Main Content:

  Afişează mesaje
Pagini: 1 2 3 [4] 5 6 ... 398
46  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Activitatea SSPR : Martie 16, 2021, 23:52:03
Complotul politicienilor impotriva revolutionarilor romani
https://www.facebook.com/groups/1374544536189497
Ion Cohalm Administrator
  · Ieri la 16:05  ·
Mare dezbatere pe Facebook pe tema "candidaturii" (pun in ghilimele pentru ca numai cu candidaturi nu e, ci cu pile si trafic de influenta) lui Ioan Demi din Brasov la functia de ministru secretar de satat la SECRETARIATUL DE STAT PENTRU RECUNOASTEREA MERITELOR LUPTATORILOR IMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INSTAURAT IN ROMANIA IN PERIOADA 1945-1989. Cred ca e secretariatul cu cea mai lunga denumire si cu cele mai multe arestari!
Eu cred ca trebuie sa arate si Ardealul ce oameni are. Domnul Octav Bjoza, care ii sprijina ocuparea postului, e Brasovean si presedinte al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania, iar Ioan Demi e si el Brasovean, prin adoptie, dar e si mai nobil decat Bjoza pentru ca provine din Timisoara. Si amandoi au origini minoritare, asa cum s-a impus (de undeva) trendul in Romania, unu poloneze, celalalt ca presedintele P.N.L.-ului.
Hai sa vedem ce vor fi in stare sa faca cei doi. Ar fi bine sa ne spuna dinainte, normal, numai ca nu cred ca vor face asa ceva, pentru ca prea trag sfori pe sub masa. Hai sa-i vedem pe cei doi "brasoveni" la conducerea secretariatului de stat! Vorba lui Badea, "SUSTIN"!
Haideti cu totii cu sustinerea! Sa avem oamenii nostri in high-life-ul Bucurestean! Vivat!




Ion Cohalm
  ·
Si-au luat avant simbolurile luptei anticomuniste si s-au azvarlit asupra capitalei, Bjoza de la Iasi, Demi de la Timisoara si... au facut rahatul praf in contul Brasovului. Adevarul e ca in perioadele in care devenea automat secretar de stat interimar domnului subsecretar Bjoza i-a palcut cum il gadileau "fetele" din preajma sa si nici titulatura de "ministru secretar de stat" nu-i displacea deloc. A stat la discutii multe si lungi cu tot felul de insi si inse care s-au perindat prin biroul lui si a gasit formula prin care sa se instaleze la butoanele (controlul) institutiei. L-a luat pe Demi langa el, pe care il cunostea de multi ani si stia ca nu-l prea duce mintea, dar si ca isi doreste cu ardoare functia (de ministru, nu-i asa?) si si-a spus ca e numai bun de folosit ca telecomanda si, in caz de necazuri cu legea, de tap ispasitor. Dupa mai multe sforarii, a cerut sa ajunga la Werner, omul de care depind toti si toate in materie de conducere a statului. Numai ca la Presedintie l-a primt doar un consilier, care l-a mai dat si afara dupa ce a auzit cu ce mersese acolo.
Asa ca s-a hotarat sa joace ultima carte cu seful executivului si s-a anuntat la premier. A fost acolo, nu cum zic cei cu periuta ca n-a fost, dar degeaba. Cand a vazut ca Catu nu asculta de el, a fortat rau nota, a batut din picior ultimativ si... si a plecat aparent cum venise. Numai ca Catu nu a reusit sa inghita obraznicia si l-a demis.
Acum se pate bate cap in cap cu pilosul lui, dar biroul, secretara, masina la scara si salariul baban le-a pierdut odata cu functia. Poate ca isi va da seama intr-o zi ca Demi a fost cea mai eficace arma impotriva fostilor detinuti politici.
Eu raman cu nostalgia unei conduceri in tandem la secretariat, caci multi nu si-au dat nici acum seama ce nulitate e pretendentul la functia de ministru secretar de stat si cat rau le-ar face daca ar parveni la ea. Sigur, va fi o lupta glorioasa in presa, vor incerca sa revina, cel putin batranul luptator neinfricat, sau sa se acopere de lauri chiar daca se vor intoarece pe la caselel lor cu cozile covrig. Amanunte... In conluzie sanatate si noroc bun Ardeal!

Marius Petrescu
  ·
Iata care sint motivele pentru care a fost destituit Octav Bjoza din functia de subsecretar de stat.
PNL fierbe după destituirea lui Octav Bjoza din funcția de subsecretar de stat.
Decizia luată de Florin Cîțu este contestată de mai multi lideri liberali, in vreme ce Bjoza spune că asistăm la una dintre cele mai rușinoase decizii ale PNL. Iata de unde a pornit tot scandalul:
Conducerea USR spune ca Octav Bjoza a vorbit in termeni destul de incorecti despre cei ce ar trebui sa primeasca indemnizatii ca membrii ai AFDPR. Dl. Bjoza si cei din jurul sau nu fac deosebirea intre fostii detinuti politici, urmasii detinutilor si cei care au fost considerati la un moment dat nazisti si fascisti.Intr-un astfel de context reactioneaza cu furie comunitatea evreiasca din Romania. Reprezentantii comunitatii evreiesti din Romania au solicitat o intalnire de urgenta cu premierul pe aceasta tema. Premierul Citu sensibil la argumentele comunitatii evreiesti decide sa-l destituie pe Ocvtav Bjoza din functia de subsecretar de stat.

47  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Activitatea SSPR : Martie 16, 2021, 23:48:18


Cazul demiterii președintelui A.F.D.P.R. e complex și, după părerea mea, există multe argumente în favoarea sa.
Pe de altă parte nu se poate nega că, odată ajuns în funcția de subsecretar de stat, nu i s-a urcat la cap domnia.
De aceea am selectat cîteva păreri interesante de pe grupurile de Facebook, ca sa avem și alte puncte de vedere.
Marius Petrescu si Ion Cohalm au fost cei mai ”expansivi” in comentarii.
48  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Activitatea SSPR : Martie 16, 2021, 22:52:20
La subiect acum. Vă dați seama ce paradox avem în cazul domnului Octav Bjoza, președintele Aociației foștilor deținuți politici din România?
A fost numit într-o demnitate a statului român de către Partidul Social Democrat și a fost demis de către Partidul Național Liberal!
Să vă reamintesc, că poate ați uitat.


                                                                                                     

Premieră naţională: Un fost deţinut politic numit secretar de stat. Octav Bjoza, preşedintele AFDPR,
numit la Secretariatul pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist


Sursa: Monitorul de Fagaras via Ziaristi Online



Pentru prima dată după 25 de ani, foştii deţinuţi politic din România vor fi reprezentaţi în structurile de stat de către un reprezentant al lor.

Octav Bjoza
, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România, a fost numit în funcţia de subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989. Numirea a fost făcută de premierul Victor Ponta prin Decizia nr. 277 din 1 octombrie 2014.

Decizie pusă în sertar

Înfiinţarea în cadrul Secretariatului General al Guvernului a unui departament pentru foştii deţinuţi politic are însă o istorie lungă. ,,La fiecare schimbare de Guvern am retrimis un proiect de lege în care am trecut solicitările noastre, ale foştilor deţinuţi politic. N-am fost ascultaţi niciodată, proiectul rămînînd undeva prin sertarele Guvernului. De 3-4 ani m-am luptat pentru indemnizaţii ca să nu mai spun despre facilităţile prevăzute de legea în vigoare şi care nu se aplică. Ultimele discuţii le-am avut cu premierul Victor Ponta în acest an cînd am fost invitat la Guvern pentru a mă cunoaşte şi a afla ceea ce sîntem noi ca asociaţie. Am fost surprins atunci să aflu că premierul nu ne cunoştea. A promis atunci (n.r. luna martie 2014) că va înfiinţa un departament la nivelul Secretariatului General al Guvernului. De atunci am mai avut întîlniri cu ministrul Muncii, cu alţi secretari de stat, cînd am discutat de facilităţile de care putem beneficia. Documentele necesare înfiinţării departamentului la care făcea referire premierul au ajuns la secretarul de stat de la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-198, Ioan Muraru. Au trecut cîteva luni şi nimeni n-a mai amintit nimic despre promisiune. Săptămîna trecută a avut loc o întîlnire între premierul Victor Ponta, fostul preşedinte al României Emil Constantinescu şi preşedintele Senatului Călin Popescu Tăriceanu. La acea întîlnire, preşedintele Constantinescu l-a întrebat pe premier ce se întîmplă cu decizia dată în favoarea AFDPR. A fost surprins să afle că aceasta nu s-a emis. Chemat secretarul de stat Muraru, acesta i-a spus premierului că este în sertar. A fost semnată pe loc şi publicată în Monitorul Oficial din data de 1 octombrie 2014″ a spus Octav Bjoza, preşedintele AFDPR.

Organigrama departamentului

Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-198 funcţionează de mai mulţi ani, dar i-a avut în vedere doar pe revoluţionarii din Decembrie 1989. Începînd cu 1 octombrie 2014, Secretariatul va avea şi un departament care se va ocupa doar de foştii deţinuţi politic din România. Departamentul va fi condus de un subsecretar de stat numit de premier şi încă 5 angajaţi. ,,Prima întîlnire pentru a afla detaliile despre acest departament, organigrama, o voi avea marţi, 7 octombrie a.c. ora 14.00 cu secretarul de stat Ion Muraru” a spus subsecretarul de stat Octav Bjoza.

Se dublează indemnizaţiile

Odată cu decizia de numire în funcţia de subsecretar de stat a lui Octav Bjoza, premierul a promis şi dublarea indemnizaţiilor foştilor deţinuţi politic. ,,Premierul a spus că indemnizaţiile vor fi dublate aşa cum a promis şi se va aplica decizia pînă la alegeri. Vom vedea dacă este aşa” a adăugat Octav Bjoza. Foştii deţinuţi politic din Făgăraş au spus că acest pas este dovada recunoşterii meritelor lor, a luptei anticomuniste. ,,Faptul că sîntem reprezentaţi în Guvern este o veste bună pentru noi cei care mai sîntem în viaţă. Săptămîna trecută a mai plecat unul dintre noi, Gheorghe Peptea din Iaşi. Octav Bjoza cu siguranţă va fi persoana care va urmări să se respecte întocmai deciziile noastre, ale AFDPR şi pe care le aşteptăm de 25 de ani” a spus preşedintele filialei Făgăraş a AFDPR, Augustin Răduţ.

,,Nu vom avea mari pretenţii”

Întrebat Octav Bjoza care vor fi pretenţiile lui şi ale AFDPR de la această funcţie în Guvern, acesta a răspuns simplu ,,nu vom avea mari pretenţii”. ,,În primul rînd să se respecte legea aflată în vigoare referitoare la noi, foştii deţinuţi politic, pentru că nu se respectă. Mă refer la gratuităţile în Sănătate, medicamente, analize, internări, scutirea de impozite şi chirii pentru spaţiile în care funcţionează filialele AFDPR, dar şi dublarea indemnizaţiilor aşa cum s-a promis. Departamentul, cu siguranţă, va avea un buget din care să ne suportăm editarea de cărţi, dezvelirea de monumente, organizarea de simpozioane, etc. Pînă acum mereu aveam probleme cu finanţarea acţiunilor noastre, a congreselor AFDPR” a mai spus Octav Bjoza. (Lucia Baki)

Decizia 277/2014
privind numirea domnului Octav Bjoza în funcţia de subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989

În temeiul art. 15 lit. a) şi art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 8 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 563/2014 privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989,
prim-ministrul emite prezenta decizie.
ARTICOL UNIC
Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Octav Bjoza se numeşte în funcţia de subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.
PRIM-MINISTRU
VICTOR-VIOREL PONTA
Contrasemnează:
—————
Secretarul general al Guvernului,
Ion Moraru
nr. 277 Bucureşti 1 octombrie 2014
49  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Activitatea SSPR : Martie 16, 2021, 22:21:23
Aș fi vrut ca discuția să se poarte în subtopicul ”Anunțuri”, unde ar fi cel mai vizibilă cred eu, pentru că acolo deschid prima dată forumul majoritatea.
Dar e bine și aici, continuăm unde a început. Mă mir însă ca sîntem puțini care postăm, deși prezenți sîntem 300. Stă lumea să vadă de unde bate vîntul?
50  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Activitatea SSPR : Martie 16, 2021, 21:49:56
Ooo! A revenit celebrul Kronstadt!
Bine ați revenit. Poate se dinamizează iarăși discuțiile pe forum.
(Țin minte cît de combativ erați în urmă cu mai mulți ani și ce dispute ați provocat, sau susținut.)
51  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: CINE SUNT EI? ce au facut inainte de 22 dec.1989? si ce au facut dupa 22 dec.? : Martie 16, 2021, 00:38:04


Fotografia e de ieri, 15 martie 2021.
52  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Activitatea SSPR : Martie 16, 2021, 00:36:01
Ce surpriză! Nu știam nimic de această intenție, cu atît mai puțin de finalizarea ei.
53  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: CINE SUNT EI? ce au facut inainte de 22 dec.1989? si ce au facut dupa 22 dec.? : Martie 15, 2021, 12:01:40
Adevărul, de George-Andrei Cristescu, vineri, 12 martie 2021
https://adevarul.ro/entertainment/celebritati/gabriel-liiceanu-atac-dur-adresa-mircea-dinescu-scandalagiul-vedeta-mitocanul-poftangiul-claun-isteric-1_604b39155163ec4271d0d61d/index.html
Gabriel Liiceanu, atac dur la adresa lui Mircea Dinescu: „Scandalagiul, vedeta, mitocanul, poftangiul, un claun isteric”

„Scandalagiul, vedeta, mitocanul, poftangiul, un claun isteric locuit de patima căpătuielii”, scrie filosoful Gabriel Liceanu pe platforma Contributors.ro, într-un text-replică la atacul lui Mircea Dinescu la adresa poetei Ana Blandiana.
„Judecând după nivelul nostru de civilizaţie la capătul celor treizeci de ani istorici de „tranziţie” pe care i-am împlinit, înclin să cred că cel mai mare pedagog valah al României a fost un poet care în tinereţe scria versuri involte.
Când spun „pedagog valah”, am în minte un ins care, în ultimele decenii, a marcat populaţia românească din Câmpia Dunării (ceea ce ardelenii numesc generic „Sudul”) printr-un model de comportament iradiant, caracterizat prin cultivarea vulgarităţii, a ţopeniei obraznice şi infatuate, a cabotinismului lucrativ, a închinării vieţii profitului făcut cu preţul unei neruşinări fără margini. Faptul că un asemenea individ a aspirat la rangul de „simbol al revoluţiei” dă măsura felului în care ceea ce a început în iarna lui ʼ89 ca act de demnitate şi sacrificiu a sfârşit, prin contribuţia lui, ca prostituare a istoriei. Rar îţi e dat să vezi categoriile vieţii mai crunt caricaturizate de un singur ins, rar se întâmplă ca „jumătatea funestă” a lumii să scape mai voioasă de sub control. Puţini oameni, în deceniile din urmă, au debilitat atât de mult, prin isprăvile lor, fiinţa morală a românilor, sădind în ei credinţa că sunt condamnaţi să trăiască într-un univers pocit şi populat cu oameni scălâmbi.
În preajma lui ʼ90, poetul intră în rolul de disident oficial, dar tot ce face (şi mai ales cum face) în zilele revoluţiei din decembrie şi în continuare ne obligă să recurgem la scenarii de culise nedescâlcite nici până în ziua de azi. Cândva se va afla poate că a făcut parte din casting-ul unei cacialmale istorice, că a fost agentul trasformării unui moment sublim într-o farsă. Căci a văzut vreodată cineva un disident care, după ce se presupune că, mânat de virtuţi nobile, s-a aruncat în lupta cu Răul, să se lăfăiască apoi într-un comportament de puşlama ordinară?
Cert e că, în locul personajului nimbat de aura disidentului, la rampă a apărut scandalagiul, vedeta, mitocanul, poftangiul, un claun isteric locuit de patima căpătuielii. Debutează în noul timp al istoriei imaginându-şi că totul îi e permis. Prima lui grijă este să schimbe un apartament din Piaţa Dorobanţi pe o ditamai vila de pe Bulevardul Aviatorilor, atribuită cu ani în urmă unei nomenclaturiste din stirpea protejatelor Elenei Ceauşescu. S-a mutat într-o villa damnata, fără să-i pese de „ce va zice lumea” şi fără să-i fie silă de aerul pe care urma să-l repire acolo. Apoi, ca proaspăt şef al Uniunii Scriitorilor, a încercat  deturnarea în beneficiu propriu a unei tipografii donate după revoluţie de statul german cărturarilor români. Scandalul izbucnit l-a măturat din fruntea Uniunii”, scrie filosoful, pe Contributors.ro.
Acesta continuă: „Nu avea pudori. La lansările de carte apărea golăneşte în compania tarafului de lăutari pe disonanţele căruia chefuise până-n zori. Cu aceeaşi dezinvoltură, la Cotroceni, îi cerea preşedintelui să intervină „unde trebuie” pentru ca, pe harta turismului autohton, să figureze şi un popas al grupurilor de vizitatori străini la moşia lui de pe malul Dunării.
Senzaţia pe care ţi-o lasă această „silabă imprimată pe dos” din cartea umanităţii e că s-a născut ca să demonstreze cât de calpă şi răstălmăcitoare poate fi gesticulaţia unui individ pe scena publică. În timp ce o colegă de breaslă făcea „Memorialul Sighet”, el reinventa bucătăria românească, propunându-le oamenilor la televizor să pună suc de portocale în tocăniţe şi sfeclă în cârnaţi ţărăneşti.
Are un singur merit: după ʼ90, nu s-a dat niciodată mai mult decât era. Nu a fost „un impostor în strai virtuos”. Şi-a asumat pe faţă postura de derbedeu haios, s-a îmbrăcat ca atare, a vorbit ca atare, s-a purtat ca atare, învârtindu-şi brelocul cheii de la maşină pe policar, împroşcând calomnii şi sărind cu gura la oricine, dispreţuind pe faţă reguli şi legi, conducând maşina cu mâna dreaptă pe sticla de palincă şi aşternând un covor de seminţe scuipate din mers între ambreiaj şi accelerator.
În istoria ponosită a acestor ani va rămâne omul care a predat poporului român, cu har şi vervă, bădărănia, transformând estetica şi morala mahalalei în stil de viaţă comunitar”, concluzionează directorul editurii Humanitas.
Ana Blandiana relatează în cartea sa un dejun diplomatic din 1990, în prezenţa ministrului francez de Externe Roland Dumas, alături de Doina Cornea, Ion Caramitru şi Mircea Dinescu. Dumas a întrebat "dacă se ştie cine erau tinerii morţi la Intercontinental", iar Mircea Dinescu ar fi răspuns ironic: "Hitlerjungend/ Tineretul lui Hitler".
„Într-una dintre dimineţile acelui început, greu de înţeles de lume, care a fost luna ianuarie a anului 1990, am participat la primul şi, de altfel, ultimul mic dejun diplomatic din viaţa mea. Sosise la Bucureşti, pentru mai puţin de 24 de ore, ministrul de externe francez Rland Dumas şi prima întâlnire programată a fost cu câţiva opozanţi cunoscuţi ai vechiului regim. Au fost invitaţi Doina Cornea, Mircea Dinescu, Ion Caramitru şi eu”, scrie în volumul de amintiri Ana Blandiana.
În replică, Mircea Dinescu a publicat pe Facebook că Ana Blandiana "ticluieşte" în carte "imaginea monstrului invidios pe gloria postumă a acelor copii care i-ar face dincolo de mormânt o concurenţă neloială". El afirmă că "hobby-ul  Anei Blandiana de a se juca una-două de-a interzisa" este un "obicei de pe urma căruia a reuşit să publice o roabă de cărţi până în ultimul an de viaţă al Motanului Arpagic", subliniind în final că scriitoarea "s-a gândit abia acum să-şi recupereze conştiinţa opărită şi să-l dea pe răzătoare pe tatăl lui Andrei". El încheie relatarea cu formula: "Sărumîna, năşică!", Ana Blandiana fiind naşa fiului lui Mircea Dinescu.




Adevărul, de Afrodita Cicovschi, ieri, 14 martie 2021
https://adevarul.ro/entertainment/celebritati/replica-dinescu-atacul-liiceanu-singura-data-viata-l-am-facut-plinga-vad-nu-m-a-iertat-ziua-afront-1_604daa025163ec4271dfbe72/index.html?fbclid=IwAR0L4Uc_pnR4hDzYrVTHPK5gf-y_q3cBxJstBFb4frYUM9PFaQDR7zF98QE
Replica lui Dinescu la atacul lui Liiceanu: O singură dată în viaţă l-am făcut să plîngă şi văd că nu m-a iertat nici pînă în ziua de astăzi pentru acel afront

În replica sa la atacul dur al lui Gabriel Liiceanu, Mircea Dinescu scoate în evidenţă comportamentul „filosofului cu mînecuţe de contabil”, din perioada de dinainte şi de după Revoluţie, făcând referire inclusiv la vizita filosofului la fostul director SRI Virgil Măgureanu. Dinescu îl acuză de laşitate şi că nu ar fi fost un oponent activ al regimului Ceauşescu.

Redăm integral postarea de pe Facebook a lui Mircea Dinescu:
„Cum am decis eu să-mi deschid un barber shop
Numai dracul şi-ar fi închipuit prin anii ’90, când în România Mare eram acuzat că împreună cu Andrei Pleşu am ciordit la revoluţie sculele de bărbierit şi capacele de aur ale closetelor lui Nea Nicu din Primăverii, că Gabriel Liiceanu nutrindu-se pe ascuns din hoitul lui Vadim, va regurgita la bătrâneţe perlele urît mirositoare pe care sconcsul peremist le cultiva în colonia de scoici din haznaua partidului. Adevărat îi că domnul Liiceanu nu are talentul grobianisim al Tribunului, fiind mai degrabă un conţopist al abjecţiei, un filosof cu mînecuţe de contabil care-şi scoate creionul de după ureche spre a face, meticulos, inventarul obiceiurilor bicisnice şi al deşertăciunilor cu care m-a pedepsit Dumnezeu.
O singură dată în viaţă l-am făcut pe Gabriel Liiceanu să plîngă şi văd că nu m-a iertat nici pînă în ziua de astăzi pentru acel afront. În 18 martie 1989, la o zi după ce interviul meu din Libération fusese citit la Europa Liberă, pe holul întunecat al Casei Scriitorilor, am dat nas în nas cu umbra filosofului care, tumefiat şi cu figura uşor răvăşită, mi-a şoptit la ureche: „Dragul meu, aseară am ascultat vorbele tale cutremurătoare şi am plîns în hohote. Suntem nişte laşi, suntem nişte laşi...”, după care, năluca suferindă s-a topit ca fumul, ca să o reîntîlnesc după un an, purtînd cu dezinvoltură în cîrcă, Editura Partidului Comunist.
În Cartea albă a Securităţii există înregistrarea unei gărgăriţe plantate în casa socrilor mei, ce redă scena în care subsemnatul încerca să adune sub un text vitriolant semnăturile cîtorva scriitori de seamă. Vorbeam acolo despre dictatura cuplului prezidenţial, despre dărîmarea satelor, despre cenzură, despre foamea şi frigul din România. Împreună cu Andrei Pleşu eram gata să plasăm bomba la Ambasada Olandei, unde amicul nostru Coen Stork aştepta să o detoneze în întreaga lume. Nici n-am apucat să-mi termin bine recitalul, că Octavian Paler a sărit ca ars zicînd că el îl ştie bine pe Ceauşescu şi că stilul meu pamfletar o să-l scoată din minţi. „Gîndiţi-vă că aveţi copii la şcoală!” a exclamat Paler. „Tocmai d’aia ar trebui să ne spălăm de ruşinea de a tăcea ca laşii!”, i-a întors-o Alexandru Paleologu. Cel mai îngrozit dintre toţi s-a dovedit a fi Gabriel Liiceanu care a afirmat că el nu semnează, ca să nu-i omoare securiştii copilul, lăsîndu-i doar pe copilaşii mei în ghearele lor. Pînă la urmă, din pricina timpului nefavorabil, revoluţiunea s-a amînat pentru altădată. Astfel şi-a mîncat Gabriel Liiceanu covrigul aurei de disident pe care, uscat şi sfoiegit, a încercat să şi-l tragă pe cap după căderea comunismului.
Mult mai tîrziu, Andrei Pleşu mi-a mărturisit că pe la începutul verii lui ’89, cu o zi înainte de a pleca în exil la Tescani, a fost vizitat acasă de Gabriel Liiceanu, care, destul de opărit, i-a reproşat gafa de a se fi solidarizat cu mine: „Andrei, imaginează-ţi că noi doi şedeam liniştiţi la tine în curte şi convorbeam despre lucrul în sine, iar tu te ridici, mă laşi baltă şi fugi după golanul de Dinescu care strigă ca un ţigan prin faţa casei tale spoitingiri!” Trecut-au anii şi golanul de atunci s-a metamorfozat într-un soi de Rasputin altoit pe Mărgelatu, un monstru al societăţii de consum, cu o mînă pe volan şi cu o alta pe sticla de palincă, scuipînd cojile bomboanelor agricole în ochii trecătorilor de pe Calea Victoriei.
Făcînd o comparaţie între noi doi, sigur că în vreme ce subsemnatul clămpănea din limba de lemn a Facultăţii de Ziaristică de la Ştefan Gheorghiu, Liiceanu trăgea cu nesaţ pe nări iarba idealismului. Că nu oricine îşi putea permite, în epoca lui Pericle, cum frumos a denumit-o mătuşa domnului Liiceanu, Zoe Dumitrescu Buşulenga, să-şi plimbe cu atîta candoare cămila fiinţei prin oaza de libertate a Facultăţii de Filosofie, unde Karl Marx era adus în lanţuri la cursuri. Şi în timp ce Constantin Noica îl imobiliza pe bărbos, ca junele Liiceanu să-l lovească cu vergeaua peste degetele cu care scrisese Manifestul Partidului Comunist, domnul Hegel, cu picioarele pe catedră, le vorbea studenţilor despre civilizaţia untului care l-a marcat atît de mult pe patronul Editurii Humanitas, încît i-a lăsat dîre adînci de alifie pe trupu-i de efeb.
Stau şi mă întreb ce copită de măgar l-a lovit în falcă pe Gabriel Liiceanu, de a revărsat asupra poetului atîtea zoaie?! Poate copita mea de acum un an, cînd am descoperit că în dosul cremelor unsuroase se ascunde un criminal în serie care s-a deconspirat inainte de a-mi deschide un barber shop, pe Facebook, unde i-am luat scalpul lui CTP, l-am bărbierit pe Stelică şi i-am pus părul pe moaţe Anei Blandiana, adică muşteriilor care au tăbărît pe mine din senin.

Secretul lui Bachus, cu Gabriel Liiceanu in rolul principal
După o lamentabilă carieră de criminal în serie, Gabriel Liiceanu se desparte de membrii Grupului pentru Dialog Social cu aerul preotului indignat că păcătoşii cărora le-a servit ultima împărtăşanie se simt din ce în ce mai bine în lazaretul cu leproşi.   În şiragul strălucitor al despărţirilor post-goetheene, mărgica vineţie pe care Liiceanu o poartă ca găina babei în cioc e adumbrită de complexul actului ratat al asasinului ce nu mai suportă să-şi vadă victimele rămase în viaţă.
Aidoma unui Fidel Castro cu ideologia întoarsă pe dos, antimarxistul de operetă se visează a fi ţinta unor nesfîrşite atentate puse la cale de garda pretoriană a lui Ion Iliescu, pe care le dezvăluie într-o teribilă confesiune de martir al comunismului care a sărit pîrleazul spre capitalism cu pielea iepurelui încă nedezlipită de spinare.
Tîrît de Andrei Pleşu în bîrlogul lui Virgil Măgureanu imediat după mineriada din ’90, Gabriel Liiceanu retrăieşte parcă în faţa unui pahar cu Coca-Cola angoasa episcopilor nevoiţi să sărute inelul otrăvitor al Papei Borgia. Ca la o ruletă rusească, are flerul de-a învîrti cu dibăcie paharele şi de a-l sorbi pe cel din faţa lui Măgureanu, dejucînd astfel intenţia malefică a directorului SRI.
La cîteva zile după atentatul eşuat se trezeşte la uşă cu mesagerul diavolului, care îi pune în braţe drept plocon o lădiţă cu şase sticle de catran învechit în beciurile instituţiei.
Aşa cum vitriolul Miţei Baston se preschimbă pînă la urmă în cerneală violetă, licoarea primită cadou de la alunecosul generalisim, pe care n-a îndrăznit a o bea, ajunge pe masa Grupului pentru Dialog Social, unde Gabriel Liiceanu, ca un savant ce se joacă cu vieţile oamenilor de dragul unui experiment ştiinţific, aşteaptă să vadă efectul devastator al Saricăi Niculiţel asupra şoriceilor dalbi din laboratorul societăţii civile. Numai că, în loc să strige „Evrica!”, filosoful e nevoit să exclame iohanniceşte „Ghinion!”. Căci, plini de recunoştinţă, cobaii chercheliţi păreau a-i cerşi din priviri încă o butelcuţă.
Dacă membrii Grupului ar fi căzut laţi în ziua aceea, România şi-ar fi sporit zestrea de eroi ai neamului, care n-ar mai fi apucat să-şi fractureze conştiinţa cu ocazia premierii unui procuror abject pe care însuşi domnul Liiceanu l-a pupat acolo unde-i temelia mai moale fără teama de-a colecta un stafilococ.
În locul cartofului străpuns de-o ţepuşă am fi avut astăzi în Piaţa Revoluţiei un grup statuar în care Gabriel Liiceanu, desfigurat de durere aidoma Ţarului Ivan cel Groaznic din tabloul lui Ilia Repin, îşi strînge la piept pisoiaşii pe care el însuşi i-a omorît.  Dacă pare de necrezut, iată mărturia originală a lui Gabriel Liiceanu:
“Şi totuşi, starea de alertă în privinţa directorului proaspăt înfiinţatului SRI nu mi-a dispărut. La cîteva zile după vizita pe care o făcusem, un tip sună la uşa apartamentului meu din Intrarea Lucaci şi îmi lasă, «din partea domnului director», o lădiţă cu şase sticle de vin alb. M-am tot învîrtit în jurul lădiţei cîteva zile şi am terminat prin a trage concluzia că n-ar fi fost nici o problemă să se fi introdus ceva prin dopul sticlelor cu o seringă, de pildă. Era mai prudent să nu le deschid. Dar ce să fac cu ele? Dacă n-aveau nimic, ar fi fost păcat să le arunc. Apoi mi-a venit ideea salvatoare: la prima întîlnire a Grupului, le-am dus la sediul GDS din Calea Victoriei. Bineînţeles, n-am deconspirat provenienţa.
Au fost primite – şi băute pe loc – cu mare bucurie. În ce mă priveşte, învăţasem din vizita la domnul Măgureanu ceva: paharul din faţa mea a rămas toată seara neatins. Apoi au trecut zilele şi am constatat că toată lumea era bine: numărul membrilor Grupului nu scăzuse nici măcar cu unul. Am oftat uşurat. Pleşu avusese dreptate: eram paranoic.”
54  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989 : Martie 14, 2021, 23:15:52


Dorel Haraga, în urmă cu o oră
https://www.facebook.com/photo?fbid=4346547975372748&set=a.344911315536454
Intenționat sau nu, în mod fals PSD-ul este prezentat ca principal "instigator" și "beneficiar" al promovării revolutionarilor.
Afirmația este cel puțin răutăcioasă și vădește rea credinta fata de Momentul Istoric și autorii săi.
Acum ,la 31 ani de la tristețe evenimente ale REVOLUTIEI ROMANE DIN DECEMBRIE 1989, cred ca fiecare dintre noi a realizat faptul că, partidele politice de fapt sunt victime alături de revolutio,ai FABRICI DE CERTIFIKATE & CO.
In acest sens, avem deja exemple devenite notorii și din respect pentru adevărații Revolutionari, ma feres a le pronunta numele.
Se bate toba și este acuzat președintele ILOESCU dar, nu vorbește nimeni despre facturile promovate prin decretul 37/2000 semnat de președintele CONSTANTINESCU sau de relația apropiata dintre președintele BASESCU și grupul infracțional COSTIN -BĂNUȚOIU-PERJU-MARIEȘ. Până și președintele IOHANIS a căzut victimă în 2019 - 2020 grupurilor de interese numite generic „FABRIKA DE CERTIFIKATE”. Poate vă aduceți aminte de „Ordinul VICTORIA REVOLUȚIEI” distribuit de către BALINT PETRICĂ DORIN, de fapt comercializate de acesta contra sume variind de la 100 la 300 lei. Asta fără a mai corbi despre distribuirea de către d-on. BD de LUGOJ a acestor însemne către înalți funcționari și demnitari internaționali.
Apropo! D-on. FESAN, în ce stadiu se mai află procesul pe care probabil(?) l-ați dechis ca instituție împotriva acestui individ (alt PSD-is vor zice cei rău intenționați) certat cu legea și cu cel mai elementar Bun Simț? Din câte se vorbește prin Cătunul cu Pendulă, se pare că nu v-ați cam îndeplinit funcțiile și atribuțiile în această speță, probabil datorită faptului că mai multe „fire” ducă în diverse zone ale puterii, inclusiv .... dar, despre aceste aspecte, vom vorbi în curând, mult mai în detaliu.
Doamnelor și Domnilor, BANII NU AU MIROS ȘI NICI CULOARE POLITICĂ, fapt demonstrat de CORUPȚIA METASTAZATĂ în tot sistemul POLITIC-SOCIAL-ADMINSTRATIV al României postdecembrieste.
Am participat în 1989 la o REVOLUȚIE, FURATĂ aproape imediat DUPĂ VICTORIE. Revoluție care, datorită „recuperării” ei de către... mulți o consideră drept lovitură de stat.
Dacă doriți să vorbim despre o „lovitură de stat” TOTAL ATIPICĂ, dată cu mijloace ultra moderne( acțiuni psi și de manipulare câteodată chiar cu concursul unor grupuri de interese străine României ), o putem face dar, CINE VA CÂȘTIGA?
ROMÂNIA, acum mai mult ca oricând, ARE NEVOIE DE LINIȘTE ÎN INTERIORUL GRANIȚELOR.
ROMÂNIA, PENTRU A RENAȘTE, ARE NEVOIE DE FIECARE ROMÂN INDIFERENT DE VÂRSTĂ ȘI ETNIE.


55  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989 : Martie 14, 2021, 23:14:14
Dorel Haraga, în cunoscutul său stil mucigen, face mereu ”dezvăluiri cunoscute”, ca să spun așa, în căutarea unei imagini publice de exceptie, care intarzie mereu să se constituie, lasînd sa transpară alta, care nu-i place nici lui, nici nouă.
56  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: CINE SUNT EI? ce au facut inainte de 22 dec.1989? si ce au facut dupa 22 dec.? : Martie 14, 2021, 22:34:25
Mircea Dinescu, 8 martie la 14:18  ·
Sărumîna, nășică!
Intitulîndu-și o carte post-decembristă „Proiecte de trecut”, Ana Blandiana și-a dat singură în vileag meteahna de care suferă, căci, plutind pe aripile amneziei, continuă și astăzi să-și reșapeze trecutul, bazîndu-se pe proiectul unei devastatoare iubiri de sine la care a lucrat cu osîrdie toată viața.
Ce blestem ispășește oare această doamnă bîntuită de demonul antropofagiei?! Al tatălui care, proaspăt întors din pușcăriile comuniste, a ars ca o torță în curtea bisericii, pe cînd își spăla hainele preoțești cu neofalină?! Sau blestemul poeziei despre tătucul Stalin, publicată la puțină vreme după acea tragedie în tentativa, reușită de altfel, de a-și spăla originea „nesănătoasă”, înrădăcinată în trecutul legionar al nefericitului său părinte?!
Interpretînd anapoda o comparație a subsemnatului între hitlerjugendii, care și-au adorat cu fanatism Conducătorul, și decrețeii care, dimpotrivă, s-au revoltat contra celui ce i-a obligat să se nască, strigînd „Jos Ceaușescu!” înainte de a fi împușcați, Ana Blandiana ticluiește imaginea monstrului invidios pe gloria postumă a acelor copii, care i-ar face dincolo de mormînt o concurență neloială.
Adevărat îi că, acum cîțiva ani, întrebat dacă nu cumva mi-e frică de tînăra generație de scriitori, am afirmat cu modestie că pe mine mă înspăimîntă mai degrabă morții care vin puternic din urmă, Lucian Blaga, Arghezi, Bacovia și Ion Barbu, și care îmi par mai vii și mai periculoși decît noii pui de gostat ai literelor române.
Interpretarea morbidă, legată de acei copii, care ar sorbi cu lingura din ciorba răcită a gloriei mele de doi lei, frizează nebunia, dacă n-ar avea scuza surdului care aude doar ce-i convine. Puțină lume știe că Ana Blandiana e fudulă nu doar de o ureche, zîmbetul mecanic cu care încearcă să-și mascheze acest beteșug nedispărînd de pe buzele ei nici măcar atunci cînd discută lucruri dramatice. Nu ați observat cu cîtă fericire își dă ochii peste cap și ciripește despre condiția sa de cel mai interzis scriitor al Epocii de aur, cînd, călare pe un cotoi, aidoma Ioanei D’Arc, a încercat să răstoarne regimul?!
Curajul de a-l transforma în Cipollino pe criminalul care i-a pus cătușe tatălui său, pe vremea cînd calfa de cizmar se întorsese de la Moscova cu gradul de general-maior, spre a fi uns șeful politic al armatei și al securității, nu a rămas nerăsplătit. Mult prea simpaticul fiu al cepei, Motanul Arpagic, a fost retras din librării la ordinul unor dobitoci vigilenți care n-au înțeles că acel basm în versuri era singura operă omagială scrisă cu talent și cu o duioasă ironie la adresa celui mai iubit fiul al poporului. Atunci a gustat Ana Blandiana din dulceața interzicerii, care, vorba aia, a continuat să i se întîmple ca la păsări „de vreo două ori pe an”.
Îmi amintesc cum, la o aniversare a neasemuitului critic literar Ion Negoițescu, în anul 1977, am asistat la o scenă de zile mari. Ușor abțiguit, Nego ne-a reproșat tuturor celor care veniserăm să-i gîdilăm orgoliul că suntem lași, că n-avem curajul de a mîrîi împotriva sistemului, că ne dopăm cu apa chioară a rezistenței prin cultură, etc. etc. „Dar tu ce mare brînză ai făcut, amicul meu?!”, l-a întrebat fostul său coleg de școală sibiană Cornel Regman. „Eu pînă acum m-am sinucis de șapte ori!”, a răcnit Nego. Și nu glumea, fiindcă Ion Negoițescu chiar avea obiceiul de a se sinucide, odată la trei ani, în ziua de 23 August. După ce înghițea o poală de medicamente cu o sticlă de șampanie, îi telefona lui Ștefan Augustin Doinaș, anunțîndu-l că s-a sinucis în semn de protest față de intrarea trupelor sovietice în România. Lovit de panică, Doinaș suna la salvare și, după spălăturile de rigoare, îl aducea de la spital ușor mahmur, dar întremat.
Cînd a repetat în acea seară că el s-a sinucis de șapte ori, pișicherul Cornel Regman i-a zis-o de la obraz: „Ce tot încerci, dragul meu, să te sinucizi? Nu vezi că ești nemuritor?!”
Așa și cu hobby-ul  Anei Blandiana de a se juca una-două de-a interzisa, obicei de pe urma căruia a reușit să publice o roabă de cărți pînă în ultimul an de viață al Motanului Arpagic.
Mă așteptam în acea toamnă a disperării, cînd nu găseai un măr în tot Bucureștiul și cînd finul ei Andrei Dinescu mergea la grădiniță însoțit de patru băieți cu ochi albaștri, îndrăgostiți de opera tatălui său, pe care-l studiau îndeaproape, să vină și nașa într-o scurtă vizită pe strada Bitolia, cu o plasă de ionatane de la gospodăria de partid, că tare-i mai plăceau copilului biscuiții cu mere rase, numai că nu prea era în regulă să intri în borta năpîrcii trădătoare de țară, după ce ai ratat ocazia de a-i scăpa progenitura în scăldătoare.
Sfătuită de Gogu Rădulescu să-și taie ghearele și să-și pună plasturi pe gură, nășica a ținut în ’89 post negru de fin, că a fost tot anul ocupată să-și execute corectura la volumul din colecția „Biblioteca pentru toți”, care nu putea să apară decît cu aprobare specială de la Cabinetul numărul 2 al Elenei Ceausescu.
Alergică la solidaritate și la merele rase, Ana Blandiana s-a gîndit abia acum să-și recupereze conștiința opărită și să-l dea pe răzătoare pe tatăl lui Andrei.
Sărumîna, nășică!
57  Discutii generale / Preschimbarea certificatelor de revolutionar / Răspuns: ANUNTURI : Martie 14, 2021, 21:52:01
Ionica Ghimis-Petrescu se simte furioasă.
12 martie la 19:35  ·
MESAJ PENTRU CATU
Sunt o baba ,,teroristă",
Dar cu creier funcțional,
Nu ca tine laba tristă,
Cu statut de criminal
Ești o slugă globalistă,
Tu asculți și execuți,
Însă noi nu suntem prosti,
Și din contra, ,,precauți"✌️
Astăzi noi îți dăm plăcuța,
Și un sfat de vrei s-asculti,
Nu ne calca pe bombeuri,
Că suntem deștepți și multi✌️
EPILOG: Sictir avortonule!
58  Discutii generale / Preschimbarea certificatelor de revolutionar / Răspuns: ANUNŢURI TRISTE ! -DECESE- : Martie 14, 2021, 21:01:10
15 martie – Zi de doliu național în legătură cu funeraliile scriitorului Nicolae Dabija
http://axialtv.md/15-martie-zi-de-doliu-national-in-legatura-cu-funeraliile-scriitorului-nicolae-dabija/?fbclid=IwAR1okOK2oCMdAy30BzEXYCMNEiLlxCEpQq6V3ZCOR2FfRU5m1G5Uh5ra3RE



„în semn de adâncă tristețe, cauzată de trecerea în eternitate a renumitului scriitor, susținător de frunte al mișcării de renaștere națională, semnatar al Declarației de Independență a Republicii Moldova, academician și istoric literar”, Președintele R. Moldova Maia Sandu a semnat un decret prin care ziua de 15 martie 2021, când vor avea loc funeraliile scriitorului Nicolae Dabija, este declarată zi de doliu național.

În conformitate cu decretul prezidențial, luni, 15 martie, în toată R. Moldova, drapelele de stat vor fi coborâte în bernă, iar la ora 12.00 în memoria poetului se va ține un moment de reculegere. Ceremonia funerară va fi transmisă în direct de Compania publică „Teleradio-Moldova”.

Autorităților publice, întreprinderilor și organizațiilor li se recomandă să renunțe la desfășurarea, în ziua de 15 martie 2021, a acțiunilor distractive în masă, iar redacțiilor ziarelor, posturilor de radio și de televiziune – să țină cont de specificul acestei zile la editarea publicațiilor și la formarea programelor.
59  Discutii generale / Preschimbarea certificatelor de revolutionar / Răspuns: ANUNŢURI TRISTE ! -DECESE- : Martie 14, 2021, 20:59:06
Dumnezeu să le ierte păcatele și să-i odihnească în Împarația Sa.
60  Discutii generale / Totul despre Revolutie si Revolutionari / Răspuns: CINE SUNT EI? ce au facut inainte de 22 dec.1989? si ce au facut dupa 22 dec.? : Martie 12, 2021, 23:23:04
Pagini: 1 2 3 [4] 5 6 ... 398