22:45

 "http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/soarta-dramatica-a-unei-familii-de-sasi-patrioti-articol-integral-254772.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 27, 2012, 00:09:38

 " http://www.adevarul.ro/ovidiu_nahoi_-_editorial/Grecia_suntem_si_noi_7_653404657.html#"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Februarie 29, 2012, 01:58:59

 " http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Hrebenciuc-servit_de_gasca_Voicu-Costiniu_0_654535027.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 01, 2012, 19:41:54

 " http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/a-murit-eroul-din-bucovina-afla-povestea-lui-gavril-vatamaniuc-omul-care-s-a-opus-comunismului-cu-arma-in-mana-255523.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 02, 2012, 07:34:49

 " http://www.ziaristionline.ro/2012/02/28/marius-ghilezan-despre-mr-ungureanu-rosia-montana-george-soros-si-reteaua/"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 04, 2012, 10:16:50

 " http://www.romanialibera.ro/actualitate/mapamond/serviciile-secrete-ii-asigura-lui-putin-calea-spre-kremlin-255550.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 04, 2012, 22:20:48

 " http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/cel-mai-fericit-criminal-255504.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 04, 2012, 22:42:37

 " http://www.curentul.ro/2012/index.php/2012030569470/Parerea-mea/Ce-a-reusit-Iliescu-sa-lase-in-istoria-Romaniei.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 05, 2012, 04:19:07

 " http://www.nasul.tv/2012/03/04/iliescu-minte-si-la-82-va-minti-si-in-viata-de-apoi/"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 05, 2012, 04:20:44

 " http://www.curentul.ro/2012/index.php/2012030569474/Actualitate/Eroii-anti-comunisti-se-sting-in-uitare-Bine-ca-omagiem-turnatorii.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 06, 2012, 06:32:20

 " http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/ion-iliescu-82-de-ani-ne-a-infrant-255917.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 06, 2012, 20:34:13

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/03/06/6-martie-1945-preluarea-puterii-de-catre-comunisti-prin-guvernul-petru-groza/ " sursa Blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 07, 2012, 02:53:41

 " http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-testamentul-politic-al-lui-ion-iliescu-omul-fara-regrete-970123.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 09, 2012, 02:41:58

 " http://www.romanialibera.ro/romania-libera/romania-libera/revolutia-uitata-a-romanilor-ardeleni-256459.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 11, 2012, 19:59:36

 " http://www.brasovultau.ro/Mesajul-Regelui-pentru-tinerii-liberali-55104.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+Ultimeletiri-BraovulTu+%28Ultimele+%C5%9Etiri++-+Bra%C5%9Fovul+T%C4%83u%29 "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 11, 2012, 21:02:12

 " http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/campaniile-rl/rl-135-romania-libera-si-mineriadele-256447-pagina1.html#top_articol "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: emil din Martie 11, 2012, 23:37:34
Grigore Lese si ultimii rapsozi (http://www.youtube.com/watch?v=ROd0yLrkMrY&feature=related[/url)

Fara comentarii!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: bambilici din Martie 12, 2012, 01:56:37
Taraf de Haidouks live at Union Chapel
http://www.youtube.com/watch?v=dHb6-I89aZc&feature=related


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: emil din Martie 12, 2012, 02:26:24
Taraful Haiducilor & Johnny Depp (http://www.youtube.com/watch?v=vZbJ01WiCzY&feature=related[/url)

Grigore Lese - cateva cantece romanesti (http://www.youtube.com/watch?v=G80nkMu_K9M[/url)


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 12, 2012, 19:27:49

 " http://news.corect.com/politics/calin-nemes-si-cristian-paturca "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: kostas din Martie 12, 2012, 22:19:31
FLORINE CE POTI SPUNE DE ACTUALA ISTORIE ADEVARATA CAND UDMR-ISTII SANTAJAZA GUV.ROMANIEI FARA PIC DE RUSINE IAR ACESTIA SUNT LA UN PAS DE TRADARE.SI PENTRU CE PENTRU CATEVA LUNI DE GUVERNARE.DACA ACESTIA SUNT DE ACORD CU UDMR-ISTII PUTEM SA NE LUAM ADIO CAT DE CURAND DE LA ARDEAL.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 13, 2012, 06:14:16
FLORINE CE POTI SPUNE DE ACTUALA ISTORIE ADEVARATA CAND UDMR-ISTII SANTAJAZA GUV.ROMANIEI FARA PIC DE RUSINE IAR ACESTIA SUNT LA UN PAS DE TRADARE.SI PENTRU CE PENTRU CATEVA LUNI DE GUVERNARE.DACA ACESTIA SUNT DE ACORD CU UDMR-ISTII PUTEM SA NE LUAM ADIO CAT DE CURAND DE LA ARDEAL.

 Istoria priveste trecutul ,spre deosebire de politica care priveste prezentul si viitorul.
     Pe de alta parte ca vor e una si ca vor reusi e cutotul alceva! Daca actuala putere face o asemenea timpenie sa cedeze la un santaj ordinar , n-are decit sa o ia pe urmele PNTCD -ului care de destept ce a fost a ridicat pragul electoral si apoi a disparut din parlament in anul 2000.Cine nu respecta si nu cunoaste istoria este condamnat sa repete greselile trecutului!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 13, 2012, 15:07:29

 " http://www.curentul.ro/2012/index.php/2012031369823/Actualitate/UDMR-joaca-ceardas-pe-legile-romanesti.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: kostas din Martie 13, 2012, 15:15:09
FLORINE ASTA E INCEPUTUL DACA LE DAM APA LA MOARA SA-R PUTEA SA JOACE SARBA IN CARUTA NOASTRA.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: emil din Martie 13, 2012, 15:18:51
Vreau domnitor pentru Ardeal !   (http://www.sciforums.com/images/smilies/blbl.gif)


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: kostas din Martie 13, 2012, 15:24:25
EMILE AR TREBUII SA TE GANDESTI LA CINE VA CONDUCE ROMANIA


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: emil din Martie 13, 2012, 15:27:05
EMILE AR TREBUII SA TE GANDESTI LA CINE VA CONDUCE ROMANIA
Printul Charles !     (http://www.sciforums.com/images/smilies/cheers.gif)


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: kostas din Martie 13, 2012, 15:31:03
NU VINE ALA LA NOI FII LINISTIT NU-I PROST SA SE LEAGE LA CAP FARA SA-L DOARA


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: emil din Martie 13, 2012, 15:32:46
http://www.ziare.com/articole/printul+charles+transilvania

http://stirileprotv.ro/exclusiv/exclusiv-online/printul-charles-face-reclama-transilvaniei-gratuit-in-sua-video.html


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: kostas din Martie 13, 2012, 15:45:32
ASA ESTE DAR PANA SA VINA SA DOMNEASCA LA NOI EHHEEEEEE E DRUM LUNG SI-N + NU ARE LOC DE MAFIA NESIMTITA DE PE LA NOI


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: emil din Martie 13, 2012, 15:54:58
Mafia intotdeauna va fi impotriva unui stat de drept.   (http://www.sciforums.com/images/smilies/mad.gif)

Deci, monarhie !   Printul Charls !   (http://www.sciforums.com/images/smilies/dedica.gif)
Pentru mafie:   (http://www.sciforums.com/images/smilies/spank.gif)



Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: emil din Martie 13, 2012, 16:06:17
Cand va este greu si simtit ca nu mai puteti, va racomand sa vizionati cu atentie:
Cine nu stie ce-i dorul, doarme ca cuiul

 (http://www.youtube.com/watch?v=ROd0yLrkMrY&feature=related[/url)


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: grig din Martie 13, 2012, 16:23:18
Am impresia ca transformam forulmul in miscare separtatista! drept pentru care as ruga administratorul sa fie prudent si sa atentioneze deviatiile unora si incercarea de instigare la  destaramarea statala!  Cat despre un  anumit "print" ... cautati altul care-i viu, destept si potent!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: emil din Martie 13, 2012, 18:06:17
^ bla...bla...bla...   


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 13, 2012, 21:42:28

 " Adevarul despre Cristian Tudor .Popescu.

    Cristian Tudor  Popescu s-a nascut la 1 octombrie 1956 la Bucuresti. A  absolvit în anul 1981 Facultatea de Automatizări şi  Calculatoare din Bucureşti, obtinand diploma de inginer.  Din anul 1991 este angajat al cotidianului Adevarul ca  redactor sef adjunct (1991-1996) si apoi ca

        redactor  sef (1996-2005). De asemenea, a fost redactor-sef al  săptămanalului Adevarul literar şi artistic (1996-2000).  In anul, demisioneaza de la cotidianul Adevarul alaturi de  alti 81 de
        jurnalisti si împreuna cu Mircea Dinescu  fondeaza ziarul Gandul.

        A avut numeroase aparitii  in mass-media, indeosebi in cadrul unor incitante  talk-show-uri, fiind invitat permanent la emisiunile  televizate Cap si Pajura (social-politic), impreuna cu  Emil Hurezeanu si CineTePrinde (în calitate de  cinefil).

        In martie 2003, este ales presedinte al  Clubului Roman de Presa, demisionand din această functie  in noiembrie 2006, pe motivul "mercenarilor din presa  româneasca".

        In februarie 2007, Cristian Tudor  Popescu, a candidat la aceasi functie pentru inca un an si  a fost votat cu 113 voturi pentru, 16 împotriva şi 8  abţineri.

        Sursa: Wikiped 
         
         Biografia  neromantata : cea de fapt  REALA : 

        Popescu Cristian, născut la 1  octombrie 1956, în Bucureşti, fiul lui Tudor şi Victoria,  inginer, divorţat (pentru a patra oară), domiciliat în  str. Feroviarilor nr. 52, Bucureşti.

        Când a venit  la "Adevărul", în ianuarie 1990, mult timp după ce  zgâlţâiala din decembrie se terminase, Popescu Cristian a  dormit nopţi la rând pe câteva mese de la secţia  "scrisori", aflată la mezanin. La vreo săptămână,  binefăcătorul său (pe care avea să-l trădeze în  scurt
        timp), Darie Novăceanu, director al ziarului  "Adevărul", a făcut uz de influenţa lui la Petre Roman şi  la primarul abia numit al Bucureştiului, spre a-i da lui  Popescu un apartament în cartierul  "Aviaţiei".

        Liniştit dinspre partea casei, Popescu  şi-a luat un pseudonim, Cristian Tudor Popescu (CTP), şi a  început să scrie la comanda lui Darie, în funcţie de  interesele FSN-ului şi ale lui Petre Roman. Dar de ce nu  avea casă? Simplu. Fiindcă fusese dat afară şi din  locuinţă şi de la serviciu de către foştii săi colegi la  Revoluţie din cauza comportamentului abuziv pe care şi-l  permitea în calitate de "nepot" al lui Iulian Vlad, şeful  Securităţii ceauşiste. Iar pseudonimul şi l-a luat spre a  nu fi recunoscut de ei.

        Popescu Cristian, pe numele  său real, a lucrat la Întreprinderea de Prospecţiuni şi  Foraje "Geofizica", unitate controlată strict de  Securitate, personal de Iulian Vlad, cu sediul în str.  Caransebeş nr. 1 (aproape de Piaţa Chibrit) şi cu punctul  de lucru unde era angajat Popescu în str. Coralilor nr. 4  (în Dămăroaia). Revoluţia l-a prins lucrând în directa  subordonare a lui Adrian Vlad - fiul lui Iulian Vlad -  care era directorul Centrului de Calcul Seismic de  la
        "Geofizica". De altfel, o vreme, CTP l-a angajat şi  pe Adrian Vlad la "Adevărul".

        Darie Novăceanu şi-a  făcut din Popescu omul bun la toate, punându-l să semneze  toate mizeriile pe care el, în calitate de director, nu şi  le permitea (în favoarea mineriadelor, împotriva lui  Coposu etc.). Pe de altă parte, Novăceanu a încercat să-şi  treacă "Adevărul" pe numele lui printr-o privatizare  frauduloasă, luându-l tovarăş la parte pe, aţi ghicit,  C.T. Popescu. Numai că redacţia a prins de veste şi l-a  dat afară pe Darie Novăceanu. Popescu a rămas, şi încă pe  funcţie, pentru că avea în această mârşăvie nedusă la  capăt un mare merit: el l-a trădat pe Darie Novăceanu, în  timpul şedinţei de "demascare" fulminantă.

        CTP a  rămas liniştit în redacţie ca redactor-şef adjunct, cu un  salariu bunicel, dar nu prea mare până în ianuarie 1996.  Atunci, după demisia altui adjunct, Dumitru Tinu s-a  autonumit director, iar pe CTP l-a făcut redactor-şef,  primul său sfetnic. Din acel moment, cei doi au început  marile lor afaceri necinstite, avându-l ca mentor şi  susţinător pe Fahti Taher. Arabul i-a ajutat pe cei doi  să-şi facă vile la Breaza, iar pe Tinu să-şi construiască  mai multe vile şi în
        Bucureşti.

        C.T. Popescu  şi-a făcut şi un credit preferenţial la BCR, ilegal, pe  care în scurt timp a fost nevoit să-l returneze înainte de  termen, fiindcă povestea răsuflase în presă. Tot atunci  şi-a vândut şi vila de la Breaza. Tunul vieţii, Popescu  l-a dat tot pe mâna lui Taher, în decembrie 2002, când  arabul i-a dat bani lui Tinu, 1,5 milioane de dolari (prin  intermediul lui Hrebenciuc), ca să cumpere acţiunile  ziarului "Adevărul" de la ceilalţi colegi ai lui şi să le  strângă într-o singură mână - pe moment a lui Tinu. Toţi  redactorii şi foştii redactori ai lui Tinu au fost  păcăliţi cu câte un dolar, doi pe acţiune (în total  720.000 de acţiuni), dar lui CTP, Tinu i-a dat 625.000 de  dolari! De ce? Fiindcă CTP a fost cel care i-a îndemnat pe  ceilalţi să vândă, nespunând însă ce sumă fabuloasă a luat  el!

        La scurt timp, în ianuarie 2003, Dumitru Tinu a  murit în împrejurările deja cunoscute. C.T. Popescu a  influenţat ancheta cât a putut, spre a se ajunge la  concluzia unui accident. Şi tot el, se spune, a avut acces  la seiful în care Tinu îşi ţinea dolarii necheltuiţi pe  acţiuni, de la Taher. Imediat a preluat funcţiile lui Tinu  de preşedinte CRP şi de director la "Adevărul", fixându-şi  un salariu de 10.000 de euro. Împreună cu Anna Maria Tinu  l-a scos de la moştenire pe fiul natural al celui ce-l  făcuse "om", Andrei Iucinu-Tinu.

        Între timp, s-a  pus pe făcut alţi bani, înşelând Fiscul şi pe proprii  colegi, prin organizarea unor simpozioane cu diverse  ministere de către "Adevărul" şi firmele lui căpuşă  Tipo-Media şi Media Soft, care încasau toţi banii. Firmele  aveau doar câte o cameră în spaţiul ziarului "Adevărul" la  Casa Presei şi câţiva salariaţi, dar profitul lor era mai  mare ca al ziarului. Popescu nu lua banii direct, ci prin  câţiva interpuşi, în special pe numele amantei sale,  Serinela Spătărelu, care încasa sute de mii de euro pe an,  numai prin această învârteală. În plus, gaşca lui CTP  iniţia mari tunuri de presă şi punea la cale şantaje de  sute de mii de euro, aşa cum susţine bunăoară omul de  afaceri Ioan Niculae (Tutunul Românesc).

        În anul  2004, Anna Maria Tinu nu a mai suportat aceste hoţii şi  l-a scos din funcţia de preşedinte al C.A. al ziarului  "Adevărul", astfel că Popescu, împreună cu ciracii săi, a  înfiinţat ziarul "Gândul", încercând să distrugă  "Adevărul" - fără scupule, călcând pe cadavre - aşa cum  procedase şi în cazul lui Darie Novăceanu sau în cazul  fiului natural al lui Dumitru Tinu. La înfiinţarea noului  cotidian, el a acoperit 35 la sută din capital, susţinând  că banii îi are din
        acţiunile vândute lui Dumitru Tinu  la "Adevărul" (suma de 650.000 de dolari, cum a declarat  amanta oficială a lui Tinu, Emilia Iucinu).

        Între  timp, C.T. Popescu îşi cumpărase şi vila din Domenii, din  strada Feroviarilor, ceea ce ar face interesantă o  declaraţie de avere din partea lui.

        După un an de  zile, "Gândul" lui Popescu a dat semne de faliment (20.000  de exemplare, nici jumătate vândute) şi, în disperare de  cauză, l-a vândut lui Sârbu, mai exact firmei  americano-evreieşti care deţine grupul "Pro". Apoi,  principalul lui asociat, Mircea Dinescu, s-a retras din  afacere, scriind un pamflet despre arghirofilia lui C.T.  Popescu. Mulţi bani, gurul Popescu a luat de la Patriciu,  căruia i-a făcut mari servicii blocând anchetele împotriva  lui, ca şi de la
        S. O. Vântu, apărând frecvent la  posturile acestuia. Cu un prilej când Popescu s-a dezis de  Vântu, acesta a comentat sec: "mare om, mare caracter".  Într-adevăr!

        Şeful gazetarilor din România, cel ce  a rămas preşedintele CRP, după ce s-a răzgândit, urmând  modele mai celebre, are o avere de invidiat, în ciuda  sărăciei ostentative pe care o afişează. Acum este în  topul gazetarilor pricopsiţi, cot la cot cu alte  "caractere" de "calibrul"
        lui. Rămâne de văzut cu ce se  va alege. Şi nu doar în privinţa  averii.

        Sursa: Informatia.ro <http://informatia.ro/>"
         

   








Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 14, 2012, 20:02:25

 " Fostul deţinut politic şi lider al Alianţei Civice Şerban Rădulescu-Zoner a murit
14 Martie 2012
 E-MAIL      PRINT      RSS      SHARE       MĂRIME TEXT
de RL ONLINE
457 VIZUALIZARI | COMENTARII  1

Fostul deţinut politic şi lider al Alianţei Civice Şerban Rădulescu-Zoner a murit, miercuri, la vârsta de 82 de ani, informează Mediafax.

Şerban Rădulescu-Zoner a fost deţinut politic între anii 1959 şi 1962.

După revoluţie, Rădulescu-Zoner a fost, în perioada 1992-2000, deputat din partea CDR. Între anii 2001-2007, el a fost preşedinte al Alianţei Civice.

Şerban Rădulescu-Zoner s-a născut în Bucureşti, la 29 mai 1929. Doctor în istorie, a fost, până la 31 ianuarie 1996, cercetător ştiinţific principal la Institutul de istorie "Nicolae Iorga". În 1975 a fost exclus din Institut, în contextul "revoluţiei culturale" a lui Ceauşescu. În 1990 a fost reîncadrat la Institut şi avansat cercetător principal. Era membru al Asociaţiei Internaţionale de Istorie Contemporană, cu sediul la Geneva. A publicat peste 200 de lucrări ştiinţifice în ţară şi în străinătate (Franţa, Germania, SUA, Italia). În 1993 i s-a conferit premiul "Mihail Kogălniceanu" al Academiei Române.

Deţinut politic între anii 1959 şi 1962, pentru uneltire contra ordinei sociale, Rădulescu-Zoner a trecut prin pentinenciarele Ploieşti, Galaţi, Jilava şi prin lagărele de muncă Salcia, Stoeneşti şi Strâmba din Balta Brăilei. El a fost graţiat prin decretul 393/26 iunie 1962. După punerea în libertate, refuză categoric să colaboreze cu Securitatea. În perioada 1945-1947 a fost membru al Tineretului Liberal, participând la manifestaţiile din 11 februarie şi 8 noiembrie 1945 şi la campania electorală din 1946, prin lipirea de afişe şi distribuirea de manifeste.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: ctiron din Martie 14, 2012, 23:06:13
Dumnezeu sa-l ierte.!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: DAN PERJU din Martie 14, 2012, 23:11:00
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA!

http://wn.com/FRATII_SFARA


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: nor din Martie 15, 2012, 02:03:50
Dumnezeu sa-l ierte.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: revolutionar autentic din Martie 15, 2012, 08:58:53
15 martie 2012, ora 18.00 – şedinţă de Consiliu Director asociatia 21 decembrie Domnule danut  si stimati colegi  va trimet acest  mesaj si dumneavoastra cu mentiunea ca lam trimis si asociatiei21decembrie 89 pentru a vedea cat de corect si de cinstit va face aceasta sedinta asociatia de mai sus mentionata deci asta e mesajul cine o face si care e scopul si ce rol are vrem sa stim si noi pentru ca si noi ca si voi puteam sa fim cu familile noastre ori intr-o puscarie oarecare ori daca nu zacem intrun cimitir necunoscut deci vream sa stim si noi ce aveti de gand cu viata noastra asa ca ganditiva si la noi pentru ca daca noi nu ieseam in strada in decembrie 89 indiferent de data si ora voi nu mai existati deci oameni buni nu mai va jucati cu viata noastra pentru interesele voastre politice


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 16, 2012, 21:34:55

 " http://www.zf.ro/opinii/problema-nu-este-stat-maximal-vs-stat-minimal-ci-a-statului-cinstit-vs-stat-hot-cu-cetatenii-lui-9406408 "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 17, 2012, 04:26:06

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/02/24/terorist-capturat-25-decembrie-1989-considerati-ca-acesti-criminali-pe-linga-instruiti-foarte-bine-au-fost-folositi-si-in-stare-de-drogare-video/"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 17, 2012, 04:32:37

 " S-a întîmplat 16 Martie




Autor: M.Ex., data: 16.03.2012, 23 accesări

1457 - Este executat, de către nobilimea maghiară, Ladislau de Hunedoara, fiul mai mare al lui Iancu de Hunedoara. " sursa Monitorul Express


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 17, 2012, 04:51:46

 " http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Matia_Corvin-Iancu_de_Hunedoara-Transilvania-Stefan_cel_Mare-Ungaria_0_664133917.html# "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 17, 2012, 19:44:10

 " http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewforum.php?f=22&sid=1375640f59838a3c47c2aff24220950b"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 18, 2012, 06:16:57

 " http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/ce-i-a-spus-ceausescu-lui-brejnev-pentru-ca-romania-sa-primeasca-tezaurul-inapoi-257322.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 21, 2012, 00:25:49

 " http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/zambetul-care-troneaza-peste-rege-si-mostenirea-lui-coposu-257818.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 21, 2012, 20:22:59

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/03/21/demisia-din-procuratura-in-1990-a-actualului-senator-psd-valer-marian/" sursa blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 22, 2012, 03:23:03

 " http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/163148.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 22, 2012, 05:33:21

 " http://www.pagesinventory.com/visit.php?domain=www.ziaristionline.ro"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 23, 2012, 03:14:17

 " http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/cum-a-organizat-stalin-genocidul-impotriva-ucrainienilor-258210.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 24, 2012, 11:22:26

 " http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/fondul-antonescu-conturile-lui-ceausescu"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 24, 2012, 12:41:37

 " http://ro.wikipedia.org/wiki/Comitetul_Na%C8%9Bional_Rom%C3%A2n_(1948)"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 24, 2012, 17:20:12

 " http://www.romanialibera.ro/blog/dan.gheorghe/1917-tragicul-moment-al-lasitatii-romanilor-oare-ne-am-lecuit-257928.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: DAN ILIESCU din Martie 25, 2012, 20:29:40
[size=12FOTO & VIDEO: Ciocniri între participanţii la Marşul Unirii şi comunişti la Chişinău http://www.pagesinventory.com/visit.php?domain=www.ziaristionline.ropt][/size]


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: DAN ILIESCU din Martie 25, 2012, 20:33:15
[size=12FOTO & VIDEO: Ciocniri între participanţii la Marşul Unirii şi comunişti la Chişinău

http://inconstantin.ro/2012/03/foto-video-ciocniri-intre-participantii-la-marsul-unirii-si-comunisti-la-chisinau.html

AURUL DE LA ROSIA MONTANA ESTE SI AL UNGURILOR

http://www.pagesinventory.com/visit.php?domain=www.ziaristionline.ropt][/size]



Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: grig din Martie 25, 2012, 20:54:36
http://www.formula-as.ro/2011/983/societate-37/ghimpele-din-inima-romaniei-tinutul-secuiesc-14118


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: kostas din Martie 25, 2012, 21:21:03
VEZI TU GRIG,NU STIU CUM A FACUT PROSTUL ALA CU 4 CLASE DAR A STIUT SA FACA IN ASA FEL INCAT TOATA LUMEA TRAIA IN ARMONIE INDIFERENT CA ERA UNGUR,TIGAN,LIPOVEAN SAU ROMAN,OARE ACEA SARMA INGHIMPATA A GRANITILOR SA NE FI UNIT ASA TARE?SI TOTUSI UNGURII MAI PLECAU IN UNGARIA,LIPOVENII MERGEAU IN UCRAINA,POLONEZII IN POLONIA NUMAI NOI SI TIGANII STATEAM INCHISI.SI TOTUSI NU AU FOST DISCORDII SI TENSIUNI INTRE NOI BA DINCONTRA SAREAM UNUL PENTRU CELALALT LA BINE SI LA RAU,ERAM CA UNUL,CASATORII MIXTE,CUMETRII ETC. EU CRED CA SI POLITICIENII SE COMPLAC,CREAZA SI ALIMENTEAZA ASTFEL DE SITUATII.DAR UNA PESTE ALTA AM AJUNS UNDE AM AJUNS,FACEM JOCURILE "AGENTURILOR STRAINE"CU SAU FARA VOIA NOASTRA DAR MAI MULT CA SIGUR CU VOIA LUI BASE SI A TRADATORILOR DE TARA.DAR FEREASCA D-ZEU DE CARE CUMVA SA SE ATINGA DE ARDEAL SAU ALTA ZONA DIN TARA.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: DAN ILIESCU din Martie 25, 2012, 22:09:17
Deși nu a trecut fără incidente, unioniștii au marcat în voie 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. După marșul de la Academia de Științe până în Piața Marii Adunări Naționale, manifestanții s-au adunat în Scuarul Teatrului de Operă și Balet, unde au ținut discursuri pro-Unire, au cântat și au dansat.
http://unimedia.md/?mod=news&id=45856&_escaped_fragment_=prettyPhoto[pp_gal]%2F5%2F#%21prettyPhoto


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 26, 2012, 03:58:05

 " http://www.adevarul.ro/international/europa/Colonelul_sarb_Zoltan_Dani-despre_cum_a_doborat_invizibilul_american_0_670133315.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 27, 2012, 21:14:53

 " http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/de-ce-a-devenit-tezaurul-romaniei-de-la-moscova-o-himera-258315.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 29, 2012, 03:16:36

 " http://www.curentul.ro/2012/index.php/2012032970536/Actualitate/Turnatori-in-casa-Domnului-Popii-reformati-Veres-si-Seres-s-au-spovedit-pe-umarul-Securitatii.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 29, 2012, 20:52:56

 " http://roncea.ro/2012/03/28/cum-sa-distrugi-o-tara-rolul-agentilor-patapievici-plesu-liiceanu-si-cooperativa/ "  Pentru aprofundarea subiectului recomand carte col. Florian Girz.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 29, 2012, 20:56:40

 " http://roncea.ro/2012/03/28/cum-sa-distrugi-o-tara-rolul-agentilor-patapievici-plesu-liiceanu-si-cooperativa/ "  Pentru aprofundarea subiectului recomand carte col.(r) Florian Girz.
" Spionajul total in actiune "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 30, 2012, 02:03:01

 " http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/dezbateri/dezbatere-care-a-fost-contributia-evreilor-la-instaurarea-comunismului-in-romania-raspund-neagu-djuvara-radu-ioanid-lucian-boia-liviu-rotman-marius-oprea-stelian-tanase-259059-main_pic1.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Martie 31, 2012, 12:52:22

 " http://feedproxy.google.com/%7Er/FilmeDocumentareOnline/%7E3/85QFnGFUq5E/?utm_source=feedburner&utm_medium=email "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 03, 2012, 22:55:55

 " Securitatea stia si dirija
12 Nov : 22:17 Scris de admin
B1 TV, Emisiunea "Nasul", 11 noiembrie - extras din dialogul lui Radu Moraru cu Ioan Talpes, vezi intreg transcriptul AICI

Radu Moraru: Eu mai cred ceva. E posibil ca în ’90 o oligarhie mondială să fi zis, mă, hai să rezolvăm ţara asta. Ceauşescu acesta ne cam încurcă, că e de furat, hai să tăbărâm pe ţara asta bogată. Şi această oligarhie, e prea clar că a fost un program făcut să distrugă serviciile secrete româneşti. Să fie de plastic.

Ioan Talpeş: Nu. Să demonizeze. Întâi a început cu demonizarea serviciilor, a Securităţii, a tot ce vreţi dumneavoastră.

Radu Moraru: A Securităţii e OK, a serviciilor nu.

Ioan Talpeş: Să nu picăm în cealaltă extremă, lucruri asemănătoare s-au petrecut şi în Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria. Numai că au fost şi diferenţe. Şi aici diferenţele pot fi găsite o dată în faptul că Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Ungaria au fost în aceeaşi echipă cu URSS, şi că URSS le-a garantat inclusiv protecţia în materie informativă, şi că atunci când s-au produs transformările lucrurile s-au făcut sub un control acceptat de occidentali. La noi s-au făcut prin distrugere, prin încercare de lichidare, pentru că în 1989 cel puţin în toamna şi iarna lui ’89 se credea că România şi se căuta ca România să nu mai rămână în configuraţia geografică existentă la data aceea şi acum. Deci fusese tranşată în 3. Eu aflasem asta încă din 1985.

B1 TV, Emisiunea "Nasul", 11 noiembrie - extras din dialogul lui Radu Moraru cu Ioan Talpes, vezi intreg transcriptul AICI

Radu Moraru: Eu mai cred ceva. E posibil ca în ’90 o oligarhie mondială să fi zis, mă, hai să rezolvăm ţara asta. Ceauşescu acesta ne cam încurcă, că e de furat, hai să tăbărâm pe ţara asta bogată. Şi această oligarhie, e prea clar că a fost un program făcut să distrugă serviciile secrete româneşti. Să fie de plastic.

Ioan Talpeş: Nu. Să demonizeze. Întâi a început cu demonizarea serviciilor, a Securităţii, a tot ce vreţi dumneavoastră.

Radu Moraru: A Securităţii e OK, a serviciilor nu.

Ioan Talpeş: Să nu picăm în cealaltă extremă, lucruri asemănătoare s-au petrecut şi în Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria. Numai că au fost şi diferenţe. Şi aici diferenţele pot fi găsite o dată în faptul că Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Ungaria au fost în aceeaşi echipă cu URSS, şi că URSS le-a garantat inclusiv protecţia în materie informativă, şi că atunci când s-au produs transformările lucrurile s-au făcut sub un control acceptat de occidentali. La noi s-au făcut prin distrugere, prin încercare de lichidare, pentru că în 1989 cel puţin în toamna şi iarna lui ’89 se credea că România şi se căuta ca România să nu mai rămână în configuraţia geografică existentă la data aceea şi acum. Deci fusese tranşată în 3. Eu aflasem asta încă din 1985.

Radu Moraru: Astăzi credeţi că se coace vreun plan nou, B?

B1 TV, Emisiunea "Nasul" - extras din dialogul lui Radu Moraru cu Ioan Talpes, vezi intreg transcriptul AICI


Radu Moraru: Eu mai cred ceva. E posibil ca în ’90 o oligarhie mondială să fi zis, mă, hai să rezolvăm ţara asta. Ceauşescu acesta ne cam încurcă, că e de furat, hai să tăbărâm pe ţara asta bogată. Şi această oligarhie, e prea clar că a fost un program făcut să distrugă serviciile secrete româneşti. Să fie de plastic.

Ioan Talpeş: Nu. Să demonizeze. Întâi a început cu demonizarea serviciilor, a Securităţii, a tot ce vreţi dumneavoastră.

Radu Moraru: A Securităţii e OK, a serviciilor nu.

Ioan Talpeş: Să nu picăm în cealaltă extremă, lucruri asemănătoare s-au petrecut şi în Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria. Numai că au fost şi diferenţe. Şi aici diferenţele pot fi găsite o dată în faptul că Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Ungaria au fost în aceeaşi echipă cu URSS, şi că URSS le-a garantat inclusiv protecţia în materie informativă, şi că atunci când s-au produs transformările lucrurile s-au făcut sub un control acceptat de occidentali. La noi s-au făcut prin distrugere, prin încercare de lichidare, pentru că în 1989 cel puţin în toamna şi iarna lui ’89 se credea că România şi se căuta ca România să nu mai rămână în configuraţia geografică existentă la data aceea şi acum. Deci fusese tranşată în 3. Eu aflasem asta încă din 1985.

Radu Moraru: Astăzi credeţi că se coace vreun plan nou, B?

Ioan Talpeş: Nu. Acum lucrurile sunt mai subtile. Se creează interese, grupuri de interese şi până la urmă sunt şi oameni obişnuiţi pe care eu îi aud vorbind şi spun domne, mai bine eram lăsaţi cu ungurii, că ei nu au problemele pe care le avem noi. Dar am auzit o persoană care m-a uluit când a vorbit, pentru că era un intelectual, cu pregătire. Zice m-am săturat să tot aud şi să văd ce se întâmplă la noi, nimeni să nu ia nicio măsură.

Radu Moraru: Dar, dar sunt amărâţi şi ungurii.

Ioan Talpeş: Nu. Dar e vorba de altceva, că acolo nu se petrec pe stradă lucrurile, în imagine publică ca la noi.

Radu Moraru: Dar Stănculescu, Chiţac, dar Stănculescu e mai interesant, Chiţac nici nu ai ce să întrebi de el.

Ioan Talpeş: Păi nu, că e demenţială această condamnare a lui Chiţac. Chiţac era comandantul trupelor chimice şi fusese trimis la Timişoara.

Dacă vă amintiţi fazele în care el era atacat că arunca cu gaze lacrimogene. Domnule Radu Moraru, din ’90 şi până acum au fost folosite în draci gazele lacrimogene în România. În toate ţările se folosesc astea. Nu este condamnare pentru aşa ceva.

Radu Moraru: Stănculescu?

Ioan Talpeş: E o chestiune mult mai serioasă. Şi Stănculescu e victima unor răzbunări. Eu am o apreciere totală. Este omul care a fost între oamenii determinanţi care au evitat colapsul României în decembrie ’89.

Radu Moraru: Colapsul sau trecerea României?

Ioan Talpeş: Colapsul, adică ruperea României ca stat.

Radu Moraru: Şi dacă e aşa cum spuneţi, mi se pare de o gravitate enormă şi acum îl bagi în puşcărie?

Ioan Talpeş: Dar asta e o probă că sunt forţele respective foarte puternice. Şi că au continuat prin existenţa unor imbecili mai mult sau mai puţin.

Radu Moraru: Păi asta cum spuneţi dumneavoastră eu am citit în cărţi, ruşii nu te iartă niciodată.

Ioan Talpeş: Eu cred că nu fac rău ruşilor atât timp cât îmi servesc poporul meu şi nici ei nu pot să nu mă ierte când îmi servesc poporul aşa cum îşi servesc şi ei poporul lor.

Radu Moraru: Atunci sunt nişte lichele care au zis că fac exces de zel.

Ioan Talpeş: Iar aceste lichele multe sunt în interior. Stănculescu a făcut atunci o rocadă care nu i-a fost iertată. Eu sunt convins până la ora actuală şi mărturisesc pentru prima dată un lucru pe care nu aş fi vrut să îl spun, că tot ceea ce s-a petrecut în România până pe 22 inclusiv toate reacţiile vizavi de conducerea existentă la data acea a fost cu acceptul unor personaje aflate în fruntea Securităţii şi care controlau Securitatea.

Radu Moraru: Vi le pot spune eu. Iulian Vlad.

Ioan Talpeş: Se poate observa un lucru, şi anume că Securitatea nu a fost implicată oficial. Mai mult, s-a încercat să se implice detaşamentele de muncitori iniţial şi după aceea armata. În România era o lege comunistă că armata nu are dreptul să intervină într-o astfel de situație. Și atunci de ce a fost implicată armata şi cu jocul efectiv care urmărea discreditarea totală a armatei? E, a venit acest personaj într-un moment care a înţeles şi şi-a asumat problematica armatei şi a răsturnat jocul.

Radu Moraru: Stănculescu e cel care a răsturnat. Vasile Milea în ce tabără era?

Ioan Talpeş: Îmi e greu să spun, pentru că nu era un personaj cu subtilitate şi inteligenţă.

Radu Moraru: Păi asta e. Că dacă îmi spuneți în ce tabără era, eu vă spun dacă s-a sinucis sau a fost ucis.

Ioan Talpeş: El era un personaj care categoric ar fi dorit să apere România. De cine nu cred că aş putea să vă spun.

Radu Moraru: Dar cine credeţi că n-a iertat, forţă internă sau forţă externă?

Ioan Talpeş: Şi forţă internă şi externă.

Radu Moraru: Cine l-a urmărit cu atâta tenacitate, o forţă internă sau externă?

Ioan Talpeş: Şi internă şi externă. Şi din când capitale care au fost continuu implicate în evoluţia României şi în alocarea evoluţiei pe un drum, acceptabil pentru român.

Radu Moraru: Dacă eu spun una, spuneţi şi dumneavoastră una?

Ioan Talpeş: Dumneavoastră veţi spune Moscova, şi eu voi spune Budapesta. Era firesc să aibă interesele astea Budapesta, domne, odată ce avea obiectivele astea pe care le ştim. Va apărea nu peste mult timp o carte care va fi o dezvăluire fabuloasă, scrisă de un prieten al meu pe care îl respect, Larry Watson. E americanul care va vorbi real despre ce s-a petrecut cu România şi un profesionist fantastic.

Radu Moraru: Dacă e aşa cum spuneţi, mi se pare că din nou nişte forţe au vrut să mai dea şi astăzi un exemplu. Ion Iliescu N.U.P. ieri, neînceperea urmării penale.

Ioan Talpeş: Nu. Sunt două cazuri diferite.

Radu Moraru: Sigur, dar eu nu judec cazurile, ci modul de abordare.

Ioan Talpeş: S-a dorit ce spuneţi dumneavoastră.

Radu Moraru: Adică, Ion Iliescu te iertăm aşa, ca să fii cuminte şi să ne aducă a doua zi aminte că sunt unii care joacă tare şi fac orice. Pot face orice. Iar generalul mi-a plăcut, le-a dat o replică de film. Aş fi preferat să fiu condamnat la moarte.

Ioan Talpeş: Eu cred că acum ar trebui să se intervină, ca nişte oameni cărora nu li se pot individualiza faptele, care e un principiu de drept care funcţionează în toate Codurile penale.

Radu Moraru: Dar eu să zicem că până mâine dacă apar dezminţiri iau de bun ce aţi spus dumneavoastră?

Ioan Talpeş: Vă rog să luaţi de bun.

Radu Moraru: Păi dacă spuneţi că omul acesta a stricat planurile unora mari care doreau să ne hăituiască nu a fost iertat, nu aţi spus de cine?

Ioan Talpeş: Şi în special spun că a stricat nu numai în timpul revoluţiei, ci şi când a căutat să fie recapacitat de forţele respective pentru perioada 13-15 iunie.

Radu Moraru: Păi pot spune atunci că omul acesta a fost şi este un mare patriot.

Ioan Talpeş: Categoric. Sunt convins de asta. E un personaj inteligent. Acum mai mărturisesc un lucru, pe data de 14 februarie 1990, în scandalul total pentru România, demonstraţiile care ştiţi ce s-a întâmplat, eu am făcut un memoriu pe care l-am adresat preşedintelui şi premierului, de la data aceea Ion Iliescu. În care îi spuneam că dacă nu se intervine urgent ca să fie înlocuit ministrul de atunci al Apărării, Militaru şi grupul cu care venise la putere în armată, armata va exploda, că după ce explodează armata se elimină ultimul reazem al sistemului românesc şi că dacă nu se acţionează urgent înseamnă că va trebui să acceptăm că România s-a terminat ca istorie. Sau cel puţin o etapă din istoria ei. Şi în acelaşi timp spuneam singurul om care poate să schimbe soarta şi să liniştească lucrurile este generalul Stănculescu. Vreau să vă spun că Ion Iliescu şi-a însuşit asta. L-a schimbat pe Militaru.

Radu Moraru: Păi atunci Ion Iliescu nu a făcut şi el o răsucire de macaz?

Ioan Talpeş: În ce sens şi de ce credeţi că nu a fost iertat până acum? Şi de ce credeţi că această chestiune care era mai gravă decât Stănculescu pe un anumit fond, de încălcare a legii. Păi stai domne, cum îl judeci la instanţă militară? Cum să faci chestiile astea?

Radu Moraru: Aţi mai vorbit cu Ion Iliescu în ultima vreme?

Ioan Talpeş: Cred că acum o lună am vorbit. Dar nu trebuie să vorbesc cu el ca să nu reacţionez în mod normal şi firesc după ceea ce ştiu că a făcut.

Radu Moraru: Cum îmi explicaţi că Ion Iliescu, un om pe care eu l-am atacat de nenumărate ori. Pe bună dreptate de multe ori, alte ori am şi greşit.

Ioan Talpeş: Sau pe unde credeaţi că e bună dreptate.

Radu Moraru: Cum poate el un om cu fibra de stânga până în prăsele să accepte şi să nu aibă insomnii că sub anii săi de preşedinţie s-a format această şleahtă de nenorociţi care nu au ţară, nu au mamă, nu au popor, nu au patriotism, nu au religie? Orgia banului e singura plăcere.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 04, 2012, 05:41:57

 " http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-despre-axiofobia-comunismului-manipulare-falsificare-pervertire-975017.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 05, 2012, 02:23:02

 " http://www.curentul.ro/2012/index.php/Externe/La-trei-ani-de-la-tragicele-evenimente-de-la-Chisinau-Dosarul-7-aprilie-ramane-inca-o-enigma-peste-Prut.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 05, 2012, 02:27:29

 " http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewforum.php?f=35&sid=f0df1ee50350f86921ac6d870b3553c9"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 05, 2012, 02:58:15

 " http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Cum_s-a_spus_in_comunism_adevarul-_Maresalul_Antonescu_7_674402556.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: remus43de din Aprilie 05, 2012, 06:35:50

 " http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-despre-axiofobia-comunismului-mani****re-falsificare-pervertire-975017.html "

"Despre axiofobia comunismului: manipu_lare, falsificare, pervertire", e o tema pe care membrul de onoare al asociatiei tradatorilor, 21 Decembrie 1989, o stie foarte bine din familie si din scolile pe care le-a frecventat si din mediile in care s-a invartit, din etnia carei-i apartine. Sa nu uitam ca o parte a "poporului ales" a fost cea prin care comunismul a fost inventat si impus apoi lumii print-un sir lung de asasinate, genocide impotriva unor popoare intregi si sa nu uitam ca ei au impus ateismul in lumea moderna, in special impotriva popoarelor crestine ortodoxe din Europa de Est. Individul minte cum respira. In loc sa fie aruncat la lada de gunoi a istoriei, are tribuna in presa si institutiile din Romania care ar fi trebuit sa se ocupe de deratizarea comunismului. Rusinos. Cine a ajuns sa vorbeasca de axiofobia comunismului. Lumea pe dos.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: nor din Aprilie 05, 2012, 07:34:51
E post si pentru mine. Ma abtin.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 07, 2012, 20:34:58

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/04/05/revista-time-1-ianuarie-1990-scinteia-putin-probabila-a-unei-revolutii/ " sursa blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 09, 2012, 23:30:58

 " http://www.badpolitics.ro/despre-evrei-comunisti-securisti-si-kaghebisti-de-la-antonescu-la-basescu-un-interviu-exploziv-cu-fostul-detinut-politic-ion-varlam-secretar-general-al-uniunii-mondiale-a-romanilor-liberi-i-vi/"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 10, 2012, 16:06:59
 "     SECRETELE BASARABIEI
    Interviu cu dr. Șerban Milcoveanu
    
    - D-le doctor, în legătură cu istoria Basarabiei totuși se cunosc prea puține amănunte, și considerăm că este important să ne relatați ce cunoașteți în legătură cu aceasta. Dvs. ați fost în relație directă și îndelungată cu Basarabia: v-ați efectuat stagiul militar acolo, ați participat la războiul anti-sovietic de la început și până la sfârșit, ați cunoscut numeroase personalități ale epocii. În plus, fiind un naționalist, părerea dvs. este deosebit de importantă pentru noi.
    - Am făcut războiul antisovietic din prima zi până în ultima zi: întâi ca medic de regiment la un divizion de artilerie, pe urmă ca medic de batalion de infanterie la vânătorii de munte. Când ești la divizion de artilerie sau la batalion de infanterie nu are de ce să-ți mai fie frică (de nimic!), pentru că nu există alt loc mai periculos unde să fii trimis ("mai rău nu se poate"): limbile se dezlegau, toată lumea vorbea - și se vorbea adevărul. Adevărul despre războiul antisovietic nu era cel care se spunea de la comandament (adică istoria oficială), ci ceea ce se discuta la popota ofițerilor. Am luat contact și cu populația locală și sigur că, pe parcurs de 4 ani, la popota ofițerilor, m-am gândit, am discutat și analizat toate problemele politice în legătură cu Basarabia.
    Ceea ce înregistrați dvs. acum este o contribuție originală la istoriografie. Mai întâi, o mică introducere pentru tinerii cititori: Teritoriul dintre Prut și Nistru nu este altceva decât jumătatea de est a Moldovei, cu capitala la Iași, așa cum teritoriul dintre Suceava și Ceremuș, cunoscut sub numele de Bucovina, nu este altceva decât nordul Moldovei, iar Moldova este provincia cu înalt prestigiu istoric și, poate, cu cel mai ridicat procent de inteligență nativă a României.
    Numele de Basarabia desemna, de fapt, numai sudul Basarabiei în 1812. Când rușii au instituit ocupația rusă a teritoriului dintre Prut și Nistru, au interzis numele de moldovean; chiar l-au prigonit. De unde provine numele de Basarabia: sudul acestui teritoriu, Bugeacul, o câmpie, a fost întotdeauna posesia Țării Românești. Se numea Basarabia după numele dinastiei Basarabilor care a întemeiat Țara Românească. Aici, în Bugeac, Țara Românească se apăra de invaziile din est, în special de invaziile tătarilor. În 1924 Stalin a fondat la Tiraspol așa-zisa Republică Socialistă Sovietică Moldovenească cu scopul de a lua Basarabia și apoi Moldova, și de atunci nu se mai întrebuințează de ruși cuvântul "Basarabia", ci cuvântul "Moldova". Dar noi din București îi spunem "Basarabia" și ne gândim că este jumătatea de est a Moldovei. Privitor la Basarabia sunt două lucruri distincte:
    - întâi ceea ce istoriografia tace - deci ascunde niște secrete pe care am să-mi permit să le spun,
    - și apoi secretul care mi s-a spus mie de Alexandrina Russo.
    Repet că ambele sunt o contribuție originală la istoriografie.
    - Ce ascunde istoriografia (si ascunde în mod intenționat)
    Ascunde faptul că în iunie 1916 s-a schimbat guvernul la Petrograd și în locul unui guvern filo-antantist a venit un nou guvern Boris von Sturmer cu program de a încheia pacea separată cu Germania și de a scoate Rusia din război. (După doi ani de război, conducătorii Rusiei țariste simțeau că nu mai pot rezista și pentru a preveni revoluția s-au gândit la pacea separată.) Și au început tratative secrete între Germania și Rusia la o stațiune balneară din Suedia.
    Dacă în secolul al XVIII pacea dintre ruși și nemți s-a făcut cu împărțirea teritoriului Poloniei, acum, în secolul XX, pacea dintre ruși și germani urma să se facă cu împărțirea teritoriului României: rușii să ia Moldova până la Carpați; Galiția (de la Austria ) urma să treacă la Germania , iar în locul Galiției Austria să primească Valahia (Muntenia) și Oltenia. Astfel urma să fie împărțită România. Asta era situația în iunie 1916. Ca să poată împărți România care era în stare de neutralitate, trebuia adusă pe poziție de beligeranță; ni s-a dat ultimatum de ruși să intrăm în război. Ca să ne atragă, rușii ne-au momit că armata gen. Brusilov din Galiția va porni în ofensivă și va veni în întâmpinarea armatei române pe valea Tisei, deci că noi aveam misiune numai până în Transilvania pentru că urma a se face front comun cu rușii. Am intrat în război. După ce ne-au văzut intrați în război și trecuți pe poziții de beligeranță, rușii n-au făcut nimic și armata Brusilov a rămas a acolo unde era: ne-a lăsat în Transilvania singuri, așa că am fost imediat învinși și a trebuit să ne întoarcem înapoi peste Carpați, în retragerea aceea îngrozitoare pentru stabilizarea frontului, pe aliniamentul Focșani - Nămoloasa - Galați, unde am rezistat cât am putut. Francezii, care erau "cu cuțitul ajuns la os" din bătălia de la Verdun (cea mai mare bătălie, în care au murit 1 300 000 de ostași germani și 1 000 000 de ostași francezi, câștigată de mareșalul Petain), au trădat România și au încheiat atunci, în vara lui 1916, după intrarea noastră în război, un tratat secret cu Rusia  (încă țaristă, condusă de acest Boris von Sturmer), un tratat secret ca să prevină ceea ce bănuiau și francezii: tratativele secrete cu nemții de scoatere a Rusiei din război. Ei aveau interes ca armata germană să fie blocată pe frontul de est și să nu vină pe frontul de vest peste ei, la Paris. Și în acest tratat secret era dată întreaga Moldovă până la Carpați rușilor și dreptul Rusiei de a lua un culoar de-a lungul Mării Negre până la Constantinopol , la Marea Egee (care era visul rușilor și testamentul lui Petru cel Mare și al Ecaterinei a doua). Al doilea lucru pe care istoriografia îl ascunde este ce s-a întâmplat la conferința de pace de la Paris 1919-1920 în legătură cu România. Ceea ce s-a făcut cu restul Europei știe toată lumea, dar ce s-a făcut cu România se ascunde. Delegația noastră era condusă de Ionel I. C. Brătianu, mare patriot român; Clemenceau l-a luat deoparte și i-a spus: "Domnule, Dvs., România, să faceți abstracție de tratatele secrete semnate cu Franța, cu Anglia și cu Rusia, dinainte de război." (România avea niște tratate secrete prin care ni se recunoștea Transilvania până la Tisa și Banatul în întregime.) Brătianu a spus "Nu", supărându-i astfel și pe englezi, și pe francezi.
    
    - Vă referiți la tratatele pe care România le-a făcut în 1916, la intrarea în război?
    - Înainte de intrarea în război. Deci cu se s-a condiționat intrarea noastră în război. Tratate secrete negociate de Ionel Brătianu cu multă dificultate: doi ani s-a muncit la ele, cu păstrarea aparentă a neutralității. Începe conferința de pace de la Paris și vine "bomba cea mare" pe care nu o cunoștea nimeni - și asta nu se spune: Woodrow Wilson, președintele Americii, a venit ca un fel de Dumnezeu atotstăpânitor și a dictat planul de fondare a Israelului european cu capitala la Lemberg (care acum se numește Lvov) și cu anexarea tuturor teritoriilor din jur: lua toată Galiția, Slovacia, Maramureșul, Bucovina, Moldova, Basarabia și o parte din Ucraina și făcea un stat, Israelul european, cu capitala la Lvov. Acesta a fost planul cu care a venit Wilson. Planul acesta - care a venit pe neașteptate - nu prea a fost agreat de englezi și de francezi, pe motiv nu național, ci financiar, pentru că tot acest teritoriu avea numai o treime populație evreiască și, ca să poată să fie Israelul european, trebuia ca acea treime evreiască să dispună de un aparat represiv de mare putere ca să poată să țină în intimidare și în paralizare cele două treimi de populație neevreiască. În plus, acest teritoriu este agricol, fără industrie, și deci banii nu se puteau lua de la autohtoni și trebuia să îi dea Anglia, Franța, America și Italia. Italia n-avea nici un ban. Anglia (Lloyd George David) și Franța (Clemenceau) au refuzat pe motiv că țările lor nu pot plăti. Când a auzit Senatul american că trebuie să plătească tot, s-a supărat și l-a rechemat pe Wilson. Dar acest plan a rămas ca o inițiativă, ca proiect de viitor. Dacă nu se poate fonda acest Israel european cu capitala la Lemberg , să se fondeze cel puțin altul, chiar dacă mai mic - și ochii au căzut pe Basarabia care nu era în nici un tratat secret, nu era trecută pe nicăieri. Și a rămas să se facă Israelul european în Basarabia. Asta este explicația pentru care unirea de la Alba Iulia a fost recunoscută de parlamentele englez, francez, american și italian, dar unirea de la 27 martie 1918 a Basarabiei cu România a fost recunoscută numai de guverne, nu și de parlamente. De ce au recunoscut guvernele: Guvernele au recunoscut pentru a obliga Bucureștiul să plătească o cotă parte pentru că Rusia țaristă, cu capital englez și francez, își crease industria de armament de la Putilov și toată marea industrie din Ural. Băncile occidentale erau creditoare ale Rusiei țariste, dar veniseră bolșevicii și Lenin anulase toate aceste datorii ale Rusiei țariste. Brătianu și România au fost obligați (de guvernul englez, francez și american) să despăgubească băncile din Occident cu cota-parte care revenea teritoriului Basarabiei din toate datoriile acestea făcute de Rusia țaristă. Ionel Brătianu a protestat și a spus că banii aceia nu s-au investit pe teritoriul Basarabiei, nu s-au adus în Basarabia, ci s-au dus la Putilov și la industria din Munții Urali, și că din banii aceia s-a plătit aparatul represiv care terorizase populația Basarabiei. Totuși a trebui să le plătească, și România, în perioada aceea a guvernului lui Brătianu, 1922 - 1926, a plătit aceste datorii, cu foarte multă greutate: era multă sărăcie, armata noastră mânca mămăligă la cazarmă și soldații noștri erau în opinci, pentru că nu avea bani statul pentru bocanci. Am plătit această cotă-parte din datoriile Rusiei țariste către bănci din Occident, cotă-parte pe teritoriul Basarabiei, așteptând ca apoi să se facă întrunirea parlamentelor englez, francez și american, care să recunoască unirea Basarabiei cu România. Ei bine, această întrunire nu s-a făcut niciodată. Numai italienii lui Mussolini (târziu, în 1927) au recunoscut și la nivel de parlament; parlamentele de la Londra , de la Paris și de la New York nu au recunoscut niciodată unirea Basarabiei cu România. Nici un istoric nu spune nici de ce au recunoscut guvernele, nici de ce nu au recunoscut parlamentele.
    Acesta este secretul Basarabieri: Basarabia era destinată să devină Israelul european, cu capitala la Chișinău, stat binațional, cu evreii clasă conducătoare și exploatatoare, și cu bieții basarabeni clasă subordonată și exploatată. De aceea nu s-a recunoscut unirea Basarabiei cu România de către parlamentele englez, francez și american.
    
    - Acum v-am ruga să prezentați secretul Basarabiei destăinuit dvs. de d-na Alexandrina Russo. Aveți cuvântul!
    - Mi-am făcut serviciul militar în Basarabia în martie-apr. 1938 și am avut privilegiul să cunosc adevărata Basarabie, nucleul pur și dur al Basarabiei. Nucleul Basarabiei nu era administrația de stat, nu erau partidele PNȚ, PNL sau PSD, ci niște naționalisti care se întruneau o dată pe săptămână în locuinta istorică a lui Alecu Russo, unde fiica lui, d-na Alexandrina Russo, era gazda. Acolo l-am întâlnit si pe unul dintre conducătorii partidului nationalist din Basarabia, Stefan Ciobanu. Eu, în calitate de presedinte al studentimii române nationaliste si crestine, am ajuns la ei recomandat de către juristul Sergiu Florescu si lt.-col. Vasile Diaconescu. Am fost acolo de câteva ori, însotit de ing. agron. Atanasiu (care era presedintele studentilor în Agronomie din Basarabia). Fac o paranteză: Sergiu Florescu si V. Diaconescu au fost asasinati din ordinul lui Carol II la 22 sept. 1939, iar trupurile lor neînsufletite au fost expuse pe stradă. D-na Alexandrina Russo si-a lăsat copii să fugă în Regat, dar ea a rămas la Chisinău , asa cum rămâne rădăcina de stejar în pământul strămosesc. Rusii au arestat-o în 1940 si au deportat-o în Kazahstan pentru muncă fortată, unde a murit (nu se stie cum). Aici, la acest nucleu, se discutau probleme culturale si sociale, dar si probleme politice. Pot să spun că ei aveau o oarecare - nu ostilitate - ci aprehensiune fată de Bucuresti si fată de România. Îi reprosau trei lucruri:
    - în primul rând că Basarabia era lipsită de industrie (România interbelică nu a făcut investitii industriale pe teritoriul Basarabiei, lăsând-o numai agricolă, viticolă si zootehnică);
    - în al doilea rând că Basarabia era socotită ca un fel de ladă de gunoi:pedepsitii pentru coruptie care nu puteau fi deferiti justitiei erau trimisi disciplinar în Basarabia,
    - iar în al treilea rând că administratia de la Bucuresti îi favoriza pe evreii locali (care se bucurau de foarte multe avantaje, ca si cum ar fi fost clasa conducătoare a Basarabiei). Evreii din Basarabia aveau privilegii din partea administratiei de stat, a politiei si a armatei, în defavoarea tăranilor români si a românilor autentici (Basarabia era socotită un fel de Israel). Aceste reprosuri mi le-au făcut mie, care veneam din Bucuresti; dar nu cu ton de acuzatie, ci cu amărăciune.
    


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 10, 2012, 16:09:08

 continuare : "     Autodeterminarea popoarelor din Imperiul Rus
    Rusia taristă era un imperiu în care rusii tineau în subordine 55 de popoare. Guvernul mensevic, avându-l în frunte pe printul Lvov (si ca ministru de externe pe Kerenski), guvern instalat de revolutia mensevică din febr. 1917 de la Petrograd (revolutie făcută de partidul social democrat constitutional), a decretat autodeterminarea popoarelor: să decidă ele dacă rămân în componenta Rusiei sau se separă de aceasta. Când au venit bolsevicii la conducere, prin lovitură de stat (insurectia armată din oct. 1917, făcută - nu de Stalin, nu de Lenin - ci de Trotki), au preluat acest program de autodeterminare, dar nu cu scopul ca popoarele să decidă, ci cu scop de anarhie la periferia imperiului rus. Să explic: atunci când s-au instalat bolsevicii la Moscova , patru armate tariste au părăsit frontul si au pornit spre Moscova ca să suprime regimul lui Trotki, Stalin si Lenin. Erau 4 armate, coordonate de generalul Cornilov: armata gen. Iudenici care venea de la Marea Baltică , armata gen. Denikin care venea din Caucaz si Marea Azov, armata gen. Vranghel care venea din Crimeea si armata gen. Colceac care din venea din Siberia. Ei bine, asaltat de aceste 4 armate tariste, Lenin a reluat decretul de autodeterminare a popoarelor, pentru ca, în spatele acestor armate, ucrainienii, caucazienii, estonienii, letonienii si lituanienii să se despartă, polonezii si basarabenii să facă scandal - deci pentru ca aceste armate tariste să fie prinse între două focuri: din fată bolsevicii de la Moscova si din spate aceste miscări de eliberare. Pentru acest motiv a hotărât Lenin autodeterminarea popoarelor, iar nu cu scopul ca popoarele să decidă. Au plecat din Moscova 3 armate bolsevice care să neutralizeze aceste patru armate tariste: una s-a dus spre armata gen. Colceac, alta spre armata gen. Iudenici, iar cea mai mare, cu 22 de divizii bolsevice, a plecat împotriva lui Denikin si Vranghel. Această armată bolsevică era condusă de Cristian Rakovski, cetătean român de origine bulgară, un mare dusman al poporului român (biografia lui o să v-o spun altădată). Acest Cristian Rakovski a schimbat directia si, în loc să meargă împotriva lui Denikin si Vranghel, a pornit spre Chisinău si Iasi, cu scopul de a detrona pe regele Ferdinand, de a împusca guvernul Brătianu si de a institui Republica Socialistă Sovietică Română sub conducerea lui. Anglia a aflat despre aceasta si, cum la epoca aceea noi eram încă în aliantă cu francezii si englezii, Anglia ne-a luat sub protectie, iar Serviciul de informatii si-a pus problema să oprească pe acesti bolsevici: i-au luat lui Brătianu prin radio asentimentul să se încheie un fel de conventie în care România să recunoască guvernul Lenin, Trotki si Stalin, iar guvernul bolsevic să recunoască independenta si suveranitatea teritoriului românesc. Anglia a trimis o delegatie formată din doi ofiteri de la Intelligence Service (col. Hall si cpt. George Hill) la Moscova , în audientă la Trotki (care era ministru de război si sef al Armatei). Trotki le-a spus: "Ce să fac, eu i-am trimis spre Denikin si spre Vranghel, dar au schimbat directia fără să-mi spună nimic. Ce pot eu să fac este să repet ordinul si să vă dau o drezină ca să vă duceti să îl convingeti pe Cristian Rakovski". Asa au făcut, si l-au ajuns cu drezina pe Cristian Rakovski între Nicolaev si Tiraspol (deci Rakovski mai avea de făcut doar un salt si intra în Basarabia, iar al doilea salt ar fi fost în Moldova). L-au oprit ca să discute: au făcut o sedintă care a început la 7 seara si s-a terminat la 5 dimineata, Hall si cu Hill argumentând că tactica are prioritate asupra strategiei si deci războiul contra lui Denikin si Vranghel era mai important fată de ocuparea si bolsevizarea României. La vot, cei 22 de asa-zisi generali ai celor 22 de divizii bolsevice au fost toti de acord să lase România si să se ducă spre Denikin si spre Vranghel. Numai Rakovski se împotrivea si au fost necesare încă două ore pe capul lui până a semnat si el schimbarea de directie si renuntarea la atacarea României. Hall si cu Hill au plecat cu drezina mai departe, au ajuns la Iasi si i-au dat conventia lui Brătianu. (Brătianu fixase o dată limită când îsi dăduse asentimentul pentru semnarea conventiei: 30 dec. 1917. Dacă nu se realiza această conventie de recunoastere reciprocă, el urma să ia măsuri de apărare, pentru că România nu se poate apăra pe Prut, ci doar pe Nistru care este o granită fortificată de natură în favoarea României.) Era 31 dec. 1917 si Brătianu trimisese Divizia 11 din Slatina. Aceasta e gloria Diviziei 11 din Slatina, comandată de gen. Traian Brosteanu: a luat pozitie pe malul drept al Nistrului.
    Autonomia Basarabiei
    Conform decretului de autodeterminare a popoarelor, în Basarabia s-au făcut alegeri si s-a ales Sfatul Tării. Sfatul Tării s-a întrunit la 27 nov. 1917 si a hotărât autonomia Basarabiei. Ionel Brătianu a insistat: "Ce autonomie?! Votati unirea, ca eu să vă pot apăra pe Nistru, iar nu pe Prut, care e mic." Basarabenii nu au răspuns nimic, si toti emisarii trimisi de Brătianu au venit înapoi comunicând că domnii basarabeni păstrează tăcerea si nu se angajează. Regele Ferdinand l-a chemat la Iasi pe Pantelimon Halipa, primul sau al doilea conducător al partidului nationalist din Basarabia si i-a cerut să facă unirea cu România. N-a avut însă succes! Nu se stie dacă Pantelimon Halipa i-a spus secretul Basarabiei. Cert este că s-a rămas doar la prima etapă: autonomia Basarabiei. Spre sfârsitul lui ian. 1918 basarabenii au votat etapa a doua: independenta Basarabiei. Basarabia era stat independent (iar nu alipit la patria-mamă, România).
    Diversele demersuri pentru unire
    La 21 ian. 1918 a venit maresalul Averescu ca prim-ministru, cu program de a încheia pacea separată cu nemtii, pentru că maresalul Averescu avea mai mare prestigiu decât Ionel Brătianu; în plus, era seful Armatei si făcuse specializarea la Berlin , în aceeasi clasă cu maresalul german Mackenzen. Maresalul Averescu, ca prim-ministru, a cerut si el basarabenilor unirea cu România, dar basarabenii iarăsi n-au răspuns nimic, n-au dat nici un semn. Atunci Averescu a trimis la Chisinău pe ministrul de război Ianculescu, un mare general. A venit el, a vorbit, a dres. Nimic! Domnii basarabeni ascultau cu respect, cu atentie, dar nu se angajau. Atunci Ianculescu a adus cele două regimente de artilerie din divizia a 11-a Slatina, le-a pus în jurul Chisinăului si le-a ordonat să tragă în aer ca să impresioneze pe basarabeni si să-i determine să voteze mai repede unirea cu România. Domnii basarabeni n-au votat! Ascultau bubuiturile de tun, stiau că sunt românesti, dar nu au votat. La 5 martie s-a încheiat armistitiul de la Buftea si a venit guvernul Alexandru Marghiloman cu suveranitate si asupra Moldovei. Guvernul Marghiloman avea si el misiunea să convingă basarabenii să se unească cu România si a trimis si el emisari. Tot asa, basarabenii ascultau si nu spuneau nimic. Marghiloman l-a trimis pe Const. Stere (care era o personalitate, om de cultură, rectorul universitătii Iasi), să-i convingă pe basarabeni. Constantin Stere a intrat în sedinta Sfatului Tării de la Chisinău si a pledat unirea Basarabiei cu România. Domnii basara- beni au ascultat cu respect, cu atentie, au bătut din palme, dar nu s-au miscat din bănci ca să voteze. Atunci Stere, furios, a iesit în stradă, să instige populatia să intre cu forta peste Sfatul Tării si să-i convingă pe deputati să voteze. Dar si basarabenii de pe stradă au ascultat, au aplaudat, dar n-au făcut nimic. Stere s-a întors la Bucuresti crezând că basarabenii erau niste mafioti, niste bandisi, si că vroiau bani. A strâns monede de aur si a cerut să se împartă monede de aur deputatilor basarabeni ca să voteze unirea cu România. Basarabenii nu au primit banii (deci nu erau corupti)! Dar tot nu au votat unirea cu România!                                                               
     
    Secretul Basarabiei                                                                                         O dată, brusc la 27 martie 1918, fără să stie Bucurestiul si Iasul, s-a întrunit Sfatul Tării si, din proprie initiativă, a pus la vot unirea Basarabiei cu România. Rezultatul: 86 pentru unire, 3 contra.
    Consider interesant să mentionez ale cui au fost singurele 3 voturi împotrivă: ale evreilor (pentru că ei vroiau ca Basarabia să fie republica Israelului). Au fost si 32 de abtineri (rusii si ucrainienii).
    Ce i-a determinat pe domnii basarabeni să nu voteze unirea atâta timp si să voteze acum, nesolicitat: În armata rusă taristă (devenită armata rusă sovietică) se găseau 100 000 de recruti din Basarabia, răspânditi de la Marea Baltică până la Oceanul Pacific. Dacă Basarabia vota unirea cu România, acestia toti erau făcuti prizonieri, iar în Rusia nu se stie niciodată soarta prizonierilor, putând fi egală cu moartea; de aceea Sfatul Tării a conceput în secret să-i aducă întâi pe acesti 100 000 de tineri la Chisinău si abia pe urmă să voteze. Pentru aceasta s-a format o delegatie secretă din trei oameni, condusă de deputatul Păscălută, care a plecat la Moscova să-i ceară lui Lenin să aducă toti copiii Basarabiei sub pretextul de a forma corpul de armată al Basarabiei, ca să o apere. Directorul de cabinet al lui Lenin, când a auzit că sunt din Basarabia, i-a dat afară, motivând că Lenin avea treburi mai importante de rezolvat. Stăteau pe sală, necăjiti, fără solutie, gândindu-se, când au văzut un ofiter sovietic intrând într-o cameră, după care au auzit strigătul: "Să trăiesti frate!" (pe româneste). Si-au închipuit că în dosul acelei usi se afla un român si, după ce a plecat acel ofiter, au bătut la usă si au intrat. Camera aceea cuprindea toate aparatele de transmisie ale guvernului Lenin si ale Ministerului de război Trotki. Un locotenet-inginer servea toate aceste aparate. S-au recomandat si au aflat că si locotenentul sovietic era basarabean. Apoi locotenentul i-a întrebat ce vor, iar ei i-au spus că solicitaseră audientă lui Lenin ca să facă un corp de armată al Basarabiei si că fuseseră dati afară. Locotenentul acesta le-a răspuns cam asa: "- O dată cu revolutia se desteaptă toată lumea, afară de voi, cei de la Chisinău ! Cum vă puteti închipui că vă aprobă Lenin această cerere? Dacă voi ajungeati la el si-i spuneati ce mi-ati spus mie, acum mă uitam pe fereastră la voi, împuscati la zidul acela." "- Deci nu se poate?" "- N-am spus că nu se poate, dar ce ati făcut voi e prost. O să facem noi împreună un ordin al lui Lenin si îl trimit eu." La începutul lui dec. 1917 acest ofiter a transmis la toată armata rusă ordinul ca toti soldatii, ofiterii si subofiterii născuti pe teritoriul Basarabiei să primească o foaie de drum cu destinatia Chisinău, unde să formeze corpul de armată pentru apărarea Basarabiei împotriva dusmanului din vest (a României). Lenin n-a aflat, dar a simtit că se face ceva si a trimis ca politruc la Chisinău pe Vlad Inculet (student la Universitate , la Fizico-Chimice , care aderase la partidul rosu). Persoane de la acest nucleu nationalist de la d-na Alexandrina Russo mi-au spus că l-au văzut cu ochii lor pe Vlad Inculet în gara Chisinău când a coborât din trenul de la Moscova : era îmbrăcat ca un muncitor salahor, avea sapcă de rus, cizme, si o salopetă de metalurgist. A coborât pe peronul gării care era plin de lume, s-a asezat cu fata spre vest si a început să strige:  "- Acolo, la Iasi si Bucuresti, se află dusmanul ereditar al Basarabiei, dusmanul de moarte al nostru de care trebuie să ne apărăm!" Pe urmă s-a întors cu fata spre est si a arătat spre Moscova: "- Acolo este mama noastră protectoare, Moscova, buna noastră mamă!" A venit apoi la Sfatul Tării. Ce s-a întâmplat nu se stie, dar a devenit presedintele Sfatului Tării si, împreună cu Mitropolitul Iurie, la 27 martie 1918, spontan, s-a votat unirea neconditionată a Basarabiei cu patria mumă, România. De fapt, nu a fost unire, ci reunire, pentru că Basarabia făcea parte integrantă din Moldova. Apoi Vlad Inculet a venit la Bucuresti ca ministru al Basarabiei în guvernul Brătianu si în guvernul Averescu; a fost apoi ministru de Interne, a fost ales si membru al Academiei (prelegerea lui la Academie era despre timp si spatiu). Nu s-a spus cine era locotenentul acela care l-a semnat pe Lenin pentru că se presupunea că locotenentul acela era încă în viată si, dacă ar fi aflat bolsevicii, l-ar fi suprimat.
     
    - Vă multumim, d-le doctor. Vă adresez o singură întrebare: acum ne puteti spune cine era?
    - După 1989 am tinut o conferintă la Asociatia Juristilor si am relatat exact ce v-am relatat si dvs. acum. Vorbind de acest locotenent inginer român, lumea din sală a început să strige: "Cine este? Spuneti, cine este?" Le-am răspuns, asa cum vă spun si dvs.: "Ei bine, cred că acel locotenent era sufletul lui Stefan cel Mare reîncarnat..."
     




Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 13, 2012, 05:22:29

 " http://www.adevarul.ro/actualitate/adevaratul_ceausescu/Ceausescu_l-a_pupat_primul_pe_defunctul_Dej_0_680332298.html# "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 13, 2012, 21:01:49

 " http://www.moneyexpress.money.ro/articol_22487_193/o_poveste_de_iarna.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 14, 2012, 04:20:39

 ' http://www.dacia.org/daciarevival/articolearticles/articole-in-limba-romana/235-90-de-ani-de-la-savare-ungariei-de-comunism-de-catre-armata-romana "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 14, 2012, 17:41:56

 " http://www.adevarul.ro/cultura/florin_constantiniu_a_murit-academicianul_florin_constantiniu-a_murit_florin_constantiniu-academia_romana_0_682131948.html#"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: Danubius din Aprilie 14, 2012, 17:49:32
Comunicat de Presă

Membrii Asociaţiei „21 Decembrie 1989” au decis să declanşeze duminică, 15 aprilie 2012, orele 11.00 în faţa sediului PDL din Aleea Modrogan nr. 1, acţiunea de protest „Greva Foamei”.

Consiliul Director al Asociaţiei „21 Decembrie 1989”   a hotărât ca la acţiune să nu participe membrii cu diagnostice severe şi  cei care prin natura vârstei înaintate s-ar expune la riscuri majore de sănătate.

Motivaţia acţiunii este: Coaliţia guvernamentală tergiversează de peste 4 (patru) luni votarea amendamentelor la Legea Recunoştinţei.

Bucureşti,
13.04.2012

Asociaţia „21 Decembrie 1989”
Preşedinte delegat


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: nor din Aprilie 14, 2012, 19:20:29
Vlad Ciobanu e de legat!
Intr-adevar, pe site-ul Asociatiei 21 Decembrie 1989, la http://www.asociatia21decembrie.ro/2012/04/comunicat-de-presa-32, se gaseste acest comunicat. Si, surprinzator, nu e semnat de fomistul inrait si presedinte al asociatiei, Teodor Maries, ci de vicepresedintele ei, Vlad Ciobanu, un sculptor oarecum cunoscut, respectat, premiat etc. Va marturisesc faptul ca acest comunicat e surpinzator pentru mine. Pur si simplu nu pot sa inteleg cum poate un roman (ba chiar mai multi) sa declare greva foamei inainte de Paste si s-o declanseze chiar in ziua celei mai mari sarbatori a crestinatatii?! Am observat ca vicele Vlad Ciobanu semneaza ca "Presedinte delegat". Intr-adevar, e de legat! Faceti ceva si opriti-l, opriti-i cumva, caci ne fac (si mai rau) numele de ocara! E atat de nefireasca aceasta actiune incat sunt sigur ca este vorba de un atentat impotriva noastra, a imaginii noastre publice. Doamne, miluieste-ne si lumineaza-le mintile, caci a coborat intunericul in ele si sunt gata sa se intunece de tot in chiar momentul iluminarii noastre, al Invierii Tale, caci maine vom sarbatorii, asa cum scrie in calendar, (†) Duminica Sf. Învieri (Sf. Paşti).


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: colaborator din Aprilie 14, 2012, 19:34:56
Vlad Ciobanu e de legat!
Intr-adevar, pe site-ul Asociatiei 21 Decembrie 1989, la http://www.asociatia21decembrie.ro/2012/04/comunicat-de-presa-32, se gaseste acest comunicat. Si, surprinzator, nu e semnat de fomistul inrait si presedinte al asociatiei, Teodor Maries, ci de vicepresedintele ei, Vlad Ciobanu, un sculptor oarecum cunoscut, respectat, premiat etc. Va marturisesc faptul ca acest comunicat e surpinzator pentru mine. Pur si simplu nu pot sa inteleg cum poate un roman (ba chiar mai multi) sa declare greva foamei inainte de Paste si s-o declanseze chiar in ziua celei mai mari sarbatori a crestinatatii?! Am observat ca vicele Vlad Ciobanu semneaza ca "Presedinte delegat". Intr-adevar, e de legat! Faceti ceva si opriti-l, opriti-i cumva, caci ne fac (si mai rau) numele de ocara! E atat de nefireasca aceasta actiune incat sunt sigur ca este vorba de un atentat impotriva noastra, a imaginii noastre publice. Doamne, miluieste-ne si lumineaza-le mintile, caci a coborat intunericul in ele si sunt gata sa se intunece de tot in chiar momentul iluminarii noastre, al Invierii Tale, caci maine vom sarbatorii, asa cum scrie in calendar, (†) Duminica Sf. Învieri (Sf. Paşti).


Acesta este motivul compromiterea noastra.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: nor din Aprilie 14, 2012, 19:47:40
Presii asociatiilor sunt prea ocupati cu cele sfinte (mancaruri si bauturi) si nu cred ca stiu de acest comunicat, iar cand vor afla, va fi prea tarziu. De aceea, va rog pe voi, pe cei mai cunoscatori ai ierarhiilor asociatiilor, sa-i anuntati pentru a-i cere dlui Ciobanu sa retraga comunicatul, sau, in caz ca refuza, pentru a lua atitudine publica impotriva acestei marsavii nemaiauzite. Inca nu e prea tarziu, inca se mai poate preveni nelegiuirea.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: gheorghe din Aprilie 14, 2012, 20:25:58
Fie ca sarbatorile pascale sa ne dea intelepciune, sanatate, putere de lupta si nu in ultimul rand unitate.
De asta este nevoie in vremurile grele care ne incearca. Sa fim increzatori si iubitori ca Dl. Isus Hristos ne va ajuta.
Hristos va Invia!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: nor din Aprilie 14, 2012, 21:53:23
Ma gandeam ca ai ceva de spus in privinta anuntatei greve a foamei, pe care Asociatia 21 Decembrie 2989 vrea s-o declanseze in ziua de Paste, dle gheorghe. Pentru urari de Paste, a deschis dl mercurie o sectiune speciala, "SFINTELE SARBATORI DE PASTI - 2012", o gasiti la http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=727.0.
Voi muta aceasta discutie in zona rezervata Asociatiei 21 a lui Maries.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: marga din Aprilie 14, 2012, 22:07:07
http://www.youtube.com/watch?v=D3QaiQ65W-g&feature=related HRISTOS A INVIAT


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 15, 2012, 14:08:21

 " https://mail.google.com/mail/?ui=2&ik=49342cff39&view=att&th=136b20e4fdab0898&attid=0.1&disp=safe&zw "
 Adevarat a inviat!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: Marcela din Aprilie 15, 2012, 14:18:40
Vlad Ciobanu e   delegat!
Intr-adevar, pe site-ul Asociatiei 21 Decembrie 1989, la http://www.asociatia21decembrie.ro/2012/04/comunicat-de-presa-32, se gaseste acest comunicat. Si, surprinzator, nu e semnat de fomistul inrait si presedinte al asociatiei, Teodor Maries, ci de vicepresedintele ei, Vlad Ciobanu, un sculptor oarecum cunoscut, respectat, premiat etc.   DA MAI BINE CA IMAGINE SAU MAI AU CEVA DE NOGOCIAT CU PUTEREA…PE GeORGE COSTIN L-AU BAGAT DUPA GRATII…ACUM,PROBABIL CA VOR CEVA PACHETE DE PASTE SI LOCURI PE LISTELE PDL…………………
    EXPLICABIL PENTRU CA PROTOCOLUL DORU MARIES-VICTOR CIORBEA L-A DUS PE DOMNUL DORU MARIES DIRECT IN RAIUL ALIANTEI CU U.S.L SI VICTOR PONTA……PASCASI TRADITIA
    DE PASTE…….CIORBEA-CRIN-MARIES-PONTA…FANTASTICI!
    JOACA DOAR CARTEA CISTIGATOARE..
    IN REST E APA DE PLOAIE!
 Va marturisesc faptul ca acest comunicat e surpinzator pentru mine. Pur si simplu nu pot sa inteleg cum poate un roman (ba chiar mai multi) sa declare greva foamei inainte de Paste si s-o declanseze chiar in ziua celei mai mari sarbatori a crestinatatii?! Am observat ca vicele Vlad Ciobanu semneaza ca "Presedinte delegat". Intr-adevar, e delegat! Faceti ceva si opriti-l, opriti-i cumva, caci ne fac (si mai rau) numele de ocara! E atat de nefireasca aceasta actiune incat sunt sigur ca este vorba de un atentat impotriva noastra, a imaginii noastre publice. Doamne, miluieste-ne si lumineaza-le mintile, caci a coborat intunericul in ele si sunt gata sa se intunece de tot in chiar momentul iluminarii noastre, al Invierii Tale, caci maine vom sarbatorii, asa cum scrie in calendar, (†) Duminica Sf. Învieri (Sf. Paşti).



O ASOCIAIE DE REVOLUTIONARI A SOLICITAT O INTREVEDERE CU PRIMUL MINISTRU,MIHAI RAZVAN UNGUREANU.
AU DEPUS SI UN MEMORIU FUNDAMENTAT.
CIND AU AFLAT DE LA VOI,CEI DE LA 21 CA MIHAI RAZVAN UNGUREANE  A DAT AVIZ DE RESPINGERE LEGII
BALCAN CU AMENDAMENTELE MARIES,  AU LUAT FOC...ORGOLII  RANITE.
DOMNUL DORU MARIES NU ESTE PREZENT,FIIND PROBABIL PLECAT DIN TARA LA CASA BLANCA...TREBUIE SA
INGRIJEASCA O CASA DE VACANTA,PROPRIETARUL FIIND RETINUT IN PROBLEME MAI URGENTE,UNDEVA IN ROMANIA.
SI ASTAZI PROBABIL,LA POARTA PDL  MAI VIN UNII SI CU OUA.....DECI SE POT FOLOSI OUA RECICLATE.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: marga din Aprilie 15, 2012, 14:23:31
 HRISTOS  A INVIAT! (Vasile Militaru)
Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parca serafimii-ti canta
De cate ori crestine o auzi.

Hristos a Inviat in firul ierbii,
A inviat Hristos in Adevar;
In poienita-n care zburda cerbii,
In florile de piersec si de mar.

In stupii de albina fara gres,
In vantul care sufla mangaios
In ramura-nflorita de cires
Dar vai, in suflet ti-nviat Hristos?

Ai cantarit cu mintea ta crestine
Cat bine ai facut sub cer umbland,
Te simti macar acum pornit spre bine
Macar acum te simti mai bun, mai bland?

Simti tu topita-n suflet vecea ura?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?
Iubirea pentru semeni o simti jar?

O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte
In aur macar azi te-au imbracat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept sa canti: Hristos a Inviat!   MA SCUZATI  DAR EU CRED CA ACEASTA E ISTORIE ADEVARATA....HRISTOS A INVIAT !...


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 15, 2012, 14:32:58

 Istoria adevarata este ceea ce a fost , asa cum a fost dincolo de ceea ce puterea vremelnica e interesata sa tina ascuns. Adevarat a inviat!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 15, 2012, 14:55:01

 " http://roncea.ro/2012/04/14/icoanele-si-credinta-profesorului-florin-constantiniu-dumnezeu-sa-il-odihneasca-in-pace-pacea-la-care-a-tanjit-atat-de-mult-bunul-si-dragul-profesor-al-istoriei-romanilor/"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 15, 2012, 23:56:39

 " http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/biserica-romana-din-occident-si-lupta-sa-impotriva-comunismului-260694.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 16, 2012, 14:44:07

 " http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/generalii-care-au-condus-armata-romana-campania-est "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 16, 2012, 21:14:56

 " http://cugiralba.wordpress.com/2011/02/19/larry-watts-%E2%80%9Ewith-friends-like-these%E2%80%A6%E2%80%9D-cum-a-fost-furata-revolutia-romanilor-si-romania-de-catre-agentii-nkvdkgb-si-urmasii-lor-2/"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 17, 2012, 20:39:05

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/04/17/petre-mihai-bacanu-nu-se-poate-admite-ca-un-apropiat-cu-cei-care-au-timorat-umilit-sfidat-si-chiar-batjocorit-poporul-nostru-sa-vina-acum-in-postura-de-persecutati-si-vajnici-luptatori-din/" sursa blogul lui Marius mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 18, 2012, 21:43:54

  Reproduc aici o postare a lui kronstadt 2 , interesanta, de pe topicul " articole de presa " care are legatura cu postarea de mai sus '
http://www.cotidianul.ro/succesorii-179879/'


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 19, 2012, 19:53:47

 " http://stelapopa.unimedia.md/2008/11/17/karl-marx-parintele-comunismului-despre-romani/"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 20, 2012, 05:18:31

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2008/12/26/26-decembrie-1989-prima-incercare-de-rasturnare-a-regimului-iliescu/" sursa blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 21, 2012, 12:45:08

 " http://www.stepup.ro/clients/wlm/trks.php?C=1&mi=58621&list_id=2162&u=648205&te=Y2Zsb3JpbjdAZ21haWwuY29t "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Aprilie 22, 2012, 23:20:37

 " http://foaienationala.ro/larry-watts-despre-biroul-secret-pentru-studiul-problemei-basarabene.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 01, 2012, 08:47:58

 " În 13 ani, de la lansarea monedei euro, la 1 ianuarie 1999, leul a pierdut 237% din valoare. Inflaţia a fost de 220%.
Acesta este preţul plătit de toată România pentru lipsa reformelor şi a privatizărilor la timp, pentru dezastrul din fondurile europene, pentru dezastrul din educaţie şi sănătate, care costă miliarde de euro anual, pentru pierderile companiilor de stat şi devalizarea acestora prin contractele "băieţilor deştepţi" şi în ultimul rând pentru o clasă politică haină, care îşi pasează din generaţie în generaţie poziţiile care le asigură accesul la putere şi bani.
Dacă ne uităm la celelalte monede foste comuniste, vom vedea că acolo preţul plătit este mult mai mic. În Cehia coroana s-a apreciat cu 29% în 13 ani, polonezii au pierdut numai 2,6% din valoarea zlotului, iar forintul ungar a scăzut cu numai 14%.
Numai în România, Rusia şi Turcia, preţul plătit este mai mare. În Rusia, o ţară condusă de peste un deceniu de Putin, KGB şi oligarhi, rubla a pierdut 54% din valoarea, iar în Turcia, unde nu există diferenţă de interese între sistemul politic şi de business, lira a scăzut cu 525%.
În ciuda faptului că de peste două decenii Mugur Isărescu ţine zilnic cursul leului sub control, toate "tâlhăriile" din economie şi politică nu pot fi acoperite la nesfârşit. Mai devreme sau mai târziu, cursul valutar şi inflaţia tot cresc. La fel cum acum cresc şi creditele neperformante din sistemul bancar ca urmare a dezmăţului din perioada de boom economic.
Pe de altă parte, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR de 22 de ani, a preferat liniştea Băncii Naţionale decât să intre într-o dispută continuă cu clasa politică, cu guvernele, cu partidele şi cu mediul de afaceri în privinţa evoluţiei economiei, a reformelor sau a privatizării. Inflaţia şi cursul au ajutat de multe ori guvernele să aibă linişte socială, în ciuda faptului că populaţia şi deponenţii pierdeau an de an din valoarea veniturilor salariale şi a plasamentelor bancare.
Creşterea cursului leu-euro în ultimii 13 ani a fost mai puţin dramatică faţă de perioada primului deceniu de după Revoluţie. În istoria economică, începutul anului 1997, atunci când s-a predat puterea de la Iliescu la Constantinescu, a fost dramatic. Dolarul, care era moneda de referinţă în acel moment, a crescut de la 4.000 de lei (0,4 lei în banii actuali) la 10.000 de lei în mai puţin de două luni, pentru a coborî apoi la 8.000 de lei.
Chiar dacă în ultimii ani, creşterea cursului a fost mult mai redusă şi s-au înregistrat chiar aprecieri în perioada 2004-2006, obsesia cursului de schimb este mult mai prezentă în acest moment în mintea oamenilor, chiar dacă creşterile sunt de mai puţin de 5% într-un an. Diferenţa de acum 13 ani este că populaţia şi companiile sunt supraîndatorate în euro, iar orice creştere a cursului se transferă imediat în rata lunară plătită la bancă. "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 01, 2012, 09:06:39

 " Paradoxal, aflăm cât suntem de bogaţi numai în momentul în care mai vindem câte ceva. Avem cu toţii convingerea sărăciei lucii a naţiunii, până în momentul în care se semnează o privatizare. Atunci, ne dăm seama dintr-o dată, ca şi cum nu am fi trăit până acum în aceeaşi ţară, că avem fie petrol, fie gaze, fie cea mai mare mină de cupru din Europa.

Şi încep discuţiile. De ce le-am vândut, cu cât, cui şi cu ce folos. Mai ales aici, în ceea ce priveşte folosul, stăm cel mai prost. O privire aruncată înapoi în istorie ne lămureşte cât de meşteri am fost noi în a trage foloase de pe urma darurilor acestei ţări. Statisticile internaţionale menţionează că România este primul stat din lume care a început producţia de petrol. Tot în România a funcţionat şi prima rafinărie. Iar Bucureştiul a fost primul oraş iluminat cu gaz lampant.

La sfârşitul secolului al XIX-lea şi în prima parte a secolului al XX-lea, România s-a situat în topul producătorilor mondiali de ţiţei. Importanţa geostrategică a acestor zăcăminte s-a văzut pe deplin în Primul şi în Al Doilea Război Mondial.

Dar, cu toată această resursă fabuloasă, România nu a reuşit, nici în epoca sa cea mai dinamică din punct de vedere al creşterii economice, să rupă barierele subdezvoltării. Câmpurile de sonde şi câmpurile arate cu boii de ţărani care păreau că trăiesc cu două sute de ani în urmă aparţineau unor lumi diferite. Bogăţia petrolului nu s-a revărsat şi nu s-a transformat într-un motor care să ducă România pe un alt palier economic. La scară mondială, petrolul descoperit în Texas a făcut din America o superputere. La nivelul unor ţări mai mici, miracolul petrolier s-a întâmplat în Norvegia, un stat european sărac altă dată, şi în Golf, acolo unde aurul a înlocuit dunele de nisip.

Noi ne-am văzut de ale noastre. Petrolul care altădată ţâşnea singur din pământ e din ce în ce mai puţin. Gazele, la fel. Se vorbeşte de rezerve care ar mai ţine 10-15 ani. Pădurile le-am tăiat.
Singure, resursele naturale nu scot o naţiune din sărăcie

Aurul e vândut, cuprul la fel. Avem în spate o sută de ani de experienţă industrială, e drept, aproape jumătate sub comunişti. Am luat-o de la capăt şi dovedim, din nou, că nu reuşim deloc să ne ridicăm la suprafaţă. De ce? Răspunsul nu poate fi decât unul singur. Singure, resursele naturale nu sunt suficiente. Mai trebuie şi resursele umane, şi cele antreprenoriale, şi cele politice.

Dramatic este că resursele umane au scăzut în ultimii douăzeci de ani mai repede decât resursele minerale. Din 22 de milioane, am rămas 19 în ţară. Niciodată în istorie, emigraţia românilor nu a atins asemenea proporţii. Pierderea de forţă de muncă, de inteligenţă şi de dinamism este incalculabilă. Iar fenomenul nu s-a oprit. Cu cât România va continua să se zbată în subdezvoltare, cu atât vor fi şi mai mulţi care vor dori să plece. Inversarea lucrurilor nu se poate face decât, prin schimbarea radicală a perspectivelor economice ale ţării. Dar cine să o facă? Stăm foarte prost şi cu resursele antreprenoriale, şi cu resursele politice. Ca să înţelegem, trebuie să ne privim în oglinda istoriei. Citiţi „Historia!” Nici nu ştiţi ce câştigaţi!"



Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 02, 2012, 21:09:43

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/05/02/marian-munteanu-revolutie-si-restauratie-1-insurectia-nationala/ " sursa Blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 05, 2012, 05:21:48

 " http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/statul-violent-262428.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: Silviu din Mai 06, 2012, 11:10:20
Cînd citiţi următorul articol, aveţi în minte definiţia Revoluţiei!


  Dezvăluirile unui fost colonel de Securitate, mort în condiţii suspecte, despre evenimentele din decembrie 1989

Dezvăluirile unui fost colonel de Securitate, mort în condiţii suspecte, despre evenimentele din decembrie 1989

Dezvăluiri
Scris de Teodor FILIP   
Sâmbătă, 17 Decembrie 2011 12:46


Ceauşescu către Gorbaciov, fost şef al direcţiei de dezinformare din KGB: “Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”
 
Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989.
Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite.
Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: “Mi-au făcut-o şi ei mie…”.
Reporter : Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989?
Paulian Păsărin : Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce. S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu.
La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică.
Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului.
De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova.
În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul. În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu.
Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă “ochi dulci”, în ideea de a intra în vorbă cu ei.
Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.
R : Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989?
P. P. : Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambacian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.
R : Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?
P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă.
Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut.
Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu.
Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional. Trebuie spus că s-a afirmat că în România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat.
S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi la Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.
R : Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?
P. P. : Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească.
R : Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă?
P. P. : Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea congres. Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: “Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”…
Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: “Să vedem dacă mai apuci!”.
R : A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 89?
P. P. : Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara.
Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara, ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii.
R : Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?
P. P. : Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran. Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara , Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars.
Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul.
Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia externă.

 


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 06, 2012, 16:45:28

 " http://www.actrus.ro/e-learning/working/capitol_8.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 07, 2012, 21:15:23

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/05/07/marian-munteanu-revolutie-si-restauratie-2-restauratia-sistemului-democratic/ " sursa blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 07, 2012, 21:43:00

 " http://www.cotidianul.ro/succesorii-ii-181774/" articol preluat din topicul " articole de presa.Poate cea mai buna prezentare pe aceasta tema ,pina acum.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 09, 2012, 07:52:36

 " http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Gavril%C4%83_Ogoranu "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: Marcela din Mai 09, 2012, 08:05:05
Cînd citiţi următorul articol, aveţi în minte definiţia Revoluţiei!


  Dezvăluirile unui fost colonel de Securitate, mort în condiţii suspecte, despre evenimentele din decembrie 1989

Dezvăluirile unui fost colonel de Securitate, mort în condiţii suspecte, despre evenimentele din decembrie 1989

Dezvăluiri
Scris de Teodor FILIP   
Sâmbătă, 17 Decembrie 2011 12:46


Ceauşescu către Gorbaciov, fost şef al direcţiei de dezinformare din KGB: “Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”
 
Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989.
Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite.
Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: “Mi-au făcut-o şi ei mie…”.
Reporter : Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989?
Paulian Păsărin : Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce. S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu.
La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică.
Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului.
De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova.
În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul. În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu.
Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă po****ţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă “ochi dulci”, în ideea de a intra în vorbă cu ei.
Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.
R : Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989?
P. P. : Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambacian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.
R : Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?
P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă.
Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut.
Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu.
Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional. Trebuie spus că s-a afirmat că în România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat.
S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi la Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.
R : Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?
P. P. : Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească.
R : Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă?
P. P. : Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea congres. Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: “Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”…
Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: “Să vedem dacă mai apuci!”.
R : A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 89?
P. P. : Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara.
Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara, ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii.
R : Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?
P. P. : Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran. Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara , Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars.
Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul.
Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia externă.

 


" ACESTI FOSTI COLONEI DE SECUTITATE" CE AU FACUT IN PERIODA 14-22 DECEMBRIE 1989?
  FURNIZATI ACESTE INFORMATII DOMNULUI MARIES SI COMISIEI JURIDICE,EVENTUAL DEPUTATULUI
BALCAN;POATE NU LE AU.
IN FOND  A FOST SAU NU,IN DECEMBRIE 1989 OP REVOLUTIE?
SUNTETI REVOLUTINARI SAU SIMPLI PARTICIPNTI " LA O REVOLTA ILEGALA!"
POATE VA PUN ASTIA SA DATI SI BANII INAPOI

"U VA JUCATI CA FOCUL CACI...VA ARDETI
SI FOCUL ESTE FOARTE PRIMEJDIOS.......
IN EL POT ARDE CHIAT MII,,,

CE AU FACUT SECURISTII LUI PASARIN CIND ERAU FURATE CADAVRELE TIMISORENILOR UCISI
SI ARSE LA CREMATORIUL CENUSA DIN BUCURESTI?

CE REPEDE UITATI ATROCITTILE SI CRIMELE COMUNISTILOR....PREA REPEDE...


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: Silviu din Mai 09, 2012, 15:01:49
Doamnă Marcela, articolul începe cu un "sfat" tocmai, pt a atrage atenţia asupra interpretărilor. Reprezintă punctul de vedere al unui opozant şi, de dragul adevărului trebuie luat ca atare.
Afirmaţiile din text nu au cum să modifice o realitate! Declanşarea unei revoluţiei poate fi orice. Chiar şi abundenţa "cozonacului"!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: Haos - Secasiu din Sibiu din Mai 10, 2012, 03:29:41
Noua parte libera de tigani si romani de rahat: Transilvania si Banatul.
Fie ca aceste doua parti sa fie libere de curve comuniste si sa se numeasca DACIA.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: Haos - Secasiu din Sibiu din Mai 10, 2012, 03:32:47
Nu mai vrem conducerea Bucurestiului. Suntem satui de nulitati, care de peste 100 de ani ne-au vandut si ne-au aruncat in saracie.
JOS BUCURESTIUL!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: Marius din Mai 10, 2012, 11:10:45
Cînd citiţi următorul articol, aveţi în minte definiţia Revoluţiei!


  Dezvăluirile unui fost colonel de Securitate, mort în condiţii suspecte, despre evenimentele din decembrie 1989

Dezvăluirile unui fost colonel de Securitate, mort în condiţii suspecte, despre evenimentele din decembrie 1989

Dezvăluiri
Scris de Teodor FILIP   
Sâmbătă, 17 Decembrie 2011 12:46


Ceauşescu către Gorbaciov, fost şef al direcţiei de dezinformare din KGB: “Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”
 
Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989.
Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite.
Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: “Mi-au făcut-o şi ei mie…”.
Reporter : Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989?
Paulian Păsărin : Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce. S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu.
La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică.
Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului.
De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova.
În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul. În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu.
Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă po****ţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă “ochi dulci”, în ideea de a intra în vorbă cu ei.
Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.
R : Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989?
P. P. : Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambacian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.
R : Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?
P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă.
Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut.
Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu.
Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional. Trebuie spus că s-a afirmat că în România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat.
S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi la Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.
R : Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?
P. P. : Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească.
R : Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă?
P. P. : Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea congres. Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: “Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”…
Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: “Să vedem dacă mai apuci!”.
R : A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 89?
P. P. : Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara.
Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara, ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii.
R : Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?
P. P. : Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran. Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara , Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars.
Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul.
Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia externă.

Au ajuns şi aici cretinismele astea securiste. E un indiciu că şi pe acest forum sînt mulţi care habar n-au de revoluţie.
Dezinformarea Paulian Păsărin, din nou la modă în blogosferă (http://wp.me/pjejF-2yd)


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: nor din Mai 10, 2012, 11:30:32
Nu mai vrem conducerea Bucurestiului. Suntem satui de nulitati, care de peste 100 de ani ne-au vandut si ne-au aruncat in saracie.
JOS BUCURESTIUL!
Prostane, Boc e clujean, ardelean neaos, de la voi din fugi D`acia! Un cretin mai mare ca tine e greu de gasit chiar si in zonele cele mai intens popu-late/polu-ate de pedelizdime. Daca trimit postara ta pe mail-urile unor tigani, in cateva zile pleci in Olanda gratuit, intr-un portbagaj, in pungi de un kil! Sigur ca n-o sa fac una ca asta, pentru ca e bine sa ramai in viata ca exemplu pentru altii: oricine te va vedea sa se bucure ca nu a ajuns chiar atat de jos. Dar fi atent ca nasparlii din Sibiu au inceput sa bantuie si pe net. Sa nu dea cumva de postarea asta ca direct in mana garzilor de culoare ale lui Costin (sti care, cele de la Congresul Impostorilor, din 3 septembrie 2011) ajungi. Dupa ce ca ai participat al puciul gardistului rosu, cu garzile lui pretoriene de culoare, fara sa zici nici "pas", acum strambi din nas... hai, fa pasi, cauta-ti fraierii care sa te creada in Banat-Ardeal. Dar nici oamenii aceia nu sut prosti sa caste gura la un decazut ca tine.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: KRONSTADT. din Mai 10, 2012, 12:12:18
http://www.magazin-nautic.ro/
http://www.adevarul.ro/locale/constanta/Constanta-Calin_Marinescu-Shogunul-flota-Navrom-Traian_Basescu-detentie-interviu_in_premiera-marturii-Dan_Mihaescu-Nautica_TV_0_697730383.html
PREMIERĂ Mărturiile Shogunului despre dispariţia Flotei: „Vinovatul va da socoteală într-o zi“


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 10, 2012, 17:11:14

 " http://www.business24.ro/companii/companii-romania/un-argument-delirant-distrugem-statul-ca-sa-venim-de-hac-hotilor-1512515 "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 11, 2012, 12:53:57
 
 O perspectiva asupra revolutiei din 1989 : " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/05/11/marian-munteanu-revolutie-si-restauratie-3-pseudo-miturile-revolutionarismul-conspirativ-si-dizidenta/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: KRONSTADT. din Mai 11, 2012, 15:02:09
http://www.evz.ro/detalii/stiri/primul-mare-scandal-al-campaniei-electorale-fascistul-maghiar-jozsef-nyiro-inhumat-la-od-98102.html
Primul mare scandal al campaniei electorale: FASCISTUL MAGHIAR József Nyírő, înhumat la Odorheiul Secuiesc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: kostas din Mai 11, 2012, 18:54:28
HAOS LASA-NE BAIETE IN PACE CU BANATUL-SI ARDEALUL IN PACE.UNDE ATI FOST IN NOIEMBRIE CAND AU VENIT OAMENII DIN TOATE COLTURILE TARII IN TIMISOARA?AU FOST DIN IASI,SUCEAVA,TULCEA,BRAILA SI GALATI NUMAI VORBESC DE CRAIOVA,SEVERIN SI ALTELE IAR VOI ATI FOST O MANA DE OAMENI.DACA IESATI SI VOI CATE 200 NUMAI DIN INPREJURIMILE TIMISOAREI CRED CA DATELE PROBLEMEI ERAU ALTELE,DAR ATI FOST COMANDATI DE MARIES&CO.A AVUT DREPTATE BALINT CAND A VRUT SA- BATA IN PIATA LA MITING.ATI PROCEDAT CA SI BUCURESTENII.CE ATI ZIS LASA CA VIN PROSTII DIN PROVINCIE.DACA N-AR FI FOST IN 89 POPA ALA UNGUR HABAR NU AVEATI VOI PARTE DE REVOLUTIE SI ORASE MARTIR.IMI PARE RAU CA PRIN CUVINTELE MELE II CERT SI PE ALTII CARE NU MERITA DAR UNUL CA TINE PUNE PATA PESTE TOATA SOCIETATEA.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 13, 2012, 08:41:12

 " http://foaienationala.ro/alegerile-din-19-noiembrie-1946.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 13, 2012, 08:48:08

 " http://foaienationala.ro/legitimitatea-regimului-comunist-din-romnia.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: kostas din Mai 13, 2012, 18:34:05
ANTENA 3 RADU TUDOR ,PROF. ACADEM. ALEX.GIURASCU.INVATATI SI TRANSMITETI .


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: alex s din Mai 13, 2012, 18:51:42
HAOS LASA-NE BAIETE IN PACE CU BANATUL-SI ARDEALUL IN PACE.UNDE ATI FOST IN NOIEMBRIE CAND AU VENIT OAMENII DIN TOATE COLTURILE TARII IN TIMISOARA?AU FOST DIN IASI,SUCEAVA,TULCEA,BRAILA SI GALATI NUMAI VORBESC DE CRAIOVA,SEVERIN SI ALTELE IAR VOI ATI FOST O MANA DE OAMENI.DACA IESATI SI VOI CATE 200 NUMAI DIN INPREJURIMILE TIMISOAREI CRED CA DATELE PROBLEMEI ERAU ALTELE,DAR ATI FOST COMANDATI DE MARIES&CO.A AVUT DREPTATE BALINT CAND A VRUT SA- BATA IN PIATA LA MITING.ATI PROCEDAT CA SI BUCURESTENII.CE ATI ZIS LASA CA VIN PROSTII DIN PROVINCIE.DACA N-AR FI FOST IN 89 POPA ALA UNGUR HABAR NU AVEATI VOI PARTE DE REVOLUTIE SI ORASE MARTIR.IMI PARE RAU CA PRIN CUVINTELE MELE II CERT SI PE ALTII CARE NU MERITA DAR UNUL CA TINE PUNE PATA PESTE TOATA SOCIETATEA.
Se pare ca se incepe hulirea noastra a timisorenilor , si probabil o sa spui ca n-a fost revolutie ci lovitura de stat ,....poate asa meritam .


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: kostas din Mai 13, 2012, 19:30:23
ALEX S NU HULESTE NIMENI PE NIMENI DAR HAOS SARE PARLEAZUL ASA DE TARE SI MULT INCAT TE SCOATE DIN MINTI SI DACA CITESTI MAI BINE ULTIMA PARTE AI SA VEZI CA NU BAG PE TOATA LUMEA IN ACEASI OALA CAT DESPRE LOVITURA DE STAT FII LINISTIT AM SUSTINUT SI SUSTIN PANA LA MOARTE CA A FOST REVOLUTIE SI CA A INCEPUT DE LA TIMISOARA SI SA-NTIS IN TOATA TARA.CEI DREPT NU-I STRAMB SI CE-I ALB NU-I NEGRU.DAR TREBUIE SA RECUNOSTI CA DACA NU ERAU SI CELELALTE LOCALITATI CU SAU FARA MORTI SI CA AU SI ELE MERITUL LA VICTORIE.FATA DE VOI CEI CARE STITI SA COMUNICATI CU-N LIMBAJ ADEGVAT UNOR OAMENI CIVILIZATI SI FARA A ADUCE JIGNIRI CAMARAZILOR NU-MI RAMANE DECAT SA-MI CER SCUZE.SI FATA DE HAOS IMI POT CERE SCUZE DAR NUMAI DACA ISI RETRAGE CUVINTELE PE CARE LE-A FOLOSIT CAND NE-AU JIGNIT PE NOI CEI DE PE FORUM SI NU NUMAI.INCA O DATA MII DE SCUZE.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: mercurie2 din Mai 13, 2012, 20:16:49
Parintele Justin despre revoltele din Romania din ianuarie 2012

http://www.youtube.com/watch?v=L90o_Nmq1w8&feature=related


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: alex s din Mai 13, 2012, 20:29:34
ALEX S NU HULESTE NIMENI PE NIMENI DAR HAOS SARE PARLEAZUL ASA DE TARE SI MULT INCAT TE SCOATE DIN MINTI SI DACA CITESTI MAI BINE ULTIMA PARTE AI SA VEZI CA NU BAG PE TOATA LUMEA IN ACEASI OALA CAT DESPRE LOVITURA DE STAT FII LINISTIT AM SUSTINUT SI SUSTIN PANA LA MOARTE CA A FOST REVOLUTIE SI CA A INCEPUT DE LA TIMISOARA SI SA-NTIS IN TOATA TARA.CEI DREPT NU-I STRAMB SI CE-I ALB NU-I NEGRU.DAR TREBUIE SA RECUNOSTI CA DACA NU ERAU SI CELELALTE LOCALITATI CU SAU FARA MORTI SI CA AU SI ELE MERITUL LA VICTORIE.FATA DE VOI CEI CARE STITI SA COMUNICATI CU-N LIMBAJ ADEGVAT UNOR OAMENI CIVILIZATI SI FARA A ADUCE JIGNIRI CAMARAZILOR NU-MI RAMANE DECAT SA-MI CER SCUZE.SI FATA DE HAOS IMI POT CERE SCUZE DAR NUMAI DACA ISI RETRAGE CUVINTELE PE CARE LE-A FOLOSIT CAND NE-AU JIGNIT PE NOI CEI DE PE FORUM SI NU NUMAI.INCA O DATA MII DE SCUZE.
     Haos nu merita sa-i ceri scuze chiar daca isi retrage cuvintele , prea mult a spus contra noastra ( a luptatorilor ) , el a plecat la f,urat si a fost impuscat , eu il ignor total .


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: mercurie2 din Mai 13, 2012, 20:54:37
Testamentul Parintelui Arsenie Papacioc - Sa aparam adevarul, orice ar fi.

http://www.youtube.com/watch?v=c4_t0bKDW_E&feature=related


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: KRONSTADT. din Mai 14, 2012, 13:49:40
http://www.adevarul.ro/actualitate/dacii_adevaruri_tulburatoare_documentar_0_700130188.html#
VIDEO "Dacii - Adevăruri tulburătoare 2012": un film documentar, vizionat de sute de mii de români, răstoarnă toată istoria noastră


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 15, 2012, 18:48:37

 " http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/o-cronologie-a-radacinilor-revolutionare-ale-onu-si-ale-promotorilor-radicali-ai-noii-ordini-mondiale-ii_6877.html ' intregul articol se poate citi si in revista " Lumea" nr. 9 (174) din 2007


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 15, 2012, 20:15:50

 ' http://ro.wikipedia.org/wiki/Horia_Macellariu "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 16, 2012, 08:02:04

 " http://ro.altermedia.info/general/omv-inamicul-numarul-1-al-romaniei_22226.html#more-22226  "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 16, 2012, 18:37:38

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/05/16/marian-munteanu-revolutie-si-restauratie-4-pseudo-elita/ " sursa blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 18, 2012, 15:17:43

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/05/18/marian-munteanu-revolutie-si-restauratie-5-traseul-post-decembrist-al-restauratiei-elemente-generale/ " blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 18, 2012, 20:02:05

 " http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/cum-au-eliberat-rusii-basarabia-in-1812-264415.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 18, 2012, 21:10:26

 " http://www.curentul.ro/2012/index.php/2012051872240/Actualitate/Berevoesti-rapa-in-care-presa-a-batut-palma-cu-serviciile-secrete.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 19, 2012, 12:19:27
[
 "             Servicii secrete dubioase
            
            
            
            Image removed by sender. Agresiunea Budapestei: M R Ungureanu, legături dubioase cu serviciile secrete ungureşti
            Datele şi informaţiile deţinute de Serviciile Secrete ale ţării noastre dovedesc penetrarea de catre Serviciile de Informaţii ale Ungariei a structurilor de decizie româneşti, la toate nivelurile. Acţiunile acestora sunt subsecvente planului de integrare treptată a Transilvaniei în Ungaria, prin acţiuni lente, dar ferme, în toate domeniile, dar în special cel economic, pe care îl consideră fundamental în realizarea ţintei vizate. Informaţiile obţinute de Serviciile Secrete româneşti în urmã cu câţiva ani, după vizita incognito efectuată în România de şeful Serviciilor Secrete maghiare de la acea dată, atestau faptul ca Ungaria, prin concernul MOL, spre exemplu, pregătea o politică agresivă, în vederea dobândirii unei poziţii dominante pe piaţa carburanţilor din România, prin înfiinţarea a peste 200 de staţii de distribuţie în principalele oraşe ale ţării şi pe traseele şi în zonele considerate strategice.
            De altfel, informaţii şi date despre activitatea Serviciilor de Informaţii (de spionaj) maghiare îndreptate împotriva intereselor politice, economice şi militare româneşti s-au deţinut cu mult înainte de 1990 şi toate aveau ca punct de pornire Consulatul ungar din Cluj. Documentarea lor a necesitat o activitate intensă din partea organelor de contraspionaj româneşti, iar munca acestora s-a concretizat în cursul anului 1988, când Ceauşescu, pus în faţa unor probe indubitabile, a ordonat desfiinţarea oficinei de spionaj respective. Dupa 1990, acţiunile spionajului maghiar au fost reluate cu şi mai mare forţă şi, favorizate de inacţiunea Serviciilor Speciale româneşti, determinată de complicitatea factorului politic, au reuşit să penetreze structurile de decizie ale Statului Român, atât la nivel de Guvern, cât şi la nivel de Preşedinţie. Într-un singur caz, contraspionajul românesc şi-a mai spus cuvântul, în anul 1993, când fostul ministru de Externe în Guvernul Văcăroiu, Teodor Meleşcanu, i-a prezentat omologului său ungar, Gyula Horn, date despre activitatea de spionaj a unui cadru activ al serviciilor maghiare. De atunci, cu toate că acţiunile au luat amploare o dată cu cooptarea la guvernare a UDMR în Guvernul CDR, orice date, informaţii, acţiuni ale spionajului maghiar au fost trecute sub tăcere de către factorii politici, ceea ce a facilitat desfăşurarea de forţe ostile maghiare în toate domeniile de activitate şi de decizie ale Statului Român.
            În timpul guvernarii CDR-iste, la nivelul unităţii româneşti de contraspionaj economic, începuseră să fie de notorietate acţiunile cadrelor de spionaj maghiare de la ambasadă, care acţionau pe faţă pentru culegerea de informaţii cu caracter economic care să-i ajute să obţină evidente avantaje materiale pentru ţara lor de origine, mai ales în domeniul privatizărilor. Cazul cel mai relevant a fost cel legat de vicepreşedintele FPS la acea dată, Victor Eros, evreu maghiar, care, fără nici o teamã, începuse să furnizeze date despre intenţiile de privatizare ale guvernanţilor români, atât telefonic, cât şi prin intermediul secretarei şi al şoferului său chiar direct, consilierului economic al Ambasadei Ungariei la Bucureşti. Erau folosiţi în acest timp ca „prieteni" în afaceri fraţii Andrei şi Sorin Dimitriu, stimulaţi cu diverse atenţii, inclusiv concedii şi petreceri în Ungaria, zona Lacului Balaton. Acelaşi tratament l-au aplicat şi succesorului acestuia la fotoliul de preşedinte al FPS, clujeanul Radu Sârbu, momit să intre în afaceri de Zoltan Arpad Paszkany. Acest Paszkany a devenit, într-un interval extrem de scurt, din dealer de maşini second hand, un prosper om de afaceri, care deţine reprezentanţele locale ale firmelor Opel si Chevrolet, precum si cel mai important imobil de birouri din Cluj, Sigma Center, este administratorul companiei Polus şi reprezentant în România al holdingului TriGranit Feijlesztesi RT din Budapesta. La Cluj, Paszkany este unul dintre cei mai tari jucători din domeniul imobiliar, ca urmare a asocierii dintre Consiliul Local si Polus. Afacerea POLUS a intrat în atenţia organelor speciale române încă din 1998, atunci când un teren proprietate publică a statului, de 34 hectare, aflat în imediata apropiere a Municipiului Cluj-Napoca, a intrat în posesia firmei respective prin contribuţia directă a fostului prefect de Cluj, Alexandru Farcaş, şi a lui Radu Sârbu. Afacerea POLUS a început în timpul Regimului Constantinescu, care, de altfel, a primit vizita celebrului congresman american de origine maghiaro-evreiasca Tom Lantos, anume venit în vizită pentru a uşura investiţia lui Paszkany, Polus Center. După Cluj, Firma Polus vizează pătrunderea în Bucureşti si în câteva dintre oraşele mari ale României, intenţionând implementarea a 7 mari investitii, de peste 2,5 miliarde de euro. Corporaţia pe care o reprezintă Arpad Paszkany este TriGranit, cu baza în Canada – un centru al iredentismului maghiar, care este şi o sursă de finanţare a Serviciului de Informaţii ungar AVO – şi subsidiare în Marea Britanie, Ungaria si România şi ale cărei investiţii vizează Ungaria şi ţările din jur, cu minorităţi maghiare semnificative. TriGranit are, printre acţionari, Fondul de Investiţii Immoeast, un puternic investitor pe piaţa imobiliară românească, precum şi pe Nathaniel Rothschild, copreşedinte al Fondului de Investiţii Atticus Capital, descendent al cunoscutei familii de bancheri evrei din Marea Britanie. De altfel, Paszkany şi-a creat imperiul financiar prin infuzii dubioase de capital din Ungaria şi SUA, provenite de la lobby-ul maghiar, antiromânesc prin definiţie. Este foarte interesant cum acest Paszkany, cercetat în mai multe dosare penale, între care şi unul pentru instigare la şantaj şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, el fiind un cunoscut cadru activ al spionajului maghiar în România, este lăsat liber, să-şi desfăşoare în linişte afacerile, să-şi organizeze şi să-şi dirijeze reţeaua pe teritoriul ţării, fără măcar sa fie cât de puţin deranjat. Nimeni nu se întreabă cum de este posibil ca acesta să finanţeze, nestingherit, cu banii spionajului maghiar de la Budapesta, echipa de fotbal CFR Cluj. Potrivit apropiaţilor, el are la dispoziţie sute de milioane de euro, din care, în urmatorii ani, în CFR Cluj se vor investi aproximativ 100 milioane de euro. Fugit şi revenit în ţara atunci când i s-a promis că nu va păţi nimic, acest spion are ca sarcina să câştige Campionatul în România tocmai pentru a influenţa mai puternic zona de nord a ţării, acolo unde, în lipsa altor echipe competitive, echipa clujeană este percepută ca una fanion. Preluarea de către Zoltan Arpad Paszkany a celui mai vechi club de fotbal din România, CFR Cluj, nu a fost însa întâmplătoare. Întemeiată în anul 1907, în Cluj, echipa era perceputa ca fiind a maghiarilor, în timp ce Universitatea Cluj, întemeiata în anul 1919, era considerată a românilor. Această delimitare provine din anul 1940, cand nord-vestul Transilvaniei a fost cedat Ungariei horthyste prin Diktatul de la Viena, iar Universitatea din Cluj s-a refugiat la Sibiu şi, o dată cu ea, şi echipa de fotbal a studenţilor. CFR Cluj a rămas în oraş şi chiar s-a înscris în campionatul de fotbal al Ungariei în perioada 1940-1944, act considerat de români o trădare făţişă. Prin echipa de fotbal „ungurească" din Ardeal, Paszkany vizează un control simbolic al zonei, deoarece el controlează şi un „grup regionalist" – „Eureka", acesta acţionând sub comanda Budapestei şi având ca obiectiv regionalizarea României. Membrii acestui grup au relaţii inclusiv în Poliţie şi în Serviciile Secrete. Liviu Man, unul dintre oamenii de încredere ai omului de afaceri maghiar, este apropiat de Vladimir Tismăneanu, ca şi de alţi membri de vârf ai GDS-ului, promotori ai tezelor Budapestei, pe filiera Soros. Grupul „Eureka" este, oficial, o organizaţie „non profit", care se ocupă însă şi de afaceri (prin societăţile Group Eureka SRL si Eureka Media SRL) şi al cărei lider politic, la vedere, este fostul ministru al Comunicaţiilor, Zsolt Nagy. Liderul informal al grupului „Eureka" este tot Paszkany, iar organizaţia sa, conectată puternic la mediul de afaceri maghiar din Transilvania, susţine financiar UDMR-ul. Prin acelaşi Zsolt Nagy, echipa de fotbal CFR Cluj a beneficiat de un contract de publicitate cu Poşta Română, companie căreia Paszkany i-a mai vândut, fără licitaţie, 8 autoturisme, prin firma Ecomax General Investments SRL. Numitul Paszkany este şi principalul sponsor, cu sume uriaşe, al campaniei electorale din iunie 2004 a lui Emil Boc pentru câştigarea Primăriei Clujului, ca şi al Alianţei DA în judeţul Cluj. Tot el este personajul pe care şeful statului, Traian Băsescu, l-a dat ca exemplu de civism în şedinţa de bilanţ a Ministerului Public din 6 martie 2007, afirmând că a primit un memoriu de la „un om de afaceri clujean", în care se face referire la fapte grave de corupţie ale unor oameni politici şi de afaceri. Pe Paszkany îl regăsim şi alături de premierul Tăriceanu şi de Dinu Patriciu, asociaţi, printre alţii, în selecta lojă a Clubului Vinului SRL, înfiinţat în 11 noiembrie 2004 de avocaţii Ernest Popovici, Florian Niţu şi Sorin Alazăroaie, de la Casa „Popovici&Asociaţii". La nici o lună de la constituire, în Club au intrat 31 de noi asociaţi, printre care Tăriceanu şi Patriciu.
            Un alt nume strâns legat de cel al lui Călin Popescu-Tăriceanu este Rudas Erno, fost şef al agenturii maghiare în România. Cunoscut drept spion, diplomat, dar şi om de afaceri de succes în România, Rudas Erno are legături si în Voivodina, unde se află o semnificativă minoritate maghiară, ca şi în Croaţia si în Transcarpatia, în spaţiul ucrainian. Rudas Erno a intrat în atenţia Securităţii încã din 1982, când folosea valiza diplomatică pentru a introduce în România materiale antiromâneşti pentru o revistă coordonată de Laszlo Tokes si Szocs Geza. În 1988 a fost retras de la post, pentru a nu fi expulzat. În 1989 a fost retrimis în România ca să coordoneze implicarea Ungariei în „revoluţie", prilej perfect pentru scopurile sale revizioniste. A coordonat difuzarea de manifeste în Bucureşti, o maşină a Ambasadei Ungariei fiind reţinută de către organele de Miliţie în timp ce împrăştia pe raza Capitalei materiale cu conţinut antiromânesc. După 1990, pentru meritele sale deosebite, este repus în funcţia de ambasador al Ungariei la Bucureşti, continuându-şi activitatea de spionaj. Chiar dacă în 1993 a fost retras din funcţie ca urmare a înţelegerii dintre miniştrii de Externe român, Teodor Meleşcanu, şi cel maghiar, Gyula Horn, Rudas Erno a continuat să-şi exercite calitatea de spion, de data aceasta sub acoperire comercială. În noua postură de om de afaceri, în baza informaţiilor obţinute, Rudas Erno s-a îndreptat spre Călin Popescu-Tăriceanu, un candidat cu mari şanse la fotoliul de premier. Este posibil ca Tăriceanu să fi intrat în atenţia Serviciului de Spionaj ungar şi prin prisma faptului că tatăl său adoptiv, Dan Amedeo Lăzărescu, cunoscut mason, beneficiind de contacte la nivel internaţional, fusese angrenat de fostul DSS (Departamentul Securităţii Statului) în supravegherea activităţilor iredentiste maghiare. Ca în multe alte cazuri, a apărut suspiciunea că bătrânul ar fi putut fi „întors", adică transformat în agent dublu, iar fiul său adoptiv n-ar face decât să-i urmeze calea. De fapt, Lăzărescu scria în 1990 în ziarul „Liberalul" că „federalismul este unicul drum pe care România trebuie sa meargă", aceasta fiind, după cum se ştie, una dintre temele predilecte ale discursului public al UDMR. Cert este că, speculând pasiunea lui Tăriceanu pentru motociclete, în 2003 Rudas Erno i-a propus o asociere, şi astfel a luat naştere, în septembrie acelaşi an, firma H-D Clasic Motorcycles SRL. Potrivit Registrului Comerţului, obiectul de activitate este „comerţ cu motociclete, piese şi accesorii aferente; întretinerea şi repararea motocicletelor", iar acţionari ai societăţii sunt cetăţeanul ungar Rudas Erno (50% din capitalul social) şi Automotive Trading Services SRL - ATS (50%), firma care îi aparţine lui Călin Popescu-Tăriceanu, în proporţie de 90%, conform propriei Declaraţii de Avere. Rod al „apropierii" continue a premierului Tăriceanu de Budapesta, perioada 2005-2006 a fost marcata de o efervescenţă în „colaborarea" româno-ungară la nivel guvernamental – şedinţa comună a guvernelor român şi ungar la Bucureşti, în luna octombrie 2005, consultări regulate, realizarea unor „proiecte comune", între care deschiderea Consulatului maghiar de la Miercurea Ciuc, inaugurarea cursei aeriene directe între Târgu Mureş şi Budapesta, înfiinţarea Camerei de Comerţ româno-ungare –, susţinute şi promovate, evident, de premierul Tăriceanu şi omologul său Ferenc Gyurcsony. Folosindu-se de „bunăvoinţa" lui Tãriceanu, spionajul maghiar a reuşit să planteze în domenii-cheie ale guvernului său la agenţii aflate în subordinea acestuia personaje cu ajutorul cărora obţine informaţii de o importanţă excepţională privind siguranţa naţională a României şi dirijează, totodată, anumite decizii ale Executivului de la Bucureşti în favoarea ţării de origine.
            
sup][/sup]


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 19, 2012, 12:21:54

 "   continuare...          Unul dintre acestea este Dezsi Iosif Zoltan, preşedintele Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat (ANRS), organism aflat în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. În această instituţie se concentrează secrete de stat de o importanţă excepţională atât pe timp de pace, cât şi pe timp de război, despre rezervele de stat şi strategia cu privire la acestea, ca resursă internă de securitate, prin constituirea stocurilor de produse şi bunuri de strictă necesitate necesare intervenţiilor operative pentru protecţia populaţiei, a economiei şi siguranţei naţionale în situaţii excepţionale, determinate de calamităţi naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe sau acţiuni asimetrice nepremeditate. Prin numirea acestui evreu maghiar în fruntea ANRS s-a realizat cea mai „legală" formă de transmitere de informaţii clasificate către o putere străină. Un alt punct sensibil îl reprezintă Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor, a cărui misiune este asigurarea condiţiilor de trecere la societatea informaţională, care presupune implementarea coerentă şi generalizată de sisteme informatice integrate. Faptul că organizaţiile, oricare ar fi ele, depind de reţelele de comunicaţii electronice şi de sistemele si serviciile informatice face ca acestea să fie mult mai vulnerabile la ameninţările de securitate, astfel că sunt evidente importanţa şi sensibilitatea acestui domeniu în ecuaţia siguranţei naţionale. Cu toate acestea, prin algoritm politic, el a fost atribuit UDMR-ului, astfel că lui Zsolt Nagy i-au urmat la şefia ministerului Iuliu Winkler şi apoi Borbely Karoly, fost consilier parlamentar al lui Iuliu Winkler între 2000 si 2002 şi angajat al Societăţii Ungare de Interes Public pentru Promovarea Investiţiilor şi Comerţului în intervalul 2002-2005. Un alt domeniu strategic în care s-a infiltrat agentura maghiară este cel al pădurilor, domeniu folosit pentru acumularea de resurse financiare necesare alimentării unor activităţi specifice. Cu alte cuvinte, prin politica pe care o promovează în subramura economică respectivă, din informaţiile deţinute pînă în prezent se evidenţiază faptul că secretarul de Stat din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Istvan Toke nu reprezintă interesele României, ci interesele unui grup economic condus de Verestoy Atilla, care acţionează la comanda Budapestei. Pentru a sprijini afacerile derulate de acest grup pe spaţiul maghiar cu lemnul exploatat din pădurile judeţelor Covasna şi Harghita este folosit Istvan Toke, care a repartizat prin HG nr.1262/2007, numai la nivelul unui singur judeţ din cele douã, 15% din volumul total de lemn pe picior aprobat spre recoltare în anul 2008, ceea ce înseamnă o suplimentare cu 30% a cantităţilor aprobate în anii precedenţi. În acest mod, după judeţul Suceava, care primeşte de drept cea mai mare cantitate de masă lemnoasă pe picior ce trebuie exploatată, calculată în funcţie de suprafaţa de teren împădurită, judeţul Harghita se situează pe locul doi la repartiţie, înaintea altor judeţe cu suprafeţe împădurite mult mai mari, cum este Caraş-Severin. În concluzie, Istvan Toke favorizează afacerile colegului său de formaţiune, care astfel va suplimenta exporturile de material lemnos pe spaţiul Ungaria, exportând, practic, venit naţional din România către Ungaria, în conformitate cu obligaţia unanim cunoscută a oricărui Serviciu Special al unei ţări de a contribui la alimentarea bugetului acesteia prin aşa-numitul aport valutar special. Se afirma, îndeobşte, că orice Minister de Externe reprezintă principala centrală de spionaj a unei ţări, fiind de la sine înţeles ce înseamnă implantarea unui cadru de informaţii al altui stat în propriul tău fief informativ. De aceea, analiştii Serviciilor Speciale române apreciază că un fapt de o gravitate excepţională, numirea cu bună-ştiinţă a unui cadru sau agent, dovedit sau suspectat, al unor Servicii de Informaţii străine în Ministerul Afacerilor Externe al ţării tale. Cu toate acestea, ascuns sub umbrela unui nume românesc, Anton Niculescu, fost purtător de cuvânt al UDMR, desfăşoară o intensă activitate informativă din poziţia de secretar de Stat în ministerul menţionat. Născut la Târgu Mureş, la 6 mai 1964, are o fişă profesională de invidiat, care-i relevă pregătirea sub auspiciile uneia dintre cele mai bune şcoli de spionaj din lume, CIA. Astfel, deşi a studiat şi a obţinut o licenţă în Chimie Industrială în 1991, el nu a profesat nici un moment în acest domeniu, îndreptându-se încă din 1990-1991 către zona mass-media, ca redactor la săptămânalul „Valosag" din Bucureşti şi corespondent al postului Europa Liberă, în 1992. De aici a intrat direct în sfera politicului, începând cu decembrie 1991, ocupând succesiv sau concomitent posturi de consilier politic (la Fundaţia „Friedrich Naumann", Bucureşti, 1991-1993, şi la cabinetul preşedintelui UDMR 1993-1997), expert parlamentar (aprilie 1995-mai 1997) şi guvernamental (mai-iunie 1997) pentru care a fost pregătit intens printr-o serie de cursuri şi programe speciale: Seminarul „Introducere în drepturile omului", Academia Internacional Liberdade Desenvolvimento – Lisbon Youth Meeting, Sintra, iulie/august 1992; Programul PHARE Democracy în Marea Britanie (partide politice, administraţie locală, Parlament), Belgia (NATO, Parlamentul European), Germania (Parlament), aprilie 1994; „Managementul conflictelor inter-etnice" la Centrul Berghof, Berlin, iulie/august 1994; „Administraţiile locale şi de stat" în SUA, iunie/iulie 1995, la Agenţia de Informaţii a SUA (USIA); „Administraţii publice locale", Belgia, Spania şi Danemarca, martie 1997, în cadrul European Union Visitors Programme; Eisenhower Fellowship, SUA, februarie-mai 1999. Pregătirea i-a fost desăvârşită în intervalul mai 1999-iunie 2001 în cadrul Ambasadei SUA la Bucureşti, unde a fost încadrat ca „specialist politic", după care a mai urmat un stagiu ca director de program pentru integrare europeană al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă (iunie 2001-ianuarie 2002).
            În paralel, începând din 1997, a fost plasat in funcţii în interiorul Executivului român, ca secretar general adjunct, aprilie 1997-mai 1998, apoi ca secretar de Stat la Departamentul pentru integrare europeană, mai 1998-februarie 1999. În intervalul 2000-2004, la intervenţia Serviciilor Speciale române, a fost ţinut în afara sferei Executivului, dar a revenit în forţă odată cu intrarea la guvernare a UDMR-ului alături de PNL, ca secretar de Stat pentru afaceri globale şi relaţii interinstituţionale în Ministerul de Externe, din iulie 2005. Dacă se mai adaugă şi faptul că actualul director al Serviciului de Informaţii Externe şi fost ministru al Afacerilor Externe, Mihai Razvan Ungureanu, a fost semnalat, la rândul lui, de contraspionajul românesc cu legături suspecte în mediul Serviciilor Speciale de la Budapesta, avem tabloul complet al penetrărilor care s-au produs la nivelul sistemului decizional românesc. Specialişti în munca de contraspionaj apreciază că asocierea în afaceri a unor politicieni cu putere de decizie cu cadre sau agenţi ai Serviciilor de Informaţii sub acoperire diplomatică sau comercială s-a dovedit a fi o cale fără întoarcere pentru cei dintâi.




















Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 21, 2012, 06:15:26

 " http://www.curentul.ro/2012/index.php/2012052172304/Actualitate/Coposu-a-fost-urmarit-informativ-de-500-de-ofiteri-de-Securitate-I-se-spunea-Utopicul.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 25, 2012, 20:44:30

 " http://www.business24.ro/international/summit/adevarul-despre-summitul-informal-de-la-bruxelles-1513377 "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 25, 2012, 21:15:48

 " http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/planul-10-puncte-comunizare-romaniei-1945 "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 26, 2012, 12:32:11

 " http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/basarabia-un-secol-ocupatie-tarista "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 26, 2012, 17:46:09

 "

 http://www.scribd.com/fullscreen/79439931 O istorie sincera a poporului roman -Istoria moderna
Florin Constantiniu (n. 8 aprilie 1933, București - d. 14 aprilie 2012, București[1]) a fost un istoric român,
 membru corespondent (din 1999) al Academiei Române. În anul 2006 a fost ales membru titular al Academiei Române.[2]
A fost cercetător științific principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. A fost distins cu premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române în 1972 [3].
Academicianul Florin Constantiniu a fost unul dintre cei mai importanți istorici ai zilelor noastre
. A publicat studii despre diferite perioade ale istoriei și a abordat diverse direcții de cercetare.
Este cunoscut, în special, ca autor al cărții „O istorie sinceră a poporului român.” În atâtea cazuri, păcatele de azi sunt păcatele de ieri, repetate, agravate,
 tocmai pentru că au fost ascunse, iar istoricii, de teamă că li se va reproșa lipsa de patriotism, au preferat să tacă, spunea însuși autorul despre această lucrare de sinteză.
 
 

        Acad. Florin Constantiniu:
        "Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii la un loc"

        "Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii"
        De 21 de ani trăim vremuri pretins istorice. Totul a început la Revoluţie, când grupurile de tineri care ocupau Comitetul Central strigau exaltaţi: "Istorie, istoriee...". De atunci, aşteptăm mereu să se întâmple ceva istoric. Aşteptăm ca cineva, un om de cultură sau un politician providenţial, să ne spună că ştie încotro trebuie să meargă ţara, că există un plan naţional de dezvoltare. De fapt, vrem să ne vedem pe noi înşine în postura de făcători de istorie. Din păcate, în alegeri, nu ne-am votat "visătorii" potriviţi. Nimeni n-a "visat" pentru ţară şi pentru naţiunea română, ci eventual doar pentru sine, pentru ai săi şi ai partidului său. Mulţumită politicienilor, în ultimii 21 de ani, România aproape că a fost scoasă din istorie. Nici unul dintre ei n-a avut curiozitatea să deschidă o carte de istorie, pentru a găsi acolo un îndreptar, un ghid de orientare, o soluţie anticriză. Dimpotrivă, ajunşi la putere, politicienii au scos istoria pe tuşă, marginalizând-o în şcoli şi universităţi, împreună cu latina - limba întemeietoare a românilor. În faţa acestui "holocaust" aplicat trecutului românesc, un istoric de mare anvergură, precum este academicianul Florin Constantiniu, nu poate decât să plângă, să se răzvrătească sub o copleşitoare durere. Pentru domnia sa, timpurile pe care le trăim sunt atât de goale de conţinut istoric că nu-şi mai doreşte decât să dispară fizic: "Îmi doresc să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi".
        "Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deşert cultural"
        - Domnule profesor, toată lumea ştie că Istoria este dispreţuită şi ignorată în ţara noastră. Cât de greşită este această atitudine din partea guvernanţilor ultimilor 21 de ani?
        - Cauzele restrângerii dramatice şi regretabile a ponderii istoriei în învăţământul românesc trebuie căutate, în opinia noastră, mai întâi, în confruntarea dintre globalism şi identitatea naţională şi, apoi, în percepţia eronată a necesităţilor de pregătire intelectuală şi culturală a omului contemporan. Noile forţe economice globale îşi propun nu ocuparea unui teritoriu sau dominarea unei ţări, ci subordonarea întregii lumi. În atingerea acestui ţel, globalismul întâmpină un obstacol: identitatea naţională a popoarelor, întruchipată în statele naţionale. Identitatea naţională se hrăneşte şi din memoria istorică, şi, atunci, globalismul atacă istoria pentru a slăbi conştiinţa naţională. În al doilea rând, globalismul nu are nevoie de oameni cu un larg orizont de cultură, el vrea specialişti de nişă, performanţi într-un domeniu restrâns. Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deşert cultural. Cred că în predarea istoriei, a istoriei românilor în primul rând, în ultimii 21 de ani, s-a înregistrat un regres pe cât de dăunător, pe atât de condamnabil. Şcoala românească, o şcoală cu excelente tradiţii de învăţământ solid şi fertil, a fost pusă la pământ de coaliţia dintre elevii leneşi, bolnavi de socializare pe Facebook; părinţii isterizaţi de odraslele nemulţumite că trebuie "să-şi facă temele acasă", şi birocraţii plafonaţi, grijulii cu scaunele lor, nu cu educaţia, şi copiind mecanic din publicaţii străine, pentru a redacta legi, regulamente şi programe analitice. De 21 de ani se fac reforme şi iar reforme ale învăţământului, care, în realitate, subminează funcţia instructiv-educativă a şcolii. Primul pas în cretinizarea elevilor este prigoana dezlănţuită de birocraţii Ministerului Educaţiei împotriva volumului de cunoştinţe transmise elevilor. La istorie - şi nu numai la noi - s-a început cu îndepărtarea cronologiei: "Să nu încărcăm mintea elevilor cu date". Foarte bine: istoria nu este o disciplină de memorizare, ci de analiză. Dar fără repere în timp nu se pot stabili legăturile cauzale. Şi eu sunt împotriva învăţării pe dinafară a datelor lesne de găsit într-o cronologie sau într-un manual, dar - pentru Dumnezeu! - cum să înţelegi raporturile de cauză-efect dintre evenimente dacă nu cunoşti succesiunea lor în timp? Nu se doreşte ca elevii să aibă o pregătire temeinică, şi cei trei componenţi ai coaliţiei de care am amintit preferă nişte adolescenţi ignoranţi, incapabili să depăşească limbajul "mişto" şi "naşpa". Cu astfel de cetăţeni, viitorul României este sumbru.
        - În timp ce bulgarii îşi împânzesc ţara cu şantiere arheologice, în căutarea tracilor cu care nu au nici o legătură, românii, urmaşi direcţi ai dacilor şi romanilor, sunt gata să cedeze străinilor, spre distrugere, vestigiile daco-romane de la Roşia Montană. Care ar trebui să fie atitudinea statului faţă de cercetarea arheologică?
        - Deşi se vorbeşte de conservarea "patrimoniului naţional", nu se face nimic pentru păstrarea şi valorificarea lui. S-a găsit un alibi: nu sunt bani. Dar banii se găsesc imediat când se construiesc vile şi se achiziţionează maşini de lux. Este o ruşine că statul român nu a participat la "licitaţia Brâncuşi", pentru a achiziţiona măcar pipa unui român care a deschis drumuri noi în artă. Nu ne pasă de Brâncuşi, dar avem bani pentru branduri care nu conving pe nimeni. Spre ruşinea guvernanţilor noştri, avem mult mai puţine şantiere arheologice astăzi, în România, decât pe vremea lui Mihail Roller, de tristă amintire. Sentimentul patriotic se înfiripă la copil din interesul şi dragostea pentru vestigiile trecutului. Sentimentul istoric al continuităţii se naşte din ataşamentul pentru un monument, o cruce înălţată să veşnicească un eveniment, un mic schit, pierdut în munţi. Cine-i învaţă pe copii să le ocrotească? Grija pentru urmele înaintaşilor - vezi şi cazul Roşia Montană - ar trebui să fie un principiu sădit în conştiinţa românilor încă de pe băncile şcolii.
        "Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să ştie că sunt români"
        - Cui credeţi că i se datorează situaţia catastrofală în care se află astăzi România?
        - Situaţia catastrofală în care se află astăzi România are, ca să spun aşa, doi responsabili, în afara crizei mondiale: clasa politică şi masa poporului român. Clasa politică postdecembristă nu a avut - indiferent de partid - nici un proiect naţional. A avut, în schimb, un unic gând: să se căpătuiască. S-a repezit asupra României cu singurul gând al îmbogăţirii. Oamenii politici au acţionat ca nişte vandali, distrugând şi jefuind totul. Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti în două decenii. Când, peste ani şi ani, se va scrie istoria timpurilor de azi, "nu vor ajunge blestemele" pentru a-i condamna pe cei care au făcut ca România să rateze o mare şansă de afirmare şi bunăstare şi să fie adusă la sapă de lemn. Dar clasa politică nu şi-ar fi putut desfăşura "opera" nefastă dacă în calea ei ar fi întâlnit rezistenţa hotărâtă a opiniei publice, manifestarea viguroasă a spiritului civic. Din nefericire, am rămas un popor de ţărani - spiritul civic se naşte la oraş! -, o turmă de oi, care se lasă exploatată, batjocorită, călcată în picioare, fără nici o tresărire de revoltă sau de demnitate (Goga observase, în 1916, acelaşi lucru). Clasa politică din România este întocmai ca un răufăcător sigur de impunitate. Şi dacă ştie că nu are a se teme de nimic, atunci de ce n-ar jefui în continuare? Proteste ca în Grecia - leagănul democraţiei - sunt de neimaginat în România. Ăsta e marele nostru blestem: o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee. Mă întreb dacă noi, românii, nu am părăsit deja scena istoriei. O bună parte a elitei intelectuale a capitulat în faţa globalismului, a capitalismului de cumetrie şi a clientelismului politic, abandonând funcţia de ghid spiritual al naţiunii. Oameni ca paşoptiştii, oameni ca făuritorii României Mari ar fi priviţi astăzi ca anacronici şi nostalgici. Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să ştie că sunt români. Am avut un exemplu la 1 Decembrie a.c.: câţi dintre ei au scris sau evocat cu dragoste de trecut împrejurările creării României Mari?
        "Din soldaţi am făcut hoţi, din ofiţeri, peşti, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?"
        - Românii au mai trecut prin crize. Spre exemplu, Marea Criză din 1929-1933. Cum s-au descurcat guvernele de atunci?
        - Într-adevăr, crize economice au existat şi în trecut, dar fiecare eveniment este generat de condiţiile istorice care îi conferă unicitate. Soluţiile, deci, nu pot fi identice în cazul unor crize. Cea din anii 1929-1933 a lovit dur România, şi guvernanţii de atunci, ca şi cei de acum, au recurs la concedieri, întârzierea plăţii lefurilor, reduceri de salarii ("curbele de sacrificiu"). A fost marea neşansă a lui Nicolae Iorga, cea mai strălucită minte a românilor, să fie prim-ministru în anii 1931-1932, când criza se îndrepta spre apogeu. A făcut scandal în epocă replica dată de el unei delegaţii de agricultori, veniţi la Mangalia, unde el îşi petrecea concediul, pentru a se plânge de situaţia grea în care se aflau, fiind presaţi de bănci să-şi achite datoriile. Iată relatarea lui Iorga însuşi: "Iar, cum un om mai simplu strigase la capătul lămuririlor mele, că el e , i-am spus, glumind: ". Ziarele care-i erau ostile l-au acuzat că i-a trimis pe protestatari să se arunce în mare. Exasperat de "măsurile de austeritate", un colonel, şef de unitate, s-a dus la Constantin Argetoianu, ministru de Finanţe în guvernul Iorga, şi l-a întrebat: "Din soldaţi am făcut hoţi, din ofiţeri, peşti, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?". Criza s-a rezolvat când a încetat pe plan internaţional. Sunt convins că şi acum va fi la fel. Adevărul este că mari finanţişti nu am avut decât doi: Eugeniu Carada şi Vintilă Brătianu. Nu am avut şi nu avem mari competenţe financiare, capabile de elaborarea soluţiilor de criză. Guvernanţii de astăzi vădesc o gândire rudimentară: "să taie", să reducă salariile şi să sporească taxele. Un mare plan de investiţii, de relansare a economiei, nu există. Să aşteptăm, aşadar, scrâşnind din dinţi, sfârşitul crizei pe plan mondial.
        - Care este epoca din istoria românilor pe care o admiraţi cel mai mult?
        - Admiraţia cea mai puternică o am pentru generaţia paşoptistă. O forţă de creaţie politică, un devotament pentru interesul naţional, un dezinteres total pentru destinul personal, totul a fost închinat naţiunii române. Eşecul revoluţiei din 1848 nu i-a descurajat pe paşoptişti. Au îndurat exilul, dar au continuat lupta şi, în două decenii (1859-1878), au creat statul român modern, căruia i-au câştigat independenţa. Doar două decenii, adică exact cât i-a trebuit clasei politice postdecembriste să prăbuşească România în haos şi mizerie. Cum să nu-i admiri pe paşoptişti? Sunt un model care ar trebui prezentat şi explicat în toate dimensiunile lui, nu ca o simplă lecţie de manual, ci ca un prilej de meditaţie, responsabilă şi fecundă, pentru adolescenţi, făuritorii României de mâine. Dar cum să le "încărcăm mintea" cu evenimente şi date? Nu se lăuda, nu demult, Ministerul Educaţiei că a mai redus cu 35% cunoştinţele de transmis în învăţământ?
        - Ce vă doriţi în 2011?
        - Ce-mi doresc în 2011? Să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi. Întrucât sunt prea bătrân pentru a mai emigra, cum nu există la noi clinici de eutanasiere voluntară, cum procurarea Furadanului salvator e oprită prin lege, nu-mi rămâne decât să-l rog pe Dumnezeu să mă ia la El rapid şi uşor.
        - Ce urare le adresaţi românilor, domnule profesor?
        Urez poporului român, la începutul lui 2011, să se revitalizeze şi să fie capabil să reînnoiască, în condiţiile secolului al XXI-lea, performanţele strămoşilor din timpul lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi al luptătorilor paşoptişti.
         



         

         

         

         

 
 


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 27, 2012, 11:55:26

 " http://gorugeo.wordpress.com/2011/08/23/tradarea-de-la-23-august-1944/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: alexpress1 din Mai 27, 2012, 12:21:01

 "

 http://www.scribd.com/fullscreen/79439931 O istorie sincera a poporului roman -Istoria moderna
Florin Constantiniu (n. 8 aprilie 1933, București - d. 14 aprilie 2012, București[1]) a fost un istoric român,
 membru corespondent (din 1999) al Academiei Române. În anul 2006 a fost ales membru titular al Academiei Române.[2]
A fost cercetător științific principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. A fost distins cu premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române în 1972 [3].
Academicianul Florin Constantiniu a fost unul dintre cei mai importanți istorici ai zilelor noastre
. A publicat studii despre diferite perioade ale istoriei și a abordat diverse direcții de cercetare.
Este cunoscut, în special, ca autor al cărții „O istorie sinceră a poporului român.” În atâtea cazuri, păcatele de azi sunt păcatele de ieri, repetate, agravate,
 tocmai pentru că au fost ascunse, iar istoricii, de teamă că li se va reproșa lipsa de patriotism, au preferat să tacă, spunea însuși autorul despre această lucrare de sinteză.
 
 

        Acad. Florin Constantiniu:
        "Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii la un loc"

        "Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii"
        De 21 de ani trăim vremuri pretins istorice. Totul a început la Revoluţie, când grupurile de tineri care ocupau Comitetul Central strigau exaltaţi: "Istorie, istoriee...". De atunci, aşteptăm mereu să se întâmple ceva istoric. Aşteptăm ca cineva, un om de cultură sau un politician providenţial, să ne spună că ştie încotro trebuie să meargă ţara, că există un plan naţional de dezvoltare. De fapt, vrem să ne vedem pe noi înşine în postura de făcători de istorie. Din păcate, în alegeri, nu ne-am votat "visătorii" potriviţi. Nimeni n-a "visat" pentru ţară şi pentru naţiunea română, ci eventual doar pentru sine, pentru ai săi şi ai partidului său. Mulţumită politicienilor, în ultimii 21 de ani, România aproape că a fost scoasă din istorie. Nici unul dintre ei n-a avut curiozitatea să deschidă o carte de istorie, pentru a găsi acolo un îndreptar, un ghid de orientare, o soluţie anticriză. Dimpotrivă, ajunşi la putere, politicienii au scos istoria pe tuşă, marginalizând-o în şcoli şi universităţi, împreună cu latina - limba întemeietoare a românilor. În faţa acestui "holocaust" aplicat trecutului românesc, un istoric de mare anvergură, precum este academicianul Florin Constantiniu, nu poate decât să plângă, să se răzvrătească sub o copleşitoare durere. Pentru domnia sa, timpurile pe care le trăim sunt atât de goale de conţinut istoric că nu-şi mai doreşte decât să dispară fizic: "Îmi doresc să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi".
        "Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deşert cultural"
        - Domnule profesor, toată lumea ştie că Istoria este dispreţuită şi ignorată în ţara noastră. Cât de greşită este această atitudine din partea guvernanţilor ultimilor 21 de ani?
        - Cauzele restrângerii dramatice şi regretabile a ponderii istoriei în învăţământul românesc trebuie căutate, în opinia noastră, mai întâi, în confruntarea dintre globalism şi identitatea naţională şi, apoi, în percepţia eronată a necesităţilor de pregătire intelectuală şi culturală a omului contemporan. Noile forţe economice globale îşi propun nu ocuparea unui teritoriu sau dominarea unei ţări, ci subordonarea întregii lumi. În atingerea acestui ţel, globalismul întâmpină un obstacol: identitatea naţională a popoarelor, întruchipată în statele naţionale. Identitatea naţională se hrăneşte şi din memoria istorică, şi, atunci, globalismul atacă istoria pentru a slăbi conştiinţa naţională. În al doilea rând, globalismul nu are nevoie de oameni cu un larg orizont de cultură, el vrea specialişti de nişă, performanţi într-un domeniu restrâns. Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deşert cultural. Cred că în predarea istoriei, a istoriei românilor în primul rând, în ultimii 21 de ani, s-a înregistrat un regres pe cât de dăunător, pe atât de condamnabil. Şcoala românească, o şcoală cu excelente tradiţii de învăţământ solid şi fertil, a fost pusă la pământ de coaliţia dintre elevii leneşi, bolnavi de socializare pe Facebook; părinţii isterizaţi de odraslele nemulţumite că trebuie "să-şi facă temele acasă", şi birocraţii plafonaţi, grijulii cu scaunele lor, nu cu educaţia, şi copiind mecanic din publicaţii străine, pentru a redacta legi, regulamente şi programe analitice. De 21 de ani se fac reforme şi iar reforme ale învăţământului, care, în realitate, subminează funcţia instructiv-educativă a şcolii. Primul pas în cretinizarea elevilor este prigoana dezlănţuită de birocraţii Ministerului Educaţiei împotriva volumului de cunoştinţe transmise elevilor. La istorie - şi nu numai la noi - s-a început cu îndepărtarea cronologiei: "Să nu încărcăm mintea elevilor cu date". Foarte bine: istoria nu este o disciplină de memorizare, ci de analiză. Dar fără repere în timp nu se pot stabili legăturile cauzale. Şi eu sunt împotriva învăţării pe dinafară a datelor lesne de găsit într-o cronologie sau într-un manual, dar - pentru Dumnezeu! - cum să înţelegi raporturile de cauză-efect dintre evenimente dacă nu cunoşti succesiunea lor în timp? Nu se doreşte ca elevii să aibă o pregătire temeinică, şi cei trei componenţi ai coaliţiei de care am amintit preferă nişte adolescenţi ignoranţi, incapabili să depăşească limbajul "mişto" şi "naşpa". Cu astfel de cetăţeni, viitorul României este sumbru.
        - În timp ce bulgarii îşi împânzesc ţara cu şantiere arheologice, în căutarea tracilor cu care nu au nici o legătură, românii, urmaşi direcţi ai dacilor şi romanilor, sunt gata să cedeze străinilor, spre distrugere, vestigiile daco-romane de la Roşia Montană. Care ar trebui să fie atitudinea statului faţă de cercetarea arheologică?
        - Deşi se vorbeşte de conservarea "patrimoniului naţional", nu se face nimic pentru păstrarea şi valorificarea lui. S-a găsit un alibi: nu sunt bani. Dar banii se găsesc imediat când se construiesc vile şi se achiziţionează maşini de lux. Este o ruşine că statul român nu a participat la "licitaţia Brâncuşi", pentru a achiziţiona măcar pipa unui român care a deschis drumuri noi în artă. Nu ne pasă de Brâncuşi, dar avem bani pentru branduri care nu conving pe nimeni. Spre ruşinea guvernanţilor noştri, avem mult mai puţine şantiere arheologice astăzi, în România, decât pe vremea lui Mihail Roller, de tristă amintire. Sentimentul patriotic se înfiripă la copil din interesul şi dragostea pentru vestigiile trecutului. Sentimentul istoric al continuităţii se naşte din ataşamentul pentru un monument, o cruce înălţată să veşnicească un eveniment, un mic schit, pierdut în munţi. Cine-i învaţă pe copii să le ocrotească? Grija pentru urmele înaintaşilor - vezi şi cazul Roşia Montană - ar trebui să fie un principiu sădit în conştiinţa românilor încă de pe băncile şcolii.
        "Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să ştie că sunt români"
        - Cui credeţi că i se datorează situaţia catastrofală în care se află astăzi România?
        - Situaţia catastrofală în care se află astăzi România are, ca să spun aşa, doi responsabili, în afara crizei mondiale: clasa politică şi masa poporului român. Clasa politică postdecembristă nu a avut - indiferent de partid - nici un proiect naţional. A avut, în schimb, un unic gând: să se căpătuiască. S-a repezit asupra României cu singurul gând al îmbogăţirii. Oamenii politici au acţionat ca nişte vandali, distrugând şi jefuind totul. Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti în două decenii. Când, peste ani şi ani, se va scrie istoria timpurilor de azi, "nu vor ajunge blestemele" pentru a-i condamna pe cei care au făcut ca România să rateze o mare şansă de afirmare şi bunăstare şi să fie adusă la sapă de lemn. Dar clasa politică nu şi-ar fi putut desfăşura "opera" nefastă dacă în calea ei ar fi întâlnit rezistenţa hotărâtă a opiniei publice, manifestarea viguroasă a spiritului civic. Din nefericire, am rămas un popor de ţărani - spiritul civic se naşte la oraş! -, o turmă de oi, care se lasă exploatată, batjocorită, călcată în picioare, fără nici o tresărire de revoltă sau de demnitate (Goga observase, în 1916, acelaşi lucru). Clasa politică din România este întocmai ca un răufăcător sigur de impunitate. Şi dacă ştie că nu are a se teme de nimic, atunci de ce n-ar jefui în continuare? Proteste ca în Grecia - leagănul democraţiei - sunt de neimaginat în România. Ăsta e marele nostru blestem: o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee. Mă întreb dacă noi, românii, nu am părăsit deja scena istoriei. O bună parte a elitei intelectuale a capitulat în faţa globalismului, a capitalismului de cumetrie şi a clientelismului politic, abandonând funcţia de ghid spiritual al naţiunii. Oameni ca paşoptiştii, oameni ca făuritorii României Mari ar fi priviţi astăzi ca anacronici şi nostalgici. Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să ştie că sunt români. Am avut un exemplu la 1 Decembrie a.c.: câţi dintre ei au scris sau evocat cu dragoste de trecut împrejurările creării României Mari?
        "Din soldaţi am făcut hoţi, din ofiţeri, peşti, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?"
        - Românii au mai trecut prin crize. Spre exemplu, Marea Criză din 1929-1933. Cum s-au descurcat guvernele de atunci?
        - Într-adevăr, crize economice au existat şi în trecut, dar fiecare eveniment este generat de condiţiile istorice care îi conferă unicitate. Soluţiile, deci, nu pot fi identice în cazul unor crize. Cea din anii 1929-1933 a lovit dur România, şi guvernanţii de atunci, ca şi cei de acum, au recurs la concedieri, întârzierea plăţii lefurilor, reduceri de salarii ("curbele de sacrificiu"). A fost marea neşansă a lui Nicolae Iorga, cea mai strălucită minte a românilor, să fie prim-ministru în anii 1931-1932, când criza se îndrepta spre apogeu. A făcut scandal în epocă replica dată de el unei delegaţii de agricultori, veniţi la Mangalia, unde el îşi petrecea concediul, pentru a se plânge de situaţia grea în care se aflau, fiind presaţi de bănci să-şi achite datoriile. Iată relatarea lui Iorga însuşi: "Iar, cum un om mai simplu strigase la capătul lămuririlor mele, că el e , i-am spus, glumind: ". Ziarele care-i erau ostile l-au acuzat că i-a trimis pe protestatari să se arunce în mare. Exasperat de "măsurile de austeritate", un colonel, şef de unitate, s-a dus la Constantin Argetoianu, ministru de Finanţe în guvernul Iorga, şi l-a întrebat: "Din soldaţi am făcut hoţi, din ofiţeri, peşti, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?". Criza s-a rezolvat când a încetat pe plan internaţional. Sunt convins că şi acum va fi la fel. Adevărul este că mari finanţişti nu am avut decât doi: Eugeniu Carada şi Vintilă Brătianu. Nu am avut şi nu avem mari competenţe financiare, capabile de elaborarea soluţiilor de criză. Guvernanţii de astăzi vădesc o gândire rudimentară: "să taie", să reducă salariile şi să sporească taxele. Un mare plan de investiţii, de relansare a economiei, nu există. Să aşteptăm, aşadar, scrâşnind din dinţi, sfârşitul crizei pe plan mondial.
        - Care este epoca din istoria românilor pe care o admiraţi cel mai mult?
        - Admiraţia cea mai puternică o am pentru generaţia paşoptistă. O forţă de creaţie politică, un devotament pentru interesul naţional, un dezinteres total pentru destinul personal, totul a fost închinat naţiunii române. Eşecul revoluţiei din 1848 nu i-a descurajat pe paşoptişti. Au îndurat exilul, dar au continuat lupta şi, în două decenii (1859-1878), au creat statul român modern, căruia i-au câştigat independenţa. Doar două decenii, adică exact cât i-a trebuit clasei politice postdecembriste să prăbuşească România în haos şi mizerie. Cum să nu-i admiri pe paşoptişti? Sunt un model care ar trebui prezentat şi explicat în toate dimensiunile lui, nu ca o simplă lecţie de manual, ci ca un prilej de meditaţie, responsabilă şi fecundă, pentru adolescenţi, făuritorii României de mâine. Dar cum să le "încărcăm mintea" cu evenimente şi date? Nu se lăuda, nu demult, Ministerul Educaţiei că a mai redus cu 35% cunoştinţele de transmis în învăţământ?
        - Ce vă doriţi în 2011?
        - Ce-mi doresc în 2011? Să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi. Întrucât sunt prea bătrân pentru a mai emigra, cum nu există la noi clinici de eutanasiere voluntară, cum procurarea Furadanului salvator e oprită prin lege, nu-mi rămâne decât să-l rog pe Dumnezeu să mă ia la El rapid şi uşor.
        - Ce urare le adresaţi românilor, domnule profesor?
        Urez poporului român, la începutul lui 2011, să se revitalizeze şi să fie capabil să reînnoiască, în condiţiile secolului al XXI-lea, performanţele strămoşilor din timpul lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi al luptătorilor paşoptişti.
         



         

         

        de luat aminte domnilor

         

 
 


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 28, 2012, 07:20:11

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/05/28/eugen-gherga-relatare-din-revolutie/ " sursa Blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: Diplomatul007 din Mai 28, 2012, 12:42:14
Nu sunt sigur ca este locul cel mai bun pentru postarea acestui e-mail, dar nici cu totul nepotrivit nu cred ca e.

>>Pornind de la asasinarea lui I. Gh. Duca>>În mod oficial, se recunoaşte că asasinarea lui I. Gh. Duca, la 29 decembrie 1933, pe peronul Gării Sinaia, s-a făcut la ordinul lui Corneliu Zelea-Codreanu. Motivul ar fi fost răzbunarea pentru faptul că primul-ministru al României din acea vreme dizolvase Garda de Fier. Cum se ştie, cu executarea sentinţei au fost însărcinaţi legionarii Nicolae Constantinescu, Ion Caranica şi Doru Belimace, sau Nicadorii, cum li s-a mai spus, după ce au fost condamnaţi pentru această crimă.>>În acelaşi timp, şi regele Carol al II-lea ar fi jucat un rol în această poveste. Duşmănos, el nu uitase că, în 1930, cînd venise în ţară şi luase tronul, I. Gh. Duca spusese, la o reuniune a liberalilor: "Mai bine îmi tai mîna dreaptă decît să colaborez cu acest aventurier".Respectiva supoziţie este întărită şi de "pasivitatea" Poliţiei, care, deşi informată despre planurile legionarilor, s-a mişcat nepermis de încet şi l-a lăsat pe I. Gh. Duca să se apere doar cu un singur agent personal, pe peronul întunecos al gării. Neoficial, atentatul de la Sinaia mai are o motivaţie, pe care am găsit-o în voluminoasa lucrare "Jurnal, 1929-1989" - semnată de Şerban Milcoveanu, cel mai important legionar după Zelea-Codreanu. Pentru a lămuri pe deplin lucrurile, e necesar să o luăm mai de departe. Mai precis, din vremea cînd, pentru ca marile Puteri să recunoască Unirea de la 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost silitsă-şi dea acordul ca toţi evreii din Principatele Române să fie"împămînteniţi", adică să primească cetăţenia română şi să li seconcesioneze Banca Naţională Română, cu dreptul de a emite monedăromânească.>>Mai mult, în 1866, cînd se dezbătea proiectul noii Constituţii Române, care, la art. 6, prevedea că "religia nu poate constitui un obstacol în calea împămîntenirii", s-au produs tulburări sociale în Bucureşti, soldate, între altele, cu incendierea marii Sinagogi. Protestau în special moldovenii, îngroziţi de malversaţiile evreilor, care, năpădind provincia dintre Siret şi Prut, controlau comerţul, agricultura şi practicau cămătăria cea mai neruşinată. Atunci au intrat în scenă Isaac Adolf Cremieux şi Benjamin Franklin Peixotto. Cremieux era preşedintele Alianţei Israelite Universale, înfiinţată în 1860, cu sediul la Paris, şi care aparţinea de organizaţia B'nai B'rith. Fusese ministru pe vremea "Guvernului provizoriu" de la 1848, din Franţa, şi milita pentru înfiinţarea Statului Israel în Moldova.>>Avocatul şi diplomatul american Peixotto fusese numit, în 1870, consul la Bucureşti, cu misiunea să apere interesele evreilor în România. Iscîndu-se incidentele cu proiectul noii Constituţii, Cremieux a venit la Bucureşti şi a început tratative secrete cu deputaţii români, cărora le-ar fi oferit 25 de milioane de franci, în schimbul adoptării unei Constituţii favorabile încetăţenirii tuturor evreilor aflaţi pe teritoriul ţării.>>Dar, cum tulburările nu conteneau, Ion C. Brătianu a limpezit situaţia, declarînd: "Evreii au devenit o plagă socială pentru România şi, cînd Naţiunea este ameninţată, se deşteaptă şi devine nu tolerantă, ci prevăzătoare". Constituţia a fost votată aşa cum trebuia. Totuşi, după 13 ani de uneltiri, evreii au reuşit să o revizuiască în punctele ei esenţiale.>>Pînă aici, în chestiunea cu împămîntenirea evreilor în România, am consultat revista "Foaia naţională", pe care am descoperit-o pe Internet. Mai departe, să-i dăm cuvîntul lui S. Milcoveanu, care ne oferă propria versiune despre asasinarea lui I. Gh. Duca. Mai întîi, prin 1925, la Congresul Studenţilor Legionari, s-a vorbit iarăşi despre Planul Cremieux-Peixotto, considerat drept un pericol ca forţele oculte să atenteze împotriva suveranităţii Statului Naţional Unitar Român, prin înfiinţarea Statului Israel pe teritoriul Moldovei.>>Prin 1933, problema a fost repusă pe tapet. Oculta mondială i-a ordonat lui I. Gh. Duca, mason cu rang înalt, să acorde cetăţenia română la peste 300.000 de evrei veniţi din Polonia şi din Rusia, concomitent cu exterminarea legionarilor, care se opuneau din răsputeri acestui plan."Ghiţă, i-ar fi spus legionarul Gh. Cantacuzino-Grănicerul primului-ministru, al cărui apropiat era, dacă semnezi intrarea în ţară a evreilor, băieţii (legionarii - n.m.) te împuşcă!". Basarabia şi Moldova, susţine Milcoveanu, erau rîvnite de evrei, pentru a face acolo o patrie a lor, o Republică Socialistă Sovietică Evreiască, după dorinţa iudaismului. (În 1938, 80% din popu_laţia Basarabiei era formată din evrei, care trăiau şi spînzurau acolo.)>>Sionismul dorea înfiinţarea Israelului în Palestina, ceea ce s-a şi realizat, în anul 1948.Dar I. Gh. Duca a semnat documentul, asumîndu-şi toate riscurile: "Mi-am semnat sentinţa de condamnare la moarte", ar fi mărturisit el, într-un cerc restrîns. În acelaşi timp, însă, Guvernul Român tărăgăna împămîntenirea aromânilor goniţi din Grecia şi blocaţi la Salonic, fiindcă nu acceptau asimilarea de către greci.>>La data cînd a izbucnit cel de-al II-lea război mondial, evreii din România constituiau minoritatea etnică cea mai numeroasă (peste 2 milioane) şi, controlînd comerţul, industria şi finanţele, erau încredinţaţi că Planul Cremieux-Peixotto putea fi pus în aplicare.>>De asemenea, după 1945, cînd România a intrat în sfera de influenţă a bolşevicilor, izbînda lor părea tot mai aproape. Norocul nostru a fost că, brusc, Stalin a devenit antisemit şi antimason. (Anterior, Stalin le oferise evreilor Platoul Gobi din Asia Centrală, să-şi întemeieze acolo republica, iar englezii le-au oferit Uganda, însă evreii doreau România...).>>Sîntem în anul de graţie 2010, cînd România a acumulat o datorie uriaşă, de aproape 150 de miliarde de euro, după unele estimări. Nu discutăm în buzunarele cui a intrat atîta bănet. Mai important ni se pare cum achităm această datorie Finanţei mondiale evreieşti, atîta vreme cît România nu mai are economie, iar resursele naturale le-a dat deja. În această situaţie fără ieşire, nu ne rămâne decît să alăturăm legendarilor Cremieux şi Peixotto numele lui Shimon Peres, actualul preşedinte al Israelului, care a declarat, nu de mult, că ţara lui are bani să cumpere România, sau altă ţară mai acătării. Să fie adevărat ce se zvoneşte în ultima vreme?>>Noi nu credem, dar, cică, am mai avea de primit încă vreo 40-50 de miliarde de euro de la FMI şi alte organisme financiare, controlate de evrei, după care, prin 2012, aceştia vor veni şi vor bate cu pumnul în masă: banii!. Şi, neavînd de unde să dăm înapoi nici măcar o leţcaie, pînă atunci, alde Băsescu, Ponta sau cine va mai fi, se vor lupta pentru aceste ultime tranşe de împrumut, după care vor zice: Poftiţi, domnilor, ţara e a dvs., cu popu_laţie cu tot! Banii i-aţi dat, marfa vă aşteaptă în galantar! Nu, nu delirăm.>>Internetul e plin de ştiri alarmante cu acest subiect, provenite de la Uniunea "Vatra Românească" şi din alte părţi. În ultima vreme, 500.000 de evrei au primit, deja, cetăţenia română, inclusiv dreptul de proprietate asupra locuinţelor, a unor fabrici, terenuri, păduri etc., iar românilor nu li s-a spus nimic despre această invazie tăcută, veritabilă agresiune împotriva Statului Român.>>Nu întîmplător, publicistul Teşu Solomovici a scris o carte intitulată "România iudaică". Nu întîmplător, începe să se vorbească despre proiectul "Israel, în România".>>Nu întîmplător, sănătatea, cultura şi învăţămîntul sunt lăsate de izbelişte, iar românii, sfătuiţi să emigreze unde or vedea cu ochii: ca să lase locul liber evreilor care se vor stabili în România, pentru mulţi dintre aceştia, ţara lor natală.>>În sfîrşit, nu întîmplător, se aud voci la Radio şi la TV, care au început să susţină ideea că numai un conducător străin - rege, preşedinte sau prim-ministru - ar mai putea să scoată ţara din marasmul moral şi economic în care s-a scufundat. Aşa să fie?


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: KRONSTADT. din Mai 28, 2012, 20:50:38
http://www.ziuanews.ro/stiri/casa-memoriala-avram-iancu-incendiata-16045
Casa memorială "Avram Iancu", incendiată



Mai multe sticle incendiare au fost aruncate, luni dimineaţă, de persoane necunoscute, în curtea casei lui Avram Iancu din Târgu Mureş, unde funcţionează fundaţia "Avram Iancu". Una dintre acestea a aprins podul clădirii, însă pompierii s-au deplasat de urgenţă la faţa locului şi au reuşit să singă focul înainte de a se extinde.În prezent, poliţiştii şi pompierii cercetează modul în care s-au produs evenimentele şi încearcă să identifice vinovaţii.

Incidentul vine pe fondul tensiunilor existente între români şi etnicii maghiari, ca urmare a refuzului justificat al autorităţilor de la Bucureşti de a accepta înhumarea rămăşiţelor poetului Nyiro Jozsef. Reamintim că autorităţile române și-au exprimat dezacordul cu privire la aducerea rămășițelor poetului maghiar în România, spre a fi înhumate în cadrul unui vast ceremonial la Ghoergheni, Miercurea Ciuc și Odorheiul Secuiesc, ca urmare a poziţiei „extremiste" şi „antisemite" pe care Nyiro Jozsef a avut-o în perioada 1941-1945. Cenușa poetului maghiar a ajuns însă în România, fiind depusă la Biserica Catolică din Odorheiul Secuiesc, potrivit primarului din localitate. Nyirő Jozsef a activat în cadrul Parlamentului de la Sopron, care a adoptat legislația antisemită și a susținut activitatea guvernului fascist al lui Szálasi Ferenc.



Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 29, 2012, 19:47:13

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/05/29/marian-munteanu-revolutie-si-restauratie-7-partidul-stat/ " sursa blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 30, 2012, 08:13:09

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/05/30/ianuarie-1990-firma-crescent-se-dezvinovateste/ " sursa blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 31, 2012, 10:33:02

 " http://www.miscarea.net/rosca-geneza.htm "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Mai 31, 2012, 20:37:01
" http://www.dailymotion.com/video/xnjcb3_plansele-lui-larry-watts-si-discursul-de-la-banca-nationala-a-romaniei-despre-kgb-si-sovinismul-anti_news "

 


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 02, 2012, 15:46:37

 http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/fost-ion-antonescu-un-erou-v
 "
 
13. Teheran


   Cititorii se vor întreba dece într'o cercetare denumitã «Pentruce am pierdut rãzboiul din Rãsãrit», nu am vorbit nimic de cauza cauzelor, de întelegerea secretã dela Teheran între Roosevelt si Stalin, conform careia nu numai România, ci toate tãrile din Rãsãritul Europei erau trecute in orbita sovieticã.
   Acest pact odios nu apartinea posibilitãtilor românesti de a-l împiedeca. Dar era de resortul guvernului român si al tuturor sferelor conducãtoare românesti sã cunoascã ce soartâ pregãteau «marii nostri aliati» României si sã ia toate mãsurile necesare pentru a nu cãdea victimã acestei conspiratii. Izvoare de informatii aveau mai mult decât îndestulãtoare. In afarã de depesile primite din întreaga lume, exista acea excelentã serie de articole scrise de Pamfil Seicaru in «Curentul», care a dus o campanie de opt luni pentru a trezi la realitate forurile conducãtoare. Dar din însesi rãspunsurile echivoce si evazive ce le primeau diversii emisari oficiali si particulari, in diversele capitale europene, unde luau contact cu Occidentalii, cei ce se agitau pentru iesirea României din rãzboiu ar fi trebuit sã se punã in gardã contra cursei ce ni se întindea. Si, in final, exista si acea sensibilitate specificã oricãrui om politic îngrijorat de soartea tãrii lui, acea finã intuitie a realitãtilor, când este in joc însãsi existenta neamului.
   Nefiind întrunite conditiile necesare pentru o încetare a focului, nu trebuia sã se facã un pas spre trecerea in tabãra cealaltã. A proceda altfel, cunoscând perfidia si ferocitatea bolsevicilor, ar fi însemnat o asvârlire in necunoscut, exact ca un individ care s'ar lansa din avion fãrã parasutã.  Parasuta natiunii era armata. Tocmai cunoasterea întelegerii dela Teheran trebuia sã fie argumentul cel mai puternic in mâna responsabililor de soarta tãrii ca sã refuze orice slãbire a frontului, atâta vreme cât nu exista un armistitiu in buna formã, bazat pe recunoasterea suveranitãtii nationale.
   In aceastã privintã, e bine sã ne reamintim douã exemple concludente. Si Finlanda fusese sacrificatã de Roosevelt si trebuia sã fie absorbitã in imperiul comunist. In fata acestei primejdii, oamenii politici finlandezi s'au strâns in jurul Maresalului Mannerheim si au luptat pânã ce Rusii însisi le-au oferit o iesire onorabilã din rãzboiu. Un alt exemplu este al Turciei, care mereu era impinsã de Churchill si Americani sã intre in rãzboiu, pentruca apoi, in fata unei ofensive germane, «sã-i sarã in ajutor» Rusii prin Caucaz, pentru a nu mai pãrãsi tara si a le pregãti si Turcilor soarta Românilor.  Dar conducãtorii turci, temându-se de o aliantã cu Rusia, din experienta lor multi-secularã, au refuzat invitatia si au rãmas neutrali pânã in ultimele luni ale ostilitãtilor când declaratia de rãzboiu contra Puterilor Axei nu le mai putea produce niciun rãu.
   La Teheran, România fusese vândutã de Americani Rusiei, dar pentru realizarea acestei tranzactii infame mai trebuia sã se smulgã si consimtãmântul victimei. Nu depindea decât de Români ca, printr'o politicã inteligentã, bazatã pe fermitate si ascutisul sabiei, sã scape la limitã din cursa ce li se întindea. ''


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 03, 2012, 00:12:03

 " http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/antonescu-mannerheim-asemanari-cariera-diferente-destin "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 03, 2012, 16:09:16

 " http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/fost-ion-antonescu-un-erou-iii "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 05, 2012, 21:25:22

 " http://www.romanialibera.ro/actualitate/mapamond/batalia-oligarhilor-rusi-pentru-transnistria-266127.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 06, 2012, 00:28:26

 " http://roncea.ro/2012/06/05/video-top-secret-cu-larry-watts-terorism-contraterorism-in-timpul-lui-ceausescu-mostenirea-clandestina-v-un-serial-de-monica-ghiurco/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 06, 2012, 08:36:27

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/06/06/marian-munteanu-revolutie-si-restauratie-8-formula-politica-a-partidului-stat-psdnlsc/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 07, 2012, 09:13:59

 " http://www.cotidianul.ro/ticalosii-implicati-in-afacerea-rosia-montana-trebuie-sa-plateasca-185113/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 08, 2012, 18:09:33

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/06/08/marian-munteanu-revolutie-si-restauratie-9-revolutia-sindicala/ " sursa blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 09, 2012, 06:18:44

 " http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/alegerile-in-epoca-de-aur-a-comunismului-266536.html"


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 10, 2012, 12:38:51

 " http://proclamatia.wordpress.com/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 10, 2012, 18:50:59

O alta moarte neclarificata : " http://geopolitikon.wordpress.com/2010/01/15/15ian2010-remember-george-serban-initiatorul-proclamatiei-de-la-timisoara/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 12, 2012, 20:53:47

 " http://www.curentul.ro/2012/index.php/2012061373168/Actualitate/Remember-la-22-de-ani-13-15-iunie-1990-oamenii-cavernelor-au-cucerit-Bucurestiul-la-ordinele-lui-Ion-Iliescu.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 12, 2012, 21:20:57

 " http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1173669-razboiul-civil-din-13-15-iunie-1990-gropile-comune.htm "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 13, 2012, 20:04:28

continuare ..." http://www.curentul.ro/2012/index.php/2012061473217/Actualitate/Remember-la-22-de-ani-Mortii-Mineriadei-din-13-15-iunie-1990-gratuitatile-sociale-din-cimitirul-Straulesti-II.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 15, 2012, 23:17:38

 " http://roncea.ro/2012/06/15/documente-inedite-eminescu-urmarit-de-securitatea-austro-ungara-pentru-proiectul-dacia-mare-al-societatii-carpatilor-titu-maiorescu-supravegheat-informativ-ca-agent-al-austro-ungariei/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 17, 2012, 10:21:24

 " http://stiri.astazi.ro/stire-cum-a-aparut-tricolorul-scurta-istorie-a-drapelului-romanesc-254627989.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: mercurie2 din Iunie 17, 2012, 11:14:45
In articol scrie: "Tricolorul, rosu, galben si albastru, a fost folosit pentru prima data in aceasta forma de revolutionarii de la 1848. Pe data de 14/26 iunie 1848 guvernul provizoriu din Tara Romaneasca a stabilit prin primul sau decret ca steagul national va avea cele trei culori si deviza "Dreptate, fratie".Chiar daca Revolutia a fost invinsa pe moment, tricolorul a intrat in constiinta romanilor si a ramas ca steag national cu mici modificari pana acum, iar din 26 iunie 1998 exista si sarbatoarea nationala "Ziua Drapelului National al Romaniei".

Ca pasionat de istorie va pot spune ca tricolorul este folosit din cele mai vechi timpuri de catre conducatorii pamanteni. Culorile au fost alese datorita curcubeului ! Simplu si grandios !


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 17, 2012, 22:06:13

 " http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/1789-preludiul-comunismului-203380.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 19, 2012, 11:58:41

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/06/19/marian-muntean-revolutie-sau-restaurantie-11-2002-reforma-sau-revolutie/ " sursa blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: remus43de din Iunie 19, 2012, 12:02:02
?!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 21, 2012, 19:27:41

 " http://www.curentul.ro/2012/index.php/2011122267124/Decembrie-1989-marturii-si-documente/Cum-au-matrasit-IliescuCo-averea-PCR.html " "socialismul a invins la orase si sate "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 22, 2012, 09:11:52

 " Check this out: 'Societatea ' http://mariusmioc.wordpress.com/2012/06/22/marian-munteanu-revolutie-sau-restauratie-12-societatea-civila-generatia-tinara-si-sensul-revolutiei/ (sent by Yahoo! Toolbar)" sursa blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 24, 2012, 22:08:19

 " http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/campaniile-rl/rl-135-de-ani-marile-crahuri-financiare-268502.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 26, 2012, 06:42:55

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2012/06/25/document-m-ap-n-despre-revolutia-din-bucuresti/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 26, 2012, 22:08:53

Ce blestem o fi pe neamul romanesc care isi masacreaza mereu conducatorii...O opinie personala.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 30, 2012, 07:55:11

 " http://basarabia-bucovina.info/2011/11/25/hello-world/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 30, 2012, 08:13:31

 " http://roncea.ro/2012/06/28/lectia-profesorului-gheorghe-buzatu-la-comemorarea-lui-28-iunie-1940-atentie-la-romania-maresalul-ion-antonescu-%e2%80%9edaca-mor-este-pentru-bucovina-si-basarabia-de-ar-fi-sa-reincep-a/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 30, 2012, 12:22:51

 " http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/experimentul-pitesti-lectie-de-istorie-pe-viu-ororile-anilor-50-povestite-in-fata-tinerilor-chiar-de-supravietuitorii-cumplitei-inchisori-269144.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iunie 30, 2012, 18:59:17

 " http://www.experimentulpitesti.org/public/apelul-nostru/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 01, 2012, 10:13:03

 " http://www.ziare.com/cultura/cultura-generala/romania-ce-a-fost-si-ce-a-ajuns-363366 "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 01, 2012, 10:14:48

 " http://www.crimelecomunismului.ro/ro/biografiile_nomenklaturii/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 01, 2012, 10:49:49

 " http://www.youtube.com/redirect?q=http%3A%2F%2Fmariusmioc.wordpress.com%2F2009%2F03%2F21%2F24-decembrie-1989-securistii-scandeaza-jos-terorismul-video%2F&session_token=2H3ZTqJk-qqatc2x_HvsYGUsACp8MTM0MTIxODc3N0AxMzQxMTMyMzc3 " sursa blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 01, 2012, 12:23:14

 " http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?1908-Regimul-comunist-in-Romania-Inginerie-sociala-repere-istoriografice "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 01, 2012, 18:29:04

 " http://piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2012-5 "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 01, 2012, 19:17:41

 " http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?1880-Legea-COJOCARU-privind-improprietarirea-poporului-cu-capital-productiv-2012 "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: KRONSTADT. din Iulie 01, 2012, 19:35:07
http://www.jurnalul.ro/calendar/jurnalul-national-1994-traian-basescu-este-implicat-direct-in-afacerile-cu-nave-617062.htm
Jurnalul Naţional - 1994: Traian Băsescu este implicat direct în afacerile cu nave


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 03, 2012, 11:05:08

 " http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2012-5 "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 04, 2012, 21:47:23

 " http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/04/26/romania-rusia-si-noua-ordine-mondiala-ce-se-prefigureaza-la-ce-putem-spera/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 04, 2012, 22:22:30

 " http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/invazia-republicii-socialiste-cehoslovace-reactia-romaneasca "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 06, 2012, 22:38:17

 " Vă place ce a ieşit?


      Domnilor intelectuali care aţi tolerat sau chiar propovăduit "tranziţia de catifea", coabitarea cu securicomuniştii rămaşi la putere, "reforma paşnică" prin care nomenclatura s-a împroprietărit, formele fără fond care acoperă murdăria generală, pseudo-democraţia şi pseudo-justiţia, alegerea perpetuă a "răului mai mic", "consensul social" convenabil paraziţilor, "compromisul constructiv" care compromite conştiinţele, evitarea "violenţei" (luptei bărbăteşti pentru eliberarea ţării), prelungirea indecentă a "rezistenţei prin cultură", respingerea epurării instituţiilor - ca pe o "vînătoare de vrăjitoare", apolitismul steril şi civismul găunos, egoismul elitist şi monopolizarea scenei mediatice, comutarea aservirii ţării dinspre est spre vest, trecerea de la comunism totalitar la imperialism ucigaş, înlocuirea intimidării şi represiunii cu domesticirea şi manipularea, amplificarea "învăţămîntului politic" prin media aservită, marginalizarea contestatarilor care au cerut schimbare radicală …. vă place ce a ieşit?

      Priviţi cum se zbuciumă românii ca nişte şoareci prinşi într-o capcană, cum nu găsesc nici o ieşire pentru a-şi apăra demnitatea, bunăstarea sau sănatatea, a-şi înnobila condiţia - emancipîndu-se civic, pentru a se elibera din plasa făcăturilor, a da jos năpîrca care a uzurpat instituţiile şi le suge viaţa din vine, a-şi scoate ţara din condiţia nemeritată de colonie, a denunţa toată clasa politică - responsabilă de dezastru, a reanima adevărul şi dreptatea, a se scutura de impostori-căpuşe, a se putea întoarce acasă. Uitaţi-vă apoi în oglindă, ca să vedeţi una dintre cauzele majore ale tragediei. Cu cît dispreţuiţi mai mult această populaţie - victimă, pentru decăderea care a atins-o, cu atît să vă simţiţi mai vinovaţi. Ce-aţi făcut din Piaţa Universităţii, din Alianţa Civică, din CDR, din PNŢ, din PNL? Aţi ajuns să îndemnaţi electoratul să-l susţină pe Iliescu - ca să nu iasă Vadim, pe Băsescu - să nu iasă Năstase, pe Ponta să nu iasa Băsescu, etc. De mai mult, nu aţi fost în stare.

      Vă scriu ca să vă stric automulţumirea în care vă complaceţi ipocrit. Să vă stea în gît giumbuşlucurile culturale cu care vă umflaţi reciproc respectul pe piaţa autoproclamatelor "elite". Bursuliţele, postuleţurile şi fondişoarele cu care vi s-a cumpărat cuminţirea. Editurile şi redacţiile pe care le-aţi acaparat meschin. Cărţuliile în care aţi "demascat" post-factum fenomene patologice pe care doar v-aţi făcut că le combateţi. Articolele pentru care aţi primit pomană. Somnul din "universităţi" şi doctoratele mănoase în "crimele comunismului". Vilişoarele cumpărate pe nimic alături de "ciocoii" pe care îi serviţi chiar şi cînd îi criticaţi fără dinţi, lătraţi fără muşcătură. Copilaşii pe care vi i-aţi ajutat să se "realizeze" pe aiurea, în timp ce acasă totul putrezeşte. Discuţiile de salon în care vă etalaţi fără riscuri vederile înaintate şi criticaţi doct ce spun banaliştii la televizor. Pozele smerite cu care acoperiţi laşitatea.

      Ipocriţilor! Vă văitaţi de generalizarea josniciei, de decăderea populară, de absenţa alternativei? Dar aţi fost voi capabili, aceşti 22 de ani devastatori, să oferiţi oamenilor simpli măcar un program coerent de revoluţie politică, să lansaţi un partid sau o mişcare autentică de eliberare? Sau aţi compromis fiecare şansă, fiecare încercare, pînă s-a instalat neîncrederea şi lehamitea generalizată?

      Ia daţi-mi peste nas, arătîndu-vă calităţile îndelung ascunse, sprijinind curentul revoltei, formulînd un postament conceptual pentru mişcarea de contestare a pegrei politice, de răsturnare a sistemului ticăloşit.
      Reabilitaţi-vă. Mai sînteţi în stare?

      Ioan Roşca 6 iulie 2012

   


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 10, 2012, 08:17:03

 " http://www.ziaristionline.ro/2012/07/08/larry-watts-orice-popor-care-permite-altora-strainilor-in-special-sa-i-defineasca-eroii-si-banditii-si-a-pierdut-identitatea/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: gheorghe din Iulie 10, 2012, 08:48:30
Din pacate eroii din 1989 la ora aceasta sunt definiti profitori, tocmai de poporul pentru care si-au dat jertfa de sange.Dumnezeu sa ne ajute, ca mare nevoie are poporul roman de intelepciune.....


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 13, 2012, 13:09:19

" http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/cum-a-fost-tarata-romania-in-razboi-270357.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 14, 2012, 15:49:59

 " http://www.youtube.com/watch?v=xKv5LTZhI9o&feature=player_detailpage "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 14, 2012, 16:12:24

 " http://www.youtube.com/watch?v=rILyfump4Q0&feature=player_detailpage "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 20, 2012, 20:33:40

 " http://roncea.ro/2012/07/20/criza-mare-sotia-sefului-icr-ioana-patapievici-primeste-un-salariu-de-3388-euro-pe-luna-de-la-bnr-respectiv-15-250-lei-adica-183-000-lei-aproximativ-40-666-euro-pe-an-vice-presedintele-icr-mi/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 21, 2012, 08:07:51

 " http://curentul.net/2010/05/28/invazia-sovietica-din-polonia-anului-1939/ "
 
 Cind Romania avea granita cu Polonia.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 21, 2012, 08:28:26

 " http://bogdanjournal.wordpress.com/2011/09/02/ep-1-invazia-poloniei-%e2%80%93-de-ce-grover-furr-minte-aici-%e2%80%93-verisiunea-integral-in-limba-romana/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: KRONSTADT. din Iulie 21, 2012, 20:29:11
http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/vanatorul-de-securisti-la-22-de-ani-de-la-caderea-comunismului-eu-inca-nu-am-cunostinta-ca-vreun-securist-sa-fi-fost-pedepsit--95078.html
Vânătorul de securişti la 22 de ani de la căderea comunismului: eu încă nu am cunoştinţă ca vreun securist să fi fost pedepsit


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 22, 2012, 15:57:28

 " http://forum.softpedia.com/bloguri/costelusangel/revolutie-1989-2011-22-de-ani-de-impostura-5820.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 22, 2012, 15:59:56

 din cuprinsul blogului : "  Faţa nevăzută a Revoluţiei din decembrie 1989
 
Moartea Generalilor din Revoluţia din Decembrie 1989
Oamenii cheie ai Revoluţiei, cei care puteau spune adevărul, au murit în condiţii suspecte
Nicolae Militaru, spionul GRU ajuns ministu al Apărării, şi-a lichidat anchetatorii
Generalii informaţi, toţi bolnavi de cancer galopant
 
     Unul dintre primele lucruri cîştigate după Revoluţia din decembrie 1989 a fost dreptul la opinie care a atras după sine şi o iluzorie senzaţie de libertate. Dreptul la opinie s-a dovedit în curînd inutil în relaţia cu statul deoarece noua putere avea scopuri precise, care de multe ori contraveneau intereselor poporul.
Cele mai grave acte ale noii orînduiri împotriva propriului popor au fost reprimarea manifestaţilor anticomuniste din Piaţa Universităţii, transformarea FSN-ului într-un partid politic majoritar şi ascunderea adevărului despre Revoluţie. Mişcările de stradă din 1989 au fost deturnate într-o lovitură de stat în care un grup restrîns de oameni au ,,confiscat“ puterea şi au distorsionat adevărul pentru a legitima existenţa lor. Pentru că manipularea a presupus implicarea multor generali, toţi aşi în domeniul lor, după ce puterea a devenit una politică, cadrele militare au început să dispară. La propriu, în urma unor morţi suspecte. Revoluţia din 1989 a însemnat, atunci, pentru poporul român înlăturarea comunismului de la putere. După 20 de ani de la acele evenimente lesne se constată că tot reprezentanţii comunismului conduc România. Şi asta pentru că au preluat puterea comuniştii din eşaloanele doi şi trei pe care-i găsim în funcţiile cheie ale statului român, de la preşedinţie, la Guvern şi pînă instituţiile investite cu siguranţa statului.

Voci sugrumate cu pămînt
 
     Începută la Timişoara în 16 decembrie, Revoluţia a aparţinut oamenilor care nu mai puteau îndura regimul dictatorial a lui Nicolae Ceauşescu. După tot tipicul stalinist, dictatorul a ripostat în forţă, înecînd în sînge dorinţa oamenilor de libertate. Odată cu fuga lui Ceuşescu din 22 decembrie, începe public şi lovitura de stat, în care sînt inventaţi ,,terorişti“, noua putere manipulează poporul, sînt trimişi la moarte atît manifestanţi cît şi militari şi se naşte celebra întrebare ,,Cine a tras în noi după 22 ?“ . După 20 de ani lucrurile sînt încă învăluite în mister şi incertitudine, în mare parte şi datorită faptului că puterea a fost preluată de eşaloanele inferioare ale partidului comunist, care s-au grefat pe revoluţie prin mijloace condamnabile. Oameni cheie din zilele Revoluţiei au dispărut misterios, ducînd după ei o mare parte din adevăr şi lăsînd cale liberă celor care vor să manipuleze istoria să proclame ,,adevărul oficial“. Ion Iliescu, primul preşedinte de după Revoluţie şi un actor important al sfîrşitului de decembrie 1989, s-a înconjurat rapid de oameni controversaţi, care au ştiut să canalizeze evenimentele într-o direcţie care să le permită să preia puterea. Pentru a nu se compromite, Iliescu a lăsat momentele cheie pe mîna acoliţilor, care de altfel l-au caracterizat drept ,,un om de mare sensibilitate, incapabil să omoare o muscă“. Totuşi, Iliescu este în mare parte responsabil de împuşcarea după un proces mascaradă a cuplului Ceuşescu, de menţinerea unei stări artificiale de conflict, a luptelor de stradă care au dus la moartea a sute de oameni şi rănirea cîtorva mii şi manipularea prin televiziune. Din păcate, gurile care puteau să acuze, au fost îngropate. Cu pămînt. Generalii cheie sînt de mult morţi.


Nicolae Militaru , spionul GRU
 
     Una dintre puţinele victorii ale adevărului este ,,Cazul Militaru“ . Încet, încet a ieşit la iveală că unul dintre cele mai malefice personaje ale Revoluţiei a fost generalul Nicolae Militaru, cel care nu a ezitat să îşi regleze conturile şi să îşi acopere urmele care ar fi dezvăluit legăturile dintre el, Iliescu şi ruşi. Nicolae Militaru a absolvit Academia Militară ,,Frunze“ de la Moscova şi în noiembrie 1969 a fost ales ca membru supleant al CC al PCR, iar ulterior este numit comandant al Armatei a III-a. Ajuns generalul-locotenent, Nicolae Militaru a îndeplinit funcţia de comandant al Armatei a II-a, dislocată în garnizoana Bucureşti şi în 1974 a fost înaintat la gradul de general-colonel. Momentul fatidic pentru cariera generalului a venit în 1978, cînd în urma dosarului ,,Corbii“ a fost dovedit drept spion GRU şi KGB, care furniza informaţii militare către URSS. Unul dintre obiectivele misiunii lui Militaru era înlăturarea lui Ceauşescu, însă doar pentru a pune un conducător aservit total Moscovei. Apartenenţa generalului Militaru la serviciile de informaţii sovietice fusese dovedită chiar de către ofiţerii de contrainformaţii conduşi de colonelul Gheorghe Trosca. Un alt nume important printre anchetatori era cel al lui Nuţă.

Din pensionar, comandant revoluţionar
 
     Trecut pe linie moartă şi degradat la funcţia de adjunct al ministrului Construcţiilor Industriale, Militaru devenise un paria al Armatei, etichetat pe veci cu ,,spion GRU şi KGB“. În decembrie 1989 Militaru a văzut începutul Revoluţiei la televizor. În 22 decembrie, cuprins de un ciudat sentiment patriotic şi de teamă ca armata să nu intre în panică, îşi îmbracă haina militară, lucru de altfel interzis, şi merge la televiziune unde se întîlneşte cu Ion Iliescu. Deşi ministru al Apărării era generalul Victor Atanasie Stănculescu, Militaru se adresează oficial Armatei, cerînd întreruperea focului în întreaga ţară. Pleacă apoi împreună cu Iliescu la sediul MApN, nu înainte ca prin intermediul TVR să fie anunţat drept noul ministru al Apărării. Urmează o serie de decizii ciudate ale generalului, este înaintat în grad, totul culminînd cu faptul că a candidat la Preşedinţia României în anul 1996 obţinând 0,22% din voturi. S-a remarcat ca fiind unicul pretendent la funcţia supremă care s-a pronunţat deschis împotriva integrării României în NATO.

Diversiunea de la MApN
 
     În 23 decembrie 1989, la ora 20.00, generalul Nicolae Militaru dădea unul dintre primele ordine de după numirea sa oficială în funcţia de ministru al Apărării. Fără a avea o justificare, el preconizează că aspupra sediului MApN va avea loc un atac în forţă. În biroul său din sediul MApN, Militaru îi cere imperativ şefului Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA), colonelul Gheorghe Ardelean, să trimită toţi oamenii pe care-i avea la dispoziţie pentru a lichida „teroriştii din tufişuri“, care atacau sediul MApN. Pentru apărarea clădirii erau deja dispuse în formaţie de luptă şi cu armament de război nouă tancuri şi două camioane cu militari, aparţinînd armatei. USLA se pusese la dispoziţia Armatei pentru a sprijini victoria Revoluţiei. Militaru cere în mod expres ca să conducă misiunea colonelul Gheorghe Trosca, şeful de Stat Major al USLA, nimeni altul decît anchetatorul său din dosarul ,,Corbii“. Generalul Ardelean îi transmite lui Trosca telefonic ordinul primit de la Militaru, iar acesta, în jurul orei 20.30, porneşte spre MApN cu patru ABI-uri (autovehicule ARO cu blindaj de tablă), în care se aflau 16 uslaşi. Un ABI se defectează şi renunţă la misiune, iar celelalte trei ABI-uri îl preiau de pe traseu şi pe Gheorghe Isac, reprezentantul FSN pentru relaţia cu USLA.

Teroriştii convenabili
 
     Ajuns în preajma MApN, Trosca observă că de fapt armata trage în propriul sediu, fapt pe care îl şi transmite prin staţie la sediul USLA. Constatarea colonelului Trosca este transmisă şi generalului Militaru aflat chiar în sediul atacat. Deşi se încearcă transmiterea parolei de către uslaşi, tancurile aflate în faţa ministerului deschid foc fără somaţie asupra celor trei ABI-uri. Opt dintre uslaşi , printre care şi colonelul Gheorghe Trosca, sînt omorîţi în mai puţin de jumătate de oră. Unii prin împuşcare, alţii striviţi sub şenilele tancurilor. Scapă doar Isac, reprezentantul FSN şi patru uslaşi, care apoi sînt interogaţi ore în şir, umiliţi şi consideraţi terorişti. Cadavrele colonelului Gheorghe Trosca şi a celor şapte uslaşi din echipa sa, au rămas în stradă, vreme de cîteva zile, cu ştirea lui Militaru, care pusese la cale execuţia lor. Revoluţionarii, încurajaţi de armată, îi iau pe uslaşi drept terorişti şi scuipă pe cadavrele lor, iar corpul lui Trosca a fost decapitat şi profanat. Moartea lui Trosca i-a permis noului ministru al Apărării să îşi menţină imaginea ,,imaculată“ şi să scape temporar de un trecut comporomiţător. În plus a produs repede nişte ,,terorişti“ pe care poporul, dornic de a-şi justifica valul de morţi de după fuga Ceauşeştilor, îi aştepta. Strategic, Militaru a mai împuşcat un iepure. Trosca era unul dintre ofiţerii care ar fi putut depista rapid ,,celula“ transmiţătoare de informaţii diversioniste despre teroristi, ,,fantomele“ care au generat, dupa 22 decembrie, circa 1.000 de morti şi 3.000 de răniţi.

Călăii Timişoarei, victimele trecutului
 
     Nicolae Militaru mai avea o poliţă de plătit, care din nou avea legătură cu trecutul său. Generalul Constantin Nuţă, considerat o adevarată bibliotecă vie, era în 1989 şeful Miliţiei şi fost şef la Contrainformaţile Militare. Acesta l-a dovedit pe Militaru drept spion. Era extrem de temut şi mulţi l-ar fi dorit dispărut. Tocmai pentru că ,,era al dracu“, Nuţă împreună cu genaralul Velicu Mihalea au fost trimişi la Timişoara de către Ceuşescu pentru a acoperi urmele masacrului. Ei au furat de la morga din Timişoara 43 de cadavre ale revoluţionarilor ucişi pe străzile Timişoarei în noaptea de 17-18 decembrie 1989. Au cerut de la combinatul de carne „Comtim“ o izotermă de mare tonaj cu care le-au expediat spre Bucureşti. La jumătatea drumului s-au schimbat numerele de înmatriculare şi cadavrele au ajuns la crematoriul din Bucureşti unde au fost incinerate. Cenuşa a fost apoi aruncată într-o gură de canal din comuna Popeşti Leordeni. Operaţiunea a fost cunoscută sub numele ,,Trandafirul“. După ce şi-au terminat treaba la Timişoara, Nuţă şi Mihalea s-au dus la Arad, unde au cordonat mişcarea de represiune de la hotelul ,,Parc“ unde au murit zeci de oameni. In dimineaţa de 23 decembrie, ei au luat trenul ,,Panonia“ şi au plecat spre Bucureşti încărcaţi cu probe. La Simeria au fost însă arestaţi din ordinul telefonic al generalului Nicolae Militaru şi duşi la sediul unui regiment de geniu din Deva.

Au dispărut probe cruciale
 
     Chiar dacă au fost arestaţi Nuţă şi Mihalea, ei nu s-au panicat. Aveau buletine false şi o geantă plină de probe ultrasecrete, aşa că au cerut dreptul la o convorbire telefonică. Au vorbit cu generalul Mihai Chiţac, iar acesta i-a sfătuit pe militarii hunedoreni să le dea drumul celor doi arestaţi. La scurt timp generalul Militaru ordonă ca Nuţă şi Mihalea să fie transportaţi de la Deva la Alba Iulia cu un TAB. Ulterior se ajunge la varianta trasportării cu un elicopter de la Sibiu. Operaţiunea este condusă telefonic de generalui Iosif Rus, comandantul Aviaţiei Militare. După ce decolează din Sibiu, aparatul de zbor ajunge la Deva la 19.35. La aterizare, pilotul le mărturiseşte celor prezenţi că, pe tot parcusul drumului de la Sibiu, a avut sentimentul straniu că ar fi fost urmărit. În elicopter, generalii Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea sînt aşezaţi pe banca din spate, fiind legaţi de scaune cu o sfoară. O singură persoană, numită de generalul Iosif Rus „un terţ“, avea legătură radio cu elicopterul. Elicopterul care trebuia să-i ducă pe generalii Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea la Sibiu a fost însă doborât, în jurul orei 20.00, la un kilometru de oraşul Alba Iulia, în zona Dealului Mamut. Nimeni nu a reuşit să explice ce căuta aparatul de zbor în acea zonă, în condiţiile în care destinaţia ordonată era în cu totul altă direcţie. Iosif Rus, cel care a executat ordinele ministrului Apărării, Nicolae Militaru, a declarat că ,,zborul trebuia să se execute în condiţii de siguranţă, cu luminile stinse, la 500 de metri înălţime. Piloţii au folosit ca reper cursul apei de pe Valea Mureşului“. La fel de ciudat este că înainte ca elicopterul să decoleze de la Deva spre Sibiu, la Alba Iulia a fost recepţionat un apel telefonic anonim, prin care se anunţa că depozitul de muniţie din zonă va fi atacat de terorişti. Era chiar zona pe deasupra căreia urma să zboare elicopterul. La faţa locului au fost trimise întăriri. Expertizele tehnice efectuate în 1994, atestă că elicopterul a fost doborât de rafalele unei arme de calibrul 7,62, iar corpurile celor doi generali de miliţie au fost carbonizate. Nu a mai fost recuperată niciuna dintre probele care se presupune că ar fi fost în posesia generalilor Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea.
 


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 22, 2012, 16:02:39

 continuare : "
Morţi pe bandă rulantă
 
     După ce euforia Revoluţiei s-a mai stins şi au început să apară tot mai multe întrebări, oamenii cheie ai evenimentelor au început să dispară misterios. Dacă politicienii au prosperat şi s-au înfipt temeinic în viaţa economică a ţării, la braţ cu eşaloanele doi şi trei ale securităţii, militarii au început să dispară. Exact oamenii care ştiau răspunsurile la întrebările despre Revoluţie şi probele privind trecutul noilor potenţaţi ai democraţiei. Generalul Nicolae Doicaru, şeful Direcţiei de Informaţii Externe între 1959-1978, a murit extrem de ciudat la o partidă de vînătoare din 1992, verdictul anchetatorilor fiind cel de ,,sinucidere prin împuşcare“. Toţi participanţii la vînătoare aveau cartuşe cu alice, dar Doicaru a fost ucis de un glonţ care nu se ştie din arma cui a pornit. Judecatorul militar Gică Popa, cu grad de general, preşedintele completului de judecată în procesul Ceauşeştilor, cel care a pronunţat condamnarea la moarte a acestora, s-a sinucis prin împuşcare într-o unitate militară la data de 1 martie 1990, după ce a cerut să fie trimis, pentru protecţie, la o ambasadă în străinătate. Potrivit unor surse judiciare, generalul Popa, pînă la sinucidere, a fost asaltat de telefoane de ameninţare cu moartea. Generalul Marin Ceauşescu, fratele dictatorului şi şeful reprezentanţei comerciale a României pentru Europa de Vest de la Viena, conducea de fapt o centrală de spionaj şi a avut acces la conturile familiei Ceauşescu. În 28 decembrie 1989, acesta ,,s-a sinucis prin spînzurare“ la sediul reprezentanţei, iar conturile Securităţii au dispărut misterios. Cu toate acestea, moartea generalului Ceauşescu nu a fost anchetată.

Cancerul galopant îngroapă secrete
 
     Cel care a dat în 1989 startul morţilor persoanelor incomode, generalul Nicolae Militaru, primul ministru postdecembrist al Apărării, a murit de cancer galopant în 1996, la scurt timp după ce a fost contracandidatul lui Ion Iliescu la Preşedinţia României. Militaru cunoştea în detaliu reţeaua KGB din România, din care facea parte şi ştia multe dintre misterele Revoluţiei. Generalul Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major General al Armatei, cel care a participat la reprimarea demonstranţilor de la Timişoara pînă la data de 19 decembrie 1989, a murit şi el de cancer galopant în martie 1994. Membrii familiei sale au declarat în repetate rînduri că boala i-a fost provocată intenţionat pentru a fi impiedicat să spună tot adevărul despre cei implicaţi în crimele din decembrie 1989.

Elicopterele fatale
 
     Generalul Ion Bunoaică, fost şef al comandamentului Trupelor de Securitate Timişoara, implicat în reprimarea de pînă la data de 21 decembrie, numit ulterior şef al noii Jandarmerii Române, s-a prabuşit cu un elicopter în 1995, împreună cu generalul de poliţie, Ion Eugen Sandu, (fost la Miliţie). Bunoaică era un martor incomod deoarece putea spune cine şi ce ordine de reprimare a dat la Timişoara. Dosarul morţii lui a fost clasat rapid. Locotenent-colonelul de Securitate, Vasile Maluţan, fost pilot al lui Nicolae Ceauseşcu, s-a prabusit cu elicopterul de la înălţimea de 12 metri ,,în timp ce uda viţa-de-vie“ la Fundulea. Cu o zi înainte de a muri, el a susţinut în faţa unei comisii parlamentare că ,,la plecare, în 22 decembrie, Nicolae Ceauşescu avea cu el o valiza plină cu documente“.

Morţi naturale şi convenabile
 
     Generalul Gheorghe Voinea, comandantul Armatei I, cel care a coordonat represiunea din Bucureşti şi care se presupune că a cunoscut împrejurările ,,sinuciderii“ ministrului Milea, a fost găsit mort în birou la începutul lui 1990. Nu s-a anchetat decesul generalului, moartea fiind considerată naturală. Generalul Safta, şeful dispozitivului de apărare al sediului MApN, a murit şi el la începutul lui 1990. El i-a cunoscut pe toţi membrii ,,celulei de comandă din sediul MApN, de unde au plecat toate informaţile diversioniste, generatoare de victime. Nici împrejurările morţii generalului Safta nu au fost anchetate Generalul Cerbu, şeful Centralei Transmisiunilor MApN, cel care a deţinut controlul asupra circulatiei informaţiilor şi ordinelor şi cel care a anunţat la TVR că ,,s-au întrerupt legaturile cu Securitatea...“, cel care ştiut cine şi ce ordine a transmis, a murit şi el de cancer galopant.

Generalii de la Transmisiuni
 
     Generalul de Securitate Stelian Pintilie, şeful tuturor transmisiunilor militare şi civile din România, şef al generalului Cerbu, cu sediul la Palatul Telefoanelor din Bucureşti, a murit în condiţii suspecte, dar decesul a fost consemnat ca fiind natural. La Revoluţie, din centrală, s-a ocupat de întreruperea legăturilor unităţilor Ministerului de Interne şi ale Securităţii şi a creat o linie directă, securizată, între centrul de comandă de la MApN cu celulele aflate în sediul CC al PCR şi cu TVR. Generalul Pintilie a ştiut cu exactitate cine a făcut diversiunea, care au fost verigile de transmisie, cine le-a executat şi cu ce scop. Generalul Emil Macri, şeful Direcţiei a II-a de Contraspionaj Economic al Securităţii, specializat în înăbuşirea revoltelor, inclusiv a revoltelor din 1977 şi 1987, a fost arestat şi închis după Revoluţie. Macri nu a apucat sfîrşitul procesului său. El a murit în aprilie 1991, iar diagnosticul oficial a fost infarct, dar s-a susţinut şi ipoteza intoxicării sale în maşina care îl transporta de la un spital la altul.

Erau pregătiţi exemplar, dar au murit bizar
 
     Un caz bizar este cel al generalul Dumitru Puiu, comandantul Aeroportului Otopeni, care a dispărut, pur şi simplu, pe 24 decembrie 1989, după ce a anunţat la TVR că deţine filme cu masacrul de la Otopeni. A fost descoperit ulterior pe străzile Timişoarei, unde a fost internat la spitalul de psihiatrie. A murit în mod suspect la începutul lui 1990. Casetele au fost şi ele date dispărute pentru că ar fi făcut lumină asupra diversiunii de la aeroport, în urma căreia numai într-o singura oră au fost ucise circa 50 de persoane. Se ştie că aici au fost masacraţi teci de soldaţi nevinovaţi. Colonel Gheorghe Ardeleanu, fost şef USLA, fost şef de Contraspionaj pe Spaţiul European, cel care a plîns cînd a asistat la execuţia lui Trosca, a murit în iunie 1993, cînd s-a ,,intoxicat cu insecticid, stropind cartofi“. Este greu de crezut că un om de calibrul lui Ardeleanu nu a ştiut cum să folosească un insecticid de cartofi. (Alin BUJOR)

Cronologia Revoluţiei din Decembrie 1989
 
16 decembrie – Izbucnesc manifestările antidictatoriale şi anticomuniste la Timişoara. Intervenţia forţelor de ordine se soldează cu zeci de morţi şi răniţi.
17 decembrie – Şedinţă a CPEx al CC al PCR cu privire la evenimentele din Timişoara.
18 – 20 decembrie – Vizita oficială de prietenie în Republica Islamică Iran a lui Nicolae Ceauşescu (fără Elena). Cu prilejul vizitei este semnat Programul pe termen lung pentru dezvoltarea cooperării economice, comerciale şi tehnici dintre cele două ţări.
19 decembrie – La Timişoara se declanşează greva generală şi se cere demisia lui Nicolae Ceauşescu. Generalul Ştefan Guşă, şef al Marelui Stat Major, raportează la Bucureşti că în stradă nu se află huligani, ci muncitori de la toate întreprinderile timişorene. El ordonă trupelor să intre în cazărmi.
20 decembrie – Timişoara devine primul oraş liber de comunism. Se constituie Frontul Democratic Român, formaţiune politică antitotalitară. Seara, Nicolae Ceauşescu revine în ţară. El se adresează populaţiei, prin intermediul Televiziunii, în legătură cu evenimentele de la Timişoara, declarând că acestea sînt opera unor huligani şi nu au nimic comun cu clasa muncitoare.
21 decembrie – Decret prezidenţial de instituire a stării de necesitate în judeţul Timiş. Mitingul din Capitală, convocat de Nicolae Ceauşescu este întrerupt de grupurile de protestatari, care se regrupează în faţa Hotelului Intercontinental, a Ambasadei SUA şi în Piaţa Romană. În cursul nopţii se trage în demonstranţi şi se degajează terenul cu ajutorul blindatelor. Declaraţia şi Programul în 11 puncte al Frontului Democrat Român de la Timişoara, a fost citit din balconul Operei începând cu dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989.
21-22 decembrie – Au loc confruntări armate şi demonstraţii populare împotriva regimului comunist la Arad, Sibiu, Braşov, Cluj-Napoca. Soldate cu numeroase victime.
22 decembrie – În jurul orei 12:08, Nicolae şi Elena Ceauşescu fug din sediul CC al PCR cu ajutorul unui elicopter. După o scurtă escală la Snagov cei doi sînt lăsaţi în zona Titu şi preluaţi de miliţie. În jurul orei 18:00 cuplul Ceauşescu este luat şi depus într-o unitate militară din Târgovişte. Se desfăşoară prima şedinţă a Comitetului Frontului Salvării Naţionale, compus din vechi comunişti şi disidenţi, prezidată de Ion Iliescu. Au loc lupte de stradă în principalele oraşe din România.
Pe 24 decembrie în România este proclamată Victoria Revoluţiei.
Pe 25 decembrie, în urma unui proces al Tribunalului Militar Excepţional organizat de CFSN, Nicolae şi Elena Ceauşescu sînt condamnaţi la moarte prin împuşcare. Sentinţa este executată în aceeaşi zi în jurul orei 15:00. Cadavrele cuplului Ceauşescu dispar şi apar abia în după-amiaza de 30 decembrie cînd sînt înmormântate în mare secret la Cimitirul Ghencea din Bucureşti.

Victimele din 1989
 
La Timişoara:
- În perioada 16 – 21 decembrie: 73 morţi şi 296 răniţi
- După 22 decembrie: 20 morţi şi 77 răniţi
 
La Bucureşti:
- Pînă în 22 decembrie s-au înregistrat 49 morţi şi 599 răniţi
- După 22 decembrie s-au înregistrat 515 morţi şi 1162 răniţi
- La Cluj s-au înregistrat până în 22 decembrie 29 morţi şi 58 răniţi.
- La Constanţa s-au înregistrat 32 morţi şi 116 răniţi.
- La Sibiu s-au înregistrat 61 de morţi şi peste 100 de răniţi.
- La Hunedoara şase persoane au fost ucise şi alte 19 rănite.


...

Inainte de 1989, romanii aveau serviciu, aveau case si erau tratati cu respect !
Dupa 1989, de 22 de ani, poporul moare de foame, dupa ce plateste chiria, care este egala cu pensia sau cu salariul !
Poporul este discriminat, de catre mafia politica, care are liber la jaf si genocid, datorita imunitatii parlamentare !
La OTV, televiziunea cu bune si cu nebune, se dezbate aceasta problema :


Titlul: Răspuns: http://www.cdep.ro/comisii/revolutionari/pdf/2011/sz1206.pdf
Scris de: ANTON din Iulie 22, 2012, 16:23:10
 

   Dovada ca sunt banii pentru rev.este :
   http://www.cdep.ro/comisii/revolutionari/pdf/2011/sz1206.pdf
    Cititi la pag.4
    Motivul pentru care nu se fac platiile nu ni-l spune nimeni dar il stim .
    Nu o sa deschid acum un nou topic in vederea discutiilor platii catre rev. tinand cont de faptul ca pe 29 vom scapa de Basescu dar ceea ce vreau sa stiti toti rev. Domnilor banii sunt, problema este de vointa politica a celor care conduc Romania.
   Cei care au mai discutat cu mine imi stiu parerea si punctul de vedere.
   Priviti in urma dar nu foarte mult, cum a fost posibil pentru pensionari si celalalte categorii sa se faca dreptate asa puteau si pentru noi.Dar.................
   


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: King din Iulie 22, 2012, 17:10:44
Referitor la ceea ce a spus ANTON: La Sibiu au fost gasiti 1500 de pensionari cu handicap care nu ar fi trebuit sa beneficieze de indemnizatii.Au dat o ordonanta care-i scuteste de plata retroactiva! Am postat si articolul din ziarul Tribuna. Asa ca si contravenientii au parte de intelegere.NOI NU!


Titlul: Răspuns: http://www.cdep.ro/comisii/revolutionari/pdf/2011/sz1206.pdf
Scris de: Mr. G din Iulie 22, 2012, 18:10:12


   Dovada ca sunt banii pentru rev.este :
   http://www.cdep.ro/comisii/revolutionari/pdf/2011/sz1206.pdf
    Cititi la pag.4
    Motivul pentru care nu se fac platiile nu ni-l spune nimeni dar il stim .
    Nu o sa deschid acum un nou topic in vederea discutiilor platii catre rev. tinand cont de faptul ca pe 29 vom scapa de Basescu dar ceea ce vreau sa stiti toti rev. Domnilor banii sunt, problema este de vointa politica a celor care conduc Romania.
   Cei care au mai discutat cu mine imi stiu parerea si punctul de vedere.
   Priviti in urma dar nu foarte mult, cum a fost posibil pentru pensionari si celalalte categorii sa se faca dreptate asa puteau si pentru noi.Dar.................
   

ANTON,ESTI UN "IDEALIST" CA CEI MAI MULTI REV ADEVARATI SI AI DREPTATE.TREBUI SA PRIVIM IN URMA, PUTIN SI SA NE AMINTIM CE AU SPUS UNI :
" La 23 ianuarie, anul acesta, în timpul unei şedinţe a Camerei Deputaţilor, Victor Ponta, pe atunci doar preşedinte al PSD, a făcut un apel public către premierul de la acea vreme, Emil Boc: „Domnule prim-ministru, vă rog să nu le daţi revoluţionarilor banii înapoi, bani pe care i-au obţinut necinstit. Dacă-i daţi dumneavoastră, o să-i tai eu. Mulţumesc". Nici Emil Boc şi nici Mihai Răzvan Ungureanu nu le-au dat banii înapoi revoluţionarilor."
SI-TI RECOMAND SA CITESTI RASPUNSURILE DE LA PRESEDINTA CNPAS SI CEA DE PE SAITUL LUI 21DECEMBRIE.


Titlul: Răspuns: http://www.cdep.ro/comisii/revolutionari/pdf/2011/sz1206.pdf
Scris de: ANTON din Iulie 22, 2012, 18:58:27


   Dovada ca sunt banii pentru rev.este :
   http://www.cdep.ro/comisii/revolutionari/pdf/2011/sz1206.pdf
    Cititi la pag.4
    Motivul pentru care nu se fac platiile nu ni-l spune nimeni dar il stim .
    Nu o sa deschid acum un nou topic in vederea discutiilor platii catre rev. tinand cont de faptul ca pe 29 vom scapa de Basescu dar ceea ce vreau sa stiti toti rev. Domnilor banii sunt, problema este de vointa politica a celor care conduc Romania.
   Cei care au mai discutat cu mine imi stiu parerea si punctul de vedere.
   Priviti in urma dar nu foarte mult, cum a fost posibil pentru pensionari si celalalte categorii sa se faca dreptate asa puteau si pentru noi.Dar.................
   

ANTON,ESTI UN "IDEALIST" CA CEI MAI MULTI REV ADEVARATI SI AI DREPTATE.TREBUI SA PRIVIM IN URMA, PUTIN SI SA NE AMINTIM CE AU SPUS UNI :
" La 23 ianuarie, anul acesta, în timpul unei şedinţe a Camerei Deputaţilor, Victor Ponta, pe atunci doar preşedinte al PSD, a făcut un apel public către premierul de la acea vreme, Emil Boc: „Domnule prim-ministru, vă rog să nu le daţi revoluţionarilor banii înapoi, bani pe care i-au obţinut necinstit. Dacă-i daţi dumneavoastră, o să-i tai eu. Mulţumesc". Nici Emil Boc şi nici Mihai Răzvan Ungureanu nu le-au dat banii înapoi revoluţionarilor."
SI-TI RECOMAND SA CITESTI RASPUNSURILE DE LA PRESEDINTA CNPAS SI CEA DE PE SAITUL LUI 21DECEMBRIE.

   Ceea ce este cel mai grav lucru, ca au reusit cu o anumita pressa ''platita'', sa discrediteze Miscarea Rev. prin falsii rev., incluzand totii rev.
   Apoi au inceput sa vehiculeze sume astronomice primite de rev.
   Ca apoi sa inceapa cu drepturile ce ni-le confera Legea 341/2001, care majoritattea dintre noi nu au beneficiat de nimic.
   Deci, au inceput sa semene zanzanie intre rev. ca uni sunt falsi alti sunt adevarati, uitand ca cei care au parghiile legale sunt tot in curtea guvernului iar legea le confera posibilitatea in cazul unei ''NOUTATI'', sa treaca la reverificare dosarului sau a dosarelor respective acolo unde sunt plangeri FARA a periclita demnitatea intregii MISCARII REVOLUTIONARE, sau a sista plata rev. pentru revedrificarea unor dosare.
   Ideea de baza este ca se doreste continuitatea sspr-ului si salarizarea personalului .
    SSPR a trebui sa existe doar ca mediator intre rev. si guv., si sa sprijine acolo unde este posibil .
    Ma uit cu magnire pe Portal si vad acuze uni la alti ca al e mai rev. decat celalalt, sincer ma intristeaza acest lucru stiind ca in aceste momente ar trebui sa fim uniti si nu dezbinati.
    Da cineva cunoaste un ''impostor'', intre noi probabil ca a si facut contestatie pana in 30 aprilie 2011 cand a fost ultimul termen.
  Sa venim acum sa ne acuzam intre noi, mi-se pare ca NU se  DORESTE ALTCEVA DECAT SCHIMBAREA de la situatia in care ne aflam, uitand de ratele de banca sau mancarea de pus pe masa la copii.
   Toate cele bune la totii !
   Ps. Incercati sa fiti mai buni uni cu alti, Viata este destul de scurta .
   


Titlul: Răspuns: http://www.cdep.ro/comisii/revolutionari/pdf/2011/sz1206.pdf
Scris de: KRONSTADT. din Iulie 22, 2012, 19:00:19


   Dovada ca sunt banii pentru rev.este :
   http://www.cdep.ro/comisii/revolutionari/pdf/2011/sz1206.pdf
    Cititi la pag.4
    Motivul pentru care nu se fac platiile nu ni-l spune nimeni dar il stim .
    Nu o sa deschid acum un nou topic in vederea discutiilor platii catre rev. tinand cont de faptul ca pe 29 vom scapa de Basescu dar ceea ce vreau sa stiti toti rev. Domnilor banii sunt, problema este de vointa politica a celor care conduc Romania.
   Cei care au mai discutat cu mine imi stiu parerea si punctul de vedere.
   Priviti in urma dar nu foarte mult, cum a fost posibil pentru pensionari si celalalte categorii sa se faca dreptate asa puteau si pentru noi.Dar.................
   

ANTON,ESTI UN "IDEALIST" CA CEI MAI MULTI REV ADEVARATI SI AI DREPTATE.TREBUI SA PRIVIM IN URMA, PUTIN SI SA NE AMINTIM CE AU SPUS UNI :
" La 23 ianuarie, anul acesta, în timpul unei şedinţe a Camerei Deputaţilor, Victor Ponta, pe atunci doar preşedinte al PSD, a făcut un apel public către premierul de la acea vreme, Emil Boc: „Domnule prim-ministru, vă rog să nu le daţi revoluţionarilor banii înapoi, bani pe care i-au obţinut necinstit. Dacă-i daţi dumneavoastră, o să-i tai eu. Mulţumesc". Nici Emil Boc şi nici Mihai Răzvan Ungureanu nu le-au dat banii înapoi revoluţionarilor."
SI-TI RECOMAND SA CITESTI RASPUNSURILE DE LA PRESEDINTA CNPAS SI CEA DE PE SAITUL LUI 21DECEMBRIE.

Esti un mare manip.ulator s-a referit la cei care erau in balcoane la Maries&comp, care la aceea vreme modifica cu Doru Braia un securist  împreuna cu PDL  ( Buda-zootehnist)legea 341/2004 cum dicta Maries-rev. ora 12;06 min!
Nu miza ca avem memoria scurta sau ca nu avem neuroni la noi ;D


Titlul: Răspuns: http://www.cdep.ro/comisii/revolutionari/pdf/2011/sz1206.pdf
Scris de: ANTON din Iulie 22, 2012, 19:06:37


   Dovada ca sunt banii pentru rev.este :
   http://www.cdep.ro/comisii/revolutionari/pdf/2011/sz1206.pdf
    Cititi la pag.4
    Motivul pentru care nu se fac platiile nu ni-l spune nimeni dar il stim .
    Nu o sa deschid acum un nou topic in vederea discutiilor platii catre rev. tinand cont de faptul ca pe 29 vom scapa de Basescu dar ceea ce vreau sa stiti toti rev. Domnilor banii sunt, problema este de vointa politica a celor care conduc Romania.
   Cei care au mai discutat cu mine imi stiu parerea si punctul de vedere.
   Priviti in urma dar nu foarte mult, cum a fost posibil pentru pensionari si celalalte categorii sa se faca dreptate asa puteau si pentru noi.Dar.................
   

ANTON,ESTI UN "IDEALIST" CA CEI MAI MULTI REV ADEVARATI SI AI DREPTATE.TREBUI SA PRIVIM IN URMA, PUTIN SI SA NE AMINTIM CE AU SPUS UNI :
" La 23 ianuarie, anul acesta, în timpul unei şedinţe a Camerei Deputaţilor, Victor Ponta, pe atunci doar preşedinte al PSD, a făcut un apel public către premierul de la acea vreme, Emil Boc: „Domnule prim-ministru, vă rog să nu le daţi revoluţionarilor banii înapoi, bani pe care i-au obţinut necinstit. Dacă-i daţi dumneavoastră, o să-i tai eu. Mulţumesc". Nici Emil Boc şi nici Mihai Răzvan Ungureanu nu le-au dat banii înapoi revoluţionarilor."
SI-TI RECOMAND SA CITESTI RASPUNSURILE DE LA PRESEDINTA CNPAS SI CEA DE PE SAITUL LUI 21DECEMBRIE.

Esti un mare manip.ulator s-a referit la cei care erau in balcoane la Maries&comp, care la aceea vreme modifica cu Doru Braia un securist  împreuna cu PDL  ( Buda-zootehnist)legea 341/2004 cum dicta Maries-rev. ora 12;06 min!
Nu miza ca avem memoria scurta sau ca nu avem neuroni la noi ;D




  Domnule ''Mr. G'', pe saitul ---LUI 21DECEMBRIE --- nu intru pentru ca sincer nu imi face placere.  


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 25, 2012, 18:25:56

 " http://martirii-inchisorilor.blogspot.ro/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 27, 2012, 18:14:06

 " http://www.ioncoja.ro/despre/ "

 " „Un val de mare sculptat umblă prin București și se numește ION COJA. Uneori, de foarte puține ori, când se apucă să cioplească destine din lutul pe care-l fură stepei, marea dă la iveală vlăjgani ca ION COJA, care nu imploră niciodată pe nimeni, ci-și smulg singuri, hotărîți și lucizi, bucuriile și durerea din întâmplările ce alcătuiesc o viață de om. ION COJA aparține mării ca și luna, corabia lui de nuntă. Îl respect și mi-e drag ca o scuturare de meri, pentru că se pricepe de minune să le scoată apa proștilor din urechi.”

FĂNUȘ NEAGU, Cartea cu prieteni

 

Profesorul ION COJA s-a născut la Constanţa, 22 octombrie 1942, într-o familie de mocani ardeleni, veniţi cu oile în Dobrogea la începutul secolului XX. Bunicii săi sunt originari din Bran, Răşinari şi Săcele. Acest detaliu biografic explică, în mare măsură, sensibilitatea şi ataşamentul deosebit al dlui profesor ION COJA pentru problemele Ardealului.

ION COJA este absolvent al prestigiosului Liceu Mircea cel Bătrân, promoţia 1960. Termină la Bucureşti Facultatea de Litere în 1965 şi este oprit asistent la Catedra de lingvistică generală, la recomandarea şi insistenţele lui Alexandru Graur. Desfăşoară din martie 1966 şi până azi o activitate didactică prin care a reuşit să se facă iubit şi apreciat de studenţii săi şi de colegi. Buna sa pregătire ştiinţifică a ştiut să o împletească cu o exemplară atitudine civică şi politică, afirmându-se în toate împrejurările ca un spirit liber, ca un model de curaj şi principialitate în relaţiile cu autorităţile comuniste şi post-comuniste, în faţa cărora nu a ezitat să susţină şi deseori să impună cauza adevărului istoric şi social-politic.

Paralel cu activitatea didactică şi ştiinţifică, ION COJA s-a afirmat şi ca autor de literatură şi publicistică, publicând o serie de romane şi piese de teatru mult apreciate pentru originalitate şi îndrăzneală, pentru perfecţiunea stilistică. A publicat sute de articole pe temele cele mai gingaşe, mai riscante, străduindu-se să fie mereu de partea adevărului şi a dreptăţii. În 1979 a primit premiul Academiei Române pentru piesa de teatru Credinţa, un text în care nu s-a temut să facă, pentru prima dată în anii de dictatură, o veritabilă apologie a rolului jucat de Brătieni şi de însuşi Carol I în istoria românilor.

ls2

Non-conformismul l-a făcut celebru pe ION COJA printre studenţi şi scriitori, problemele ridicate de acesta în adunările de partid ale PCR sau ale obştii scriitoriceşti stârnind deseori ecouri în presa liberă din Occident. Mulţi l-au considerat pe ION COJA un disident anti-comunist, dar această etichetă nu i se potriveşte. Căci ION COJA nu a ezitat să recunoască epocii Ceauşescu anumite merite şi realizări. Deşi înainte de 1990 nu a scris nici un rând de laudă la adresa regimului ceauşist, ci dimpotrivă, l-a criticat oridecâteori s-a ivit prilejul, după 1990 ION COJA a fost primul şi multă vreme singurul publicist şi om politic care a cerut ca lui Nicolae Ceauşescu să i se aplice o judecată corectă şi să i se recunoască meritele, reale şi nu puţine, pe care acesta le-a avut, mai ales în comparaţie cu conducătorii de care România a avut parte după 1990.

Adevărata etichetă care i se potriveşte lui ION COJA este aceea de patriot, de naţionalist, de combatant statornic şi tenace pentru interesele neamului românesc, pentru afirmarea şi creşterea a tot ce este românesc. Îi place să afirme: „sunt român şi nimic din ce este românesc nu-mi este străin”!

Recunoaşte cu plăcere că a avut doi mentori, doi oameni care i-au orientat viaţa spirituală: ALEXANDRU GRAUR şi PETRE ŢUŢEA.

După 1990 se numără printre cei dintâi care au priceput şi au demascat caracterul anti-românesc al aşa zisei „Revoluţii” şi al guvernării instalate prin crimă şi minciună. Nu pregetă nici o clipă şi se alătură celor care au iniţiat „Vatra Românească”, în replică la provocările iredentismului udemerist. Este ales prim-vicepreşedinte al Uniunii Vatra Românească şi se impune ca ideolog al acestei organizaţii patriotice, al cărei rol în stoparea şi temperarea activităţilor revizioniste maghiare a fost decisiv în primii ani de după decembrie 1989.

În anii 1992-96 este senator pe lista Partidului Democrat Agrar. Apreciat de colegii de partid pentru activitatea sa parlamentară, este ales prim vicepreşedinte al PDAR şi desemnat candidat al PDAR pentru alegerile prezidenţale din 1996. Nu apucă să candideze propriu zis, fiind înlăturat din competiţie în urma unor diversiuni care au dus în final şi la desfiinţarea partidului, devenit incomod pentru regizorii vieţii noastre politice. Ca senator, ION COJA s-a remarcat prin numeroase intervenţii oportune şi energice, prin campania iniţiată împotriva legiferării dreptului străinilor de a cumpăra pământ în România.

Paralel cu activitatea din Vatra Românească, ION COJA înfiinţează Liga pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR, organzaţie care se implică radical în apărarea drepturilor elementare ale românilor, ca populaţie majoritară şi făuritoare a statului român. Reacţionează cu argumentele cele mai temeinice la acuzaţia că românii au participat la Holocaust şi se impune ca apărător al demnităţii româneşti, în ciuda complotului mediatic şi politic al clasei politice, dispusă să accepte orice umilinţă, orice tranzacţie, numai ca să-şi păstreze privilegiile.

Intransigent şi categoric atunci când sunt afectate interesele româneşti, ION COJA a susţinut întotdeauna dreptul oricărui popor, al oricărei comunităţi etnice sau religioase, de a-şi afirma existenţa şi identitatea în limitele adevărului istoric şi al reglementărilor democratice."


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: KRONSTADT. din Iulie 27, 2012, 18:53:40
Cornea Constantin Florin, cu acesti farisei asa zisi natioanalisti, (cu fibra rebela)?, am vazut ce si cum. Cîte nick-ri are pe forum? Eu cred ca cel putin doua. Cosa este un tembel senil. Singurul lucru care la facut este cel mai destructiv pentru noi. Ne-a pus serviciile pe creier. Tu chiar crezi ca vei avea vreodata patalama revolutionara? Poti sa uiti! Te vor linsa brasovenii ;D Dute dupa cei care nu mai posteaza aici. Daca nu, te ajutam. Am scapat de perjoiul tuciuriu, ce dracu. Tu ne lipseai. O alta facatura de c.acat!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 27, 2012, 21:01:59

 " https://anonymusgerula.wordpress.com/2012/02/29/biografia-neromantata-george-crin-laurentiu-antonescu/ "

Mai bine da un search pe Goagal ( Google) sa vezi ce gasesti.
Dute se scrie du-te.
Topicul asta nu se refera la propaganda comunista.Sint destule topicuri pentru asa ceva.
 
In mintea ta " patalamaua " face pe revolutionar , eu  zic ca faptele din decembrie 1989 il definesc.
In fine, fiecare cu parerea lui.
 Observ, amuzat ca cei cu 2 , 3 sau mai multe nick-uri isi schimba nick dar isi mentin formatul, fonturile si greselile gramaticale! ;D


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: KRONSTADT. din Iulie 27, 2012, 21:14:54
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=vDlbD7rcWX8#!

(http://www.demite-l.ro/wp-content/uploads/2012/07/fii-calm.jpg)





Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: nor din Iulie 27, 2012, 21:22:49
Ceva eficient si coroziv pentru ficatii celor care-i sustin pe hotii piratului:
Piramida coruptiei Basescu-PDL

http://www.youtube.com/watch?v=nZNLboSSFqM&feature=related


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 27, 2012, 21:29:58
 Postarea n-are legatura cu topicul.. Politica dauneaza grav sanatatii! ; :

Iar manifestarile samanice cu atit mai mult ! ;D


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: nor din Iulie 27, 2012, 21:36:22
"Piramida coruptiei Basescu-PDL" e "Istorie adevarata"!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 27, 2012, 21:48:42

 Nor, de acord cu tine.E adevarata.Ma refeream la postarea anterioara.Poti sa spui si asa : " Istoria e o politica trecuta."


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 28, 2012, 05:12:07
Cornea Constantin Florin, cu acesti farisei asa zisi natioanalisti, (cu fibra rebela)?, am vazut ce si cum. Cîte nick-ri are pe forum? Eu cred ca cel putin doua. Cosa este un tembel senil. Singurul lucru care la facut este cel mai destructiv pentru noi. Ne-a pus serviciile pe creier. Tu chiar crezi ca vei avea vreodata patalama revolutionara? Poti sa uiti! Te vor linsa brasovenii ;D Dute dupa cei care nu mai posteaza aici. Daca nu, te ajutam. Am scapat de perjoiul tuciuriu, ce dracu. Tu ne lipseai. O alta facatura de c.acat!

" http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-subiectele_zilei-12895140-frankfurter-allgemeine-zeitung-despre-victor-ponta-crede-scapa-orice.htm "



Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 28, 2012, 05:31:57

 " http://1.1.1.2/bmi/www.legea-junglei.ro/img/header2.jpg "

" Audiatur et altera Partis "

 Pentru ca topicul a fost infestat de politica si este evident ca PDL= PSD = USL aceiasi mizerie! postez si pozitia celeilalte parti.

 
 

 


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: nor din Iulie 28, 2012, 08:32:19
Topicul a fost politic de la inceput. Nu manifest, pentru ca ai ales sa te comporti cu viclenie, in stilul mariesilor de serviciu la slugarnicirea securistului ajuns sef peste statul nostru. I-ai dat in sus si in jos cu anticomunismul, dar scopul tau a fost si e sa-l pastrezi la conducere pe nomenklaturistul Traian Basescu, cel care a procedat la fel cu intreaga tara, condamnand de forma comunismul, dar jefuindu-i de fapt crancen pe romani, la sange. Ai tupeu sa-l aperi in continuare, dupa ce a militarizat "societatea civila" fabricata de el pentru a se asigura ca niciodata nu va mai fi rasturnat de la putere! Cu cat te plateste, vanduteule? Sau esti doar un cipat de duzina, suficient de trepanat incat s-o faci "din patriotism", adica moca?

"Se vor uni românii toţi şi vor scăpa ţara de hoţi"

(http://s1.ziareromania.ro/?mmid=02389fb035a0dbea2)

Referendumul este dreptul nostru sacru, castigat prin protestele din iarna-primavara acestui an, de a ne face dreptate, in mod pasnic, democratic si civilizat. Nu atetentati la ceea ca am obtinut prin lupta!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: KRONSTADT. din Iulie 28, 2012, 08:42:23
Cornea Constantin Florin, cu acesti farisei asa zisi natioanalisti, (cu fibra rebela)?, am vazut ce si cum. Cîte nick-ri are pe forum? Eu cred ca cel putin doua. Cosa este un tembel senil. Singurul lucru care la facut este cel mai destructiv pentru noi. Ne-a pus serviciile pe creier. Tu chiar crezi ca vei avea vreodata patalama revolutionara? Poti sa uiti! Te vor linsa brasovenii ;D Dute dupa cei care nu mai posteaza aici. Daca nu, te ajutam. Am scapat de perjoiul tuciuriu, ce dracu. Tu ne lipseai. O alta facatura de c.acat!

" http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-subiectele_zilei-12895140-frankfurter-allgemeine-zeitung-despre-victor-ponta-crede-scapa-orice.htm "


http://roncea.ro/page/897/?aid=135714&page=13


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: voica din Iulie 28, 2012, 10:36:44
E multa ranchiuna pe acest Forum. In fiecare zi citesc diverse mesaje si mai nou, atacul nu mai este politic, ci de ordin alfabetic. Unii mai invatati ii ataca pe unii mai neinvatati, uitand ca la Revolutie nu au luptat numai ce invatati, ci mai degraba, cei mai multi dintre revolutionari erau neinvatati. Nu mai jigniti omul pentru ca nu reuseste sa scrie gramatical. Nu este corect din partea celor care stiu putina carte, sau mult mai multa carte, decat altii. Sa luam in consideratie ca cei mai multi dintre noi sunt in varsta si nu stau excelent la manuirea tastaturii, de unde apar cele mai frecvente greseli.  E bine sa nu purtam ranchiuna  colegilor mai putin descurcareti. Sa apostrofam pe cei care cu buna stiinta incearca sa ne manipuleze. Acestia, prosti sau destepti, vor sa ne dezbine.  Sa fim uniti, sa nu-i lasam sa intre printre noi.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: nor din Iulie 28, 2012, 10:53:46
Si eu fac greseli. Din nestiinta, din graba, la nervi, fac. Dar nu bag in seama 99% dintre greselile altora. Cand exagereaza, sau jigneste cate unul si incearca sa manipu leze, ii dau si cu agramatismul sau in cap. Mi se pare mai mult decat legitim, adica necesar. Daca vom redeveni solidari, inlaturand fisura politica dintre noi, fiti sigura ca nu din motive de analfabetism se va intampla.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: kostas din Iulie 28, 2012, 11:08:22
VOICA AI DREPTATE, AM AJUNS DIN CAUZA ACESTEI INDEMNIZATII SA NE URAM,MAI AVEM PUTIN SI NE VOM MANCA  CUM SE MANANCA ANIMALELE INTRE ELE.UNDE NU AI DREPTATE;NU CEI CARE AU UN MINIM DE EDUCATIE SI BUN SIMT SUNT CEI CARE DAU CURS LA ASTFEL DE DISCUTI TENDENTIOASE.LA MINE IN LOC.ESTE TOCMAI INVERS SITUATIEI PREZENTATE DE TINE,CHIAR LA O SEDINTA UN TIP CARE A FACUT PUSCARIE SA RIDICAT SI A PREZENTAT CA REVOLUTIA A FOST FACUTA DE CURVE SI GOLANI IAR IN IARNA MAI MULTI REVOLUTIONARI AU FOST ARATATI CU DEGETUL CA FIIND COLABORATORI CU SECURITATEA PUNANDU-I INTR-O LUMINA MAI MULT DECAT PROASTA.BINE INTELES CA O PARTE DIN EI AU FACUT ADRESA LA CNSAS PENTRU AINTRA IN POSESIA CELEBREI ADEVERINTE SI PE CARE AU PRIMIT-O ALTII INCA O MAI ASTEAPTA IAR ALTII O AVEAU INCA.DAR UNA PESTE ALTA ASA SE INTAMPLA CAND UNII PARVENITI INTRA IN SUBORDINEA UNORA CARE NE VOR DEZBINATI SI CAND ESTE VORBA DE FUNCTII SI BANI.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Iulie 28, 2012, 12:15:01

 Ion Coja nu a fost un anticomunist.A fost comunist.Dar a fost nationalist si prin ce-a cea a facut la " Vatra Romaneasca" si PUNR a luptat contra pericolului deznationalizarii si dezbinarii romanilor in criminala tranzitie romaneasca.Istoria trebuie cunoscuta pentru ca ea da identitate , unitate si constiinta de sine unui popor si ii reaminteste sa nu repete greselile trecutului.Aici nu e loc de ura si revarsari partizane.Nici de incercari de a determina pe cineva sa gindeascs intr-un fel sau altul.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: voica din Iulie 28, 2012, 12:51:46
VOICA AI DREPTATE, AM AJUNS DIN CAUZA ACESTEI INDEMNIZATII SA NE URAM,MAI AVEM PUTIN SI NE VOM MANCA  CUM SE MANANCA ANIMALELE INTRE ELE.UNDE NU AI DREPTATE;NU CEI CARE AU UN MINIM DE EDUCATIE SI BUN SIMT SUNT CEI CARE DAU CURS LA ASTFEL DE DISCUTI TENDENTIOASE.LA MINE IN LOC.ESTE TOCMAI INVERS SITUATIEI PREZENTATE DE TINE,CHIAR LA O SEDINTA UN TIP CARE A FACUT PUSCARIE SA RIDICAT SI A PREZENTAT CA REVOLUTIA A FOST FACUTA DE CURVE SI GOLANI IAR IN IARNA MAI MULTI REVOLUTIONARI AU FOST ARATATI CU DEGETUL CA FIIND COLABORATORI CU SECURITATEA PUNANDU-I INTR-O LUMINA MAI MULT DECAT PROASTA.BINE INTELES CA O PARTE DIN EI AU FACUT ADRESA LA CNSAS PENTRU AINTRA IN POSESIA CELEBREI ADEVERINTE SI PE CARE AU PRIMIT-O ALTII INCA O MAI ASTEAPTA IAR ALTII O AVEAU INCA.DAR UNA PESTE ALTA ASA SE INTAMPLA CAND UNII PARVENITI INTRA IN SUBORDINEA UNORA CARE NE VOR DEZBINATI SI CAND ESTE VORBA DE FUNCTII SI BANI.


Curvele, golanii, betivii, etc. au fost la Revolutie. Revolutia a fost facuta de absolut toate categoriile sociale.  Stiu ca o anumita eroina, decedata la Revolutie, a plecat de acasa cu putin timp inainte de a se declansa Revolutia. Si-a parasit sotul si copii. Se spune, poate gurile rele, ca facea prostitutie. Nu are nici-un fel de importanta ce facea. Daca si-a pierdut viata implicandu-se in actul revolutionar, este EROU al Revolutiei Romane.  Se mai spune ca in anumite orase din tara au iesit betivii din carciumi si au mers sa ocupe institutiile de guvernamant. Bravo lor. Cei treji au stat si s-au uitat.  Ce or fi vrand unii "imaculati" sa se faca Revolutie cu oamnei pe alese ?!!! Gresit, au iesit in strada,  de oriunde se aflau, doar curajosii. Curaj, aceasta este calitatea suprema. . Am intalnit profesori chiar universitari, artisti de prim rang, doctori scriitori de-a valma cu cei pomeniti mai sus. Si nu i-a fost nimanui rusine ca se afla acolo, alaturi de ceilalti.  La Revolutie toti aratam la fel. Toti eram animati de acelasi gand: sa scapam de Dictator, de o societate care ne ingradea drepturile la libertate. Am toata admiratia si recunostinta fata de toti.



Titlul: Răspuns: Istorie adevarata..,,,,voica are MULTA DREPTATE,,,,,,.
Scris de: sandu t din Iulie 28, 2012, 13:14:06

         LA REVOLUTIE a facut cineva DEPARTAJAREA intre cei ce au iiesit in
     strada linga tine ?,,,,ati auzit pe careva :
                 - BAI,TU ESTI PROST,,,,,,PLEACA ACASA ,,,,,,,sau
                 - BAI ,TU ESTI DESTEPT,,,,,STAI AICI,,,,,,,
         si au facut REVOLUTIA ROMANA,IMPREUNA,au DESTRUCTURAT STATUL COMUNIST,
     si TOT CE EXISTA IN ROMANIA,RIUL,RAMUL,SE DATORESTE CURAJULUI LOR NEBUN,
     in care "cita scoala " are fiecare nu am vazut sa fie GRILA DE PARTICIPARE
     PRINTRE GLOANTE, sau pentru OCUPAREA SEDIILOR pcr,securitate si militie .
         ACUM ,TOTI CE AVEM TITLURI CLARE DE LUPTATORI AR TREBUI SA NE STRINGEM
     din toata TARA si sa vedem ce avem de facut,CA LUPTA NU S-A TERMINAT,cei
     carora le-am luat CIOLANUL DE ROS ne VOR TERMINATI si DISPARUTI,punind la
     bataie TOT ARSENALUL CUNOSTINTELOR DE DIVERSIUNE,,,,,,,dar ne mai trebuie
     ceva foarte important,,,,,,VA SPUN CIND NE INTILNIM,,,,ce ? noi nu putem
     avea secretele noastre ?????,,,,,cu multa stima colegi,,,,,,,
     
     


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata..,,,,voica are MULTA DREPTATE,,,,,,.
Scris de: nna din Iulie 28, 2012, 13:25:53

         LA REVOLUTIE a facut cineva DEPARTAJAREA intre cei ce au iiesit in
     strada linga tine ?,,,,ati auzit pe careva :
                 - BAI,TU ESTI PROST,,,,,,PLEACA ACASA ,,,,,,,sau
                 - BAI ,TU ESTI DESTEPT,,,,,STAI AICI,,,,,,,
         si au facut REVOLUTIA ROMANA,IMPREUNA,au DESTRUCTURAT STATUL COMUNIST,
     si TOT CE EXISTA IN ROMANIA,RIUL,RAMUL,SE DATORESTE CURAJULUI LOR NEBUN,
     in care "cita scoala " are fiecare nu am vazut sa fie GRILA DE PARTICIPARE
     PRINTRE GLOANTE, sau pentru OCUPAREA SEDIILOR pcr,securitate si militie .
         ACUM ,TOTI CE AVEM TITLURI CLARE DE LUPTATORI AR TREBUI SA NE STRINGEM
     din toata TARA si sa vedem ce avem de facut,CA LUPTA NU S-A TERMINAT,cei
     carora le-am luat CIOLANUL DE ROS ne VOR TERMINATI si DISPARUTI,punind la
     bataie TOT ARSENALUL CUNOSTINTELOR DE DIVERSIUNE,,,,,,,dar ne mai trebuie
     ceva foarte important,,,,,,VA SPUN CIND NE INTILNIM,,,,ce ? noi nu putem
     avea secretele noastre ?????,,,,,cu multa stima colegi,,,,,,,
     
     
E TARE DE TOT IDEEA SI PROPUNEREA>DE ACORD>>


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: kostas din Iulie 28, 2012, 14:12:16
stimabililor colegi in revolutia din 89 au participat toate categoriile sociale.de la unii dirctori pana la unii mincitori de la unii militieni care s-au predat de buna voie pana la golani de ce-a mai joasa speta,medici profesori si actori dar unii au un tupeu zic eu fantastic incat isi insusesc aproape toate cele intamplate si se dau drept buricul pamantului.si la noi au fost si golani si curve,a fost mariana cur de fier(mamica curvelor),doru tiganu(un bisnitarde prima mana)si multi altii dar de la a sta putin si dupa care sa plece si pana la a sustine ca au facut revolutia nu vi-se pare ca este distanta cam mare?asta fara sa tina cont si de ceilalti.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: voica din Iulie 28, 2012, 14:28:54
Categoric, ai dreptate Kostas, unii au fost si sau uitat sa vada despre ce este vorba, iar unii au ramas pana s-a terminat cu dictatorul.  Desigur ca cei din urma sunt curajosii si nu cei dintai care nu au rezistat sau li s-a facut teama. Au facut ce au crezut ca e mai bine pentru securitatea lor. Dar acestia trebuie sa ne respecte.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata..,,,,voica are MULTA DREPTATE,,,,,,.
Scris de: voica din Iulie 28, 2012, 14:36:44

         LA REVOLUTIE a facut cineva DEPARTAJAREA intre cei ce au iiesit in
     strada linga tine ?,,,,ati auzit pe careva :
                 - BAI,TU ESTI PROST,,,,,,PLEACA ACASA ,,,,,,,sau
                 - BAI ,TU ESTI DESTEPT,,,,,STAI AICI,,,,,,,
         si au facut REVOLUTIA ROMANA,IMPREUNA,au DESTRUCTURAT STATUL COMUNIST,
     si TOT CE EXISTA IN ROMANIA,RIUL,RAMUL,SE DATORESTE CURAJULUI LOR NEBUN,
     in care "cita scoala " are fiecare nu am vazut sa fie GRILA DE PARTICIPARE
     PRINTRE GLOANTE, sau pentru OCUPAREA SEDIILOR pcr,securitate si militie .
         ACUM ,TOTI CE AVEM TITLURI CLARE DE LUPTATORI AR TREBUI SA NE STRINGEM
     din toata TARA si sa vedem ce avem de facut,CA LUPTA NU S-A TERMINAT,cei
     carora le-am luat CIOLANUL DE ROS ne VOR TERMINATI si DISPARUTI,punind la
     bataie TOT ARSENALUL CUNOSTINTELOR DE DIVERSIUNE,,,,,,,dar ne mai trebuie
     ceva foarte important,,,,,,VA SPUN CIND NE INTILNIM,,,,ce ? noi nu putem
     avea secretele noastre ?????,,,,,cu multa stima colegi,,,,,,,
     
     
E TARE DE TOT IDEEA SI PROPUNEREA>DE ACORD>>



Abia astept sa ii cunosc pe unii dintre forumisti. Cand crezi ca se poate intampla ?


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: nor din Iulie 28, 2012, 14:53:24
Cand se va decide domnul administrator sa organizeze o intalnire a celor care formam colectivul forumului. Le-a spus unara dintre noi ca pregateste o asemenea intalnire, dar se confrunta cu impedimente financiare. Nici noi nu stam mai bine, deci nu-l putem ajuta. Si eu as vrea sa ne intalnim, dar...


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: mercurie2 din Iulie 28, 2012, 14:56:12
Orice asociatie are un sediu , deci si o incapere unde se pot strange oamenii, macar pt cateva ore. Dar eu zic ca cel mai frumos ar fi sa ne intalnim la o bere undeva intr-un parc , la o terasa, etc. Adica in aer liber.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: kostas din Iulie 28, 2012, 15:20:59
VOICA TU IMI VORBETI DE REPECT.CARE RESPECT?NOI(SPUN NOI LA MODUL GENERAL,CINE SE SIMTE CU MUSCA PE CACIULA O SA TIPE)AM UITAT SA-I MAI RESPECTAM PE CEI BATRANI,AM UITAT SA NE RESPECTEM VALORILE SI ISTORIA SI NEAMUL SI GLIA STRABUNA.CEREM RESPECT FARA SA RESPECTAM,CEREM COPIILOR SI APROPIATILOR SA NE RESPECTE DAR CUM FACEM ASTA?INJURAND,JIGNIND,SCUIPAND PE ADEVAR SI PE CE-I FRUMOS.DUPA REVOLUTIE PRIN DEMOCRATIA DE IMPRUMUT NOI AM LUAT TOT CE-I MAI URAT SI PROST NUMAI CE NE TREBUIA NU AM LUAT,BA MAI MULT AM ARUNCAT LA LADA DE GUNOI SI CE MAI AVEAM BUN IN TARA.STII CUM ESTE CU RESPECTUL?CUM ESTE C-O POEZIE SAU UN CANTEC,DACA TE INVATA CINEVA CU FRUMOSUL SI-TI PLACE NU UITI DAR DACA ACESTEA SE FACE CU PARUL AJUNGI NU NUMAI SA NU-TI PLACA SI SA UITI DAR SA SI URASTI PE CEL CEA INCERCAT SA TE INVETE.SI PENTRU CA ZILELE ASTEA TOT AM VORBIT DE BASESCU,ACEST LUCRU S-A INTAMPLAT SI CU EL,A FOST SILIT SA INVETE CEI RESPECTUL DE CATRE PARINTI(TAICA-SU FIIND CADRU MILITAR)APOI A URMAT ACADEMIA DE MARINA(ACOLO SA APLICAT METODA LENINISTA;NU STII TE-NVAT,NU POTI TE AJUT,NU VREI TE OBLIG).DE ACEEA EL NU STIE SA RESPECTE SI URASTE TOT CE-I INJURUL LUI.MAI RAU ESTE CA A MAI MOLIPSIT SI PE ALTII.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: voica din Iulie 28, 2012, 15:28:19
VOICA TU IMI VORBETI DE REPECT.CARE RESPECT?NOI(SPUN NOI LA MODUL GENERAL,CINE SE SIMTE CU MUSCA PE CACIULA O SA TIPE)AM UITAT SA-I MAI RESPECTAM PE CEI BATRANI,AM UITAT SA NE RESPECTEM VALORILE SI ISTORIA SI NEAMUL SI GLIA STRABUNA.CEREM RESPECT FARA SA RESPECTAM,CEREM COPIILOR SI APROPIATILOR SA NE RESPECTE DAR CUM FACEM ASTA?INJURAND,JIGNIND,SCUIPAND PE ADEVAR SI PE CE-I FRUMOS.DUPA REVOLUTIE PRIN DEMOCRATIA DE IMPRUMUT NOI AM LUAT TOT CE-I MAI URAT SI PROST NUMAI CE NE TREBUIA NU AM LUAT,BA MAI MULT AM ARUNCAT LA LADA DE GUNOI SI CE MAI AVEAM BUN IN TARA.STII CUM ESTE CU RESPECTUL?CUM ESTE C-O POEZIE SAU UN CANTEC,DACA TE INVATA CINEVA CU FRUMOSUL SI-TI PLACE NU UITI DAR DACA ACESTEA SE FACE CU PARUL AJUNGI NU NUMAI SA NU-TI PLACA SI SA UITI DAR SA SI URASTI PE CEL CEA INCERCAT SA TE INVETE.SI PENTRU CA ZILELE ASTEA TOT AM VORBIT DE BASESCU,ACEST LUCRU S-A INTAMPLAT SI CU EL,A FOST SILIT SA INVETE CEI RESPECTUL DE CATRE PARINTI(TAICA-SU FIIND CADRU MILITAR)APOI A URMAT ACADEMIA DE MARINA(ACOLO SA APLICAT METODA LENINISTA;NU STII TE-NVAT,NU POTI TE AJUT,NU VREI TE OBLIG).DE ACEEA EL NU STIE SA RESPECTE SI URASTE TOT CE-I INJURUL LUI.MAI RAU ESTE CA A MAI MOLIPSIT SI PE ALTII.

Ai dreptate, de aceea cred ca trebuie sa se schimbe mentalitatea prin educatie, benevol. Desprea Patrie si Eroii sai in toate tarile se vorbeste  cu respect si pretuire. Si la noi va trebui sa fie asa intr-o buna zi. !


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata..,,,,voica are MULTA DREPTATE,,,,,,.
Scris de: nna din Iulie 28, 2012, 15:54:09

         LA REVOLUTIE a facut cineva DEPARTAJAREA intre cei ce au iiesit in
     strada linga tine ?,,,,ati auzit pe careva :
                 - BAI,TU ESTI PROST,,,,,,PLEACA ACASA ,,,,,,,sau
                 - BAI ,TU ESTI DESTEPT,,,,,STAI AICI,,,,,,,
         si au facut REVOLUTIA ROMANA,IMPREUNA,au DESTRUCTURAT STATUL COMUNIST,
     si TOT CE EXISTA IN ROMANIA,RIUL,RAMUL,SE DATORESTE CURAJULUI LOR NEBUN,
     in care "cita scoala " are fiecare nu am vazut sa fie GRILA DE PARTICIPARE
     PRINTRE GLOANTE, sau pentru OCUPAREA SEDIILOR pcr,securitate si militie .
         ACUM ,TOTI CE AVEM TITLURI CLARE DE LUPTATORI AR TREBUI SA NE STRINGEM
     din toata TARA si sa vedem ce avem de facut,CA LUPTA NU S-A TERMINAT,cei
     carora le-am luat CIOLANUL DE ROS ne VOR TERMINATI si DISPARUTI,punind la
     bataie TOT ARSENALUL CUNOSTINTELOR DE DIVERSIUNE,,,,,,,dar ne mai trebuie
     ceva foarte important,,,,,,VA SPUN CIND NE INTILNIM,,,,ce ? noi nu putem
     avea secretele noastre ?????,,,,,cu multa stima colegi,,,,,,,
     
     
E TARE DE TOT IDEEA SI PROPUNEREA>DE ACORD>>



Abia astept sa ii cunosc pe unii dintre forumisti. Cand crezi ca se poate intampla ?
Poate in septembrie vom fi anuntati din vreme,...de ce sa nu avem si noi secretele noastre.Maine votam .DA.?


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: kostas din Iulie 28, 2012, 16:54:28
RASPUNS PENTRU VOICA;
SPER CA-NTR-O BUNA ZI,CAND NOI BATRANI VOM FI,SAU POATE NU VOM MAI FI,CA SOARELE DIN NOU VA RASARII SI VA STRALUCII,IAR FLORILE DE PRIMAVARA,VARA, MIREASMA PESTE VATRA ISI VA IMPRASTIA IARA,IAR PICATURILE PLOILOR DE RELE,PLETELE SAU POATE PIETRELE ALBE DE MORMINTE O SA NE SPELE,FLACARA PACATULUI SA STINGA,IAR VIETII, SENS NOU SA-I DEA. SI POATE INTR-O SENINA NOAPTE,O STEA CAZATOARE NE VA-N PARTE,NU SPERANTE,CI DREPTATE SI MULT RAVNITA LIBERTATE,CONSTIINTA SA NE-O SPELE ROUA PURA A  DIMINETII.IAR INTR-O ZI SI SEARA,DE TOAMNA SAU DE IARNA,CU MIROS DE LEMN SI IARBA ARSA,VA VENII PE LA NOI PE ACASA,SAU PE LA MORMITE VA VENII, CU BRUMA SI ZAPADA,CE ASTERNUT CURAT NE VA FI.DAR SPER CA, DUPA CE MULTI ANI,PESTE NOI VOR TRECE VOM IESII DE UNDE ESTE RECE SI NE VOM CAUTA PRIN TRECUT,ORI CINE STIE? PRINTR-UN ALT MAI BUN VIITOR,SI VOM GASII SI VOM VEDEA O ALTA TARA UN ALT POPOR.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 04, 2012, 09:40:03

 " http://www.istorie.ugal.ro/anale/8/807%20SISCANU.pdf "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 04, 2012, 17:18:05

 " http://memorialul-durerii.blogspot.ro/2010/12/memorialul-durerii-canalul-mortii.html "
 " http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-03-11/procesul-canalului-mortii.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: cristy_s6 din August 06, 2012, 17:11:05
Uitati aici ISTORIE si nu de cea ce care vorbim, ci una recenta !!!
Declaraţie şocantă a deputatului Ion Stan (PSD) Controversatele implicări ale lui M.R. Ungureanu în cazurile Teo Peter şi Omar Hayssam Analiştii evenimentelor vieţii politice româneşti s-au întrecut, care mai de care, în comentarii privind desemnarea ca prim-ministru a fostului ministru de Externe şi, mai apoi, fost director al Serviciului de Informaţii Externe. Doar un singur comentator a atras atenţia, cu seriozitatea argumentelelor şi greutatea expertizei sale, de fost director al planificării strategice într-un serviciu de informaţii, asupra gravei erori comise atunci de Traian Băsescu. Nu revin asupra a ceea ce s-a spus atunci, iar realitatea faptelor fostului prim-ministru a confirmat în nesperat de scurt timp. Apropos, pentru vârsta sa, încă tânără, MRU nu a adunat, oare, cam multe etichete de “fost”, suficiente a-l face să înţeleagă că orizontul şi perspectivele sale în politica românească au aparţinut timpului trecut şi ar trebui să-şi găsească, în sfârşit, preocupări pe măsura realelor sale capacităţi? Dar nu acesta este motivul intervenţiei noastre în legătură cu MRU, de trei ori “fost”. Atenţia de care s-a bucurat din partea presei a generat şi numeroase comentarii ale cititorilor, şi nu numai ale acestora, deoarece unele comentarii rezultă a fi, indubitabil, informaţii dirijate din interiorul unor servicii secrete. De aici sau de pe meridiane îndepărtate. Un astfel de comentariu readuce în atenţie circumstanţele accidentului în care a decedat Teo Peter şi ne dezvăluie că autorul uciderii din culpă nu a fost soldatul american, ci fiul, minor şi beat la volanul bolidului, al primului demnitar al Ambasadei SUA la Bucureşti. Soldatul, protagonistul unei relaţii sexuale cu o minoră, fiica unui membru al Consulatului SUA, care a fost determinat să preia fapta asupra sa. Dar,
pentru asta, martorul cheie trebuia “să nu mai fie găsit”. Mihai Răzvan Ungureanu, de la cârma MAE şi a SIE, a făcut tot ce trebuia ca martorul să nu fie identificat şi prezent la proces, iar urmarea a fost nedovedirea, nu atât a acuzaţiilor, cât mai ales a persoanei care s-a aflat la volan în momentul producerii accidentului. Complicitatea la o astfel de operaţiune nu i-a creat, oare, niciun fel de dependenţă, sau a fost tocmai consecinţa firească a unei dependenţe anterioare?! Desemnarea sa ca prim-ministru a fost o “mutare în plic” primită de Traian Băsescu de la lobbyistul Lockheed Martin, Chevron, Gold Corporation, Roman Cooper etc. etc. acreditat pe lângă chiriaşul Palatului Cotroceni. Acesta, la rândul sau, înglodat în angajamente de trădare în favoarea protectorilor externi. Deşi departe de mine gândul de a fi vreun fan de al Emil Boc, acesta a avut, în cele din urmă, şi o zvâcnire de conştiinţă, refuzând să se conformeze lobbyistului, iar acesta i-a ordonat debarcarea. În acest sens, Gabriel Oprea şi structurile speciale de informaţii şi diversiune avute în subordine, cu asistenţa agenţilor de operaţiuni psihologice speciale, acoperiţi la o adresă din strada Povernei, au pus în operă a doua “Revoluţie de iarnă” din Piaţa Universităţii. Cum de au scăpat scenariştii şi regizorii controlul evenimentelor? Au ales un prim-ministru de mucava. Un Pinocchio, cu apucături de domnişoară sadomasochistă, deprins la SIE cu tertipurile ieftine ale celor rataţi în ale spionajului, care l-au umflat cu alune şi îmbălsămat în whisky. Pe seama speranţelor învestite în această sugativă politică, avidă de putere, onoruri şi avere, Chevron i-a impus să contracteze creditele pentru acoperirea riscurilor de mediu, iar Roman Cooper i-a cerut o perioadă de graţie, în care să fie
scutită de taxe şi impozite, plus o serie de garanţii şi alte facilităţi. În weekendul de 1 Mai, prim-ministrul cenzurat a fost convocat la Neptun. Oficial de Traian Băsescu, neoficial de lobbyistul anterior menţionat, prilej cu care Băsescu şi Ungureanu au fost sever reevaluaţi, ca elemente de sprijin al intereselor companiilor străine amintite, reamintindu-li-se că sunt pasibili de execuatare politică silită, fiecare după cât li s-a transferat în conturile ce pot fi imediat descărcate la zero. Noi înclinăm să opinăm că la Palatul Cotroceni ceaţa este permanentă şi totală, din moment ce un consilier prezidenţial confundă Compania Chevron cu Departamentul de Stat! Dar nu-i de mirare, căci şi Băsescu, când a fost pe unde a mai fost primit, nu a intrat pe covorul roşu al protocolului de stat, ci pe uşile discrete ale serviciilor speciale, pe care Churchill, mai în glumă, mai în serios, le denumea “ale afacerilor neonorabile”. Un alt comentariu readuce în actualitate, cu un consistent supliment de informaţii, relatările publicate ale fostului procuror Ciprian Nastasiu în legatură cu faptul că Mihai Răzvan Ungureanu a facilitat vizitarea în detenţie a lui Omar Hayssam de către avocatul Mordechai Tzivin. “Comentatorul” ne precizează că vizita fără martori a avocatului Mordechai Tzivin a fost anterior pregătită, prin defectarea instalaţiilor de interceptare pe care SRI le montase în celula/rezervă de spital a teroristului Omar Hayssam, defecţiune care a constituit subiectul unor reproşuri foarte dure pe care răposatul Radu Alexandru Timofte, directorul SRI, le-a adresat, fără perdea, atât adjunctului său, generalul ing. Dumitru Zamfir, cât şi ministrului de Interne Vasile Blaga şi chestorului şef Virgil Ardeleanu, şeful lui “doi şi-un sfert”, autorul comanditar al defectării instalaţiei, dar şi al mutării teroristului într-o altă celulă, în eventualitatea că SRI
ar interveni pentru remedierea defecţiunii, ceea ce s-a şi întâmplat. Prin recenta scurgere de informaţii, generată de comentator, ni se confirmă zvonul, care devine astfel o ştire, că Mihai Răzvan Ungureanu, parte a operaţiunii de exfitrare a agentului Omar Hayssam din România, avea cunoştinţă de faptul că în timpul vizitei securizate a avocatului s-a perfectat aranjamentul falsificării rezultatelor analizelor medicale, în vederea eliberării teroristului sub pretextul fazei terminale a bolii, de care nu suferea! Nici un astfel de serviciu nu poate rămâne nerăsplătit. Chiar cu cetăţenia unui stat care întotdeauna îşi recuperează agenţii şi nu-şi extrădează supuşii. Posibilitatea ca MRU să aiba dublă cetăţenie ne reaminteşte de o altă scurgere de informaţii, dirijată pe calea “comentariilor”, şi anume, similitudinile sale de C.V. cu Horia-Roman Patapievici. Şi unul, şi altul au fost impuşi atenţiei opiniei publice internaţionale pe seama unor scandaluri regizate de un notoriu agent al KGB-ului, constând în provocări diversioniste de compromitere a Serviciului Român de Informaţii. La fel, ca şi în cazul ascendenţilor lui Patapievici, şi ascendenţii ai lui Ungureanu sunt suspectaţi a fi “fantome” cu biografii de împrumut, adică oameni ai aparenţelor create de serviciile secrete, pentru înşelarea adversarilor în a căror elite sunt infiltraţi şi naturalizaţi. Mihai Răzvan Ungureanu a mai fost interpelat de la tribuna Parlamentului României, în legătură cu mai multe aspecte neclare ale trecutului şi prezentului său. Faptul că nu mai deţine o funcţie publică nu-l absolvă de obligaţia să le clarifice. Contribuabilii statului român trebuie să ştie cine este cu adevărat persoana pe care Traian Băsescu a desemnat-o prim-ministru. DEPUTAT (PSD)


Horia Roman Patapievici :(născut 18 martie 1957 în București) este un scriitor, fizician, filosof si eseist român contemporan. Din anul 2005 deține funcția de președinte al Institutului Cultural Român. Este fiul lui Denis (Dionosie) Patapievici, ajuns după al doilea război mondial membru al Partidului Comunist Austriac, apoi al Partidului Comunist Român (PMR, la acea dată), director al Direcției Circulație Monetară la Banca Națională și reprezentant al României la CAER. Si acum, iată opiniile preşedintelui "Institutului Cultural Român" despre România şi români, despre Cultura şi limba română. GEOGRAFIA ROMÂNIEI: "Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.63) POPULAŢIA ROMÂNIEI:
- "23 de milioane de omuleţi patibulari." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag 53) - "Un popor cu substanţă tîrîtă. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.34) - "Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag. 64) LIMBA ROMÂNĂ: "Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau... să o folosim numai pentru înjurături..." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.64) ISTORIA ROMÂNILOR: "In toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare (de, beţiile...) i-au dovedit." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.63) CULTURA ROMÂNILOR: "Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc... spirocheta românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconşient, pînă ce mintea va fi în sfîrşit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag49) -"Cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC." (Din "Politice" de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.56) "România are o cultură de tip second hand" a enunţat în-tr-o emisiune televizată. (după Viorel Patrichi în Revista "Rost" nr.24/ 2005) VIITORUL ROMÎNIEI: "Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasam dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană."(după Viorel Patrichi în Revista "Rost" nr. 24 / 2005) CELE de mai sus se pot verifica în partea întîia a volumului "POLITICE" apărut în 1996 în Editura Humanitas. Citate şi în Revista "ROST" NR.24 / 2005. Mai oameni buni !!
Acest "intelectual" este platit din banii nostri !!! si in loc sa pasca undeva pe un camp, el este presedinte al Institutului Cultural Roman !
Nu-i asa ca suntem un popor de TAMPITI ?!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 07, 2012, 19:08:31

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2010/04/07/sa-plece-taticu-vrem-sa-vina-nicu-sau-noi-minciuni-in-ziarul-adevarul/ " sursa Blogul lui Marius Mioc


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 09, 2012, 16:19:47

 " https://mail.google.com/mail/images/ppt.gif "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 09, 2012, 16:24:07

 " https://mail.google.com/mail/images/ppt.gif "
" http://us.mc1609.mail.yahoo.com/mc/showMessage?fid=Inbox&mid=2_0_0_1_14475_AOzci2IAAPu5UCIZWADbMFL3%2BKw&fromId=undefined&.rand=116680029&.jsrand=1109550&fb=&acrumb=2.SudVoR8Rp&enc=auto&cmd=msg.scan&pid=2&tnef=&fn=0_romaniao_tara_fromoasa_1.pps "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 09, 2012, 16:47:49

 " https://mail.google.com/mail/images/ppt.gif "
" http://us.mc1609.mail.yahoo.com/mc/showMessage?fid=Inbox&mid=2_0_0_1_14475_AOzci2IAAPu5UCIZWADbMFL3%2BKw&fromId=undefined&.rand=116680029&.jsrand=1109550&fb=&acrumb=2.SudVoR8Rp&enc=auto&cmd=msg.scan&pid=2&tnef=&fn=0_romaniao_tara_fromoasa_1.pps "

 " https://mail.google.com/mail/?ui=2&ik=49342cff39&view=att&th=1390bb233642f5ef&attid=0.1&disp=safe&zw "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: KRONSTADT. din August 10, 2012, 17:45:59
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=WFSjPfW0eS4
http://www.youtube.com/watch?v=lxXKHhcchPI&feature=channel&list=UL
http://www.youtube.com/watch?v=jgj4YfZbzBo&feature=channel&list=UL
http://www.youtube.com/watch?v=3mTDIgSBtgs&feature=channel&list=UL
http://www.mediafax.ro/social/eliberarea-ardealului-de-sub-ocupatia-romana-filmulete-cu-tineri-in-uniforme-militare-invatati-sa-foloseasca-arme-la-tabara-emi-din-harghita-video-9938378
"Eliberarea Ardealului de sub ocupaţia română" - filmuleţe cu tineri în uniforme militare învăţaţi să folosească arme, la Tabăra EMI din Harghita -


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 11, 2012, 12:36:01

 Postarea n-are legatura cu topicul.Este mai potrivita pentru articole de presa sau alte topice de discutii politice.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 17, 2012, 19:17:40

 " http://www.pagini.com/blog/2012/07/19/adevarata-fata-a-lui-traian-basescu-de-marius-oprea-promite-un-imens-scandal/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 21, 2012, 21:53:36

 " http://www.revista22.ro/articol.php?id=17202 "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: Asoc.17Dec.1989Timisoara din August 22, 2012, 13:17:39
A murit una din eroinele Revolutiei din Decembrie 1989: Rada Istrate
http://asociatia17decembrie1989timisoara.wordpress.com/2012/08/22/a-murit-una-din-eroinele-revolutiei-din-decembrie-1989-rada-istrate/

In noaptea de 20 august 2012 a încetat din viaţă un prieten de suflet al Asociaţiei noastre, Doamna Rada Istrate.

Doamna Rada Istrate, născută în 3 octombrie 1951, a fost subsecretar de stat în Guvernul României în cadrul Subsecretariatului de Stat pentru Victimele Revoluţiei, primul reprezentant oficial în Guvernul României al victimelor Revoluţiei.

A fost un om deosebit căruia i¬-a păsat cu adevărat de problemele cu care se confruntau răniţii şi urmaşii eroilor martiri din Revoluţia din Decembrie 1989 şi s-a implicat foarte mult în rezolvarea acestor probleme. A fost de nenumărate ori în Timişoara, la sediul Asociaţiei noastre, pentru a vorbi direct cu oamenii.

Sincere condoleanţe familiei îndoliate şi prietenilor săi!

Nu o vom uita niciodată!

Dumnezeu să o odihnească în pace!


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 24, 2012, 18:10:23

 Pentru cei care numai sint : " http://www.youtube.com/watch?v=NOObbq0tSX0&feature=player_embedded "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 25, 2012, 19:20:53

 " http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/rebeliunea-legionara-vazuta-cabinetul-lui-antonescu "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: emil din August 25, 2012, 20:16:35
Dumnezeu să o odihnească în pace!

(http://howlingforjustice.files.wordpress.com/2011/11/candle-gif-photobucket-21.gif?w=353)


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: kostas din August 25, 2012, 21:25:49
CERCETATORII ARHEOLOGI FANTUJI AU DESCOPERIT UN DINOZAUR CARE SE INRUDESTE CU DINOZAURII CARE AU TRAIT PE MELEAGURILE NOASTRE.DAT FIIND ACEST FAPT I-AU DAT DENUMIREA DE DINOZAUR TIGAN.NU STIU CE AU VRUT SA SPUNA EI DANDUI-I DENUMIREA ACEASTA DAR EU AM AJUNS LA URMATOARELE CUNCLUZII;1)ORI STRAMOSII NOSTRII AU FOST STAPANII ACELOR PAMANTURI CA MAI APOI DIN DIFERITE MOTIVE AU PLECAT SI AU RAMAS IN VECHEA DACIE DAR SI-AU LASAT PROGRNITURILE PE ACOLO,2)ORI UNII DIN EI DE LASII SI TRADATORI CE AU FOST PRINTRE STRAMOSII NOSTRII AU PLECAT PE ACELE MELEAGURI,CERT ESTE SI NU SE ZICE DE POMANA CA FACEM PARTE DIN FAMILIA FRANCOFONA IATA CA APAR SI DOVEZI.ISTORIA SCOATE DOVEZI SI DUPA MILIOANE DE ANI SI NE ARATA ORIGINILE.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: KRONSTADT. din August 30, 2012, 08:47:46
http://www.cotidianul.ro/in-2012-presiunile-extraordinare-ale-europei-au-schimbat-vointa-poporului-i-192809/
În 1944 tot alţii au decis destinul României
În 2012 presiunile extraordinare ale "Europei" au schimbat voinţa poporului (I)


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: KRONSTADT. din August 30, 2012, 16:17:16
http://www.ziuaveche.ro/cultura-religie/cultura/mai-actual-ca-oricand-sa-nu-uitam-diktatul-de-la-viena-%E2%80%93-30-august-1940-video-117273.html
Mai actual ca oricând. Să nu uităm Diktatul de la Viena – 30 august 1940 VIDEO
Istoria uitată riscă să se repete.


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 30, 2012, 18:04:53

 " " http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/reac-ii-arbitrajul-viena-mihail-manoilescu-i-iuliu-maniu "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 30, 2012, 18:33:51

 " http://roncea.ro/2010/05/28/despre-coinciden%c8%9be-%e2%80%93-regiunile-de-dezvoltare-sau-de-destramare-academicianul-dinu-c-giurescu-demonstreaza-cum-udmr-a-ajuns-prin-tradarea-de-la-bucuresti-si-politica-pasilor-marunti-ai-b/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 30, 2012, 18:57:33

 " Dictatul de la Viena
31/08/2009   Ardeal, Editorial, Istorie   2 Comments

350px-transilvania_de_nord1

Autor: Morosanu’-ND Maramurs

Anul 1940 reprezintă unul dintre anii cei mai sumbri din istoria modernă a României. Evenimentele politico militare din acea vreme creau un context cu totul nefavorabil păstrării intergrităţii teritoriale a României. Sacrificiile enorme săvârşite de către poporul român pentru înfăpturirea Unirii (un vis de generaţii al poporului român) păreau sa fie anulate de către intenţiile revizioniste pe care Ungaria, URSS-ul şi Bulgaria le aveau în raport cu statul Român.

Odata cu venirea lui Hitler la putere in Germania, se deschidea drumul unor revizuiri tertoriale ce vor marca profund harta Europei. Ocupatrea Poloniei si a Cehoslovaciei care va fi dizolvata, dădeau speranţe Ungariei că prin alianţă cu Germania nazistă şi Italia îşi va putea recăpăta teritoriile pierdute în urma deznodământului primului război mondial.

Dictatul de la Viena (30 august 1940) a fost o consecinţă directă a Pactului de neagresiune semnat între între Germania si URSS la data de 23 august 1939. Acest pact de neagresiune care este cunoscut în istoriografie sub denumirea de „Pactul Ribbentrop Molotov”(după numele miniştrilor de externe ale celor două tabere) a fost cel care a format cadrul international din vara anului 1940. În acest context, România era extrem de vulnerabilă şi în urma presiunilor venite din partea vecinilor săi va pierde cea mai mare parte a teritoriilor unite în anul 1918. La 28 iunie 1940 suntem nevoiţi să pierdem Basarabia, Bucovina şi Ţara Herţei, la 30 august cedăm Transilvania, iar pe 7 septembrie Cadrilaterul revine Bulgariei. În două luni România Mare a pierdut 1/3 din teritoriu, ajungând de la 295.049 kmp, în perioada interbelică, la 194.136 kmp în septembrie 1940, populaţia diminuându-se de la 19.933.802 locuitori, în iunie 1940, la aproximativ 13.500.000 in iunie 1941.

URSS-ul a fost prima mare putere din timpul celui de-al doilea război mondial care şi-a arătat intenţia să susţină o revizuire a graniţelor României în favoarea Ungariei, existând apropieri diplomatice între ministrul de externe Molotov si trimisul diplomatic maghiar József Kristóffy.Ocuparea de către trupele sovietice a Basarabiei şi Bucovinei de nord la sfârşitul lunii iunie, a anului 1940 a impulsionat Budapesta să ridice chestiunea Transilvaniei. Puterile Axei au sugerat părţilor implicate să isi rezolve problemele prin negociere directă. Axa era interesata să păstreze pacea in Balcani, deoarece avea nevoie de exporturile acestora pentru razboi.

România şi Ungaria au început negocierile la Turnu Severin însă cererile exagerate al părţii maghiare au forţat România să ceara arbitrajul Germaniei şi Italiei. S-a luat decizia ca Ungaria să primească 43.492 km cu o populatie estimata la 2.609.000 locuitori.Istoricul Keith Hitchins sintetizeaza situatia creata de Dictat: Dictatul de la Viena nu numai ca nu a clarificat situatia, ci a dus la o tensionare a relatiilor dintre Romania si Ungaria. Nu a reusit sa rezolve problema nationalitatilor, separand toti etnicii maghiari de toti etnicii romani. Aproximativ 1,200,000 de romani, aproximativ 50% din populatia teritoriului Transilvaniei De Nord, au ramas in portiunea primita de Ungaria, iar circa 500,000 maghiari au ramas in Transilvania Sudica”

Armata ungară a intrat in teritoriu pe 5 septembrie fiind întâmpinată cu entuzism de către etnicii maghiari care vedeau armata horthystă ca una de eliberare. În schimb pentru comunitatea românească Dictatul de la Viena însemna întoarcerea la situaţia de dinainte de 1918 când conducerea maghiară refuza românilor drepturile de minoritate etnică. Situaţia comunităţii româneşti s-a agravat şi mai mult acum datorită armatei maghiare care s-a dedat la atrocităţi extrem de grave în localităţi precum Moisei, Traznea, Ip, Sarmasu, Muresenii de Campie, Campia Turzii, Ludus, Prundu Bargaului, Huedin, Cucerdea, Lascud.

Dictatul de la Viena a evidenţiat vulnerabilitatea României sub Carol al-II-lea si lipsa de hotărâre şi patriotism a clasei politice româneşti care şi-a lasat cetăţenii expuşi abuzurilor trupelor ungare si sovietice fără măcar ca armata română să fi tras un foc de armă. Azi, evenimentele anului 1940 ar trebui să ne servească drept exemplu despre cum nu ar trebui să acţioneze clasa noastră politică care de prea multe ori în istorie ne-a părăsit. Niciodată asa ceva nu ar mai trebui sa se întâmple iar acest fapt depinde si de noi, de felul în care îi vom educa pe cei tineri să-si iubească ţara si să-şi aleagă conducătorii.
1918, 1940, 23 August, 30 august, armata maghiara, atrocitati, august, Axa, Balcani, Basarabia, Bucovina, Campia Turzii, Carol al II-lea, Clasa politica, conducatori, crime, dictatul de la viena, discutii, educatie, etnici maghiari, extrem de grave, foc de arma, Germania, Herta, horthysti, Huedin, ip, Istorie, italia, iunie, localitati, maghiari, masacre, moisei, Muresenii de Campie, populatie, presiuni, razboi, romani, romani ucisi, romania, Romania Mare, sa iubeasca, sa-si aleafa, Sarmasu, situatie, Tara, teritoriu, tineret, tineri, transilvania de Nord-Vest, Transilvania Sudica, treznea, Turnu Severin, Ungara, unguri, URSS, vecini
2 Responses to Dictatul de la Viena

    Craescu says:
    01/09/2009 at 2:52 am

    Romania sufera si durerea ei nu poate fi alinata decat de Adevaratii Romani. Dar unde sunt ei?
    Privesc in jurul meu si nu vad decat oameni nepasatori si lasi. In Fruntea tarii s-au adunat toti Hotii si tradatorii de Neam si Tara.
    De 2000 de ani Tara asta e supta de toti si inca ne suporta. Cand am reusit sa avem un adevatat lider,l-am tradat si ucis sau alungat.
    Acum privesc cu disperare spre Bucuresti si vad cum soarta tarii e in mainile unor Mizerii umane, care mint cu zambetul pe buze.
    Unde sunt Adevaratii Romani? Unde e Spiritul Nostru Liber. ? Cat mai putem suporta acest ,,genocid,, condus de la Bucuresti?
    E Timpul sa ne ridicam si sa facem curat in Minunata Noastra Tara.

    TRAIASCA ROMANIA MARE SI UNITA
   


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 30, 2012, 19:12:46

 " http://www.agentia.org/anchete/dup-70-de-ani-de-la-dictatul-de-la-viena-victimele-uitate-c-l-ii-omagia-i-6167.html "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din August 31, 2012, 07:34:54

 " http://www.fgmanu.ro/permanente.php?v=arhiva&an=2010&editie=An+XIII+Nr+1-2+ianuarie-februarie+2010 "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: KRONSTADT. din August 31, 2012, 14:12:02
http://roncea.ro/2012/08/31/in-asteptarea-scandalului-maghiar-din-1-septembrie-2012-cazul-liceului-szekely-miko-din-sfantu-gheorghe-sau-cum-a-transformat-udmr-o-afacere-cu-doi-unguri-si-justitia-intr-un-conflict-interetnic-a-ca/
In asteptarea scandalului maghiar din 1 septembrie 2012. Cazul Liceului Szekely Miko din Sfântu Gheorghe sau cum a transformat UDMR o afacere cu doi unguri si Justitia intr-un conflict interetnic a carui rezolvare este autonomia teritoriala


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 04, 2012, 09:04:25

 " http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cinci-ani-doua-luni-penitenciarul-sighet "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 04, 2012, 12:08:10
 
 fiul regelui Mihai ( nelegitim ?!) si drama sa : " http://www.dieter-stanzeleit.com/content.php?lang=ro&cat=theDrama "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 04, 2012, 12:42:31

 fiul regelui Mihai ( nelegitim ?!) si drama sa : " http://www.dieter-stanzeleit.com/content.php?lang=ro&cat=theDrama "

 " http://anonymusgerula.wordpress.com/2010/11/04/are-regele-mihai-i-un-fiu-dintr-o-casatorie-secreta-regina-pierduta-si-fiul-secret-al-regelui-mihai/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 07, 2012, 12:25:35

 " https://docs.google.com/viewer?attid=0.1&pid=gmail&thid=1399fbee18d732bd&url=https%3A%2F%2Fmail.google.com%2Fmail%2F%3Fui%3D2%26ik%3D49342cff39%26view%3Datt%26th%3D1399fbee18d732bd%26attid%3D0.1%26disp%3Dsafe%26realattid%3Df_h6szq2tv0%26zw&docid=df38e23ab7defaee8aca5de491be200c%7C135518bedae69fa4a334d320648c6695&a=bi&pagenumber=1&w=800
 "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 07, 2012, 21:30:58

 " http://www.ziaristionline.ro/2011/07/03/intelligence-service-si-negocierile-maresalului-ion-antonescu-cu-aliatii-pozitia-ssi-fata-de-operatiunea-autonomous-a-soe/ "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 09, 2012, 18:06:27

 " http://calincis.go.ro/Istorie/23Aug.htm#aldea "


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 09, 2012, 18:17:54

 " http://www.memoria.ro/?location=view_article


Titlul: Răspuns: Istorie adevarata...
Scris de: florin1989 din Septembrie 09, 2012, 18:54:41

 " 
           
 
 
 
       
 
 
     
 
 
 
 
 
   
 
 
Inregistrati-va ca membru
Ati uitat parola?
 
 
Der antikommunistische Widerstand in Rumänien
30.05.2012
Das Phänomen "Pitesti" - die "Umerziehung" durch Folter Das Rumänische Kulturinstitut Berlin präsentiert in Zusammenarbeit mit der G...
continuare >
 

Expoziție despre Cedarea Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a ţinutului Herţa (1940)
14.05.2012
Astâzi, 14 mai, la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei din Chişinău va avea loc deschiderea expozi&...
continuare >
 
 
 
"Inimă de câine" : Bulgakov în viziunea lui Simon McBurney
de Lidia Gheorghiu Bradley
"Inimă de câine" este titlul unei nuvele scrise de Mihail Bulgakov în 1925, când devenise limpede în Rusia ce fel de "om nou"...
continuare >
 
 
 
 
http://revista.memoria.ro
 
 
 
 
http://martor.memoria.ro
 
 
   
Ultimul raport  Articol disponibil in:  Romana
 
 Trimite prin e-mail
 Versiune pentru printare
 
Titus Gârbea
In martie 1944, dupa patrunderea trupelor sovietice pe teritoriul românesc, în scopul îmbunatatirii legaturii dintre înaltele comandamente român si german, s-a luat hotarârea crearii unei misiuni militare române pe lânga Inaltul comandament german (Oberkommando der Wehrmacht OKW) si Comandamentul superior al trupelor de uscat (Oberkommando des Herres OKH). Conducerea acestei misiuni militare a fost încredintata generalului Titus Gârbea.

Inca în 1939, când era atasat militar la Berlin, acesta avusese convingerea ca Germania se angajase într-un razboi pe care îl va pierde si avertizase autoritatile române despre posibilul deznodamânt. De aceea, la început, intentionase sa refuze noua misiune. In acele zile din primavara lui 1944 avusese însa mai multe convorbiri cu generalul Sanatescu, seful Casei militare regale, care, cunoscându-i convingerile, îi vorbise despre necesitatea iesirii României din alianta cu Germania si îi daduse unele indicii despre pregatirile ce se faceau în acest sens (Magazin istoric, nr. 8/1979).

In jurnalul generalului Sanatescu, referindu-se la o întâlnire pe care o avusese în 1942 cu, pe atunci, colonelul Gârbea, pe frontul de Est, în cursul careia dezbatusera situatia frontului, acesta scria ca Gârbea "a fost primul ofiter român care mi-a spus ca mergem la dezastru". Sanatescu insistase, în martie 1944, ca Gârbea sa primeasca noua misiune tocmai pentru a-i putea furniza informatiile necesare în vederea pregatirii desprinderii de Germania.

In ziua de 17 august 1944, desi se temea ca evenimentele se puteau precipita si îl vor surprinde în Germania, unde represaliile ce urmasera atentatului împotriva lui Hitler din 20 iulie nu încetasera înca, generalul Gârbea a luat avionul spre Rastenburg, cu misiunea de a se informa direct de la sursa în legatura cu ultimele masuri luate de germani în vederea stavilirii previzibilei ofensive sovietice de pe frontul Iasi-Chisinau. A doua zi a luat contact cu generalul Walther Weneck, seful Directiei operatiilor din cadrul OKW, si cu generalul Heinz Guderian, seful OKH, carora le-a reprosat faptul ca germanii îsi retrasesera 13 divizii de pe frontul românesc. Impresia pe care i-au lasat-o înaltii comandanti germani, inclusiv maresalul Keitel, la care avusese o scurta audienta, era una complet demobilizatoare: ei nu puteau formula o parere cât de cât realista cu privire la data când sovieticii vor declansa ofensiva lor si, ceea ce era si mai grav, acceptasera dinainte ideea ca fortele germano-române trebuiau retrase pe "linia de fund Galati-Focsani-Carpati", parasind cele doua provincii românesti Basarabia si Moldova.

In ziua urmatoare, 19 august, generalul Mârza, colegul lui Gârbea din cadrul misiunii militare române în Germania, a obtinut de la Sectia operatii a OKH o situatie a frontului. A telefonat la Bucuresti pentru a comunica si compara datele obtinute. Informatiile primite de la Marele Stat Major Român erau însa de-a dreptul îngrijoratoare, ceea ce l-a determinat pe generalul Gârbea sa dea ordin ca avionul "sa fie gata a decola în orice moment spre Bucuresti".

In paginile care urmeaza redam din memoriile inedite ale generalului Titus Gârbea câteva fragmente care se refera la ultimele zile ale acestei misiuni si ultima sa întrevedere cu maresalul Ion Antonescu. Adaugirile noastre de text sunt marcate prin paranteze drepte, iar omisiunile prin trei puncte.

Ing. Dan Gârbea

 
 
 
20 august 1944. Inceputul marii ofensive rusesti. A doua zi, duminica, pe la ora 9, mi se comunica ca ofensiva sovietica s-a dezlantuit pe frontul român. Dupa o violenta pregatire de artilerie de 90 minute, atacuri masive de tancuri, însotite de infanterie si aviatie de asalt, au spart frontul la Iasi si în capul de pod de la Tiraspol. Catre amiaza zilei raportez telefonic la M.St.M. (Operatii), care considera ca superioritatea armatei rosii este covârsitoare fata de sectoarele foarte mari ale diviziilor noastre si fata de rezervele minime ce aveam.

La caderea serii am audienta la generalul Guderian, caruia îi anunt ca a doua zi voi zbura la Bucuresti pentru a duce Comandamentului român intentiile OKH.

Acesta îmi spune ca OKH nu intervine cu forte si Grupul de armate [Ucraina de Sud] conduce batalia, în care este prematur sa intervina. Discutam posibilitatea de a aduce tancuri si întreb daca nu este posibila aducerea acestora din Balcani, din Bulgaria sau Iu-goslavia. Imi raspunde ca acest teatru de Sud este în sarcina si raspunderea OKW si Führerul a hotarât a nu se slabi, mai ales dupa pierderea Turciei [la 2 august aceasta rupsese relatiile diplomatice si economice cu Germania]. O retragere de forte din Balcani ar putea rupe echilibrul care este destul de zdruncinat în aceasta regiune importanta.

Reamintesc generalului Guderian ca în martie-aprilie 1944 pe frontul nostru era o situatie foarte grea si s-au facut atunci repetate cereri de forte germane si de armament ca sa consolidam apararea tarii invadate. Am cerut atunci cele 7 divizii române care se luptau fara rost în Crimeea. Toate cererile noastre nu au avut urmari eficiente. Atunci, la 13 aprilie, am facut si o comunicare scrisa în numele maresalului [Antonescu], predata generalului Kurt Zeitzler [seful OKH], în care am conchis: "Daca frontul din Moldova-Basarabia se va prabusi, situatia în România se va schimba în mod radical si cu urmarile politico-militare cele mai importante".

Apoi, adresându-ma lui Guderian îi spun: "Reamintindu-va aceasta va declar ca mâine, plecând la Bucuresti, voi gasi în tara o situatie schimbata din cauza frontului care se clatina. Aceasta este urmarea slabirii sistematice a apararii de care Comandamentul german este raspunzator, ca si de desconsiderarea implicita fata de Comandamentul suprem român; noua situatie va avea urmarile cele mai importante".

Guderian ma apreciaza ca fiind pesimist: "Batalia a început numai de 12 ore, suntem în prima faza, trebuie sa ne pastram nervii si sa avem încredere". Ii raspund textual: "Asa cum ne-ati parasit, luându-ne diviziile de tancuri, apararea pe loc, ce ni se impune, este o sinucidere. Astfel vi s-a întâmplat în toate bataliile ce ati dat cu armata rosie; într-o luna a înaintat de la Vitebsk la Vistula, adica 600 km. Asa cum ati organizat dv. apararea, armata rosie va fi într-o luna la Dunare si în Iugoslavia".

Guderian se revarsa în expresii de linistire si de asigurare care nu mai pot sa ma convinga. In concluzie, îi spun: "Ma duc în România cu mâna goala"...

Imi ureaza zbor bun si ma asigura ca la întoarcere voi gasi o situatie mai putin neagra.

21 august 1944. Ultima revenire la Bucuresti si ultimul raport prezentat maresalului Antonescu. Am plecat de la Rastenburg mai târziu decât as fi vrut. Am mai luat cu mine pe unul din ofiterii pe care îi aveam în Germania; acesta era de origine germana si de multe ori ma ruga sa-l trimit în România, unde îsi avea familia. Aveam sentimentul ca nu ma voi mai reîntoarce în Germania, însa am avut prudenta sa nu spun la nimeni nici un cuvânt si sa nu fac nici o aluzie. De asemenea, bagajele, geamantanele, lucrurile personale, un automobil Mercedes etc., care uneori la unele firi atârna greu sau pot influenta anumite atitudini, toate acestea au ramas acolo si plecarea nu a avut nimic deosebit. Aveam în jurul meu multi ofiteri germani si echipajul [avionului] care ma priveau, deci usor as fi putut fi suspectat la orice gest deosebit.

Este drept ca mai înainte si de câteva ori, pe cei mai apropiati de mine [g-ral Eugen Reus Mârza, col. N. Nedelcu, locot. Gh. Juncu] i-am avertizat, spunându-le sa fie prudenti la fapta si la vorba, fiindca schimbarile sunt repezi si profunde în mersul evenimentelor. Ca urmare, noi am putea trece, de la o zi la alta, din situatia în care ne aflam într-una mult mai rea, chiar într-un lagar de prizonieri. Acest avertisment avea substratul cunoscut al pregatirii pentru ruperea noastra de Germania.

De data aceasta nu am mai spus nimic si despartirea a fost una obisnuita. Numai locotenentul Paul Prall abia îsi stapânea bucuria ca se întoarce la Bucuresti si paraseste tara nazismului cu care nu se împaca.

Facând multe ocoluri si intrând la Baneasa printr-un mare viraj pe la S[ud] E[st], am aterizat la Bucuresti târziu dupa-amiaza. Cum sosesc aflu ca maresalul Antonescu se afla pe front, la Bacau, la Armata a 4-a si fara sa mai zabovesc, am continuat zborul cu acelasi avion la Bacau. Cartierul General al Armatei a 4-a era într-un local la marginea de vest a orasului, nu departe de terenul de aterizare. Graba mi-a fost rasplatita, fiindca am putut sa ma prezint imediat maresalului. Tocmai