Main Content:

Pagini: 1 ... 147 148 [149] 150 151 ... 158

"Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Matei, 22,29)

  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4234
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul

Foto
Memorat

Nihil sine Deo!!

RECUNOSTINTA nu este o virtute ci este o bună deprindere,face parte din codul manierelor elegante..că știi să te porți.Copii de astăzi nu mai sunt învățați de mamele lor să spună la sfârșitul mesei ‘Sarut mâna mamă'..Mutumirea pentru masa este un act de recunostinta...Este în firea lucrurilor ca un tânăr să fie curios.Fiți curioși..Cât se poate de curioși..În știința voastră,în setea voastră de carte,în setea voastră de educație,fiecare unde îl trage inima,dar nu lăsați curiozitatea să umble acolo unde este în primejdie..Oricât ai fi de curios,nu-ți vei pune mâna într-un cuib de vipere!...Nimeni nu L-a văzut pe Iisus înviind,dar mulţi au fost cei care L-au văzut înviat..Faptul în sine al Învierii nu a avut martori..El s-a petrecut în intimitatea mormântului,fără ca vreun ochi omenesc să fi avut acces la singura minune pe care Domnul Şi-o anunţase în repetate rânduri,dar căreia nimeni nu-i dăduse crezare..Leul,neavând duşmani naturali..nu-l mănâncă nimeni şi moare numai de bătrâneţe.Şi cum moare?Îi cad dinţii şi nu se mai poate hrăni,nu mai poate vâna,dar nici să mănânce din ce vânează altul..Şi moare ca un bicisnic,mâncat de furnici şi de muşte...Singurul lucru cert în viața aceasta este moartea.Dacă după moarte nu mai e nimic,ce rost mai are să trăiești,să speri,să te lupți…Cânt te găsești în fundul prăpastiei să nu disperi..iar dacă ai ajuns în vârful muntelui să nu amețești...Și să știți că această a doua primejdie,este mai mare decât cea dintâi..pentru că în fundul prăpastiei apelezi la rugăciune ca izvor de putere...Când ai ajuns în vârful muntelui,uiți de ea.URCUSUL CATRE MANTUIRE,incet...dar sigur,ESTE SA FII AZI MAI BUN DECAT IERI SI MAINE MAI BUN DECAT AZI
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=2212510985720111&set=a.1399625077008710&type=3&theater
Memorat

Memorat

Este unul de-al nostru, revolutionar - va rog sa va rugati pentru viata si sanatatea Parintelui Valerian, aflat intr-o grea incercare.

Memorat


https://doxologia.ro/testamentul-sfintilor-40-de-mucenici-unul-dintre-cele-mai-impresionante-documente-din-epoca?fbclid=IwAR31DBVvjsT6NeimYrxvM9pJejoPHjbrWeCdKDuTokfJipMLKwucaJfAyek
Luni, 9 martie 2020

Testamentul Sfinților 40 de Mucenici – unul dintre cele mai impresionante documente din epoca persecuțiilor

CĂTĂLIN ACASANDREI


Foto: Pr. Constantin Comici

În fiecare an, în data de 9 martie, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfintii 40 de Mucenici torturaţi în Sevasta Armeniei la începutul secolului al IV-lea.

Au refuzat să se închine idolilor și au fost aruncați în apa înghețată a lacului Sevastiei. Pentru rugăciunile celor 40 de mucenici, apa lacului s-a încălzit, iar 40 de cununi strălucitoare s-au coborât deasupra lor. Dar una dintre cununi nu mai avea pe cine să se așeze, căci unul dintre mucenici, unul dintre ei ieșind din apă ca să se salveze, a murit – așa că un soldat văzând minunea, s-a aruncat și el în lac și a mărturisit că este creștin.

În Vieţile sfinţilor găsim și numele celor care au pătimit în lacul îngheţat din Armenia veacului al IV-lea:

Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie.

Conform acestor nume, unii sunt greci, alţii latini, dar printre ei erau, cu siguranţă, şi armeni.

Nu avem informații certe despre actul juridic de condamnare al acestora, dar ni s-a păstrat până astăzi testamentul care însoţea, conform practicii, actul juridic. Acest testament a fost redactat sub forma unei scrisori de către Meletie (Meliton), unul  dintre cei 40 de martiri, ajutat de Aetius şi Eutihie şi adresat preoţilor, părinţilor, fraților, surorilor, soţiilor, copiilor, prietenilor şi cunoscuţilor lor.

În Actele martirice, cel de-al 11-lea volum al colecției Părinți și Scriitori Bisericești, citim că ideea centrală a acestei scrisori-testament constă în dorința unanimă a celor 40 ca trupurile lor, după ardere, să fie depuse în localitatea Sărim de lângă oraşul Zela, din Armenia și ca nimeni să nu ia vreo părticică din osemintele lor: „Dorim ca moaştele noastre să fie strânse de cei din jurul preotului şi tatălui nostru Proidius, de fraţii noştri Crispin şi Gordius, împreună cu poporul cel râvnitor, cu Chirii, Marcu şi Sapricius, fiul lui Ammonius, spre a fi depuse în satul Sărim de lângă oraşul Zela”.

Ei roagă apoi, în ceea ce îl privește pe Evnichie, probabil sclav în cadrul Legiunii a XII-a Fulminata, că dacă şi el va suferi martiriul, moaştele să îi fie depuse în acelaşi loc cu ale lor. Iar dacă, prin harul lui Dumnezeu, Evnichie nu va suferi martiriul, aceștia îi recomandă să trăiască toată viaţa după poruncile lui Hristos pentru ca, „în ziua cea mare a Învierii, să dobândească fericirea” alături de ei.

Spre final, asumându-și moartea martirică, ei îi salută pe toți cei cunoscuți, având credinţa în harul şi puterea lui Dumnezeu, care Îi va aduce la viaţă în ziua Judecății, alături de preoţii, părinţii, soţiile, copiii, fraţii, surorile şi prietenii lor.

Prin urmare, simplitatea redactării, cât și unele detalii toponimice, sinceritatea, puterea şi curajul martirilor de a înfrunta durerile, alături de informaţiile detaliate despre părinţii şi rudele lor, constituie criterii relevante care pledează în favoarea  autenticităţii acestui important document istoric.


« Ultima modificare: Martie 25, 2020, 11:54:38 de către razvan »
Memorat
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4234
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul




1.   Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă în curând, iar El, prin trimiterea îngerului Său, a destăinuit-o robului Său Ioan,
2.   Care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Iisus Hristos, câte a văzut.
3.   Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele proorociei şi păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape.
4.   Ioan, celor şapte Biserici, care sunt în Asia: Har vouă şi pace de la Cel ce este şi Cel ce era şi Cel ce vine şi de la cele şapte duhuri, care sunt înaintea scaunului Lui,
5.   Şi de la Iisus Hristos, Martorul cel credincios, Cel întâi născut din morţi, şi Domnul împăraţilor pământului. Lui, Care ne iubeşte şi ne-a dezlegat pe noi din păcatele noastre, prin sângele Său,
6.   Şi ne-a făcut pe noi împărăţie, preoţi ai lui Dumnezeu şi Tatăl Său, Lui fie slava şi puterea, în vecii vecilor. Amin!
7.   Iată, El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea şi-L vor vedea şi cei ce L-au împuns şi se vor jeli, din pricina Lui, toate seminţiile pământului. Aşa. Amin.
8.   Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul.
9.   Eu Ioan, fratele vostru şi împreună cu voi părtaş la suferinţa şi la împărăţia şi la răbdarea în Iisus, fost-a în insula ce se cheamă Patmos, pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui Iisus.
10.   Am fost în duh în zi de duminică şi am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiţă,
11.   Care zicea: Ceea ce vezi scrie în carte şi trimite celor şapte Biserici: la Efes, şi la Smirna, şi la Pergam, şi la Tiatira, şi la Sardes, şi la Filadelfia, şi la Laodiceea.
12.   Şi m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine şi, întorcându-mă, am văzut şapte sfeşnice de aur.
13.   Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur.
14.   Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focului.
15.   Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;
16.   În mâna Lui cea dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, iar faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în puterea lui.
17.   Şi când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Şi El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,
18.   Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului.
19.   Scrie, deci, cele ce ai văzut şi cele ce sunt şi cele ce au să fie după acestea.
20.   Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în dreapta Mea, şi a celor şapte sfeşnice de aur este: Cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar sfeşnicele cele şapte sunt şapte Biserici.
Memorat

Nihil sine Deo!!


https://brasovstiri.ro/rugaciune-comuna-la-mijlocul-zilei-in-toata-romania
Miercuri, 25 martie 2020


Rugăciune comună la mijlocul zilei, în toată România



Cancelaria Sfântului Sinod anunță rugăciune comună, însoțită de sunetul clopotelor, în toată România în mijlocul zilei de Buna Vestire, apoi în fiecare duminică şi în fiecare zi când se oficiază slujbe în bisericile din parohii şi mănăstiri, potrivit basilica.ro.

Comunicatul de presă:
Deoarece, în această vreme de grea încercare din cauza epidemiei, clericii şi credincioşii mireni ai Bisericii sunt separaţi spaţial din punct de vedere al locului de rugăciune, totuşi pot fi în comuniune mai ales prin rugăciunea comună la mijlocul zilei.

Prin urmare, clopotele tuturor bisericilor ortodoxe din România vor suna timp de 1-2 minute la ora 12.00 în ziua de Buna Vestire, apoi în fiecare duminică şi în fiecare zi când se săvârşeşte slujbă în bisericile din parohii şi mănăstiri.

În acel moment de rugăciune comună, la casele lor, toţi credincioşii mireni sunt îndemnaţi să rostească rugăciunea Tatăl nostru, condacul Bunei Vestiri: Apărătoare Doamnă, precum şi alte rugăciuni, iar preoţii din parohii şi mănăstiri vor citi în plus Rugăciunea specială pentru încetarea epidemiei.
Memorat

Acordul semnat intre Patriarhia Romana si MAI privind sarbatorile pascale
https://basilica.ro/acord-intre-patriarhia-romana-si-mai-privind-sarbatorile-pascale
Publicat de Sorin Ionite in Basilica.ro, marti 14 aprilie 2020 (14.04.2020).
Memorat

Acord între Patriarhia Română și MAI privind sărbătorile pascale

Patriarhia Română și Ministerul Afacerilor Interne (MAI) au semnat marți, 14 aprilie 2020, un acord privind stabilirea unor măsuri cu ocazia sărbătorii Sfintelor Paști.

ACORD
PRIVIND STABILIREA UNOR MĂSURI
CU OCAZIA SĂRBĂTORILOR PASCALE ÎN ANUL 2020

În perspectiva apropierii celei mai mari sărbători a creștinătății, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos,
Ținând cont de Ordonanțele militare emise în perioada stării de urgență,
Luându-se în considerare dorința comună de diminuare a riscului răspândirii infecției cu noul coronavirus și protejarea sănătății mirenilor și clericilor,
Având în vedere dorința de a se oferi credincioșilor ortodocși o anumită consolare, prin distribuirea Paștilor și a Sfintei Lumini venite de la Ierusalim,
Între Patriarhia Română și Ministerul Afacerilor Interne s-au stabilit următoarele:
Pâinea binecuvântată, în formă de mici prescuri, stropită cu agheasmă şi vin, numită Paști, sfințită anul acesta în Joia Mare, 16 aprilie, după Sfânta Liturghie, va fi distribuită credincioşilor în zilele de vineri, 17 aprilie, și sâmbătă, 18 aprilie, în intervalul orar 07.00 –17.00, în toate parohiile din Patriarhia Română, în locuri special amenajate, în afara lăcașurilor de cult, de către personalul angajat al bisericii și de către voluntari, cu respectarea măsurilor de protecție (mască sanitară, distanță socială de 2 metri, marcată în fața locului special amenajat), similar magazinelor alimentare.
În Declarația pe propria răspundere, la Locul deplasării, credinciosul va face precizarea Pentru ridicarea Sfintelor Paști de la Biserică (numele lăcașului de cult) din zona de rezidență a persoanei respective.
Reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne (Poliție, Poliție de Frontieră, Jandarmerie, Pompieri și Poliție Locală) vor asigura ordinea publică pe toată perioada distribuirii Paştilor.
Angajaţii parohiei, membrii Consiliilor parohiale și voluntarii, în calitate de organizatori, vor asigura respectarea distanței sociale și a reglementărilor prevăzute în Ordonanțele militare pe perioada distribuirii Paștilor, având ca semn distinctiv o banderolă albă pe braț.
Pentru credincioșii bolnavi și cei peste 65 de ani, Paştile vor fi distribuite la domiciliu de către voluntari, vineri şi sâmbătă (17 și 18 aprilie) sau în prima zi de Paşti (19 aprilie), începând cu ora 06.00 dimineața, cu respectarea măsurilor de protecție, mască sanitară și mănuși.
Distribuirea Sfintei Lumini adusă de la Ierusalim în seara zilei de sâmbătă, 18 aprilie 2020, în jurul orelor 19.00, se va face de către voluntarii parohiilor și de către echipajele de ordine publică și patrulele existente sub coordonarea Ministerului Afacerilor Interne aflate în misiune (Poliție, Poliție de Frontieră, Jandarmerie, Pompieri, Poliția locală, cât și cadrele Ministerului Apărării Naţionale), începând cu orele 20.00.
Credincioșii vor putea ieși în proximitatea casei, în afara curții sau a imobilului în care locuiesc, respectând regulile de distanțare socială, astfel încât să fie evitată aglomerația și formarea grupurilor mai mari de trei persoane. În acest sens, doi sau trei locatari dintr-o scară de bloc pot oferi Sfânta Lumină, primită de la voluntari, tuturor vecinilor.
În zonele carantinate, Sfânta Lumină va fi dusă cu ajutorul personalului Ministerului Afacerilor Interne de la Centrele episcopale la parohiile din zonele carantinate.
În noaptea de Înviere este permisă circulația tuturor preoților care distribuie Sfânta Lumină la casele credincioșilor, cât și a voluntarilor, care vor avea asupra lor Cartea de identitate, ecusonul nominal din partea parohiei, mască şi mănuşi de protecție.
Echipajele care acționează în posturile fixe și cele aflate la punctele de frontieră, aflate în misiuni coordonate de către Ministerul Afacerilor Interne, vor oferi Sfânta Lumină persoanelor aflate în trafic (în baza excepțiilor de circulație prevăzute în Ordonanțele militare anterioare) sau care tranzitează
Cadrele existente sub coordonarea Ministerului Afacerilor Interne, aflate în misiune în noaptea de Înviere, vor distribui Sfânta Lumină spitalelor, centrelor sociale și centrelor de carantină.

Patriarhia Română                                                               Ministerul Afacerilor Interne

† DANIEL                                                                         Dl. Ion – Marcel VELA

Patriarhul României                                                             Ministrul Afacerilor Interne


Memorat

Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini - Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim
Video www.facebook.com/SfantaManastirePutna/videos/681707502563274/?notif_id=1587096240691913&notif_t=live_video

Memorat

https://basilica.ro/sfanta-lumina-a-fost-primita-la-ierusalim/https://basilica.ro/sfanta-lumina-a-fost-primita-la-ierusalim/

Sâmbătă, în jurul orei 13:50, a avut loc la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim minunea pogorârii Sfintei Lumini.

Ceremonia oficiată de Patriarhul ortodox grec al Ierusalimului, Preafericitul Părinte Teofi al III-lea, a avut loc în condiții excepționale impuse de pandemie, fără participarea credincioșilor.


Hristos a Inviat!




Memorat

Radu Sergiu Ruba
www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=2454156981511686&id=100007522233183
Sambata, 18 aprilie 2020


POGORÂREA LUI IISUS LA IAD

Evanghelia după Nicodim

În sâmbăta de Paşti, când Lumina de Sus pogoară în Biserica Sfântului Mormând de la Ierusalim, Iisus, trecut în lumea de dincolo, pogoară şi El la iad. E mort în trup pentru lumea aceasta şi, cu moartea lui, calcă pe împărăţia morţii înviindu-i pe patriarhii, profeţii şi sfinţii Vechiului Testament în frunte cu protopărinţii Adam şi Eva. Urcă după aceea cu ei, spun unii, de-a dreptul spre rai. Alte surse afirmă însă că pe mulţi îi sloboade o vreme pe pământ ca abia apoi să-i îndreptăţească a se înalţa. Într-o pictură a bisericii Chora din Constantinopol, de trupul lui Iisus în ascensiune dinspre iad, se văd oameni agăţaţi şi atârnaţi cu disperare ca şi pe ei să-i poarte spre lumină. Înseamnă că nu toţi cei din întuneric se bucură de mântuire cu prilejul acestei descinderi. Cercul dialectic al fiinţării concrete a lui Dumnezeu se închide cu învierea precedată de trecerea prin moarte. A gustat moartea şi a învins-o, biruind totodată şi lăcaşul morţii, anume iadul.
Documentul care oferă cea mai spectaculoasă descriere a coborârii în iad este Evanghelia apocrifă a lui Nicodim. Structura canonică a Noului Testament, cu cele douăzeci şi şapte de cărţi, a fost stabilită treptat, în primele secole de credinţă creştină şi definitivată în două concilii africane, de la Hippona (393) şi Cartagina (397). Evangheliile lui Nicodim, Petru, Toma, Iuda, Evanghelia Păcii lui Ioan, Evanghelia arabă a copilăriei lui Iisus nu au fost preluate de canon rămânând în afara acestuia şi fiind considerate apocrife, adică false, obscure, neautentice. Ele nu pot fi apreciate astfel decât în raport cu canonul fiindcă nu contrazic efectiv doctrina creştină. Într-adevăr, cea a lui Nicodim nu oferă o viziune asupra întregii vieţi a lui Iisus comparabilă măcar cu cea a Evangheliilor sinoptice unde Mântuitorul este prezent mai cu seamă după vârsta de treizeci de ani, când îşi începe peregrinările şi propovăduirea. (Spre deplină edificare, vezi extrem de valorosul studiu al lui Cristian Bădiliţă „Evanghelii apocrife”, a treia ediţie, Polirom, 2002).
Scriptura după Nicodim debutează cu denunţarea lui Iisus la Pilat şi cu judecarea sa. Textul redă numeroase tentative ale lui Ponţiu Pilat de a le impune mai marilor iudeilor evidenţa nevinovăţiei lui Iisus, sunt demontate acuzaţiile, sunt admise opiniile altor iudei care se situau de partea învinuitului. Are loc şi un dialog între procurator şi acuzat: Pilat îl întreabă: „Ce este adevărul?”. Şi Iisus îi zice: „Adevăr din cer”. Pilat îl întreabă: „Dar pe pământ nu există adevăr?”. Şi Iisus îi răspunde: „Priveşte cum sunt judecaţi cei care spun adevărul de către cei puternici pe pământ!”

Intră în joc diversiunea, iar aceasta, în combinaţie obscură cu confuzia şi cu reglementările diplomatice care dădeau drepturi largi codului penal al locului, înving. Iisus este crucificat între tâlharii Dismas şi Gestas. Pe primul, cel care are revelaţia nevinovăţiei Fiului lui Dumnezeu, îl expediază de pe cruce direct în rai chiar în acea zi. Trupul lipsit de viaţă al Mântuitorului este luat, cu aprobarea lui Pilat, de Iosif din Arimateea şi îngropat într-un mormânt care-i aparţinea. Dar puternicii iudeilor îl arestează pe arimateean vineri, după execuţie, închizându-l într-o casă fără ferestre, pecetluindu-l înăuntru şi punând paznici în jur. Urma să fie judecat după sabat. Însă curând după miezul nopţii dintre sâmbătă şi duminică, Iosif simte că temniţa sa este ridicată în aer, luminată puternic, iar el este luat de Iisus, dus mai întâi să-i vadă mormântul gol şi să nu se îndoiască de înviere, iar apoi depus acasă la el, în Arimateea, sub cuvânt de a nu se mişca de acolo decât după patruzeci de zile. Între timp, sinedriul, în ziua de duminică, se pregăteşte să-l judece şi să-l condamne pe Iosif. Deschid temniţa şi o găsesc goală, cu peceţile la locul lor însă. Ies la iveală de asemenea dovezile învierii celui răstignit. Se fac manevrele cunoscute: mituirea pentru minciună sau tăcere a paznicilor mormântului, mesaje diversioniste răspândite în mulţime. Dar din Galileea apar la Ierusalim trei bărbaţi înstăriţi şi cu carte care dau mărturie despre cuvântul lui Iisus în faţa discipolilor săi pe muntele Mamilch şi înălţarea lui la cer într-un nor din acelaşi loc. Este adus în sinagoga din Ierusalim şi Iosif din Arimateea cu mărturia lui de netăgăduit. Cutremurul se citeşte pe faţa preoţilor şi judecătorilor iudeilor, dar nimic în ei nu se clinteşte. Vădesc însă cu toţii o preocupare insistentă de a găsi contraprobe ale celor întâmplate.

Personajele iadului

Pogorârea la iad e formulată în două versiuni, una greacă, barocă, predominant transcendentală şi una latină, conectată mai generos la lumea de dincoace. În ambele viziuni, împărăţia tenebrelor are doi stăpânitori: Satana, fără chip, dar prezumabil ca fiind antropo sau zoomorf. Dispune de mobilitate, dinamism, e activ, neastâmpărat. Apoi Iadul. Acesta, numit şi „Căpcăun nesătul”, e personificarea hăului care-i înghite pe oamenii trecuţi dincolo. Ciudat e faptul că acesta îi avea ca locatari pe toţi vizionarii şi eroii Vechii Legi. E adevărat că la evrei, Tora e foarte tăcută în privinţa lumii de dincolo. Ţinta ei este lumea de aici „Olam Ha Ze”. S-ar putea însă ca localizarea în infern a lui Adam, a patriarhilor şi profeţilor să fie doar o ipoteză creştină a destinului celor ce încă nu cunoscuseră mântuirea prin Iisus. Iată cum vine acesta în lumea de jos: „Atunci Împăratul slavei îl apucă de creştet pe arhisatrapul Satana şi încredinţându-l îngerilor Săi zise: „Legaţi-i mâinile, picioarele, gura şi grumazul cu lanţuri de fier”. Apoi îl dădu Iadului zicând: „Ia-l şi păzeşte-l cu străşnicie până la a doua mea venire!” Iar Iadul îi impută Satanei: ”Tot ce-ai câştigat prin lemnul cunoaşterii ai pierdut prin lemnul crucii.”
Iisus îl ia de mână pe Adam, iar în urma lor se întinde întreg alaiul sfinţilor Veterotestamentari până la rai. Acolo le ies înainte doi bătrâni care se vede că nu muriseră. Erau Enoh şi Ilie. În timp ce înviaţii se recunosc cu nemuritorii, Evanghelia propune, acolo, la poarta raiului, o imagine care, turnată în film, ar sparge toate ecranele: „Pe când vorbeau ei aşa, s-a apropiat un alt bărbat, mai necioplit, şi cărând pe umeri o cruce. Sfinţii părinţi l-au întrebat: „Cine eşti tu, cu înfăţişarea asta de tâlhar, şi de ce cari pe umeri o cruce?”. Acela a răspuns: „Într-adevăr, cum aţi spus, eu eram tâlhar şi hoţ în lume. De aceea iudeii, după ce m-au prins, m-au osândit la moarte pe cruce împreună cu Domnul nostru Iisus Cristos. Văzând minunile pe care le-a făcut răstignit, am crezut într-Însul. Am strigat către El şi am zis: „Doamne, să nu mă uiţi când vei împărăţi!”. Şi îndată El mi-a zis: „Amin! Amin! Chiar astăzi, îţi zic ţie, vei fi cu mine în rai!”. Şi purtându-mi crucea am ajuns la rai, unde l-am găsit pe arhanghelul Mihail şi i-am zis: „Domnul nostru Iisus Cristos, răstignitul, m-a trimis aici. Du-mă aşadar până la poarta Edenului”. Când a văzut semnul crucii, sabia de foc mi-a deschis şi eu am intrat. Apoi arhanghelul mi-a zis: „Mai aşteaptă puţin, căci îndată trebuie să sosească şi Adam, întâiul părinte al neamului omenesc împreună cu câţiva drepţi. Veţi intra odată”. Şi cum v-am zărit am venit să vă întâmpin”.
Este desigur tâlharul Dismas. În varianta latină, el coboară în iad învăluit în lumină, dar tot cu crucea în spinare, vestind acolo iminenta sosire a lui Cristos. Aceeaşi versiune descrie şi revărsarea înviaţilor îngăduiţi o vreme în lumea de aici, o mulţime de vreo douăzeci de mii de oameni coborând din muntele Amalech în Galileea, înveşmântaţi în alb, cântând imnuri şi slăvind pe Dumnezeu. Iar doi dintre cei înviaţi, Carinus şi Leucius, dau mărturie scrisă sub jurământ în faţa sinedriului de la Ierusalim despre pogorârea lui Iisus la iad şi aducerea lor la viaţă. Depoziţia lor a avut un anume efect, după cum ne spune Nicodim: „Atunci s-au tulburat cu toţii şi au ţinut doliu de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi aşteptând cu înfrigurare răzbunarea lui Dumnezeu. Dar Cel de Sus, plin de iubire şi îngăduinţă, nu i-a pierdut îndată, ci le-a lăsat vreme îndestulătoare pentru pocăinţă. Şi n-au fost găsiţi vrednici să se întoarcă la Domnul.”
« Ultima modificare: Aprilie 19, 2020, 11:12:13 de către razvan »
Memorat



Hristos a inviat! Lumina Invierii Lui sa va insoteasca mereu, in viata aceasata si in cea care va sa fie!
Memorat
Pagini: 1 ... 147 148 [149] 150 151 ... 158
Schimbă forumul: