Main Content:

  Afişează mesaje
Pagini: [1] 2 3 ... 113
1  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: FACEBOOK : August 03, 2020, 21:38:41
Abia acum aflam.
Daniel Zdrânc
https://www.facebook.com/groups/grupulromandesecuritate/?multi_permalinks=3447212705321720&notif_id=1596471310792701&notif_t=group_activity
Guvernul blochează majorarea pedepselor pentru agresorii sexuali de copii şi trimite legea la CCR, sub pretextul ca ar fi discriminaţi pedofilii!
Parlamentul a adoptat, în urmă cu o lună, o lege care măreşte pedepsele prădătorilor sexuali, aşa încât ei nu mai puteau fenta puşcăria. Aceeaşi lege prevede că aceia care au violat sau au abuzat sexual copii nu vor scăpa niciodată de răspunderea penală, prin prescrierea faptei.






2  Discutii generale / Preschimbarea certificatelor de revolutionar / Răspuns: ANUNTURI : August 02, 2020, 19:43:25
Povești reale de pe frontul de est:

SITUAȚIA 1
Grup de cunoscuți tineri. Doreau să plece în Grecia. Se programează pentru test COVID, la privat.
Între timp, se răzgândesc, prea mare deranjul. Nu mai pleacă nici în Grecia, dar n-au mai fost nici la test.
Surpriză, surpriză - au primit telefon de la DSP să fie informați că sunt pozitivi COVID  Lips sealed
In conditiile in care ei nici nu s-au testat
Se pare că are DSP-ul aparate care te testează de la câțiva kilometri

SITUAȚIA 2
Prietenă se testează la privat, iese pozitiv.
De 3 zile sună în continuu la DSP. Nu răspunde nimeni.3 ore de stat în telefon pe zi și niciun răspuns.
Femeia are un copil minor, ar vrea să fie și el testat.
Fiind minor, nu poate să se ducă singur, iar ea nu are voie să iasă din casă.
Medicul de familie nu poate să îi dea concediu medical dacă nu se duce la el
Deci, dacă femeia nu era educată și responsabilă, putea să se plimbe să facă ce vrea ea. Nimeni nu i-a dat minimum de îndrumări pentru ce are de facut.

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Oameni buni, hai să nu ne mai luptăm intre noi.
Hai să nu ne mai jignim intre noi.
Hai să nu le mai facem jocul de a ne lăsa distrași de la adevarata problemă: nu oamenii sunt de vină aici.

Haideți să ne unim, diferiți în vorba și în convingeri, și să îi întrebam pe nemernicii de politicieni:

- de ce, din martie până acum, nu au fost în stare să instruiască o echipă de centralisti pentru hotline? Chiar și voluntari. Vorbim de 5 luni disponibile pentru training.

- de ce din martie și până acum avem tot 800-2000 de paturi de ATI și atât? (Am pus range-ul asta pentru că nimeni nu știe exact cate avem).

- de ce din martie și până acum nu s-au făcut traininguri intensive pentru a pregăti echipe de back-up de ATI? Din nou, au trecut 5 luni de-atunci.

- de ce din martie și până acum nu s-a transparentizat algoritmul de raportare al cazurilor și al testărilor? De ce e totul pus la grămadă, fără trasabilitate?

- de ce din martie și până acum nu s-a făcut o aplicație prin care oamenii să dea register că fiind pozitivi și să primească zilnic instrucțiuni cu ce au de făcut, să evalueze ce simptome au, să se ajute să se evalueze singuri sau să se ajute singuri?

- de ce din martie și până acum nu s-a rezolvat problema concediului medical pe baza testului pozitiv, fără să mai fie nevoie să se deplaseze bolnavul la doctor?

- de ce din martie și până acum nu s-a clarificat rolul medicului de familie în proces și este plimbat pacientul de la MF la DSP la 112 si inapoi?

Aste sunt problemele noastre.
Cu ei sunt problemele noastre. Nu intre noi.

EI SUNT PROBLEMA NOASTRĂ.

Clar. E noaptea minții.
De la cazuri false la ignorarea criminală a cazurilor reale, ăștia merita plimbati goi în piața publică și să aruncăm cu roșii în ei. Apoi pușcărie.
Toti, de la PNL la PSD. Toti.
3  Discutii generale / Preschimbarea certificatelor de revolutionar / Răspuns: ANUNTURI : August 02, 2020, 19:41:07
Andreea Cristoforidis · 23 min ·
https://www.facebook.com/andreea.cristoforidis?__tn__=%2CdC-R-R&eid=ARA9-YsmUHIcmZPybpH8hYT8RHAci_zXNlw4oXxE2n91wC-9A19LhCGyCNPJl9yfkLI7LKRCy2stYfbF&hc_ref=ARQ0II4jU57myZsD3ChImM_yhHL7lENBVrMtDuy-TgNoAwr4OUmW1jR2P9buw1UbVwU&fref=nf

Povești reale de pe frontul de est:

4  Asociatii / Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor „Braşov Decembrie 1989” / Răspuns: cine sunt ei? Demi.Petrascu.si Boanca ce au facut la revolutie? : Iulie 29, 2020, 13:09:57
Si tot ca Sucurtudean cred ca a patit. Adica prietenii lui cares la putere in Brasov i-au dat cu tifla. Penelistii sant fosti pedelisti in Brasov dci de-ai lui Basescu securistu ala pe care il admira Demi toata ziua. Nu stiu exact ce s-a intmaplat cu cererea de cetateni de onoare ai orasului pentru cei cinci (a mai adaugat doi, da i-a faultat pe Boaca si Cornea) da e clar ca penelistii i-au dat un picior in fund dupa aia de la secretariatu de stat. In poza il vedeti pe el si pe Neghina alaturi de pedelisti. Sant aliniati de la primar la vicepresedinte al Consiliului Judetean si prefectul Brasovului.

5  Asociatii / Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor „Braşov Decembrie 1989” / Răspuns: cine sunt ei? Demi.Petrascu.si Boanca ce au facut la revolutie? : Iulie 29, 2020, 13:00:52
De la Iosif am aflat ce a facut Demi la Brasov inaintea lui Sucuturdean. Treaba e din luna decembrie 2019.
Demi are o asociatie 21 Decembrie tot ca Sucuturdean si tot satelit a celei din Bucuresti a lui Maries ba mai mult tot numa cu vero trei membrii cotizanti.


Stirea zilei la Brasov, mai ales pentru revolutionarii brasoveni, dar nu numai pentru ei.
Sorin Boaca • 1 oră •
www.facebook.com/photo.php?fbid=2465121007037995&set=a.1375994052617368&type=3&theater
LISTA CU CEI PROPUSI DE ASOCIATIA REVOLUTIA 21 DECEMBRIE 1989 BRASOV PENTRU TITLUL DE CETATEAN DE ONOARE A MUNICIPIULUI BRASOV . DESI NU AM FOST CONSULTAT DIN POZITIA DE VICEPRESEDINTE AL ASOCIATIEI IN LEGATURA CU ACEASTA LISTA , MENTIONEZ CA SUNT DE ACORD CU PERSOANELE NOMINALIZATE , CU MENTIUNEA CA DACA AS FI FOST CHEMAT LA DISCUTII CU PRESEDINTELE SI PRIM VICEPRESEDINTE PROPUNEREA MEA AR FI FOST CA EROII MARTIR SA FI PRIMIT ACEST TITLU POST MORTEM . INTRUCIT FUNCTIA MEA IN ACEASTA ASOCIATIE PARE A FI DE DECOR , MI-AM INAINTAT DEMISIA INCEPIND CU DATA DE 30.11.2019 .

6  Asociatii / Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor „Braşov Decembrie 1989” / Răspuns: cine sunt ei? Demi.Petrascu.si Boanca ce au facut la revolutie? : Iulie 29, 2020, 12:25:27
[" Klaus Iohannis a decorat luptători anticomunism: „Vă chem să fiți alături de mine” "



https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/klaus-iohannis-a-decorat-luptatori-anticomunism-va-chem-sa-fiti-alaturi-de-mine-1235313

Daca sefu de la Bucuresti a fost cadorisit cu o decoratie de sasu de la Sibiu de ce sa nu primeasca si sefuletul de Sibiu ceva? Cam asa cred ca a gandit revolutionarul presedinte de asociatie de trei insi si a trecut peste toti ceilalti revolutionari de acolo si a vrut pentru grupuletu lui calitatea de cetateni de onoare. Doar lupasera impotriva pesedeului nu-i asa? Numa ca a fost foarte dezamagit ca femeia in functie de primar i-a dat cu tifla.



7  Asociatii / Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor „Braşov Decembrie 1989” / Răspuns: cine sunt ei? Demi.Petrascu.si Boanca ce au facut la revolutie? : Iulie 29, 2020, 12:16:37
Daca n-a fost bagata in seama de nimeni (ca are trei membri na) Asociatia 21 Decembrie a lui Sucuturdean a facut cerere la primaria din Sibiu ca sa-i faca cetateni de onoare.
Nu-i minciuna! Chiar el ne-a spus asta.


Răspuns: @   REVOLUTIA  SIBIU  1989  @ pagina 99.
http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?action=post;quote=258898;topic=3.1470;num_replies=1490;sesc=45dff5c389c961eae9455da9fe986c53



Atenție !
Nici un REVOLUȚIONAR din CATEGORIA LUPTĂTORI ADEVĂRAȚI, din SIBIU,nu DEȚINE TITLUL DE CETĂȚEAN DE ONOARE AL MUNICIPIULUI SIBIU !

ÎN SCHIB, SUNT CETĂȚENI DE ONOARE ,MULȚI DIN CEI DIN FORȚELE DE REPRESIUNE DIN DECEMBRIE 1989.

Hotărârea nr.199/1998
Eroii martiri ai Revoluţiei din decembrie 1989 ca recunoaştere a valorii sacrificiului lor suprem:
https://www.sibiu.ro/index.php/primaria/cetateni_de_onoare/eroii-martiri-ai-revoluiei-din-decembrie-1989


La pagina 100 http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=3.1485 e raspunsul primaritei care le-a respins acordarea titlului de cetateni de onoare celor trei membri ai asiciatiei lui Sucuturdean.


Răspunsul doamnei Primar din Sibiu:
https://fil.email/KG7MVLyZ
.............
Poziția noastră :
Stimată doamnă Primar- ASTRID CORA FODOR,
Răspunsul dumneavoastră este POLITICIANIST.
Doamnă Primar,vă întrebăm:
--Ați făcut vreo cerere la ADS, pentru repartizare de terenuri , expres pentru beneficiarii legii 341/2004.Alți primari au făcut și au obținut trenuri.
--Știți că în Hotărârea nr.199/1998
,unde Primăria Sibiu a acordat Titlul de Cetățean de Onoare al  Municipiului Sibiu, Eroilor Martiri ai Revoluţiei din Decembrie 1989, ca recunoaştere a valorii sacrificiului lor suprem,sunt amestecați VICTIMELE cu CĂLAII ?
Vedeți mai jos:

https://www.sibiu.ro/index.php/primaria/cetateni_de_onoare/eroii-martiri-ai-revoluiei-din-decembrie-1989

--Știți că ARMATA,SECURITATEA,MILIȚIA,forțele de represiune ale Partidului Comunist,au ACȚIONAT ÎMPOTRIVA REVOLUȚIEI și ÎMPOTRIVA REVOLUȚIONARILOR ADEVĂRAȚI.Iar Primăria Sibiu i-a făcut CETĂȚENI DE ONOARE,doar pentru că sunt AȘA ZIȘI EROI MARTIRI?
În dex,definiția de eróu-martír s. m. Persoană moartă eroic (în cursul Revoluției din decembrie 1989) ◊ „Cinstirea Eroilor-Martiri din decembrie ’89 trebuie să rămână vie în amintirea noastră.” R.l. 5 VIII 93 p. 14 (din erou + martir),
--Doamnă Primar,de morți numai de bine.Dumnezeu să-i ierte!Dar morții din rândul  forțelor  de represiune ale PCR-ului ,nu se încadrează la categoria de EROI MARIRI IN LUPTA PENTRU VICTORIA REVOLUȚIEI,deoarece,  nu au luptat pentru Victoria Revoluției.
Avem mai multe să vă reproșăm.Deocamndată analizăm situația în care se află ADEVĂRAȚII REVOLUȚIONARI,vizavi de PRIMĂRIA SIBIU.
Ps.Ar fi indicat să nu ascultați de așa zișii revoluționari care au ajuns în funcții înalte cu ajutorul serviciilor din timpul tristei amintiri comuniste.
Cu respect !
Nicolae Sucuturdean-Președinte al Asociației 21 DECEMBRIE 1989 SIBIU
8  Asociatii / Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor „Braşov Decembrie 1989” / Răspuns: cine sunt ei? Demi.Petrascu.si Boanca ce au facut la revolutie? : Iulie 29, 2020, 11:59:13
Asociatiile satelit ale lui Maries sant mari doritoare de recunoastere si preamarire. Tineti minte cum a fost anul trecut, la implinirea celor 30 de ani de la Decembrie 1989, cum unii au dat diplome altii medalii, ba chiar si in strainatate au fost medaliati straini da in mod fals. Am avut parte de intreaga gama de actiuni de la alea rusionoase si dezonorante la cele obisnuite si justificate. Copiez mai intai un exemplu frumos pe care l-a postat adminul.

Perici Lacramioara
www.facebook.com/photo.php?fbid=2583124885116196&set=pcb.564510024329433&type=3&theater&ifg=1
Administrator • 4 ore
Cetățeni de onoare în Buziaș propuși de Asociatia Forumul Revolutiei Timisoara.










9  Discutii generale / Preschimbarea certificatelor de revolutionar / Răspuns: ANUNTURI : Iulie 27, 2020, 17:22:30
Manzala vrea sa il ajute pe Dorin Lazar Maior care iar e inchis la Codlea.



REVOLUŢIONARII ANUNŢĂ ACŢIUNI DE PROTEST ÎN FAŢA ANP ŞI A PENITENCIARULUI CODLEA,
PENTRU ELIBERAREA LIDERULUI LOR, DORIN LAZĂR MAIOR

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=2762783170634048&set=a.1639763389602704&type=3&theater&ifg=1
Agenţia TRANSPRESS



Liderul Blocului Naţional al Revoluţionarilor din România, Dorin Lazăr Maior, a fost eliberat condiţionat din Penitenciarul Codlea, în data de 19 mai 2020, după ce a executat o pedeapsă privativă de libertate de 6 ani. După o lectură consistentă a Dosarului său, a Rechitoriului şi a scenariului arestărilor şi încarcerării sale, se vede de departe că Maior a fost executat politic, la comanda unei mafii transpartinice politico-financiare. Şi că, de fapt, a făcut puşcărie politică.

În 9 iulie, însă, după trei săptămâni de la punerea sa în libertate, Dorin Lazăr Maior s-a reîntors în Penitenciarul Codlea. Maior, după ce a fost eliberat condiţionat, începuse să reorganizeze mişcarea revoluţionarilor din România, pentru ca aceasta să redevină activă, civic şi social. În momentul de faţă, mişcarea este confiscată, cel puţin la Braşov, dar şi în Bucureşti şi în alte locuri din ţară, de slugile obediente puterilor politice, sub formă de ghiocei cu brevet de revoluţionar.

Dorin Lazăr Maior a fost hărţuit judiciar, arestat şi încarcerat într-o perioadă de tristă amintire, când Justiţia se afla la comanda din umbră a celebrului cuplu Ko-Co, Kovesi-Coldea. Maior a plătit cu libertatea, la ordinele oculte ale puterilor politice din România, pentru că a deranjat rău regimul Băsescu, dar şi regimul Iliescu, oricât ar părea de ciudat... Maior a ajuns acuzat şi condamnat penal pentru fapte inventate de un bancher escroc, susţinut de PDL local Braşov şi de oamenii lui Băsescu. În timp ce alţii, s-au îmbogăţit, la propriu, în urma Revoluţiei, cu complicitatea forţelor politice, manipulate din umbră de către gestionarii „sertarelor”. Revenirea în spaţiul public a lui Dorin Lazăr Maior, un militant de Stânga, activ şi radical, începuse să genereze reaşezări de poziţii în interiorul partidelor. O miză mare o reprezintă Braşovul, atât la nivelul Asociaţiei „Decembrie 1989”, cât şi la nivelul partidelor politice locale. Unii lideri ai acestora, printr-o cârdăşie infracţională, au comandat chiar arestarea şi condamnarea periculosului revoluţionar, care le-ar fi lezat interesele.

Fiind arestat preventiv, printr-un desant poliţienesc DNA, cu mascaţi şi tărcaţi, cu sifoane umane şi microfoane ambientale şi luat pe sus, cu avocaţi cu tot, Maior s-a apărat, cât şi cum a putut, dar a fost judecat şi condamnat la închisoare, cu executare. Pentru capul lui şi pentru comportamentul războinic, „de capul lui”, i s-a inventat de către procuror un „şantaj”, plus o „ameninţare”. Greu de probat ca adevăr juridic, dar ce mai contează?...

A ales să părăsească ţara, pentru a se proteja de abuzurile în formă continuată. După aflarea sentinţei de 7 ani puşcărie, pe care a considerat-o nedreaptă, Dorin Lazăr Maior s-a refugiat în Dubai. Din această ţară, care nu extrădează pe nimeni în mod obişnuit, a fost „extras”, adus în ţară şi încarcerat.

Această subită reîntoarcere a lui Maior în detenţie este ciudată, câtă vreme instanţa trebuia să se pronunţe urgent asupra situaţiei sale judiciare din prezent. Atât judecătorii şi procurorii, cât şi Maior şi apărătorii săi, încearcă să socotească exact zilele de închisoare executată (în plus sau în minus), adăugându-se contopirile, ca să se pună în aplicare Legea română şi cea europeană în această materie a liberării condiţio­nate.

A sperat, împreună cu colegii săi revoluţionari din Braşov şi din toată ţara, să se întoarcă în maxim două săptămâni în libertate, pentru a-şi continua activitatea. Atât în asociaţia de revoluţionari braşoveni, cât şi în Blocul Naţional al Revo­luţiona­rilor. Pe care vrea să le reorganizeze şi să li se facă dreptate tuturor membrilor, ale căror drepturi au fost încălcate prin legi fărădelegi şi prin repre­zentanţii-marionetă, puşi de regimurile politice la Secretariatul de Stat.

Dorin Lazăr Maior s-a prezentat singur la Penitenciar, după ce a fost anunţat telefonic de către Poliţia Capitalei în legătură cu noua sa situaţie judiciară.

Multe ciudăţenii, însă şi controverse faţă de situaţia judiciară a liderului revoluţionarilor. Ar fi avut de executat un mandat de 6 ani, printr-o sentinţă dată în lipsă... În Dosarul Romextera, la care un judecător a constatat că nu poate fi atrasă răspunderea lui Maior... Acum, a fost reîncarcerat... ca să se constate, chipurile, că pedeapsa este, de fapt, executată... E vorba de contopirea unor pedepse. Numai că Maior a executat cei 6 ani în întregime şi ar fi trebuit ca într-o zi să fie îndreptată situaţia printr-o sentinţă. Sentinţă care s-a pronunţat abia după 2 săptămâni şi i s-a mai adăugat un spor de 3 ani... Dar şi aşa pedeapsa este executată, pentru că Maior are peste 60 de ani...

Acum, se află încarcerat abuziv în Penitenciarul de la Codlea, spun avocaţii săi. Penitenciarul trebuie să-l bage în comisia de eliberare şi să propună instanţei judecarea şi eliberarea, pe motiv de executarea întreagii pedepse.

Agenţia Transpress solicită ANP şi Penitenciarului Codlea un punct de vedere faţă de această situaţie.

Pe de altă parte, mai mulţi revoluţionari din ţară şi din Braşov ne-au declarat că vor întreprinde acţiuni de protest în faţa ANP şi a Penitenciarului Codlea, dacă nu se face lumină urgent în cazul lui Dorin Lazăr Maior. Despre care ei cred că a fost extras din nou din mijlocul lor, în mod abuziv şi cu încălcarea legii.
10  Asociatii / Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor „Braşov Decembrie 1989” / Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari... : Iulie 27, 2020, 17:20:48


REVOLUŢIONARII ANUNŢĂ ACŢIUNI DE PROTEST ÎN FAŢA ANP ŞI A PENITENCIARULUI CODLEA,
PENTRU ELIBERAREA LIDERULUI LOR, DORIN LAZĂR MAIOR

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=2762783170634048&set=a.1639763389602704&type=3&theater&ifg=1
Agenţia TRANSPRESS



Liderul Blocului Naţional al Revoluţionarilor din România, Dorin Lazăr Maior, a fost eliberat condiţionat din Penitenciarul Codlea, în data de 19 mai 2020, după ce a executat o pedeapsă privativă de libertate de 6 ani. După o lectură consistentă a Dosarului său, a Rechitoriului şi a scenariului arestărilor şi încarcerării sale, se vede de departe că Maior a fost executat politic, la comanda unei mafii transpartinice politico-financiare. Şi că, de fapt, a făcut puşcărie politică.

În 9 iulie, însă, după trei săptămâni de la punerea sa în libertate, Dorin Lazăr Maior s-a reîntors în Penitenciarul Codlea. Maior, după ce a fost eliberat condiţionat, începuse să reorganizeze mişcarea revoluţionarilor din România, pentru ca aceasta să redevină activă, civic şi social. În momentul de faţă, mişcarea este confiscată, cel puţin la Braşov, dar şi în Bucureşti şi în alte locuri din ţară, de slugile obediente puterilor politice, sub formă de ghiocei cu brevet de revoluţionar.

Dorin Lazăr Maior a fost hărţuit judiciar, arestat şi încarcerat într-o perioadă de tristă amintire, când Justiţia se afla la comanda din umbră a celebrului cuplu Ko-Co, Kovesi-Coldea. Maior a plătit cu libertatea, la ordinele oculte ale puterilor politice din România, pentru că a deranjat rău regimul Băsescu, dar şi regimul Iliescu, oricât ar părea de ciudat... Maior a ajuns acuzat şi condamnat penal pentru fapte inventate de un bancher escroc, susţinut de PDL local Braşov şi de oamenii lui Băsescu. În timp ce alţii, s-au îmbogăţit, la propriu, în urma Revoluţiei, cu complicitatea forţelor politice, manipulate din umbră de către gestionarii „sertarelor”. Revenirea în spaţiul public a lui Dorin Lazăr Maior, un militant de Stânga, activ şi radical, începuse să genereze reaşezări de poziţii în interiorul partidelor. O miză mare o reprezintă Braşovul, atât la nivelul Asociaţiei „Decembrie 1989”, cât şi la nivelul partidelor politice locale. Unii lideri ai acestora, printr-o cârdăşie infracţională, au comandat chiar arestarea şi condamnarea periculosului revoluţionar, care le-ar fi lezat interesele.

Fiind arestat preventiv, printr-un desant poliţienesc DNA, cu mascaţi şi tărcaţi, cu sifoane umane şi microfoane ambientale şi luat pe sus, cu avocaţi cu tot, Maior s-a apărat, cât şi cum a putut, dar a fost judecat şi condamnat la închisoare, cu executare. Pentru capul lui şi pentru comportamentul războinic, „de capul lui”, i s-a inventat de către procuror un „şantaj”, plus o „ameninţare”. Greu de probat ca adevăr juridic, dar ce mai contează?...

A ales să părăsească ţara, pentru a se proteja de abuzurile în formă continuată. După aflarea sentinţei de 7 ani puşcărie, pe care a considerat-o nedreaptă, Dorin Lazăr Maior s-a refugiat în Dubai. Din această ţară, care nu extrădează pe nimeni în mod obişnuit, a fost „extras”, adus în ţară şi încarcerat.

Această subită reîntoarcere a lui Maior în detenţie este ciudată, câtă vreme instanţa trebuia să se pronunţe urgent asupra situaţiei sale judiciare din prezent. Atât judecătorii şi procurorii, cât şi Maior şi apărătorii săi, încearcă să socotească exact zilele de închisoare executată (în plus sau în minus), adăugându-se contopirile, ca să se pună în aplicare Legea română şi cea europeană în această materie a liberării condiţio­nate.

A sperat, împreună cu colegii săi revoluţionari din Braşov şi din toată ţara, să se întoarcă în maxim două săptămâni în libertate, pentru a-şi continua activitatea. Atât în asociaţia de revoluţionari braşoveni, cât şi în Blocul Naţional al Revo­luţiona­rilor. Pe care vrea să le reorganizeze şi să li se facă dreptate tuturor membrilor, ale căror drepturi au fost încălcate prin legi fărădelegi şi prin repre­zentanţii-marionetă, puşi de regimurile politice la Secretariatul de Stat.

Dorin Lazăr Maior s-a prezentat singur la Penitenciar, după ce a fost anunţat telefonic de către Poliţia Capitalei în legătură cu noua sa situaţie judiciară.

Multe ciudăţenii, însă şi controverse faţă de situaţia judiciară a liderului revoluţionarilor. Ar fi avut de executat un mandat de 6 ani, printr-o sentinţă dată în lipsă... În Dosarul Romextera, la care un judecător a constatat că nu poate fi atrasă răspunderea lui Maior... Acum, a fost reîncarcerat... ca să se constate, chipurile, că pedeapsa este, de fapt, executată... E vorba de contopirea unor pedepse. Numai că Maior a executat cei 6 ani în întregime şi ar fi trebuit ca într-o zi să fie îndreptată situaţia printr-o sentinţă. Sentinţă care s-a pronunţat abia după 2 săptămâni şi i s-a mai adăugat un spor de 3 ani... Dar şi aşa pedeapsa este executată, pentru că Maior are peste 60 de ani...

Acum, se află încarcerat abuziv în Penitenciarul de la Codlea, spun avocaţii săi. Penitenciarul trebuie să-l bage în comisia de eliberare şi să propună instanţei judecarea şi eliberarea, pe motiv de executarea întreagii pedepse.

Agenţia Transpress solicită ANP şi Penitenciarului Codlea un punct de vedere faţă de această situaţie.

Pe de altă parte, mai mulţi revoluţionari din ţară şi din Braşov ne-au declarat că vor întreprinde acţiuni de protest în faţa ANP şi a Penitenciarului Codlea, dacă nu se face lumină urgent în cazul lui Dorin Lazăr Maior. Despre care ei cred că a fost extras din nou din mijlocul lor, în mod abuziv şi cu încălcarea legii.
11  Asociatii / Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor „Braşov Decembrie 1989” / Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari... : Iulie 27, 2020, 17:19:13
Manzala vrea sa il ajute pe Dorin Lazar Maior care iar e inchis la Codlea.
12  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Lupta noastra : Iulie 27, 2020, 16:13:46
Ma baieti pe astia o sai mince puscaria. Sau asa trebe sa se intample dupa tampenia de conducere a tarii pe care o exercita parca la betie. Stim cas mafioti da si prosti?

13  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Lupta noastra : Iulie 27, 2020, 16:09:57
Daca pana si mondialistii de la Antena 3 si dragastosi cu Arafat au inceput sa isi puna intrebari nu inteleg de ce oamenii obisnuiti nus mai atenti.

14  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Lupta noastra : Iulie 27, 2020, 16:03:48
Lebensraum și banii U.E.

În geopolitica secolului al XX-lea, spațiul cultural-geografic german a produs un concept fundamental, numit ,,spațiul vital" (lebensraum). Conceptul a fost lansat de Friedrich Ratzel, promovat de Rudolf Kjellen și susținut, între alții, de Karl Haushofer, generalul Friedrich von Bernhardi, cu a sa ,,Germania și viitorul război - 1912", sau Hans Grimm, cu ,,Volk ohne Raum/Un popor fără spațiu", publicată în 1926.
Teza de bază a ,,teoriei spațiului vital" este aceasta: pentru a se dezvolta, popoarele au nevoie de spațiu (geografic), prin urmare istoria umanității este lupta statelor-natiune pentru a cuceri sau mentine spațiul geografic de care au nevoie (implicit, resursele de tot felul ale acelui spațiu).

Ulterior, teoreticienii celui de al treilea Reich, au re-interpretat acest concept într-o manieră rasistă (teoria arianismului germanofil/rasa ariană) ca o nevoie internă a națiunii germane de a se dezvolta geografic spre Est, de a anexa spații geografice ,,libere de populația autohtonă", care ulterior pot fi repopulate cu alogenii germanofili, premisă teoretică principală la izbucnirea celui de al doilea război mondial.
Ce a urmat...știm.

În plină criză economică a perioadei 2007 / 2014, începând cu 2011, prin vocea ministrului german de finanțe de atunci, Wolfgang Schaube s-a cerut pe un ton aspru pierderea unor prerogative ale suveranității statelor europene cu datorii, în favoarea U.E. (cazul Greciei, ce avea un deficit uriaș și urma să primească ajutor de salvare de 110 mld. Euro).
Știrea aceasta a fost intens dezbătută în acea perioadă și a creat tensiuni între Grecia și Germania/U.E...practic, la o un secol distanță de anul 1912, anul tipăririi cărții generalului von Bernhardi.

Suntem în plină criză sanitar-economică și aș putea să propun un pariu: după următorii 3 / 4 ani, adică 2026 și pe mai departe, vom reauzi această informație legată de pierderea anumitor prerogative de suveranitate ale statelor europene...

...Începând cu 2007, România a devenit membru cu drepturi depline al U.E.; apartenența la Spațiul Economic European (S.E.E.) este indubitabil o realizare a statului român, însă cu anumite costuri, care nu au fost pe deplin comunicate poporului român.

Practic, integrarea economico-financiară a României în S.E.E., a însemnat, între altele, posibilitatea primirii fondurilor europene pentru dezvoltare economică reală.
Dar ce sunt, de fapt, aceste fonduri europene?
Sunt banii contribuabililor europeni, firme și persoane fizice.
Lăsând alături faptul că instituțiile financiare ale U.E. deja ,,bat monedă" pentru recentul plan de salvare a economiilor statelor europene afectate de noua criză generată de relația defectuoasă ,,virusul chinezesc/lockdown-ul economiilor europene" și anunță sume mari, să vedem ce înseamnă, de fapt, acest ajutor?

Pentru România, o sumă de 79.9 mld. Euro. O mare parte a acestei sume este nerambursabilă, dar a doua parte reprezentată prin împrumuturi cu ,,dobânzi istorice mici" va crește datoria suverană a României, cu aprox. 30 mld. Euro, în următorii șapte ani.
Ce înseamnă aceasta, în termeni reali? O vulnerabilizare în plus pe termen foarte lung a națiunii române.
Un aspect important legat de partea nerambursabilă este dat de întărirea premiselor legal-financiare de trecere a României la moneda euro, aspect despre care vom mai vorbi.

Mai nou, pe lângă această veste, a apărut de ceva timp în presă ideea unor investiții directe ale statului român a unei sume de aprox. 10 mld. Euro, prin reducerea cheltuielilor statului; teoretic, statul maximal actual ar urma să treacă printr-un proces de ,,subțiere" a cheltuielilor, a numărului funcționarilor etc. Vom vedea cum se va produce asta...eu sunt sceptic, pentru că guvernanții vor acoperi nevoile reale de reformare a statului cu banii ce urmează să vină de la U.E., aceasta și din considerente electorale.

Să nu uităm că e an electoral, iar acest exercițiu financiar de șapte ani al U.E. în care ar urma să primim banii respectivi, mai acoperă încă un ciclu electoral foarte important în România și anume 2024, când alegerile locale, naționale, prezidențiale și europene ar trebui să se desfășoare într-un singur an.

Revenind la laitmotivul acestei postări, relația dintre ,,spațiul vital și banii europeni", ea înseamnă în termeni reali următoarele, d.p.m.d.v.:

- stabilizarea tendințelor migratorii ale românilor, altfel spus creșterea investițiilor ar însemna locuri de muncă mai bine plătite, prin urmare, mai puține tentații de a pleca ,,dincolo";

- crearea unui cadru predictiv d.p.d.v. economic și militar (foarte probabil, în următorii ani, baza americană de la Incirlik, va fi mutată la Constanța), în care populația autohtonă va fi pregătită pentru primirea viitoarelor valuri de alogeni din Asia;

- practic, ,,lebensraum" va avea acoperire ,,economică", cu tot felul de condiționări, cum ar fi recenta poziție a Austriei, Finlandei, Olandei și Suediei, susținută de Mark Rutte: banii europeni se primesc condiționat de ,,respectarea statului de drept", o idee cel puțin curioasă și lipsită de consistență, susținută și de ,,prietenul" Cioloș.

Stabilizarea S.E.E. este noul ,,lebensraum" al U.E.; fără acest deziderat, U.E. va reintra în următorii ani pe narativul disoluției instituționale.

Cu această ultimă asertiune ajungem la ,,esența" acestei postări: este nevoie aici de o populație autohtonă stabilă și motivată suficient d.p.d.v. pecuniar, ca să poată colabora cu noile entități etnice ce vor veni în România și în toată zona S.E.E. Fondurile europene nu sunt doar pentru românii de acum, ci si pentru viitoarele generații de români, mai mult sau mai puțin metișați.

Criza sanitar-economica Covid-19 va trece cam în următorii doi ani ( + / - ); ulterior, vom fi martorii reactivării vechilor crize: criza migrației ilegale (din Africa, Orientul Apropiat și Asia), așa-zisa criză a încălzismului global, probabil asortate cu altfel de crize sanitare, în diferite zone ale globului, prin urmare și în Europa, diverse crize militare, care vor degenera în razboaie pentru influență, resurse, putere, adică ,,spațiu vital".

Ce e de făcut?

- o analiză clară, plecand de la realitățile dure dezvăluite de criza virusului chinezesc: cine ne sunt prietenii reali și cine nu;

- o reconsiderare a relațiilor României cu statele din afara spațiului european și din afara NATO, plecând de la realitățile actuale: suntem parte a U.E., parte a NATO;

- dezvoltarea relațiilor cu SUA, implicit cu comunitatea de informații și interese geopolitice ,,Five Eyes" (UK, Canada, SUA, Australia, Noua Zeelandă);

- dezvoltarea relațiilor cu Polonia, Israel, Brazilia și o atenție specială ,,Grupului de la Vișegrad" precum și cu toți membrii ,,grupului de prieteni ai coeziunii", adică state preponderent situate în Estul Europei geografice;

- o discuție sinceră cu toți vecinii României cu privire la comunitățile românești și măsuri concrete de prezervare a identității acestora;

- intensificarea demersurilor concrete de aducere a Moldovei în sfera U.E/NATO și realizarea unificării;

- măsuri clare de reformare a statului plecând de la principiul: ,,în centrul preocupărilor statului - cetățeanul";

- reevaluarea politicilor publice din România și așezarea acestora pe baze deja confirmate, de tip liberal, pentru economie, de tip conservator și creștin-democrat, pentru societatea românească în ansamblul ei.

Cu aceste minime măsuri ne putem prezerva pentru următoarea sută de ani (din care au trecut deja două decenii), statutul nostru de națiune, de popor european, de români.

Valentin Licxandru
15  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Lupta noastra : Iulie 27, 2020, 15:55:57
Pentru unii, democrația înseamnă libertatea de a fi analfabet, prost, tupeist, arogant, dar aflat la putere

Există atâta ură în societatea românească de astăzi: tinerii împotriva bătrânilor, românii împotriva ungurilor sau ţiganilor, românii din țară contra celor din afara ei, salariaţii din mediul privat contra bugetarilor, „deștepții” contra proștilor…

Ura prezentă s-a extins asupra trecutului, contemporanii îi urăsc pe oamenii de demult, morți și deveniți oale şi ulcele, se luptă cu statuile…

Din păcate, ura aceasta s-a acutizat în ultimele luni aproape peste tot în lume. Cine și-ar fi imaginat vreodată că statuile lui Cristofor Columb, Cervantes sau Voltaire vor fi distruse sau profanate? În anumite zone ale Globului, ura prezentă s-a extins asupra trecutului (care, bun sau rău, nu mai poate fi schimbat de nimeni!), oamenii de azi îi urăsc pe oamenii de demult, morți și deveniți oale și ulcele, oameni care vor fi greșit - căci cine nu greșește pe lumea asta? - dar care au și construit, au inventat, au descoperit, au lăsat opere durabile. Lupta contemporanilor cu statuile este semn de mare paupertate intelectuală, de lipsă de cultură, de clar infantilism, de pierdere a limpezii judecăți. Evident că și noi, românii, avem urile noastre, istorice și actuale, fiindcă trăim printre oameni și nimic din ceea ce este omenesc nu ne este străin. Suntem și noi, pe fondul slabei pregătiri pentru viață și al educației precare, supuși manipulării. Această manipulare se pliază bine și pe prejudecățile noastre istorice, care, însă, nu sunt mai grave decât realitățile similare ale altor popoare. În plus, în vreme de criză, era aproape inevitabil să se dea vina pe cei mai slabi, pe străini, pe „bogați”, pe oculta mondială, pe masoni sau pe „proști”.

Ungurii au un guvern care apără interesele cetățenilor și etnicilor unguri, sfidând regulile Uniunii Europene.

Când se creează o psihoză privind un pericol de moarte, apare și lozinca: „Scapă cine poate!”. De putut, pot tinerii și maturii, nu bătrânii care și-au trăit traiul. Cu ungurii este o altă poveste, veche și adâncă, derivată din diferendul nostru istoric. Ungurii au un guvern naționalist, care apără interesele cetățenilor și etnicilor unguri, sfidând regulile Uniunii Europene. Prin urmare, unii ne îndeamnă să-i invidiem și chiar să-i urâm. Nu-i vorbă, ne dau și ei, fruntașii unguri, destule motive de antipatie, sfidând România, vorbind mereu de Ungaria Mare, de „Bazinul Carpatic”, ca patrie a lor originară, unde pot acționa ca vodă prin lobodă. Ţiganii sunt „de-ai noștri” de o istorie întreagă (sute de ani i-am ținut ca robi), dar colindă lumea și se dau români când au interesul s-o facă (zicem noi), unii cerșesc, alții nu respectă regulile, se războiesc între ei pe clanuri etc.

În societatea românească există un cadru favorabil manifestării urii de toate felurile

Românii plecaţi în afara Ţării[1] au fost demonizaţi pe vremea comunismului, ca fiind „transfugi trădători”, iar această percepție nu a dispărut încă, chiar dacă nu mai mâncăm în țară salam cu soia (mâncăm E-uri pe pâine - n.r.). Ni se repetă zilnic că România este una dintre cele mai corupte țări din lume. Pe fondul acesta, este normal ca românul de rând, bugetar și sărac, să creadă că privații s-au îmbogățit prin fraudă, că au supt sângele poporului… Dincolo de aceste constatări ale mele, în societatea românească există un cadru favorabil manifestării urii de toate felurile. Dacă, însă, comparăm scenele publice din alte societăți, atunci nu trebuie să ne turnăm de pomană cenușă în cap. Nu suntem noi campionii urii! Ceea ce nu înseamnă că nu se cuvine să devenim mai maturi și mai responsabili, mai generoși și mai buni.

Momentul 1989 ne-a oferit șansa să fim liberi, dar libertatea venită prea brusc ne-a amețit și nu am știut ce să facem cu ea.

Ministerul Educației Naționale este contestat, iar educația, în general un domeniu neglijat de statul român postdecembrist indiferent cine a fost la putere. Noi am avut în țară, vreme de peste patru decenii, un regim comunist care a controlat totul, inclusiv educația. Deranja mult mai ales controlul acesta de partid și ideologizarea unora dintre discipline. Eram setoși de libertate, iar momentul 1989 ne-a oferit șansa de a fi liberi. Libertatea aceasta, venită prea brusc, ne-a amețit și nu am știut ce să facem cu ea. Am vrut să schimbăm repede totul, și pe cele rele și pe cele bune. Ministerul educației nu are cum să fie simpatizat, fiindcă el a fost - în mintea publicului - cauza schimbărilor rapide și, în mare parte, fără noimă. S-au schimbat și miniștrii la fiecare câteva luni, ducând funcția de ministru în derizoriu. Reformarea, cel puțin cu numele, a devenit continuă.

Banii investiți în educație sunt secretul prosperității viitorului.

Neglijarea de către toți liderii politici a educației și cercetării - dotate cu cele mai mici bugete - a fost și este o eroare strategică, o cauză principală a crizei prin care trece țara. O țară puternică, civilizată și conștientă alocă procentaje substanțiale din buget educației, cercetării și sănătății. Dar și țările cu nivel de trai mediu sau scăzut, care s-au ridicat în timp scurt, au avut o strategie bună pentru educație, nu s-au zgârcit cu aceste domenii capitale pentru viitor. Banii investiți în educație nu aduc profit imediat și palpabil, dar ei sunt secretul prosperității viitorului. O mare parte din mojiciile pe care le trăim astăzi în viața cotidiană se datorează lipsei de cultură generală și de pregătire de specialitate serioasă. De aceea, avem în România oameni cu „meseria” de politician, ceea ce este absurd …

De mic mi s-a inoculat ideea că singura condiție pentru succesul în viață este munca onestă.

Oricât de rău ar fi fost comunismul, a ridicat o pătură de intelectuali care erau convinși de mici, din familie și din școală, că nu poți reuși în viață fără carte. Pentru mine, învățătura (organizată sau individuală) a fost o obsesie. De mic mi s-a inoculat ideea că singura condiție pentru succesul în viață este munca onestă. Cu excepția unor lideri de partid semianalfabeți și aroganți (care erau câteva sute, poate două-trei mii), atunci erau promovați în funcții administrative oameni cu rezultate foarte bune la învățătură, care se bucurau de respect în grupul lor și care înfăptuiseră ceva în viață, în meseriile lor. Evident, nu erau cu toții savanți, dar erau oameni de valoare mulți dintre ei. De aceea, o societate strâmbă, adusă la noi pe tancurile sovietice, a și putut dura așa de mult. După 1989, democrația a însemnat, pentru unii, și libertatea de a fi analfabet, prost, tupeist, agramat, dar aflat la putere. Oamenii trebuie să trăiască toți pe lumea asta, indiferent de nivelul de inteligență și de pregătire, dar dacă lăsăm să ne conducă cei cu 3,60 la bacalaureat vom ajunge cu toții o societate de nota 3,60. Necazul este altul și este grav: conducerea politică și-a pierdut în asemenea măsură încrederea românilor, încât cei buni nu se mai avântă în luptă, nu mai vor să conducă, nu se mai înscriu în partide și nu mai participă la alegeri. Și nu vorbesc de generația mea, care și-a cam trăit traiul, ci de tineri, de tinerii talentați și blazați, care nu mai cred că se pot realiza în România. Aici, generația „bătrânilor” are, totuși, un rol important, anume acela de a-i convinge pe tineri să nu dispere, să aibă încredere în virtuți și în valori, să lupte, în ciuda descurajării, pentru poporul acesta și pentru România.

Academia Română a elaborat acum câțiva ani un program de țară, în patru volume, pe câteva mii de pagini - puncte de vedere legate de educație, de mediu, de calitatea vieții, de efectele crizei actuale etc.

Academia Română se implică zi de zi, de peste 150 de ani, în procesul de reformă a învățământului și în cel de schimbare a mentalităților, de modernizare, numai că nu este întotdeauna ascultată. Sunt, din păcate, români - „educați” în forma descrisă mai sus - care cunosc mai bine Academia lui Hagi sau Academia de Poliție decât Academia Română, cel mai important for de consacrare intelectuală din această țară, din care au făcut parte Ion Heliade Rădulescu și Timotei Cipariu, Titu Maiorescu și Nicolae Iorga, Henri Coandă și Grigore Moisil, Lucian Blaga și David Prodan. Academia a elaborat acum câțiva ani un program de țară, în patru volume, pe câteva mii de pagini (cu o sinteză a acestor volume, pentru cei care citesc mai puțin sau care înțeleg mai repede), dar nu prea are ecouri ale acestui efort științific. Asta nu înseamnă că rămânem pasivi. Aproape săptămânal trimitem expertize ale noastre forurilor politice, puncte de vedere legate de educație, de mediu, de calitatea vieții, de efectele crizei actuale etc.

Din necunoașterea istoriei s-au născut monștrii care se războiesc azi cu romanele și cu statuile, cu monumentele și cu filosofii.

Istoria, ca disciplină școlară, nu are nu renume bun. „Toceala” de date și fapte, practicată de unii elevi pe vremuri, prin obligații impuse de profesori care se credeau zei și care puneau accent pe memorare mecanică, nu a fost de bun augur. În plus, istoria a fost și printre materiile politizate înainte de 1989, cea ce i-a înrăutățit percepția. Numai că istoria nu înseamnă nici toceală și nici politică, ci ea este viața oamenilor. Pe lumea asta, de când există ea, sunt mai mulți oameni morți decât vii, dar morții au fost și ei vii și au construit lumea. Dacă îi ignorăm și îi disprețuim, ne nimicnicim pe noi înșine, ne declarăm singuri nevrednici. Din necunoașterea istoriei s-au născut monștrii care se războiesc azi cu romanele și cu statuile, cu monumentele și cu filosofii. Istoria națională nu înseamnă extremism, ci viața părții noastre de lume. Dacă nu știm viața părții noastre de lume, cum putem să înțelegem și să iubim lumea în ansamblul ei? Prin urmare, istoria trebuie să aibă în orice loc de pe pământ locul ei ca disciplină școlară și ca segment al educației. Dar nu se mai poate istorie ca în secolul al XIX-lea, cu profesori care dictează lecții, care scriu câte un cuvânt cu creta la tablă, care aduc câte o hartă sub braț și care au satisfacția să-i prindă și să-i „ardă” pe elevii care nu știu anii de domnie ai vreunui prinț anonim … S-au dus vremurile acelea! Avem nevoie de profesori mobili, moderni, mobilați la minte, care să știe că aleagă din trecut (nu se poate studia totul!) firescul vieții, elementele perene, etern umane, care ajută să meargă lumea mai departe. Dacă istoria înseamnă viață, atunci ea trebuie să fie fireasca precum viața.

Patriotismul se sădește greu și rodește și mai greu. S-a creat o prăpastie între bunicii albiți de ani și de poveri și nepoții lor.

Sentimentul patriotic este o trăire delicată și discretă. El trăiește în suflete. Îl compromitem ușor dacă devenim aroganți. Dragostea de locul de naștere a noastră, a părinților, a bunilor și străbunilor (sentimentul patriotic este unul de dragoste!) se naște treptat, prin educația din familie și din clasele primare. Dacă ești fericit în familie, dacă părinții se înțeleg între ei și dacă te răsfață din când în când bunicii, atunci nici nu este nevoie de vorbă lungă. Un vers de doină, un sunet de fluier, o poveste cu Făt-Frumos, o pară pârguită din pomul livezii de la țară, o unduire de fată îmbrăcată cu ie, o frunză ruginită, căzută pe trotuar toamna devreme sunt adesea îndeajuns ca să ne creeze rădăcini și să ne dea avântul de a cunoaște lumea, de a înțelege piramidele, de percepe un templu grec sau de a ne bucura de basmele lui Ispirescu. Patriotismul nostru ne dă capacitatea de a putea înțelege și iubi patriile altora. Patriotismul acesta, perceput de mine ca dragoste, se sădește greu și rodește și mai greu. Din păcate, azi s-a creat o cezură, un fel de prăpastie între bunicii albiți de ani și de poveri (plini de prejudecăți, zic unii) și nepoții lor internauți (impulsivi și nerăbdători). Întotdeauna au fost conflicte între generații, dar a biruit mereu buna înțelegere. Prăpastia se va putea umple cu înțelepciunea bătrânilor, cu setea de nou a tinerilor și cu munca stăruitoare a maturilor. Toți oamenii au niște datorii față de comunitate. Dacă ne înțelegem fiecare „datoria vieții noastre”, nimic nu este pierdut, deși avem uneori impresia că am rătăcit calea.

Persistența obstinată pentru critică a condus la denigrare Ţării pe aproape toate planurile.

Din păcate, după 1989, s-a creat un trend în care mulţi îşi vorbesc de rău Ţara, îşi disprețuiască Neamul și se dispreţuiesc pe ei înșiși. Românii au avut așteptări disproporționat de mari după 1989, sperând că, în timp foarte scurt, va curge pentru toți lapte și miere. Viziunea nu era deloc realistă, dar cine să le explice și cine să asculte? Puținii oameni sceptici sau realiști care au atras atenția că lumea noastră nu se va schimba de la sine și nici în câțiva ani, au fost ironizați, discreditați, uitați. Pe de altă parte, înainte de 1989, cine critica regimul era acuzat că critică țara, era declarat trădător și era pedepsit. România trebuia să fie atunci slăvită „în vers și cânt”, trebuia să fie mereu aureolată de glorie, cu trecut imaculat, cu prezent prosper și cu viitor de aur. De aceea, criticile la adresa românilor și a țării lor - venite deopotrivă din interior și din exterior - au fost legitime până la un punct. „Lauda de sine nu miroase-a bine”, dar persistența obstinată întru critică a condus repede la denigrare pe aproape toate planurile.

În cadru mai larg, mai ales după cele două războaie mondiale distrugătoare, pricinuite - se spunea complet greșit, de națiuni orgolioase și dominatoare - au apărut mulți „apostoli” ai globalismului, sub diferite forme, chiar de extremă stângă și de extremă dreaptă. Ideea de planetă complet amestecată, cu oameni absolut identici, obedienți, cu mințile spălate, un fel de roboți umani, nu este nouă, dar s-a accentuat în ultimii ani. S-au creat și mijloacele necesare pentru îndeplinirea acestui scop, mijloace subtile, greu de depistat de către omul de rând, needucat. Anumiți intelectuali de mare valoare și cu priză la public au fost atrași - cu metode multiple, în funcție de convingerile și de slăbiciunile fiecăruia - de partea acestor idei. Pe acest fond, unii apărători ai națiunilor au marșat prea mult, exagerând și s-au umplut de ridicol. Alții, convinși de legitimitatea valorilor naționale care, reunite, dau concertul universal, au rămas cu vocile stinse, marginalizați, jenați de spectacolul trist al lumii.

Dincolo de toate aceste sinuozități, românii nu pot să fie obligați de nimeni să-și vorbească de bine țara și poporul. Ei trebuie să ajungă să fie convinși singuri că se poate trăi și în România, că de ei depinde ca să o ducă mai bine cu toții, că secretul succesului este munca stăruitoare, pregătirea de specialitate, respectul pentru cel de lângă tine, pentru mediu etc. Conferințele ținute la televizor, online, discursurile patetice în Parlament, clamarea grijii pentru „țărișoară” îi mai pot impresiona pe unii, dar nu conduc la binele țării. Mulți ne batem cu pumnul în piept ca patrioți, îi declarăm eroi și martiri pe anumiți antecesori, stabilim zile de sărbătoare în memoria strămoșilor și a evenimentelor marcante din trecut, dar nu facem nimic practic pentru prezent, nu ne creștem cum se cade copiii, nu sădim un pom, nu clădim o casă, nu muncim cu dăruire acolo unde suntem meniți să muncim. Vrem să câștigăm bani buni pe muncă puțină sau fără muncă, să fim toți manageri și să lucrăm în multinaționale. În general, românii se supraapreciază și așteaptă de la Țara Românească răsplăți nu în funcție de realitate, ci de ficțiunea în care unii trăiesc. Alții ne lamentăm cu gândul la trecutul glorios și ne plângem că acesta nu este cunoscut. Viața politică a fost acaparată, în parte, de ariviști, iar o parte din tinerii talentați ai țării își iau lumea în cap, punându-se în serviciul altor patrii și altor forțe.

Educație pentru locul natal se face prin toate materiile școlare.

Educarea românilor pentru dragostea de Neam și Ţară se realizează greu în mijlocul unui popor dezamăgit, dar se poate face. Ea trebuie făcută fără lozinci, fără discursuri sforăitoare, fără mustrări și apostrofări. Românii trebuie lăsați să se convingă singuri că au nevoie și ei (ca oricare popor) de o țară, adică de o casă și că prosperitatea acestei case depinde, în primul rând, de ei. Familia și școala au un rol hotărâtor în educație. Dar educația acesta trebuie să fie una făcută din convingere, lin, „ca vântul ce-adie pe poteci”. Educație pentru locul natal se face prin toate materiile școlare. Este de ajuns ca la Fizică să fie pomeniți Aurel Vlaicu și Henri Coandă, la Științele Naturii Emil Racoviță și George Emil Palade, la matematică Grigore Moisil și Solomon Marcus și câți alții! Din anumite prestații publice, elevii și studenții înțeleg că toți românii din România au fost, sunt și vor fi proști. Ca să se poată schimba țara în bine - mă îndoiesc că dorim cu toții asta! - nu avem altă soluție decât s-o iubim.

Să dăm Ţării ceea ce se i se cuvine, atât cât putem fiecare!

Schimbarea în bine se face prin muncă, pasiune și încredere, iar acestea nu se pot manifesta, nu pot conduce la rezultate fără dragoste. Țara este realitate și ideal în același timp, nu este un pământ oarecare pe care trăim ca să nu murim. Se spune că trebuie să ne întrebăm nu ce ne-a dat nouă Ţara, ci ce i-am dat noi Ei[2]. Eu aș adăuga că ne putem întreba, măcar din când în când, și ce ne-a dat nouă țara, însă, înainte de asta, nu este rău să-i dăm și noi ei ceea ce se cuvine, atât cât putem fiecare. Ca să fii patriot este de ajuns să-ți faci datoria acolo unde ești pus: dacă ești elev, să înveți sârguincios, dacă ești profesor, să ții lecții bune, dacă ești hornar, să cureți cinstit hornurile, dacă ești contabil să faci calcule corecte etc. Nu să facem de toate și să credem că ne pricepem la toate. Dacă vom face asta, țara va fi mai bună pentru locuitorii ei și tot mai mulți români vor ajunge s-o respecte și s-o iubească.

Notă - Adaptare după un dialog al Acad. Ioan-Aurel Pop cu jurnalistul Liviu Man de la gazeta de Cluj. Sursa: art-emis.
Pagini: [1] 2 3 ... 113