Pentru domnul Secarica (si nu numai!):
OUG 57/2015, art.12 spune „, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei” ! Adica, TOATE! Inclusiv cele de „gratitudine”! Si acolo unde legea nu distinge, nici cel care interpreteaza legea nu poate distinge (judecatorul, de exemplu!).
[...]
TOATE Actele Normative mai sus invocate au fost abrogate prin legea 153/2017, data la care a incetat PLAFONAREA si implicit „prorogarea plafonarii” „indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei” instituite in 2010 si consolidate (artificial!) prin legea 285/2010, 283/2011 si definitivata prin OUG 19/2012. Prin OUG 90/2017 nu se mai putea prorogarea prevederilor unor legi abrogate! Nu numai logica formala si logica juridica o interzic, ci si legea 24/2000.
Pentru exemplificare: Credeti ca prin OUG xx/2021, Guvernul actual mai poate reinstitui prevederile „Decretului prezidential nr. xy/1985” emis de Ceausescu? Este exact acelasi lucru! De aceea prevederile OUG 90/2017 si OUG 114/2018 nu pai puteau proroga plafonarea indemnizatiilor prevazute de legile abrogate prin Legea 153/2017. Sper ca am explicat destul de clar, desi exemplul cu „ mortul care nu mai poate vorbi” l-am considerat suficient de sugestiv.
[...]
Prefer să evit aplicarea acelei vorbe cu „a te (sau se) îmbăta cu apă rece” 
Corectitudinea raționamentului meu, adică cel prin care susțin că aplicabilitatea legii 153/2017 se întinde doar până la OUG 57/2015 inclusiv, dar nu și la OUG 99/2016 și următoarele relevante, poate fi verificată în mod oarecum obiectiv [1] astfel:- • mergeți la adresa http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/190529 care este forma consolidată la 01.07.2017 a OUG 57/2015 și veți vedea că la art. 12 scrie „Abrogat (la 01-07-2017, Articolul 12 din Capitolul I a fost abrogat de Punctul 20, Alineatul (1), Articolul 44, Capitolul IV din LEGEA -CADRU nr. 153 din 28 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 492 din 28 iunie 2017 )”;
- • mergeți la adresa http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/184962 care este forma consolidată la 01.06.2017 a OUG 99/2016 și veți vedea că prevederile de la cap. I art. 11 alin. (2) au rămas în vigoare bine-mersi; faptul că ultima consolidare a acesteia a fost la 1 iunie 2017 se datorează faptului că pur și simplu nu a mai existat nicio altă prevedere legislativă care să mai aibă ce sau de ce să modifice ceva.
Următoarele OUG-uri relevante sunt la fel de valabile, se pot verifica și acelea în același mod.
Referitor la exemplul dumneavoastră cu decretul din epoca comunistă, tocmai că este același lucru: guvernul nu a reinstituit prevederile unei alte prevederi căreia între timp poate că i s-a dat foc, ci a instituit niște norme luând ca reper (arbitrar, dar nu la asta mă refer acum) o situație concretă la un moment în timp, efectul practic al unei prevederi (nu prevederea în sine) – doar că în acest caz variabilă, datorită caracterului volatil al prevederii. Ceva de genul „având în vedere situația dramatică în care ne aflăm cu pandemia, bla, bla, în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2020 rația lunară de făină per cap de locuitor se acordă în cantitatea pe care bunicii voștri au luat-o în decembrie 1949”; dacă atunci o fi existat vreo plafonare, atunci aceeași a revenit și în lunile respective din 2020, în schimb dacă atunci n-a fost nicio plafonare, ori dacă o fi fost dar a fost abrogată (în acei ani), atunci în lunile respective din 2020 nu a mai contat câtă făină cumpăra fiecare.
[1] Sub rezerva că acel portal legislativ este presupus a fi actualizat și întocmit fără greșeli în privința detaliilor care privesc subiectul de față