Main Content:

Pagini: 1 ... 154 155 [156] 157

"Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Matei, 22,29)

  • NVal
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 5876
  • Vezi Profilul

O observație foarte corectă și frumoasă.

Memorat

O RUGĂCIUNE FOARTE PUTERNICĂ A PĂRINTELUI ILARION ARGATU
Doamne Dumnezeul nostru și al tuturor puterilor, daruiește sănătate și vindecă-i pe cei bolnavi, dă-le hrană celor înfometați, haine și adăpost celor ce nu au, libertate celor ce sunt lipsiti de ea, iertare de păcat tuturor. Luminează-le Doamne mintea celor ce sunt în examene. Dă Doamne liniște și pace în lume și ne iartă pe noi păcătoșii! Luminează-le mințile Doamne la toți mai-marii vremii care vor să distrugă întreaga omenire pentru ca să rămână ei stăpânii acestui sfint pământ al Tău Doamne!
Întărește-ne în dreapta Ta credință, alungă de la noi pe toți vrăjmașii, cei văzuți și nevăzuți. Dăruiește-mi și mie Doamne, tot ceea ce doar Tu crezi că-mi este de folos; fie Doamne așa cum voiești Tu și nu după voia mea. Binecuvântat fie Numele Tau Cel Sfânt în vecii vecilor, Amin. "Doamne, noi ne rugăm pentru cei care nu au timp să se roage, pentru cei care nu au credință, ce nu au nădejde în Dumnezeu; ne mai rugăm pentru săraci, pentru care nimeni nu se roagă. Și mai pomenește Doamne și pe cei săraci adormiți întru Domnul și care nu au pe nimeni care să-i pomenească. Amin!

PREOT ILARION ARGATU (1913 - 1999)
Memorat

Memorat

Astazi il praznuim pe Cuviosul Gherman de Alaska.
Un călător care l-a văzut pe părintele Gherman în 1819 l-a descris ca având „o înălțime potrivită, o conformație delicată, cu ochi blânzi albaștri, iar trupul îi era încins cu lanț de cinci kilograme, cămașa îi era o piele de căprioară, sandalele - o bucată de piele bătucită, deși uneori umbla desculț, iar peste toate acestea purta o dulamă peticită. Astfel, sărăcăcios înveșmântat, umbla peste dealuri și văi, prin zăpadă și ploaie, în căldură și în frig, oriunde îl chema datoria. Avea ca pat o bancă acoperită cu piele de focă, drept pernă două cărămizi și o scândură, ca să-i fie pătură. Obiceiurile sale erau simple: mânca cu măsură, dormea puțin, se ruga mult și muncea din greu. Era îngăduitor cu slăbiciunile altora și nu îi îndemna să urmeze aceeași viață ascetică ca el. Era blând cu animalele din sălbăticie, păsările și veverițele îi erau tovarăși, iar ursul sălbatic îi mânca din mână”.
Memorat



Cuviosul Gherman de Alaska, Făcătorul de minuni
Pe 13 decembrie, creștinii ortodocși de pe continentul american îl sărbătoresc pe Sfântul Gherman din Alaska, încreștinătorul nativilor inuiți și aleuți din Alaska. Este socotit de mulți drept Sfântul protector al Americii de Nord și este primul Sfânt canonizat de biserica ortodoxă pe pământ american.
Gherman (1750 – 1836) a fost un călugăr ortodox rus, misionar în Alaska, pe atunci provincie rusească. S-a format ca monah în mănăstirea Sfântului Serafim de Sarov, iar mai apoi a fost tuns în monahism în mănăstirea Valaam, în 1782. Înainte de a intra în viața monahală, a slujit în armată, cu numele laic de Igor Ivanovici Popov.
S-a nevoit în tradiția isihastă a marelui Paisie Velicicovschi. Deși era iubit de frații lui din obște, Herman a fost atras de viața pustnicească. L-a refuzat în două rânduri pe mitropolitul lui, când acesta i-a propus să îl hirotonească preot și să îl trimită într-o misiune ortodoxă în China.
În 1741, rușii au descoperit Alaska și au început astfel o colonizare rusească a teritoriului. La început, rușii organizau expediții pentru vânătoarea de nutrii, ale căror blănuri le vindeau chinezilor, pe malul lacului Baikal. A luat naștere o adevărată goană după blănuri. Exploratorii-vânători au călătorit prin Alaska și insulele Aleutine, uneori luptându-se, alteori încheind căsătorii cu popoarele autohtone. Mulți dintre ei s-au stabilit astfel aici.
Prima așezare stabilă a fost în insula Kodiak, unde au fondat o companie ruso-americană de schimb de blănuri și o școală pentru autohtoni, pe care i-au convertit la ortodoxie.
Reprezentanții companiei au cerut sinodului Bisericii Rusiei să îi trimită preoți pentru o misiune ortodoxă în Kodiak. Așa au ajuns, zece părinți de la mănăstirea Valaam, între care și monahul Gherman, să înceapă activitatea misionară ortodoxă aici.
Condițiile erau grele. Autohtonii erau de multe ori puși la munci grele, pe condiții de vreme rea, femeile erau de multe ori abuzate, iar coloniștii abuzau de alcool. Nici monahilor nu li s-au dat proviziile promise de companie. Dar s-au descurcat cum au putut, reușind să boteze mai mult de șapte mii de localnici, să construiască o biserică și o mănăstire. Gherman era iconomul (administratorul) și bucătarul comunității monahale.
Încet-încet, monahii devin apărătorii drepturilor autohtonilor din Kodiak. Ajuns conducător al obștii în 1807, Gherman era iubit de localnici, menținând totuși o balanță echilibrată și în relațiile cu compania de blănuri. Era învățător la școala misiunii, unde îi învăța pe localnici scrisul și cititul, precum și catehismul ortodox.
Insula pinului (Spruce Island)
Tânjind după viața pustnicească, Gherman se retrage, câțiva ani mai târziu în insula Pinului (Spruce Island), aflată aproape de Kodiak. Aici întemeiază o sihăstrie numită Noul Valaam, în amintirea mănăstirii lui de metanie. În ciuda sălbăticiei locurilor și a iernilor grele, cuviosul și-a găsit pe această insulă un loc propice rugăciunii. Purta haine simple și dormea pe o bancă acoperită cu blană de ren. Era vizitat uneori de localnicii aleuți, care veneau la el să le dea sfat părintesc. Unii s-au mutat pe insulă ca să fie mai aproape de părintele lor și i-au devenit acestuia ucenici. Gherman avea grijă de ei, le împăca disputele și le lua apărarea în fața tratamentelor uneori inumane la care îi supunea compania ruso-americană de blănuri.
Și-a încheiat viața pământească în aceeași Spruce Island, la 15 noiembrie 1836. Dintr-o eroare, s-a crezut inițial că data morții ar fi fost 13 decembrie, astfel că, în calendarul ortodox american, ambele zile sunt închinate Sfântului Gherman din Alaska. Sfântul mai este sărbătorit și în Duminica Sfinților Români și Americani, a doua după Rusalii.
Canonizarea
Sfântul Gherman a fost canonizat la 9 august 1970, concomitent în Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei și în Biserica Ortodoxă Americană (OCA). Episcopia noastră de la Vatra este parte a acesteia din urmă, astfel că Sfântul Gherman este și un Sfânt al românilor de pe continentul american.
Moaștele Sfântului Gherman se află în Catedrala Învierii din Kodiak. Spruce Island este și el un loc de pelerinaj pentru credincioși. Aici se află schitul Sfântul Mihail, care are nu mai puțin de … 3 călugări.
Monahii trăiesc din pescuit, ciuperci sau diverse alimente de la pelerini, au o barcă din aluminiu (aici automobilul este prea puţin utilizabil, din moment ce nu sunt străzi), folosesc curent electric doar uneori (când panourile solare au … soare) şi, cel mai important, se roagă într-un autentic duh ortodox. Mica biserică de lemn este încălzită de o sobă.
În ciuda condițiilor naturale vitrege, sau poate tocmai datorită lor, părinţii duc o muncă de pionierat, la fel ca însuși Sfântul Gherman, încreştinătorul acestor locuri".
Diacon Nicolae Marinescu


Memorat

Oamenilor le-a mai ramas credinta, rugaciunea, sa-si puna vietile in mainile Domnului.



Doru Ciobanu
www.facebook.com/groups/367284723387206/permalink/3537518576363789
20 decembrie la 13:56  ·
Începind de azi, la orele 21:00, toate cele 20 mănăstiri ortodoxe și ascetii din peșterile muntelui  Athos, împreună cu mănastirile  din România vor face o priveghere speciala de rugăciune, toată noaptea și toată ziua de mâine, cerind protecție Maicii Domnului, protectoarea Athosului, dar și a Grădinii Maicii Domnului și Sfintului Haralambie, cunoscut fiind izbăvitor de epidemii, ciuma și foamete. Suntem chemați sa ne alăturăm  și noi, la orele 21:00, fiecare cu ce poate, un Tatăl Nostru, o rugăciune proprie, semnul crucii, un Doamne Ajuta, căci rugăciunea împreună este forta. Dacă 50 % plus unu dintre români o vom face, vom birui. Fii tu acel *plus Unu.* Arma noastra este rugăciunea. Ștefan Cel Mare și Sfint chema la oaste cu buciumele. Noi ne vom stringe cu acest mesaj pe telefon. Pune-ți telefonul sa sune diseară, să-ți reamintească de ora 21:00.  Transmiteți părinților, bunicilor, prietenilor, dușmanilor acest mesaj sa ne unim în rugăciune și mai ales sa participe și copiii, nepoțiii noștri, mai puternici și mult mai curați decât  noi
         DOAMNE AJUTA!
« Ultima modificare: Decembrie 23, 2020, 00:49:24 de către razvan »
Memorat



Situatia in care ne aflam in aceste zile ale cancerului dictaturii globalizate.
Memorat

Memorat
  • ctiron
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1035
  • Vezi Profilul
Colind
« Răspunde #2333 : Decembrie 25, 2020, 08:44:02 »

Dorința...
Ce imi doresc  eu de ....Crăciun...?
Să vă cuprind  în brațe să  vă  spun..
Că-mi sunteti darul...prețios...
Primit de la ... Hristos...
As vrea să fiu un înger....să  împart..
Părinți...copiilor orfani..
Celor bolnavi,  un strop de sănătate..
Celor săraci...flămânzi...bucate..
Celor ce-s triști un strop de fericire..
Celor plecați.....un colț  de Românie..
As vrea să  vă  colind cu drag..
În al sufletului...prag..
Dar... sunt un simplu om...atât...
Nu pot decât  să  vă  doresc..
Sănătate ...bucurie..
Si să  vă spun că  vă  iubesc..!
https://www.facebook.com/watch/?v=614760395966494
Memorat

Foarte frumos colind, foarte frumoasa urare!
Craciun Fericit tuturor!

Memorat



Conferinta Eminescu la Manastira Putna - www.youtube.com/watch?v=T1UnjBJUek0
Memorat



Elena Murariu:
Pregătesc un album despre parabolele Mântuitorului. Parabola smochinului neroditor, 2021, detaliu
Memorat
  • ctiron
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1035
  • Vezi Profilul
Pilda smochinului neroditor.!
« Răspunde #2338 : Februarie 08, 2021, 09:48:53 »


Pilda smochinului neroditor - Luca 13:6-9
 

„Şi le-a zis parabola aceasta: cineva avea un smochin plantat în via lui; şi a venit căutând rod în el, dar nu a găsit. A zis însă către viticultor: iată! Sunt trei ani de când vin, căutând rod în smochinul acesta; şi nu găsesc. Taie-l! De ce mai distruge pământul? Dar el, răspunzând, îi zice: Doamne! Lasă-l şi anul acesta; până ce îl voi săpa împrejur, şi voi pune gunoi. Dar dacă are să facă rod în următorul an? Iar dacă nu, îl vei tăia” – Luca 13:6-9, SCC.

Smochinul din ilustrare este Israel, proprietarul este Dumnezeu, care a zis îngrijitorului (Iesus) că de trei ani caută rod în el şi nu găseşte şi să îl taie ca să nu mai distrugă (folosească) pământul degeaba. Dar îngrijitorul a zis: „Doamne! Lasă-l şi anul acesta; până ce îl voi săpa împrejur, şi voi pune gunoi. Dar dacă are să facă rod în următorul an? Iar dacă nu, îl vei tăia”.

Cei trei ani cât Iehova a căutat rod în Israel au fost anii cât a servit Iesus pe pământ!

Din această relatare unii deduc 4 ani de slujire a lui Iesus. Totuşi atunci când proprietarul viei a venit, el spune: „Sunt trei ani de când vin, căutând rod în smochinul acesta”, dar vierul îi răspunde: „Lasă-l şi anul acesta [anul al treilea]”, El nu spune: „mai lasă-l şi anul viitor”, ceea ce denotă, că atunci când proprietarul viei a venit, El a venit în timpul anului al treilea.

Există mai multe prefigurări profetice ai celor trei ani ai serviciului pământesc a lui Iesus, toate aceste prefugurări vorbesc de trei zile = trei ani (Exod 19:9-11; 2Regi 19:29; Estera 1:3; Isaia 37:30-32; Osea 6:2). Mai există un alt pasaj care susţine tot cei trei ani de slujire a lui Iesus, exact în acelaşi capitol, în Luca 13:32-33.

Îngrijitorul, adică Domnul Iesus îi spune: „Dar dacă are să facă rod în următorul an? Iar dacă nu, îl vei tăia”.

În anul următor, în anul morţi lui Iesus Christos, care a început cu 1 nisan (în jurul datei de 21 martie) anul 30 d.C. a văzut că Israelul nu produce rod ca naţiune, ba mai mult mai mari lui au ucis pe Iesus (Matei cap. 26,27), apoi au persecutat disipolii lui Iesus (Fapte cap. 4). Astfel în anul 70 d.C. armatele romane cucersc Ierusalimul, şi omoară peste un milion de evrei, ducând la tăierea smochinului!

Îndurarea lui Dumnezeu este pentru un timp, dacă oamenii persistă în neascultare, vor suferi pedeapsa divină!
Memorat
  • ctiron
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1035
  • Vezi Profilul
alta varianta a pildei.!
« Răspunde #2339 : Februarie 08, 2021, 09:58:27 »

"Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată." (Matei 21, 19)

În Sfânta Scriptură se află pilda smochinului neroditor, în care vedem cum Hristos, venind din Betania şi flămânzind pe drum, a văzut un smochin şi S-a oprit la acesta, dorind să mănânce din roadele lui, dar smochinul nu avea fructe, ci doar frunze. Deşi textul arată că "nu era timpul smochinelor" (Marcu 11, 13), totuşi Hristos a blestemat pomul zicând: "De acum înainte rod din tine nimeni în veac să nu mănânce" (Marcu 11, 14). Părintele Nicolae Steinhardt explică: "Da, nedrept este a-i pretinde smochinului (sau oricărui alt arbore fructifer) roade atunci când nu-i vremea recoltei, dar nedreptatea încetează dacă realizăm că este în fapt vorba de a fi ori a nu fi de folos lui Dumnezeu, de a răspunde ori ba chemării Sale. Nu de smochin şi de smochine se face menţiune în parabola aceasta, ci de om", adăugând şi că omul trebuie să fie mereu receptiv chemării cereşti, tot timpul disponibil pentru Hristos, "iar a fi disponibil înseamnă a te nimeri oricând încins, cu toiagul în mână, cu încălţămintea în picioare, pregătit de drum, de acţiune, de răspuns afirmativ, de roadă".

Prin această pildă, Iisus se adresează atât poporului ales, cât şi tuturor oamenilor, care sunt avertizaţi astfel să folosească într-un mod cât mai roditor timpul vieţii lor dat de Dumnezeu.

Smochinul neroditor reprezintă omul care afişează un creştinism de faţadă, prefăcându-se evlavios, dar având inima împietrită. Sfântul Maxim Mărturisitorul, referindu-se la pilda smochinului neroditor, spune că "oamenii, în loc să dea aparenţa că sunt drepţi, să caute mai bine să fie drepţi cu adevărat, dezbrăcând cămaşa moralităţii făţarnice şi îmbrăcând fără prefăcătorie pe cea virtuoasă cum vrea Cuvântul dumnezeiesc, ca în felul acesta să petreacă viaţa în evlavie, arătând mai bine lui Dumnezeu dragostea sufletului lor, decât oamenilor făţarnica înfăţişare din afară a purtării morale" (Filocalia, vol. III).

Omul nu ştie când va veni sfârşitul vieţii sale, de aceea trebuie să fie pregătit tot timpul, să ducă o viaţă creştină, împodobită cu virtuţi, să fie receptiv aşteptărilor lui Dumnezeu şi nevoilor oamenilor, căci smochinul simbolizează omul, iar smochinele reprezintă faptele sale bune.

Aşa cum un grădinar îşi stropeşte grădina, aşteptând ca aceasta să rodească, tot astfel, Dumnezeu, dăruind oamenilor hrană şi toate cele de trebuinţă, vrea să găsească în fiecare om roadele Sfântului Duh, căci "roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia" (Galateni 5, 22-23), El aşteaptă pocăinţa celui care a greşit, precum şi întoarcerea lui pe calea cea bună.

Deci să nu fim neroditori, ci să fim plini de râvnă în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, rugându-ne stăruitor şi practicând faptele bune, umblând "cu vrednicie întru Domnul, plăcuţi Lui în toate, aducând roadă în orice lucru bun şi sporind în cunoaşterea lui Dumnezeu" (Coloseni 1, 10).
Memorat
Pagini: 1 ... 154 155 [156] 157
Schimbă forumul: