Main Content:

Pagini: 1 ... 7 8 [9] 10 11 ... 149

"Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Matei, 22,29)

  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4091
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul
Capitolul 21

3.      Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei.
4.    Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut.
5.    Şi Cel ce şedea pe tron a grăit: Iată, noi le facem pe toate. Şi a zis: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate.
6.    Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii.
7.    Cel ce va birui va moşteni acestea şi-i voi fi lui Dumnezeu şi el Îmi va fi Mie fiu
8.    Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua. 
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=4&cap=21
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4091
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul

Biblia Ortodoxă
Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel

Capitolul 5
1.Fiţi dar următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi,
2.Şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă.
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=19&cap=5
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4091
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul

Biblia Ortodoxă
Sfânta Evanghelie după Matei
Capitolul 5

1.    Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El.
2.    Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:
3.    Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
4.    Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
5.    Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
6.    Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
7.    Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
8.    Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
9.    Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
10.    Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
11.    Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
12.    Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.
13.    Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.
14.    Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.
15.    Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
16.    Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.
17.    Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.
18.    Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.
19.    Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor.
20.    Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
21.    Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.
22.    Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.
23.    Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24.    Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.
25.    Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.
26.    Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban.
27.    Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter".
28.    Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.
29.    Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă.
30.    Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.
31.    S-a zis iarăşi: "Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire".
32.    Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter.
33.    Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale".
34.    Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu,
35.    Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,
36.    Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru.
37.    Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.
38.    Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte".
39.    Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
40.    Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
41.    Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.
42.    Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.
43.    Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău".
44.    Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
45.    Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
46.    Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?
47.    Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?
48.    Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este. 
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=5
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • mercurie
  • Vizitator

Am observat o intoleranta jenanta, la o parte din membrii forumului, fata de ideeile neconforme cu modul lor de gandire, in ciuda a 20 de ani de democratie. Unii sunt informatori, altii sunt oameni cu o cultura redusa, dar mai tuturor le lipseste intelepciunea - un dat celor ce se straduiesc sa fie aproape de Dumnezeu. Etalez aici o suma de reguli "simptomatologice", crestine, de identificare a acestor oameni.Este un purpuriu de texte lasate de cel mai mare duhovnic roman al secolului XX.

1. Se dau pe sine de ceva mare, cum s-au dat de altfel toti ereticii (ratacitii) vremurilor, pe care insa i-a afurisit Biserica prin Sfintele Soboare.

2. Cad la lauda, avand o smerenie mincinoasa.

3. Se tin pe sine mai presus de Scriptura (unul chiar mi-a rupt-o), mai presus de Biserica si Sfinti.

4. Mor dupa a fi ascultati si crezuti de oameni.

5. Fierb de manie cand nu sunt luati in serios.
6. Adesea au “graire in duh”, cu “duhul” care-i poarta si-i invata.

7. Nu vor, nici in ruptul capului, sa-si controleze prin preoti cele auzite de la “duhul” lor.

8. Cate unii, cu toate acestea, arata o evlavie neobisnuita: marturisind pe Hristos, pe Maica Domnului, facandu-si Sfanta Cruce, batand matanii, sarutand icoanele, ba si Sfanta Impartasanie luand si jurandu-se ca-s oamenii lui Dumnezeu, iar ei sunt inselati.

9. Fac pe proorocii si imprastie spaima in oameni. Multe proorocii li se implinesc, dar multe nu. Asta atarna de puterea de stravederea a ‘duhului’ care le spune ce le spune, ca unul ce n-are invelitoarea trupului si de aceea prinde cu oarecare vreme inainte cele ce le apropie Dumnezeu de oameni. Dar asta nu e proorocie.

10. In numele “dumnezeului” lor sunt in stare sa omoare om, intemeindu-se pe Scriptura, ca si Avraam a fost in stare de o atare ascultare, iar Fineas a si facut aceasta, si i-a socotit acestuia ravna pentru Dumnezeul sau (Numeri 25, 7-13). Cu amagirea ascultarii pana la uciderea de om, a incercat vrajmasul pe multi, in toate vremurile, chiar si pe pustnici daramite pe oamenii lumii. Prin urmare, fiind asa de saritori cu ascultarea si credinta la povetele “duhului lor” pe care-l cred ca e Hristos, (si nu e), sunt intr-adevar o adevarata primejdie printre oameni; teroristi (pentru cei slab credinciosi).

11. Sar de la un lucru la altul si leaga lucrurile fara nici o legatura. Talcuiesc gresit, stramba adevarul si se propovaduiesc din Scripturi mai mult pe ei insisi decat pe Dumnezeu, mergand grabit spre cea mai de pe urma sfaramare si sarire a mintii.

12. In preajma lor simti tulburare si primejdie, caci multi dintre ei au fost pe la casa de nebuni, sau vor trebui sa se duca.

Nu-i ocaram, ci ne pazim, si invatam si pe altii sa se pazeasca si ne infricosam cat de groaznic si-au taiat mintea in Scripturi (II Petru 1, 20)Totusi, pe cat se poate, sa incercam sa-i intelegem, lamurind adevarul lucrurilor si mestesugirile vicleanului. E stiut ca facand omul gandurile si voile celui rau, intra acela in el. Sau, altfel zicand: iubind cele rele, pe firul acestei iubiri intra vrajmasul in cetate, adica prin cele de-a stanga, relele. Cand insa vede ca nu poate amagi pe om cu cele de-a stanga, sare in cealalta margine, de-a dreapta de tot, cautand acolo sa-l amageasca, ca sa-i dea omul crezare. (Firul iubirii omului are doua capete: de-a stanga iubirea celor rele si de-a dreapta iubirea virtutii; diavolul il cantareste atent pe cel ochit spre inselare spre ce inclina si-l sageteaza apoi fie cu laude pentru virtuti, fie cu indemnuri spre pacate. Extremele sunt ale diavolului si abia mijlocul, adica dreapta socoteala, e acela care-l duce pe crestin in bratele lui Dumnezeu.)
[/color]
Memorat
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4091
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul

În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea sfinţilor, măriţilor, de Dumnezeu încoronaţilor şi întocmai cu apostolii, marilor împăraţi Constantin şi mama sa Elena.

Constantin cel MareAcest mare între împäraţi, fericitul şi pururea pomenitul Constantin, a fost fiu al lui Constanţiu, care se numea Clor, şi al cinstitei Elena. Constanţiu a fost nepot de fiică lui Claudiu cel ce a împărăţit în Roma mai înainte de împărăţia lui Diocleţian şi a lui Carin. Acest Constanţiu, după ce a fost primit de Diocleţian şi de Maxenţiu Erculiu ca să fie părtaş al împărăţiei lor, când Maximian Galeriu dimpreună cu alţi prigonitori, cu tărie ridicaseră prigonire asupra tuturor creştinilor, el singur întrebuinţând blândeţea şi mila, mai vârtos pe cei ce se luptau pentru credinţa lui Hristos îi întrebuinţa sfetnici şi părtaşi ai slujbelor împărăteşti. Învăţând el buna cinstire pe Constantin fiul său cel iubit, care după acestea s-a numit întâiul împărat al creştinilor, l-a lăsat moştenitor al împărăţiei sale, în insulele Britaniei. După ce Constantin a fost înştiinţat de lucrurile necinstite, desfrânate, pierzătoare şi proaste, pe care le făcea în Roma, Maxenţiu, fiul lui Erculiu, şi îndemnat de dumnezeiasca râvnă şi chemând pe Hristos împreună oştilor, a pogorât împotriva lui Maxenţiu. Deci, văzând Dumnezeu curăţenia sufletului lui i s-a arătat mai întâi în somn, după aceea în amiaza zilei, închipuind semnul Crucii scris cu stele: , l-a arătat lui şi celor ce erau vrednici. Deci, îndrăznind în chipul cinstitei Cruci şi făcând cu aur semnul Crucii pe arme, a mers la Roma, şi pe însuşi pierzătorul Maxenţiu l-a aruncat în râul Tibon, înecându-l lângă podul Milvia, şi aşa a izbăvit pe cetăţenii Romei de tirania acestuia. Atunci marele Constantin, pornindu-se de la cetatea romanilor şi mergând pe cale voia să zidească o cetate pe numele său în Ilion, unde se zice că a avut loc războiul Troienilor cu elinii; însă a fost oprit prin dumnezeiasca înştiinţare şi i s-a poruncit de la Dumnezeu ca mai de grabă în Bizanţ să-şi zidească cetatea. Deci, urmând voii celei dumnezeieşti, a zidit această de Dumnezeu păzită cetate pe numele său, pe care a şi adus-o lui Dumnezeu ca pe o pârgă a credinţei sale. Şi deoarece căuta scumpătatea credinţei celei din vremea noastră, a adunat în Niceea arhierei din toate părţile, prin care s-a propovăduit credinţa ortodoxă, şi Fiul a fost recunoscut deofiinţă cu Tatăl, iar Arie şi cei împreună cu el au fost daţi anatemei, dimpreună cu hula lor. A trimis încă şi pe maica sa Elena la Ierusalim pentru căutarea cinstitului lemn pe care a fost pironit cu trupul Hristos, Dumnezeul nostru; apoi, aceste părţi de lemn sfânt au fost mutate, adică o parte a fost aşezată chiar în Ierusalim, iar cealaltă parte a adus-o în împărăteasca cetate.

Constantin si ElenaÎmpărăteasa Elena, după ce a ajuns la Constantinopol, şi-a săvârşit viaţa; iar marele Constantin, împodobind cetatea cu înnoiri şi cu prăznuiri, şi puţin ceva trecând peste patruzeci şi doi de ani ai împărăţiei sale, şi începând războiul cu perşii, şi în oarecare sat lângă Nicomidia fiind, s-a mutat către Domnul, şi a fost adus în cetatea sa, unde a fost primit cu evlavie şi cu prea încuviinţate întâmpinări, a fost aşezat în biserica sfinţilor apostoli. Şi a împărăţit în Roma cea Nouă în anul de la zidirea lumii, cinci mii opt sute optsprezece; iar de la venirea cea în trup a Mântuitorului nostru Dumnezeu trei sute treizeci şi şapte, fiind al treizeci şi doilea împărat de la August.

Şi se săvârşeşte pomenirea lui în preasfânta biserică cea mare, în biserica sfinţii apostoli, şi în dumnezeiasca biserica sa, în Mânăstirea Chinsterna lui Vis, unde mergând patriarhul împreună cu împăratul şi cu suita sa cu litanfe, săvârşesc aducerea dumnezeieştilor Taine.
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai21.htm

AICI GASITI TOATA SFANTA SCRIPURA:
http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=215.0

Biblia Ortodoxă
« Ultima modificare: Mai 21, 2009, 13:29:09 de către Sucuturdean Nicolae »
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4091
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul

Martorii Invierii Domnului asa cum apar ei in «cartile ascunse»

Despre martorii Invierii Mantuitorului Iisus Hristos vorbesc nu numai Evangheliile sinoptice, ci si apocrifele,“cartile ascunse”, in limba greaca, o extraordinara productie literara, religioasa, uneori de joasa calitate, paralela, dar autonoma de Vechiul si Noul Testament, care contin cartile canonice recunoscute de ebraism si de crestinism ca fiind texte sacre, inspirate de Dumnezeu. Astazi vom prezenta doar o parte din aceste apocrife referitoare la martorii Invierii Domnului.

Conform Mons. Gianfranco Ravasi, care vorbeste despre aceste scrieri intr-un articol din “L’Observatore Romano”, tradus si preluat de “Lumea Catholica”, apocrifele iudaice ar fi in numar de cel putin 65 de texte diferite, concepute incepand din secolul al III-lea, inainte de era crestina, pana in secolul al II-lea. Pe langa acestea, exista si apocrifele crestine, care sunt relatari cu privire la nasterea lui Iisus, cuvintele si minunile Sale, moartea si Invierea Sa, faptele apostolilor, adormirea sau moartea mamei Sale, apocalipsele sau revelatiile viitorului etc. Acestea au fost stranse pentru prima data in 1564 de catre Basilea Michael Neander Soraviensis.
Pilat si
Iosif din Arimateea Il vad pe Iisus si pe tâlharul inviat

Un capitol deosebit in aceste productii este rezervat martorilor Invierii. Conform “Evangheliei lui Gamaliel”, unul dintre acesti martori a fost insusi Pilat din Pont. Iata ce povesteste acesta despre experienta sa in apocrifa mentionata: ”L-am vazut pe Iisus langa mine! Stralucirea Lui depasea stralucirea soarelui si toata cetatea era luminata de ea, cu exceptia sinagogii evreilor. El mi-a spus: «Pilat, oare plangi pentru ca ai poruncit ca Iisus sa fie biciuit? Nu-ti fie teama. Eu sunt Iisus Care a murit pe lemnul crucii si Eu sunt Iisus care a Inviat din morti. Aceasta lumina pe care tu o vezi este gloria Invierii Mele care iradiaza de bucurie intreaga lume! Asadar, alearga la mormantul Meu; vei gasi fasiile mortuare care au ramas acolo si pe ingerii care le pazesc; prosterna-te in fata lor si saruta-le, devino un sustinator al Invierii Mele si vei vedea in mormantul Meu minuni mari; paraliticii care merg, orbii care vad si mortii care invie. Fii tare, Pilat, pentru a fi luminat de stralucirea Invierii Mele pe care evreii o vor nega»”. Ajungand la mormantul lui Hristos, Pilat va trece din surpriza in surpriza, vazandu-l chiar si pe talharul inviat. Intr-un alt text, Iisus apare si Apostolului Bartolomeu, caruia ii dezvaluie secretele lui Ade (Iad), unde si-a petrecut perioada dintre moartea Sa si dimineata de Paste. Chiar si Iosif din Arimateea Il intalneste pe Domnul Inviat. El fusese arestat de catre evrei pentru ca Ii oferise mormantul lui Iisus. El Il vede pe Iisus si pe talharul cait in intunericul celulei sale. Iosif povesteste ca celula sa a fost ridicata de colturi, el a iesit si a pornit-o spre Galileea, in timp ce in jurul lui Iisus stralucea o lumina insuportabila pentru ochiul lui si din talhar emana un parfum placut care ”era cel din paradis”. Petru insusi are o intalnire cu Iisus Cel Inviat, inregistrata in “Faptele lui Petru”.

Intâlnirea Mamei cu Fiul Inviat in dimineata Pastelui
“Evanghelia lui Gamaliel” vorbeste si despre Maria, mama Mantuitorului
, care L-a vazut pe Acesta in dimineata Duminicii Pastelui. Iata cum reda acest moment apocrifa de mai sus:”...S-a aplecat inainte, dar n-a vazut in mormant trupul Fiului. Cand soarele a rasarit, in timp ce inima Mariei era melancolica si trista, s-a simtit cum patrunde in mormant din exterior un parfum aromatic. Parea cel al pomului vietii! Fecioara s-a intors si, in picioare, langa un tufis de tamaie, l-a vazut pe Dumnezeu imbracat cu o haina de purpura cereasca”. Intre mama si Fiu are loc urmatorul dialog: ”Nu te pierde, Marie, uita-te bine la chipul Meu si convinge-te ca sunt Fiul tau”. Maria va raspunde: ”Inviere fericita!” si ingenuncheaza ca sa-L adore si sa-I sarute picioarele. Aparitia Mantuitorului mamei Sale este si mai fastuos redata intr-un fragment copt din secolele V-VII, traducere a unui text si mai vechi: Iata ce spune acest text: ”Mantuitorul a aparut pe marele car al Tatalui intregii lumi si, in limba divinitatii Sale, a exclamat: “Maricha, marima, Tiath !” care inseamna: ”Mariam, mama a Fiului lui Dumnezeu!”. Maria a inteles sensul, de aceea s-a intors si a raspuns: ”Rabbuni, Kathiath, Thamioth!”, care inseamna ”Fiul lui Dumnezeu!”. Urmeaza apoi un dialog mai lung, prin care Mantuitorul ii cere mamei Sale sa mearga sa anunte invierea Sa din morti si ca se va ridica la ceruri la “Tatal Meu si Tatal vostru, Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru”.
Dumitru Manolache
http://www.gardianul.ro/Martorii-Invierii-Domnului-asa-cum-apar-ei-in-%C2%ABcartile-ascunse%C2%BB-s135577.html

AICI GASITI TOATA SFANTA SCRIPURA:
http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=215.0
Biblia Ortodoxă
« Ultima modificare: Mai 22, 2009, 08:01:20 de către Sucuturdean Nicolae »
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4091
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
« Ultima modificare: Mai 24, 2009, 19:26:46 de către Sucuturdean Nicolae »
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4091
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul

BIBLIA ORTODOXA-VECHIUL TESTAMENT:
Psalmi:
Psalmul 1

1.    Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;
2.    Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.
3.    Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori.
4.    Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului.
5.    De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.
6.    Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri.

Cititi,si nu veti regreta!
AICI GASITI TOATA SFANTA SCRIPURA:
http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=215.0
Biblia Ortodoxă
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4091
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul

Cititi,si nu veti regreta!
AICI GASITI TOATA SFANTA SCRIPURA:
http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=215.0
Biblia Ortodoxă

Psalmul 7
1.      Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit. Mântuieşte-mă de toţi cei ce mă prigonesc şi mă izbăveşte,
2.    Ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cine să mă izbăvească, nici cine să mă mântuiască.
3.    Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele,
4.    De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei,
5.    Să prigonească vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă, să calce la pământ viaţa mea şi mărirea mea în ţărână să o aşeze.
6.    Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta, înalţă-Te până la hotarele vrăjmaşilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit
7.    Şi adunare de popoare Te va înconjura şi peste ea la înălţime Te întoarce.
8.    Domnul va judeca pe popoare; judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea şi după nevinovăţia mea.
9.    Sfârşească-se răutatea păcătoşilor şi întăreşte pe cel drept, Cel ce cerci inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte.
10.    Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mântuieşte pe cei drepţi la inimă.
11.    Dumnezeu este judecător drept, tare şi îndelung-răbdător şi nu se mânie în fiecare zi.
12.    De nu vă veţi întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat şi l-a pregătit
13.    Şi în el a gătit unelte de moarte; săgeţile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat.
14.    Iată a poftit nedreptatea, a zămislit silnicia şi a născut nelegiuirea.
15.    Groapă a săpat şi a adâncit-o şi va cădea în groapa pe care a făcut-o.
16.    Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui şi pe creştetul lui silnicia lui să se coboare.
17.    Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt. 

Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4091
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul

Cititi,si nu veti regreta!
AICI GASITI TOATA SFANTA SCRIPURA:
http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=215.0
Biblia Ortodoxă

Psalmul 5
1.      Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege strigarea mea!
2.    Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine, mă voi ruga, Doamne!
3.    Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea.
4.    Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte.
5.    Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fără de lege.
6.    Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul.
7.    Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta.
8.    Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta din pricina duşmanilor mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta.
9.    Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc.
10.    Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne,
11.    şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi lor sălaş şi se vor lăuda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău.
12.    Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi. 
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • mercurie
  • Vizitator

  Hristos s-a 'naltat ! Azi s-au pomenit si eroii neamului - traditie neantrerupta de 2000 de ani. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace.
Memorat
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4091
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul

  Hristos s-a 'naltat ! Azi s-au pomenit si eroii neamului - traditie neantrerupta de 2000 de ani. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace.

Adevarat s-a inaltat!
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe eroii neamului!
Cititi,si nu veti regreta!
AICI GASITI TOATA SFANTA SCRIPURA:
http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=215.0
Biblia Ortodoxă
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • mercurie
  • Vizitator

Ierom. Ioan Buliga: FRICA MARTURISIRII
Un evreu care locuia în apropiere de Muntele Tabor din Israel povestea cum, copil fiind, fără să ştie nimeni urca sus pe munte. Acolo sus era mănăstirea construită de români. Oameni buni, spunea evreul despre călugări, ne dădeau brânză, vorbeau cu noi, însă, continuă el, era vai de capul meu dacă afla tata. Şi acum, auzind el citatele din Vechiul Testament de unde învederat reiese că Hristos a fost Mesia aşteptat şi că aşa trebuia El să pătimească, auzind acele minunate cuvinte ale lui Hristos din Evanghelie, scoate interjecţii de mirare. Dar dacă se apropie cineva, schimbă subiectul, merge pe stradă cu soţia, el ducând căruciorul şi înconjuraţi de copii merg pe un drum comod în care nu le lipseşte nimic. Mulţi evrei se miră de frumuseţea Evangheliei lui Hristos, dar sunt conştienţi că, dacă ar încerca să înţeleagă mai mult, să se apropie mai mult de adevărul lui Hristos, viaţa lor va deveni un calvar. Ultrareligioşii evrei şi acum amintesc de acea lege a lor în care cel ce calcă Legea lui Moise este ucis cu pietre. Şi apoi din ce-ar trăi? Se văd scoşi din acea comoditate cu care s-au obişnuit, batjocoriţi şi asupriţi de ceilalţi, lăsaţi poate fără nici un sprijin, cu o droaie de copii după ei.
Aşa este, dar drumul adevărului este acel drum al crucii, al prigonirilor, al batjocurii, al chinului, un drum pe care toţi trebuie să trecem; acesta este drumul care duce către cer, nu vom putea urca prin altă parte. Va veni vremea să mărturisim şi la noi în ţară, vom fi asupriţi pentru asta, şi atunci ce facem? Trădăm Adevărul? Pierdem viaţa veşnică pentru o viaţă de câteva zile pe care o mai avem de trăit? Trebuie să ştim că vom avea şi copii, dar dragostea adevărată pentru copii este ca ei să-şi mântuiască sufletul. Ce folos ai ca să-i îndestulezi trupeşte şi să nu se mântuiască? Nu este mai bine chiar dacă ar suferi şi ei puţin, să se bucure veşnic?

Nu este uşor, dar să citim cum a fost pe vremea mucenicilor. Cine nu ştie despre cei patruzeci de mucenici (Vieţile Sfinţilor, 9 martie), când, în vreme de iarnă cu ger cumplit, i-au dezbrăcat şi i-au băgat într-un iaz? „Rece este apa“, a spus unul dintre ei, „dulce este raiul”, a spus altul de lângă el. Unul nu a mai rezistat, a ieşit afară, a dat să intre într-un loc încălzit şi a murit pe loc. Un soldat, văzând cum se coborau din cer cununi peste capul mucenicilor, a spus: „Şi eu vreau să fiu creştin”, s-a dezbrăcat de haine şi a intrat în apă primind şi el mucenicia. După ce s-au săvârşit, soldaţii au luat trupurile mucenicilor şi le-au pus într-o căruţă, ducându-le. Atunci au găsit pe unul din ei, Meliton cu numele, care încă mai avea suflare de viaţă şi  l-au lăsat să vadă poate îşi va reveni. Mama lui Meliton era de faţă şi văzând cum căruţa cu trupurile mucenicilor pleacă şi pe copilul ei lăsat acolo, a luat trupul fiului ei pe umăr şi ostenindu-se mult a ajuns căruţa din urmă, punând trupul peste ceilalţi. „Şi eu vreau să am fiu mucenic” - a spus ea. Iată iubirea adevărată, care se gândeşte la suflet şi nu la viaţa asta scurtă. Unei femei, atunci când o duceau la moarte pentru că mărturisea pe Hristos şi nu vroia să aducă jertfă idolilor, i s-au adus în faţă copiii ei. „Dacă nu ţi-e milă de tine, fie-ţi măcar milă de copiii tăi“, i-au zis păgânii. Femeia a răspuns: „Dacă mă duc la Hristos, mai mult poate El să-mi ajute copiii, decât aş putea eu rămânând cu ei”.
Mare bucurie este atunci când Îl întâlneşti pe Hristos, când omul cel vechi, stăpânit de patimi, moare şi apare unul nou, care se luptă să se elibereze de acestea.

Nimeni însă să nu se aştepte ca, atunci când se întoarce la Hristos, totul să-i meargă ca pe roate, totul să fie pregătit, el doar să se roage. Lupta de-abia acum începe. Hristos a bătut la uşa ta, într-un târziu tu I-ai deschis, dar iată, El parcă a plecat. Îl căutăm, dar vedem că toate parcă ni se împotrivesc. Nu trebuie să aşteptăm ca în mănăstiri totul să fie asigurat, să ne fie puse indicatoare: „Către Hristos”. Din contră, vom da de zbucium, de încercări încrâncenate, de multe ori părându-ni-se că ni se stă în cale, că suntem împiedicaţi să ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Însă ce ne poate opri să ajungem la starea de umilinţă? Întâlnitu-m-au străjerii, cei ce târgul străjuiesc, m-au izbit şi m-au rănit şi vălul mi l-au luat, cei ce zidul îl păzesc (Cânt. Cântărilor 5, 7); dar atunci când nu mai ai nici o putere, când neputincios ai obosit în plâns, atunci Îl găseşti pe Hristos. Nimeni nu te poate împiedica, nici o rânduială şi nici o robie. În sclavie să fii, dar să ai gândul la Hristos. Oare mama îşi uită pruncul său? Chiar ea dacă l-ar uita, Mântuitorul nu te va uita pe tine, pentru că eşti renăscut în El, şi în zbucium, şi în lipsuri. Oriunde ai fi, El pururea veghează. Lipsit de toate şi defăimat, eşti mai de preţ în ochii lui Hristos decât toate bogăţiile şi decât regii pământului. În prăpăstioase încercări ale vieţii ai fost regăsit (cf. Cânt. Cântărilor 2, 14), în locuri ascunse şi primejdioase; dar acolo se ascund nestematele. Bucură-te şi nu uita că odihna nu este confort sau comoditate, ci liniştea o găseşti în osteneală. Mulţi care lenevesc nefăcând nimic nu au linişte, nu au stare, schimbă cărţile pe care le citesc, sunt zbuciumaţi, iar cei ce nu mai pot ridica capul de durere se odihnesc pe crucea ostenelilor părând pierduţi, dar aducând biruinţa. Ea se va ascunde până la capăt, ca apoi dintr-o dată să strălucească în ochii celor osteniţi, în ochii celor care totdeauna au fost îndreptaţi către Mântuitorul lor.
Mulţi se înspăimântă de timpurile zbuciumate care vor fi atunci când va îngădui Dumnezeu. În iadul necazurilor nu trebuie să deznădăjduim. În mijlocul mării învolburate a vieţii, când toate talazurile şi valurile încercărilor au trecut peste noi, să ne aducem aminte de Proorocul Iona care a fost izbăvit de acolo de unde părea să nu mai fie nici o nădejde (cf. Iona 2, 3-8). Când se sfârşea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte şi precum „grâul este treierat, dar nu sfărâmat de tăvălugul ce trece peste el”, aşa a rânduit Dumnezeu ca tăvălugul încercărilor să treacă peste noi, însă să nu fim zdrobiţi, ci să ne înfăţişăm grâu curat, fără pleava deşartă. Şi aceasta vine de la Domnul Savaot. Minunat este sfatul Lui şi mare purtarea Lui de grijă! (Isaia 28, 28-29).

Nimic nu ne poate împiedica să ne mântuim dacă rămânem neclintiţi în credinţă. În Cântarea celor trei tineri se spune: Nu mai este în vremea aceasta căpetenie, prooroc, nici conducător, nici ardere de tot, nici jertfă (ceea ce este astăzi Sfânta Liturghie), nici prinos, nici tămâie, nici loc unde să aducem înaintea Ta pârga noastră şi să aflăm har la Tine (Cântarea celor trei tineri 1, 14). Iată o situaţie ajunsă la culme, şi totuşi ei nu au deznădăjduit, ci şi de acolo din cuptor s-au rugat lui Dumnezeu. Dar aici este cheia: că s-au rugat cu smerenie, au dat vina şi pe ei, cu toate că rămăseseră în legea lui Dumnezeu şi spuneau aşa în rugăciunea lor: că în adevăr şi dreptate ai adus acestea peste noi din pricina păcatelor noastre şi suntem umiliţi astăzi în tot pământul pentru păcatele noastre (Cântarea celor trei tineri 1, 4-13). Aşa şi noi, în rugăciunile noastre, să fim totdeauna umiliţi, ca unii care suntem lepădaţi înaintea lui Dumnezeu, şi să spunem că pentru păcatele noastre ni se întâmplă toate, chiar când toţi ar deveni apostaţi şi am rămâne singuri în credinţă.

Sfântul Nectarie de la Optina (1853-1928) ne spune că „în ultimele zile înainte de venirea lui Hristos, Biserica îşi va mai păstra acest chip: un singur episcop ortodox, un singur preot ortodox, un singur laic ortodox. Eu nu îţi spun că nu vor mai fi biserici, dar Ortodoxia se va păstra doar în acest chip. Tu ia aminte la aceste cuvinte şi înţelege că aşa va fi întreaga lume”. Iar sfârşitul îl ştim cu toţii: de ne vom ruga cu smerenie, nici focul nu ne va arde, nu ne va mai pricinui nici dureri, nici teamă, pentru că Dumnezeu nu va părăsi pe cei care nu Îl părăsesc.
Mulţi se tem de pecete. Dacă vor fi vremurile lui Antihrist, vremuri grele de încercare din pricina păcatelor noastre, când vom ajunge robi cu trupul unui rege nedrept, cel mai rău care este pe pământ, (Cântarea celor trei tineri 1, 8 ) într-un pământ al Babilonului zidirilor minţii omeneşti, trebuie, învăţând de la cei trei tineri din Babilon, cu preţul vieţii să ne ţinem credinţa şi nicidecum să nu ne înspăimântăm.

Dacă atunci se va pune cu forţa o pecete materială, nu înseamnă că am primit-o, pentru că gândul se judecă. Însă nici nu trebuie s-o primim spunând că rămânem cu gândul la Hristos. La sfârşitul vremurilor, ne spun Sfinţii Părinţi, pământul va fi plin de diavoli. Ce vor face cei care vor rămâne în credinţă asediaţi printre neamuri? Ne spune Proorocul Isaia: Ca un vis, ca o vedenie de noapte va fi mulţimea de popoare luptătoare împotriva lui Ariel (în limba ebraică Ariel - leu, ar - munte, El - Dumnezeu), adică precum visul, precum nălucirea şi vedenia, aşa se vor spulbera mulţimea de popoare care vor merge împotriva muntelui Sion (Isaia 29, 7-8). Ah! Această zarvă de popoare este ca vuietul de ape multe, acest zgomot de neamuri este zgomotul de ape mari. (…) În vremea serii (adică la apusul credinţei), atunci e ceasul spaimei, dar mai înainte de a se face ziuă ei nu mai sunt. Iată partea jefuitorilor noştri şi soarta celor ce ne-au prădat pe noi (Isaia 17, 12-14).

(Ierom. Ioan Buliga, Desertaciunile lumii. Editie completa. Volumele I-II-III-IV, Ed. Man. Jacul Romanesc).
Memorat
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4091
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul

Cititi,si nu veti regreta!
AICI GASITI TOATA SFANTA SCRIPURA:
http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=215.0
Biblia Ortodoxă


Pildele lui Solomon
Capitolul 10
1.Pildele lui Solomon. Fiul înţelept înveseleşte pe tatăl său, iar cel nebun este supărarea maicii lui.
2.Nu sunt de nici un folos comorile dobândite prin fărădelege; numai dreptatea scapă de la moarte.
3.Domnul nu lasă să piară de foame sufletul celui drept; însă el respinge lăcomia celor fără de lege.
4.Mâna leneşilor pricinuieşte sărăcie, iar mâna celor înţelepţi adună avuţii.
5.Cel ce adună în timpul verii este un om prevăzător, iar cel care doarme în vremea secerişului este de ocară.
6.Binecuvântarea Domnului vine pe capul celui drept, iar ocara acoperă faţa celor fără de lege.
7.Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiţi va fi blestemat.
8.Cel cu inimă înţeleaptă primeşte sfaturile, iar cel nebun grăieşte vorbe spre pieirea lui.
9.Cel ce umblă întru neprihănire umblă pe cale sigură, iar cel ce umblă pe căi lăturalnice va fi dat de gol.
10.Cel ce clipeşte din ochi va fi pricină de supărare; iar cel care ceartă cu inimă bună aşază pacea.
11.Izvor de viaţă este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate.
12.Ura aduce ceartă, iar dragostea acopere toate cusururile.
13.Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă.
14.Cei înţelepţi ascund ştiinţa, iar gura celui fără de socotinţă este o nenorocire apropiată.
15.Avuţia este pentru cel bogat o cetate întărită; nenorocirea celor sărmani este sărăcia lor.
16.Agonisita celui drept este spre viaţă; roadele celui fără de lege spre păcat;
17.Cel ce păzeşte învăţătura apucă pe calea vieţii, iar cel ce leapădă certarea rătăceşte.
18.Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce răspândeşte defăimarea este un nebun.
19.Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire, iar cel ce-şi ţine buzele lui este un om înţelept.
20.Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ.
21.Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuţi.
22.Numai binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, iar truda zadarnică nu aduce spor.
23.Ca o pricină de bucurie este pentru nebun săvârşirea unei fapte ruşinoase; la fel este cu înţelepciunea pentru omul priceput.
24.De ceea ce se teme cel nelegiuit nu scapă, iar cererea celor drepţi (Dumnezeu) o împlineşte.
25.Precum trece furtuna, aşa piere şi cel fără de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintită.
26.Precum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este omul leneş pentru cei ce-l pun la treabă.
27.Frica de Dumnezeu lungeşte zilele (omului), iar anii celor fără de lege sunt puţini.
28.Nădejdea celor drepţi este numai bucurie, iar nădejdea celor păcătoşi sfârşeşte în rău.
29.Calea Domnului este o întăritură pentru cel desăvârşit şi o prăbuşire pentru cei ce săvârşesc fărădelegi.
30.Niciodată cel drept nu se va clătina, iar cei nelegiuiţi nu vor locui pământul.
31.Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare.
32.Buzele celui drept cunosc bunăvoirea, iar gura păcătoşilor strâmbătatea. 
Memorat

Nihil sine Deo!!
Pagini: 1 ... 7 8 [9] 10 11 ... 149
Schimbă forumul: