Main Content:

Pagini: 1 ... 135 136 [137] 138 139 ... 154

"Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Matei, 22,29)

  • bambilici
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 11602
  • Vezi Profilul
Răspuns:
« Răspunde #2040 : Septembrie 14, 2018, 21:43:40 »

Fac sa se vada ce a postat mercurie.


Memorat
Răspuns:
« Răspunde #2041 : Septembrie 16, 2018, 21:58:48 »

Postez un articol pentru cei care sunt interesati de dezbaterea temei referendumului din 7 octombrie.
Memorat
Răspuns:
« Răspunde #2042 : Septembrie 16, 2018, 22:04:41 »


http://basilica.ro/pr-constantin-sturzu-despre-referendum-democratia-presupune-dezbateri-publice-si-vot-nu-plans-de-mila-si-boicot
Duminica, 16 septembrie 2018

Pr. Constantin Sturzu despre Referendum: Democraţia presupune dezbateri publice şi vot, nu plâns de milă şi boicot

Publicat de Gheorghe Anghel



Într-un articol postat pe site-ul doxologia.ro, Consilier al Sectorului comunicare şi relaţii publice al Arhiepiscopiei Iaşilor abordează subiectul referendumului pentru familie şi atrage atenţia că „democraţia presupune dezbateri publice şi vot, nu plâns de milă şi boicot”.
Pr. Constantin Sturzu evidenţiază în editorial câteva strategii prin care se urmăreşte boicotarea acestei iniţiative de modificare a Constituţiei care a pornit „de la firul ierbii, adică de la cetăţeanul de rând”.
El vorbeste despre acuzele că ar fi nedemocratic, dar aduce în discuţie şi o altă strategie prin care cei potrivnici referendumului încearcă să forţeze „toate canalele de comunicare la care au acces, inclusiv unele televiziuni naţionale, să treacă sub tăcere referendumul”.
_______________________________________________________________________________


Text integral:

Anunţatul referendum din 7 octombrie pentru clarificarea (securizarea) definiţiei căsătoriei în Constituţie e, deja, mai mult decât un exerciţiu civic unic în istoria României. E unic prin faptul că e singurul pornit de la firul ierbii, adică de la cetăţeanul de rând.

Dar pe zi ce trece, devine provocarea bună şi „ca să se descopere gândurile din multe inimi”(Luca 2, 35). Aparent, totul e simplu şi firesc. Având drept de vot, eşti invitat să te pronunţi dacă tu crezi că o căsătorie se poate încheia doar între un bărbat şi o femeie sau nu. În cel de-a doilea caz, îţi asumi faptul că definiţia căsătoriei rămâne deschisă şi pentru alte combinaţii dintre „soţi” – oricare (şi oricâţi!) ar fi ei.

Este ceva nedemocratic aici? E greşit că se ajunge la consultarea poporului? În cazul acesta, ori nu ne mai considerăm o societate democratică şi acceptăm oficial că trăim în plină dictatură a corectitudinii politice, ori ştergem din dicţionare etimologia acestui cuvânt (demos, adică popor; kratos, adică putere).

Cei care boicotează referendumul transmit, practic, acest mesaj: „e democratic numai ce propunem noi, restul populaţiei nu contează decât în măsura în care ne aprobă pe noi”.

Se încalcă prin această consultare populară drepturile cuiva? Este atacat cineva, ars pe rug, damnat dacă definiţia actuală din Codul Civil „urcă” în Constituţia României? Dacă referendumul va avea efectul scontat, pierde careva vreun drept pe care-l are acum? Evident, nu.

Dormitorul rămâne tot spaţiu privat, liber de orice ingerinţă şi pentru persoanele de acelaşi sex, ca şi pentru heterosexuali. Iar dacă cineva doreşte să obţină drepturi pe care acum nu le are, poftim şansă.

Drumul spre secţia de votare este liber. Să meargă acolo şi să spună „nu”. Apoi să continue, dar tot democratic, să lupte pentru ceea ce crede că reprezintă „dreptul” său.

De fapt, tovarăşii sexomarxişti sunt perfect conştienţi de un lucru. Aşa cum comuniştii nu ar fi ajuns niciodată la putere în România decât cocoţaţi pe tancurile sovietice, nici ei nu vor avea niciodată şansa de a-şi impune politica distrugătoare de neam, familie, valori creştine decât pe căi oculte, obligatoriu cu masivă susţinere mediatică şi politico-financiară.

E un adevăr care-i doare, de aceea se văicăresc atât de tare. Dincolo de spoiala europeană, îşi dau acum pe faţă arama fariseismului, perorând precum înaintaşii lor de acum două milenii: „Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată!” (Ioan 7, 49).

Iar strategia lor este una perversă de-a dreptul: „Noi ne poziţionăm împotriva referendumului şi spunem că opţiunea noastră este aceea de a nu merge la vot. Prin urmare, toţi cei care nu vor merge la vot sunt de acord cu noi”. Sesizaţi viclenia acestui sofism ieftin?

Când nu poţi câştiga într-o înfruntare cinstită, apelezi la trucuri comuniste. Doar tovarăşii bolşevici mai aveau obiceiul să vorbească în numele poporului, fără ca poporul să aibă şansa de a-şi spune, în fapt, opinia.

O altă strategie este aceea de a forţa toate canalele de comunicare la care au acces, inclusiv unele televiziuni naţionale, să treacă sub tăcere referendumul. Aţi sesizat asta? Pe de o parte, ca nu cumva populaţia să fie informată, pe de alta – pentru că le este frică de dezbateri.

Se cuibăresc în contul privat de pe Facebook şi de acolo – vorba lui nenea Iancu: „şi dă-i, şi dă-i şi luptă…”. Singurul loc în care ies curajos – dar la adăpostul anonimatului, cum altfel? – îl reprezintă subsolurile unor materiale de presă de pe net, acolo unde o mână de oameni răspândeşte tot soiul de atacuri şi de năzbâtii ce nu au absolut nici o legătură pe fond cu tema referendumului.

Recunosc că sunt amărât nu atât pentru că referendumul ar putea să fie o ultimă şansă de confruntare democratică, civilizată, ci pentru că aceşti oameni pe care-i pomenesc mai sus au picat în capcana unor duhuri şi nu-şi dau seama ce fac, de fapt. Căci tipul acesta de atitudine nu e nou deloc.

Într-un mod asemănător s-au comportat cu Mântuitorul cei ce L-au condamnat fără să-I găsească, în realitate, nici o vină pe care s-o poată dovedi. Strategia celor ce au ajuns să-L răstignească seamănă izbitor cu ceea ce vedem şi în această perioadă.

Nici aceia n-au putut „să pună mâna pe El” pe faţă, ziua, căci „s-au temut de popor”(cf. Luca 20, 19). Dar au îndrăznit la adăpostul nopţii, ghidaţi de Iuda Iscarioteanul. De aceea, Domnul taxează laşitatea lor: „Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În fiecare zi şedeam în templu şi învăţam şi n-aţi pus mâna pe Mine” (Matei 26, 55).

Aşa şi cu sexomarxiştii noştri. Nu ies pe faţă, la lumina zilei să voteze, ci se pregătesc să atace subteran, în noaptea minţii, când nu se mai aude vocea poporului, ci doar sunetul perfid al celor 30 de arginţi.

Nu e deloc ceva de dorit să fii stăpânit, deodată, şi de duhurile ce au stăpânit pe farisei, şi de puterile ce dirijau acţiunile comuniştilor de odinioară. E chin cumplit şi se vede asta la ei. Oamenii aceştia nu au pace, nu suportă deloc ideea de dezbatere, în care să-şi expună sincer, dar sincer!, opiniile şi intenţiile.

Adevărul este că nu e uşor să găseşti argumente pentru a promova şi arăta frumuseţea (?) ori virtuţile (?!!) unirii dintre două persoane de acelaşi sex. Dar să urăşti atât de mult ideea de căsătorie dintre un bărbat şi o femeie, să nu o consideri nici măcar demnă de un scuipat pe buletinul de vot, asta numai un suflet chinuit poate! Vorba cunoscutului cântec de după Revoluţie: „Doamne, vino Doamne, să vezi ce a mai rămas din oameni!…”.

Foto credit: Doxologia.ro
Memorat

"Cei care boicotează referendumul transmit, practic, acest mesaj: „e democratic numai ce propunem noi, restul populaţiei nu contează decât în măsura în care ne aprobă pe noi”."
"De fapt, tovarăşii sexomarxişti sunt perfect conştienţi de un lucru. Aşa cum comuniştii nu ar fi ajuns niciodată la putere în România decât cocoţaţi pe tancurile sovietice, nici ei nu vor avea niciodată şansa de a-şi impune politica distrugătoare de neam, familie, valori creştine decât pe căi oculte, obligatoriu cu masivă susţinere mediatică şi politico-financiară."
"Iar strategia lor este una perversă de-a dreptul: „Noi ne poziţionăm împotriva referendumului şi spunem că opţiunea noastră este aceea de a nu merge la vot. Prin urmare, toţi cei care nu vor merge la vot sunt de acord cu noi”. Sesizaţi viclenia acestui sofism ieftin?"
"Când nu poţi câştiga într-o înfruntare cinstită, apelezi la trucuri comuniste. Doar tovarăşii bolşevici mai aveau obiceiul să vorbească în numele poporului, fără ca poporul să aibă şansa de a-şi spune, în fapt, opinia."
"O altă strategie este aceea de a forţa toate canalele de comunicare la care au acces, inclusiv unele televiziuni naţionale, să treacă sub tăcere referendumul. Aţi sesizat asta? Pe de o parte, ca nu cumva populaţia să fie informată, pe de alta – pentru că le este frică de dezbateri."
"Aşa şi cu sexomarxiştii noştri. Nu ies pe faţă, la lumina zilei să voteze, ci se pregătesc să atace subteran, în noaptea minţii, când nu se mai aude vocea poporului, ci doar sunetul perfid al celor 30 de arginţi."
"Nu e deloc ceva de dorit să fii stăpânit, deodată, şi de duhurile ce au stăpânit pe farisei, şi de puterile ce dirijau acţiunile comuniştilor de odinioară. E chin cumplit şi se vede asta la ei. Oamenii aceştia nu au pace, nu suportă deloc ideea de dezbatere, în care să-şi expună sincer, dar sincer!, opiniile şi intenţiile."

Definitoriu 100 % pt. '#rezistenti'  (indiferent de denumire)  si sustinatorii acestora ..."noi, poporul"..."strigam/luptam  si pt. voi"..."toti oamenii cinstiti"...s.a.m.d. ...  !!!
Memorat
Răspuns:
« Răspunde #2044 : Septembrie 19, 2018, 12:59:49 »

Fundatia "Ion Gavrila Ogoranu"
https://www.facebook.com/Ogoranu/photos/a.691575114221874/1882177688494938/?type=3&theater&ifg=1
· 2 ore ·

18 septembrie 1961. Se stinge, la închisoarea Aiud, preotul Ilarion Felea.

Arestat de Securitate la 25 septembrie 1958, după ancheta dură din sediul Ministerului de Interne de la Uranus (București), părintele Ilarion Felea avea să fie condamnat, la 14 martie 1959, de Tribunalul Militar Cluj, la 20 de ani de muncă silnică şi 8 ani degradare civică, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinei sociale” şi 20 de ani de temniţă grea pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare”. Ca urmare a regimului foarte dur de detenție îndurat la penitenciarele Gherla și Aiud, se stinge în 1958, în ziua de 18 septembrie. Locul rămășițelor sale pământești nu este cunoscut, amestecându-se laolaltă cu osemintele sutelor de deținuți politici înhumați în Râpa Robilor din Aiud...
Memorat
Răspuns:
« Răspunde #2045 : Septembrie 19, 2018, 13:04:01 »



Parintele Ilarion Felea - Dumnezeu sa-l ierte si cu sfintii sa-l odihneasca. Iar noi sa invatam din istoria celor asemena lui!
Memorat

Dumnezeu sa il odihneasca !
Memorat
Răspuns:
« Răspunde #2047 : Septembrie 19, 2018, 22:33:42 »

Pentru atei si nu numai pentru ei.

Memorat
  • mercurie2
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4343
  • Vezi Profilul

Mitropolitul Banatului
Memorat

DATA VIITOARE VOTATI NATIONALISTI CRESTINI, CACI ACESTIA NU TRADEAZA SI NU FURA ! PANA NU ESTE PREA TARZIU, CACI ALTFEL SE PUSTIESTE ROMANIA SI VIN ALTII IN LOCUL NOSTRU !
Răspuns:
« Răspunde #2050 : Septembrie 23, 2018, 22:15:05 »

Aflati care sunt consecintele educatiei homo - www.youtube.com/watch?v=em_RdrClA0U.
Memorat
Răspuns:
« Răspunde #2051 : Septembrie 23, 2018, 22:52:33 »

National Conservatorism
www.facebook.com/groups/2026086874275349/?multi_permalinks=2148973751986660%2C2148970268653675%2C2148969918653710%2C2148961435321225%2C2148919311992104&notif_id=1537714325172397&notif_t=group_activity




Problema cristofobiei.

Care este, potrivit lui Weiler, sursa acestui „conflict odios“? Firește, doar argumentele împotriva menționării creștinismului au fost constituționale (e.g., preferința democratică orwelliană), fondul, măsurat și prin amploarea reacției, trebuie căutat în altă parte.
Scrie Weiler: „Voi numi fenomenul înlăturarii lui Dumnezeu și a creștinismului din textele constituționale ale Uniunii Europene ‘cristofobie’, un termen generic prin care încerc să exprim o rezistență care nu deriva din argumente de principiu, ci din motive de ordin sociologic, psihologic și emoțional“
În acest „mănunchi de motivații care acționează cu intensități și ponderi diferite“, Weiler enumără sentimentul de culpabilitate al creștinilor față de Holocaust, lipsa generală de cultură ecleziastică (și refuzul arogant de a se informa), identificarea creștinismului cu dusmanul ideologic (cu capitalismul, cu imperialismul, cu opresiunea, cu discriminarea etc.), resentimentul unei anumite stângi față de rolul jucat de catolicism în prăbușirea comunismului, confuzia dintre creștinism și partidele politice care se revendică de la el, adoptarea oarbă a ideii că religia e depășită, iar progresul înseamnă eliminarea ei sistematică din societate, impregnarea (prin educația exclusiv seculară) cu o viziune militant iluministă asupra istoriei europene (de pildă, disprețul față de Evul Mediu, identificarea a ce e mai bun în Europa cu Iluminismul și prejudecata că progresul s-a făcut în ciuda și împotriva Bisericii).
La toate acestea trebuie adăugat faptul generațional că puterea este deținuta azi de tinerii lui ’68, care s-au transformat din baby-boomers în patroni de media și acționari de multinaționale și care s-au format împotriva „Occidentului clasic“ (creștin, liberal, capitalist, imperialist etc.). Contracultura anilor ’60 a ajuns azi la putere, sub forma postmodernismului și diverselor formule ideologice de sprijin, iar această contracultură este radical anticreștină. Însumând, cristofobia de azi este rezultanta acțiunii sociale a unui mănunchi de poziții ideologice care, sub diverse forme, indiferent de ingredientele filozofice specifice, au identificat toate în crestinism „dușmanul“ și care constituie marca identitară și generatională a elitelor care domină azi opinia publică. Firește, nimic nu garantează că produsul de elită numit „cristofobie“ nu se va reproduce și in generațiile care sunt azi formate în spiritul generației ’68 ajunse la putere. În sferele superioare ale puterii europene, afirmarea deschisă a creștinismului ruinează cariere și rupe solidarități: cazul Rocco Buttiglione este cel mai proeminent, dar e departe de a fi singurul. Cazul Buttiglione, ne spune Rémi Brague, „arată cu putere un fapt capital: creștinii nu mai pot pretinde să fie cetățeni ai Uniunii Europene, adică apți de a fi aleși pentru posturi de conducere. Ei pot fi subiecți loiali, potrivit datoriei de a se supune regimului legitim sub care trăiesc, dar cetățeni nu mai pot fi, cât timp rămân creștini" . A fi creștin practicant, azi, nu te califică pentru cele mai înalte poziții, te descalifică ca un handicap. După acest criteriu, părinții fondatori ai Uniunii Europene ar fi fost toti excluși (Brague).

Dar elementul cel mai frapant al tabloului schițat de Weiler nu este anticreștinismul cristofobilor, este lipsa de reacție a creștinilor. Primii au ridicat un zid între constiința de sine acceptabilă a societății și creștinismul viu al societății, căruia i s-a permis numai spațiul privat. Dar creștinii înșiși s-au izolat de societate cu un zid înca mai redutabil, un zid intern, pe care singuri și l-au ridicat și pe care l-au impus tuturor creștinilor ca singur acceptabil pentru un comportament social decent. Creștinismul (occidental) european s-a auto-ghetoizat – acesta este verdictul lui Weiler. Ca să înțelegem profunzimea și amploarea problemei ilustrate de refuzul menționării (și de acceptarea excluderii) creștinismului ori a lui Dumnezeu în (din) Preambulul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a proiectului de Constituție europeana trebuie să avem în vedere nu numai cristofobia unora, ci și auto-ghetoizarea celorlalți.
****
Joseph H.H. Weiler, autorul unui monumental tratat privind Constituția europeană (La Costituzione dell’Europa, Il Mulino, Bologna, 2003). Născut în 1951 în Africa Sud, educat în Israel, Olanda și Marea Britanie, Weiler a fost profesor la Florența, Michigan și Harvard, este în prezent titularul catedrei „Jean Monnet“ de drept european de la New York University și ține cursuri la Bruges (Collège d’Europe), Londra (University College London) și Copenhaga
Memorat
  • mercurie2
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4343
  • Vezi Profilul
Răspuns:
« Răspunde #2052 : Septembrie 24, 2018, 19:59:12 »

National Conservatorism
www.facebook.com/groups/2026086874275349/?multi_permalinks=2148973751986660%2C2148970268653675%2C2148969918653710%2C2148961435321225%2C2148919311992104&notif_id=1537714325172397&notif_t=group_activity




Problema cristofobiei.

Care este, potrivit lui Weiler, sursa acestui „conflict odios“? Firește, doar argumentele împotriva menționării creștinismului au fost constituționale (e.g., preferința democratică orwelliană), fondul, măsurat și prin amploarea reacției, trebuie căutat în altă parte.
Scrie Weiler: „Voi numi fenomenul înlăturarii lui Dumnezeu și a creștinismului din textele constituționale ale Uniunii Europene ‘cristofobie’, un termen generic prin care încerc să exprim o rezistență care nu deriva din argumente de principiu, ci din motive de ordin sociologic, psihologic și emoțional“
În acest „mănunchi de motivații care acționează cu intensități și ponderi diferite“, Weiler enumără sentimentul de culpabilitate al creștinilor față de Holocaust, lipsa generală de cultură ecleziastică (și refuzul arogant de a se informa), identificarea creștinismului cu dusmanul ideologic (cu capitalismul, cu imperialismul, cu opresiunea, cu discriminarea etc.), resentimentul unei anumite stângi față de rolul jucat de catolicism în prăbușirea comunismului, confuzia dintre creștinism și partidele politice care se revendică de la el, adoptarea oarbă a ideii că religia e depășită, iar progresul înseamnă eliminarea ei sistematică din societate, impregnarea (prin educația exclusiv seculară) cu o viziune militant iluministă asupra istoriei europene (de pildă, disprețul față de Evul Mediu, identificarea a ce e mai bun în Europa cu Iluminismul și prejudecata că progresul s-a făcut în ciuda și împotriva Bisericii).
La toate acestea trebuie adăugat faptul generațional că puterea este deținuta azi de tinerii lui ’68, care s-au transformat din baby-boomers în patroni de media și acționari de multinaționale și care s-au format împotriva „Occidentului clasic“ (creștin, liberal, capitalist, imperialist etc.). Contracultura anilor ’60 a ajuns azi la putere, sub forma postmodernismului și diverselor formule ideologice de sprijin, iar această contracultură este radical anticreștină. Însumând, cristofobia de azi este rezultanta acțiunii sociale a unui mănunchi de poziții ideologice care, sub diverse forme, indiferent de ingredientele filozofice specifice, au identificat toate în crestinism „dușmanul“ și care constituie marca identitară și generatională a elitelor care domină azi opinia publică. Firește, nimic nu garantează că produsul de elită numit „cristofobie“ nu se va reproduce și in generațiile care sunt azi formate în spiritul generației ’68 ajunse la putere. În sferele superioare ale puterii europene, afirmarea deschisă a creștinismului ruinează cariere și rupe solidarități: cazul Rocco Buttiglione este cel mai proeminent, dar e departe de a fi singurul. Cazul Buttiglione, ne spune Rémi Brague, „arată cu putere un fapt capital: creștinii nu mai pot pretinde să fie cetățeni ai Uniunii Europene, adică apți de a fi aleși pentru posturi de conducere. Ei pot fi subiecți loiali, potrivit datoriei de a se supune regimului legitim sub care trăiesc, dar cetățeni nu mai pot fi, cât timp rămân creștini" . A fi creștin practicant, azi, nu te califică pentru cele mai înalte poziții, te descalifică ca un handicap. După acest criteriu, părinții fondatori ai Uniunii Europene ar fi fost toti excluși (Brague).

Dar elementul cel mai frapant al tabloului schițat de Weiler nu este anticreștinismul cristofobilor, este lipsa de reacție a creștinilor. Primii au ridicat un zid între constiința de sine acceptabilă a societății și creștinismul viu al societății, căruia i s-a permis numai spațiul privat. Dar creștinii înșiși s-au izolat de societate cu un zid înca mai redutabil, un zid intern, pe care singuri și l-au ridicat și pe care l-au impus tuturor creștinilor ca singur acceptabil pentru un comportament social decent. Creștinismul (occidental) european s-a auto-ghetoizat – acesta este verdictul lui Weiler. Ca să înțelegem profunzimea și amploarea problemei ilustrate de refuzul menționării (și de acceptarea excluderii) creștinismului ori a lui Dumnezeu în (din) Preambulul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a proiectului de Constituție europeana trebuie să avem în vedere nu numai cristofobia unora, ci și auto-ghetoizarea celorlalți.
****
Joseph H.H. Weiler, autorul unui monumental tratat privind Constituția europeană (La Costituzione dell’Europa, Il Mulino, Bologna, 2003). Născut în 1951 în Africa Sud, educat în Israel, Olanda și Marea Britanie, Weiler a fost profesor la Florența, Michigan și Harvard, este în prezent titularul catedrei „Jean Monnet“ de drept european de la New York University și ține cursuri la Bruges (Collège d’Europe), Londra (University College London) și Copenhaga


N-am crezut si inca nu-mi vine sa cred intru totul ca traim vremuri de demonizare constienta si explicita. Oameni demonizati demonizeaza mase de oameni !
Memorat

DATA VIITOARE VOTATI NATIONALISTI CRESTINI, CACI ACESTIA NU TRADEAZA SI NU FURA ! PANA NU ESTE PREA TARZIU, CACI ALTFEL SE PUSTIESTE ROMANIA SI VIN ALTII IN LOCUL NOSTRU !
  • NVal
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 5696
  • Vezi Profilul
Răspuns:
« Răspunde #2053 : Septembrie 28, 2018, 22:58:10 »

...M O D E R N I S M E...
Doamne bun si Doamne Sfinte, Mult si tare te rugam, Lumineaza-ne la minte, Ca e clar: ne dereglam!
Ne prostim pe zi ce trece, Si ajungem mai ratati, Dar gandim ca curca-n lemne, Ca am fi evoluati.
Din familia normala, Cu o Eva si-un Adam, Vrem sa facem o sminteala,
O distrugere de neam.
Evele acum vor Eve, Ei Adamii-s intre ei, Si apoi, nu rade, Doamne, Vor sa aiba puradei!
Zapaceala-i mare tare, Ne tampim cum trece vremea, Ca o vezi pe una tanti, Si apoi o vezi ca-i nenea.
Doamne, vrem normalitate, Miluieste-ne de poti! Sa n-ajungem cu viteza, Un popor de idioti.
Licuta Pantia
Memorat
  • NVal
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 5696
  • Vezi Profilul
Răspuns:
« Răspunde #2054 : Septembrie 28, 2018, 23:02:01 »

Iata care e situația și cum stăm acum și noi, românii.

Memorat
Pagini: 1 ... 135 136 [137] 138 139 ... 154
Schimbă forumul: