Main Content:

Pagini: 1 2 3 [4]

ADEVARUL NECENZURAT POLITIC AL REVOLUTIEI ROMANE 89

  • Ionescu
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2590
  • Vezi Profilul WWW
Răspuns: ADEVARUL NECENZURAT POLITIC AL REVOLUTIEI ROMANE 89
« Răspunde #45 : Martie 27, 2009, 16:56:18 »

(material preluat de pe http://www.piatauniversitatii.com/, apartine lui Teodor; - partea a XVIII-a)

Atunci când am ajuns la identificarea şi audierea unui ofiţer inferior care, în nopţile de 23 şi 24 decembrie 1989, se comportase ca un descreierat şi împuşcase un militar din subordine iar apoi aruncase cu grenade în interiorul “Casei Albe” generând o panică lesne de înţeles, un “comitet al cadrelor” din acea unitate a sesizat imediat… ministrul apărării naţionale, cerând schimbarea mea, sub motivul desfăşurării unor anchete abuzive şi defăimătoare.
Gral. V.A. Stănculescu trimitea “memoriul”, pentru “lămurirea problemelor raportate”, către adjunctul procurorului- general al României, nimeni altul decât col.M. Florescu - participant la “procesul” de la Tărgovişte…

<<…A trecut foarte repede timpul de la omniprezenta expresie “armata e cu noi” şi s-a instaurat deja practica din ce în ce mai răspândită şi din ce în ce mai bine concentrată de a se lovi în armată din mai multe părţi de către organizaţii politice şi “apolitice”, de către persoane publice sau mai ales de către “iluştri necunoscuţi” deveniţi peste noapte strategi militari şi judecători din oficiu (dar, credem noi, nu şi din propria iniţiativă) ai armatei.

Întrucât ne-am obişnuit, cu timpul, să vedem batjocoridu-se atâtea valori naţionale, nu am acordat acestor denigratori atenţie mai mare decât meritau, cu atât mai mult cu cât majoritatea şi-au subminat în acest mod credibilitatea confirnând proverbul: “fiecare pasăre pe limba ei piere”.

Am continuat să ne desfăşurăm activitatea pentru care existăm, reuşind să depăşim momentele de animozitate caracteristice “democraţiei” din lunile imediat următoare revoluţiei din decembrie 1989, să consolidăm unitatea specifică organismului militar.
Spunem deci, că atacurile efectuate de elemente din afara armatei nu au mai avut efect în a submina colectivul de cadre şi ne-am putut concentra asupra sarcinilor noastre de instruire şi educare a ostaşilor.
În ultimele zile sîntem consternaţi să constatăm că atacurile mărginaşe şi indirecte li se adaugă atacuri directe, din interior, sub pretextul căutării aşa-zisului “adevăr” privind rolul armatei în Revoluţia din decembrie 1989.

Sîntem contrariaţi de multe aspecte ale acestei acţiuni:

- un procuror militar, maior de justiţie Ungureanu Gheorghe, sub acoperirea afirmaţiei că ar fi însărcinat de “organe superioare” face “cercetări” abuzive în rîndul cadrelor militare;

- chiar dacă această acreditare ar exista, nu-i înţelegem rostul după atîta vreme, cînd faptele încep şă fie uitate, suprapuse, confundate, alterate prin trecerea timpului;

- observăm cu stupefacţie că în timpul acestor “cercetări” ofiţerul de justiţie sugerează asumarea de vinovăţii de către cadrele “cercetate”, încearcă şi-i incită pe aceştia să formuleze acuzaţii la adresa altor cadre sau să le discrediteze activitatea; să transforme întîmplări cauzate de haosul acelor zile în acţiuni deliberate, deci pasibile de a fi pedepsite ca fiind premeditate, ale unor cadre din garnizoană şi din unitate.

Noi considerăm că aceste acţiuni sînt încercări de a dezbina colectivele de cadre şi în acest fel, de a contribui la destabilizarea armatei din interiorul ei.

Ne manifestăm îngrijorarea în legătură cu tendinţa clară de a culpabiliza şi acuza armata pentru fapte care nu-i aparţin.

Afirmăm că în decembrie 1989 de la 22 şi pînă la sfîrşit, de la soldat-la comandant, în conformitate cu ordinele primite, am acţionat cu totală bună-credinţă, respectînd legile (bune sau rele, dar legi) existente la acea dată.
Atît cei ce au dat ordinele cît şi cei ce le-au excutat s-au aflat ÎN MISIUNE DE LUPTĂ şi au procedat în consecinţă.

Avem ferma convingere, probată de fapte, că unităţile militare din Brăila, în acea perioadă şi după acea, AU FĂCUT ŞI AU CONSOLIDAT REVOLUŢIA ŞI NU AU PARTICIPAT LA REPRIMAREA EI.

Cei care au murit sau au fost răniţi au fost fie duşmanii revoluţiei, fie victime întîmplătoare ale situaţiei tulburi de atunci.

Nici un militar din unitatea noastră, cu atît mai puţin din rîndul cadrelor, nu poate fi învinovăţit şi acuzat de acte ilegale, de a fi urmărit interese contrare intereselor armatei şi ale poporului în ansamblul său.

Avem convingerea că situaţia este similară şi în alte unităţi.

Ca urmare a celor arătate mai sus, membrii Asociaţiei cadrelor militare din unitate (majoritatea covîrşitoare a efectivului) vă solicităm următoarele:

1.Dacă persoane din conducerea M.Ap.N. sînt implicaţi în iniţiativa executării acestor cercetări, vă rugăm să dispuneţi încetarea oricăror acţiuni de acest fel, acţiuni care înjosesc armata şi “terfelesc” onoarea şi mîndria acesteia, provocînd suspiciuni în rîndul cadrelor din unităţi cu privire la intenţiile conducerii armatei.

2.Vă rugăm să aduceţi la cunoştinţa conducerii M.Ap.N. poziţia noastră.

3.Vă rugăm să aduceţi la cunoştinţa armatei şi a naţiunii poziţia fermă a conducerii M.Ap.N., a d-voastră personal, în legătură cu pretenţiile unor cercuri interesate în destabilizarea armatei şi, prin aceaste, a ceea ce a mai rămas stabil în ţară la ora actuală, de a se căuta vinovaţii în armată pentru nenorocirile din perioada revoluţiei, acestea uitînd că datorează armatei însăşi posibilitatea de a-şi putea exprima acum liber opiniile.
Chiar dacă în luările d-voastră de poziţie aceste probleme au mai fost abordate, considerăm absolut necesară prezentarea lor sub forma unui document oficial al M.Ap.N., care să pună tranşant problema respingerii oricăror imixtiuni în treburile interne ale armatei. Aceasta chiar cu riscul unor reacţii ale celor interesaţi în a menţine în armată nesiguranţă şi nemulţumire. Efectul moral pentru armată şi pentru marea masă a popu laţiei va compensa cu prisosinţă consecinţele unor reacţii adverse.

Fiţi convins d-le ministru, că veţi găsi tot sprijinul în unităţi atunci cînd conducerea armatei va lua măsuri de menţinere şi întărire a prestigiului armatei, de dotare corespunzătoare, de menţinere a unei discipline ferme şi aunor posibilităţi de instruire modernă şi intensă.

Orice abatere a atenţiei şi preocupărilor cadrelor de la aceste scopuri atentează la slăbirea armatei, fapt care noi autorii acestei scrisori, nu-l dorim în nici un fel.

Înţelegem greutăţile prin care trece ţara, dar ne revoltă încercările de a ne fi subminată unitatea şi încrederea în tăria şi stabilitatea organismului din care facem parte.>>


Nu credeţi că un asemenea document spune aproape totul despre “valoarea adevărului”, vis-à-vis de unele interese de castă? Specific faptul că pasajele scrise cu majuscule păstrază forma din original…

“Adevărul” pe care îl învocau semnatarii “jalbei” era constituit dintr-o multitudine de “gogoşi” fabricate de ei şi neînghiţite de procuror… Poate nu este lipsit de interes nici faptul că semnatarii memoriului erau atât de convinşi de faptul că revoluţia din Brăila le aparţinea…

Nu aş dori să credeţi că am nevoie de reclamă. Nu urmăresc nici măcar întrarea în viaţa politică… Pentru a înţelege cam ce s-a petrecut la Brăila şi pentru a fi mai atenţi atunci când vi se oferă “soluţii” la problemele acelor evenimente, am să enumăr succint câteve cazuri de manipu lare a adevărului.

(continuare)
Memorat

Perplex in forma continuata.
  • Ionescu
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2590
  • Vezi Profilul WWW
Răspuns: ADEVARUL NECENZURAT POLITIC AL REVOLUTIEI ROMANE 89
« Răspunde #46 : Martie 27, 2009, 16:57:53 »

(material preluat de pe http://www.piatauniversitatii.com/, apartine lui Teodor; - partea a XIX-a)

Pentru a “uşura” activitatea de cercetatre ce urma să fie desfăşurată la Brăila şi pentru a “scurta” timpul acesteia, organele militare mi-au pus la dispoziţie o multitudine de “dosare”, care mai de care mai “documentate” - declaraţii, rapoarte ale comandanţilor, referate ale “ofiţerilor cu cercetarea penală”, schiţe…

Ce păcat însă că adevărate nu erau decât numele celor răniţi sau decedaţi!

Spre exemplu, versiunea M.Ap.N. a tragediei de la statuia caporalului Muşat nu conţinea nici un indiciu cu privire la acţiunile de supraveghere a UM 01478 de către cercetaşii UM 01294, prezenţa secretă a acestor militari generând iureşul care avea să coste mult prea multe vieţi. Drept “pedeapsă” pentru neghiobia sa, comandantul Diviziei - col. N. Rizea a fost… înaintat la gradul de general şi mutat rapid la Bacău.

Tot astfel, despre carnagiul din curtea interioară a blocului Romarta, în cursul căruia au murit doi luptători GP iar alţi 7 au fost răniţi, se întocmise un “dosar” în care se indica doar faptul că doi militari în termen ar fi fost răniţi de către “teroriştii”… care veniseră în curte cu un microbuz. Nici pomeneală despre faptul că persoanele despre care se afirma că ar fi fost terorişti ar fi aparţinut Gărzilor Patriotice, că ar fi venit în acel loc pe baza unui ordin sau că ar fi avut pierderi grele.

Am să amintesc doar faptul că o “soluţie” similară fusese găsită de “specialiştii” militari şi în ceea ce privea multitudinea de morţi şi răniţi înregistraţi în interiorul Prefecturii, ori în zona adiacentă. Ca şi cum cele peste 200.000 de cartuşe (nu doar convenţionale, dar şi trasoare şi perforant-incendiare) nu ar fi avut voie să lovească oameni nevinovaţi… Doar teroriştii infiltraţi în subsoluri, prin birouri ori prin apartamente de bloc au tras…

O adevărată “operă” a constituit-o însă încercarea de mistificare a adevărului în cauza privind decesul prin împuşcare a unui soldat din subunitatea de gardă de la depozitul UM 01481.
Din “dosarul” întocmit la unitate rezulta că militarul căzuse victmă unor tiruri executate asupra patrulei din care făcea parte, pe timpul efectuării unei misiuni pe perimetrul exterior al obiectivului. Existau la dosar chiar şi declaraţii de martori ale altor patru miltari, componenţi ai patrulei atacate.
Cercetările au demonstrat că, în realitate, victima fusese împuşcată accidental chiar de… unul din martori! Nici vorbă de misiune de patrulare - accidentul se produsese în chiar camera de odihnă a Corpului de Gardă, ca urmare a manevrării imprudente a armei…
Pentru o asemenea situaţie imprevizibilă şi lipsită de “măreţia momentului”, însuşi comandantul Armatei a II-a şi-a terfelit onoarea, dând dispoziţie ca adevărul să fie ascuns, născocindu-se o încă o poveste cu… terorişti.

Firesc, s-ar putea să existe încă sceptici care să se întrebe, mai abitir ca înainte: cât adevăr există în cele susţinute cu tărie, dar fără probe pertinente, de către mai marii oştirii?
Se pare că am fost atât de greu de cap, încât, un an mai târziu, activitatea mea făcea obiectul unei “Informări-sinteză” ajunsă pe masa… Consiliului Suprem de Apărare!
Să fi fost oare persoana mea chiar atât de importantă? Cumva cercetările de la Brăila periclitau “interesele ţării”?
Ori poate hazardul mă aducea prea aproape de “secrete de stat” intangibile muritorilor de rând…

Ultimul care a încercat “să-mi lege tinichele de coadă” a fost unul din şefii Direcţiei de Informaţii a Armatei, care “a înghiţit hapul” oferit de prea suspicioşii ofiţeri din garnizoana Brăila, ce reclamau faptul că poliţia locală întocmea, din dispoziţia mea, simple tabele cu locatarii unora din blocurile în preajma cărora se petrecuseră evenimente, persoane care ar fi putut fi audiate ca martori. Credeau că, din neştiină de carte ori din rea-credinţă, aş fi abilitat poliţia (componentă a M.I.) să efectueze cercetări faţă de militari, taman în cauzele revoluţiei... Oricum, cei care dădeau cu copita pentru “erezia” procurorului-militar ce ancheta cauzele din Brăila, tăcuseră mâlc ani de zile, timp în care o droaie de ofiţeri de poliţie, “detaşaţi pentru sprijinirea procurorilor din Secţia Parchetelor Militare”, efectuaseră mii de audieri în deosebit de importantele cauze privind evenimentele din cele mai fierbinţi puncte din Bucureşti ori din alte localităţi…

După experienţa anchetelor desfăşurate la Brăila, am puţine dubii în a afirma că, din ianuarie 1990, s-a dus o luptă acerbă pentru ascunderea condiţiilor reale în care, urmare directă a acţiunile lor iresponsabile, s-au creat condiţiile ce au determinat direct comiterea unor greşeli fatale de către eşaloanele din subordine.

Au apărut noian de teorii şi aşa -zise probe, fabricate cu oarece lipsă de pricepere.
Dacă nu au fost arabi, atunci teroriştii musai au fost ruşii - cu zecile de mii, pentru că tot fuseseră ciuruite vreo două autoturisme cu turişi ruşi, pe undeva prin Oltenia… Dacă nu erau ruşi, atunci erau maghiari şi români pregătiţi prin lagărele de transfugi…
Pentru orice eventualitae, erau păstraţi “securiştii”, care însă au preferat să moară fără a trage, deşi nu se numeau toţi Nuţă ori Mihalea…

De curând, gral. Chelaru, devenit mult mai calm în postura de om politic, lansează o altă variantă tentantă: teroriştii au fost membrii unor structuri secrete pur românesti, de rezistenţă…
După literele cu care le denumea, lăsa impresia că făceau parte din adevărate planuri secrete de mobilizare.
Cred însă că scapă din vedere câteva aspecte.
Întâi de toate, dacă au existat cu adevărat asemenea structuri destinate unor ipotetice acte de rezistenţă armată pe timpul unei eventuale ocupării a teritoriului naţional, ele puteau fi formate din rezerviştii ambelor ministere.
Nu văd cum se va putea afirma cărui minister militarizat ar fi aparţinut acest nou soi de “terorişti”.
Apoi nu-mi dau încă seama ce temei ar fi avut acţiunile lor, atâta timp cât nu au materializat vreun act din care să deducem că ar fi urmărit un scop imediat.
Oricum, acestui soi de “terorişti” nu le putem pune în cârcă nici dorinţe impuse de vreun centru de putere extern şi, cu atât mai puţin, dorinţa de a rupe… Ardealul.
Tot astfel, acţiunile lor nu explică cele petrecute până la 22 decembrie, iar o prezumtivă acţiune după această dată ar fi suspectată drept diversiune aptă să ofere conducerii M.Ap.N. şi altor cadre compromise în represiune, acea soluţie de salvare proprie prin “salvarea Revoluţiei”.

Mai mult sau mai puţin abili, “păpuşarii” au inoculat subordonaţilor de la nivele inferioare un sentiment de vinovăţie aproape exclusivă, bazată pe faptul că aceştia s-ar fi aflat “la faţa locului”. Sau cel puţin aceasta ar fi o primă explicaţie pentru “optica” ce se manifesta la nivelul inferior.

Cum, la fel de bine, explicaţia ar putea consta în chiar existenţa unei “strategii de apărare” elaborată de cei pentru care nici vieţile pierdute şi nici adevărul nu valorau mai nimic.

După părerea mea există mai numeroase indicii apte să conducă spre a doua variantă, prima nefiind decât o modalitate de ralizare a diversiunii.
Practic, unei mase de manevra îi creezi artificial convingerea unei vinovăţii colective, iar aceasta va reacţiona, din instinct de conservare, ori de câte ori se acţionează asupra unuia din indivizi.
Efectul este exponenţial în cazul în care masa de indivizi constituie deja o “castă”, aşa cum este orice organism militar ori doar bine organizat (un partid,spre exemplu).
În atari condiţii, urmare conştientizării într-o structură piramidală, pericolul care vizează doar pe unul sau câţiva dintre indivizi, este reprezentat ca pericol pentru întreaga structură, reacţia având loc la toate nivelurile structurii. Efectul este cu atât mai violent cu cât individul vizat de atac este mai sus situat în ierarhia structurii.
Dacă vă place, spuneţi-i “efect de haită”.

Cunoaşterea realităţii era, în mod cert, aptă să submineze definitiv credibilitatea şi carierele celor care cunoşteau ascensiuni fulminante şi primeau stele “cu lopata, la apelul de seară”, direct proporţional cu numărul şi amploarea gafelor comise (voit sau nevoit), ori de puterea celui al cărui ucenic sau servitor era…

Poate şi din această cauză, o serie dintre urmaşii lui Moş Teacă nu prea înţelegeau cum îndrăznea un procuror-militar să meargă “împotriva curentului”.

Am întâlnit, nu odată, comandanţi mai mari ori mai mici în rang, dar la acelaşi nivel de conştientizare a supremaţiei legii într-un stat de drept (nivel egal cu… genunchiul broaştei), pentru care “legea se oprea la poarta cazarmei” lor… Cu toţii aveau, şi din păcate mai au încă, o optică ciudată asupra raportului dintre moralitate şi obligaţia de executare a unui ordin.

Şi dacă tot vorbim de “gafe”, poate ar fi cazul să le amintim, pentru început, măcar pe acelea care au dus spre derizoriu prestaţia capilor oştirii ori ai unor structuri situate pe trepte înalte ale ierarhiei militare.

Prima dintre acestea a fost lansarea şi permanenta alimentare a zvonurilor referitoare la acţiuni teroriste. Creşterea iraţională şi ireală a amploarei aşa-zisului fenomen terorist, avea apoi să ducă la măsuri aberante, generatoare de confuzie.

(continuare)
Memorat

Perplex in forma continuata.
  • Ionescu
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2590
  • Vezi Profilul WWW
Răspuns: ADEVARUL NECENZURAT POLITIC AL REVOLUTIEI ROMANE 89
« Răspunde #47 : Martie 27, 2009, 17:03:53 »

(material preluat de pe http://www.piatauniversitatii.com/, apartine lui Teodor; - partea a XX-a)

Urmare unei asemenea orientări strategice, tot ce mişca în apropierea unităţilor militare, ori chiar în interiorul acestora, mai ales pe timp de noapte, a fost apreciat ab-initio ca “element terorist” şi combătut cu foc acerb.
Într-un asemenea context, în sute de cazuri, filtrele rutiere au deschis focul asupra unor autoturisme ai căror conducători nu sesizaseră somaţiile verbale.

Cea de a doua ar putea fi adoptarea unei maniere de conducere lipsită de oricare logică - neunitară şi realizată preponderent prin intermediul mijloacelor mass-media.

Absenţa celor mai elementare măsuri de cenzură militară (nicidecum închiderea temporară a transmisiilor TVR, ci prin adaptarea programelor) nu poate fi pusă pe seama nepriceperii unor generali.
Cred că, în mod real, aceştia au hotărât să joace macabrele scenete TV, tocmai în scopul convingerii popu laţiei cu privire la “devotamentul” cu care ei conduceau Armata în “lupta pentru salvarea Revoluţiei”.
După 22 decembrie, cu toţii uitaseră ca din senin de măsurile aplicate în perioade 15-22, când au făcut şi pe dracul ghem pentru a nu se afla adevărul despre Timişoara…

Este absurd să credem însă faptul că “luptele cu teroriştii” s-ar fi desfăşurat în întreaga ţară.

Spre exemplu, în zona Moldovei s-au înregistrat doar 12 morţi şi 9 răniţi. La polul opus se situează Bucureştiul, unde s-au înregistrat 495 morţi şi 1.297 răniţi. Între aceste extreme găsim o serie de localităţi cu un “scor” diferit: Sibiu - 84 morţi şi 101 răniţi; Braşov - 66 morţi şi 137 răniţi; Brăila - 42 morţi şi 101 răniţi; Buzău - 34 morţi şi 67 răniţi; Timişoara - 24 morţi şi 85 răniţi; Constanţa - 20 morţi şi 71 răniţi; Arad - 19 morţi şi 38 răniţi; Craiova - 17 morţi şi 82 răniţi; Reşiţa - 14 morţi şi 48 răniţi; Turda - 13 morţi şi 27 răniţi; Târgovişte - 7 morţi şi 11 răniţi; Slobozia - 6 morţi şi 15 răniţi.

În incompleta enumerare vom regăsi nu doar principalele oraşe în care s-au comis acte de represiune, ci mai cu seamă localităţi de interes militar, cu garnizoane puternice, cu sedii de Comandamente de Armă ori de Armate - toate locuri în care prezenţa unor comandanţi de structuri superioare ar fi trebuit, în mod obligatoriu, să asigure o comandă cât de cât unitară şi eficentă, aptă să dea coerenţă acţiunilor şi să limiteze “pierderile“ proprii şi civile.
Însă lucrurile s-au petrecut cam pe dos.
 
Cei care susţin ideea că în acele momente conduceau efectiv Armata îşi arogă capacităţi inexistente, ori, mai aproape de adevăr, vorbesc despre ceea ce ar fi trebuit să facă, dar nu au făcut.
Personal, cred mai curând că Armata a fost “lansată” şi “lăsată să se descurce”, urmările dezastrului fiind limpezi şi acceptate ca preţ plătit pentru recâştigarea “prestigiului şi încrederii în faţa naţiunii”.

Până şi la Brăila aveam să constat situaţii aberante.

Spre exemplu, vă vine a crede că, în noaptea de 23/24 decembrie, Comandamentul Marinei Militare a dispus deplasarea pe Dunăre, de la Galaţi la Brăila, a unui divizion de vedete-dragoare fără cea mai elementară înştiinţare a forţelor militare terestre brăilene?

Marşul astfel efectuat a generat cele mai fanteziste scenarii în minţile apărătorilor “Casei Albe”. S-a afirmat atunci că teroriştii atacau cu ambarcaţiuni gonflabile ori mini - submarine, venind din baze situate în Insula Mare a Brăilei…

Sau, cum poate fi apreciată situaţia în care un pluton de tancuri chemat prin ordin al gral. Rizea de la o unitate din Galaţi, pentru întărirea dispozitivului de apărare de la “Casa Albă”, era apreciat la nivelul comandanţilor acelui dispozitiv ca fiind “atac terorist” şi aşteptat cu blindate lansatoare de rachete…

O a treia gafă de proporţii, derivată din antecedenta, dar cu asemenea efecte încât trebuie menţionată distinct, este constituită de întreaga activitate a Comandamentului Aviaţiei Militare şi acela al Apărării Antiaeriene.
Lansarea unor zvonuri total neverificate asupra iminenţei unor atacuri aeriene masive avea să instaureze o adevărată stare de teroare în unităţile terestre, atacurile aeriene fiind cele mai periculoase în condiţiile în care trupele ar fi fost surprinse în cazărmi.
CAAT a trecut, din seara de 22 până în dimineaţa de 23 decembrie, de la starea normală a serviciului de permanenţă la aceea de luptă generalizată şi individuală, ordonând deschiderea focului pe oricare ţintă, fără anterioară aprobare.
Orice aeronavă în zbor devenea inamică, fără nici un din procedurile de identificare recunoscute de convenţii…
De tras, s-a tras cu toate categoriile de armament (de la mitralieră la rachetă), nefiind lovite nici măcar muşte, care prin luna decembrie sunt în concediu de odihnă…

Spre exemplu, la Brăila primele unităţi care au deschis focul (în noaptea de 22/23 decembrie) au fost cele de artilerie anti-aeriană, care au tras cu mitraliere quadruple şi tunurile din dotare asupra unei ţinte certe.
Cercetările declanşate în ianuarie 1990 au avut în vedere datele furnizate de unităţile brăilene ce aveau în serviciu de luptă staţii RADAR, potrivit cărora zona a fost survolată, în nopţile de 22/23 şi 24/25 decembrie, doar de două ţinte care evoluau la mare altitudine şi cu viteză ridicată.
Cu toate acestea, în după-amiaza de 23 decembrie dispozitivele militare din zona “Casei Albe” au fost atenţionate asupra eminenţei unui atac masiv purtat de elicoptere care ar fi venit din direcţia aeroportului militar Ianca.
Pe fondul panicii create, în piaţa Centrului Civic s-au declanşat tiruri necontrolate soldate cu numeroase victime.
La prima vedere, se pot pune câteva întrebări mai mult logice decât tactice, dar al căror răspuns eu nu l-am primit de la “strategii oştirii” din Brăila:

a) cum se face că au menţinut aglomerarea de trupe în localitate;

b) de ce nu au amplasat observatori aerieni convenţionali (singurii capabili să detecteze elicoptere la josă altitudine) în afara oraşului ori pe clădirile înalte din apropierea unităţilor militare, unităţi pe ale căror alei se aflau zeci de tunuri şi camioane cu muniţie de artilerie;

c) de ce nu s-a verificat “informaţia” prin intermediul acelor unităţi antiaeriene din zonă care, prin specificul serviciului de luptă, aveau staţiile RADAR în permanentă funcţiune;

d) cum au putut “geniile militare” care comandau dispozitivul de la “Casa Albă” să conceapă apărarea obiectivului împotriva atacului purtat de elicoptere... printr-un cordon de infanterişti amplasaţi la nivelul solului, care aveau vizibilitate, pe un font liber de clădiri înalte, de cca. 100 m.

Şi mai multe semne de întrebare aveau să se nască atunci când, spre a mă edifica asupra realităţii “războiului radio-electronic” atât de invocat de către capii oştirii, am solicitat oficial să fie trimise la procuror toate documentele referitoare la supravegherea spaţiului aerian şi combaterea ţintelor pe raza judeţelor limitrofe Brăilei (Galaţi, Buzău, Ialomiţa, Călăraşi, Tulcea, Constanţa).

De la CAAT s-a primit un răspuns mai mult decât descurajant: pe de o parte procurorul era invitat să consulte documente-sinteză doar la sediul CAAT, iar pe de altă parte se comunica faptul că toate actele primare (hărţi, registre de evidenţă, situaţii aeriene cu înregistrarea şi mişcarea ţintelor, benzile de înregistrare fonică a activităţilor de dirijare a planşetiştilor şi a foculuiu) erau deja distruse pentru că… se modificase sistemul de coduri!

Personal nu pricep nici măcar astăzi cum au putut responsabilii militari să distrugă nu doar un real material documentar-istoric care putea servi chiar şi numai unor scopuri didactice, la Academia de Înalte Studii Militare, ci chiar singurele posibilităţi de probaţiune a susţinerilor ce aveau să le facă la scurt timp, în cuprinsul unui Raport prezentat Comisiei senatoriale condusă de S. Nicolaescu…

Urmare unei asemenea “maniere de lucru” tot ceea ce avea să se afirme ulterior s-a bazat exclusiv pe declaraţiile celor care trăseseră în vânt sau asupra unor aeronave reale, unele fiind chiar doborâte deşi nu era cazul…

(continuare)
Memorat

Perplex in forma continuata.
  • Ionescu
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2590
  • Vezi Profilul WWW
Răspuns: ADEVARUL NECENZURAT POLITIC AL REVOLUTIEI ROMANE 89
« Răspunde #48 : Martie 27, 2009, 17:05:03 »

(material preluat de pe http://www.piatauniversitatii.com/, apartine lui Teodor; - partea a XXI-a)

Aşa că principiul “crede şi nu cerceta” ne-a fost impus de o serie de generali şi ofiţeri care, fie nu au nici cea mai vagă idee despre documentaristica istorică, fie urmăresc impunerea “adevărului convenabil” prin îndepărtarea oricărui mijloc material de probă apt să contrazică radical ori să pună sub semnul întrebării “versiunea oficială”.
Pentru susţinerea alegaţiilor, “specialiştii” în război radio-electronic au elaborat cele mai năstruşnice scenarii, pornind de la fabricarea unor… zmeie din staniol şi ajungând la tehnologii spaţiale.
S-a discutat atât de mult despre o staţie-sondă meteo de provenienţă sovietică, încât am fi tentaţi să credem că fenomenul ar fi de-a dreptul singular şi anormal. Trebuie să realizăm faptul că asemenea baloane meteo se lansau şi se lansează încă, în număr mare, fără ca ele să fie ancorate, condiţii în care masele de aer de la altitudini ridicate le poartă cu mare viteză, la distanţe apreciabile…

Mult mai greu cred că ar veni CAAT să furnizeze vreo ipoteză coerentă cu privire la condiţiile doborârii “cursei de Belgrad” la bordul cărei se pare că se găsea şi un reporter străin, care ar fi avut posibilitatea de a “scoate” spre occident înregistrări video din zonele fierbinţi…

Continuând “tradiţia măreţilor înaintaşi”, personalităţi de toate culorile, rangurile şi specialităţile au căutat cu asiduitate să găsească cauza terifiantelor drame ce au urmat zilei de 22 decembrie în acţiunea “agenturilor străine”.

Este greu de negat eventuala implicare a unor servicii secrete în cursul evenimentelor din decembrie, miza politico-strategică fiind ridicată. Cunoştinţele reduse în materie mă determină să am în vedere doar câteva variante simple.

Pe de o parte, la momentul 1989, atât Occidentul cât şi Moscova nu aveau nici un interes în perpetuarea regimului comunist dictatorial. Pentru nici unul din aceştia Ceauşescu şi sistemul său nu mai reprezentau nimic. Logic, agenţii acestora nu aveau de ce se expune.

Către Moscova, se transmisese deja asigurarea “adeziunii la valorile comunismului luminat”, situaţia din România nepericlitând stabilitatea URSS. De altfel, gogoriţa “intervenţie sovietice” poate fi crezută doar de cei care uită că, în chiar anul 1989, Gorbaciov retrăgea trupele din Afganistan, declarându-se partrizanul neintervenţiilor militare şi nemanifestând nici o opoziţie faţă de evenimentele din Polonia, Ungaria, Germania, Cehoslovacia ori Bulgaria (al căror părinte şi era, cel puţin din punct de vedere spiritual).

Cât despre Occident, bănui că nici în cele mai roze previziuni nu aveau în vedere atât de rapidul colaps al URSS, nefiind pregătiţi să acţioneze rapid şi susţinut în sensul unei radicalizări extreme a evenimentelor socio-politice din România, apte să conducă direct spre “opţiunea real capitalistă”. De altfel, doar un neghiob ar fi admis posibilitatea unei treceri radicale în condiţiile în care, nici în exterior şi, cu atât mai puţin în interior, nu existau nici grupări politice şi nici personalităţi pregătite pentru un asemenea salt. Evoluţiile ulterioare de scurtă ori mai lungă durată aveau să demonstreze o incredibilă “inerţie” a societăţii româneşti, faţă de ideologia specifică Occidentului, precum şi reala orientare a “personalităţilor reformiste” create pe la Moscova, ori în studiourile “Europei Libere”.

Avansarea unor teorii referitoare la o eventuală încercare de rupere a Transilvaniei din structura statului unitar Român pare, de asemena, de domeniul utopiei. La momentul respectiv, România beneficia încă de o forţă de reacţie armată apreciabil superioară Ungariei, astfel încât apare logic a considera că o asemenea aventură nu tenta Budapesta. Iar Ungaria nu se afla în NATO…
În plus, Armata româna se găsea deja în alarmă de lupta, iar rolul pe care ar fi trebuit să-l joace era cel al “apărării pe poziţii”. O eventuală mişcare secesionistă declanşată din interior, de către popu laţia de etnie maghiară, era, la acel moment, la fel de imprevizibilă şi puţin probabilă. Ani la rând, naţionaliştii de sorginte comunistă au tot bătut monedă pe un asemenea scenariu fără a deţine probe concludente.

Ceea ce ar fi putut realiza “agenturile străine” în zilele imediat următoare datei de 22 decembrie era iniţierea unui conflict armat între forţele M.Ap.N. şi cele ale M.I. Desfăşurarea evenimentelor avea însă a releva faptul că, în prea multe cazuri “coincidente”, doar conducerea M.Ap.N. a comis o serie de “gafe” apte să fi generat ripostă cu foc din partea unor formaţiuni ale M.I. aduse în situaţii limită.

Cred că nu suntem departe de adevăr atunci când apreciem că până şi micii comandanţi din miliţie şi securitate erau deja conştienţi de faptul că se încerca asiduu atragerea lor în schimburi de focuri şi “certificarea” lor ca terorişti, motiv pentru care nu au refuzat nici o solicitare de cooperare, iar sub foc s-au abţinut de la orice ripostă, acceptându-şi nedreapta soartă.

Încă din primele momente în care adevăraţii revoluţionari, cei care luptaseră cu piepturile goale, au încercat să-şi afle dreptatea, cei mai pătaţi dintre capii oştirii au încercat să acrediteze ideea că toate victimele din perioada 15 - 22 decembrie ar fi fost urmarea violenţelor declanşate de către demonstranţi.
Despre evenimentele din Timişoara s-a susţinut cu vehemenţă că ar fi abundat în “violenţe”, că demonstranţii ar fi distrus şi prădat magazine.
Chiar nimeni să nu fi avut în vedere faptul că însăşi revoluţionarii au negat aceste acuze şi au relatat că distrugerile au fost comise, de fapt, de persoane străine de mişcarea revendicativă.

De curând, au intrat în scenă chiar şi componenţi ai unităţilor specializate în…cercetare - diversiune, care, după 15 ani de tăcere, îşi recunosc prezenţa la Timişoara şi arată că ei identificaseră asemenea persoane “înarmate”, faţă de care nu au luat însă nici o măsură…

Spusele acelor sute şi mii de participanţi nu au nici o valoare faţă de susţinerile reprimatorilor? Mai poate crede vreun om cu raţiune că “agenturili străine” au acţionat cu elemente de diversiune… echipate în combinezoane negre?
Dacă aceşti “huligani” au existat cu adevărat, nu cumva făceau ei parte din structuri diversioniste interne, aparţinând chiar forţelor de represiune? Nu erau chiar ei aceia care ofereau motivul folosirii forţei extreme, pentru “salvarea cuceririlor revoluţionare ale poporului muncitor”?

S-a susţinut că militarii din dispozitive ar fi fost atacaţi cu fel de fel de obiecte, că s-au deteriorat blindate, ba chiar şi faptul că, din rândurile demonstranţilor, s-ar fi tras şi cu arme de foc…
Nimeni nu poate să afirme că demonstranţii i-ar fi primit pe cei din formaţiunile represive cu cele mai fraterne sentimente, dar peste tot s-a scandat mai întâi “Fără violenţă !” şi “Armata e cu noi !”.

Treptat-terptat numărul celor care au luptat în stradă a devenit infim, în raport cu cei care au “venit tare din urmă”. Prin măsuri graduale, în masa revoluţionarilor au pătruns o mare parte din cei care până în 22 decembrie îi cosideraseră “huligani” şi îi trataseră ca atare.

Ce a-ţi spune despre vreun general care şi-a revendicat statutul de “rănit în revoluţie” doar pentru că… “a dat cu freza” în oblonul de la trapa TAB-ului cu care defila prin curtea unei unităţi militatre?

Tot astfel, o droaie de medici-legişti şi-au tras certificate ca urmare a deplasărilor în teren… pentru ridicarea cadavrelor!

O dată scindaţi, nici măcar revoluţionarii autentici nu au mai reprezentat o forţă… Practic, s-a format o adevărată pătură de profitori în detrimentul idealurilor revoluţionare.

Însăşi revolta popu lară a suferit tot soiul de interpretări, spre a deveni convenabilă.

Adepţii teorie “revoluţiei în mişcare” au uitat că în decembrie 1989 românii se ridicaseră împotriva dictaturii comuniste şi regimului exterminator al acesteia. Nu existase vreun program anterior elaborat, ori vreun grup ideologic care să făcut ceva pentru propagarea unor obiective de perspectivă. Aşa se face că, într-o determinare directă cu binomul “adevăr - diversiune”, a evoluat şi binomul “revoluţie - lovitură de stat”.

Pentru unii, doar simpla idee a “loviturii de stat” provoacă fiori de teamă.

Există suficiente probe că, în ultima ultima perioadă a dictaturii ceauşiste, se cristalizase o mişcare de opoziţie formată din reprezentanţi ai diverselor categorii sociale. Se cunoaşte faptul că existau legături între membrii acestei mişcări.

(continuare)
Memorat

Perplex in forma continuata.
  • Ionescu
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2590
  • Vezi Profilul WWW
Răspuns: ADEVARUL NECENZURAT POLITIC AL REVOLUTIEI ROMANE 89
« Răspunde #49 : Martie 27, 2009, 17:08:47 »

(material preluat de pe http://www.piatauniversitatii.com/, apartine lui Teodor; - partea a XXII-a)

Este foarte interesant faptul că, la scurt timp de la evenimentele din decembrie 1989, persoane care în acele zile au acţionat direct nu mai au curajul să amintească în totalitate cele petrecute.
Am în vedere cazul militanţilor ieşeni, cei care în 14 decembrie au încercat declanşarea unei ample mişcări protestatare la Iaşi.
Cum se face că astăzi au uitat tocmai cele relatate în cursul anchetei? Nu era oare adevărat faptul că încă din vara anului 1989 se deplasaseră la Bucureşti, unde au avut loc întâlniri conspirative cu o serie de “oameni de litere” şi alţi intelectuali?
Să nu-şi mai amintească persoanele nominalizate în multitudinea de declaraţiile date în faţa anchetatorilor? Ori poate cele scrise atunci au fost sugerate de anchetatori ori urmarea unor presiuni…
Sau poate nu mai pot fi spuse acum, dintr-un motiv mai puternic decât teama de “securitate”…

Cei ce fug de “teoria loviturii de stat” ar putea avea drept temei eventuala teamă de calificare a mişcării drept simplă “rotaţie a cadrelor” din eşaloanele defunctului partid comunist.
Ori se tem de faptul că mulţimea ar putea concluziona că ceea ce a urmat nu a reprezentat o “revoluţie”, ci un soi de “restauraţie”, de transformare a foştilor activişti în “oameni de tip nou”.

Aparent, este acum preferată în anumite cercuri de putere teoria unei revolte “exportată” de către “agenturili străine”. Puterea politică a fost însă preluată de o structură provizorie care avea singura orientare posibilă în acea perioadă - pro-moscovită.

Se nasc astfel alte câteva întrebări.

Se poate afirma că victimele din perioada 15-22 ar putea fi “contabilizate” pe seama agenţilor străini? Dacă aceste elemente diversioniste îşi realizaseră obiectivul, aveau vreun motiv să se angreneze în jocul “terorist”, taman pentru a crea greutăţi puterii care reprezenta interesele lor? Se ciocneau în România interesele sovieticilor cu cele occidentale, chiar şi după momentul Malta şi pleiada de “revoluţii de catifea”?

Pe baza caracterului spontan al mişcării de mase, revolta reuşise în 22 decembrie să-şi atingă scopul primordial - înlăturarea dictaturii. Cu greu se poate afirma că în după-amiaza de 22 decembrie poporul român ar mai fi putut continuat revoluţia. Pentru ceea ce a urmat, s-a născut sintagma “revoluţiei furate”…

Se pare că poporul a constituit doar o masă de manevră, cea mai amplă “figuraţie” pe scena pe care s-a jucat un act din drama naţională. O “gloată” pentru care adevărul nu prezintă vreo importanţă…

Un alt şir de diversiuni aveau să marcheze anii care au urmat, alături de aceea menită să ascundă multe din adevărurile acelui decembrie 1989.

Şi “Tg. Mureş” şi “Piaţa Universităţii” şi “mineriadele” aveau să fie sângeroase…

Nici despre acestea nu se cunosc prea multe aspecte esenţiale. V-aţi întrebat vreodată de ce?

Şi pentru a vă da posibilitatea să reflectaţi asupra ADEVĂRULUI, voi încheia aici, reproducând un citat devenit celebru:

<<… Eu voi oferi un prilej propagandistic pentru declanşarea războiului, indiferent dacă va fi credibil sau nu.
Învingătorul nu va fi întrebat, mai târziu, dacă a spus adevărul.
Problema “de drept” nu se pune pentru începerea şi ducerea războiului, ci doar pentru victorie. Inima trebuie închisă în faţa milei! Acţiune brutală!
Dreptul este al celui mai puternic! Cea mai mare duritate!…>>


Vă întrebaţi cui aparţin înspăimântătoarele cuvinte?
Lui Hitler ! Le-a rostit în faţa Statului Major Genaral, atunci când a hotărât una din cele mai sângeroase diversiuni: atacarea Poloniei…

Dacă am reuşit să aşez câteva cărămizi de adevăr în crucea fără de conţinut, care aminteşte brăilenilor de morţii lor, le mulţumesc celor neştiuţi dar mulţi, care nu şi-au călcat jurământul de martor. Doar ei mi-au fost părtaşi la aflarea adevărului.
Ei au pus adevărul mai presus de orice, fie că erau militari sau civili.
Cu toţii le suntem datori.
Dumnezeu să ne aibă în pază!"

Cu bine!

(sfarsit)
Memorat

Perplex in forma continuata.
  • Ionescu
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2590
  • Vezi Profilul WWW
Răspuns: ADEVARUL NECENZURAT POLITIC AL REVOLUTIEI ROMANE 89
« Răspunde #50 : Martie 27, 2009, 21:37:27 »

Si pentru ca suntem la un topic despre adevar, unde ne-am propus zice-se sa adunam marturii, si s-au adunat deja o gramada, rog sa descoperiti diferentele dintre cele trei texte (referinta: http://timisoara.com/mioc/REVT01~1.HTM) de mai jos. Castigatorul primeste indemnizatie.

Au trecut 7 ani de la revolutie si inca se mai vorbeste de "misterele" acesteia. Mai discret sau mai fatis romanii sint indemnati sa se obisnuiasca cu gindul ca vinovatii din decembrie 1989 nu pot fi aflati. Autoritatile de stat se intrec in a gasi justificari. Se stie: cind nu vrei sa faci un lucru, exista o suta de motive intemeiate pentru a nu-l face. [...] Din partea Parchetului Militar, a comisiilor de ancheta si a altor institutii ale mult iubitului nostru stat de drept nu prea are rost sa mai asteptam adevarul. Mai ramine totusi o cale: o carte cu marturii, prin care cititorul sa poata vedea revolutia prin ochii celor care au participat direct la ea. Amprenta pe care timpul a lasat-o asupra memoriei martorilor ar putea explica eventualele mici inexactitati. Insa ansamblul acestor marturii ofera, cred, o imagine destul de exacta despre ceea ce a fost la Timisoara, in decembrie 1989.

si:

Au trecut 19 ani de la revolutie si inca se mai vorbeste de "misterele" acesteia. Mai discret sau mai fatis romanii sint indemnati sa se obisnuiasca cu gindul ca vinovatii din decembrie 1989 nu pot fi aflati. Autoritatile de stat se intrec in a gasi justificari. Se stie: cind nu vrei sa faci un lucru, exista o mie de motive intemeiate pentru a nu-l face. [...] Din partea Parchetului Militar, a comisiilor de ancheta si a altor institutii ale mult iubitului nostru stat de drept nu prea are rost sa mai asteptam adevarul. Mai ramine totusi o cale: o revista cu marturii, prin care cititorul sa poata vedea revolutia prin ochii celor care au participat direct la ea. Amprenta pe care timpul a lasat-o asupra memoriei martorilor ar putea explica inexactitatile. Insa ansamblul acestor marturii ofera, cred, o imagine destul de exacta despre ceea ce a fost in Romania, in decembrie 1989.

si:

Au trecut 50 ani de la revolutie si inca se mai vorbeste de "misterele" acesteia. Mai discret sau mai fatis romanii sint indemnati sa se obisnuiasca cu gindul ca vinovatii din decembrie 1989 nu au fost. Autoritatile de stat se intrec in a gasi justificari. Se stie: cind nu vrei sa faci un lucru, exista un milion de motive intemeiate pentru a nu-l face. [...] Din partea Parchetului Militar, a comisiilor de ancheta si a altor institutii ale mult iubitului nostru stat de drept nu prea are rost sa mai asteptam adevarul. Mai ramine totusi o cale: o foaie cu o marturie, prin care cititorul sa poata vedea revolutia prin ochii celor care au participat direct la ea. Amprenta pe care timpul a lasat-o asupra memoriei martorilor ar putea explica eventualele falsificari ale istoriei. Insa ansamblul acestei marturii ofera, cred, o imagine destul de exacta despre ceea ce a fost la Cúcuta, in decembrie 1989.

Memorat

Perplex in forma continuata.
  • Ionescu
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2590
  • Vezi Profilul WWW
Răspuns: ADEVARUL NECENZURAT POLITIC AL REVOLUTIEI ROMANE 89
« Răspunde #51 : Aprilie 30, 2009, 00:48:16 »

Se pare ca are un pic de dreptate Diplomatul. Uite ca eu am inchis si topicul asta, au fugit toti.
Am totusi nevoie de ceva foarte simplu, poate la asta gaseste cineva de cuviinta sa raspunda (urmeaza o intrebare stupida cum pun uneori):

Are cineva sa imi dea si mie lista 'adevarata' cu asociatiile de revolutionari? Adica o lista cu numele asociatiilor asa cum apar ele in hotararile judecatoresti de infiintare?
Memorat

Perplex in forma continuata.
  • Ionescu
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2590
  • Vezi Profilul WWW
Răspuns: ADEVARUL NECENZURAT POLITIC AL REVOLUTIEI ROMANE 89
« Răspunde #52 : Mai 15, 2009, 13:34:52 »
Memorat

Perplex in forma continuata.
  • mercurie
  • Vizitator
Răspuns: ADEVARUL NECENZURAT POLITIC AL REVOLUTIEI ROMANE 89
« Răspunde #53 : Mai 15, 2009, 13:53:46 »

  Vestul este foarte disciplinat, asa cum s-a vazut si acum cu "Revolta" din Basarabia, cand singurii ziaristi straini au fost romanii nostrii. In mod normal ar fi tb ca acolo sa fie toata Europa si n-au fost pana la sfarsit...Se stie ca foarte multi ziaristi erau , de fapt , agenti in toata regula si , prin urmare, deveneau si tinte pt "oamenii regimului".
Memorat
  • Ionescu
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2590
  • Vezi Profilul WWW
Re: ADEVARUL NECENZURAT POLITIC AL REVOLUTIEI ROMANE 89
« Răspunde #54 : Decembrie 08, 2009, 21:24:00 »

http://www.jurnalul.ro/stire-observator/romania-condamnata-la-cedo-pentru-evenimentele-din-decembrie-1989-de-la-timisoara-529804.html

România a fost condamnată astăzi la Curtea Europeană a Drepturile Omului (CEDO) pentru moartea unui manifestant şi rănirea a altor trei, în timpul revoltei anticomuniste de la Timişoara, din decembrie 1989. Curtea a decis ca timişorenilor Horia Teodor Şandru, Ştefan Răducan, Silvia Benea şi Daniela Grama să li se acorde câte 5.000 de euro ca daune morale.

Timişorenii au invocat articolul 2 (dreptul la viaţă) şi 6, paragraful 1 (dreptul la un proces echitabil, desfăşurat pe o durată de timp rezonabilă) şi au arătat că ancheta făcută de autorităţile române în cazul evenimentelor din decembrie 1989 nu a permis stabilirea clară a vinovaţilor.

[...]
Memorat

Perplex in forma continuata.
Pagini: 1 2 3 [4]
Schimbă forumul: