Main Content:

  Afişează mesaje
Pagini: [1] 2 3 ... 43
1  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989 : August 01, 2008, 09:27:32
Nu este nici tariv si nici sub presiune. Nu e tardiv fiindca, cel putin la Brasov se ste ca Dorin Lazar Maior a vrut sa imi inchida gura inca de acum mai bine de doi ani scotand pe piata aceste articole . Cat despre presiune , a cui este ea si din partea cui vine? Repostez si aici ceea ce am postat aseara pe forum la alta sectiune:
 
   
Răspuns: IMPOSTORII SI CONTRAFACUTII
« Răspunde #842 : Iulie 31, 2008, 08:19:16 »
Buna seara tuturor,
Nu voi mai incerca sa explic ce am explicat de atatea ori pe acest forum. Cei care sunteti interesati cu adevarat de mine puteti citi toate postarile mele, si pe vechiul forum si pe cel nou, in care am explicat totul. Puteti consulta , deasemnea,  biografia, postata  la sectiunea DOCUMENTE , capitolul CARTI, in dreptul imaginilor cu copertile volumelor I si II , “Un pas spre libertate” ale sotului meu, Marius Petrascu. In ea vati gasi toate detaliile despre viata familiei mele de dinainte si de dupa 89.
In sinteza voi spune doar cateva lucruri de altfel stiute deja de unii dintre voi:
Nu mi-am ascuns niciodata identitatea pe acest Forum,   asa cum nu am ascuns ca am lucrat, inainte de 89, la ziarul “Drum Nou” sau ca am fost membra de partid. . Am spus si repet ca din cauza atitudinii mele contestatare  am avut multe conflicte atat cu conducerea redactiei ziarului cat si cu mai marii de la judeteana PCR Brasov, urmarea fiind ca am fost pusa la index si supravegheata in permanenta, asa cum a fost si sotul meu.. Nu am pozat si nu pozez in disident impotriva regimului communist, pentru ca nu pot avea pretentia ca am avut un astfel de statut.  Din ‘87  am intrat si sotul meu si eu in colimatorul securitatii si am fost urmariti si supravegheati  in permanenta. In noiembrie 89, marturie pot depune unii dintre  fostii nostri colegi de la  “Drum nou" si “Astra”, urma sa suportam consecintele incriminarii Codului Penal pentru culpa de  “instigare impotriva ordinii de stat” . Repet, nu caut justificari si nu pozez in disident. Explic doar pentru cei mai nou-veniti pe forum si va reamintesc voua , celor mai vechi, aceste lucruri despre care am vorbit de atatea ori.
Cat priveste articolele postate, sigur, imi apartin. Daca ele sunt incriminatorii sau nu , ati decis sau veti decide voi.
 In masura in care a fost posibil, am incercat intotdeuana sa opresc ca, redactorul sef, adjunctul acestuia sau  secretarul general de  de redactie , prin mana carora treceau toate articolele, sa nu imi aduage in    texte  cuvinte sau fraze elgioase la adresa oranduirii comuniste. Ca nu am reusit , chiar daca m-am opus, e limpede. Sigur ca nu e o scuza. Dar este o realitate pe care puteti sa o credeti sau nu. Aceste articole fac parte din viata mea dar pentru mine nu sunt o povara pentru ca intre ce am scris eu si ce a aparut  in ziare este o diferenta. Sigur, dupa atatia ani nu pot face proba . ramne sa credeti, sau nu. Pentru ca si unii dintre voi ati trait in regimul comunist si cunoasteti foarte bine ce a insemnat acesta .
De altfel , o parte din aceste articole se afla si  in posesia adminstratorului forumului, de mai bine  de doi ani. Adica din momentul in care am devenit foarte incomoda pentru Dorin Lazar Maior si acolitii sai. Atunci, Gheorghe Iosif a avut onestitatea de a ma instiinta ca i-au fost date special  ca se le puna pe portal  iar eu l-am rugat sa o faca, pentru ca asa mi se parea normal. Nu a facut-o,  considerand ca nu e onest din partea sa , mai ales ca ne cunostea foarte bine si pe Marius si pe mine si stia prin cate am trecut si cat am avut de indurat. El poate si chiar il rog sa confirme sau sa infirme aceste lucruri.
Celor de la 15 Noiembrie  le-am cerut iertare in mod public pentru ca nu am fost alturi de ei in 87, iar ei ma respecta , asa cum il respecta si pe Marius pntru tot ce am facut in Decembrie  89 si dupa.
Am ramas si voi ramane asa cum sunt , verticala adica, chiar daca lupta  dintre mine si cei incomdati de tot ce am facut si fac  pentru ca adevarul  si dreptatea sa iasa la iveala  este inegala . Spre deosebire de acestia nu am purtat masca unui nik si nu o voi face niciodata, chiar daca atacurile impotriva mea vor continua.


2  Discutii generale / Forum / Răspuns: FORMATORII DE OPINIE : Iulie 31, 2008, 20:27:42
31 iulie, 2008
Victor Roncea
Problema Tismaneanu-Patapievici
Istoricul Ilarion Tiu despre scandalul sincuriştilor ICR-CNSAS

Anul electoral 2004 a adus o nouă „rotaţie“ de regim politic în România, „pesediştii retrograzi“ fiind înlocuiţi de către „portocalii democraţi“, în frunte cu Traian Băsescu. „Schimbarea“ nu s-a produs doar la nivelul politicienilor de la guvernare, ci şi în rândul „avangardei intelectuale“. Astfel că, unii membri ai Colegiului CNSAS au primit noi misii culturale, pentru a mima o închipuită „regenerare instituţională“.

Primul „împroprietărit cultural“ a fost Andrei Pleşu, fiind gratulat cu poziţia de „intelectual al lui Băsescu“, în calitate de consilier în cadrul Administraţiei Prezindeţiale. Andrei Pleşu demisionase din Colegiul CNSAS în luna octombrie 2004, în „semn de protest“ faţă de „spălarea“ lui Corneliu Vadim-Tudor, pe care domnia sa îl considera, fără probe concludente, colaborator al Securităţii. Cât de imparţial o fi fost domnul Pleşu în timpul mandatului la CNSAS Dumnezeu ştie, având în vedere uşurinţa acceptării postului de la Cotroceni. Totuşi, Traian Băsescu era un politician, putându-se folosi neavenit de informaţiile „depozitate“ de un fost conducător al CNSAS-ului! Andrei Pleşu nu avea nevoie de funcţii în stat pentru a-şi întări poziţia de intelectual, calităţile sale culturale fiind binecunoscute de dinainte de 1989.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre Horia-Roman Patapievici (foto stanga sus, de la Fabrica de Geamuri din Buzau - nota mea), care a stat la pândă pentru a obţine o demnitate în domeniul cultural, doar-doar o lua cineva de bună „imaginea“ de filozof pe care i-au fabricat-o apropiaţii din GSD după revoluţie. Fizician ca formaţie, în ultimul timp a scos pe bandă rulantă studii de filozofie, obţinând şi un doctorat în acest domeniu. Însă de, omul avea nevoie de funcţie pentru a înlătura dubiile privind competenţele socio-umane. Şi ce s-a gândit? – să-l înlăture pe academicianul Augustin Buzura de la conducerea Institutului Cultural Român.

Surse din cercurile intelectuale bucureştene mi-au relatat că înlocuirea lui Augustin Buzura s-a făcut în cel mai stalinist mod cu putinţă. La câteva săptămâni după învestirea lui Traian Băsescu, preşedintele i-a chemat pe domnul Buzura şi pe Horia-Roman Patapievici la Cotroceni. La intrare cei doi au stat de vorbă, Patapievici făcându-se că nu ştie cu ce ocazie au fost convocaţi acolo. În stilul grosier caracteristic, Traian Băsescu l-a anunţat pe Augustin Buzura că din acel moment conducerea ICR-ului este în responsabilitatea lui Patapievici. Şi gata! Fără nici o explicaţie, fără nici o analiză managerială. Pur şi simplu fostul susţinător al lui Băsescu de la CNSAS din timpul campaniei electorale din 2004 dorea o funcţie!

În opinia mea, Patapievici nu a solicitat întâmplător conducerea Institutului Cultural Român. Aici, în România, este uşor să-ţi faci câţiva zeci de prieteni care să te laude prin ziare şi reviste cât de filozof eşti. Însă în străinătate nu merge să fi recunoscut aşa uşor. Dar dacă eşti promovat de o instituţie asemenea ICR-ului, poate îţi iese ceva! Cam aşa s-a comportat Horia-Roman Patapievici până în prezent, propunând spre traducere în ţările Europei cărţile domniei sale, sau ale prietenilor din GDS. Bineînţeles că pe banii statului român. Vorba bătrânilor, are balta peşte

Horia-Roman Patapievici a promis la preluare conducerii ICR-ului că va promova cultura română cum nici Nicolae Iorga, Emil Cioran, Eugen Ionescu şi Mircea Eliade la un loc n-au făcut-o, încât o să stea la coadă occidentalii după cărţile şi filmele autohtone. Dar de unde aşa ceva? Incompetenţa managerială ce domnea în „noul ICR“ a fost „demascată“ în decembrie 2006 de către Radu Portocală, directorul filialei din Paris. Acesta şi-a anunţat demisia printr-o scrisoare deschisă, în care menţiona toate „hibele“ funcţionale ale ICR-ului: „înmulţirea şi agravarea blocajelor, lipsa mijloacelor umane şi materiale“ etc. Domnia sa era de părere că problemele întâmpinate în realizarea proiectelor ICR Paris se datorau „carenţelor de comunicare şi de gestionare de la Bucureşti“.

Prin plecarea lui Andrei Pleşu şi a lui Horia-Roman Patapievici din CNSAS, Mircea Dinescu a rămas „ultimul mohican“ din „tripleta guralivă“ promovată de GDS în Colegiul acestei instituţii. Însă domnul Dinescu s-a descurcat să facă scandal pe teme care nu aveau legătură cu deconspirarea Securităţii şi singur... Cum? Ca de obicei, prin încălcarea flagrantă a legii!

Nemaiavând campanie electorală trebuia să se facă cumva auzit, astfel că a devenit moderator al unei emisiuni de televiziune la Realitatea TV. Această postură îl punea în „conflict“ atât cu legea de funcţionare a CNSAS-ului, cât şi cu Decizia nr. 40 din 17 martie 2004 a Consiliului Naţional al Audiovizualului, privind „asigurarea infomării corecte şi a pluralismului“. Incompatibilitatea lui Dinescu a fost semnalată de către deputatul Mircea Purceld, care a sesizat CNSAS-ul şi CNA-ul pe această temă. „Pârâtul“ a afirmat în stilu-i caracteristic că este un spirit liber şi poate să facă ce vrea, chiar dacă încalcă legea! Nu s-a ferit să utilizeze limbajul de maidan pentru a-şi susţine argumentaţiile: „Domnul Purceld are un «d» în plus la numele său, deoarece nu e nici o incompabilitate în ceea ce fac eu“.
Siguranţa pe care o manifesta Mircea Dinescu era generată de relaţiile sus-puse pe care le avea la Cotroceni desigur, el fiind un susţinător „activ“ al lui Traian Băsescu în anul electoral 2004, atât la alegerile pentru Primăria generală a Bucureştiului, cât şi în „cursa prezindenţială“. Şi a obţinut ceea ce a vrut – anularea incompatibilităţii. Astfel că, CNA-ul a modificat Decizia nr. 40 în cauză, „publicistul“ Mircea Dinescu putând să modereze „legal“ emisiuni de televiziune. Oare ce decizie s-ar fi luat dacă moderator ar fi fost oricare altul dintre membrii Colegiului CNSAS şi nu Mircea Dinescu?

13. CNSAS – instituţia scandal (10)Pe 31 ianuarie 2008, după şapte ani de scandaluri, „demanscări“ televizate şi încălcări flagrante ale legii, judecătorii Curţii Constituţionale au decis că activitatea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii încalcă prevederile legii fundamentale. Aşa a „izbucnit“ ultima „criză a CNSAS“, nefinalizată încă, deoarece Parlamentul nu a emis o nouă lege de funcţionare a instituţiei. VEZI continuarea aici [...]
12. CNSAS – instituţia scandal (9)După controversa desemnării unui nou preşedinte al Colegiului în martie-aprilie 2006, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a găzduit un nou scandal în vară, legat de „dosariada politicienilor“. Ca din senin, unii parlamentari au fost convocaţi pentru a li se prezenta „ultimele date de la SRI“ privind relaţiile cu serviciile secrete comuniste. [...]
11. CNSAS – instituţia scandal (8)În primăvara anului 2006 Colegiul CNSAS îşi încheia primul mandat, politicienii trebuind să numească noi membri, sau să-i „reinvestească“ pe cei în exerciţiu. Numai că interesele ce gravitau în jurul instituţiei au făcut să izbucnească un circ de proporţii, avându-i actori principali pe Constantin Ticu-Dumitrescu, Corneliu Turianu şi Traian Băsescu. Purtător de cuvânt al scandalui a fost, ca de obicei, Mircea Dinescu. [...]
10. CNSAS – instituţia scandal (7)Anul electoral 2004 a adus o nouă „rotaţie“ de regim politic în România, „pesediştii retrograzi“ fiind înlocuiţi de către „portocalii democraţi“, în frunte cu Traian Băsescu. „Schimbarea“ nu s-a produs doar la nivelul politicienilor de la guvernare, ci şi în rândul „avangardei intelectuale“. Astfel că, unii membri ai Colegiului CNSAS au primit noi misii culturale, pentru a mima o închipuită „regenerare instituţională“. [...]
09. CNSAS – instituţia scandal (6)După „crizele“ din 2002 şi 2003, disputele dintre membrii Colegiului CNSAS au fost reaprinse de campania electorală din anul 2004. Miza era mare, deoarece propaganda portocalie împărţise „clasa politică“ în forţele binelui: Alianţa DA (PNL-PD) şi forţele răului: „pesediştii lui Năstase“. Consecinţele „alternativei orange“ le simţim astăzi pe pielea noastră... [...]
08. CNSAS – instituţia scandal (5)„Marea criză a CNSAS“ din octombrie 2002-mai 2003, despre care am relatat pe larg în numărul precedent al Revistei Cultura, a scos la lumină toate hibele de funcţionare ale instituţiei. [...]
07. CNSAS – instituţia scandal (4)Din 2001, Colegiul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a început să primească, în limita spaţiului pe care-l avea la dispoziţie, dosare ale fostei Securităţi de la SRI. În scurt timp însă, guralivii membrii GDS-işti ai Colegiului au constatat că informaţiile preluate erau „banale“ şi astfel nu puteau să-şi plătească poliţele către adversarii „comunişti“ din mediul cultural. Ce s-au gândit ei – să lanseze o nouă „criză CNSAS“, ca să mai audă lumea de ei... [...]
06. CNSAS – instituţia scandal (3)De-a lungul timpului, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu s-a „războit“ numai cu „rămăşiţele comunismului“ din politică şi viaţa publică, cel mai de durată „conflict“ purtându-l cu Serviciul Român de Informaţii, depozitarul arhivei Securităţii după evenimentele din 1989. [...]
05. CNSAS – instituţia scandal (2)În decembrie 1999, după trei ani de „aprige confruntări politice“, României „i-a fost dată“ o lege prin care „turnătorii“ la Secu’ urmau să fie „demascaţi“. Însă scandalurile nu s-au oprit aici, deoarece imediat s-a declanşat o nouă „controversă“, legată de componenţa Colegiului CNSAS. „Societatea civilă“ le-a cerut politicienilor să numească „oameni integri“, care să nu „saboteze“ procesul de „curăţire morală“ a societăţii. [...]
04. CNSAS – instituţia scandal (1)Săptămânile acestea se poartă „aprinse“ dezbateri politice în mediile guvernamentale şi ale „societăţii civile“ privind „viitorul“ deconspirării şi al „curăţirii morale“ din societatea românească, „infectată“ din 1944 şi până în 1989 cu „microbul“ comunismului. Toate aceste vorbe în vânt sunt prilejuite de reorganizarea Consiliul Naţional pentru Studeierea Arhivelor Securităţii, după verdictul „de blam“ al Curţii Constutuţionale din 31 ianuarie 2008. Însă şi-a pus cineva problema cât de util este CNSAS-ul şi cât de mult respectă regulile democratice? Începând din acest număr vom publica un serial despre scandalurile create de şi din cauza CNSAS. [...]
03. Avem nevoie de o lege a lustraţiei? Suntem într-un an electoral, iar în câteva luni va începe „campania de colectare a voturilor“, cu veşnicele jocuri murdare, „lovituri sub centură“ şi alte „originalităţi“ ale politicii dâmboviţene. Iată – se spune deseori – că nici această legislatură „democratică“ nu a finalizat legea lustraţiei, după ce şi „regimul“ Convenţiei Democratice se încurcase în „rezolvarea trecutului odios“, deşi introdusese lustraţia în programul de guvernare. Însă vrea cineva, oare, cu adevărat „scormonirea“ trecutului, sau este o temă politică cu „priză“ la electoratul educat? O scurtă incursiune în trecut ajută să ne facem o „părere“. [...]
02. Legea arhivelor şi mizele sale politice De câteva săptămâni, pe site-ul Arhivelor Naţionale a fost postat un proiect de lege a arhivelor, alcătuit de Ministerul de Interne şi cel al Culturii, şi „avizat“ ONG-istic de GDS. În preambul se afirmă că noua formulă legislativă va garanta democratizarea informaţiei, în spiritul UE. Să fie aşa, oare? [...]
01. „Raportul Tismaneanu“ sau „care pe care“?Apărut la sfârşitul anului trecut la Editura Humanitas (fostă Politică), „Raportul Tismăneanu“, cu pretenţii de „manual asupra epocii“, nu a corectat nici măcar erorile punctuale semnalate de istorici şi criticii săi. Aşa, de ochii lumii, l-a comandat Băsescu, oare, sau Tismăneanu şi-a bătut joc de anunţurile unei „lucrări ştiinţifice“ făcute de Băsescu? [...]
VEZI si
9. Mircea Dinescu persista in tupeu 8. Cu ochii în curtea vecinului: Polonia 7. Comunicatul Asociatiei "15 Noiembrie 1987" 6. Cu ochii în curtea vecinului: Ungaria 5. Criza „societatii civile“ 4. Cu ochii în curtea vecinului: RDG 3. Daca vorbeste gura fara cap... 2. Motivatia Curtii Constitutionale 1. Daca te scarpini cand nu te mananca...
3  Asociatii / Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor „Braşov Decembrie 1989” / Răspuns: IMPOSTORII SI CONTRAFACUTII : Iulie 31, 2008, 19:19:16
Buna seara tuturor,
Nu voi mai incerca sa explic ce am explicat de atatea ori pe acest forum. Cei care sunteti interesati cu adevarat de mine puteti citi toate postarile mele, si pe vechiul forum si pe cel nou, in care am explicat totul. Puteti consulta , deasemnea,  biografia, postata  la sectiunea DOCUMENTE , capitolul CARTI, in dreptul imaginilor cu copertile volumelor I si II , “Un pas spre libertate” ale sotului meu, Marius Petrascu. In ea vati gasi toate detaliile despre viata familiei mele de dinainte si de dupa 89.
In sinteza voi spune doar cateva lucruri de altfel stiute deja de unii dintre voi:
Nu mi-am ascuns niciodata identitatea pe acest Forum,   asa cum nu am ascuns ca am lucrat, inainte de 89, la ziarul “Drum Nou” sau ca am fost membra de partid. . Am spus si repet ca din cauza atitudinii mele contestatare  am avut multe conflicte atat cu conducerea redactiei ziarului cat si cu mai marii de la judeteana PCR Brasov, urmarea fiind ca am fost pusa la index si supravegheata in permanenta, asa cum a fost si sotul meu.. Nu am pozat si nu pozez in disident impotriva regimului communist, pentru ca nu pot avea pretentia ca am avut un astfel de statut.  Din ‘87  am intrat si sotul meu si eu in colimatorul securitatii si am fost urmariti si supravegheati  in permanenta. In noiembrie 89, marturie pot depune unii dintre  fostii nostri colegi de la  “Drum nou" si “Astra”, urma sa suportam consecintele incriminarii Codului Penal pentru culpa de  “instigare impotriva ordinii de stat” . Repet, nu caut justificari si nu pozez in disident. Explic doar pentru cei mai nou-veniti pe forum si va reamintesc voua , celor mai vechi, aceste lucruri despre care am vorbit de atatea ori.
Cat priveste articolele postate, sigur, imi apartin. Daca ele sunt incriminatorii sau nu , ati decis sau veti decide voi.
 In masura in care a fost posibil, am incercat intotdeuana sa opresc ca, redactorul sef, adjunctul acestuia sau  secretarul general de  de redactie , prin mana carora treceau toate articolele, sa nu imi aduage in    texte  cuvinte sau fraze elgioase la adresa oranduirii comuniste. Ca nu am reusit , chiar daca m-am opus, e limpede. Sigur ca nu e o scuza. Dar este o realitate pe care puteti sa o credeti sau nu. Aceste articole fac parte din viata mea dar pentru mine nu sunt o povara pentru ca intre ce am scris eu si ce a aparut  in ziare este o diferenta. Sigur, dupa atatia ani nu pot face proba . ramne sa credeti, sau nu. Pentru ca si unii dintre voi ati trait in regimul comunist si cunoasteti foarte bine ce a insemnat acesta .
De altfel , o parte din aceste articole se afla si  in posesia adminstratorului forumului, de mai bine  de doi ani. Adica din momentul in care am devenit foarte incomoda pentru Dorin Lazar Maior si acolitii sai. Atunci, Gheorghe Iosif a avut onestitatea de a ma instiinta ca i-au fost date special  ca se le puna pe portal  iar eu l-am rugat sa o faca, pentru ca asa mi se parea normal. Nu a facut-o,  considerand ca nu e onest din partea sa , mai ales ca ne cunostea foarte bine si pe Marius si pe mine si stia prin cate am trecut si cat am avut de indurat. El poate si chiar il rog sa confirme sau sa infirme aceste lucruri.
Celor de la 15 Noiembrie  le-am cerut iertare in mod public pentru ca nu am fost alturi de ei in 87, iar ei ma respecta , asa cum il respecta si pe Marius pntru tot ce am facut in Decembrie  89 si dupa.
Am ramas si voi ramane asa cum sunt , verticala adica, chiar daca lupta  dintre mine si cei incomdati de tot ce am facut si fac  pentru ca adevarul  si dreptatea sa iasa la iveala  este inegala . Spre deosebire de acestia nu am purtat masca unui nik si nu o voi face niciodata, chiar daca atacurile impotriva mea vor continua.



4  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: STATUL NATIONAL ROMAN SI PROBLEMA NATIONALA : Iulie 29, 2008, 22:11:37


VICTOR RONCEA
Tuesday, July 29, 2008

Arma Meteo si "prietenii" de la Rasarit

Despre Arma Meteo ZIUA publica un material interesant preluat de la Agentia "Rusia la zi", in vremea inundatiilor din 2006, pe care il republic mai jos. In esenta, lucrurile sunt cunoscute: marile puteri dispun de Arma Meteo. Iar Ucraina, ca fost republica sovietica, asijderi. Hai sa recapitulam putin ultimele agresiuni ale Ucrainei la adresa Romaniei: am ajuns la Haga cu procesul pentru platoul nostru continental din zona Insulei Serpilor; minoritatea romaneasca este de-a dreptul asuprita in Ucraiana, fiind obligata sa studieze doar in limba ucraineana, in pofida legislatiei europene; in Transnistria este incurajata pozitia Rusiei, ca si traficul pe frontiera; chiar zilele acestea Ucraina a reluat lucrarile ilegale la Canalul Bastroe, o sfidare la adresa Romaniei, UE, NATO, ONU, etc; datoriile de la Krivoirog, sula; ministrii de Externe si al Educatiei din Romania au fost intampinati in Ucraiana cu un accident in colana oficiala; La Kiev, in dispretul delegatiei romanesti, ministrul ucrainean de Externe a declarat ca Ucraina nu incalca nici o legislatie internationala de mediu in Delta Dunarii; ieri, oficialii ucrainenei nu erau disponibili pentru a da informatii specialistilor romani privind debitul apelor venite dinspre Ucraina...

Chiar, vorba lui Cristoiu, de ce nu-l suna Basescu pe Iuscenko?...

ARMA METEO
Reporterii ziarului Novie Izvestia au fost primii ziaristi care au vizitat un obiectiv secret, ai carui lucratori stiu ce este un razboi meteorologic si cum se face, informeaza Agentia Rusia la Zi.
Meteorolugul american Scott Stevens a facut publica, recent, ideea precum ca uraganul "Katrina" a fost creat pe calea artificiala de specialisti militari rusi. Potrivit savantului, in Rusia, inca din perioada sovietica, exista instalatii secrete capabile sa influenteze in mod concret asupra vremii in orice punct al planetei.
Aceasta veste a fost imediat preluata de presa americana. Corespondentii cotidianului Novie Izvestia au hotarat sa verifice afirmatiile meteorologului din statul Idaho si au plecat sa caute "masina supersecreta ruseasca de gestionare a vremii". Si cat ar parea de straniu, ei au gasit-o...
Scandaluri politice
Stiri fragmentare privind experimente indoielnice cu vremea atat din SUA, cat si din URSS, au provocat, in repetate randuri, scandaluri politice in mai multe tari ale lumii. Dupa inundatiile celebre din 2002, din Europa, parlamentarii europeni au acuzat "clica militarista americana" de subminare a economiei UE. Politicienii rusi nu au ramas la o parte. Primele dintre oficialitati care au inceput sa se ocupe de cautarile "armei climatice" au fost deputatii Dumei de Stat din partea fractiunilor LDPR (Partidul Liber-Democrat al lui Jirinovski - n. n.) si KPRF (Partidul Comunist - n. n.). in 2002, Comitetul pentru probleme de aparare a propus pentru dezbateri chestiunea privind influenta daunatoare asupra climei a experimentelor care provoaca tulburari ale ionosferei si magnetosferei Pamantului. Obiectul cercetarilor din partea deputatilor a fost sitemul american HAARP care se construieste la ora actuala in Alaska.
Intr-adevar, in nordul SUA, la distanta de 400 de km de la Anchorage, la baza militara Gakhona exista un obiectiv neobisnuit. Un teren imens de tundra este plantat cu o padure de antene de 25 m inaltime. Aceasta si este HAARP (High Frequency Active Auroral Research Program). Baza este inconjurata de sarma ghimpata, perimetrul este pazit de patrule inarmate a puscasilor marini, iar spatiul aerian deasupra bazei de cercetare este inchis pentru toate tipurile de avioane civile si militare. Dupa evenimentele din 11 septembrie, in jurul HAARP, au fost instalate si complexele antiaeriene "Patriot".
Dispute in jurul HAARP
HAARP este construit prin eforturile comune ale Fortelor Militare Maritime si Fortelor Militare Aeriene ale SUA. Americanii nici nu ascund posibilitatile sistemului. In sursele deschise se afirma ca statia se foloseste pentru influentarea activa a ionosferei si magnetosferei Pamantului. La randul sau, aceasta ar putea sa duca la niste rezultate surprinzatoare. Revistele stiintifice afirma ca, cu ajutorul HAARP, se pot crea aurore boreale artificiale sau bloca cu "purici" radarele de interceptare timpurie de dincolo de orizont a lansarilor de rachete balistice sau face legatura cu submarinele din oceane si chiar descoperi complexele subterane ale inamicului. Radiatiile emanate de instalatie sunt in stare sa patrunda sub pamant si sa descopere bunkere si tunele ascunse, sa scoata din functiune partea electronica a armelor sau a satelitilor cosmici. De asemenea, sunt elaborate tehnologiile de influentare a atmosferei care provoaca schimbarea vremii. Si inca ceva cu totul neverosimil: HAARP, chipurile, se foloseste pentru provocarea catastrofelor naturale, ploilor torentiale, cutremurelor, inundatiilor si uraganelor, asemanatoare "Katrinei" sau "Ritei".
Deputatii rusi au dezbatut aprins chestiunile privind HAARP dupa care au redactat un apel catre presedintele rus Vladimir Putin, precum si catre ONU, cerand infiintarea unei comisii internationale comune de cercetare a experimentelor care se realizeaza in Alaska.
Instalatia Rusiei: "Aici a fost Puskin"
Specialistii si politicienii rusi, preocupati de discutii privind "pornirile imperialiste" ale SUA, poate ca nici banuiesc ca o instalatie similara celei HAARP exista demult in Rusia si se foloseste cu succes de peste 20 de ani. Statia "Sura" este comparabil, din punct de vedere al capacitatii, cu actualul HAARP si se afla in zona centrala a Rusiei, in locuri mai ascunse, la o distanta de 150 km de Nijnii Novgorod. "Sura" apartine Institutului de Cercetare in domeniul radiofizicii unde, intre altele, a lucrat candva fostul savant si actualul om politic, Boris Nemtov.
"La ora actuala, in lume, exista doar trei asemenea obiective", povesteste directorul institutului, Serghei Sneghiriov. "Unul in Alaska, al doilea, in Norvegia, la Tromso, si al treilea - in Rusia". "Sura" se construia la finele anilor '70 si a fost pusa in functiune in 1981. Pe aceasta instalatie cu totul unica au fost obtinute rezultate extrem de interesante in ceea ce priveste comportamentul ionosferei, inclusiv a fost descoperit efectul generarii radiatiilor de joasa frecventa in timpul modularii curentelor ionosferice, numit dupa numelele fondatorului statiunii de cercetare, "efectul Ghetmantev". In prima perioada, lucrarile de la "Sura" au fost finantate preponderent de institutia militara, dar dupa destramarea Uniunii Sovietice, asemenea lucrari nu se mai efectueaza. "In prezent, lucram nu numai in interesul stiintei din Rusia, dar si participam la proiectele internationale de cercetare a ionosferei".
Baza enigmatica s-a dovedit a fi un complex destul de nespectaculos. Un vechi drum pietruit duce spre poligon. La inceput, se vede o casuta de caramida rosie cu o placuta amuzanta: "Pe aici, in 1833, a trecut Aleksandr Sergheevici Puskin". Poetul se indrepta atunci spre est pentru a aduna materialele despre rascoala lui Emelian Pugaciov. "Sura" se prezinta ca o statiune de cercetare cam ruginita, uzata din lipsa de bani si, cu toate acestea, inca in functiune. Pe o suprafata de noua hectare, plina de burueni, sunt instalate randurile drepte de antene de 20 metri inaltime. In centrul campului de antene este instalat un "radiator" in forma de portavoce, imens ca o izba taraneasca, iar cu ajutorul lui se studiaza procesele acustice din atmosfera. Pe marginea campului - o cladire de emitatoare de radio si o statie de transformatoare.
Un miracol obisnuit
"Este pur si simplu un miracol ca am reusit sa pastram Sura", explica seful poligonului, doctorul in matematica si fizica Gheorghi Komrakov. "Eu nu mai sunt de mult timp un om tanar (anul trecut a implinit 70 de ani), pe timp de noapte stateam la panda cu un topor in mana, asteptandu-i pe vanatorii de metale neferoase. In anii '90, finantarea institutului a incetat aproape complet. Oamenii au inceput sa fuga care incotro. La poligon, nu am mai ramas decat eu si cu sotia mea, si numai datorita faptului ca amandoi suntem de mult pensionari. S-au terminat si banii pentru carbune. S-a discutat problema conservarii poligonului. Insa aceasta ar fi insemnat un singur lucru: peste o luna-doua, din cauza gerului, toata aparatura ar fi murit, restul ar fi fost furat. Am fost nevoiti sa convocam lucratorii institutului si sa taiem copacii din padure pentru a asigura lemne de foc".
De altfel, cei de la "Sura" inca nu stiu sa trimita asupra Americii tot felul de "Katrine" si "Rite". Sau spun ca nu stiu. Insa cercetari privind legaturile reciproce ale calamitatilor naturale cu tulburarile din ionosfera si magnetosfera se efectueaza, desi ele nu sunt atat de ample precum in SUA.
"Influentarea vremii este un lucru posibil, dar nu pe o asemenea scara, precum sunt cazurile ´KatrineiŞ sau ´RiteiŞ, spune seful sectiei legaturilor solare si terestre, doctorul in matematica si fizica Iuri Tokarev. "Nici noi, nici ei, nimeni nu stie sa realizeze asa ceva. Puterea instalatiilor nu este suficienta. Chiar acea putere la care se vrea aducerea HAARP in viitorul apropiat nu va fi destula pentru a provoca cu succes calamitati naturale. Imaginati-va ca ati iesit pe malul Volgai si ati suflat in directia ei. Ati influenta intr-un fel asupra ei? Fireste ca da, dar foarte putin. Daca iesiti inca cu cineva sau chiar zece oameni si iar suflati? Influenta va fi de zece ori mai mare, dar tot una minuscula pentru a provoca un taifun".
Vor deveni arme
Acum, "Sura" lucreaza aproape 100 de ore pe an. Institutului nu ii ajung banii pentru energia electrica necesara experimentelor care se efectueaza cu ajutorul generatoarelor de plasma si se soldeaza cu obtinerea plasmei in straturile de ionosfera. Doar o singura zi de functionare intensa a standului poate priva poligonul de bugetul pe o luna. Americanii efectueaza experimente de la HAARP cate 2.000 de ore pe an. Sumele de finantare, potrivit unor calcule aproximative, ajung la 300 de milioane de dolari anual. Stiinta rusa cheltuieste pentru scopuri similare doar 40.000 de dolari. Dar, printre altele, peste cativa ani, HAARP va atinge capacitatea proiectata de 3,5 megaWatt, ceea ce va depasi de zece ori capacitatea "Surei".
"Atat Sura, cat si HAARP nu sunt arme, ci doar laboratoare de cercetari", afirma unul dintre savantii institutului, profesorul Universitatii din Nijnii Novgorod, Saveli Graci. "insa procesele care se pun la cale pe ele, probabil, in viitor, vor fi aplicate in scopuri militare. Nu este cazul sa speram ca americanii vor renunta la ispita de a construi ei ceva aproape fantastic pentru mintea unui om obisnuit. Dar atunci va fi prea tarziu pentru a-i ajunge din urma. La ora actuala, in pofida lipsei de bani din anii '90, noi inca ii depasim pe americani in intelegerea proceselor care se petrec in ionosfera. Dar baza tehnico-materiala se distruge, oamenii pleaca din tara si diferenta se reduce repede". (Agentia Rusia la zi)
5  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989 : Iulie 29, 2008, 08:57:48
GANDUL, 29 07 08


RETROCEDARE Sub privirile indiferente ale autorităţilor


Timişoara rămâne fără „Memorialul Revoluţiei“
de Dragoş BOŢA | 29 IULIE 2008


1 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

„Memorialul Revoluţiei“, pe cale să devină istorie
Clădirea care adăposteşte „Memorialul Re­vo­luţiei“ din Timişoara a fost restituită, ieri, oficial, foştilor proprietari. Timişoara riscă să piardă toate dovezile despre Revoluţia de la Timişoara, în condiţiile în care autorităţile locale privesc cu nepăsare situaţia. Imobilul, declarat obiectiv de importanţă naţională, a beneficiat din 2000 de importante fonduri pentru refacere. Practic, suprafaţa a fost dublată, după ce Ministerul Culturii a alocat nu mai puţin de 17 miliarde de lei vechi pentru reconstrucţie. Anual, Guvernul a asigurat finanţare pentru centrul adăpostit de „Memorialul Revoluţiei“.

 Aici au fost adunate de-a lungul timpului documente, obiecte şi mărturii legate de Revoluţia din Decembrie 1989.

 Ieri, la ora 11, fosta proprietară Margareta Teodorescu a venit împreună cu avocatul pentru a prelua de la primărie imobilul. Accesul în spaţiile restituite nu a fost permis de Traian Orban, preşedintele „Memorialului Revoluţiei“. „Am depus în instanţă o contestaţie la dispoziţia de restituire a primarului, pentru această clădire. Nu putem să plecăm de aici pentru că statul a investit miliarde de lei. Când justiţia se va pronunţa definitiv şi irevocabil, vom respecta decizia“, a susţinut Orban. De partea cealaltă, Margareta Teodorescu a susţinut că: „Nu am primit de la primărie nici o ofertă concretă de a vinde această clădire. Oricum, nu ne interesează acest lucru.“

Cel mai nervos şi vocal contestatar al „Memorialului Revoluţiei“ a fost chiar un revoluţionar – Petru Juravle, până acum mandatar al proprietarei clădirii şi cel care între timp a devenit proprietar al spaţiilor comerciale de la parter. „Băi, băi, sunt coproprietar pe 20% din părţile comune. Trebuie să-mi permiţi accesul. Nici nu ştii cu cine vorbeşti, băi!“, a încercat să forţeze nota Juravle. Până la urmă, procesul de predare-primire a fost semnat de primărie şi noii proprietari la sediul municipalităţii, după ce documentul a fost refăcut. Florin Kovacs, avocatul celor care au solicitat retrocedarea, a declarat: „Timp de 5 ani «Memorialul Revoluţiei» poate să rămână în spaţiul actual, cu condiţia să plătească, conform Legii, o chirie lunară de 2.500 de euro. Atât timp cât este plătită această sumă, nu avem cum să-i evacuăm.“

Deşi primarul ţărănist Gheorghe Ciuhandu nu scapă nici o ocazie de a vorbi despre „spiritul Timişoarei“ şi „eroismul luptătorilor anticomunişti din Decembrie 1989“, municipalitatea priveşte cu indiferenţă situaţia. Purtătorul de cuvânt al primăriei, Flavius Boncea, a declarat, ieri, că primăria nu s-a implicat în găsirea unei soluţii pentru spaţiu, din motive birocratice – nu a primit o cerere în acest sens.
 

dragos.bota@gandul.info
6  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989 : Iulie 28, 2008, 22:29:03
Nani- Nani, ce zic timisorenii tai despre scoaterea in strada a Memoriaului Revolutiei de la Timisoara?
7  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: ABERATII ! (?) : Iulie 28, 2008, 11:57:42
Pentru Nani - Nani, moderator.
8  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989 : Iulie 28, 2008, 08:10:22
ADEVARUL, 28 IULIE, 2008

Revoluţia, evacuată la Timişoara

de Malin Bot (281 afisari, 2008-07-28)   
Mandatarul noilor proprietari a evaluat „clădirea ... Clădirea care adăposteşte singurul muzeu-arhivă al evenimentelor din decembrie 1989 va fi predată astăzi noilor proprietari

Imobilul în care Ministerul Culturii a investit peste jumătate de milion de euro şi în care se află mii de documente legate de crimele comise în decembrie 1989 va fi închis.

Clădirea, situată în centrul Timişoarei, a fost retrocedată în natură în urma unui litigiu în instanţă. „Muzeul Memorialul Revoluţiei funcţionează aici din 1998. Sunt peste 20.000 de documente şi mii de înregistrări audio şi video", a declarat Traian Orban, preşedintele Asociaţiei Memorialul Revoluţiei.

El susţine că Primăria Timişoara nu a fost interesată să găsească o soluţie pentru ca muzeul să nu îşi închidă porţile din cauza retrocedării.

„Puteau să despăgubească în bani proprietarii. Nu au făcut nimic şi nici nu ne-au oferit alternativă", a mai spus Orban.

Noii proprietari vor chirie retroactiv

Orban a primit o adresă de la Direcţia Patrimoniu a Primăriei Timişoara în care i se cere să predea clădirea moştenitoarelor fostului proprietar, fără să i se indice ce se întâmplă cu muzeul şi arhiva acestuia.

Mandatarul celor cărora li s-a retrocedat imobilul, Petru Juravle, spune că va pune lacăt pe muzeu. Potrivit acestuia, valoarea de piaţă a clădirii este de peste şase milioane de euro. „Primarul ne-a oferit 300.000 de euro despăgubiri, după care nu a mai fost interesat să discute problema.

Memorialul ne datorează acum şi chirie pentru perioada de un an şi jumătate care s-a scurs de la retrocedarea în instanţă. E vorba de 2.500 de euro lunar", a spus Juravle. Reprezentanţii municipalităţii nu au comentat situaţia.

Multe informaţii nu au ajuns la public

Potrivit istoricului Miodrag Milin, profesor universitar, cercetător al Academiei Române, arhiva conţine informaţii foarte importante care nu au ajuns încă la public.

„Sunt înregistrări, informaţii pe DVD, filme, înregistrări audio. Numai Procesul de la Timişoara are 4500 de pagini", declară profesorul universitar Miodrag Milin, coordonator al lucrării „Procesul de la Timişoara".


Muzeul Memorialul Revoluţiei funcţionează aici din 1998. Sunt peste 20.000 de documente şi mii de înregistrări audio şi video.
Traian Orban,
preşedintele AMR

Primul revoluţionar, evacuat şi cazat la mănăstire

Primul timişorean care a scos muncitorii în stradă în decembrie 1989, fostul senator PRM Ion Marcu, a ajuns să trăiască la o mănăstire din Caraş-Severin, după ce locuinţa sa a fost retrocedată. El a cumpărat apartamentul în care a stat în baza Legii 112, şi acum dă vina pe "mafia ţigănească" care a pus mâna, prin "falsuri", pe întreaga clădire.
9  Discutii generale / Forum / Răspuns: ROMANI CELEBRI : Iulie 27, 2008, 19:23:02
O candelă a neuitării - Părintelui nostru Patriarh Teoctist
de Steluţa POPESCU (nepoata Patriarhului)

Sambata, 26 Iulie 2008
Cuvânt de dor, la împlinirea unui an de la plecarea Părintelui nostru Patriarh Teoctist în bucuria Învierii Mântuitorului
Mă aşez la o măsuţă ca să scriu, având în faţă lumânărica vieţii mele şi, în inimă, mărturia vieţii Părintelui nostru, Patriarhul Teoctist, unchiul meu, un părinte în adevăratul sens cuvântului, nu de un ceas, de o zi, de un an, ci de o viaţă.
Mă văd, copil fiind, în vizită în Palatul patriarhal, alături de tatăl şi de mamă mea, privind, cu ochii fascinaţi, nestematele Maicii Domnului din engolpionul ce îl purta. Mă zăresc fugind printre aleile Episcopiei din Arad, unde admirăm veveriţele, florile şi pacea locului, primind bucuria de a îl vedea trecând pragul modestei noastre căsuţe, după moartea tăticului. Acestea sunt primele amintiri care aveau să înflorească tainic, cu timp şi fără timp.
Câtă delicateţe tainică a înconjurat partea nevăzută a vieţii Părintelui Patriarh, câtă smerenie se impunea a însoţi fiecare pas purtat într-o catedrală!
Aşa s-a născut chipul Măicuţei Domnului în viaţa mea, prin engolpionul ce îl purta, aşa a apărut dorul lumii nevăzute, din bucurii simple şi delicate, primite şi împărtăşite.
„Cel mai înalt profesor al vieţii mele“
A fost, în mod neştiut, cel mai înalt profesor al vieţii mele. Dar lecţia cea mai adâncă, copleşitor de delicată, a fost cea a smereniei şi a iertării, „dar din darul sfinţilor“ - aveam să o aflu - atât de-a lungul vieţii Părintelui Patriarh, cât, mai ales, după trecerea sa la viaţa cea veşnică. Apoi, cuprinderea trecutului, prezentului şi a viitorului într-o singură lumânare aprinsă pentru veşnicie avea să-mi descopere o personalitate a timpului, dincolo de timp. Iubirea strămoşilor, a locului, a atenţiei vii asupra lucrării prezentului, a perspectivei viitorului, au încăput toate într-o viaţă de ostaş în armata Domnului şi au mărturisit toate, prin toate, o lucrare vie. Era, înainte de toate, un om al pământului, calitate rară ce te ajută să pătrunzi oameni şi fapte, să întrezăreşti, dincolo de efemer, clipe unice prin rezonanţă, devenite apoi istorice.
Aşa, am învăţat, cu fiecare boabă de lacrimă pe care o zăream pe chipul Părintelui Patriarh, în întâlniri de familie, povestind despre trecut, despre părinţi, despre prieteni, să ating cu inimă amintiri scumpe dânsului şi nouă şi să încerc să le păstrez nestinse, în candela neamului.
„Îl zăresc paraclisier fiind şi făcând rânduiala aprinderii candelelor“
Îl văd astfel, cu ochii minţii, copil fiind, jucându-se cu fraţii mai mari, furând rozetele vestonului lui bădia Nicolae (frate care avea, pe atunci, 16-17 ani şi era băiat de trupă), fiind, mai apoi‚ duşi şi anchetaţi în „instanţa supremă“ - Tătuţa! Îl văd plecând de acasă împreună cu prietenul Haralambie, în Duminica Tomii, 1928, peste colinele Botoşanilor, şi ajungând la mănăstire unde, la intrare, avea să mărturisească venirea la şcoala călugăriei. Îl văd, la un timp de la plecarea de acasă, zărind de departe căruţa în care se aflau mama, împreună cu sora Casandra, spre a îl lua înapoi. În acele clipe, la mănăstire se căra piatră şi era atât de ger, încât se lipeau mâinile de piatră. Avea atunci să fugă, să schimbe îmbrăcămintea şi să le întâmpine în chilie înconjurat de cărţi, dar acoperindu-şi mâinile cu dulamă, că să nu mărturisească ascultarea. Îl zăresc paraclisier fiind şi făcând rânduiala aprinderii candelelor, cu atenţie şi rugăciune, înmuind puţină pâine în ultimele picături de ulei şi gustând-o.
Îl văd trecând, pentru prima data, pragul casei părinteşti, după ce mama plecase din această lume. Îl privesc la înmormântarea surorii atât de îndrăgite, Maria, îl văd şi pe învăţătorul din sat, Gheorghe Romanescu, căruia i-a purtat o recunoştinţă veşnică şi văd satul natal adăpostit între colinele blânde ale Botoşanilor, cu datini frumoase şi oameni credincioşi, cu prunci sănătoşi şi tineri plini de virtuţi.
Şi cum aş putea uita atâtea şi atâtea amintiri şi momente, înrourate de lacrimi, împărtăşite la mese de familie, aproape de părintele Nicanor, apoi de părintele Ciurea, de părintele Babus, unde toţi cei adormiţi erau vii, timpul era fără de timp şi viaţa, fără de moarte.
„Vă zăresc la ultimul Crăciun petrecut împreună cu familia“
Şi, atât de aproape de plecarea Preafericirii Voastre, păstrez amintirea atenţiei şi iubirii cu care ne-aţi înconjurat la plecarea dintre noi a surorii mamei, Emilia, în ianuarie 2002. Cât de delicat aţi trimis maicuţele „să ne cerceteze“, chemându-le, mai apoi, şi spunându-le, cu lacrimi: „voi nu ştiţi cine a fost Emilia“. Apoi, în chiar seara dinaintea înmormântării sale, vă văd printre lacrimi, deschizând uşa modestă a locuinţei Emiliei, unde toată familia era adunată. Plecaseră-ţi discret şi singur din palat, însoţit doar de şofer şi, îmbrăcat în haine de interior, în timpul atât de geros şi alb de zăpada acelor zile, aducându-ne tămâie, lumânări şi cărţi de rugăciuni. Şi cât v-aţi bucurat găsindu-ne citind la Psaltire şi cu ce cuvinte de curaj şi de nădejde în iubirea Domnului ne-aţi mângâiat la plecare!
Era de ajuns să mă gândesc, spre sfârşitul vieţii Preafericirii Voastre, atunci când, uneori, treceam cu maşina prin preajma Palatului patriarhal, la neobositul program de lucru, că să îmi dispară brusc şi oboseala, şi neputinţa.
Vă zăresc la ultimul Crăciun petrecut împreună cu familia, dăruindu-ne, la plecare, ca unor copii, un coş plin de dulciuri şi de fructe, telefonându-ne apoi şi intrebându-ne cum le-am împărţit. „Ca fraţii“, aveam să vă răspundem. Câtă sensibilitate şi atenţie a adus acest gest, al bucuriei Naşterii Mântuitorului, în sufletele noastre!
Vă zăresc, plecând discret şi singur, spre spital, încheindu-vă drumul de autentic călugăr.
Acestea sunt crâmpeie de amintiri despre Părintele nostru Patriarh Teoctist, mărturisite în mozaic de trăiri şi clipe ale unei inimi ce a bătut în umbra aripilor sale. Şi câte alte lucruri extraordinare mi-au scăpat de-a lungul vieţii mele prin neatenţia, nepurtarea de grijă, lipsurile, neînţelegerea, nepriceperea sau graba minţii mele! Cât de tainice rămân, astfel, momente şi trăiri care, poate, cu voia Domnului, se vor mărturisi prin oameni şi fapte, la ceas rânduit de Domnul!
După plecarea Preafericirii Voastre, am sărutat cu inimă locurile în care aţi locuit şi am privit Reşedinţa patriarhală de la Mănăstirea Techirghiol, copleşitoare prin simplitate şi smerenie.
Pentru toate acestea, ca şi pentru multe altele, nescrise aici, dar scrise în inimă cu dor, cu recunoştinţă şi cu multă iubire, îi mulţumim Maicii Domnului pentru darul de a fi următori ai neamului Părintelui nostru Patriarh Teoctist.
Ne plecăm genunchii la mormântul său şi păstrăm nestinsă candela neuitării sale, rugându-ne să ne regăsim cu toţii la petrecerea cea îngerească.
10  Asociatii / Asociaţia 21 Decembrie 1989 / Răspuns: Asociatia 21 Decembrie 1989 Bucuresti : Iulie 27, 2008, 12:10:45
Scrisoare deschisă

   D-lui Luzius Wildhaber - Preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului
   D-lui Jacques Barrot - Comisarul pentru Justiţie al Uniunii Europene
D-lui Jose Manuel Durao Barroso - Preşedintele Comisiei Europene
D-lui Hans-Gert Poettering - Preşedintele Parlamentului European
   D-lui Jaap de Hoop Scheffer - Secretar general al NATO
D-lui Nicholas Taubman - Ambasadorul SUA în România
    
D-lui Traian Băsescu - Preşedintele României
D-lui Călin Popescu Tăriceanu – Prim ministru
D-lui Nicolae Văcăroiu – Preşedintele Senatului
D-lui Bogdan Olteanu – Preşedintele Camerei deputaţilor
D-lui Cătălin Predoiu – Ministrul Justiţiei
D-nei Lidia Bărbulescu – Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii
D-nei Laura Codruţa Kovesi – Procuror general


Stimate Doamne,
Stimaţi Domni,

   Cel mai mare număr de victime pe timp de pace din istoria contemporană a Europei s-a înregistrat în România, conform aprecierii D-nei Stéphanie Klein – reprezentant al Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg unde se judecă în prezent dosarele crimelor din istoria recentă a României: masacrul din decembrie 1989 şi a fratricidul din iunie 1990 comis împotriva presei independente, a manifestanţilor anticomunişti, a societăţii civile şi a partidelor istorice.
   Dintre toate fostele ţări comuniste din Europa, România a fost singura ţară în care s-au înregistrat victime la căderea comunismului. Şi nu doar câteva victime. În România a avut loc în decembrie 1989 un incredibil masacru fratricid: peste 1200 de morţi şi peste 3300 de răniţi. Precizăm că majoritatea victimelor au fost înregistrate după 22 decembrie 1989 când fostul activist comunist Ion Iliescu i-a luat locul dictatorului Ceauşescu. Menţionăm că abia acum d-l Iliescu, fost Preşedinte al României timp de 11 ani, este urmărit penal şi cercetat de justiţie pentru crime şi diversiune, întrucât nu mai beneficiază de imunitate prezidenţială.
   Subliniem că până în prezent criminalii nu au fost judecaţi din cauza aservirii politice a Justiţiei, responsabilii masacrului devenind - culmea cinismului - personalităţi politice şi publice ale României. Spre exemplu, criminalii revoluţiei din Timişoara - Stănculescu şi Chiţac, au devenit miniştri: Stănculescu la Apărarea Naţională, Chiţac  la Interne. Amândoi au fost numiţi de Ion Iliescu, fiind imediat implicaţi în escaladarea – de şase ori – a masacrului început de Ceauşescu şi apoi în fratricidul din iunie 1990. În rechizitoriul pentru crimele din 13 iunie 1990 - publicat anul trecut, procurorii îl consideră pe Ion Iliescu principal responsabil al crimelor, generalul Chiţac declarând că nu a făcut decât să execute ordinele lui Iliescu. Astăzi, după 18 ani de la evenimente, d-l Iliescu este senator şi preşedinte de onoare (sic!) al Partidului Social Democrat, controlând în continuare scena politică. Anul acesta, dosarele criminalilor Stănculescu şi Chiţac au fost retrimise la Parchet de către Curtea Supremă de Justiţie.
   Stimate Doamne, stimaţi Domni,
   Înfăptuirea justiţiei a fost tergiversată în România timp de 18 ani, aceasta fiind cea mai lungă tergiversare consemnată în dosarele judecate de CEDO până în prezent.
   O asemenea tergiversare a fost posibilă printr-o serie de demersuri incalificabile, precum recentul proiect de lege pentru “amnistierea faptelor militarilor din timpul Revoluţiei” propus acum câteva zile, Ministerului Apărării şi Parlamentului, chiar de către o asociaţie care include responsabili ai respectivului masacru: Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere, prezidată de generalul-locotenent Iliescu. Proiectul legii a fost înaintat totodată Secţiei Parchetelor Militare "pentru analizare şi transmiterea eventualelor observaţii sau propunerilor". Încălcând Constituţia şi legea privind statutul magistraţilor (legea nr.303/2004), şeful Secţiei Parchetelor Militare, colonelul Vasilache, şi-a obligat subordonaţii, adică procurorii militari care cercetează tocmai crimele revoluţiei, să dea curs - de urgenţă - solicitării asociaţiei care include criminali ai revoluţiei (!).
   Asociaţia 21 Decembrie 1989 (a revoluţionarilor) - reclamantă în justiţie atât la instanţele din Bucureşti cât şi la cele din Strasbourg, a cerut Consiliului Superior al Magistraturii să acţioneze conform legii şi Constituţiei.
   Stimate Doamne, stimaţi Domni,
   Vă solicităm să acţionaţi astfel încât să poată fi judecată cea mai mare crimă a regimului comunist din România în contextul internaţional dat.
   Uniunea Europeană şi NATO au nevoie de o Românie în care Justiţia să fie reală. Dar în primul rând românii au nevoie de o asemenea Românie.

   Bucureşti, 27 iulie 2008

   Sorin Ilieşiu - Vicepreşedintele Alianţei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a crimelor comunismului ( http://www.gds.ong.ro/apel.htm http://www.libertates.com/en/content/view/40/7/ )
   Asociaţia 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte
   Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989, George Costin – Preşedinte executiv
   Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, avocat Antonie Popescu – Senior
   Fundaţia Culturală Timpul – Iaşi, Liviu Antonesei – Preşedinte
   Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Catalin Giurcanu - Preşedinte
   Consiliul Mondial Român, Ştefana Bianu – Vicepreşedinte
   Asociaţia Cives, Ioan Roşca - Preşedinte
   Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte
Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte
Grupul văduvelor de eroi martiri
Federaţia sindicală “Solidaritatea – Virgil Săhleanu” a siderurgiştilor din România, Gheorghe Tiber - Preşedinte,
Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara, Pompiliu Alămorean – Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea al siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu - Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea Hunedoara, Marian Mititelu - Preşedinte
   Sindicatul ALRO Slatina, Ion Ioan – Preşedinte
11  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989 : Iulie 25, 2008, 20:45:17
Nr. 2200/24.07.2008

 

Domnului Cristian Adomnitei - Ministru al Educatiei, Cercetarii si Tineretului


            Spre informare: Domnului Calin Popescu Tariceanu - Prim-Ministru


 

Domnule Ministru,


La Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighet, Fundatia Academia Civica a organizat o scoala de vara (editia a XI-a) în care a fost discutata, în prezenta a 50 de profesori de liceu din aproape toate judetele tarii si a 50 de elevi selectionati prin concurs problematica studierii represiunii comuniste în învatamântul preuniversitar.

Manifestarea s-a bucurat de sprijinul Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, respectiv al Fundatiei Konrad Adenauer, si a avut printre invitati personalitati de prim rang ale cercetarii comunismului, precum Stéphane Courtois, Dennis Deletant, Vladimir Tismaneanu, acad. Alexandru Zub, Thierry Wolton.

Dupa cele sapte zile de dezbateri s-a ajuns la concluzia ca în cultura tinerei generatii exista lacune grave de cunoastere a perioadei comuniste, datorate rezistentei cliseelor vechii istoriografii si ofensivei culturii de consum, care - din ratiuni comerciale – cultiva si adesea eroizeaza figurile emblematice ale comunismului mondial, ocultând istoria reala – teroarea, sacrificiile – petrecute pe mai mult de jumatate din suprafata planetei.

Iata de ce marea majoritate a participantilor la Scoala de Vara de la Sighet va solicita ca, în virtutea prerogativelor pe care le aveti, sa dispuneti introducerea în programa scolara din licee, înca din anul scolar 2008/2009, a studiului represiunii comuniste ca materie obligatorie, pentru a fi recuperata marea întârziere înregistrata în anii anteriori si care a dus la stergerea din memoria generatiei de dupa decembrie 1989 a istoriei reale a poporului nostru în anii comunismului.

Insistam asupra obligativitatii predarii acestei materii noi întrucât includerea ei doar ca materie optionala ar fi o forma fara fond, fara urmari semnificative.

Totodata, propunem Ministerului ca în anii urmatori predarea Istoriei României sa fie facuta în termeni mai putin abstracti si sociologizanti, astfel încât aceasta sa redevina o materie atractiva si sa fie reintrodusa ca materie obligatorie în programa de bacalaureat, asa cum se întâmpla cu propria istorie în Franta, Germania si alte tari membre ale Uniunii Europene.

Faptul ca reforma învatamântului foloseste argumentul integrarii europene pentru a transforma istoria aproape într-o „dexteritate” este grav nu numai pentru ca astfel se pregatesc generatii care nu-si vor cunoaste radacinile, ci si pentru ca astfel integrarea este definita si perceputa ca o renuntare la identitate, nu ca o îmbogatire a identitatii europene.

Credem si suntem convinsi ca noua calitate de cetateni ai Europei Unite nu ne dispenseaza de a fi cetateni ai României, constienti de originile, traditiile si evenimentele desfasurate de-a lungul timpului în partea noastra de lume. Aceasta constiinta se realizeaza în primul rând prin cunoasterea experientei generatiilor succesive, pe care o oferim patrimoniului istoric al continentului.



Participantii la a XI-a editie a Scolii de Vara de la Sighet
organizata de Fundatia Academia Civica


Pentru conformitate,
            Ana Blandiana - Presedinte, Fundatia Academia Civica


24 iulie 2008


12  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989 : Iulie 25, 2008, 20:40:04
Iulie 2008, Bucureşti



Către:
Preşedinţia României



În atenţia






Excelenţei Sale Preşedintele României

domnului Traian Băsescu













   Stimate domnule preşedinte,



vă adresăm un memoriu cu privire la represiunea din iunie 1990 cuprinsă în ,,Dosarului Mineriadei iunie 1990”, la istoricul acestui Dosar, în vederea sprijinirii eforturilor de aflare a adevărului şi pedepsire a vinovaţilor, în interesul dreptăţii, adevărului, Justiţiei şi al victimelor.

   Menţionăm că Asociaţia noastră este singura asociaţie legal constituită care are ca obiective statutare, încă de la înfinţare (1996), indentificarea agresorilor, indentificarea victimelor, tragerea la răspundere a vinovaţilor, despăgubiri materiale şi morale pentru victimele mineriadelor. Membri ai asociaţiei noastre pot fi doar persoanele care dovedesc cu documente că sunt victime (evitând astfel circul ,,revoluţionarilor”).
   Acest Dosar cheie al Justiţiei româneşti a fost tergiversat, muşamalizat şi mistificat vreme de mai bine de un deceniu. Încercăm prin acest memoriu adresat la cel mai înalt nivel al statului român să ne aducem contribuţia în vederea desluşirii iţelor acestui controversat episod al Justiţiei româneşti. Privim strict juridic situaţia plângerilor penale (nu discutăm derularea evenimentelor).
   Situaţia acestui Dosar, malversaţiunile, presiunile şi manevrele efectuate de reprezentanţi de vârf ai statului român, implicaţi direct, aruncă o pată ruşinoasă asupra credibilităţii României ca stat de drept.
   Intenţionăm, ca reprezentanţi legali ai victimelor represiunii ordonate de Ion Iliescu şi acoliţii săi, să chemăm Statul Român în judecată în faţa forurilor europene şi internaţionale. Am făcut aceste demersuri, deoarece considerăm că 18 ani este deja prea mult pentru soluţionarea unui Dosar, mai ales că cercetările au fost încheiate. Timp de 13 ani ne-am adresat până acum tuturor responsabililor Justiţiei, la toate nivelele de autoritate.
   Am pus la dispoziţia procurorilor, de-a lungul anilor, toate probele şi datele necesare procesului juridic. Am adus la cunoştinţa opiniei publice, sistematic, prin toate canalele media la care am avut acces, elementele acestui dosar, informaţii relevante cu privire la vinovaţi. Am epuizat toate formele imaginabile de protest legal (inclusiv greva foamei) faţă de instituţiile implicate în tergiversarea Dosarului.
   Vă aducem la cunoştinţă, domnule preşedinte, într-o formă sintetică, istoricul acestui Dosar, fragmentările sale, datele principale şi informaţiile de substanţă juridică considerând că sunteţi ultima resursă de salvare a credibilităţii Statului Român. Ştim că deseori aţi atras atenţia public asupra importanţei acestui Dosar.
   Cunoaştem implicaţiile majore ale acestui Dosar şi inferenţele politice ce privesc acest caz. S-au executat adevărate operaţiuni de intoxicare şi dezinformare a opiniei publice în care s-au întrebuinţat resurse dintre cele mai diverse, inclusiv cu concursul unor reprezentanţi de vârf ai Statului din Justiţie şi din alte instituţii.
   Dosarele Mineriadelor sunt dosare diferite de dosarele Revoluţiei. Orice încercare de soluţionare comună nu este legală. Ele trebuiesc instrumentate şi judecate separat.
   Vă rugăm, domnule preşedinte, să luaţi în considerare demersul nostru şi pentru a preîntâmpina şi risipi orice eventuală presupoziţie cu privire la calitatea noastră vă aducem la cunoştinţă, în modul cel mai ferm că acţiunea noastră juridică împotriva Statului Român nu urmăreşte culpabilizarea României în faţa forurilor internaţionale şi acuzarea grosso modo a reprezentanţilor statului român ci tocmai eliberarea României de această grea povară a elementelor corupte din Parchet şi sistemul politic.
   Reţeaua de complicităţi a unor personaje vinovate de crime împotriva umanităţii (imprescriptibile), instigare la război civil, de grave acţiuni împotriva cetăţenilor români, poate fi scoasă la iveală şi poate fi expusă prin acţiunea noastră juridică.

   Sperăm că apropierea pragului celor două decenii va goli de conţinut plasarea noastră, ca popor, în categoria infamantă definită prin sintagma “stupid people” lansată de acolitul lui Ion Iliescu, comunistul Silviu Brucan.



Cu înaltă consideraţie
Preşedinte A.V.M.R.


Viorel Ene









   
13  Discutii generale / Forum / Răspuns: FORMATORII DE OPINIE : Iulie 24, 2008, 17:01:54
Voiculescu despre relatia cu Securitatea:"Eram obligat sa-mi castig si eu o paine"
Joi, 24 Iulie 2008 
 
 
Dan Voiculescu a susţinut, la audierile CNSAS din iunie-iulie 2006, că dădea informaţii despre cetăţeni străini, fiind "obligat să câştige o pâine", se arată în documentele depuse la Tribunalul Bucureşti, instanţă ce va decide privind colaborarea cu securitatea în cazul fostului lider PC, scrie NewsIn.

"Lucrând în comerţ exterior eram obligat să-mi câştig şi eu o pâine când mă întrebau de un cetăţean străin ce e cu el să spun ce ştiu despre el. Dar nici pe acela nu il turnam în sensul de a-i face vreun rău. Despre români, după cum rezultă din toate dosarele şi din toate hârtiile acestea, nu am vorbit în viaţa mea. Nu era preocuparea mea. Preocuparea mea era comerţul exterior”, se arată în documentul ce conţine redactarea audierii lui Dan Voiculescu la CNSAS.


Potrivit stenogramei, omul de afaceri a precizat că a fost urmărit de Securitate tot timpul şi că a fost dorit să le fie de folos. Dan Voiculescu a mai declarat că nu a fost niciodată de folos Securităţii. "Eram urmărit, tot timpul am fost vânat, tot timpul am fost dorit să le fiu de folos. Din toate hârtiile de aici rezultă că niciodată nu le-am fost de folos. Toate răspunsurile mele au fost clare. M-aţi întrebat dacă m-am văzut cu studenţi străini. Da, m-am văzut cu studenţi stăini. (....) Deci, stimaţi domni, nu am nici un fel de angajament semnat cu securitatea, indiferent de direcţii, denumiri, cu nimeni”, a adăugat Dan Voiculescu la audieri.


Conform aceluiaşi document, omul de afaceri nu a recunoscut numele de cod "Mircea" şi "Felix", însă şi-a recunoscut scrisul de pe notele informative. Acesta a precizat că nu a dat niciodată note informative fostei Securităţi şi că documentele sunt doar informaţii cerute de şeful instituţiei la care lucra.


Potrivit actelor de la instanţă, Dan Voiculescu nu a putut să explice de ce documentele scrise de el apar semnate cu numele Felix.

Iată un pasaj din stenograma audierilor lui Dan Voiculescu de la CNSAS:

"Mircea Dinescu: Aveţi acolo...”Când am fost recrutat informator mi s-a dat numele conspirativ de Felix”

Dan Voiculesc: Nu cunosc.

Mircea Dinescu: Aţi semnat vreodată vreun angajament?

Dan Voiculescu: Doamne iartă-mă. Nu există nici un fel de document, de angajament, semnat de mine.

Mircea Dinescu: Este olografă. V-aţi recunoscut scrisul acolo?

Dan Voiculescu: Daţi-mi vă rog să văd. Referitor la cetăţeanul străin Lihlau este cetăţean străin, german domniciliat....nu are nimic cu poliţia politică.

Claudiu Secaşiu: Dar acel document vă aparţine, scrisul e al dvs?

Dan Voiculescu: Sigur că da.

Mircea Dinescu: Dar aţi semnat cu Felix. Ziceaţi că nu ştiţi ce e cu Felix.

Dan Voiculescu: Păi aşa mi-au dat ei numele probabil, Felix.

Mircea Dinescu: Dvs aţi semnat cu Felix?

Dan Voiculescu: Da.”

Pe parcursul audierilor, Dan Voiculescu nu a recunoscut acuzaţiile aduse de CNSAS potrivit cărora ar fi colaborat cu Securitatea, susţinând că nu vede care este problema în aceste „note de serviciu” şi că nu a „turnat” pe nimeni, documentele conţinând doar păreri personale.

„Repet. Nu e notă informativă, este notă de serviciu prin care eram obligat să semnez o notă de comandă la un preţ mai mare decât preţul pieţei şi care nu am vrut să o semnez”, a susţinut Voiculescu în timpul audierilor, referindu-se la un document în care acesta dădea informaţii cu privirea la încheierea unei afaceri cu un cetăţean străin.

Întrebat de ce a semnat cu numele Felix în loc de Dan Voiculescu în condiţiile în care aceste documente reprezentau simple note de serviciu, Voiculescu a răspuns comisiei de audiere "Dacă asta vă deranjează..."

Dan Voiculescu a recunoscut, la audieri, că a dat informaţii celui care "răspundea de intreprinderea Vitrocim, colonelul Nicola Marin". De asemenea, potrivit stenogramei CNSAS, Dan Voiculescu a recunoscut că a dat informaţii şi despre studenţi stăini şi despre oameni de afaceri din stăinatate, dar şi despre rude ale sale care au plecat din ţară şi nu s-au mai întors, însă consideră că nu a făcut poliţie politică.

„M-au întrebat ce ştiu despre Lihlau şi Gorfrith şi mai era o femeie care văd că nu e pe aniai, tot din Germania, doamna nu ştiu cum care m-au cam....mă rog....îndreptat să mă ocup de ea şi cu alte lucruri, dar cred că nici asta nu e poliţie politică”, a adăugat Dan Voiculescu la audieri.

La audieri, membri CNSAS au susţinut că există o notă olografă potrivit căreia Dan Voiculescu a dat  informaţii despre opiniile politice ale unui cetăţean stăin, Leopold, care îşi manifesta dezacordul cu privire la politica din România, din periaoda anilor 1972-1977. Nici în acest caz omul de afaceri, Dan Voiculescu nu a rescunoscut că a făcut poliţie politică.

Prezentăm pasajul exact din stenograma audierilor:

"Florin Magiar: Dvs daţi o notă olografă în care spuneţi următorul lucru: „Din discuţiile purtate cu Leopold în perioada 72-77 reţinem preocuparea acestuia de defăimare a politicii noastre. Cât şi a metodelor comerciale folosite în relaţiile internaţionale.”

Dan Voiculescu: Şi care e problema?

Florin Magiar: În cadrul acestor preocupări practic Leopold profera atacuri vehemente deschise, cât şi... Mai mult decât atât în anumite situaţii dă soluţii originale pentru rezolvarea unor aspecte care după opinia dânsului nu sunt corecte. Semnalăm, de asemnea, tendinţa lui Leopold de a atrage material şi spiritual anumiţi cetăţeni sau luarea de poziţie a unor revoluţionari faţă de legile ţării noastre

Dan Voiculescu: Şi ce e cu asta?

Florin Maghiar: Sunt de fapt radioscopiile politice ale unui cetăţean străin.

Dan Voiculescu: Nu am voie să am opinii politice? Cu atât mai mult că aveam curaj să am opinii politice. Se dorea să fie atraşi români să fugă din ţară. Nici acum nu sunt de acord ca românii să fugă din ţară."

Întrebat de numele de cod „Mircea”, nume conspirativ pe care membrii CNSAS consideră că Dan Voiculescu l-a avut când a fost recrutat ca informator, omul de afaceri nu a recunoscut nici acest nume.

„Cazimir Ionescu: Dar Mircea cine era?

Dan Voiculescu: Pofim?


Cazimir Ionescu: Mircea

Dan Voiculescu: Asta nu ştiu”, se arată în redactarea înregistrărilor de la audirea lui Dan Voiculescu la CNSAS.

În acele depuse la dosarul din instanţă de Consiliul Superior pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), se regăsesc şi caracterizări ale lui Dan Voiculescu făcute de informatorii „Stelian”, „Stănescu” şi „Paulescu” în care aceştia descriu comportamentul omului de afaceri. Potrivit notelor depuse la dosar, Dan Voiculescu era „tânăr, viguros, cu un fizic agreabil, simpatic, dar şi ....peltic, atât fizic cât şi psihic”, „şmecher şi prudent”, „îngâmfat şi orgolios”, „un tip altruist, violent, coleric şi o fire irascibilă".

Dan Voiculescu susţine, în acţiunea depunsă în instanţă, că a “constituit un subiect de interes aparte pentru Securitate” prin “funcţia, relaţiile, legăturile personale şi conştinţele profesionale şi de limbi străine”, incercându-se să fie racolat în reţeaua de colaboratori ai Securităţii, “fără rezultat”.

Omul de afaceri mai arată, în acţiunea înaintată judecătorilor, că are un veridict de necolaborare cu Securitatea din partea CNSAS şi că acest dosar este o “manipulare politică”. “ Sub presiunea campaniei şi a manipulărilor politice directe, Colegiul CNSAS a emis punctul de vedere intitulat “Decizie nr. 234/15.06.2006, exprimând concluzia că aş fi fost colaborator al poliţiei politice comuniste”, susţine Dan Voiculescu.

Acesta mai arată că “nu există niciun angajament scris, nu există nicio notă infomativă şi nu există nicio dovadă de recompensare” şi că acest dosar “este făcătura unor ofiţeri de securitate, eventual cu contribuţia urmaşilor lor de după Revoluţie”.

“Colegiul CNSAS nu a observat sau nu a dorit să observe că declaraţiile şi notele explicative care i s-au cerut lui Dan Voiculescu au fost, de multe ori, determinate de existenţa notelor informative, a adevăratelor delaţiuni, ale altora împotriva sa. Dosarele dovedesc că despre Dan Voiculescu au despus note informative la Securitate, iscălite cu nume de cod, cel puţin 18 informatori, iar în urma delaţunilor acestora se cereau explicaţii lui Dan Voiculescu. Repetăm însă, declaraţiile şi notele explicative ale subsemnatului, semnate cu numele şi prenumele reale, nu denunţau nimic. Prin ele se explicau întâlniri sau convorbiri cu cetăţeni străini (nu şi conţinutul concret al acestora!)”, se mai arată în contestaţia lui Dan Voiculescu.

Dan Voiculescu adaugă că, în momentul în care a declarat la audierile CNSAS că “Felix sunt eu”, i s-a părut că acel scris este al lui, însă “propoziţia rostită nu a însemnat recunoaşterea faptului că a folosit acel pseudonim ca nume de cod.”

Potrivit deciziei CNSAS conform căreia Dan Voiculescu a făcut poliţie politică, omul de afaceri ar fi fost recrutat ca informator în februarie 1970 cu numele consipativ Mircea, când a “relatat verbal despre contactele şi schimburile de pachete între sportivi români şi cei străini (cu prilejul campionatelor de box din 1969), despre schimbările de valută, etc” şi apoi în Republica Socialistă Cehoslovacă, unde a însoţit ca translator echipele româneşti de hochei pe gheaţă.

Acelaşi document arată că Dan Voiculescu ar fi supravegheat şi ar fi dat informaţii despre mai mulţi cetăţeni stăini, sportivi, rude sau parteneri de afaceri, iar în anul 1973 ar fi fost recrutat în reţeaua Directiva a III-a sub numele Felix. Astfel, “la data de 27.01.1974 se propune abandonarea informatorului Felix, motivată de primirea în PCR la data de 15.01.1974 şi de faptul că la data respectivă, Directiva a III-a nu avea ca obiectiv concret pe lângă care să poată fi dirijat". În plus se menţionează că în ultima vreme infomatorul "Felix" ar fi furnizat informaţii în S.I.G (supraveghere informativă generală)”, se arată în decizia CNSAS.

Dan Voiculescu, fostul lider al Partidului Conservator, a contestat decizia de colaborator al Securităţii ca poliţie politică primită de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) pe 7 august 2006. Dan Voiculescu cere magistraţilor să constate că deciziile date de CNSAS sunt netemeinice şi nelegale şi să constate că nu a fost colaborator al poliţiei politice comuniste.

Dosarul lui Dan Voiculescu a ajuns la Tribunal, după ce legea CNSAS a fost declarată neconstituţională, iar competenţa instanţelor s-a schimbat. Astfel, Tribunalul Bucureşti a devenit prima instanţă de judecată care se poate pronunţa asupra unei eventuale colaborări cu poliţia politică.

Ordonanţa CNSAS a fost adoptată tacit în luna mai de Camera Deputaţilor, după ce a fost aprobată de Guvern pe 6 martie. Potrivit acesteia, CNSAS va constata, în baza documentelor analizate, colaborarea cu Securitatea, verdictul urmând să fie dat de instanţa de judecată, în baza notelor de constatare ale Consiliului, întocmite de Direcţia de Investigaţii.

Pe 30 ianuarie, Curtea Constituţională a României (CCR) a declarat neconstituţională Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, după ce a fost sesizată cu această excepţie în cazul fostului lider PC, Dan Voiculescu.

Dan Voiculescu a fost declarat de CNSAS, în 7 august 2006, colaborator al Securităţii ca poliţie politică, în virtutea unor note informative în care îşi turna rude care voiau să fugă din ţară, colegi de studenţie şi, mai apoi, colegi de serviciu. La momentul deconspirării sale, Voiculescu a spus că verdictul CNSAS confirmă faptul că nu a fost ofiţer de Securitate implicat în dispariţia banilor familiei Ceauşescu.

Voiculescu, asemenea Monei Muscă, a spus că nu a făcut rău nimănui prin natura colaborării cu Securitatea. Spre deosebire de Muscă, liderul PC a adus şi la CNSAS una dintre persoanele pe care le-a turnat la Securitate - pe verişoara Paraschiva, stabilită din timpul comunismului în Germania - care a declarat, într-o conferinţă de presă, că nu a avut de suferit de pe urma delaţiunilor vărului său.

Magistraţii Tribunalului Bucureşti au fixat pentru data de 2 septembrie primul termen al procesului.


Sursa: ROL.ro

 
 
14  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: PETITII CATRE C.N.S.A.S. ( pentru urgentarea verificarii revolution : Iulie 23, 2008, 22:40:06
Si eu!
Solicit  CNSAS sa finalizeze , de urgenta, verificarea tuturor revolutionarilor care au obtinut noul cetificat, inclusiv a celor care sunt in curs de a-l obtine, si sa publice pe sait si nu doar in Monitorul oficial listele complete cu cei care au fost informatori sau ofiteri de securitate, militie,etc.
15  Discutii generale / Forum / Răspuns: FORMATORII DE OPINIE : Iulie 23, 2008, 20:22:45
Exclusivitate ZIUA ONLINE
Herta Muller despre cazul Patapievici - turnatorii ICR: "Ce fac intelectualii romani? Nu au o scarba morala?"
Exclusivitate ZIUA ONLINE

23 iulie, 17:41

"Ma doare, ma doare enorm de ce se intampla cu Romania!". Aceasta este reactia disidentei anticomuniste Herta Muller ca urmare a scandalului creat de prezenta informatorilor Sorin Antohi si Andrei-Corbea Hoisie la o "Scoala de vara" organizata de Institutul Cultural Roman condus de Horia Roman Patapievici.
Singura scriitoare din Romania nominalizata la premiul Nobel pentru literatura, disidenta anticomunista Hertha Muller, in prezent membra a Academiei Germane pentru Limba si Poezie, s-a aratat public revoltata de faptul ca Horia Roman Patapievici a decis sa trimita la Berlin, intr-un program al Institutului Cultural Roman, doi fosti turnatori. Sorin Antohi, alias "Valentin", si Andrei Corbea-Hoisie, alias "Horia", fosti informatori ai Securitatii, sunt prezenti pe banii contribuabililor la o "Academie de vara" cu tema: "Germania si Romania. Transferuri academice, culturale si ideologice". "Cursurile, cazarea si masa, precum si un program de timp liber sunt subventionate de catre Institutul Cultural Roman", aflam din anuntul ICR. Conducerea Institutului, Horia Roman Patapievici, Mircea Mihaies si Tania Radu, a ales ca transferurile ideologice si academice ale Romaniei in Germania sa fie facute de doi fosti colaboratori ai politiei politice comuniste dintre care unul, Sorin Antohi, s-a dat autor al unor articole in publicatii stiintifice inexistente, s-a pretins un timp indelungat "doctor", fara a avea aceasta calitate, si a coordonat lucrari de doctorat la Universitatea Central Europeana de la Budapesta, care acum sunt nule de drept.
"Planeta ICR"
Herta Muller a publicat in cotidianul german de mare tiraj Frankfurter Rundscahau o scrisoare deschisa adresata presedintelui ICR, Horia Roman Patapievici, in care intreaba, printre altele, daca "ICR-ul crede ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?". Protestul scriitoarei disidente Herta Muller a fost urmat de alte gesturi similare ale intelectualilor si comunitatii romanesti din Germania. Patapievici nu a ales sa-i raspunda direct disidentei anti-comuniste, ci a preferat sa publice ieri un material titrat "Replica ICR", aparut in Evenimentul Zilei, si in care raspunde "acuzatiilor din presa". El considera ca afirmatia ca "ar exporta informatorii Securitatii este complet tendentioasa" si ca prezenta celor doi turnatori-impostori in Germania nu se datoreaza "clientelismul conducerii ICR, care isi promoveaza prietenii". "Mie nu mi-a trimis nici o scrisoare. Ar fi putut sa-mi raspunda personal, ca eu i-am scris", afirma Herta Muller in urma publicarii articolului din Evenimentul Zilei.
Demiterea lui Patapievici
Intr-o convorbire cu redactorul ZIUA, presedintele Asociatiei Romanilor din Berlin, Ruxandra Dimitriu, a anuntat ca miercuri seara comunitatea romanilor din capitala Germaniei se va reuni pentru a concepe o scrisoare deschisa adresata Presedintiei Romaniei, care patroneaza ICR, Guvernului si Parlamentului Romaniei, care raspund de banul public al contribuabililor si respectarea statului de drept, pentru a solicita demiterea presedintelui ICR Horia Roman Patapievici si a adjunctilor sai, Mircea Mihaies si Tania Radu. Dimitriu considera ca Patapievici nu mai are ce sa caute intr-o institutie publica din Romania dupa ce i-a trimis pe cei doi intelectuali turnatori ca reprezentanti ai societatii academice romane.
"Teatrul absurd" al condamnarii comunismului
Am stat de vorba si cu Herta Muller pentru a afla opinia domniei sale fata de pozitia publica a presedintelui ICR, Horia Roman Patapievici. Marturia scriitoarei si disidentei anticomuniste este tulburatoare. Hertha Muller nu poate intelege cum ICR a indraznit sa trimita intr-o tara ca Germania, care este un exemplu privind lustrarea agentilor STASI, doi colaboratori ai politiei politice comuniste Securitatea. Este de amintit ca Sorin Antohi a fost silit sa-si recunoasca colaborarea cu Securitatea dupa 17 ani, pe cand era membru al Comisiei Tismaneanu, iar Andrei Corbea-Hoisie, dupa 18 ani, pe cand era ambasador al Romaniei la Viena. Hertha Muller considera ca, in conditiile acestea, condamnarea comunismului este un "teatru absurd". Din acest motiv a si refuzat sa faca parte din "Comisia Tismaneanu". "Este ridicol ca dupa 20 de ani sa se spuna ca regimul comunist a facut crime! Trebuie sa facem ce trebuie, concret, nu teatru absurd", afirma disidenta in interviul acordat ZIUA.
Patapievici l-a "acoperit" pe Antohi pe cand era la CNSAS
Cu referire la faptul ca Patapievici sutine ca trebuie avuta in vedere "valoarea profesionala" si "somitatea stiintifica" a celor doi intelectuali informatori ai Securitatii, Herta Muller spune cu sarcasm: "Da, sigur! Noi trebuie sa tinem cont de toate acestea in timp ce ei ocupa toate pozitiile de influenta din Universitati, din societate. Eu am spus ca nu sunt de acord, dar daca lui ii convine asa, treaba lui. Romania sa faca ce crede de cuviinta. Eu mi-am articulat parerea despre aceasta". Revoltata, scriitoarea afirma ca a aflat ca "nu este pentru prima oara cand au fost trimisi la Berlin fosti securisti" sub auspiciile ICR. "Pentru ce mai sunt studiate Arhivele Securitatii daca nu are loc nici o consecinta? Care este sensul?", se intreaba disidenta. Scritoarea isi aminteste si faptul ca Horia Roman Patapievici, in 2002, pe cand era in Colegiul CNSAS, a "acoperit" cazul informatorului "Valentin" Antohi si, acolo, "au facut tot posibilul ca sa nu se afle", in pofida Legii si a misiunii CNSAS. "Am crezut ca Patapievici are niste repere morale de care tine cont", spune dezamagita scriitoarea, membra a Academiei Germane pentru Limba si Poezie. Ceea ce a facut conducerea ICR, mai spune fosta disidenta, "nu ar fi posibil in Germania. Asa ceva nici nu se concepe!".
"Ce fac intelectualii romani? Nu au o scarba morala?"
Referitor la cererea de demitere a lui Patapievici, Herta Muller considera ca este de datoria romanilor din tara sa actioneze: "Asa cum au grija de ea, asa o sa aiba tara". "Ce fac intelectualii romani?", se mai intreaba scriitoarea. "Am vazut ca in program este si Caramitru si Johnny Raducanu. Ce-i cu astia? Tac?". Atat ei, cat si fiecare intelectual, ar trebui sa aiba o reactie "pentru ca simte nevoia, pentru ca are o scarba, o scarba morala. De aceea ar trebui sa refuze sa participe. Daca nu o are, ce sa fac? Caramitru mai are si prelegeri despre dictatura la Teatrul National despre securisti... Ce spune Cartarescu, ce spune Dinescu, ce spune Nora Iuga, ce spun toti intelectualii? Ce spun ziaristii?". "Faceti ceva pentru voi, nu pentru asa-zisa imagine a Romaniei. Nu pentru UE. Pentru realitate, pentru voi insiva, pentru ca este tara in care traiti, pentru copii vostri!", mai spune scritoarea, emigrata in 1987 in Germania impreuna cu sotul sau, Richard Wagner, la fel de revoltat de actiunea conducerii ICR. "Asa nu se mai poate! Au vrut sa faca un program remarcabil, ceva mare si tare. Cu cine?", conchide scriitoarea anticomunista referindu-se la alegerea facuta de ICR: doi intelectuali turnatori, fosti membri ai GDS, SOROS si Comisiei Tismaneanu.

Scrisoarea Deschisa a Hertei Muller catre Horia Roman Patapievici

"Draga Horia Patapievici,
Dupa cum reiese din programul Intitutului Cultural Roman vor veni la "Academia de vara" a ICR Berlin in aceasata luna Andrei Corbea Hoisie si Sorin Antohi. Antohi este chiar "directorul" acestui colocviu.
Este scandalos faptul ca Romania se prezinta in Germania cu aceste doua persoane care pe timpul dictaturii au lucrat cu serviciul de securitate roman.
In Germania s-a discutat timp de mai multi ani despre problema informatorilor STASI si au fost trase consecintele in toate domeniile: fostii informatori nu pot ocupa functii in cadrul universitatilor, la ziare si la institutiile culturale.
Daca ICR-ul se prezinta in Germania cu aceste persoane isi va cauza daune ireparabile siesi, iar participantii germani vor fi folositi doar pentru lustruirea imaginii unor agenti deconspirati.
Se pune intrebarea cum ii vor prezenta angajatii ICR Berlin invitatilor la scoala de vara pe partenerii de discutie romani: Corbea Hoisie - profesor si agent de Securitate cu o activitate indelungata si Sorin Antohi - oaspete al unor universitati europene timp indelungat cu un titlul de doctor falsificat si cu publicatii fictive? Si ce vor relata presei germane? Sau mai bine zis: ce nu vor relata?
Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?
Ce inseamna sa fii intelectual in Romania de azi? Ce s-a ales din promisiunile Romaniei facute cu ocazia integrarii in UE?
ICR-ul de la Berlin reprezinta vitrina Romaniei in Germania - dar de fapt se prezinta drept vitrina unui trecut care nu mai apune. Cine va prelua raspunderea pentru acest fapt? De la caderea lui Ceausescu fiecare institutie in Romania are propria raspundere si influenteaza felul in care se traieste in contextul libertatii castigate pentru care au murit sute de oameni!
Am sperat ca Romania se va normaliza in final (dupa atata timp si dupa atatea sanse pierdute), cel putin in domeniul cultural.
Ma doare si ma infurie faptul ca se intampla exact contrariul.
Promit ca nu voi mai calca pragul ICR la Berlin - si nu voi fi singura care va proceda astfel.
Cu salutari cordiale,
Herta Muller"
Pagini: [1] 2 3 ... 43