Main Content:

Pagini: 1 ... 579 580 [581] 582 583 ... 647

Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989

Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989
« Răspunde #8700 : Iulie 02, 2010, 11:36:07 »

O alta posibila invitatie la discutii pe forumul revolutionarilor: Marea contribuție a spionilor sovietici la Revoluţia română: „N-au făcut absolut nimic!”, http://www.evz.ro/detalii/stiri/marea-contributie-a-spionilor-sovietici-la-revolutia-romana-n-au-facut-absolut-nimic-89.html. E un interviu cu istoricul Mark Kramer, aparut in numarul de azi al "Evenimentului Zilei", semnat de Vlad Stoicescu.
Memorat
Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989
« Răspunde #8701 : Iulie 02, 2010, 11:43:59 »

De ce unda de şoc care a traversat Europa în 1989, soldându-se cu un seism de proporţii la Bucureşti, nu are epicentrul la Moscova? Istoricul Mark Kramer de la Harvard explică, în ultima parte a interviului acordat pentru EVZ.

„Orice istorie merită un necrolog onest”. Îl privesc uşor încurcat pe Mark Kramer. Telepatia funcţionează. „Am văzut arhivele. Aşa ceva contrazice toate evidenţele”.

Poate că e timpul pentru o pauză. Să-i explic profesorului de la Harvard că în România trecutul e mai greu de anticipat decât viitorul? Că probele scrise n-au nicio şansă în faţa valului de teorii ale conspiraţiei?

Mark Kramer se lasă puţin pe spate, peste marginile pluşate ale scaunului, şi-şi rostogoleşte vocal stupoarea: „Creditând astfel de teorii, nu faceţi decât să vă întoarceţi în anii ’60, la fantasmele lui Ceauşescu”. E rândul meu să zâmbesc. Poate că, de fapt, n-am plecat niciodată de acolo. Aşa arată victoria finală a dictatorului. Toate spaimele sale au fost preluate după douăzeci de ani şi transformate în explicaţii pentru desfăşurarea evenimentelor din decembrie 1989.

Umbrele s-au aşezat în diagonale ciudate peste colţurile încăperii. E seară, sfârşit de iunie în Bucureşti, iar vocea unuia dintre cei mai importanţi cercetători ai fenomenului totalitar are o siguranţă profetică:  „Va mai dura până românii vor reuşi să-şi asume trecutul recent”.

În prima parte a interviului acordat pentru EVZ de Mark Kramer, profesorul de la Harvard a vorbit despre o Românie pe care refuzăm să ne-o amintim: cea în care românii au fost călăi pentru români. “Ceea ce aţi câştigat în comunism a venit ca urmare a faptului că alţii pierduseră totul”, susţinea ieri, în “Evenimentul zilei”, una dintre cele mai importante voci din lume în studierea conflictelor intestine ale Războiului Rece.

EVZ: Credeţi că regimul Ceauşescu ar fi fost posibil fără suportul ideologiei comuniste? Pentru că opinia generală din România s-ar traduce astfel: sistemul a fost bun, dar cei de la putere l-au compromis.
Mark Kramer: Unul dintre motivele pentru care m-am ocupat de publicarea ediţiei de limbă engleză a “Cărţii negre a comunismului” a fost şi acesta – sunt în total dezacord cu un astfel de argument. Văd ororile comunismului ca pe ceva ce nu trebuie să uităm. În parte din cauza ideologiei, dar mai ales pentru că tipul de sistem creat, în care oamenii iau parte activ la propria subjugare, arată clar unde duce comunismul.

Şi asta e tulburător: să vezi cum oamenii, prin comportamentul lor cotidian, sprijină sistemul. Mulţi îşi imaginează astăzi în România că s-au opus. De fapt, au sprijinit activ regimul, oferind informaţii agenţilor Securităţii sau doar furnizând servicii banale puterii. Oamenilor le este dificil să-şi asume aceste lucruri şi nu e vorba doar de cei care au beneficiat în mod direct, contribuind la represiune. Uitaţi-vă şi la cazul Germaniei după al Doilea Război Mondial, acolo unde le-au trebuit douăzeci de ani pentru a începe să discute despre ororile nazismului.

Şi încă vreo douăzeci pentru a fi dispuşi să asculte victimele.

Exact. Pentru că le era extrem de dificil să afle ce au făcut părinţii lor. Iar opinia generală îl transformase pe Hitler în singurul vinovat, uitându-se faptul că acesta fusese o figură foarte populară printre germani înainte de război. Probabil că liderul nazist  a fost cel mai popular politician al nemţilor din secolul XX. E greu să-ţi asumi aşa ceva.

Şi Ceauşescu a fost, la un moment dat, un lider foarte popular...

Aşa e, până la începutul anilor ’80 mulţi români au crezut în el.

Nu e o problemă faptul că mulţi români cred în el şi astăzi?

Nostalgia e destul de periculoasă. Să ştiţi însă că România nu e un caz singular din acest punct de vedere. În Rusia există o puternică nostalgie pentru Stalin.

Lucrurile sunt însă diferite acolo, pentru că ruşii regretă statutul de super-putere al Uniunii Sovietice. Iar Stalin e liderul asociat cu victoria în Marele Război.
Vă dau un alt exemplu atunci. În Ungaria, nostalgia pentru regimul Kadar e şi mai mare decât nostalgia românilor pentru Ceauşescu. Sunt o mulţime de cărţi despre Kadar şi foarte puţine au un conţinut academic real. Majoritatea conţin exagerări care contrazic evidenţele din arhive. De aceea spun că România nu e un caz singular. Se poate şi mai rău. Măcar Ceauşescu nu e îngropat într-un mormânt fastuos, cum e, de exemplu, Franjo Tudjman în Zagreb.

Şi totuşi, ceva e în neregulă cu memoria noastră, dacă mareşalul Ion Antonescu e un erou.
Sunt de acord. Să ştiţi că această atitudine e caracteristică în cazul liderilor fascişti. Comunismul e mai uşor de explicat, pentru că arunci toată vina pe ocupantul sovietic. Dar perioada 1941-1945 e foarte dificil de asumat pentru est-europeni în general. Uitaţi-vă la ţările baltice, acolo unde crimele comise împotriva evreilor au rămas, în mare parte, nestudiate. Oamenii nu vor să-şi asume faptul că aşa-numitele echipe ale morţii nu erau formate din germani.

În România, atât perioada fascistă, cât şi cea comunistă suferă din cauza amneziei. De aceea cred că efortul Comisiei Tismăneanu a fost foarte important, pentru că s-a încercat conturarea unei imagini apropiate de realitatea regimului. Când am văzut atacurile polemice îndreptate împotriva Comisiei şi împotriva lui Tismăneanu personal mi-am dat seama că va mai dura până românii vor reuşi să-şi asume trecutul recent.

Să ştiţi că aceste atacuri n-au vizat doar condamnarea, în sine, a comunismului. Au existat acuzaţii că, de fapt, intelectualii anticomunişti joacă partitura politică a lui Traian Băsescu.

Înţeleg acest argument şi aş prefera, la rândul meu, ca instituţiile care cercetează trecutul comunist să fie, precum în Germania, complet neafiliate politic. Pe de altă parte, avem cazul Cehiei, unde un institut asemănător celui de la Bucureşti este acuzat constant că reprezintă interesele unui anumit partid. În general se întâmplă astfel de lucruri acolo unde cercetarea trecutului se instituţionalizează ca urmare a opţiunii unei părţi a spectrului politic.

În Germania nu s-a întâmplat aşa. Organismul care se îngrijeşte de arhivele STASI nu ar fi apărut dacă iniţiativa ar fi fost lăsată în mâinile guvernului lui Helmut Kohl. Poate că o cale de mijloc şi un exemplu pentru România ar fi institutul similar din Polonia, creat prin lege în 1999 şi aproape niciodată acuzat că ar face jocuri politice. Singurele probleme de acest fel au apărut în perioada preşedinţiei lui Kaczynski, când s-a încercat deturnarea obiectivelor institutului.

Sugeraţi că testul suprem în existenţa actualului Institut de Investigare a Crimelor Comunismului de la Bucureşti ar fi supravieţuirea post-Băsescu?
Exact. Dacă s-ar întoarce la putere cei care au condus până în 2004, asociaţi cu foştii comunişti, iar institutul va continua să existe şi să-şi facă treaba, asta ar indica deplina sa profesionalizare. Cred că există potenţial pentru asta şi am multă încredere în Vladimir Tismăneanu, un politolog foarte bun şi o persoană suficient de abilă politic pentru a manevra lucrurile în direcţia corectă.

Cred că institutul de la Bucureşti stă mult mai bine decât cel din Cehia, unde presiunea politică a devenit atât de mare încât a devenit îndoielnică supravieţuirea. Sunt convins că Tismăneanu va reuşi să evite politizarea institutului şi să-l pună în slujba „deschiderii” trecutului. Pentru că doar astfel oamenii vor avea şansa de a înţelege şi asuma istoria recentă.

Mark Kramer
•   Director - Cold War Studies Program, Harvard University
Senior Fellow - Davis Center for Russian and Eurasian Studies, Harvard University

•   A predat la Harvard, Yale şi Brown. În calitate de cercetător a studiat, în mod nemijlocit, arhivele perioadei comuniste în Rusia, Germania, Polonia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Ucraina, Lituania, Letonia, Estonia și România, precum și arhive din țările vestice.

•   A publicat: "Soldier and State in Poland: Civil-Military Relations and Institutional Change After Communism", "The Collapse of the Soviet Union", "Crisis in the Communist World: The Soviet Union, the Warsaw Pact and Upheavals in Poland and Hungary"

•   Pe baza noilor evidențe descoperite în arhivele studiate, Mark Kramer pregătește o sinteză de proporții a istoriei nevăzute din spatele Cortinei de Fier - "From Dominance to Hegemony to Collapse: Soviet Policy in East-Central Europe, 1945–1991"

•   A tradus şi editat în limba engleză "The Black Book of Communism: Crimes, Terror, Repression"

CE SPUN ARHIVELE

„Nu vă întoarceţi la fantasmele lui Ceauşescu”

EVZ: Ce părere aveţi despre obiectificarea memoriei? Pentru că nu prea l-am înţeles, am început să vindem comunismul. Modifică asta felul în care vedem regimurile totalitare, transformând ideologia în ceva caricatural?
Mark Kramer: E o problemă, dar nu cred că e cea mai importantă. În niciun caz nu e un fenomen limitat. În America avem în februarie o sărbătoare, „Presidents day”. De obicei, în ziua respectivă dealerii de maşini organizează vânzări la preţuri reduse. Într-o astfel de împrejurare am văzut o reclamă într-un ziar care îi folosea pe Lenin şi KGB-ul într-o manieră extrem de „uşuratică”.

Mi s-a părut deranjant, numai dacă te gândeşti la milioanele de oameni care au suferit... Iar lucrurile nu se limitează aici: în Moscova există un restaurant KGB, în Georgia numele lui Stalin vinde anumite produse, chiar un mare producător de răcoritoare a folosit la un moment dat imaginea lui Mao Zedong.

Să înţeleg că aţi milita pentru eliminarea simbolurilor comuniste?
Vin dintr-o ţară liberală, în care dreptul oamenilor de a spune prostii e la fel de important. Sincer, nu sunt de acord cu interzicerea simbolurilor. Şi, poate vi se pare ciudat, dar nu sunt nici un suporter al eliminării simbolurilor naziste. Asta nu înseamnă că nu îi înţeleg pe nemţi, de exemplu. Îmi explic perfect de ce au interzis svastica. Pe de altă parte, cred că oamenii ar trebui lăsaţi să spună prostii, oricât de mari. În cazul regimurilor totalitare, ele pot fi contrazise foarte uşor.

Permiteţi-mi atunci să vă ofer o teorie despre revoluţia din 1989 care circulă în România. Ea ar suna cam aşa: evenimentele de acum douăzeci de ani s-au produs cu largul concurs al Uniunii Sovietice şi al spionilor săi. O contraziceţi sau nu?
Vedeţi, poate că şi acestea sunt reziduuri ale perioadei comuniste. Am un singur răspuns la acest argument: influenţa sovietică a fost marginală în desfăşurarea Revoluţiei române! Materialul de arhivă indică foarte clar că Gorbaciov nu-l plăcea pe Ceauşescu. Îl considera un dinozaur, un obstacol în calea schimbării. Dar Gorbaciov ar fi dorit în România un comunism reformat, iar Moscova pur şi simplu nu era în poziţia de a face ceva.

Prezenţa KGB în România era minimă, Ceauşescu se ocupase de acest aspect. Relaţiile sale cu Kremlinul erau dificile încă din 1968 şi îşi luase toate măsurile pentru a nu cădea pradă unor scenarii organizate de ruşi. În mod cert, asta ar fi zis astăzi şi Nicolae Ceauşescu, că evenimentele din decembrie 1989 au fost orchestrate de Uniunea Sovietică. Creditând astfel de teorii, nu faceţi decât să vă întoarceţi în anii ’60, la fantasmele lui Ceauşescu. O astfel de perspectivă contrazice toate evidenţele.

Întâlnirea de la Malta dintre Gorbaciov şi Bush din decembrie 1989 nu e o dovadă?
Discuţiile de acolo, pe care oricine le poate citi, nu indică absolut nimic. Ştiu teoriile apărute în 1990, că Washingtonul şi Moscova pregătiseră împreună răsturnarea regimurilor comuniste. Arhivele nu susţin deloc această optică. James Baker şi Valéry Giscard d'Estaing chiar i-au cerut lui Gorbaciov să trimită trupe în decembrie 1989, să stabilizeze situaţia.

Ceea ce Gorbaciov a refuzat să facă...
Şi cred că aici stă marea lui contribuţie la Revoluţia română, în faptul că n-a făcut nimic. E şi asta o artă! Iar în România, Moscovei îi era la îndemâna sa nu facă nimic, pentru că oricum nu avea pârghiile necesare pentru a interveni.

Presupunând că le-ar fi avut, de ce ar fi plantat Moscova seminţele propriei distrugeri? Pentru că nimeni nu poate nega faptul că schimbările din 1989 au determinat ulterior şi prăbuşirea URSS.
Uneori, oamenii reuşesc să mişte lucrurile într-o direcţie, după care totul se rostogoleşte dincolo de locul proiectat iniţial. Gorbaciov nu şi-a dorit prăbuşirea comunismului est-european. Merită însă credit pentru faptul că nu a intervenit pentru stoparea schimbărilor. Ar fi putut să o facă, încă nu era târziu în primăvara lui 1989. Dar nu s-a implicat, nu a utilizat forţa militară, deşi arhivele indică faptul că i s-a cerut acest lucru. Pentru asta merită celebrat astăzi: n-a făcut absolut nimic.
Memorat
Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989
« Răspunde #8702 : Iulie 02, 2010, 12:12:24 »

As incepe eu, prin a-mi exprima dezamagirea fata de prestatia ziarului. A intitula, dupa 20 de ani de la asasinarea sa, fotografia in care Ceausescu apare alaturi de Gorbaciov "ceasca_si_gorby_agerpres", e o dovada de lipsa de eleganta, sau de spirit primitiv in domeniul presei. Ziarul "prezidential" da dovada de solidaritate de mentalitate cu "mentorul" sau, mentalitate gen "Golden Blitz".
Memorat
  • bambilici
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 11158
  • Vezi Profilul
Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989
« Răspunde #8703 : Iulie 02, 2010, 18:02:31 »

Nu comenteaza domnule nimeni. Revolutionarii sunt oameni eficienti. Nu se dau pomeni, no coment.
Memorat
  • ctiron
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 928
  • Vezi Profilul
Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989
« Răspunde #8704 : Iulie 02, 2010, 20:18:24 »

Bogdan Suceavă, fiul generalului care a coordonat represiunea din Piaţa Romană (decembrie 1989), scrie un roman cu titlul: “Noaptea când cineva a murit pentru tine
Memorat
  • ctiron
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 928
  • Vezi Profilul
Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989
« Răspunde #8705 : Iulie 02, 2010, 20:24:03 »


După ce a făcut un tur de forţă prin România pentru promovarea volumului său Venea din timpul diez, Bogdan Suceavă a terminat volumul Noaptea când cineva a murit pentru tine. Conform Agenţiei de carte, aceasta este povestea unui un grup de studenţi care petrece noaptea de 25 decembrie 1989 în clădirea Universităţii, în centrul Bucureştiului. În jurul căreia au loc schimburi de focuri. La câteva sute de metri distanţă, un grup de militari păzesc un punct strategic în apropierea fostului C.C. Premisa noului roman al lui Bogdan Suceavă, a cărui acţiune e situată în Bucureştiul sfârşitului de an 2009, se poate reduce la aceste fraze. Ele creează însă doar rama care încadrează una din tragediile perioadei, transpusă literar cu talent şi cu un impecabil control auctorial.

Ciudat este că Bogdan Suceavă, fiul generalului Ion Suceavă,cel care a coordonat represiunea din Piaţa Romană din decembrie 1989, scrie despre martirii revoluţiei. Ulterior, tatăl a fost însărcinat de Ion Iliescu să-l fugărească pe Rege pe autostradă. Mai o carte despre rege şi fandacsia-i gata.Mai mult.http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blog/show?id=1971741%3ABlogPost%3A379719&xgs=1&xg_source=msg_share_post
Memorat
Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989
« Răspunde #8706 : Iulie 02, 2010, 21:41:32 »
Memorat
Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989
« Răspunde #8707 : Iulie 02, 2010, 21:43:55 »

Toti sunt americanizati, democratizati, realizati.
Memorat
Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989
« Răspunde #8708 : Iulie 13, 2010, 21:46:06 »

Semnalez un interviu publicat pe un blog anul trecut (duminica, 25 octombrie), http://imonteach.blogspot.com/2009/10/interviu-dezvaluiri-socante-despre.html.

Interviu: Dezvăluiri şocante despre Revoluţia Română din 1989


Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite.
Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: "Mi-au făcut-o şi ei mie…".

Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989?
Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce. S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe.

Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu.

La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică. Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova. În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vine un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul. În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu. Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă popu laţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă "ochi dulci", în ideea de a intra în vorbă cu ei. Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc.
Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.
R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989?
P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambacian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.

R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?
P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii:
• de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie,
• dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare.
Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă.
Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut.
Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu. Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional.

Trebuie spus că s-a afirmat că în România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat. S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la
Timişoara şi la Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.
R: Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?
P. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească.

R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă?
P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea congres. Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: “Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”...
Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: “Să vedem dacă mai apuci!”.

R: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 89?
P. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara. Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara , ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii.

R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?
P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran. Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara , Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars.
Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul. Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia externă.

Sursa alternativa de studiu: aici

Articol scris dupa un mesaj primit si care circula in aceste zile pe emaluri
Memorat
  • gheorghe
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 980
  • Vezi Profilul
Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989
« Răspunde #8709 : Iulie 14, 2010, 08:32:40 »

Cate socoteli au dat peste cap oamenii care au avut curaj sa iasa in fata tancurilor si armelor.
Poate cate ceva este din toate dar fara poporul roman nimeni nu-l putea schimba pe Causescu.
Exista un film documentar incare se arata ca Ceusescu nu putea fii schimbat fara puterea poporului.Dau interviu si fosti KGB-isti si CIA-isti inclusiv Iliescu are cateva scurte interventii .In Romania nu l-am vazut dat niciodata.
Acum dupa 20 de ani se pot scrie multe scenarii ganditi-va cum gandeati atunci.
Zi buna
Memorat
  • eugolt
  • Full Member
  • ***
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 238
  • Vezi Profilul
Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989
« Răspunde #8710 : Iulie 14, 2010, 15:49:57 »

Pasarin a stiut cum sa dezinformeze si dupa revolutie .Sint de acord cu unele afirmatii ale sale Nu se discuta mai nimic de planul Z-Z la care au luat parte cinci state la revolutie.I-mi pare rau ca nimeni nu s-a gindit sa ceara sa se faca o demonstratie cu acele simulatoare folosite in timpul revolutiei asta ca sa ne dam seama (ma refer la sgomot)daca nu este si aici o cacialma.
Memorat
  • bambilici
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 11158
  • Vezi Profilul
Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989
« Răspunde #8711 : Iulie 14, 2010, 16:50:46 »

Tot procurorii sunt de pus la zid si pt asta. Ce reconstituiri au facut ei? Dar au facut? Cand vom decide ca trebuie sa-i caram prin procese si sa-i infundam in puscarii pt lasitatea lor si pt colaborarea cu infractorii?
Memorat
  • Nr. 1
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1784
  • Vezi Profilul
Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989
« Răspunde #8712 : Iulie 14, 2010, 16:59:32 »

Pasarin a stiut cum sa dezinformeze si dupa revolutie .Sint de acord cu unele afirmatii ale sale Nu se discuta mai nimic de planul Z-Z la care au luat parte cinci state la revolutie.I-mi pare rau ca nimeni nu s-a gindit sa ceara sa se faca o demonstratie cu acele simulatoare folosite in timpul revolutiei asta ca sa ne dam seama (ma refer la sgomot)daca nu este si aici o cacialma.
    Este poveste, zgomotul produs era capabil de a creea vibratii resimtite in mediastin, pentru cei care nu inteleg despre ce vorbesc, va rog sa faceti un efort de memorie si sa va amintiti acei ani de mari realizari ale socialismului, tineti minte cand trecea cete o  basculanta incarcata pe langa dvs. si accelera, simteati o vibratie in stomac. Despre asta e vorba, deosebirea constand ca in cazul basculantei vedeati de unde vine zgomotul, pe cand cu acele simulatoare zgomotul era de pretutindeni si nu vedeai nimic, simteai vibratiile si te panicai, dar ca volum decibelic nu cine stie ce, e buna ideea dvs de refacere experimentala a unui exercitiu cu acest tip de simulator, dar acum la 20 de ani nu stiu daca ar mai putea gasi 1 simulator functional.
Memorat
  • alex s
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2273
  • Vezi Profilul
Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989
« Răspunde #8713 : Iulie 14, 2010, 17:05:54 »

Ce spune pasarica asta ii valabil dupa 22 dec. cand revolutia s-a terminat , iar simulatoarele erau ptr readucerea la putere a lui ceausescu , in concluzie pana in 22 a fost revolutie , dupa aia .....
Memorat
  • bambilici
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 11158
  • Vezi Profilul
Răspuns: Dezvaluiri despre Revolutia Romana din 1989
« Răspunde #8714 : Iulie 14, 2010, 17:19:29 »

Ca ironie a sortii, discutia de acum are loc chiar de Ziua transmisionistilor militari si Ziua căderii Bastiliei, deci de aniversarea a 21 de ani de la Revolutia Franceza:

14 iulie de-a lungul istoriei

1789: Căderea Bastiliei a marcat începutul Revoluţiei franceze
Evenimente


■1223: Ludovic al VIII-lea devine rege al Franţei după moartea tatălui său, Filip al II-lea
■1456: Lupta navală de la Salankemen (pe Dunăre); flota lui Iancu înfrânge flota turcă şi reuşeşte să trimită ajutoare în trupe, arme şi alimente celor asediaţi la Belgrad.
■1582: A apărut “Palia de la Orăştie” – prima traducere românească a vechilor cărţi biblice “Geneza” şi “Exodul”, tipărită la Orăştie de meşterul-tipograf Şerban, fiul diaconului Coresi, şi diaconul Marian. Este un preţios document lingvistic mai ales datorită încercărilor de unificare a limbii prin evitarea regionalismelor. Traducerea, chiar parţială a Bibliei, demonstra posibilităţile de expresie ale limbii române şi capacitatea ei de a fi limbă de cultură.
■1700: A fost semnat Tratatul de pace de la Constantinopol între Rusia şi Turcia, prin care Marea Azov a fost atribuită Rusiei.
■1933: În Germania, toate partidele politice, cu excepţia celui nazist, au fost scoase în afara legii
■1947: Un grup de zece conducători ai PNŢ, în frunte cu Ion Mihalache, vicepreşedinte, Nicolae Penescu, secretar general, şi Nicolae Carandino, director la ziarul “Dreptatea”, a fost arestat pe aeroportul din Tămădău, la 46 de km de Bucureşti, sub acuzaţia de “fugă într-o ţară străină”.
■2000: Camera superioară a Parlamentului german (Bundesrat) a aprobat, la Berlin, un proiect de lege, lansat de cancelarul federal, Gerhard Schroeder, privind acordarea de vize de lucru informaticienilor din afara Uniunii Europene (UE).
Naşteri
■1602: Jules Mazarin, cardinal francez (d. 1661)
■1824: Károly Ács (cel bătrân), scriitor, poet şi traducător maghiar (d. 1894)
■1862: Gustav Klimt, pictor austriac (d. 1918)
■1897: Marieta Sadova-Sadoveanu, actriţă (d. 1981)
■1910: William Hanna, co-preşedinte şi co-fondator al studiourilor “Hanna Barbera” (d. 2001)
■1912: Woody Guthrie, cîntăreţ american de folk (d. 1967)
■1919: Lino Ventura (Angiolino Joseph Pascal Ventura), actor francez de origine italiană (d. 1987)
■1922: Mihail Cosma, poet şi prozator (d. 1978)
■1932: Gheorghe Iliescu-Călineşti, sculptor (d. 2002)
■1958: Dan Mircea Geoană, preşedintele PSD (din aprilie 2005)
■1967: Mădălina Manole, solistă de muzică uşoară
■1975: Fabian Anton, jurnalist şi editor
■1977: Victoria, Prinţesă Moştenitoare a tronului Suediei, fiica regelui Carl XVI Gustaf
Decese
■1223: Regele Filip al II-lea al Franţei (n. 1165)
■1827: Jean Augustin Fresnel, fizician francez (n. 1788)
■1954: Moisei Gamburd, pictor român (n. 1903)
■1954: Jacinto Benavente, dramaturg spaniol, laureat al Premiului Nobel (n. 1866)
■1965: Matila Ghyka diplomat şi scriitor român (n. 1881)
■1967: Tudor Arghezi (Ion N. Theodorescu), scriitor şi publicist (n. 1880)
■1987: Mihail Fărcăşanu politician şi scriitor român
■1999: Maria Banuş, poetă (n. 1914)
■2002: Henri Wald, filosof raţionalist român, elev al profesorului Mircea Florian (n. 1920)
Sărbători
Franţa: Sărbătoarea naţională – Ziua căderii Bastiliei (1789)
■România: Ziua transmisioniştilor militari
Memorat
Pagini: 1 ... 579 580 [581] 582 583 ... 647
Schimbă forumul: