Main Content:

  Afişează mesaje
Pagini: [1] 2 3 ... 9
1  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Adevărul care zbârlește părul : Februarie 04, 2018, 11:43:57
De ce povestea cu Basescu ce a vandut flota Romaniei este o mare minciuna


De ce povestea cu Basescu ce a vandut flota Romaniei este o mare minciunaCum a dispărut, în realitate, flota României

Caut gaură covrig. Plata acum

În nr. 21/1997, din 3 – 9 iunie, Academia Cațavencu a găzduit o anchetă intitulată Societatea Navlomar și flota comercială română au fost falimentate de securiștii din comerțul exterior. Patrimoniul societății Navlomar, compus din 10 cargouri, a fost exploatat de firma “Uzineexportimport”, pe scurt “Uzin”, cu un director ceaușist la timonă, Viorel Covrig. Iar acest covrig ne-a lăsat doar cu gaura de la covrig.

Un Paul de lele și de trei surcele

Un alt personaj implicat în această poveste, a dispariției flotei României, este și numitul Paul Sima, cel acuzat în Raportul de activitate al SRI pe 1995 de subminarea economiei naționale, împreună cu securistul Mircea Suciu din Pireu. De altfel, foștii securiști comuniști sunt direct responsabili de furtul navelor Gostinu și Filaret. Mai mult, ginerele lui Virgil Măgureanu, fostul director la SRI și omul criminalului KGB-ist Ilici Iliescu, a fost implicat în transporturile speciale în care au fost implicate 7 cargouri ale Navlomar/Uzin, pierdute ulterior în porturile lumii.

Amneziile lui Babiuc

Victor Babiuc, cel care l-a “ajutat” pe interlopul George Becali să pună mâna, nemeritat, pe multele hectare din pământul acestei țări, pentru care au murit milioane de români, a fost direct implicat și în dispariția flotei României, fiind acționar principal la Navlomar, cu 6619 acțiuni, reprezentând 2,420% cotă participare capital.

Totul despre civilul Babiuc din fruntea MApN

De ce nu și-a declarat Babiuc, la confirmarea în portofoliul de ministru al Apărării, statutul de acționar la Navlomar? Din motive mai presus de securitatea individului și din rațiuni care țin de securitatea statului? A continentului? A Bosniei-Herțegovina? Sau a Chinei? Și, dacă da, de ce navele din patrimoniul Navlomar sunt acum abandonate (era iulie 1997 – n.m.)? Pentru că și-au îndeplinit misiunea? Care misiune? Aia? Pentru că după 1996 s-a întâmplat ceva și acum cargourile pot să crape liniștit sub cerul tropicelor? Pentru că Babiuc este într-o relație suspect de apropiată cu Măgureanu? Sau cu Eric Bartha? Sau pentru că îi datorează ceva anume, ceva tainic și monstruos, lui Iancu George de la DIE? Banii sau, poate, viața? Celui trecut în rezervă după fuga lui Pacepa și adus la conducerea Navlomar? Iar după 1989 prestând aceleași activități deocheate în shipping, împreună cu camaradul său de arme, Covrig Viorel? Za șto, gaspadin Babiuc?

Nihil sine DIE

Suntem absolut siguri că Justiția, Dumnezeu s-o ierte de oarbă, nu a evaluat încă adevărata dimensiune a prăpădului săvârșit sub pălăria Navlomar. Cu atât mai grav cu cât, aparent, SRI-ul lui Măgureanu s-ar fi implicat în investigarea afacerii. Suntem de asemenea siguri că adevărul va ieși până la urmă la iveală, gol-goluț și în toată grozăvia lui, precum mareea neagră deasupra mării. Că persoanele care au avertizat-o începând din 1991 pe doamna Grigorescu (Rodica Grigorescu, fost expert jurist al societății Navlomar, amenințată cu moartea de mafioții care urmareau să înstrăineze flota României – n.m.) să-și vadă de treabă, dacă nu vrea să dea de dracu’, vor trebui să răspundă în instanță, dacă nu pentru șantaj, atunci pentru tăinuire. Atât securistul C. Mihai, director adjunct la Navlomar, cât și V. Ghineț, colonel DIE, fost lucrător în shipping în Siria, împreună cu securistul Covrig. Cât și cei care i-au înscenat doamnei Grigorescu o farsă judiciară, la Comisia de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Navigație din Constanța. În care s-a încercat, prin tertipurile lui Groze, directorul Romline SA, un alt camarad de arme al lui Covrig, atragerea răspunderii penale a doamnei Grigorescu, într-un contract de participațiune dintre Navlomar și Interforex. Pentru a da mai multă greutate înscenării, o mână criminală și hârșită în astfel de treb’șoare, a furat agreement-ul cu pricina din dosarele afacerii, ba până și dosarele deja arhivate.

Tăcerea lui Băsescu pute

Uzin, adică placa turnantă a comerțului exterior securist, a exploatat 7 din cele 10 cargouri ale Navlomar: Giurgiu, Feldioara, Gorgova, Hârșova, Sulina, Săbăreni și Tarcău. Cargouri care au rămas înregistrate până în ziua de astăzi (iulie 1997 – n.m.) pe numele întreprinderii socialiste BATM, adică baza de aprovizionare și desfacere a fostei ICE Navimpex. Întreprindere care nu avea personalitate juridică și care, în prezent, a decedat la o dată necunoscută. Și nu este prima ambiguitate și nici ultima neclaritate din toată povestea care însoțește, ca un blestem, nefericitul destin al celor 7 nave. Ambiguități create intenționat, pentru a le da statut de fantomă, în operațiunile speciale pentru care au fost destinate. Și a le abandona la momentul oportun. Atunci când zarurile vor ieși într-un anumit fel. Așa cum au și ieșit, în 1996. Toamna. Îngrijorător, straniu și cu atât mai inexplicabil, Băsescu știa, încă din 1990, că cele 7 cargouri n-au un statut clar. Dar nu a luat absolut nicio măsură. Și nici acum (iulie 1997 – n. m.), când sunt abandonate și arestate în porturile lumii. Aurolaci în derivă, ai mărilor și oceanelor, servindu-ne drept imagine de export.

Generozitatea lui Temeșan naște monștri

Șmecheră și securistă din născare, după cum o știm, Uzin și-a luat toate masurile de precauție, pentru a scăpa de mortul din casă, aruncându-l între timp într-o altă ogradă. La 12 februarie 1997, a fost semnat protocolul de compensare între Uzin, SC Self Invest Maritime SRL din Constanța, pe care o s-o numim SIM, și CNM Navrom SA Constanța, pe care o s-o botezăm Navrom. Uzin a semnat cu SIM 7 contracte de vânzare-cumpărare, la prețul total de 6,58 milioane USD, plus 18% TVA. Navele vândute nu mai există, iar câtă vreme au existat au fost înregistrate așa cum am mai spus: pe o societate care iarăși nu mai există. Așa că nu cine vinde contează, ci ce, cum și cui vinde ne interesează. Pentru că SIM, deci cumpărătorul, care are un capital social de numai 100.000 lei (!), va plăti 1,2 milioane USD garanții prin bilete la ordin, emise de SIM și andosate de Bancorex. În momentul transferului de proprietate asupra celor 7 nave de la Uzin la SIM, SIM va returna cele 18 bilete la ordin, în valoare de 3,5 milioane USD, emise în favoarea Bancorex, și avizate de Uzin, în cadrul convenției de credit nr. 41694/07.09.1995.

Lotul Navlomar

Convenție prin care Bancorex a creditat SIM cu 4,9 milioane USD, pentru repararea navei Cotnari, credit garantat prin gaj fără deposedare asupra motonavelor Reghin și Câmpia Turzii. Bani și nave de care s-a ales praful și pulberea. Nave-fantomă, cumpărate, vândute, creditate, răscreditate, gajate și răsgajate în continuare, precum o distinsă izmană pe călător. Nu acesta este oare comerțul securist al patriei? Iar acești bani vor trebui justificați într-o bună zi. De Răzvan Temeșan, fostul director al Bancorex; de Ion Dan – director adjunct, și Gavril Tamaș – șef serviciu, de la Bancorex, filiala Constanța; de Nicolaide Matache – manager general, Leu Corneliu – manager, și Macarie Elena – manager, de la Uzin; de Mihail Mircea – director general, Constantin Florian – director operare, și de Purdea Viorel – director executiv, de la SIM; de Manea Ghiocel – director general, și de Gabor Octavian – director economic, de la Navrom. De cățel și, în general, de mult, foarte mult purcel.

În loc de postfață

Mulți au fost, puțini au rămas cei care au zis și au crezut despre Măgureanu că e de o șiretenie rară, rarissimă, ieșită din comun. Din câte știm, șiretenia e ruda săracă a inteligenței, neamul ei prost. Tot atât de prost precum ginerele fostului director al SRI, care, dacă a girat afacerea asta, înseamnă că nu e chiar prost, ci de-a dreptul dobitoc. Cât despre ofițerul SRI Paul Sima, rămâne cum am stabilit: nu Paul Sima, ci Tristan Onanian, cunoscut sub mai vechiul său nume de cod drept Manuel Labermann. Ce n-am înțeles nici în ruptul capului este ce caută vlaga ministrului Babiuc lângă târtița boșoroagă a lui Viorel Covrig. Cum care Covrig? Ăla de-a dat gaură la tot Navlomar-ul.

Articol preluat din “Academia Cațavencu”, nr. 295/1997.
2  Discutii generale / Preschimbarea certificatelor de revolutionar / Răspuns: ANUNTURI : Decembrie 19, 2016, 16:20:38
-III-

NOTE
[1] Studiul de faţă are la baza o comunicare din noiembrie 2009 prezentată în cadrul conferinţei „După 20 de ani. Perspective asupra căderii comunismului în România: cauze, desfăşurare, consecinţe” . Ulterior, am scris un articol pe marginea prezentării care trebuia să apară într-un volum cu lucrările susţinute la această conferinţă. Din păcate, intenţia organizatorilor nu s-a materializat. Articolul scris în urmă cu şapte ani îl republic, fără modificări, pe platforma contributors. Singura modificare realizată este această scurtă introducere. O formă revizuită a studiului va apărea în cursul anului 2017 într-o revistă de specialitate. Ca atare, cei care au informaţii despre Revoluţia Română în Braşov sunt rugaţi să-i scrie autorului sau editorilor acestei platforme, urmând să fie contactaţi de către autor.

[2] Andone Dumitru, Declaraţie de martor din 24 octombrie 2006, f. 39v, în Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 4, (în continuare: MP, PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov).

[3] Locotenent colonel Gheorghe Popeea, Declaraţie de martor din 23 ianuarie 1990, f. 83, în MP, PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 65.

[4] Maior Ioan Brebenel, Declaraţie de martor din 2 martie 1990, f. 118, în MP, PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 65. În decembrie 1989, maiorul de miliţie Ioan Brebenel avea funcţiile de şef Birou pază şi ordine din cadrul Miliţiei oraşului Braşov şi pe cea de şef al plutonului pentru restabilirea ordinii şi liniştii publice.

[5] Pentru mai multe informaţii despre actul lui Liviu Corneliu Babeş vezi Mircea Brenciu, Martirul, ediţia a II-a, Editura Institutul Revoluţiei Române din decembrie 1989, Bucureşti, 2008.

[6] Peter S. Davies, Revoluţia română din decembrie 1989, traducere din engleză de Cristina Mac, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006, p. 92.

[7] Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar, în perioada 1990-1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, p. 39.

[8] Peter S. Davies, op. cit., p. 96.

[9] Stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv din ziua de 17 decembrie 1989, ff. 8-10, 15-16, în Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, Stenograme.

[10] Vezi Stenograma teleconferinţei din ziua de 17 decembrie 1989, în Mihnea Berindei, 20 de ani de la revoluţie. Ceauşescu, decembrie 1989, accesibil online la adresa http://www.revista22.ro/20-de-ani-de-la-revolu355ie-ceau351escu-decembrie-1989-7359.html (6.04.2010).

[11] Colonel Cornel Vaida, Declaraţie martor din 11 iunie 2007, f. 2, în MP, PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 5.

[12] Maiorul Cornel Rusu, Declaraţie de martor din 24 octombrie 2006, f. 79v, în MP, PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 4.

[13] Senatul României, Comisia 22 decembrie 1989, MI – Jandarmi, Organizare, ordine transmise. Misiuni, morţi, răniţi, situaţii (36 file).

[14] Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar, în perioada 1990-1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, pp. 5-6.

[15] Brigada de Vânători de Munte Braşov făcea parte din Armata a I-a, condusă de generalul Gheorghe Voinea.

[16] Colonel (r) Ioan Radu, Declaraţie de martor din 18 noiembrie 2008, f. 21, în MP, PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 5. În decembrie 1989, era maior în cadrul UM 01090 Predeal şi avea funcţia de şef de Stat Major, fiind totodată şi prim locţiitor al comandantului unităţii, căpitan Nicolae Voichiţu.

[17] Ibidem.

[18] Colonel Cornel Vaida, Declaraţie martor din 11 iunie 2007…, f. 2.

[19] Comisia senatorială pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, Stenograma şedinţei de audiere din 25 ianuarie 1994 a generalului Ilie Ceauşescu, ff. 22-23. În decembrie 1989, era secretarul Consiliului Politic Superior al Armatei şi adjunct al Ministerului Apărării.

[20] Comisia senatorială pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, Stenograma şedinţei de audiere din ziua de 27 aprilie 1994 a procurorului militar Liviu Domşa, ff. 5-6. În decembrie 1989, Liviu Domşa era prim procuror la Procuratura Militară Cluj.

[21] Petre Preoteasa, Declaraţie din 23 februarie 1990, f. 60, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 65.

[22] Locotenent colonel Costică Diaconescu, Declaraţie din 22 ianuarie 1990, f. 31, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 65. În decembrie 1989, Costică Diaconescu era ofiţer 2 în Statul Major de apărare civilă judeţean Braşov.

[23] Colonel Constantin Joiţa, Notă explicativă din 23 ianuarie 1990, f. 90v., în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 65.

[24] Locotenent colonel Gheorghe Toma, Notă explicativă din 22 ianuarie 1990, f. 19, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 65.

[25] Maior Gheorghe Oprea, Declaraţie din 1 martie 1990, f. 43, în MP, PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 65.

[26] Locotenent colonel Gheorghe Popeea, Declaraţie de martor din 23 ianuarie 1990, f. 85v, în MP, PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 65.

[27] Locotenent colonel Costică Diaconescu, Declaraţie din 22 ianuarie 1990, f. 31v., în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 65.

[28] Pentru mai multe informaţii vezi Ion Băncilă, Declaraţie de martor din 27 aprilie 1990, ff. 34-34v, Locotenent colonel Ion Dragne, Declaraţie de martor din 23 ianuarie 1990, f. 34, Dudiţă Dumitru, Declaraţie de martor din 27 aprilie 1990, ff. 35-3v, Maior Gheorghe Oprea, Declaraţie din 1 martie 1990, ff. 42-43, Colonel Gheorghe Popescu, Notă explicativă din 6 aprilie 1990, f. 37, Locotenent colonel Gheorghe Toma, Notă explicativă din 22 ianuarie 1990, f. 21, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 65.

[29] Dintre toţi participanţi la şedinţa Consiliului Judeţean al Apărării, colonelul Popescu Gheorghe este singurul care consideră că aceasta a avut loc la 20 decembrie 1989, şi nu la 18 decembrie, după cum menţionează în declaraţii toţi cei prezenţi la această întrunire.

[30] Colonel Gheorghe Popescu, Notă explicativă din 6 aprilie 1990…, f. 36.

[31] Ibidem.

[32] Locotenent colonel Gheorghe Toma, Notă explicativă din 22 ianuarie 1990…, f. 20.

[33] Locotenent colonel Gheorghe Popeea, Declaraţie din 23 ianuarie 1990…, f. 86.

[34] Petre Preoteasa, Declaraţie din 23 februarie 1990…, f. 60v.

[35] Ioan Băncilă, Declaraţie de martor din 27 aprilie 1990, ff. 46-46v, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 65, Dudiţă Dumitru, Declaraţie de martor din 27 aprilie 1990, ff. 47-47v, în Ibidem.

[36] Dudiţă Dumitru, Declaraţie de martor…, f. 47v.

[37] Cosmin Constantin Câmpeanu, Declaraţie de martor din 12 octombrie 2006, f. 17v., în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 29.

[38] ACNSAS, fond Documentar, dosar 8852, vol. 1, ff. 78-79v.

[39] Ioan Ovidiu Costea, Declaraţie din 7 iunie 2006, ff. 34-38, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 29.

[40] Vlad Vasile, Declaraţie de martor din 12 octombrie 2006, f. 3v, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 29.

[41] Nicolae Miriuţ, Declaraţie de martor din 15 februarie 2005, f. 29v, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 29.

[42] Ştefan Ghioane, Declaraţie de martor din 18 ianuarie 2007, f. 54v, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 29; Dumitru Caucă, Declaraţie de martor din 8 noiembrie 2006, f. 137v, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 4; Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar…, f. 92.

[43] Colonel Cornel Vaida, Declaraţie martor din 11 iunie 2007…, f. 2v..

[44] Unitatea 28 de Securitate Braşov, subordonată direct Comandamentului Trupelor de Securitate, avea în componenţa sa 6 companii securitate – obiective, 3 companii securitate, 1 companie şcoală de gradaţi, 1 companie securitate miliţie şi 1 Companie asigurare de luptă, aprovizionare şi transport.

[45] Colonel Ioan Lupu, Declaraţie din 22 ianuarie 1990, f. 108, în MP, PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 65.

[46] Maior Ioan Brebenel, Declaraţie de martor din 2 martie 1990, f. 118, în MP, PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 65.

[47] Colonel Cornel Vaida, Declaraţie martor din 11 iunie 2007… f. 2v.

[48] Ştefan Ghioane, Declaraţie de martor din 18 ianuarie 2007…, f. 54v; Redăm aici declaraţia lui Caucă Dumitru despre incidentul de la barajul Ghimbăşel: „Noi am plecat [din întreprindere] iar la o intersecţie (Ghimbav cu Braşov) au venit camioane cu soldaţi MApN dar care nu au intervenit să ne oprească, militarii rămânând în maşini. Ne-am continuat deplasarea iar la pod la Ghimbav, unde se află două case, drumul era blocat de maşini cu soldaţi şi scutieri. Un colonel al cărui nume cred că este Lupu ni s-a adresat spunând să ne întoarcem pentru că altfel are ordin să deschidă focul către noi. Înainte de a ni se adresa dăduse ordin şi militarii au tras cu armele rafale spre sus [în plan vertical] pentru a ne intimida. În acele momente o parte dintre muncitori s-au întors din drum, alţii s-au răsfirat pe câmp, iar cei care am rămas am refuzat să cedăm. Văzându-ne hotărâţi colonelul a dat ordin militarilor să urce în maşini şi aceştia s-au întors spre Braşov.” (Dumitru Caucă, Declaraţie de martor din 8 noiembrie 2006, f. 138, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 4).

[49] Ministerul de Interne, Comandamentul Trupelor de Jandarmi, Raport privind rezultatele verificărilor efectuate în legătură cu implicarea fostelor trupe de securitate în evenimentele din decembrie 1989, f. 16. acest raport a fost întocmit la solicitarea Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989.

[50] La intrarea în Braşov era organizat un alt dispozitiv pe strada Lungă, dar pe care manifestanţii l-au ocolit: „Am dat peste alt baraj de soldaţi, un TIR bloca şoseaua, atunci am luat-o pe o stradă la stânga vizavi de Restaurantul Caraiman pe str. Morii. Am pornit pe str. Avram Iancu, la Hidromecanica şi Bd. Lenin. Am continuat să înaintăm, nu s-au alăturat alţi cetăţeni, am ajuns în P-ţa Sfatului [..], am spus rugăciuni şi am coborât la Modarom – CJ. Aici erau mulţi civili adunaţi ce scandau lozinci”. (Ştefan Ghioane, Declaraţie de martor din 18 ianuarie 2007…, f. 55).

[51] Dumitru Caucă, Declaraţie de martor din 8 noiembrie 2006, ff. 137-138, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol 4.

[52] Colonel Ioan Lupu, Declaraţie din 22 ianuarie 1990, f. 109, în MP, PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 65.

[53] Generalul Ion Florea, Declaraţie de învinuit/martor din 24 octombrie 2007…, f. 16v.

[54] Dumitru Caucă, Declaraţie de martor din 8 noiembrie 2006, ff. 137-138, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 4. Vezi şi Câmpeanu Cosmin Constantin, Declaraţie de martor din 12 octombrie 2006, f. 19., în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 29, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 29; Anişoara Oancea, Declaraţie de martor din 5 octombrie 2007, f. 11v, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 5).

[55] Cosmin Constantin Câmpeanu, Declaraţie de martor din 12 octombrie 2006…, f. 19.

[56] Emilian Bratan, Declaraţie din 3 mai 2006, f. 23v, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 5

[57] Potrivit declaraţiei lui Dumitriu Mircea, la sediul Comitetului Judeţean de Partid au venit, încă de la ora 4.30, un grup de aproximativ 100 de persoane de la întreprinderea Steagul Roşu, iar la ora 6.30 au mers la uzină pentru a mobiliza şi alţi muncitori. (Dumitriu Mircea, Declaraţie de martor din 14 noiembrie 2006, f. 9v, în MP, PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 19).

[58] Potrivit lui Ghione Ştefan, electrician la ICA Ghimbav, a doua zi nu au mai întâlnit filtre în drumul spre Braşov. (Ghioane Ştefan, Declaraţie de martor din 18 ianuarie 2007, f. 55, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 29) O posibilă explicaţie a neaplicării acestor ordine este, aşa cum precizează Rusu Cornel, absenţa unor ordine scrise, nu verbale. (Maiorul Cornel Rusu, Declaraţie de martor…, f. 80v).

[59] Mărturie asupra evenimentelor din 21 – 25 decembrie 1989 din Braşov, ff. 118-119, în MP, PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 4.

[60] Victor Tofănică, Declaraţie din 6 decembrie 2006, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990. Această declaraţie face parte dintr-un dosar constituit de către Parchetul Militar şi care grupează declaraţiile în care se menţionează prezenţa timişorenilor în marile oraşe, în zilele de 21 şi 22 decembrie 1989. Dosarul nu este numerotat.

[61] Dumitru Popa, Memoriu către Asociaţia Luptătorilor din Braşov din decembrie 1989, 12.10.1991, f. 79, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 3. Fostul secretar, Petre Preoteasa, menţionează în Declaraţia de martor din 10 noiembrie 2008 că o petiţie asemănătoare i-a fost prezentată încă din ziua de 21 decembrie 1989: „În data de 21.12.1989, la orele 17.00 – 18.00 Generalul Zăgoneanu mi-a spus că trei oameni doresc să stea de vorbă cu mine. I-am primit în biroul meu şi le-am cerut să-mi spună ce probleme au. Unul din cei trei mi-a întins o petiţie cu 7 revendicări, ultimele două fiind plecarea lui Nicolae Ceauşescu şi demisia Guvernului. Le-am răspuns că primele 5 puncte cu referire la problemele sociale (căldură, alimente, lucru) pot fi rezolvate şi că ultimele două nu sunt de competenţa mea să le iau în discuţie. [...] Am acceptat ca petiţia să fie trimisă la cancelaria lui Nicolae Ceauşescu, însă nu cunosc dacă a fost trimisă”. (Petre Preoteasa, Declaraţie de martor din 10 noiembrie 2008, ff. 51-52, PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 65).

[62] Maiorul Cornel Rusu, Declaraţie de martor din 24 octombrie 2006…, f. 79v-80v.

[63] Potrivit unei Note de Relaţii a generalului Ion Florea din 14 mai 1990, în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 a avut o convorbire telefonică prin TO cu ministrul Apărării, generalul colonel Vasile Milea, care i-a „transmis expres ca militarii MApN să nu tragă sub nici o formă în demonstranţi”, lucru care l-a transmis şi lui Petre Preoteasa şi Gheorghe Pană, prezenţi la discuţie, şi lui Gheorghe Popescu, comandantul şcolii de ofiţeri. De asemenea, Florea Ion l-a informat şi pe colonelul Lupu Ioan, căruia i-a „cerut să discute cu generalul Gheorghe Zăgoneanu pentru a vedea ce ordine au primit pe linia lor”. La puţin timp, Ioan Lupu i-a comunicat că şi pe „linia lor s-a primit ordin să nu se tragă în demonstranţi”. (Generalul Ion Florea, Notă de relaţii, f. 3, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 65).

[64] Colonel (r) Ioan Radu, Declaraţie de martor din 18 noiembrie 2008… f. 25.

[65] Cosmin Constantin Câmpeanu, Declaraţie de martor din 12 octombrie 2006…, f. 19v; Nicolae Miriuţ, Declaraţie de martor din 15 februarie 2005, f. 29v, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 29.

[66] Gabriel Daniel Aculov, Declaraţie de martor din 11 decembrie 2006, f. 14v, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 29.

[67] Cornel Vaida, Declaraţie de martor – completare – din 18 iunie 2007, f. 10, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 5.

[68] Generalul Ion Florea, Declaraţie de învinuit/martor din 24 octombrie 2007…, f. 16v.

[69] Ibidem, ff. 10-10v.

[70] Anişoara Oancea, Declaraţie de martor din 5 octombrie 2007…, f. 11v.

[71] Colonel Cornel Vaida, Declaraţie martor din 11 iunie 2007…, ff. 3v-4v.

[72] Generalul Ion Florea, Declaraţie de învinuit/martor din 24 octombrie 2007…, f. 16v.

[73] Petre Preoteasa, Declaraţie de martor din 10 noiembrie 2008…, f. 54.

[74] Dispunerea unităţilor militare era următoarea: în parcul din faţa sediului de partid se aflau militarii de la UM 1199 comandaţi de locotenent Bana Florin şi militarii de la Reparat Tehnic şi Armament conduşi de Mircea Dorian; la ONT (Oficiul Naţional de Turism) erau dispuşi, sub comanda locotenentului Stoica Axente, militari de la UM 1056; la Modarom se aflau militarii de la UM 1199 comandaţi de locotenent major Cernea Cristinel şi militari de la 1090 conduşi de locotenent Panac; la magazinul Universal erau militarii de la UM 1199 comandanţi de locotenenţii Constantin Precup şi Căldăraru Grigore; la restaurantul Cina erau militarii de la UM 1932, Şcoala de ofiţeri „Leontin Sălăjan”, în spatele sediului judeţean de partid se aflau militarii din UM 1072 comandanţi de locotenent Vârjoaghe Valerică; pe strada Politehnicii, lângă liceul Unirea erau militarii de la UM 1090 Predeal conduşi de locotenent Pintea; în parcul din dreapta comitetului judeţean de partid s-au mai aflat militari de la UM 1090 conduşi de locotenenţii Nicolae, Andrei Iulian şi Opriş Cornel. (Cornel Vaida, Declaraţie de martor – completare – din 18 iunie 2007, ff. 11v-12, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 5).

[75] Comitetul Judeţean de Partid.

[76] Ministerul Apărării Naţionale, Unitatea militară 01090 Predeal, Informare privind evenimentele la care a participat din judeţul Braşov (22.12.1989, orele 10.00 – 26.12.1989, orele 24.00), f. 35, în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 5.

[77] Plutonier Ion Vâlcu, Declaraţie de martor din 19 ianuarie 1990, f. în PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 3. în decembrie 1989, era soldat la UM 01107 şi avea funcţia de şef magazie, armament şi muniţie în cazarma Bartolomeu.

[78] Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar…, ff. 170-171.

[79] Emil Ivaşcu, Declaraţie din 19 ianuarie 1990, f. 54, în MP, PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 3.

[80] Sergent Alexandru Valentin, Declaraţie de martor din 7 mai 1990, ff. 125-125v, în MP, PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 19.

[81] Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar…, f. 175.

[82] Ioan Cenţiu, Notă de relaţii, ff. 2-3, în MP, PICCJ, SPM, dosar 97/P/1990 – Braşov, vol. 65.
3  Discutii generale / Preschimbarea certificatelor de revolutionar / Răspuns: ANUNTURI : Decembrie 19, 2016, 16:15:19
-II-

În ultimii ani ai regimului Ceauşescu, împărţirea manifestelor a fost una dintre principalele forme de protest ale cetăţenilor. Din documentele interne ale Securităţii reiese că instituţia represivă era într-o veşnică stare de alarmă că urmare a amplorii pe care o avea răspândirea manifestelor. Astfel, un raport al Direcţiei de cercetări penale a Securităţii din 5 iunie 1985 menţionează că,  în cursul anului 1984 şi primul trimestru al anului 1985, a avut loc o „intensificare a manifestărilor duşmănoase ale unor elemente din interior, o pondere însemnată în cadrul acestora având-o redactarea şi difuzarea de înscrisuri anonime cu conţinut ostil”. Conform raportului, aceste înscrisuri negau „realizările Partidului Comunist Român”, instigau la „nesupunere faţă de ordinea de drept statornicită în RS România şi chiar iniţierea sau organizarea unor acţiuni violente, de teroare”. În anii 1984 şi 1985 (primul trimestru), fuseseră descoperite 318 de „elemente care au săvârşit astfel de fapte”. Cei mai mulţi dintre autori erau din judeţele Dolj, Timiş, Iaşi, Bacău, Braşov, Argeş şi municipiul Bucureşti. Difuzarea acestora se realiza prin intermediul poştei. O altă formă o reprezenta realizarea unor inscripţii în locurile publice[38].

21 decembrie 1989

Însă, în decembrie 1989, reacţia braşovenilor nu s-a limitat doar la răspândirea unor manifeste împotriva regimului Ceauşescu. La 21 decembrie 1989, au avut loc acţiuni de protest şi în cadrul marilor întreprinderi din oraşul Braşov. Încă din dimineaţa zilei de 21 decembrie, autorităţile au încercat să controleze reacţia muncitorilor şi să împiedice participarea lor la acţiunile ce se prefigurau a avea loc, mai ales că cei mai mulţi dintre ei aflaseră deja despre situaţia din Timişoara de la posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii sau de la rudele şi prietenii din acest oraş.

La 21 decembrie 1989, orele 7.00, la întreprinderea Tractorul Braşov a avut loc o şedinţă în sala sindicatului cu muncitorii din schimburile I şi III, unde conducerea a încercat să le explice acestora situaţia din Timişoara, informându-i că „huliganii au devastat centrul oraşului42]. La îndemnul unuia dintre ei, care striga că la Timişoara i-a fost ucis fratele, muncitorii au hotărât să se îndrepte spre Braşov, în semn de solidaritate cu timişorenii, precum şi pentru a protesta în faţa Comitetului Judeţean de Partid. După plecarea spre Braşov, au existat două tentative de oprire a muncitorilor, una la intersecţia dintre Stupini şi Braşov, dar trupele trimise au ajuns după trecerea coloanei[43], iar a doua la barajul Ghimbăşel, situat la primul pod după intersecţia dintre Ghimbav şi Braşov. În această zonă fusese organizat un dispozitiv al Trupelor de Securitate[44], ca parte a măsurilor ordonate de către Inspectoratul Judeţean al Ministerului de Interne pentru a „împiedica afluirea” celor aproximativ 700-800 de muncitori de la ICA Ghimbav spre Braşov.

La 21 decembrie 1989, în jurul orelor 12.00, generalul Zăgoneanu i-a ordonat colonelului Ioan Lupu să se deplaseze cu plutonul antiterorist şi compania de securitate la „reşedinţa companiei securitate-obiective Metrom pentru a interveni la nevoie în scopul restabilirii ordinii la St.[eagul] Roşu”. Şefului de stat major al Trupelor de Securitate, locotenent colonel Nicolae Coceanu, i-a cerut să organizeze un dispozitiv, dintr-o altă companie de securitate şi subunităţi ale miliţiei, în Parcul Tractorul cu scopul de a menţine ordinea în această zonă. Ioan Lupu menţionează, în această declaraţie din 22 ianuarie 1990, că în jurul orelor 12.30, Zăgoneanu i-a „ordonat direct” lui Nicolae Coceanu „ca împreună cu subunitatea din parcul Tractorul să se deplaseze [în direcţia Ghimbav] cu misiunea de a împiedica afluirea unor demonstranţi de la ICA Ghimbav către Braşov”. Tot ca urmare a plecării muncitorilor din întreprinderile Tractorul şi Steagul Roşu către centrul oraşului a fost constituit un dispozitiv de blocare format din soldaţi de la Trupele de Securitate, Şcoala de ofiţeri şi Unitatea de Vânători de Munte în jurul comitetului judeţean de partid[45].

De asemenea, locotenent colonel Staicu, comandantul Miliţiei, i-a ordonat maiorului Ioan Brebenel, şeful plutonului pentru restabilirea ordinii publice, să se deplaseze cu întreg efectivul în zona magazinului Universal din Braşov[46]. În aceeaşi zi, orele 15.30-16.00, generalul Ion Florea a ordonat trimiterea în dispozitivul din zona Comitetului Judeţean de Partid a 500 de militari de la unităţile Predeal, Ghimbav şi Halchiu, unităţi care făceau parte din Brigada de Vânători de Munte condusă de Florea[47].

La apariţia muncitorilor de la Ghimbav la barajul Ghimbăşel, orele 14.30, soldaţii din dispozitivul condus de Nicolae Coceanu au deschis focul în plan vertical, trăgând 3 focuri de avertisment, ceea ce a avut ca rezultat retragerea din coloană a unora dintre muncitori. Cei care au rămas au forţat spargerea dispozitivului, deşi locotenent colonel Nicolae Coceanu i-a atenţionat că avea ordin să deschidă focul împotriva lor, dacă nu se întorceau la întreprindere. În urma refuzului acestora, ofiţerul susţine că a ordonat soldaţilor ridicarea barajului şi plecarea spre Braşov[48]. Acest episod este relatat şi în Raportul privind rezultatele verificărilor efectuate în legătură cu implicarea fostelor trupe de securitate în evenimentele din decembrie 1989. Potrivit acestui raport, cele trei focuri de avertisment au fost executate la 21 decembrie 1989, în jurul orelor 14:30, sub presiunea manifestanţilor”, iar „în urma discuţiilor purtate cu reprezentanţii acestora, subunităţile au ridicat barajul şi au permis acestora afluirea către centrul municipiului Braşov52].

Generalul Ion Florea menţionează în Declaraţia din 24 octombrie 2007 că au existat două planuri de apărare a sediului judeţean de partid, elaborate de către el şi generalul Gheorghe Zăgoneanu. Primul prevedea apărarea acestuia fără ca soldaţii să tragă în populaţie, iar al doilea a fost conceput ca un plan de intervenţie directă împotriva protestatarilor din faţa comitetului de partid, în cazul în care se „impunea o asemenea măsur57] şi de la ICA Ghimbav[58] s-au îndreptat spre centrul Braşovului. Unele dintre lozincile scandate de către protestatari în timpul deplasării către sediul judeţean al Partidului Comunist, după cum susţin aceştia după 1989, au fost „Ceauşescu e un bou, nu apucă Anul Nou; dac-o face pe nebunul, nu apucă nici Crăciunul”, „Armata e cu noi62].

Însă, această confruntare dintre militari şi civili, ce se prefigura, nu a mai avut loc. Un posibil motiv: fuga lui Ceauşescu. Documentele consultate arată că aspectele cele mai semnificative ale datei de 22 decembrie, care au determinat cursul ulterior al evenimentelor din Braşov, sunt: retragerea militarilor din dispozitivul de apărare din jurul organizaţiei judeţene de partid, constituit încă din zilele anterioare, ocuparea sediului de partid şi a Securităţii de către manifestanţi, ordinele transmise prin TO (tehnică operativă) unităţilor militare şi de securitate[63], înarmarea civililor şi deschiderea focului în Braşov, în cursul nopţii de 22/23 decembrie 1989.

Ordinul de retragere din dispozitiv a soldaţilor din cadrul Brigăzii de Vânători de Munte a fost dat de către generalul Ion Florea, după anunţul fugii lui Nicolae Ceauşescu. În urma ordinului, militarii MApN aflaţi în apropierea organizaţiei judeţene de partid s-au retras la comandamentul Brigăzii de Vânători de Munte[64]. La scurt timp după retragerea lor, protestatarii din primele rânduri au pătruns în clădire, fără să întâmpine rezistenţă din partea soldaţilor din Trupele de Securitate şi a civililor din Gărzile Patriotice care se mai aflau în dispozitiv. Manifestanţii au distrus materiale de propagandă din clădire, au ars tablourile şi cărţile lui Nicolae Ceauşescu[65]. De aici, o parte dintre ei au mers la sediul Securităţii, în special cei care intraseră în contact cu Securitatea locală şi care fuseseră anchetaţi în anii precedenţi pentru diferite infracţiuni contra securităţii statului. Referitor la intrarea civililor în sediul Securităţii, unul dintre participanţi declara:

„În data de 22.12.1989 după anunţul că soţii Ceauşescu au fugit, la scurt timp m-am întâlnit în rândul mulţimii cu câţiva cunoscuţi care avuseseră probleme anterior cu Securitatea printre care Aranusi Ciprian si am plecat la sediul Securităţii. Noi am mers în acel loc în principal pentru a căuta anumiţi anchetatori care îi cercetaseră anterior pe unii dintre cei din grup, dar şi pe mine care în 1988 fusesem anchetat pentru că în sala de clasă i-am desenat mustaţă gen <<Hitler>> lui N. Ceauşescu şi zvastica pe obraz. În curte am întâlnit un grup de miliţieni dintre care îi cunoşteam pe Dobronel pe care i-am dezarmat de pistoale şi i-am introdus în sala de şedinţe. Armamentul şi pe cei 7-8 miliţieni au fost predaţi Comitetului de revoluţionari conduşi de Sarmasi care se întâlniseră în sediul Securităţii. Tot în sediu l-am găsit pe un maior pe nume Kramer care era îmbrăcat în civil şi se dădea drept angajat civil. Acesta a fost recunoscut de Aranusi Ciprian. A fost agresat de revoluţionari şi predat lui Sarmasi şi Firoiu. Eu am revenit la Comitetul Judeţean al PCR. Am reuşit să intru în clădire, la parter şi am aflat ca sosise în sediul Gen. Florea care coordona toată activitatea69]. Unul dinte protestatarii aflaţi în faţa Securităţii menţionează într-o declaraţie din 5 octombrie 2007 că generalul Ion Florea a ţinut un discurs, în jurul orelor 16.00, spunându-le că situaţia este sub control, iar „cadrele de securitate au fost reţinute72]. Referitor la preluarea conducerii de către generalul Florea Ion, fostul prim secretar Petre Preoteasa menţionează în Declaraţia de 10 noiembrie 2008 că „în data de 22.12.1989 în jurul orelor 17:00 la televizor l-am văzut pe Generalul Militaru care afirmase următoarele. Braşov, Generalul Florea preiei comanda, Dolj, Generalul Roşu preiei comandaşi de] a nu permite accesul persoanelor înarmate în parcul din faţa clădirii fostului CJP[76].

Deschiderea focului în Braşov s-a realizat în noaptea de 22/23 decembrie 1989, după ce Armata a preluat controlul oraşului şi a trecut de partea recentului Front al Salvării Naţionale. Ofiţerii implicaţi aveau să reproducă în declaraţiile date în timpul audierilor ce le-au fost luate de Parchetul Militar cadrul general al deschiderii focului împotriva civililor. Principalele cauze indicate de aceştia sunt: înarmarea civililor în noaptea de 22/23 decembrie 1989, lipsa de cooperare între diferitele unităţi şi subunităţi amplasate în dispozitivul de apărare din zona centrală a oraşului în urma anunţului pe postul naţional de televiziune că la Braşov revoluţia este în pericol, fiind atacată de către terorişti, chemarea locuitorilor de a o apăra. Totodată, distribuirea armamentului s-a realizat numai în baza unui act de identitate sau legitimaţie de serviciu, fără a exista o evidenţă clară a armelor distribuite.

Conform plutonierului Ion Vâlcu, ordinul de distribuire a armamentului l-a primit în noaptea de 22/23 decembrie 1989 de la locotenent colonel Opran, şeful cazărmii din Bartolomeu[77]. În Sinteza Parchetului Militar din 1994 se precizează că primul foc din oraşul Braşov a fost tras la 23 decembrie 1989, orele 2,30, asupra unor tineri care transportau o „bancă din parcul <<9 Mai>> spre Palatul Telefoanelor pentru a o întrebuinţa la amenajarea unei baricade pe str. Mihail Sadoveanu79].

Potrivit sergentului Alexandru Valentin, după tragerea primului foc, toţi soldaţii aflaţi într-un bloc în construcţie, situat între sediul judeţean de partid şi restaurantul Cina, au deschis focul în direcţia Modarom, deoarece „se spunea că acolo ar fi nişte <<terorişti>>, am deschis şi noi foc în aceea clădir
4  Discutii generale / Preschimbarea certificatelor de revolutionar / Răspuns: ANUNTURI : Decembrie 19, 2016, 16:01:11
Braşov 1989. Armata, revoluţia şi revoluţionarii

Dumitru Lacatusu

19.12.2016 Analize, Armata, Sinteze


În discursul istoriografic despre rezistenţa în timpul comunismului, Braşovul este recunoscut mai ales pentru revolta muncitorilor din 15 noiembrie 1987. Însă, în acest oraş, în decembrie 1989, au fost ucise 68 de persoane, 150 au fost rănite, iar 55 au fost reţinute ca suspecte de terorism. Ulterior, acestea din urmă au fost eliberate. Cele mai multe dintre victime au fost ucise după 22 decembrie şi după preluarea conducerii judeţului de către armată şi crearea Frontului Salvării Naţionale.

Studiul de faţă propune o analiză a evenimentelor din decembrie 1989, pornind de la documentele întocmite de Secţia Parchetelor Militare, încă din anul 1989 şi mult timp după aceea, şi a celor produse de Comisia senatorială pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989[1].

Braşov: 16 – 21 decembrie 1989.

Documentele consultate indică faptul că, în Braşov, primele informaţii despre situaţia din Timişoara au ajuns în după-amiaza zilei de 16 decembrie 1989, în jurul orelor 17.00 – 18.00. Atunci, comandantul Brigăzii de Vânători de Munte, generalul Ion Florea, a fost chemat la telefon de către ministrul Apărării, generalul colonel Vasile Milea, care  i-a spus că, în Timişoara, au „loc evenimente”, mai precis „o revoltă populară”. L-a atenţionat că „vor trebuie să fie pregătiţi”. Totodată, ministrul Apărării i-a cerut generalului Ion Florea să ia măsuri suplimentare pentru paza cazărmilor şi a principalelor obiective din oraşul Braşov[2]. În aceeaşi zi, orele 20.00, au fost informate şi unităţile Ministerului de Interne din judeţ. Potrivit locotenent colonelului Gheorghe Popeea, comandantul Grupului Judeţean de Pompieri, în timp ce se afla în Biroul şefului Securităţii Braşov, colonelul Bucur, acestuia i-a fost transmis prin telefon ordinul ca la „Braşov să se stăpânească situaţia”. După terminarea conversaţiei telefonice, Popeea a fost întrebat dacă a înţeles ce i s-a comunicat. În urma răspunsului afirmativ, i s-a ordonat să meargă la unitate pentru luarea măsurilor ce se impuneau. Gheorghe Popeea menţiona într-o declaraţie din 23 ianuarie 1990 că măsurile pe care le-a dispus atunci au fost: alarmarea unităţii, chemarea cadrelor la unitate şi „pregătirea tehnicii pentru eventuala intervenţie de restabilire a ordinii publice6]. Răspunsul autorităţilor din Timişoara a fost prompt. Până la 17 decembrie, orele 4.40, dimineaţa, au fost arestaţi 180 de participanţi[7], ca urmare a ordinelor transmise de Nicolae Ceauşescu ministrului de Interne Tudor Postelnicu. Prin aceste ordine s-a solicitat ca, în scopul „dispersării” demonstranţilor, intimidării şi supunerii lor, să se „acţioneze viguros” şi să fie organizată „o demonstraţie de for15] Evenimentele de la Timişoara au fost prezentate soldaţilor ca rezultatul unor manifestări huliganice. Colonelul (r) Ioan Radu, fost ofiţer la UM Predeal, indică într-o declaraţie din 18 noiembrie 2006 cum au decurs aceste prelucrări şi modul în care a fost sfătuit să prezinte situaţia din Timişoara soldaţilor din subordine:

„Mi-au spus ce trebuie să conţină cuvântarea mea în sensul că la Timişoara nu sunt adevăraţi demonstranţi, care îşi cer drepturile, ci sunt nişte huligani, iar în situaţia în care vom fi trimişi într-o misiune să executăm ordinele scrise. În legătură cu uzul de armă le-am precizat că trebuie să respecte prevederile uzului de armă (Regulamentul de gardă şi de garnizoană)19].

Afirmaţiile lui Ilie Ceauşescu sunt reluate şi de către fostul procuror militar Liviu Domşa. Potrivit declaraţiilor sale, la unitatea militară 02565 din Cluj a avut loc, la 20 decembrie 1989, o şedinţă la care au participat Ilie Ceauşescu, generalul locotenent Iulian Topliceanu, comandantul Armatei a IV-a, Ioachim Moga, prim secretar al Comitetului Judeţean de partid Cluj, secretarii de partid, şefii de Stat Major şi comandanţii de la unităţile militare ale Armatei a IV-a. Domşa menţionează că Ilie Ceauşescu s-a aflat la Cluj pentru a se informa asupra modului în care „decurg activităţile, stadiul în cadrul <<alarmei de luptă parţială>> şi pentru a face unele comunicări”, fără a se referi la situaţia din Timişoara.[20]

Întrunirea Consiliului Judeţean al Apărării.

La 18 decembrie 1989, orele 17.00, în Braşov a avut loc o întrunire a Consiliului Judeţean al Apărării pentru a fi comunicate „indicaţiile şi măsurile [care] au fost transmise la Comitetul Politic Executiv în şedinţa din 17.12.1989”. La această şedinţă au participat secretarii organizaţiei PCR Braşov şi comandanţii unităţilor militare din Braşov, precum şi Gheorghe Pană, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR[21]. Şedinţa a fost deschisă de către primul secretar Petre Preoteasa, care i-a informat pe cei prezenţi despre situaţia existentă, ca urmare a evenimentelor de la Timişoara[22]. Acesta le-a cerut comandanţilor militari să întocmească o hartă a municipiului Braşov pe care să fie reprezentate „focarele probabile de revoltă, forţele care intervin pentru blocarea şi dislocarea grupurilor revoltate, variante de acţiune şi de apărare ale sediului comitetului judeţean de partid25].

Existenţa acestui plan de intervenţie reiese şi din declaraţia locotenentului colonel Gheorghe Popeea din 23 ianuarie 1990, participant la şedinţa din 18 decembrie 1989, care menţionează că, după deschiderea întrunirii, primul secretar Petre Preoteasa

„a dat întâi cuvântul la Gl. Zăgoneanu. Acesta a arătat că unităţile din subordinea IJMI [Inspectoratul Judeţean al Ministerului de Interne Braşov] pe baza unui ordin al MI au pregătite planuri speciale [subl. în original] pentru intervenţie la restabilirea ordinii şi liniştii publice şi că sunt pregătite să acţioneze în orice situaţie, în acest sens fiind făcute anterior şi o serie de exerciţii şi aplicaţii în diferite locuri din Braşov. Totodată a arătat că organele MI nu pot face faţă în cazul în care au de înfruntat un număr mare de turbulenţi, că organele MI pot rezolva situaţii în care se confruntă cu un număr de circa 200 – 400 de oameni, în rest fiind necesară intervenţia şi cooperarea cu unităţile MApN şi cu gărzile patriotice, şi în acest sens este necesar să se stabilească precis, amănunţit variante de acţiune şi de intervenţie pentru obiectivele importante din municipiu – cu forţe, aliniamente, loc de dispunere, de aşteptare, timp de alarmare, de adunare, de intrare în dispozitiv şi toate celelalte probleme legate de astfel de situaţii29]. Conform colonelului Gheorghe Popescu, ca acţiuni concrete au fost stabilite:

„prelungirea măsurilor de pază întărită până după revelion; alungarea străinilor din judeţ, indiferent de pagube pe linia Turism; [...] constituirea unui comandament central judeţean şi municipal pentru conducerea tuturor forţelor; unităţile militare să treacă prin centrul oraşului la instrucţie; unitatea de elicoptere să execute zboruri asupra oraşului Braşov; paza fab.[ricii] de pâine, ulei; paza căminelor, cinematografelor şi a sălilor de teatru; organizarea tp. [transportului] în comun corespunzător nevoilor; interzicerea întreruperii energiei electrice, mărirea debitului de gaze; asigurarea încălzirii locuinţelor în mod corespunzător; îmbunătăţirea radicală a aprovizionării populaţiei, aducerea de la Constanţa unei cantităţi de carne; controale riguroase în magazine33].

După terminarea şedinţei a avut loc o întrevedere între Petre Preoteasa, Gheorghe Pană şi Gheorghe Zăgoneanu în biroului fostului secretar al organizaţiei judeţene de partid a PCR. Petre Preoteasa menţionează, într-o declaraţie din 23 februarie 1990 că, în timpul acestei întâlniri, Zăgoneanu a fost întrebat de către Pană Gheorghe „ce alte măsuri suplimentare a mai luat pe linia inspectoratului MI”.  Acesta a răspuns că

„printre altele <<a asigurat şi echipe din unităţile de securitate pentru paza clădirilor din aproprierea comitetului judeţean Braşov al PCR>> şi după câte îmi amintesc a susţinut că urmau să instaleze camere de luat vederi pe aceste clădiri. De asemenea Gl. Zăgoneanu spunea că are asigurat la hotelul Capitol un apartament sau o cameră în care oamenii de ordine ai securităţii aveau acces şi puteau să intervină la nevoie. De asemenea susţinea că şi în clădirea Modarom vor fi instalaţi oameni ai securităţii pentru intervenţie în caz de nevoie36].

Reacţia braşovenilor. Confruntările cu autorităţile

În acest timp, în care oficialii de partid şi militari ai judeţului Braşov se pregăteau să intervină în forţă în eventualitatea unor „dezordinii”, în oraş locuitorii reacţionau ca urmare a informaţiilor despre situaţia din Timişoara. Reacţiile lor au variat. O parte dintre ele au fost prezentate de către participanţi în declaraţiile date la Parchetul Militar. Astfel, ei menţionează că, anterior zilei de 21 decembrie 1989, au avut loc acţiuni individuale de protest, iar forma cea mai frecventă fiind răspândirea de manifeste.

Cosmin Câmpeanu, originar din Ploieşti, student la o facultate din Braşov, menţionează într-o declaraţie de martor din 12 octombrie 2006 că a aflat despre evenimentele de la Timişoara de la Ciprian Arnauşi şi că l-a ajutat să distribuie manifeste în cutiile poştale ale blocurilor din zona gării Braşov şi cartierul Steagul Roşu, în zile de 18 şi 19 decembrie. Aceste manifeste erau „confecţionate din litere de ziar şi aveau următorul conţinut: <<Români, treziţi-vă!>>, <<Libertate!>>, <<Jos Dictatorul!>>
5  Asociatii / Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor „Braşov Decembrie 1989” / Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari... : Decembrie 19, 2016, 14:18:25
-II-


Reacţia braşovenilor. Confruntările cu autorităţile

În acest timp, în care oficialii de partid şi militari ai judeţului Braşov se pregăteau să intervină în forţă în eventualitatea unor „dezordinii”, în oraş locuitorii reacţionau ca urmare a informaţiilor despre situaţia din Timişoara. Reacţiile lor au variat. O parte dintre ele au fost prezentate de către participanţi în declaraţiile date la Parchetul Militar. Astfel, ei menţionează că, anterior zilei de 21 decembrie 1989, au avut loc acţiuni individuale de protest, iar forma cea mai frecventă fiind răspândirea de manifeste.

Cosmin Câmpeanu, originar din Ploieşti, student la o facultate din Braşov, menţionează într-o declaraţie de martor din 12 octombrie 2006 că a aflat despre evenimentele de la Timişoara de la Ciprian Arnauşi şi că l-a ajutat să distribuie manifeste în cutiile poştale ale blocurilor din zona gării Braşov şi cartierul Steagul Roşu, în zile de 18 şi 19 decembrie. Aceste manifeste erau „confecţionate din litere de ziar şi aveau următorul conţinut: <<Români, treziţi-vă!>>, <<Libertate!>>, <<Jos Dictatorul!>>40]. Acţiuni protestatare au avut loc în după-amiaza aceleiaşi zi şi la Steagul Roşu (Autocamioane Braşov), unde muncitorii s-au adunat în curtea întreprinderii, au scandat lozinci anticeauşiste, iar după aceea s-au îndreptat spre centrul oraşului[41].

Cea mai coagulată acţiune de protest din 21 decembrie 1989 a avut loc la Întreprinderea de Construcţii Aeronautice Ghimbav. În jurul orelor 11.30, muncitorii de la Ghimbav, în urma zvonului că din acest loc urmau să decoleze spre Timişoara mai multe elicoptere, au întrerupt lucrul, au ocupat pista întreprinderii şi au cerut conducerii anularea tuturor zborurilor în acea direcţie[42]. La îndemnul unuia dintre ei, care striga că la Timişoara i-a fost ucis fratele, muncitorii au hotărât să se îndrepte spre Braşov, în semn de solidaritate cu timişorenii, precum şi pentru a protesta în faţa Comitetului Judeţean de Partid. După plecarea spre Braşov, au existat două tentative de oprire a muncitorilor, una la intersecţia dintre Stupini şi Braşov, dar trupele trimise au ajuns după trecerea coloanei[43], iar a doua la barajul Ghimbăşel, situat la primul pod după intersecţia dintre Ghimbav şi Braşov. În această zonă fusese organizat un dispozitiv al Trupelor de Securitate[44], ca parte a măsurilor ordonate de către Inspectoratul Judeţean al Ministerului de Interne pentru a „împiedica afluirea” celor aproximativ 700-800 de muncitori de la ICA Ghimbav spre Braşov.

La 21 decembrie 1989, în jurul orelor 12.00, generalul Zăgoneanu i-a ordonat colonelului Ioan Lupu să se deplaseze cu plutonul antiterorist şi compania de securitate la „reşedinţa companiei securitate-obiective Metrom pentru a interveni la nevoie în scopul restabilirii ordinii la St.[eagul] Roşu”. Şefului de stat major al Trupelor de Securitate, locotenent colonel Nicolae Coceanu, i-a cerut să organizeze un dispozitiv, dintr-o altă companie de securitate şi subunităţi ale miliţiei, în Parcul Tractorul cu scopul de a menţine ordinea în această zonă. Ioan Lupu menţionează, în această declaraţie din 22 ianuarie 1990, că în jurul orelor 12.30, Zăgoneanu i-a „ordonat direct” lui Nicolae Coceanu „ca împreună cu subunitatea din parcul Tractorul să se deplaseze [în direcţia Ghimbav] cu misiunea de a împiedica afluirea unor demonstranţi de la ICA Ghimbav către Braşov”. Tot ca urmare a plecării muncitorilor din întreprinderile Tractorul şi Steagul Roşu către centrul oraşului a fost constituit un dispozitiv de blocare format din soldaţi de la Trupele de Securitate, Şcoala de ofiţeri şi Unitatea de Vânători de Munte în jurul comitetului judeţean de partid[45].

De asemenea, locotenent colonel Staicu, comandantul Miliţiei, i-a ordonat maiorului Ioan Brebenel, şeful plutonului pentru restabilirea ordinii publice, să se deplaseze cu întreg efectivul în zona magazinului Universal din Braşov[46]. În aceeaşi zi, orele 15.30-16.00, generalul Ion Florea a ordonat trimiterea în dispozitivul din zona Comitetului Judeţean de Partid a 500 de militari de la unităţile Predeal, Ghimbav şi Halchiu, unităţi care făceau parte din Brigada de Vânători de Munte condusă de Florea[47].

La apariţia muncitorilor de la Ghimbav la barajul Ghimbăşel, orele 14.30, soldaţii din dispozitivul condus de Nicolae Coceanu au deschis focul în plan vertical, trăgând 3 focuri de avertisment, ceea ce a avut ca rezultat retragerea din coloană a unora dintre muncitori. Cei care au rămas au forţat spargerea dispozitivului, deşi locotenent colonel Nicolae Coceanu i-a atenţionat că avea ordin să deschidă focul împotriva lor, dacă nu se întorceau la întreprindere. În urma refuzului acestora, ofiţerul susţine că a ordonat soldaţilor ridicarea barajului şi plecarea spre Braşov[48]. Acest episod este relatat şi în Raportul privind rezultatele verificărilor efectuate în legătură cu implicarea fostelor trupe de securitate în evenimentele din decembrie 1989. Potrivit acestui raport, cele trei focuri de avertisment au fost executate la 21 decembrie 1989, în jurul orelor 14:30, sub presiunea manifestanţilor”, iar „în urma discuţiilor purtate cu reprezentanţii acestora, subunităţile au ridicat barajul şi au permis acestora afluirea către centrul municipiului Braşov52].

Generalul Ion Florea menţionează în Declaraţia din 24 octombrie 2007 că au existat două planuri de apărare a sediului judeţean de partid, elaborate de către el şi generalul Gheorghe Zăgoneanu. Primul prevedea apărarea acestuia fără ca soldaţii să tragă în populaţie, iar al doilea a fost conceput ca un plan de intervenţie directă împotriva protestatarilor din faţa comitetului de partid, în cazul în care se „impunea o asemenea măsur57] şi de la ICA Ghimbav[58] s-au îndreptat spre centrul Braşovului. Unele dintre lozincile scandate de către protestatari în timpul deplasării către sediul judeţean al Partidului Comunist, după cum susţin aceştia după 1989, au fost „Ceauşescu e un bou, nu apucă Anul Nou; dac-o face pe nebunul, nu apucă nici Crăciunul”, „Armata e cu noi62].

Însă, această confruntare dintre militari şi civili, ce se prefigura, nu a mai avut loc. Un posibil motiv: fuga lui Ceauşescu. Documentele consultate arată că aspectele cele mai semnificative ale datei de 22 decembrie, care au determinat cursul ulterior al evenimentelor din Braşov, sunt: retragerea militarilor din dispozitivul de apărare din jurul organizaţiei judeţene de partid, constituit încă din zilele anterioare, ocuparea sediului de partid şi a Securităţii de către manifestanţi, ordinele transmise prin TO (tehnică operativă) unităţilor militare şi de securitate[63], înarmarea civililor şi deschiderea focului în Braşov, în cursul nopţii de 22/23 decembrie 1989.

Ordinul de retragere din dispozitiv a soldaţilor din cadrul Brigăzii de Vânători de Munte a fost dat de către generalul Ion Florea, după anunţul fugii lui Nicolae Ceauşescu. În urma ordinului, militarii MApN aflaţi în apropierea organizaţiei judeţene de partid s-au retras la comandamentul Brigăzii de Vânători de Munte[64]. La scurt timp după retragerea lor, protestatarii din primele rânduri au pătruns în clădire, fără să întâmpine rezistenţă din partea soldaţilor din Trupele de Securitate şi a civililor din Gărzile Patriotice care se mai aflau în dispozitiv. Manifestanţii au distrus materiale de propagandă din clădire, au ars tablourile şi cărţile lui Nicolae Ceauşescu[65]. De aici, o parte dintre ei au mers la sediul Securităţii, în special cei care intraseră în contact cu Securitatea locală şi care fuseseră anchetaţi în anii precedenţi pentru diferite infracţiuni contra securităţii statului. Referitor la intrarea civililor în sediul Securităţii, unul dintre participanţi declara:

„În data de 22.12.1989 după anunţul că soţii Ceauşescu au fugit, la scurt timp m-am întâlnit în rândul mulţimii cu câţiva cunoscuţi care avuseseră probleme anterior cu Securitatea printre care Aranusi Ciprian, am plecat la sediul Securităţii. Noi am mers în acel loc în principal pentru a căuta anumiţi anchetatori care îi cercetaseră anterior pe unii dintre cei din grup, dar şi pe mine care în 1988 fusesem anchetat pentru că în sala de clasă i-am desenat mustaţă gen <<Hitler>> lui N. Ceauşescu şi zvastica pe obraz. În curte am întâlnit un grup de miliţieni dintre care îi cunoşteam pe Dobronel pe care i-am dezarmat de pistoale şi i-am introdus în sala de şedinţe. Armamentul şi pe cei 7-8 miliţieni au fost predaţi Comitetului de revoluţionari conduşi de Sarmasi care se întâlniseră în sediul Securităţii. Tot în sediu l-am găsit pe un maior pe nume Kramer care era îmbrăcat în civil şi se dădea drept angajat civil. Acesta a fost recunoscut de Aranusi Ciprian. A fost agresat de revoluţionari şi predat lui Sarmasi şi Firoiu. Eu am revenit la Comitetul Judeţean al PCR. Am reuşit să intru în clădire, la parter şi am aflat ca sosise în sediul Gen. Florea care coordona toată activitatea69]. Unul dinte protestatarii aflaţi în faţa Securităţii menţionează într-o declaraţie din 5 octombrie 2007 că generalul Ion Florea a ţinut un discurs, în jurul orelor 16.00, spunându-le că situaţia este sub control, iar „cadrele de securitate au fost reţinute72]. Referitor la preluarea conducerii de către generalul Florea Ion, fostul prim secretar Petre Preoteasa menţionează în Declaraţia de 10 noiembrie 2008 că „în data de 22.12.1989 în jurul orelor 17:00 la televizor l-am văzut pe Generalul Militaru care afirmase următoarele. Braşov, Generalul Florea preiei comanda, Dolj, Generalul Roşu preiei comandaşi de] a nu permite accesul persoanelor înarmate în parcul din faţa clădirii fostului CJP[76].

Deschiderea focului în Braşov s-a realizat în noaptea de 22/23 decembrie 1989, după ce Armata a preluat controlul oraşului şi a trecut de partea recentului Front al Salvării Naţionale. Ofiţerii implicaţi aveau să reproducă în declaraţiile date în timpul audierilor ce le-au fost luate de Parchetul Militar cadrul general al deschiderii focului împotriva civililor. Principalele cauze indicate de aceştia sunt: înarmarea civililor în noaptea de 22/23 decembrie 1989, lipsa de cooperare între diferitele unităţi şi subunităţi amplasate în dispozitivul de apărare din zona centrală a oraşului în urma anunţului pe postul naţional de televiziune că la Braşov revoluţia este în pericol, fiind atacată de către terorişti, chemarea locuitorilor de a o apăra. Totodată, distribuirea armamentului s-a realizat numai în baza unui act de identitate sau legitimaţie de serviciu, fără a exista o evidenţă clară a armelor distribuite.

Conform plutonierului Ion Vâlcu, ordinul de distribuire a armamentului l-a primit în noaptea de 22/23 decembrie 1989 de la locotenent colonel Opran, şeful cazărmii din Bartolomeu[77]. În Sinteza Parchetului Militar din 1994 se precizează că primul foc din oraşul Braşov a fost tras la 23 decembrie 1989, orele 2,30, asupra unor tineri care transportau o „bancă din parcul <<9 Mai>> spre Palatul Telefoanelor pentru a o întrebuinţa la amenajarea unei baricade pe str. Mihail Sadoveanu79].

Potrivit sergentului Alexandru Valentin, după tragerea primului foc, toţi soldaţii aflaţi într-un bloc în construcţie, situat între sediul judeţean de partid şi restaurantul Cina, au deschis focul în direcţia Modarom, deoarece „se spunea că acolo ar fi nişte <<terorişti>>, am deschis şi noi foc în aceea clădir
6  Asociatii / Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor „Braşov Decembrie 1989” / Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari... : Decembrie 19, 2016, 14:02:35
Braşov 1989. Armata, revoluţia şi revoluţionarii
Dumitru Lacatusu decembrie 19, 2016



În discursul istoriografic despre rezistenţa în timpul comunismului, Braşovul este recunoscut mai ales pentru revolta muncitorilor din 15 noiembrie 1987. Însă, în acest oraş, în decembrie 1989, au fost ucise 68 de persoane, 150 au fost rănite, iar 55 au fost reţinute ca suspecte de terorism. Ulterior, acestea din urmă au fost eliberate. Cele mai multe dintre victime au fost ucise după 22 decembrie şi după preluarea conducerii judeţului de către armată şi crearea Frontului Salvării Naţionale.

Studiul de faţă propune o analiză a evenimentelor din decembrie 1989, pornind de la documentele întocmite de Secţia Parchetelor Militare, încă din anul 1989 şi mult timp după aceea, şi a celor produse de Comisia senatorială pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989[1].

Braşov: 16 – 21 decembrie 1989.

Documentele consultate indică faptul că, în Braşov, primele informaţii despre situaţia din Timişoara au ajuns în după-amiaza zilei de 16 decembrie 1989, în jurul orelor 17.00 – 18.00. Atunci, comandantul Brigăzii de Vânători de Munte, generalul Ion Florea, a fost chemat la telefon de către ministrul Apărării, generalul colonel Vasile Milea, care  i-a spus că, în Timişoara, au „loc evenimente”, mai precis „o revoltă populară”. L-a atenţionat că „vor trebuie să fie pregătiţi”. Totodată, ministrul Apărării i-a cerut generalului Ion Florea să ia măsuri suplimentare pentru paza cazărmilor şi a principalelor obiective din oraşul Braşov[2]. În aceeaşi zi, orele 20.00, au fost informate şi unităţile Ministerului de Interne din judeţ. Potrivit locotenent colonelului Gheorghe Popeea, comandantul Grupului Judeţean de Pompieri, în timp ce se afla în Biroul şefului Securităţii Braşov, colonelul Bucur, acestuia i-a fost transmis prin telefon ordinul ca la „Braşov să se stăpânească situaţia”. După terminarea conversaţiei telefonice, Popeea a fost întrebat dacă a înţeles ce i s-a comunicat. În urma răspunsului afirmativ, i s-a ordonat să meargă la unitate pentru luarea măsurilor ce se impuneau. Gheorghe Popeea menţiona într-o declaraţie din 23 ianuarie 1990 că măsurile pe care le-a dispus atunci au fost: alarmarea unităţii, chemarea cadrelor la unitate şi „pregătirea tehnicii pentru eventuala intervenţie de restabilire a ordinii publice6]. Răspunsul autorităţilor din Timişoara a fost prompt. Până la 17 decembrie, orele 4.40, dimineaţa, au fost arestaţi 180 de participanţi[7], ca urmare a ordinelor transmise de Nicolae Ceauşescu ministrului de Interne Tudor Postelnicu. Prin aceste ordine s-a solicitat ca, în scopul „dispersării” demonstranţilor, intimidării şi supunerii lor, să se „acţioneze viguros” şi să fie organizată „o demonstraţie de for15] Evenimentele de la Timişoara au fost prezentate soldaţilor ca rezultatul unor manifestări huliganice. Colonelul (r) Ioan Radu, fost ofiţer la UM Predeal, indică într-o declaraţie din 18 noiembrie 2006 cum au decurs aceste prelucrări şi modul în care a fost sfătuit să prezinte situaţia din Timişoara soldaţilor din subordine:

„Mi-au spus ce trebuie să conţină cuvântarea mea în sensul că la Timişoara nu sunt adevăraţi demonstranţi, care îşi cer drepturile, ci sunt nişte huligani, iar în situaţia în care vom fi trimişi într-o misiune să executăm ordinele scrise. În legătură cu uzul de armă le-am precizat că trebuie să respecte prevederile uzului de armă (Regulamentul de gardă şi de garnizoană)19].

Afirmaţiile lui Ilie Ceauşescu sunt reluate şi de către fostul procuror militar Liviu Domşa. Potrivit declaraţiilor sale, la unitatea militară 02565 din Cluj a avut loc, la 20 decembrie 1989, o şedinţă la care au participat Ilie Ceauşescu, generalul locotenent Iulian Topliceanu, comandantul Armatei a IV-a, Ioachim Moga, prim secretar al Comitetului Judeţean de partid Cluj, secretarii de partid, şefii de Stat Major şi comandanţii de la unităţile militare ale Armatei a IV-a. Domşa menţionează că Ilie Ceauşescu s-a aflat la Cluj pentru a se informa asupra modului în care „decurg activităţile, stadiul în cadrul <<alarmei de luptă parţială>> şi pentru a face unele comunicări”, fără a se referi la situaţia din Timişoara.[20]

Întrunirea Consiliului Judeţean al Apărării.

La 18 decembrie 1989, orele 17.00, în Braşov a avut loc o întrunire a Consiliului Judeţean al Apărării pentru a fi comunicate „indicaţiile şi măsurile [care] au fost transmise la Comitetul Politic Executiv în şedinţa din 17.12.1989”. La această şedinţă au participat secretarii organizaţiei PCR Braşov şi comandanţii unităţilor militare din Braşov, precum şi Gheorghe Pană, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR[21]. Şedinţa a fost deschisă de către primul secretar Petre Preoteasa, care i-a informat pe cei prezenţi despre situaţia existentă, ca urmare a evenimentelor de la Timişoara[22]. Acesta le-a cerut comandanţilor militari să întocmească o hartă a municipiului Braşov pe care să fie reprezentate „focarele probabile de revoltă, forţele care intervin pentru blocarea şi dislocarea grupurilor revoltate, variante de acţiune şi de apărare ale sediului comitetului judeţean de partid25].

Existenţa acestui plan de intervenţie reiese şi din declaraţia locotenentului colonel Gheorghe Popeea din 23 ianuarie 1990, participant la şedinţa din 18 decembrie 1989, care menţionează că, după deschiderea întrunirii, primul secretar Petre Preoteasa

„a dat întâi cuvântul la Gl. Zăgoneanu. Acesta a arătat că unităţile din subordinea IJMI [Inspectoratul Judeţean al Ministerului de Interne Braşov] pe baza unui ordin al MI au pregătite planuri speciale [subl. în original] pentru intervenţie la restabilirea ordinii şi liniştii publice şi că sunt pregătite să acţioneze în orice situaţie, în acest sens fiind făcute anterior şi o serie de exerciţii şi aplicaţii în diferite locuri din Braşov. Totodată a arătat că organele MI nu pot face faţă în cazul în care au de înfruntat un număr mare de turbulenţi, că organele MI pot rezolva situaţii în care se confruntă cu un număr de circa 200 – 400 de oameni, în rest fiind necesară intervenţia şi cooperarea cu unităţile MApN şi cu gărzile patriotice, şi în acest sens este necesar să se stabilească precis, amănunţit variante de acţiune şi de intervenţie pentru obiectivele importante din municipiu – cu forţe, aliniamente, loc de dispunere, de aşteptare, timp de alarmare, de adunare, de intrare în dispozitiv şi toate celelalte probleme legate de astfel de situaţii29]. Conform colonelului Gheorghe Popescu, ca acţiuni concrete au fost stabilite:

„prelungirea măsurilor de pază întărită până după revelion; alungarea străinilor din judeţ, indiferent de pagube pe linia Turism; [...] constituirea unui comandament central judeţean şi municipal pentru conducerea tuturor forţelor; unităţile militare să treacă prin centrul oraşului la instrucţie; unitatea de elicoptere să execute zboruri asupra oraşului Braşov; paza fab.[ricii] de pâine, ulei; paza căminelor, cinematografelor şi a sălilor de teatru; organizarea tp. [transportului] în comun corespunzător nevoilor; interzicerea întreruperii energiei electrice, mărirea debitului de gaze; asigurarea încălzirii locuinţelor în mod corespunzător; îmbunătăţirea radicală a aprovizionării populaţiei, aducerea de la Constanţa unei cantităţi de carne; controale riguroase în magazine33].

După terminarea şedinţei a avut loc o întrevedere între Petre Preoteasa, Gheorghe Pană şi Gheorghe Zăgoneanu în biroului fostului secretar al organizaţiei judeţene de partid a PCR. Petre Preoteasa menţionează, într-o declaraţie din 23 februarie 1990 că, în timpul acestei întâlniri, Zăgoneanu a fost întrebat de către Pană Gheorghe „ce alte măsuri suplimentare a mai luat pe linia inspectoratului MI”.  Acesta a răspuns că

„printre altele <<a asigurat şi echipe din unităţile de securitate pentru paza clădirilor din aproprierea comitetului judeţean Braşov al PCR>> şi după câte îmi amintesc a susţinut că urmau să instaleze camere de luat vederi pe aceste clădiri. De asemenea Gl. Zăgoneanu spunea că are asigurat la hotelul Capitol un apartament sau o cameră în care oamenii de ordine ai securităţii aveau acces şi puteau să intervină la nevoie. De asemenea susţinea că şi în clădirea Modarom vor fi instalaţi oameni ai securităţii pentru intervenţie în caz de nevoie36].

7  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: ORDONANTA : Martie 05, 2016, 15:10:01
Temă de lucru; citiți cu atenție aceste rânduri...


Decretele Prezidențiale de conferire a titlului de Luptător cu Rol Determinant sunt lovite de NULITATE ABSOLUTA.
Aceste Decrete Prezidențiale, Decretul nr. 719/2015 publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 687 din 10.09.2015 10 Septembrie 2015, Decretul nr. 215/2016 publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din 25.01.2016 25 si Decretul semnat luni, 29 februarie2016, privind conferirea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant” sunt emise în baza OUG nr.95/2014, dar acest OUG nu a fost nici până acum în Martie.2016 aprobat sau respins prin Lege de către Parlamentul României.
Deci, aceste Decrete Prezidențiale sunt emise cu incalcarea dispozițiilor art.1 alin.(3)-(5), art.16, art.61, art.76-78, art.115 Constituția României, art.58-71 din Legea nr.24/2000 republicata, art.15 din Legea 202/1998 republicata.
DNA trebuie să se autosesizeze în această speță !
Singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile Legii nr.341/2004, potrivit art.5 alin.(3) din Legea nr.341/2004, este Certificatul obtinut prin preschimbarea Certificatului obtinut în baza Legii nr.42/1990, conform art.3 alin.(2) și art.9 din Legea nr.341/2004.
Nu se vorbeste nicaieri de OUG 95/2014 , nici inainte si nici dupa publicarea acestei OUG.
- Legea nr.341/2004, Art. 5 alin.(3) :
"Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat, care va avea un format unic, cu elemente de securizare - singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi."
In prezent , chiar daca ar fi valabila modificarea Legii nr.341/2004 , certificatele " Luptător cu Rol Determinant" ar fi ilegale conform art. 5 alin.(3) din Legea modificata .
Prin Decretele Prezidențiale de conferire a titlului de Luptător cu Rol Determinant, titlu apărut prin OUG nr.95/2014, posesorii acestui Certificat de Luptător cu Rol Determinant beneficiază de prevederile Legii nr.341/2004 conform calității dobandite (!?).
Aceasta inseamna ca brevetul si certificatele semnate si emise de catre acelasi presedinte al Romaniei, de 2 (doua) ori, pe Legea nr.42/1990 si pe Legea nr.341/2004, n-au nici o valoare si nici n-au avut ?
Dar cand au fost anulate prin Hotărâre Judecătorească Definitivă, Certificatele și BREVETUL emise pe Legea nr.42/1990 și pe Legea nr.341/2004 ?
Si totusi, art. 1 alin.(5) din CONSTITUTIA ROMANIEI, dispune imperativ „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”.
Legea nr.341/2004 este Legea de PRESCHIMBARE a Certificatelor emise pe Legea nr.42/1990 avandu-se în vedere Titlurile și Calitățile conferite pe Legea nr.42/1990, potrivit art.3 alin.(2) și art.9 din Legea nr.341/2004.
Legea nr.341/2004 nu conferă alte titluri.
Si totusi, incepand cu Octombrie.2015, Certificatele de Luptator cu Rol Determinant sunt eliberate în condițiile Legii nr.341/2004 și așa cum este înscris pe Certificatul de Luptător cu Rol Determinant, titlu apărut prin OUG nr.95/2014, posesorii acestui Certificat de Luptător cu Rol Determinant beneficiază de prevederile Legii nr.341/2004 conform calității dobandite !?...
Dar, acest OUG nr.95/2014 nu este nici acum în martie.2016 aprobat sau respins prin Lege de către Parlamentul României.
Deci potrivit art.115 Constituția României, Legea nr.341/2004 și Legea Temporară OUG nr.95/2014 sunt două legi distincte, până la aprobarea sau respingerea prin Lege a OUG nr.95/2014 de către Parlamentul României, conform art.115 Constituția Romaniei.
Raportul Corpului de Control al Primului Ministru - NOTĂ DE INFORMARE privind documentarea efectuată în legătură cu situaţia indemnizaţiilor plătite, în perioada 1990 - 2014, urmaşilor eroilor-martiri ai Revoluţiei române din decembrie 1989 şi Iuptătorilor pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, inregistrat sub nr.14 din 23.ianuarie.2015 cu privire la indemnizatiile de revoluționar, cu evoluția lor (atat ca număr de beneficiari cît și ca sume plătite din bugetul statului) pînă în 2014. Raportul este semnat de Ion Lazăr, Secretar de Stat, șeful corpului de control al primului ministru, și de Constantin Lica, Isabela Cerasela Leca, Roxana Chivoiu, Dragoș Curcă și Bogdan Ursache. Și acest document Nota de Informare a Corpului de Control al Primului Ministru, inregistrata sub nr.14 din 23.ianuarie.2015, atentioneaza autoritatile ca indemnizatiile revolutionarilor se pot platii legal numai dupa ce revolutionarul obtine certificatul,dar insotit neaparat de brevet semnat prin decret prezidential.
Doar Certificatele emise in baza Legii nr. 42/1990 au fost BREVETATE. Certificatele emise potrivit dispozitiilor Legii nr.341/2004 nu mai trebuiau BREVETATE pentru ca aceasta Lege nr.341/2004 a fost pentru preschimbare Certificatelor emise pe Legea nr.42/1990 si nici decum de acordare de titluri.
Certificatele eliberate pe Legea nr.341/2004 nu se pot breveta intrucit Legea nr.341/2004 este Lege de preschimbare, aceste certificate au fost brevetate pe Legea nr.42/1990 si acelasi lucru nu se poate breveta de 2 (doua) ori.
Potrivit dispozitiilor imperative ale Art 5, alin (3) din legea 341/2004 ”Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989, dupa analizarea dosarelor persoanelor ce solicita preschimbarea certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicarii prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat, care va avea un format unic, cu elemente de securizare - singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi."
Potrivit art. 1 alin.(5) din CONSTITUTIA ROMANIEI, potrivit caruia „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”.
Legea nr.341/2004 nu este o lege organica dar este lege speciala pentru ca reglementeaza un domeniu aparte, diferit degeneral.
Legea nr.341/2004 este LEGEA PRESCHIMBARII CERTIFICATELOR obtinute pe Legea nr.42/1990 in perioada 1990-1997, Legea nr.42/1990-LEGE ABROGATA din 2004 si nu cea a acordarii de noi titluri sau calitati de revolutionar, care este obiectul OUG nr.95/2014 , deci alt obiect fata de Legea nr.341/2004.
Prin articolul 13 din Legea nr.341/2004, NEABROGAT si NEMODIFICAT, Drepturile Acordate de Legea nr. 341/2004, FORMA N E M O D I F I C A TA, sunt conservate si puse in mod expres sub protectia Codului Civil si a Codului Penal !!!
- Desi in Monitorul Oficial nr. 467 bis din 7 iulie 2010 a fost publicata Lista luptatorilor in revolutie remarcati prin fapte deosebite, care au obtinut preschimbarea certificatelor conform legii 341/2004, prin diverse acte legislative Guvernele Romaniei si SSPR au impiedicat aplicarea Legii nr.341/2004,art.3 alin(2) coroborat cu art. 3 alin (3) si cu art 5 alin.(5) - Titlurile atribuite prin Certificatul emis pe Legea 341/2004 au fost recunoscute si contrasemnate de Guvernul Romaniei, Parlament si Presedintia Romaniei. - Dosarele si Certificatele obtinute in baza Legii nr.42/1990 si a Legii nr.341/2004 si Brevetul precum si Monitoarele Oficiale in care au fost publicate, pentru fiecare beneficiar al Legii, se gasesc in ARHIVA SSPR respectiv a Secretariatului de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 -1989 potrivit dispozitiilor Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996 republicata in 2014 (Monitorul Oficial, Partea I nr. 293 din 22 aprilie 2014).
Modificarea Legii nr.341/2004 prin OG si OUG, prin nerespectarea art.61 coroborat cu art. 142 alin.(1) a permis Guvernului sa se substituie Parlamentului, incalcand principiul separatiei puterilor,esenta unui stat democratic. Modificarea sau unificarea legislatiei intr-un domeniu sau altul nu justifica, prin ea insasi, emiterea unei ordonante de urgenta (Decizia Curtii Constitutionale nr. 34/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998).
Potrivit art. 115 alin. (6) din Constituţie, O.U.G. nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. (Decizia CCR nr. 1189 din 6 noiembrie 2008, Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008; Decizia CCR nr. 457 din 16 septembrie 2014 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 908 din 15 decembrie 2014) Ordonanţa de urgenţă nu poate contracara o lege adoptată de către Parlament. Guvernul, prin intervenţia sa ulterioară, intră în conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării»”. Atât timp cât nu sunt îndeplinite condiţiile pentru adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, Guvernul nu poate interveni într -un domeniu deja reglementat de Parlament.(Decizia CCR nr.258/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.341 din 17 aprilie 2006; Decizia nr.447/2013, publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr.674 din 1 noiembrie 2013). Parlamentul nu poate acoperi neconstituţionalitatea unei ordonanţe prin aprobarea acesteia. Legea care aprobă o ordonanţă de urgenţă neconstituţională este ea însăşi neconstituţională. (A se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ : Decizia nr. 584 din 13 iunie 2007 , publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 457 din 6 iulie 2007; Decizia nr. 421 din 9 mai 2007 , publicata in Monitorul Oficial nr. 367/2007 - M. Of. nr. 367 / 30 mai 2007; Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009; Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 8 octombrie 2012; Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 136 din 25 februarie 2014 ).
LEGE nr. 341/2004 (*actualizată*)
ART. 3 (2) Titlurile instituite la alin. (1) se vor acorda în condiţiile prezentei legi, avându-se în vedere calităţile şi titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
LEGE nr. 341/2004
modficată, completată și actualizată
( Legea-341-din-2004-actualizata-20iulie2015 )
"ART. 3^3 (1) Calităţile obţinute potrivit prezentei legi, pentru persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1, 2 şi 4 nu pot fi schimbate şi se acordă în baza titlurilor acordate de către Preşedintele României, prin Decret prezidenţial, publicat în Monitorul Oficial al României, conform Legii nr. 42/1990, republicată, cu modificările ulterioare.
(2) Prin excepţie de la alin. (1), calitatea prevăzută la art. 3 alin. (1) lit.b) pct. 4, poate fi schimbată, la cerere, conform prevederilor art. 3^2." Restul, este de competența autorităților în drept.
Ce a-ti facut dv.se numeste abuz in serviciu,condamnat de codul penal si necunoasterea Legii nu va absolva de vina.
Mai puteti indrepta lucrurile prin RETRAGEREA noilor BREVETE DE REVOLUTIONARI.
8  Discutii generale / Liviu Babes / Răspuns: Comemorare Liviu Babes : Martie 04, 2015, 13:15:46
Singura televiziune ce a marcat momentul comemorării torței umane protestare. În presa scrisă au fost sublimi prin absența atât local dar și național. Vom rămâne mereu tributari în privința asumărilor, contestărilor sau afirmărilor. Nu s-a așezat încă normalitatea deasupra acestui ICAR brașovean. Asta este realitatea. O singură remarcă, însă. Demni de cinste cei care și-au amintit sacrificiul. La fel publicarea foto-montajului, motivația asemenea. Destul de profundă.
Tema muzicala atașată, însă, lasă de dorit, să-mi fie permis. Sugerez înlocuirea acesteia cu o alta mai adecvată momentului. Nu știu, mi se pare o impietate, un sacrilegiu. Sugerez o alta.

https://www.youtube.com/watch?v=C6eFcCL-Ync

Dumnezeu să-l ierte! Pios omagiu sacrificiului făcut!
9  Asociatii / Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor „Braşov Decembrie 1989” / Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari... : Decembrie 21, 2014, 19:51:50
O formă de manipulare a unor așa numiți revoluționari. Ferească-ne Dumnezeu de mai rău!

http://www.mixtvbrasov.ro/31149-mix-actual-16-12-2014/
10  Asociatii / Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor „Braşov Decembrie 1989” / Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari... : Decembrie 21, 2014, 19:48:00
BRAȘOV. „Revoluționarii fără certificat” au celebrat la Troiță
Publicat: Du, 21 Dec 2014, 16:19

În 21 decembrie 1989, de la ICA Ghimbav porneau spre Braşov, pe jos, pentru dreptul la libertate și la un trai demn, aproximativ 1.000 de angajaţi dintre cei 3.300 de atunci ai acestei fabrici. Coloana de protestatari a fost condusă de Ioan Demi, pe atunci dispecer în secţia de reparaţii avioane. Evenimentul a fost comemorat astăzi, când aproximativ 20 angajaţi sau foşti salariaţi ai ICA Ghimbav, care se intitulează cu mândrie „revoluționari fără certificat” și copii ai lor, au depus coroane de flori, au aprins lumânări și s-au recules la troiţa din faţa Prefecturii şi la Cimitirul Eroilor Revoluţiei. Prezent ca în fiecare an la manifestări, Suba Arpad, acum lider sindical la IAR Ghimbav, îşi aminteşte de acele momente: „În 21 decembrie 1989, am aflat de evenimentele din Timişoara, ne-am adunat în mijlocul întreprinderii şi, dintre noi, a răsărit Ioan Demi, care ne-a spus să ne încolonăm şi să mergem în oraş. Am pornit în jur de 1.000 de oameni, dar în Braşov am ajuns mai puţini. Pe traseu, am încercat să convingem salariaţii altor uzine să ni se alăture, dar nu am reuşit. În schimb, alături de noi au venit câteva zeci de studenţi. Atunci ne-am dorit să trăim liberi, lucru pe care l-am obţinut, dar, din păcate, nu trăim şi mai bine. Am mai spus-o, un eveniment istoric se celebrează în momentul declanșării lui, adică 21 decembrie la Brașov și la București”. El a mai spus că şi acum, după mai mulţi ani, au mai rămas destule enigme de dezlegat, printre care şi faptul că „Braşovul este singurul oraş în care nu s-a tras în 21 decembrie. Aş vrea să-i mulţumesc acelui maior care nu a dat comanda de a se trage”.

„Când împarți certificate, nu mai este Revoluție”

Din păcate, așa cum se întâmplă și în cazul „revoluționarilor cu patalama”, dintre care destui sunt impostori, și între cei care au înfruntat atunci cu curaj moartea pentru libertatea tuturor s-a ajuns la dezbinare. Cu puțin timp înainte, Ioan Demi și un grup mai mic au depus separat o coroană la Troiță, după ce au făcut un gest similar în curtea fabricii. Suba spune că Ioan Demi este incontestabil un revoluționar care își merită certificatul, dar consideră incorectă folosirea acestuia pentru obținerea de privilegii: „Acest aspect este extrem de delicat, mai ales că nu cred că a fost o revoluţie. Populaţia a ieşit în stradă, milioane de oameni, dar în momentul în care împarţi doar câteva mii de diplome de revoluţionar și tot felul de favouri pentru ele, înseamnă că trebuie să vorbim de o lovitură de stat. Noi suntem liniștiți, știm ce am făcut atunci, nu numai noi, astfel că nici un deținător de certificate nu ne contestă. Îi lăsăm să fie ei cerșetorii cu mâna întinsă la Guvern”.
 
Liliana JIGHIRA




11  Asociatii / Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor „Braşov Decembrie 1989” / Răspuns: cine sunt ei? Demi.Petrascu.si Boanca ce au facut la revolutie? : Octombrie 31, 2014, 13:40:24
Iată ce știam despre toarșa colonel în 2008:

nor
Hero Member
*****

Nume si prenume: Ionel Uifaleanu
Mesaje: 731
   
Cazul Maria Petrascu
« Trimis către: Siebenburgen: Iulie 05, 2008, 09:12:29 »
   
Maria Petrascu
Ziarista si realizatoare de emisiuni tv. Dupa propriile-i marturii scrise: a aderat la Partidul Comunist Roman de tanara. S-a inscris in P.C.R. la cererea ei, a dorit sa faca in mod expres ziaristica, loc cunoscut ca unul de intensa indoctrinare comunista. A preferat sa piarda un an numai pentru a deveni membra a Partidului Comunist si a urma respectiva facultate. A absolvit in cadrul Academiei “Stefan Gheorghiu”, epicentru formarii cadrelor comuniste. A fost repartizata la cerere in Brasov, la ziarul propagandei de partid “Drum Nou”, unde a desfasurat o activitate in conformitate cu cerintele P.C.R., fara abateri doctrinare, revolte, fara sa fie data afara de la ziar din motive de eventuale deviatii de la linia partidului, fara sa fi scris nici macar in particular ceva impotriva comunizarii tarii (nu a avut “literatura de sertar”). Dealtfel, in comunitatea ziaristilor din Brasov, mai vechi si mai noi, este bine cunoscuta lipsa ei de talent gazetaresc. A fost sustinuta, indrumata si corectata aproape in permanenta de sotul ei, Marius Petrascu,un ziarist talentat, de o cu totul alta capacitate intelectuala. In epoca, era cunoscuta ca un zbir comunist, care nu ezita sa-si faca plinul prin alimentare in cadrul unor asa-zise anchete de presa, defapt niste actiuni de tip “muncitoresc” ca la carte (comunista, desigur).
Exista suspiciunea ca i-a fost “plasata” ca sotie lui Marius Petrascu chiar de catre superiorii din partid, o actiune obisnuita pentru P.C.R. si Securitate in cazul in care doreau sa supravegheze pe cineva in permanenta si foarte indeaproape. Faptul este credibil mai ales prin viata de familie complet dezorganizata pe care a avut-o cuplul dupa dobandirea libertatii in decembrie 1989. Desele “plecari” de acasa ale sotului dupa caderea comunismului, traiul cu o alta femeie, uneori perioade indelungate, de ani, da consistent suspiciunilor mentionate, indicand o incercare de elibereare a ziaristului de sub permanenta supraveghere la care era condamnat prin mariajul contractat in tinerete.
O multime de “activitati civice” o indica pe Maria Petrascu ca pe un agent sub acoperire, unealta docila (din convingere sau fortuita) a vechilor structuri comuniste. A cautat permanent sa se apropierie de oponentii autentici ai regimului, fostii detinuti politic, muncitorii care au facut revolta din 15 noiembrie 1987 sau revolutia din 1989, apropiere care a avut un rol multiplu, informativ, dezinformativ si, la nevoie, provocator. Dau un singur exemplu: a facut parte din grupul celor care au incercat sa cloneze demonstratia anticomunista din Piata Universitatii din Bucuresti. Cei care au incercat initial sa adere la acea manifestatie, au renuntat foarte repede cand au vazut erau cei mai infocati agitator: activisti si activiste P.C.R. din marile intreprinderi brasovene de la acea vreme. Martorii intamplarii exista si pot fi intrebati care au fost motivele plecarii lor: prezenta printre cei mai activi (guralivi) a tovarasei Schiau, activista P.C.R. din “Steagu Rosu”, a tovarasei Petrascu, de la fostul ziar al P.C.R. “Drum Nou” etc.
In ceste conditii, aifirmatia omului de nadejde al partidului la Brasov, tartorul Petre Daogaru, cum ca Maria Petrascu i-a fost subalterna, este absolut credibila si ridica serioase semne de intrebare si asupra activitatii ei actuale.
Dealtfel, inregimentarea ei, liber consimtita, de partea unei factiuni a fostei Securitati, cea care-l sprijina pe actualul Presedinte al Romaniei, Traian Basescu (el insusi apartinand structurilor odioasei organizatii), nu indica altceva decat continuitatea in “meseria aleasa”. Este un real agent de influenta in mass media si in organizatiile societatii civile cele mai „anticomuniste” din Brasov. Un exemplu local, aproape tras la indigo dupa cele centrale, din Bucuresti.
Impilarea organizatiilor anticomuniste din Brasov (cum singura a recunoscut), al caror membru a avut grija sa devina pe rand, sabotarea proiectului Muzeului Luptei Anticomuniste, fabricarea de dosare, zise “de presa” fiecarui fost oponent al regimului etc., ne indica un agent cu o activitate bogata, neintrerupta si abila.
Strecurarea ei in randurile revolutionarilor certificati s-a facut incetul cu incetul, acesta fiind si motivul obtinerii certificatului foarte tarziu, dar in timp record dupa dobandirea primului act, atunci cand s-a pus problema preschimbarii. De fapt, infiltrarea Mariei Petrascu in randurile revolutionarilor brasoveni s-a facut printr-o metoda care pare „clasica” la Brasov: servicii dezinteresate la inceput, obisnuirea revolutionarilor autentici cu imaginea ei in ambientul organizatiei lor, dupa care, printr-o negociere abila cu responsabili corupti ai asociatiei, promovarea unui dosar contrafacut prin care se poate accede la mult ravnitul certificate de Luptator in Revolutie, spalator de imagine si aducator de stimabilitate si de avantaje materiale. Cam asa cum s-a intamplat si in cazurile secretarelor de la ABD `89, Alina Enache Ioana si Mariana Butnaru.
Prin imaginea pe care si-a creat-o cu abilitate, ca realizatoare de emisiuni de televiziune despre fostii detinuti politic, muncitorii revoltei de la 15 noiembrie 1987 si revolutionarii din decembtrie 1989, Maria Petrascu considera ca si-a asigurat un piedestal cu un fundament suficient de solid, de pe care poate sa priveasca linistita spre un viitor lipsit de griji materiale, comod si ideal dobandit, fiind bazat pe jertfa si riscurile altora.
Nu crede ca mai poate fi contestata. Dimpotriva, este sigura pe ea si isi permite sa faca ordine printre revolutionari si ceilalti oponenti ai regimului comunist, avand impresia ca ii poate manipula si ca toti au ajuns discretia intereselor, toanelor ei, umorilor ei.
De fapt, avem de a face cu un caz obisnuit de transgresare a taberelor, de trecere din randurile habotnicilor comunismului in cea a oponentilor lor, dupa timpuri si interese, fara regrete, fara o necesara spovedanie publica, fara rusine. Esentializand, un caz de impostura.
12  Asociatii / Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor „Braşov Decembrie 1989” / Răspuns: cine sunt ei? Demi.Petrascu.si Boanca ce au facut la revolutie? : Octombrie 31, 2014, 13:18:40

http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=216.msg94964#msg94964

În momentul izbucnirii Revoluţiei, Leonard Frigător avea o meserie simplă: rupea bilete la intrarea Teatrului Dramatic. Prietenii susţin că în comportamentul lui Frigător a intervenit o schimbare după ce a fugit câteva luni peste hotare. Când s-a întors, a devenit foarte atent la ce se discuta în jur, iar uneori îşi lua şi notiţe.

„Înainte de '89, Frigător a fugit din ţară, dar a fost prins după un timp. S-a întors în Braşov. În loc să-l bage la puşcărie, a devenit încasator la Teatrul Dramatic. Eu îl întrebam pe unde a plecat, cum a fost, că voiam să plec şi eu. Şi la scurt timp au venit de la Securitate şi m-au luat la anchetă. Deci, semnase angajament de informator şi le turna băieţilor tot", mi-a declarat un revoluţionar.(BS)

La 22 decembrie 1989, Leonard Frigător (35 de ani) a pătruns în Judeţeana de Partid şi a ajuns vicepreşedinte al Consiliului provizoriu de conducere, care-l avea în frunte pe generalul Florea. S-a erijat într-un fel de lider al revoluţionarilor şi a susţinut cu vehemenţă zvonurile privind atacurile unor presupuşi terorişti. De asemenea, ofiţerul de Securitate Lazăr Morariu, indicat drept capul reţelei de informatori care a acţionat la Braşov în scopuri de diversiune, a recunoscut la audierile de la Procuratură că îl cunoaşte pe Leonard Frigător şi că l-a avut „în lucru" pe linie de antiterorism până în 1989.


Am reluat una dintre postările mele, făcută acum ceva timp la un alt subtopic. O fac datorită faptului că în ultima perioadă m-am întâlnit cu mulți revoluționari autentici nemulțumiți, chiar revoltați. Cauza principală este activitatea denigratoare a unei grupări de apartament, de tip fascistoid, producătoare de anti comunism la comandă, ce nu se încadrează într-un comportament civilizat. Din discuțiile purtate am intrat în posesia unor informații de primă mână ce apoi mi-au fost confirmate și de foști ce au ieșit din sistem.
Nu este greu a determina despre ce grupare este vorba sau ce persoane. Obiectiv prin declarația făcută individul în cauză s-a demascat. Falsa identitate revoluționară ce și-a asumat-o, inconștient de consecințele postume se v-a concretiza prin prisma ultimilor verificări. Dacă apartenența la rețeaua Morariu prin semnarea angajamentului este greu de demonstrat, conspirativul „BARBU”, după racolare s-a comportat conform indicaților primite. Dependența de celelalte rețele locale este demonstrată deja. Nu uitați beneficiarul a ce manipulare ordinară a fost. Dizidenta demascată de  mine, acea ziaristă de investigații, care producea false cv-uri anti comuniste la comandă, inclusiv al ei, o manipulatoare de tristă amintire sub acoperire, s-a demonstrat după moarte, că nu este decât o hoață ordinară, o profitoare ce și-a însușit mijloace și bunuri necuvenite. Falsa identitate revoluționară asemenea cu avantajele obținute prin fals și uz de fals.
Acest informator cu angajament și nume conspirativ, în cursul evenimentelor decembriste, nereușind să pătrundă în fosta județeană de partid, a intrat cu masele la securitate după ce obiectivul fusese ocupat în prealabil. Cumva s-a lipit fiind plimbăreț de meserie, după ce a sustras alimente ce aveau destinația ajutorării unor spitale brașovene, împreună cu un alt coleg de rețea. Odată ce a fost descoperit, a fost dat afară din perimetrul fostului inspectorat de interne. Nimeni nu poate confirma activitatea ulterioară. O certitudine însă, se pare că își face din nou apariția într-o așa numită delegație a CJFSN Bv (mărturie ce a fost confirmată de-o singură persoană) din componența căreia au făcut parte Achiriloaie, Scorțeanu și Dîrlău. Nu componența este discutabilă sau legalitatea, cu toate că ar fi multe de spus și în privința persoanelor respective, ci solicitarea acestora. Se cerea, pentru o mai bună asigurare a obiectivului ocupat, evoluția evenimentelor, și prevenirea unor eventuale puncte de conflict armat, evacuarea tuturor angajaților inspectoratului spre comisariatului militar. Dacă această acțiune se concretiza, urma un asasinat în masă pus la punct în cele mai mici detalii de către mapn cu consecințe dramatice atât de partea securiștilor cât și de partea civililor revoluționari. O adevărată tragedie, un măcel planificat se putea profila. Reamintesc că această tentativa de asasinat s-a petrecut în ziua de 24/12/1989, orele 22. Acest plan malefic a fost dejucat prin aportul şi clarviziunea unor civili revoluționari care s-au opus acțiunii invocând că escortarea cadrelor și personalului civil, aparținând fostului inspectorat, trebuie făcută cu militari ai mapn. Lipsa unui mijloc de transport adecvat (camion) asemenea.
Apoi sub amenințarea unei arestări iminente membrii delegației au fost efectiv invitați să părăsească obiectivul. Unul dintre cei care au executat acest deziderat poate confirma cu lux de detalii, faptele descrise de mine. Fac apel la onestitatea și moralitatea acestuia. Nu mai are nimic de pierdut. Are posibilitatea de-a spune lucrurilor pe nume, acum la aproape 25 de ani. Analizând, se desprinde o eventuală punere sub acuzare a membrilor pretinsei delegații fsn, fapt constatat, descoperit dar neelucidat nici în prezent. Toate cele dezvăluite de mine se bazează pe o analiză amplă și coroborarea mai multor declarații olografe date în diferite dosare decembriste. În curând voi face publice mai multe analize.
În rest, o zi bună vă doresc!

13  Asociatii / Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor „Braşov Decembrie 1989” / Răspuns: PROBE SI DOCUMENTE : Septembrie 17, 2014, 12:03:34
Acum după publicarea unor documente prin care s-a demonstrat indubitabil cine sunt persoanele care s-au implicat în revoluția brașoveană, asumându-și benevol, riscurile unor repercusiuni majore dacă schimbarea regimului tiranic nu se realiza, este cazul să tragem niște concluzii.
Concret și la obiect, odată cu neutralizarea celor două puncte de decizie și acțiune ale regimului comunist, ocuparea acestora de către civilii care și-au asumat schimbarea și au acționat în acest sens, sunt mai presus de mare masă, ce cu toate că a manifestat nemulțumirea generală în stradă, prin acțiunile lor s-au diferențiat.
„Revoluționari activi, care cu riscul sacrificiului vieții, au luat parte nemijlocită la zdrobirea dictaturii ceaușiste, a comunismului și a ocupării sediilor de bază ce le erau aservite”. Aici se face departajarea.
Ei au dat dovada bunei lor intenții de schimbare efectivă. În același timp, tot ei, acei civili, foarte eterogeni în componență, nu au acționat împotriva autorităților existente din acea vreme, cu anumite scopuri absconse sau urmărind recompensări postume. De precizat că majoritatea dintre ei datorită condițiilor existente, s-au înarmat, participând efectiv la confruntările armate, în diferite puncte de conflict sau la apărarea obiectivelor ocupate în prealabil. Prin asumarea deciziilor în aceea perioadă de tranziție la toate nivelele, așa numitul „vid de putere”, au dat dovada efectivă a unei remarcări față de masa mare de demonstranți.
Ambiguitatea legilor ulterioare, post decembriste, prost întocmite și aprobate, intenționat, au demonstrat de-a lungul timpului faptul că au fost interpretate eronat prin punerea lor în aplicare.
Unanim recunoscuți de autorități cei care (nu) au intenționat o promovare în ierarhia profesională, civică sau politică, au consimțit ca identitățile lor, încă de la începutul anului 1990,  să fie făcute publice în fața organelor statului (procuratură), având tot interesul în elucidarea legală a evenimentelor. Ulterior tot ei s-au asociat pentru ași apăra drepturile câștigate cu sacrificiul existenței lor, neprecupeţit.
În acelaşi timp nu au consimţit ducerea în derizoriu a unor principii de bază existențiale, mă refer  la onoare, demnitate și verticalitate. Nu cred, de fapt nu vreau să cred, că vreodată vor fi comparați cu cei care după aproape 7-10  ani, odată cu anumite avantaje ce s-au profilat într-o anumită lege, și-au amintit chipurile că au fost revoluționari. Aceste persoane revoluționare sunt obligate, datorită faptului că participarea sau remarcarea deosebită este pusă sub semnul întrebării, să producă probe veridice, indubitabile a unei eventuale recunoașteri. Nu este datoria celor care de la bun început au dat dovada atestării revoluționare prin atitudinea ce au avut-o dea lungul timpului. Autoritățile competente în domeniile de referință sunt abilitate de a confirma sau infirma.
Fac apel pe această cale la factorii de decizie să clarifice odată pentru totdeauna această situație jenantă. Nu uitați, se apropie a 25-a comemorare a tragicelor evenimente iar modalități de presiune se pot face legal, moral și fizic. Să vă ferească Dumnezeu de revoluția desculților. Sper să nu fim puși din nou în situația de a realiza prin forța împrejurărilor dezideratele decembriste nerealizate până-n prezent. Sper, dar nu sunt sigur.
14  Asociatii / Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor „Braşov Decembrie 1989” / Răspuns: PROBE SI DOCUMENTE : Septembrie 08, 2014, 18:57:31
Ce-am observat si vrea sa trag atentia tuturor;Pe diploma de onoare in partea de jos este semnatura lui Ion Iliescu iar in partea de sus sta scris ca perioada a actiune 22-27 decembrie1989.
Deci cum este cu perioada 16-22 ora 12/10 pe care vor politicienii sa ne impuna?
Cine minte,cei din timpurile noastre sau Ion Iliescu cand a semnat aceste diplome?
Dupa cum stim cu totii,istoria tarii noastre a suportat in decursul timpurilor multe modificari dupa bunul plac a celor care au fost la putere,de ce n-ar suporta si acum modificari in folosul actualilor hoti si escroci?

P.S. Am sarit peste inca un mic amanunt si am sa-l intreb pe Kronstadt;cand au fost confectionate si inmanate medaliile,innainte sau dupa aparitia legii 341?
Daca a aparut innainte de 2006 inseamna ca intrarea noembristilor in legea341 a fost premeditata si trecuta sub tacere de catre politicienii care au avut unele interese.


Continui prin a publica un alt document din 1990 ce a fost întocmit și aprobat de autorități, prin care se atestă calitatea de luptători remarcați activi.
Doresc să menționez că atestarea acestora s-a făcut înaintea apariției Legii 42/1990, iar în acel moment nu existau acele avantaje prevăzute de lege.
Recunoașterea lor este de necontestat dat find faptul că erau luptători activi ce și-au riscat viața prin acțiunile lor și ocuparea celor două obiective de bază a fostului regim comunist.
Mă refer la cjpcr și securitate. Mai trebuie să adaug că lista a fost depusă de mine personal la Înaltul Comisariat ONU pentru protejare oficială, în septembrie 1991.


D-le Chipailă Costel, se impun niște precizări. Dacă parcurgeați postările anterioare nu eram obligat să intervin acum. Ion Iliescu, președintele FSN în acel timp, a autentificat acele diplome fără să cunoască sau să presupună că semnătura unui prefect este falsă iar cei care erau menționați s-ar diferenția pe date ore sau mai știu eu ce. Nu avea nici măcar cunoștință de existența unor "doctori" în revoluție, care sunt sigur că-i cunoașteți prea bine, datorită faptului că v-au afectat pecuniar în ultimii ani.
De cele mai multe ori istoria este scrisă de habarniști neinformați ce fac jocurile momentului.
Consider existența pese-ului neavenită. Brașovenii nu se vor dezice niciodată, repet niciodată de noiembriștii din 1987. Mai limpede de atât nu se poate.
Vă propun domnule o perioadă de destindere, de repaos în a ingera tot felul de informații. Dacă nu vă puteți permite, triați cel puțin. Veți constata diferența. Sincer...

15  Discutii generale / Liviu Babes / Răspuns: Comemorare Liviu Babes : Martie 13, 2014, 12:49:46
Parțial de acord cu afirmațiile dvs. Dintre cei prezenți la cele doua comemorări, singurii cu un trecut cât de cât curat, prezentul nefiind atașat politic sunt Doug Wallace și Peter Hurley. Este mai mult ca lăudabilă implicarea acestora. Atașarea voită sau inconștientă a comemorărilor de orice fel la fel de fel de ong-ri, partide sau manifestări pro sau anti comuniste este, cum bine au marcat-o alți colegi de portal este de cele mai multe ori fadă, ori lipsită de mesaj. La fel și afișarea unor simboluri. Nu voi da gir sau susține astfel de manifestări niciodată.
Pagini: [1] 2 3 ... 9