Main Content:

Pagini: 1 ... 117 118 [119]

DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...

Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #1770 : Decembrie 06, 2020, 09:11:23 »

Dumnezeu sa il ierte. Condoleante familiei indoliate.
Memorat
Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #1771 : Decembrie 06, 2020, 09:15:42 »

Si Demi a publicat un anunt in contul lui de Facebook inca din 30 noiembrie. I-a fost director si l-a ajutat mult. Cred ca au avut o intelegere intre ei doi.



Ioan Demi
30 noiembrie la 11:21  ·
Din păcate, ne-a părăsit prea devreme și fostul maior Ion Georgescu (74 ani),  Director General al I.C.A. Ghimbav Brașov în 1989 ....! Cu această tristă ocazie, a luat cu el și unele dintre secretele implicării sale în Revoluția de la Brașov (21-22 Decembrie 1989)  ! Dumnezeu să-l ierte !
Memorat
Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #1772 : Decembrie 12, 2020, 22:28:32 »

Am dat peste pagina de Facebook a ziaristei Oltita Stiuj pe care o tin minte de pe vremea sindicatului nostru "Miscarea 15 Noiembrie" si tare ma bucur ca nu a uitat acel an extraordinar care a fost 1990. Nu a uitat de lupta noastra de atunci si de sperantele pe care ni le faceam. A republicat un articol din ziarul nostru "15 Noiembrie" pe care l-a scris in acea toamna cand a fost anuntata prima data Intrunirea Rezistentei Romane la Brasov. Tin minte emotiile de atunci si mandria ca faceam parte din acel sindicat independent si antifesenist.
Memorat
Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #1773 : Decembrie 12, 2020, 22:37:39 »



Oltita Stiuj
https://www.facebook.com/oltita.stiuj.9
14 noiembrie la 22:47  ·
Recviem...asta scriam, acum 30 de ani, în numărul 2 al ziarului ,,15 Noiembrie”. Era al doilea material pe care îl publicam în ziar. Și sunt mândră și recunoscătoare destinului că a fost să fie ,,15 Noiembrie”. Era un fel de editorial, prea stângaci poate, poate prea naiv, dar așa erau vremurile...pătimașe..vii.
În acel număr 2, ziarul ,,15 Noiembrie” anunța prima Întrunire a Rezistenței Române, organizată de Mișcarea 15 Noiembrie la Brașov. Cu câtă energie s-a construit acel eveniment, la care chiar am fost martor, câți oameni frumoși și curajoși au clădit acea întrunire, câte piedici au avut de trecut, ce frumos, curat și liber gândeau…cât de hotărâți să reușească erau …
Câte speranțe aveau ei, novembriștii, ca și noi, cu toții, în urmă cu 30 de ani…și cum aveau să fie ele, speranțele, rând pe rând, an după an, strivite..călcate în picioare…În picioarele celor care ,,au căzut”, atunci și mereu, în picioare.
Recviem
Am așteptat atîta liniștea, împăcarea cu noi înșine, drumul de pace interioară, echilibrul care aduce judecata simplă și dreaptă, sfînta eliberare a cuvîntului, binecuvântata despovărare a gîndului, certitudinea că exiști și cugeți, dreptul de a te îndoi, de a nega, de a alege, de a hotărî, de a dori, de a rîde, de a clădi în numele tău.
Nu mai vrem să fim îndopați cu superlative găunoase care ne-au sufocat, pe rînd, voința, încrederea și speranța, transformîndu-ne în marionetele unui sinistru și jalnic teatru.
Noi măscăricii de-o zi, noi spectatori. Regia s-a făcut pe viu. Hidos scenariu moartea. Dezamăgirea ajunsă deznădejde, zădărnicia.
Legi provizorii, decrete, conducători provizorii, cuvinte, urale, surle și tobe, libertăți provizorii. Doar morții sunt veșnici.
Curată și crudă mireasmă de noiembrie, nedreaptă risipă de gloanțe decembrie. Sînt praguri de casă care mai așteaptă, sînt praguri de casă care mai speră. Din urmă, strigă amintirile, ne cer un scurt răgaz de deslușire. În față, nerăspunsurile.
Să nu rămînem bieți călători între întrebare și așteptare. Trebuie să trăim și pentru cei care ne privesc de dincolo de piatră. Moartea lor să nu însemne neputința noastră. Veghea minților noastre să rămînă lumina de suflet lîngă creștetul lor. Uitarea de ei ar fi ca uitarea de sine, ar fi ca moartea în moarte, și a fost prea de-ajuns atîta moarte.
Pămîntu-i crăpat lîngă cruce. Femeia e-n negru. Pruncul nu înțelege încă slova îngropată în piatră:
-Și tata, unde e mamă?
-E-n noiembrie, e departe. E-n decembrie, e tot mai departe….



Memorat
Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #1774 : Decembrie 19, 2020, 02:01:23 »

ASOCIAŢIA LUPTĂTORILOR, RĂNIŢILOR ŞI URMAŞII EROILOR
                         „BRAŞOV - DECEMBRIE 1989”




                                                         INVITAŢIE



     ASOCIAŢIA LUPTĂTORILOR, RĂNIŢILOR ŞI URMAŞII EROILOR  „BRAŞOV - DECEMBRIE 1989” are deosebita plăcere să vă invite la comemorarea şi aniversarea a 31 de ani de la „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989” care se va desfășura  în Cimitirul Eroilor Martir în data de 22 decembrie 2020  cu următorul program :


Ora   11.45    Depunere de coroane la Troiţa din faţa Prefecturii Braşov
Ora   12.00    Depunere de coroane la Cimitirul Eroilor Revoluţiei Române din Decembrie 1989

           -   Ceremonial religios
           -   Ceremonial militar
           -   Pomenirea eroilor.


Prezenţa dumneavoastră ne va onora !


                                                         Președinte,
                                                     Vasile MARDARE





  
« Ultima modificare: Decembrie 23, 2020, 00:33:43 de către razvan »
Memorat
Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #1775 : Decembrie 22, 2020, 01:36:51 »

Despre sângele care nu se mai vede
Era îmbrăcat modest. Întins lângă stâlpul din holul întunecat, nemişcat, cu privirea aţintită în tavan. Avea pe gât o tăietură, din care gâlgaia sângele. Pe acolo intrase glonţul. După ce a murit, a fost acoperit cu o faţă de masă luată dintr-un biroul unui activist comunist. Doar ghetele au rămas descoperite. Le-am studiat în noaptea aceea de groază, obsedat de ochii pe care-i văzusem pierzându-şi sclipirea. Două încălţări scofâlcite, cu un şiret desfăcut, atârnând într-o pată de sânge. Pe holurile Judeţenei de partid era mult sânge, dar în agitaţia de atunci puţini se uitau pe unde calcă.
Până astăzi, toţi cei care au condus apoi Braşovul au străbătut acel hol. Nimănui, niciodată, nu i-a păsat pe unde pășește.
Apăraţi Revoluţia!
Nu-mi amintesc exact ce m-a convins în 22 decembrie 1989 sa ies din nou în stradă după lăsarea întunericului. La televizor vorbea scriitorul Ioan Grigorescu. Nu ştiu ce spunea, doar că ne îndemna pe toţi să ieşim ca să apărăm „noua putere revoluţionară”. Ştiu, însă, că îmi plăceau foarte mult reportajele pe care le făcea, în vremea aceea, la Televiziunea Română. Şi că era foarte, foarte convingător. Am sărit imediat în pantofi şi, în fugă, mi-am luat o haină din cuier. Era o iarnă foarte blândă. „De ce te bagi? Eşti prea tânăr! Lasă, că sunt destui alţii”, a încercat mama să mă convingă. Fără rost. Am închis uşa, evitându-i privirea îngrozită.
În faţa Consiliului Popular, cum îi spunea pe vremea aceea, nu mai era lume multă.
Inamicul din noapte
Câţiva puşti agitau un steag găurit şi ţopăiau într-un cerc, urlând cât îi ţineau plămânii: „Ole, ole, Ceauşescu nu mai e!”. „Măi, copii, mergeti, măi, acasă! Hai, că s-a terminat cu revoluţia şi a trecut de miezul nopţii. Ce mai staţi aici?!”, a încercat un subofiţer de armată să-i convingă. Nu a fost băgat în seamă.
De fapt, nimeni nu părea să apere ceva. Doar câţiva soldaţi din preajma impozantei clădiri, de intrarea căreia, până atunci, mi-ar fi fost frică să mă apropii.
Nici când militarii au început să care saci, pe care i-au aranjat ca o tranşee pe lângă zidurile din spatele meu, n-am priceput ce se întâmplă. Voiam doar să apăr revoluţia.
O mână de tineri cântau inconştienţi pe un câmp de bătălie. Între nişte soldaţi înarmaţi şi un inamic tăcut, ascuns în negura nopţii.
„Ăsta e sânge!”
Era trecut de două noaptea, când am văzut un ins dubios. Părea ca ţine ceva pe sub parpalac.
M-am îndreptat spre un ofiter, să-i spun asta. Atunci a început răpăiala. Noroc că ajunsesem lângă uşă. Dinspre Modarom se auzeau focuri de armă automată, dar nu cădea nimeni. Toţi s-au lăsat pe vine. Apoi, un snop de oameni disperaţi, târându-se sau aruncându-se, au intrat în clădire. În învălmăşeala aceea, am auzit şuierătura seacă a unui glonţ, trecând pe lângă mine, Cineva fusese rănit. M-am aruncat în spatele unui ghiveci uriaş din stânga impozantelor scări. „Ăsta e sânge! Au omorât-o! Ajutooor“, striga o fată în întunericul din hol. Cineva s-a târât lângă mine şi m-a apucat de picior dârdâind.
Atunci m-am ridicat şi am fugit pe scări. O secundă dacă aş mai fi stat mi-aş fi dat drumul în pantaloni. Sus, toţi erau terifiaţi. Într-o încapere izolată, paralelă cu coridorul s-a improvizat o infirmerie. Era un medic militar, de undeva de la Bacău. Iar „asistenta”, o studentă la actorie. Când am văzut că operaţiile se fac cu un cuţit, iar apa e adusă în scrumierele de aluminiu, mi-a venit să vomit. Era atâta sânge pe jos…
„Să improvizăm o lumânare”
„Nu mai sta aşa, nu vezi că a murit. Ai o brichetă, ceva, să improvizăm o lumânare”, m-a tras cineva de mânecă. Privirea individului întins pe jos îngheţase. Văzusem în filme cum, în astfel de situaţii, se închid ochii mortului, dar nu eram în stare să fac ceva. Am dat din umeri şi m-am ghemuit sub un geam care dădea spre curtea interioară.
Gemetele fetei împuşcate în fund erau groaznice. A fost nimerită atunci când toata lumea se îmbulzea pe uşa clădirii. Prietena ei, cea care mai devreme ţipa după ajutor, a vegheat-o toată noaptea.
Un tânar gemea, crăcănat pe un fotoliu. Avea picioarele răşchirate peste rezemătorile pentru braţe. Blugii îi erau năclăiţi de sânge. Fusese nimerit între picioare. Pe jos se făcuse o baltă maronie. Dacă nu s-ar fi schimonosit de durere, ar fi părut o fantomă, de palid ce era.
Plânsul soldatului
Mai târziu, un soldat în termen cu capul pansat, s-a aşezat lângă mine. Pe bandaj, într-o parte, se întindea o pată roşie. Icnea ca un copil mic. Din când în când, se uita la gaura din cască. Glonţul trecuse razant, crestându-i pielea. Camarazii lui n-au fost la fel de norocosi. Muriseră împuscaţi prin casca, cu capul zdrobit. Era singurul supravietuitor din grupa lui. Niciodată, de atunci, n-am mai văzut un adult care să bocească atâta timp, fără să se oprească.
Toata noaptea, deşi îmi era foarte somn, nu am închis un ochi. Teama ca aş putea muri în timp ce dorm, m-a ţinut treaz.
„Fără violenţă”
După un timp, m-am ridicat. Am dat o mână de ajutor celor care cărau răniţii pe nişte uşi scoase din balamale. Apoi, am încercat să conving un adolescent cu faţa plină de coşuri să nu se mai joace cu pistolul. Cineva împărţise puşti şi pistoale, doar pe semnătură, celor din clădire.
În holul opus, pe casa scărilor, doi tipi legaţi într-o poziţie imposibilă se rugau să fie dezlegaţi. Mâinile şi picioarele îndoite din genunchi le erau prinse la spate cu sfoară. Cei câţiva care am încercat să-i apărăm, strigând „fără violenţă!”, am renunţat după ce am fost înjuraţi de ceilalţi. Soldaţii care-i păzeau se făceau că nu-i văd pe cei care-i loveau cu bocancii în figură. Erau plini de sânge, iar feţele lor tumefiate păreau nişte măşti.
Fuga printre gloanţe
A doua zi, când s-a luminat de ziuă, la ordinul comandanţilor, soldaţii au strâns toţi civilii pe coridorul de la parter. Era o aglomeraţie teribilă. Ca nişte oi pregătite de sacrificare, am fost mânaţi către o iesire din spatele clădirii. Afară era fundaţia viitorului hotel al partidului. Pe acolo ne-au spus că trebuie să plecăm. Ne-au explicat că nu se mai trage, deşi afară gloanţele şuierau din toate părtile. Grupuri de câte trei-patru ieşeau alergând printre fier-betoane. În pragul uşii, am simţit mirosul pătrunzător de praf de puşcă. Am rupt-o la fugă, fără să privesc înapoi. O fată care a căzut de pe zidăria îngustă, urla după ajutor, dar nimeni nu s-a întors după ea. Alţii au fost împuşcaţi. De pe un bloc de lângă magazinul „Universal”, cineva trăgea cu o mitralieră. Undeva, pe caldarâm, o pată de sânge.
Din nou
Astăzi este din nou 22 decembrie. Probabil, ca de atâtea ori în atâţia amar de ani, se va îngenunchea patetic la mormintele din parcul aflat în parcul din centrul oraşului.
Se va vorbi despre cei care şi-au dat viaţa şi despre recunoştinţă. Va fi o îmbulzeală de luptători remarcaţi prin fapte deosebite sau cu rol determinant într-o glorioasă Revoluţie. Politicienii neocomunişti vor ţine discursuri anticomuniste, iar criminalilor întorşi la locul faptei le vor da lacrimile de emoţie.
Apoi vor călca din nou, cu curajul pe care nu se sfiesc să şi-l laude an de an, în sânge.
(Alexandru Ghiza, text publicat în 2018, în www.bizbrasov.ro)
Memorat
Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #1776 : Decembrie 22, 2020, 01:38:12 »

Memorat
Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #1777 : Decembrie 22, 2020, 21:54:59 »

Cum a fost la comemorare, cine ne spune? De comemorarea de la Brasov zic.
Memorat
Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #1778 : Decembrie 23, 2020, 01:21:57 »

Voi posta un mic album foto si doua inregistrari video realizate la evenimentul de ieri.
Memorat
Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #1779 : Decembrie 23, 2020, 01:28:31 »

Am dat peste pagina de Facebook a ziaristei Oltita Stiuj pe care o tin minte de pe vremea sindicatului nostru "Miscarea 15 Noiembrie" si tare ma bucur ca nu a uitat acel an extraordinar care a fost 1990. Nu a uitat de lupta noastra de atunci si de sperantele pe care ni le faceam. A republicat un articol din ziarul nostru "15 Noiembrie" pe care l-a scris in acea toamna cand a fost anuntata prima data Intrunirea Rezistentei Romane la Brasov. Tin minte emotiile de atunci si mandria ca faceam parte din acel sindicat independent si antifesenist.



Oltita si-a schimbat profesia venind la ziarul nostru - practic s-a lansat odata cu primul numar al sau.
Memorat
Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #1780 : Decembrie 23, 2020, 02:14:52 »


Aceasta imagine mi-a reamintit ca intr-o sedinta de redactie le-am oferit colegilor citatul din Blaga, cel de deasupra titlului.
Memorat
Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #1781 : Decembrie 23, 2020, 04:06:46 »



Comemorarea din acest an a fost cea mai trista dintre toate. Pe langa vechile dureri, i-am vazut pe revolutionari purtand mastile impuse abuziv de guvern.
Putem schimba cunoscutul steag avand stema comunista decupata, cu imaginea ”dictaturii medicale” actuale, respectiv cu masca-botnita, simbol al sclaviei.
Memorat
Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #1782 : Decembrie 23, 2020, 04:29:01 »

Imagini de la comemorarea organizata marti, 22 decembrie, de Asociatia Luptatorilor, Ranitilor si Urmasii Eroilor „Braşov - Decembrie 1989”.



































Memorat
Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #1783 : Decembrie 23, 2020, 09:34:56 »

Alaturi de fotografiile de mai sus, realizate la comemorarea de ieri a Eroilor-Martiri, prezentam doua luari de cuvant de la eveniment.



Din predica Protopopului Brasovului, Parintele Danut-Gheorghe Benga - www.youtube.com/watch?v=fR-TLQK9qvI



Cuvantul Primaruli Allen Coliban la comemorarea din Parcul Eroilor - www.youtube.com/watch?v=g2T3wwSP_EM
Memorat
Răspuns: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #1784 : Ianuarie 07, 2021, 17:21:26 »

Un 2021 cu sanatate si tot ce va trebuie!

Memorat
Pagini: 1 ... 117 118 [119]
Schimbă forumul: