Main Content:

Pagini: [1] 2 3 ... 7

TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989)

  • scheianul
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Nihil Sine Deo
  • Vezi Profilul
TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989)
« : Martie 24, 2009, 20:29:19 »

Nou subtopic dragilor... Hei, hei, hei! Acum e atunci; sa va vad pe unde scoateti camesa sau mai precis cu turu' nadragilor cum stati Grin Bine? Mai vedem...
Memorat

Pentru cei adevarati si verticali! S-auzim numai bine!
  • scheianul
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Nihil Sine Deo
  • Vezi Profilul
Răspuns: TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989)
« Răspunde #1 : Martie 24, 2009, 20:34:26 »

Colonelul Remus Ghergulescu, fostul comandant al Batalionului 404 Cercetare prin parasutare in dispozitivul inamic, din Buzau, a dezvaluit cine au fost acesti "teroristi": luptatorii din Retelele "R" si "S", prima, a Armatei, iar cea de-a doua, a Securitatii. Aceste retele secrete, de existenta carora stiau extrem de putini oameni, au fost activate ca ultima solutie. Aceasta decizie nu se putea lua decat daca exista pericolul real al unei invazii, ori, pur si simplu, pentru a fi scoase din lupta si-apoi, daca mai era cazul, sa urmeze invazia. Este de notat ca actiunea acestor luptatori s-a declansat concomitent cu razboiul radioelectronic si dezinformarile din retelele telefonice, de transmisiuni si de televiziune.
Existenta acestor retele de rezistenta era, la nivelul anului 1989, statuata doctrinar. Conform generalilor Ion Gheorghe si Corneliu Soare, care prezinta structura sistemului apararii nationale de la acea vreme in lucrarea lor "Doctrina militara romaneasca 1968 – 1989" (Ed. Militara, 1999): "Fortele componente ale sistemului de aparare cuprindeau:
1. armata, considerata drept osatura principala a sistemului, forta cea mai puternica de care depindea capacitatea combativa a acestuia;
2. trupele Ministerului de Interne, indeosebi brigazile de securitate, care aveau o inzestrare tehnica si o capacitate de lupta medii, putand indeplini misiuni importante mai ales in apararea unor pozitii organizate, a unor aliniamente intermediare sau in lupta cu desantul aerian inamic;
3. garzile patriotice, reprezentand componenta cea mai importanta a formatiunilor de lupta po****re, atat sub aspect cantitativ, cat si calitativ, prin organizarea, instruirea si misiunile ce li se puteau incredinta;
4. detasamentele de tineret, care puteau participa la unele actiuni de lupta, mai ales prin executarea unor misiuni de asigurare, paza, cercetare, aprovizionare etc.;
5. formatiunile de aparare civila, avand rolul de a actiona pentru lichidarea sau limitarea urmarilor atacului din aer ale inamicului;
6. formatiunile de rezistenta, inexistente in timp de pace, dar care se preconiza a fi organizate la razboi pentru a duce actiuni de lupta pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic;
7. formatiunile sanitare ale Crucii Rosii, menite a interveni pentru acordarea primului ajutor luptatorilor raniti si transportarea lor la spitale sau centre medicale existente in zona".
 
Asadar, faptul invocat in cercetarile ulterioare asupra fenomenului ca nu s-a stiut de existenta acestor structuri nu sta in picioare. Este cert ca nu s-a dorit descoperirea acestui adevar. Pe cat de simplu este acest "adevar", pe atat de incalcit a fost de-a lungul anilor raspunsul. Si acest lucru s-a intamplat din cateva motive foarte clare: in primul rand s-ar fi pus intrebarea cum s-au activat aceste structuri de "rezistenta", prin ce cai si din ordinele cui (in mod cert s-ar mai fi deschis o pista de cercetare si in privinta cauzelor care au dus la acele ordine); apoi, ce ordine au primit; de asemenea – cine a castigat din actiunea lor si daca, nu cumva, pe scheletul acestor structuri s-au format partide politice si oameni de afaceri? Raspunsurile la aceste intrebari ar fi trebuit sa ne lamureasca pe toti si mai ales pe cei raniti, rudele celor morti, cei provocati in acele zile si chiar pe membrii acestor structuri secrete. In cercetarile noastre jurnalistice ni s-a "aruncat" si manusa ca aceste structuri fiind secrete, e bine sa ramana asa. Le-am raspuns ca au trecut 17 ani si ca, oricum, macar unii dintre cei care au preluat puterea si n-au fost atat de loiali natiunii romane stiau de ele.
De altfel, generalul Nicolae Militaru, ministrul Apararii impus, printre altii, si de Ion Iliescu, fostul sef al statului, este cel care a ordonat eliberarea "teroristilor", conform mai multor marturii ale comandantilor militari, la 29 decembrie 1989. La fel de cert este si faptul ca membri ai acelor retele de atunci ne-au spus ca s-au simtit, pur si simplu, folositi.
 
RETEAUA "R". La Armata, reteaua era formata din rezervisti care au facut armata in special ca si cercetasi sau vanatori de munte. Trupele de cercetare, sa le spunem "regulate", ale Armatei cuprindeau pe langa Batalionul 404, subordonat Marelui Stat Major, cate o companie de cercetare in dispozitivul inamic la nivelul fiecarei Armate, cate un batalion de cercetare la fiecare divizie si o companie la nivel de regiment. De existenta retelei de rezistenta in detaliu la nivel national stia seful Marelui Stat Major, iar reteaua era coordonata prin Directia de Informatii Militare. Seful acesteia era atunci viceamiralul Stefan Dinu. Fara indoiala ca si adjunctul sefului Marelui Stat Major, cel de la "Organizare – Mobilizare", cunostea macar la nivel de principiu ce-i cu fortele de rezistenta. Ei bine, un amanunt demn de studiat de istorici este acela ca si generalul Victor Atanasie Stanculescu a fost in aceasta pozitie in cariera sa, inainte de a fi seful inzestrarii Armatei.
 
RETEAUA "S". La Securitate, de existenta ei stia seful DSS, luptatorii fiind selectionati din cei care facusera Armata la trupele de securitate. Un "adevar" despre care nu s-a prea vorbit in anii de dupa decembrie 1989 este ca si trupele de securitate aveau in componenta cercetasi, asemenea celor ai Armatei: doua companii in dispozitivul inamic. Securitatea isi mai putea selectiona "oamenii" si din reteaua informativa.
 
Reteaua 246
"In afara de Securitate, pe teritoriul Romaniei se afla si Reteaua 246, a Directiei Informatii a MstM.
Reteaua 246 – Interna a fost creata in 1975 pentru a preveni invadarea Romaniei fara posibilitatea de riposta. Invadarea putea sa fie din orice directie. Nu s-a facut impotriva unui anumit inamic. Dupa evenimentele din 1968, cand tensiunile dintre Romania si URSS au fost mari, s-a luat hotararea ca pe intregul teritoriu romanesc sa se creeze grupuri speciale de cercetasi ascunsi, care sa ramana pe teritoriul vremelnic ocupat sub conducerea unei rezidente si in caz de ocupare sa desfasoare activitati de culegere de informatii si de transmitere catre MstM.

Aceasta era Reteaua 246. Ea era condusa de rezidenti din Directia Informatii, Sectia a II-a, prin ofiteri activi in rezidenta, ori cercetasi rezervisti din randul ofiterilor, subofiterilor si sergentilor.
In 1989, in timpul evenimentelor, este singurul organ informativ care a ramas neafectat, pentru ca Securitatea – prin diversiune – a fost blocata si a incetat sa mai culeaga informatii la data de 22 decembrie.
Unitatea era condusa de colonelul Sarpe Paul, iar Spataru Dumitru si Bobei Zaharia erau sefii retelei propriu-zise.
La 17 decembrie au plecat in teritoriu astfel:
 
Timisoara mr. Plesan Dumitru
 
Ardeal – Cluj, Bistrita col. Vasile Pastravanu

Moldova – cpt. Tohan Nicusor
 
Cine sunt teroristii? Ceausescu a creat o mica armata in afara Armatei, a Securitatii si a Militiei.
Este formata din activisti de partid si mercenari straini."
Memorat

Pentru cei adevarati si verticali! S-auzim numai bine!
  • scheianul
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Nihil Sine Deo
  • Vezi Profilul
TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989)
« Răspunde #2 : Decembrie 21, 2009, 13:12:12 »

Cine au fost teroriştii în decembrie ’89?
Acesta a rămas cel mai păzit secret al Revoluţiei vreme de 20 de ani. Fantomaticele prezenţe ale celor denumiţi în acele zile, generic, "teroriştii" au ţinut sub foc instituţii, au lansat zvonuri şi au indus haos şi spaimă în rân¬du¬rile populaţiei, dar şi ale militarilor. Teroriştii erau luptătorii din "Rezistenţă", pregătiţi din timp să acţioneze, în clandestinitate şi independent de unităţile obişnuite ale Ar¬matei, în cazul unei iminente in¬vazii străine a teritoriului naţional. În fiecare judeţ existau aproximativ 1.000 astfel de luptători, organizaţi în nu¬clee şi echipe pe sate, comune, oraşe, cartiere.
Reţeaua ultrasecretă, condusă de Partidul Comunist Român şi coordonată de Direcţia Informaţii a Armatei, a fost atunci activată, pentru că toate semnalele externe ale statului român de la acea vreme arătau că se apropie sfârşitul regimului dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu. De asemenea, în interiorul graniţelor deja apăruseră "turişti", în realitate provocatori.
Nimeni nu a dorit să îi indice pe "terorişti" până acum şi au ocolit adevărul dintr-un motiv foarte simplu: sunt peste tot, sunt printre noi, sunt de diferite profesii, femei şi bărbaţi, intelectuali, muncitori şi agricultori, tineri şi oameni în vârstă. Aveau misiuni şi locuri de retragere pregătite din timp, aveau depozite secrete de armament, aparatură de ascultare a telefoanelor, simulatoare de foc, cunoşteau perfect dispunerea tuturor unităţilor militare şi a principalelor instituţii, dar şi a subteranele oraşelor, erau antrenaţi pentru propagan¬dă, aşteptau parole lansate prin radio şi televiziune.
Dar despre existenţa lor ştiau şi cei care au preluat puterea, precum generalul Nicolae Militaru, agent dovedit al GRU, serviciul de informaţii al Armatei sovietice. A fost metoda cea mai bună şi a generalilor MApN care au fost implicaţi în represiunea demonstranţilor din zilele premergătoare lui 22 decembrie ’89 de a justifica lupta cu un inamic şi au folosit reţeaua pentru a demonstra că sunt alături de popor.
Din 1989 şi până în prezent, conform ordinelor dinainte stabilite, au înfiinţat partide politice şi filiale ale acestora, au intrat în afaceri şi în mediul instituţional al statului, alcătuind o structură de nepătruns. A fost şi preţul tăcerii lor, fiindcă în decembrie ’89 au fost folosiţi, după cum s-au simţit unii dintre ei.
Cel mai păzit secret referitor la evenimentele din decembrie '89 a rămas vreme de 20 de ani cine au fost teroriştii. Fantomaticele prezenţe ale celor denumiţi în acele zile, generic, "teroriştii", au ţinut sub foc locuri şi instituţii, au lansat zvonuri şi au indus haos şi spaimă atât în rândurile populaţiei, dar şi ale militarilor.

Suntem astăzi după ani de investigaţii jurnalistice în măsură să vă prezentăm cine erau aceştia, cum erau organizaţi şi ce misiuni aveau. Este vorba de luptătorii din "Rezistenţă", care erau pregătiţi din timp să acţioneze în clandestinitate şi chiar independent de unităţile obişnuite ale Armatei, în cazul unei iminente invazii străine a teritoriului naţional.

Reţeaua ultrasecretă a acestor luptători a fost atunci activată. Nimeni nu a dorit să îi indice pe "terorişti" până acum şi au ocolit adevărul dintr-un motiv foarte simplu: sunt peste tot, sunt printre noi, sunt de diferite profesii, femei şi bărbaţi, intelectuali, muncitori şi agricultori, tineri şi oameni în vârstă.

Numărul lor ajungea la aproximativ 1.000 pentru fiecare judeţ. Din 1989 şi până în prezent au înfiinţat partide politice şi filiale ale acestora, au intrat în afaceri şi în mediul instituţional al statului, alcătuind o structură de nepătruns. A fost şi preţul tăcerii lor, fiindcă în decembrie '89 au fost folosiţi, după cum s-au simţit unii dintre ei.

Apărarea României Socialiste era organizată în jurul conceptului de "război al întregului popor", iar rolul central în organizarea acesteia îi revenea partidului unic.

În Legea nr. 14/1972 care reglementa organizarea apărării naţionale a RSR, la articolul 18, se specifica telegrafic faptul că printre atribuţiile care le aveau consiliile locale de apărare de la nivelul judeţelor, municipiilor, sectoarelor şi municipiului Bucureşti, oraşe şi comune era şi "constituie şi pregătesc unităţi, subunităţi şi grupuri ale luptei de rezistenţă în condiţiile ducerii acţiunilor de luptă pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic şi conduc acţiunile acestora în timp de război".

Dar referinţele publice despre aceste structuri de rezistenţă nu existau. În schimb, militarii contabilizau doctrinar aceste forţe, alături de Armată, trupele Ministerului de Interne, gărzile patriotice, detaşamentele de tineret, formaţiunile de apărare civilă şi formaţiunile Crucii Roşii. Conform generalilor Ion Gheorghe şi Corneliu Soare, care prezintă structura sistemului apărării naţionale de la acea vreme în lucrarea lor "Doctrina militară românească 1968-1989" (Ed. Militara, 1999), formaţiunile de rezistenţă, inexistente în timp de pace, se preconiza a fi organizate la război, pentru a duce acţiuni de luptă pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic.


REŢEAUA "R"
Într-un interviu acordat, în urmă cu câţiva ani, colonelul Remus Ghergulescu, comandant în anul 1989 al Batalionului 404 Cercetare prin paraşutare în dispozitivul inamic - unitatea de forţe speciale a Armatei din acea vreme, a vorbit pentru prima dată după 1989 despre existenţa acestor formaţiuni de rezistenţă.

"La nivelul MApN pentru constituirea forţelor de rezistenţă în cadrul «războiului întregului popor», doctrina de atunci, erau selecţionaţi rezervişti care majoritatea îşi satisfăceau stagiul militar în unităţi şi subunităţi de cercetare a trupelor de la diverse eşaloane", spunea ofiţerul. "Am această convingere, deoarece în unele situaţii în care mergeam la Centrul Militar Judeţean pentru a-mi actualiza situaţia rezerviştilor, ce urmau să fie mobilizaţi în caz de mobilizare, unii dintre ei erau scoşi din evidenţele unităţii şi transferaţi în mapa «R». Care şi pentru Centrul Militar era o necunoscută. Aceasta înseamnă că în situaţii de mobilizare se creau structuri conduse de alte structuri din organigrama MApN", îşi întărea Remus Ghergulescu afirmaţiile.

Totodată, cercetaşul a rememorat o discuţie pe care a avut-o în 1990 cu generalul Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major în decembrie 1989, care era contrariat de activarea reţelei în timpul evenimentelor. "Venind vorba despre «terorişti» şi-a exprimat convingerea că «unele structuri pregătite pentru a acţiona în urma unei intervenţii străine au fost activate», dar nu îşi explica cum şi de către cine, deoarece mapele referitoare la aceste planuri le-a găsit, ulterior, intacte, sigilate, în fişetul din biroul pe care îl avea în sediul MApN", ne-a spus colonelul.

Referiri la această reţea secretă a avut şi colonelul Anghel Constantinescu, ofiţer în "centrala" Direcţiei Informaţii din Marele Stat Major (DIA) în decembrie '89, într-o autobiografie a sa. "Este incredibil cum aproape nimeni nu a înţeles acţiunile diversioniste ale celor de pe statul «R» din care sunt convins că făceau parte şi destui cercetaşi care s-au instruit în cadrul Batalionului 404 Cercetare cu câţiva ani în urmă", spunea regretatul ofiţer-cercetaş.


CENTRUL DE COMANDĂ
Degeaba se întreba generalul Ştefan Guşă cum de a găsit în fişetul său mapele cu evidenţa luptătorilor din "Rezistenţă" intacte şi sigilate, întrucât la acestea aveau în primul rând acces cei care o coordonau. Aşadar, la centrele militare judeţene se centralizau într-un dosar special aceşti luptători, iar pe dosar era scris "R".

La acest dosar nu avea acces decât comandantul Centrului Militar Judeţean, în documentele căruia era păstrat. Mai departe, dosarul era scos doar la ordin şi în momentul în care avea nevoie ofiţerul însărcinat de la Bucureşti cu această problemă. Întreaga Reţea "R" era coordonată de Direcţia Informaţii din Marele Stat Major (DIA) şi, fireşte, la nivelul conducerii acesteia evidenţa luptătorilor din "Rezistenţă" era ţinută strict. 

Pavel Coruţ, şeful Biroului Contraspionaj din DIA între 1985-1989, a descris şi mai în amănunt senatorilor din Comisia care investiga evenimentele din 1989 organizarea acestei reţele. "În afară de Securitate, pe teritoriul României se afla şi Reţeaua 246 a Direcţiei Informaţii a MstM despre care bănuiesc că va vorbi amiralul Dinu Ştefan. Reţeaua 246 - Internă a fost creată în 1975 pentru a preveni invadarea României fără posibilitatea de ripostă.

Invadarea putea să fie din orice direcţie. Nu s-a făcut împotriva unui anumit inamic. După evenimentele din 1968, când tensiunile dintre România şi URSS au fost mari, s-a luat hotărârea ca pe întregul teritoriu românesc să se creeze grupuri speciale de cercetaşi ascunşi care să rămână pe teritoriul vremelnic ocupat, sub conducerea unei rezidenţe şi în caz de ocupare să desfăşoare activităţi de culegere de informaţii şi de transmitere către MstM. Aceasta era Reţeaua 246. Ea era condusă de rezidenţi din Direcţia Informaţii, Secţia a II-a, prin ofiţeri activi în rezidenţă, ori cercetaşi rezervişti din rândul ofiţerilor, subofiţerilor şi sergenţilor.

În 1989, în timpul evenimentelor, este singurul organ informativ care a rămas neafectat, pentru că Securitatea - prin diversiune - a fost blocată şi a încetat să mai culeagă informaţii pe data de 22 decembrie", a spus Pavel Coruţ. După cum reiese din aceeaşi stenogramă nr. 46/14.02.1994, Pavel Coruţ a arătat că unitatea era condusă de colonelul Şarpe Paul, adjunctul operativ al şefului DIA, iar Spătaru Dumitru şi Bobei Zaharia erau şefii reţelei propriu-zise. Totodată, ofiţerul a precizat că la 17 decembrie au plecat în teritoriu astfel: la Timişoara, mr. Pleşan Dumitru, în Ardeal - Cluj, Bistriţa, col. Vasile Păstrăvanu, în Moldova - cpt. Tohan Nicuşor. Din investigaţiile noastre jurnalistice un singur lucru este în dubiu, acela că denumirea reţelei era "246". Varianta corectă pare a fi "236".

ORGANIZAREA "REZISTENŢEI"
În cursul anului 1987, după revolta muncitorilor de la Braşov, ofiţeri din diferite structuri ale Armatei au început să fie convocaţi pentru a fi instruiţi în ceea ce priveşte formaţiunile de rezistenţă. Majoritatea acestor ofiţeri aveau sau urmau să aibă atribuţii în conlucrarea cu reţeaua secretă. Nu întâmplător, mulţi dintre ofiţeri fuseseră deja detaşaţi la Gărzile Patriotice, pentru că acestea erau acoperirea perfectă pentru luptătorii care erau încadraţi în "Rezistenţă".

Un document secret la acea vreme elaborat de Statul Major al Gărzilor Patriotice existent la Comitetul de partid al unui sector din Bucureşti după care au învăţat militarii este chiar "Planul de seminar - privind pregătirea şi ducerea luptei de rezistenţă pe teritoriul naţional vremelnic ocupat de inamic". Astfel, că organizarea şi încadrarea formaţiunilor de rezistenţă au ca principii de bază: conducerea de partid a acestor formaţiuni, conspirativitatea, voluntariatul şi principiul teritorial.

În documentul respectiv se face distincţia clară între organizarea unităţilor militare şi cele ale formaţiunilor de rezistenţă, cerinţa primordială fiind "înlăturarea şablonismului" şi o structură foarte mobilă pentru cele din urmă. Dacă pentru zonele de câmpie şi în localităţi erau vizate să predomine formaţiuni mici, pentru cele de deal, munte şi deltă erau preconizate formaţiuni de rezistenţă puternice.

Conform documentului, structura organizatorică a formaţiunilor de rezistenţă cuprindea: organe de conducere, formaţiuni de rezistenţă înarmate şi formaţiuni de sprijin. În privinţa formaţiunilor înarmate, documentul secret arăta că nucleul de rezistenţă era localizat la nivelul fiecărui sat, în oraşe, întreprinderi, cartiere, din trei-cinci oameni desemnaţi în perioada de necesitate, iar aceşti oameni reprezentau viitorii comandanţi.

Pe structura nucleului de rezistenţă se constituia echipa de rezistenţă, formată din 15-30 de luptători şi mai mulţi. Această echipă de rezistenţă avea în compunere un comandant, un locţiitor politic, un locţiitor comandant şi două-trei grupe a câte cinci luptători. Unele echipe puteau fi specializate în probleme de cercetare - informare, minare - distrugeri, transmisiuni, armament, propagandă etc.

Planul de seminar mai specifica faptul că echipele de rezistenţă se formau pe comune, întreprinderi, cartiere, iar într-un judeţ erau între 70-90 de echipe, totalizând 1.000-2.000 de luptători. Mai multe echipe de rezistenţă formau grupul de rezistenţă, cu 100-150 de luptători. La rândul său, grupul de rezistenţă avea comandament, un locţiitor politic şi stat major. Apoi, trei-cinci grupuri de rezistenţă şi echipe independente, adică 500-700 de lup¬tă¬tori în faza iniţială, alcătuiau detaşamentul de rezistenţă. Acesta avea ca arie de operaţii o zonă geografică distinctă sau un oraş cu împrejurimile sale. Eşalonul superior al detaşamentului era gruparea de rezistenţă şi brigada de rezistenţă. 


OAMENII REŢELEI
Ţelurile membrilor reţelei de "Rezistenţă" vizau acţiuni de informaţii, diversiune, propagandă, sabotaje îndreptate împotriva forţelor străine, în condiţiile în care acestea ocupau întregul teritoriu sau anumite părţi ale României. Cei pregătiţi să rămână în aceste zone ocupate de inamic aveau diferite profesii, erau şi tineri şi oameni în vârstă, şi intelectuali, dar şi muncitori şi agricultori, abil mascaţi şi gata să fie activaţi prin anumite semnale, parole etc.

"Planul de seminar" pe care l-am amintit trece în revistă calităţile pe care trebuia să le îndeplinească luptătorii din rezistenţă. Printre acestea sunt enunţate "devotamentul faţă de patrie şi ură neîmpăcată faţă de duşmani", "spirit de sacrificiu, tărie morală, capacitate de a rezista în cazul în care sunt capturaţi" şi "cunoaşterea politicii partidului nostru şi traducerea ei în viaţă în teritoriul vremelnic ocupat".

Calităţile fizice avute în vedere erau "rezistenţa la eforturi fizice prelungite, la intemperii, calităţi atle-tice, de luptă corp la corp, alpinist, înotător, schior; să poată duce în spate cel puţin 40 de kilograme". În acelaşi timp, calităţile militare ale unui luptător în rezistenţă erau "bun cunoscător ai armamentului şi tehnicii, trăgători de elită, bun cercetaş, vigilenţă şi respectarea regulilor de conspirativitate, să poată folosi mijloace explozive şi de transmisiuni, să poată acţiona uşor noaptea".


MOTIVELE ACTIVĂRII "REZISTENŢEI"
În decursul anului 1989, informaţiile privind schimbările din Europa de Est şi care erau preconizate să ajungă şi în România curgeau întruna la Bucureşti. Însuşi viceamiralul Ştefan Dinu, şeful DIA, care, după cum am văzut coordona şi formaţiunile de rezistenţă, ne-a prezentat detaliile uneia dintre informările primite de el de la ataşatul militar la Belgrad, în octombrie 1989.

"Fostul meu omolog iugoslav general locotenent Georgio Iovicic l-a invitat pe ataşatul militar român la Belgrad, colonel Manea Dumitru pentru a-i face o informare cu unele probleme de un deosebit interes pentru ţara noastră. După ce şi-a justificat iniţiativa ca o dovadă a prieteniei tradiţionale şi a obligaţiilor de reciprocitate statornicite între ţările noastre, generalul iugoslav a solicitat să se comunice la Bucureşti despre existenţa unor planuri care vizau răsturnarea regimului politic din România.

Sursele din care proveneau informaţiile nu ne erau dezvăluite. Totuşi, ni s-a dat a înţelege că datele au fost obţinute din capitalele unor ţări vecine nouă, ca Budapesta, Sofia şi Moscova unde el personal făcuse recent o călătorie în circuit. Din contactele avute cu mediile militare şi politico-militare din aceste ţări rezulta că la o dată foarte apropiată, în România urma să aibă loc unele acţiuni destabilizatoare", ne-a spus viceamiralul. Ge¬ne¬ralul sârb a menţionat României socialiste, conform şefului DIA, "că vor fi organizate mai întâi pă¬trun¬derea unor grupuri de indivizi pregătiţi special, care sub acoperirea de turişti, veniţi la neamuri sau prieteni, la momentul potrivit vor provoca tulburări şi panică în rândul populaţiei îndemnând la revoltă şi nesupunere faţă de autorităţile româneşti".

Mai departe, Belgradul arăta că planul avea două etape. "În prima etapă se avea în vedere declanşarea de agitaţii şi tulburări în oraşele de graniţă a căror populaţie, fiind neomogenă şi având un mai larg acces la mediile de informare străine, era apreciată mai vulnerabilă şi deci mai decisă să înlăture regimul politic din România. În a doua etapă se avea în vedere extinderea revoltelor în marile localităţi din interiorul ţării. Autorii provocărilor contau în primul rând pe starea de nemulţumire generalizată a societăţii româneşti ajunsă la limită, căreia nu-i mai trebuia din afară decât un mic impuls pentru a declanşa o revoltă la nivel naţional", l-a avertizat pe şeful DIA omologul sârb. 


"VIRUSAREA" REŢELEI
Informarea venită de la generalul sârb, coroborată cu altele de o aceeaşi gravitate, a condus la apelarea şi la soluţia ultimă, Reţeaua de "Rezistenţă". După fuga lui Nicolae Ceauşescu, conducerea Armatei nu avea cum să nu cunoască existenţa luptătorilor. Iar acest lucru este evident din ceea ce declară generalul Victor Stănculescu, ministru al Apărării din ziua de 22 decembrie '89, cel care a preluat acest portofoliul după moartea generalului Vasile Milea.

"Contam pe o schimbare radicală şi ştiam că erau pregătite apărări ale lui Ceauşescu, în cadrul luptei întregului popor, zisă, în spate, dacă suntem ocupaţi de ruşi, că ruşii erau principala ameninţare. Din '68 ăsta a fost inamicul", i-a declarat generalul scriitorului Alex Mihai Stoenescu într-un dialog relatat în cartea "În sfârşit adevărul..." 

Însă, chiar în după-amiaza de 22 decembrie '89 a fost anunţat la televiziune ca ministru al Apărării al noului regim, generalul Nicolae Militaru, agent dovedit al GRU - serviciul de informaţii al Armatei Roşii, iar numirea a fost oficială prin Decretul nr. 3 din 26 decembrie 1989 semnat de preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu.

Generalul Nicolae Militaru, care avusese înainte de a fi trecut în rezervă pentru legăturile sale cu sovieticii funcţii înalte în Armată, cunoştea despre existenţa reţelei. De asemenea, este foarte probabil ca, încă dinainte de activarea reţelei, aceasta să fi fost "virusată" de GRU. În fond, formaţiunile de rezistenţă erau concepute şi după modelul sovietic al partizanilor, care acţionaseră în al doilea război mondial împotriva Germaniei naziste, iar GRU nu putea neglija o reţea înfiinţată mai ales pentru riposta îndreptată împotriva Armatei Roşii, în cazul unor operaţiuni ale acesteia în România.

Nu este exclusă nici posibilitatea unei cooperări secrete dintre comanda sau anumite componente DIA şi GRU, pentru realizarea agendei de reformare gorbaciovistă a ţărilor Tratatului de la Varşovia. Odată pornit mecanismul activării luptătorilor din "Rezistenţă", care aveau dinainte stabilite locuri de observaţie, de tragere, depozite secrete de armament, parole de recunoaştere şi misiuni de executat, acesta a devenit complicat de oprit.
Memorat

Pentru cei adevarati si verticali! S-auzim numai bine!
  • scheianul
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Nihil Sine Deo
  • Vezi Profilul
Re: TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989)
« Răspunde #3 : Decembrie 22, 2009, 13:29:10 »

Luptătorii din "Rezistenţă", activaţi la sfârşitul anului 1989 pentru a salva România socialistă aflată în primejdie, au fost preluaţi cu tot cu misiunile lor de noua putere instalată după fuga lui Nicolae Ceauşescu. Activiştii de partid, membri importanţi ai formaţiunilor de "Rezistenţă", au salvat PCR-ul, având întâietate în activarea Frontului Salvării Naţionale peste tot în ţară, şi apoi s-au răspândit în noile partide înfiinţate, conform instrucţiunilor avute dinainte de evenimente. În acelaşi timp, existenţa "teroriştilor" şi războiul cu aceştia a spălat onoarea unităţilor Armatei, care fuseseră implicate în reprimarea demonstranţilor, cu precădere la Timişoara, Bucureşti şi Cluj.

La câteva ore de la fuga preşedintelui României socialiste, Nicolae Ceauşescu, şi a soţiei sale din Comitetul Central, în seara de 22 decembrie 1989, deja apăruseră "teroriştii". În zonele adiacente Pieţei din faţa Comitetului Central şi ale altor locuri importante ale capitalei se trăgea, şi sintagma "securist - terorist" era tot mai vehiculată.

A doua zi, fenomenul căpătase amploare, iar la comandamentul Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA), structura Departamentului Securităţii Sta­tului (DSS) specializată în neutralizarea teroriştilor, telefonul suna în continuu. Un astfel de telefon semnala prezenţa unor terorişti într-un bloc din Piaţa Iancului, care trăgeau înspre mulţimea adunată, şi imediat au plecat spre acel loc îmbarcaţi în ABI opt USLA-şi, şeful echipajului fiind căpitanul Victor Enăchioaie.

Ajunşi în zona indicată, din mulţime a ieşit rapid o femeie bine îmbrăcată, cu unghiile făcute şi care a început să urle la USLA-şi: "Mi-aţi omorât patru copii la Timişoara!". Concomitent, femeia a încercat să îi bage degetele în ochi şefului de echipaj, dar acesta s-a apărat coborându-şi vizeta de la casca specială. Unii bărbaţi din mulţime au tras-o pe femeie şi au început să le povestească USLA-şilor că se trage. În primul moment, nimeni nu a putut localiza exact de unde se auzeau focurile de armă, cel mai des fiind desluşit un pistol "Carpaţi". În cele din urmă, au observat cum se trăgea de pe acoperişul unui bloc de nouă etaje şi unul dintre luptători l-a rănit cu un foc pe teroristul respectiv.


TERORIŞTI ANIHILAŢI
În câteva minute USLA-şii au urcat la etajele superioare. Când au ajuns la etajul nouă şi au strigat la o uşă să se deschidă, din apartament a început să se tragă spre USLA-şi cu automatele. Pereţii fiind din BCA, gloanţele au trecut prin aceştia la vecini. Din fericire, luptătorii se aşteptau la ripostă şi vecinii fuseseră avertizaţi şi erau ascunşi în cada de fontă din baie. Unul dintre USLA-şi a desfăcut broasca de la uşă din poziţia culcat şi a aruncat o GELA (grenadă cu efect luminos şi acustic) în apartament. În acelaşi timp, colegii săi au intrat şi au lichidat doi terorişti. Apoi, USLA-şii, coborând prin balcon la etajul opt, în apartamentul de dedesubt, au mai lichidat încă un terorist.

"Erau toţi trei îmbrăcaţi în costume închise la culoare, aveau cămăşi albe şi cravată, iar în buzunar am găsit la fiecare doar o batistă, câte un bilet de tramvai şi cinci lei. Fiecare dintre ei avea un pistol Makarov, un pistol-mitralieră AKM, cu pat rabatabil şi un pumnal rabatabil. Ne-a frapat faptul că era exact armamentul pe care îl aveam şi noi la USLA", îşi aminteşte unul dintre cei care i-a anihilat pe aceşti misterioşi trăgători. La puţin timp, a apărut un camion de Armată şi cu membri din Gărzile Patriotice şi au preluat cadavrele. A doua zi, militari MApN au curăţat apartamentul şi au strâns cartuşele trase.


LITERA CĂRŢII
0-110125-manual.rezistenta.jpgTragerile pe care le efectuau teroriştii din Piaţa Iancului la 23 decembrie 1989, de pe acoperişul unui bloc, pot fi încadrate fără nici o eroare unei acţiuni de "hărţuire a inamicului" descrisă în manualul forţelor de "Rezistenţă". În 1987, anul în care la Braşov s-a desfăşurat revolta muncitorilor, ofiţeri ai Armatei care aveau sau urmau să aibă legătură cu această reţea au fost, după cum am arătat în articolul precedent, convocaţi la seminarii secrete de pregătire.

Suportul de curs l-a constituit lucrarea de uz intern "Lupta de rezistenţă în mediul urban" (Ed. Militară, 1983), scrisă de col. Constantin Dobândă, col. (r) dr Pavel Ciuhureanu şi col. Alexandru Ghelmegeanu. În acest suport de curs se specifică faptul că "în oraş sunt mai uşor de pregătit şi pus în aplicare forme şi procedee de luptă ca: atacul prin surprindere al unor obiective, ambuscadele, hărţuirea, deschiderea focului de pe acoperişuri, din clădirile nelocuite sau avariate, din ganguri, din curţi, din parcuri şi din alte locuri care asigură o bună mascare şi protecţie, precum şi retragerea rapidă şi fără pierderi".

Dacă numărăm teroriştii lichidaţi în apartamentele de la etajele superioare ale blocului, cel prezent în punctul de observare de pe acoperiş şi rănit, apoi dispărut, precum şi femeia isterică de la intrarea în bloc, care dorea să creeze o diversiune, iese la iveală exact numărul unui nucleu de rezistenţă. Colegii lor din echipa de rezistenţă este foarte posibil să fi avut legătură cu apariţia camionului militar care a preluat cadavrele, fiindcă în manual indicaţiile sunt precise: "Luptătorii din rezistenţă trebuie să ştie că nu vor fi lăsaţi în voia soartei, uitaţi, şi că vor primi tot ajutorul posibil din partea tovarăşilor, a altor formaţiuni; de asemenea, răniţii nu pot fi părăsiţi pe câmpul de luptă, întreprinzându-se tot ce este posibil spre a fi salvaţi şi evacuaţi; chiar şi morţii vor fi ridicaţi şi înmormântaţi". 


ARMAMENTUL DIN DOTARE
"Planul de seminar - privind pregătirea şi ducerea luptei de rezistenţă pe teritoriul naţional vremelnic ocupat de inamic -, elaborat de Statul Major al Gărzilor Patriotice existent la Comitetul de partid al unui sector din Bucureşti, dubla carte amintită la convocarea în care s-au instruit ofiţerii Armatei în 1987. Aceasta prevedea că, în domeniul armamentului, «la formaţiunile mici va predomina armamentul uşor, de gabarit redus: pistoale, pistoale-mitralieră, puşti, carabine, P.S.L., P.M. mitraliere, puşti cu tromblon, cu amortizor de zgomot, A.G., puşti de vânătoare etc.».

De asemenea, se sublinia că «toţi luptători se dotează şi cu armament alb». Sunt categoriile de armament pe care îl aveau şi teroriştii din Piaţa Iancului. Pe lângă aceştia, conform unui do­cument-sinteză din timpul evenimentelor, paraşutiştii militari au predat către Marele Stat Major nu mai puţin de 109 terorişti.

Acest document înaintat Marelui Stat Major cuprinde şi armamentul capturat de la terorişti. Pe lângă, de exemplu, trei pistoale tip Makarov, un pistol Stecikin, trei pistoale tip Carpaţi, două pistoale-mitralieră cal. 7,62 cu ţeavă scurtă, 29 de pistoale-mitralieră cu pat rabatabil model 1963, un lansator cartuşe semnalizare tip stilou, aparatură de vedere pe timp de noapte, se găsesc şi multe arme de vânătoare de diferite calibre şi mo­dele, multe prevăzute cu lunetă. Ceea ce este deosebit de important o reprezintă observaţia din «Planul de seminar» amintit, aceea că armamentul «se depozitează în locuri sigure, încă din perioada de necesitate sau mobilizare», iar pentru fiecare formaţiune există «mai multe depozite, cu cantităţi mici de armament»."


ACOPERIRE PRIN GĂRZILE PATRIOTICE
Teroriştii lichidaţi în Piaţa Iancului erau îmbrăcaţi într-o ţinută obişnuită pentru locuitorii capitalei. Manualul după care au studiat ofiţerii Armatei în 1987 spune că luptătorii trebuie "să se contopească cu masa populaţiei". "Planul de seminar" întăreşte şi el acest lucru, arătând că luptătorii din "Rezistenţă" "de regulă, vor acţiona în uniformă civilă", iar "costumaţia este adaptată zonei şi profesiunilor predominante".

Documentul citat aduce în prim-plan şi "necesitatea unor însemne de recunoaştere reciprocă a luptătorilor" şi punctează că "aici trebuie multă inventivitate: un nasture de o anumită culoare, un obiect de podoabă purtat într-un anumit fel, un ornament vestimentar, o anumită ţinută capilară etc.". În timpul evenimentelor din decembrie '89, au apărut dintr-o dată bărboşii, brasardele tricolore, puloverele etc.

În acelaşi timp, documentul reglementează şi faptul că luptătorii pot îmbrăca uniforme mi­litare ale trupelor proprii Gărzilor Patriotice, când "formaţiunile de rezistenţă deţin zone libere şi se întrevede posibilitatea transformării lor în unităţi militare". La evacuarea trupurilor teroriştilor lichidaţi în Piaţa Iancului au participat Gărzi Patriotice. Mai mult, în decembrie '89 prezenţa Gărzilor Patriotice sub diferite forme în toată ţara a fost masivă, iar din depozitele lor s-au dat arme civililor. Fără îndoială că, pe lângă membrii obişnuiţi ai Gărzilor Patriotice, erau şi alţii care se foloseau de uniformă şi logistică doar ca acoperire.

Să reliefăm faptul că ministrul Apărării din anul 1989 condusese în trecut Gărzile Patriotice. Apoi, un fost locţiitor al şefului Direcţiei Informaţii a Armatei, Alexandru Petricean, a fost locţiitor al şefului de stat major al Gărzilor Patriotice din 1970 până în 1988. Iar tot la capitolul prezenţe curioase în fruntea Gărzilor Patriotice este şi colonelul Corneliu Pîrcălăbescu, şeful acestora în decembrie 1989, în biroul căruia a murit generalul Vasile Milea. Colonelul fusese transferat cu puţin timp înainte, la 9 decembrie 1989, la conducerea Gărzilor Patriotice, după ce anterior condusese Direcţia secretariat din MApN şi fusese locţiitor politic al comandantului Armatei I, din Bucureşti. În "Planul de seminar" Gărzile Patriotice sunt indicate distinct ca beneficiare ale cooperării cu formaţiunile de rezistenţă în domenii precum "procurarea şi transmiterea de informaţii"; "nimicirea unor obiective ale inamicului"; "sprijinirea contraloviturilor", "interzicerea/întârzierea unor acţiuni de mare amploare a agresorului", "dezorganizarea conducerii inamicului", "descoperirea momentului pregătirii inamicului pentru trecerea la întrebuinţarea armelor de nimicire în masă".

Din investigaţiile noastre reiese că pentru plata colaboratorilor DIA şi, prin direcţie şi a membrilor pregătiţi din vreme ai "Rezistenţei", se puteau invoca prevederile art. 4 din Decretul nr. 61 penru modificarea Decretului nr. 678/1969 privind regimul de pază a frontierei de stat al RSR. Acesta spune că "luptătorii din subunităţile de gărzi patriotice şi membrii grupelor de sprijin ale grănicerilor, care se evidenţiază în executarea sarcinilor încredinţate, pot fi recompensaţi cu premii în bani sau altă natură de către Ministerul Apărării Naţionale".
Memorat

Pentru cei adevarati si verticali! S-auzim numai bine!
  • scheianul
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Nihil Sine Deo
  • Vezi Profilul
Re: TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989)
« Răspunde #4 : Decembrie 22, 2009, 13:30:44 »

SALVAREA ACTIVIŞTILOR DE PARTID
Buna cooperare dintre formaţiunile de rezistenţă şi Gărzile Patriotice era cauzată, structural, de faptul că factorul politic al vremii era cel mai important. Potrivit Legii nr. 14/1972, legea organizării apărării naţionale a RSR, "Gărzile patriotice îşi desfăşoară activitatea sub conducerea nemijlocită a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a comandantului suprem al forţelor armate şi a organelor locale ale partidului". Or, începând de la echipa de rezistenţă, formată din 15-30 de luptători, în comanda acesteia se găsea un locţiitor politic. Conform manualului după care au studiat ofiţerii Armatei, "locţiitorii politici pot fi numiţi de către organele locale de partid, din rândurile activiştilor de partid din oraşe, dintre activiştii de partid din armată rămaşi în spatele frontului sau pot fi aleşi în adunările generale de partid ale luptătorilor comunişti".

Activiştii de partid aveau acces şi la funcţia de comandant al subunităţii din "Rezistenţă", iar celelalte funcţii ale subunităţii respective se puteau încadra "prin hotărârea comandantului care se consultă, în acest scop, cu organele locale de partid, cu locţiitorul său politic, cu alte cadre", iar "dacă împrejurările permit, propunerile pentru ocuparea unor funcţii se discută în şedinţele biroului organizaţiei de partid sau în adunările gene­rale ale comuniştilor".  Aşadar, observăm că regimul lui Nicolae Ceauşescu era puternic ancorat în partid şi mai ales în activiştii PCR din Armată. Încrederea lui Nicolae Ceauşescu în această "ramură" a partidului se baza pe faptul că în anii '50 condusese chiar el politrucii Armatei, iar în 1989 ministru adjunct al Apă­rării şi şef al Consiliului politic Superior era fratele său, gene­ralul Ilie Ceauşescu. Preocupările lui Ilie Ceauşescu în privinţa informaţiilor militare erau foarte aplicate. Astfel, conform ge­neralului Ion Talpeş, fost şef al SIE şi fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională, "la mijlocul anilor '80, Ilie Ceauşescu a înfiinţat un grup special al Consiliului Politic în încercarea de a revitaliza spionajul militar, fără a avea sau a cere aprobarea Comitetului Central" ("În umbra marelui Hidalgo", vol. 1, Ed. Vivaldi, 2009). Dar fratele dictatorului nu avea de ce se formaliza cu oficializarea la CC a strădaniilor sale pe linia spionajului militar, întrucât colaboratorul său în domeniu, şeful DIA, viceamiralul Ştefan Dinu, fusese avansat tot dintre activiştii de partid la conducerea serviciului secret al MApN, care coordona "Rezistenţa", iar şeful Secţiei Militare a Comitetului Central, forul tutelar de partid pentru Armată, Interne şi Justiţie, era un fost ministru al Apărării, Ion Coman.

De asemenea, Nicolae Ceauşescu îşi adu­sese aproape un alt fost ministru al Apărării ca secretar al Comitetului Central pentru propagandă, generalul Constantin Olteanu şi un alt general, care provenea dintre politrucii Armatei, Ion Dincă, membru în CPEx. Mai mult decât atât, Ilie Ceauşescu, cel care în decembrie '89 bătea unităţile Armatei să le spună militarilor despre iminenţa forţării graniţelor, era el însuşi un fin cunoscător al luptei de rezistenţă. În lucrarea de uz intern pe care o studiau ofiţerii MApN în 1987 era indicată ca bibliografie şi cartea "Hărţuirea în acţiunile de luptă duse în războiul întregului popor pentru apărarea patriei" (Ed. Militară, 1982).

Conform manualului studiat de ofiţerii MApN, unul dintre obiectivele formaţiunilor de rezistenţă era organizarea vieţii politice în teritoriul vremelnic ocupat. "Una dintre sarcinile permanente, de cea mai mare importanţă, ale comitetelor locale de partid şi ale organelor conducătoare de partid din mişcarea de rezistenţă o considerăm întărirea permanentă a organizaţiilor de partid şi ale UTC (...) Formaţiunile rezistenţei, dând dovadă de spirit de iniţiativă, rezolvă de-sine-stătător sarcinile ce le stau în faţă, orientându-se în raport cu situaţia concretă", se arată în lucrarea de uz intern a Armatei.

Iată explicaţia pentru care anumiţi membri ai eşaloanelor 2 şi 3, apoi UTC-iştii şi activiştii politici din Armată au înfiinţat celulele FSN,  apoi au migrat spre toate partidele şi au avut ascensiuni fulminante. Cei din Partid şi Armată au avut în primul moment nevoie de a putea să se organizeze, iar apariţia "teroriştilor" a fost cu predilecţie în locuri unde existau şi demonstranţi care nu erau în cărţi şi se coagulau ad-hoc. În acelaşi timp, şi unora şi altora le convenea duşmanul comun: "securiştii-terorişti". Nu este puţin lucru faptul că unul dintre locţiitorii lui  Ilie Ceauşescu, generalul Gheorghe Arădăvoaice, a devenit "creierul"noului Serviciu de Protecţie şi Pază.


DIRECTIVA
La convocarea despre care am amintit că a avut loc în 1987, anul în care la Braşov s-a declanşat o revoltă a muncitorilor, s-a impus intensificarea pregătirii ofiţerilor MApN şi "să nu lipsească nici un ofiţer din nici un stat major de la aceste activi­tăţi". Această pregătire trebuia să aibă loc în "doi ani din cei cinci, cât prevede directiva", iar cursanţii, care proveneau din Statul Major al Gărzilor Patriotice dintr-un sector al capitalei, erau informaţi că "preocupările statului nostru major sunt mai vechi şi au parcurs mai multe etape". Conform legilor, lupta de rezistenţă se pregătea prin Directiva operativă sau ordinul comandantului suprem, Nicolae Ceauşescu. Era ultima sa soluţie.


PAROLE PRIN RADIO ŞI TELEVIZIUNE
Asigurarea comunicaţiilor luptătorilor din "Rezistenţă" era considerată foarte importantă. În "Planul de seminar" după care au învăţat ofiţerii MApN erau inventariate în acest sens "legăturile cu fir, îndeosebi în Punctele de Comandă, legăturile prin mijloace mobile; căsuţe poştale de legătură; parole de recunoaş­tere şi semne discrete, contactul personal, porumbei călători".

În mod special este evidenţiat în documentul citat faptul că "semnale cu parolă sunt transmise de posturile centrale de radio şi televiziune". În decembrie '89, mai ales televiziunea, cât şi radioul au fost folosite pentru tot felul de chemări, apariţii de personaje, mesaje bizare etc. Printre procedeele de culegere a informaţiilor folosite de către "Rezistenţă", documentul amintit are în vedere şi "interceptarea convorbirilor inamicului", fapt care implică existenţa, din vreme, a aparaturii necesare pentru realizarea misiunii.

În timpul Revoluţiei, teroriştii acţionau ca şi cum ar fi avut acces la comunicaţiile unităţilor militare obişnuite, precum şi ale altor instituţii. Regulile de angajare în luptă erau şi ele menţionate în manualul de uz intern. "Cunoscând că formaţiunile de rezistenţă urbane organizează şi execută ambuscade independent, la o anumită depărtare unele de altele, este necesar ca fiecare să-şi realizeze propria cercetare cu elementele de care dispune. Formaţiunile de rezistenţă pot trimite câte o echipă de cercetare la o distanţă de 400-500 m şi mai mult faţă de locul ambuscadei", se zice în manual.

Mai trebuie spus că în conformitate cu "Planul de seminar" pentru transmiterea de informaţii era planificat faptul ca luptătorii din "Rezistenţă" să colaboreze cu cercetaşii din unităţile Armatei. "Rezistenţa" mai susţinea în această privinţă "sprijinirea unor acţiuni dificile (diversiunea)" şi "ducerea în comun a unor acţiuni". Un alt mit al celor 20 de ani spune că mai peste tot au apărut cercetaşii Batalionului 404 din Buzău. Dar acest lucru a fost iarăşi doar o legendă, cea mai la îndemână din cauza renumelui batalionului în care se şi instruiseră mulţi cercetaşi, lansată pentru a se ascunde activitatea altor structuri de cercetare ale Armatei, cu misiuni bine trasate anterior. La nivelul anului 1989 exista câte o companie de cercetare în dispozitivul inamic la nivelul fiecărei dintre cele patru Armate ale RSR, câte un batalion de cercetare la fiecare divizie şi o companie la nivel de regiment.


MISIUNILE "REZISTENŢEI"
Ofiţerii MApN convocaţi în 1987 la pregătire în domeniul "Rezistenţei" au învăţat, potrivit "Planului de seminar", că unul dintre scopurile luptei de profil este "crearea unei stări permanente de nelinişte şi nesiguranţă pentru agresor". Pornind de la acesta, documentul enumără misiunile formaţiunilor speciale, precum: "culegerea de informaţii despre inamic; dezorganizarea conducerii inamicului; paralizarea, îngreunarea sau interzicerea executării transporturilor de către inamic; distrugerea depozitelor; distrugerea aerodromurilor; dezorganizarea sistemului de apărare antiaeriană".

În decembrie '89, "teroriştii" arătau, prin acţiunile lor, că sunt foarte familiarizaţi cu porturile, aeroporturile, cu funcţionarea apărării antiaeriene, cărora le erau semnalate invazii de escadrile întregi, cu sistemul de transporturi feroviar şi rutier. De asemenea, în lucrarea de uz intern pe care o ofiţerii MApN o foloseau ca suport de curs este precizat că, în organizarea acţiunilor de rezistenţă în mediul urban se ia ca măsură "folosirea cu pricepere a lucrărilor subterane şi adăposturile pentru protecţia personalului şi a stocurilor de materiale".

În acest domeniu, suportul de curs are chiar un subcapitol, "Ducerea luptei în subte­ran" în care se subliniază că "spaţiul subteran ar putea fi folosit ca adăpost permanent pentru luptătorii din rezistenţă, în acest caz, poate fi amenajat în mod corespunzător, asigurându-se mai multe intrări şi ieşiri, în străzi diferite". Mai departe, se punctează că "acţiunile desfăşurate în aceste condiţii, coro­borate de la suprafaţă, creează un climat de nesuportat pentru ocupant şi pot paraliza activităţile militare şi economice din zona în care se desfăşoară".

În decembrie '89, nălucile care foloseau tunele capitalei şi ale altor oraşe deveniseră deja un mit. Dar membrii reţelei de "Rezistenţă" erau antrenaţi, conform manualului, şi pentru "participarea la acţiunile de rezistenţă nearmată şi mobilizarea maselor la astfel de acţiuni (greve, demonstraţii, nesupunere, neprezentare la lucru etc.), dar şi pentru "acţiuni de propagandă în rândurile populaţiei oraşului (distribuirea manifestelor, foilor volante, ziarelor, broşurilor şi altor materiale)". În perioada Revoluţiei şi luni întregi apoi s-au propagat zvonuri, au apărut şi dispărut foi volante, au avut loc demonstraţii.
Memorat

Pentru cei adevarati si verticali! S-auzim numai bine!
  • scheianul
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Nihil Sine Deo
  • Vezi Profilul
TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989)
« Răspunde #5 : Ianuarie 17, 2010, 15:09:26 »

Vrea cu orice preţ să afle adevărul Revoluţiei
Singurul său deziderat după acele zile sângeroase a fost să îşi îndeplinească o datorie morală faţă de cei morţi şi să demaşte mitul „teroriştilor".
„Nu vreau să-mi arog merite sau drepturi. Pentru mine, aflarea adevărului este totul!". Aşa îşi începe colonelul în rezervă Viorel Tocan povestea. Acum 20 de ani, era ofiţer instructor în cadrul Statului Major al Gărzilor Patriotice, iar Revoluţia l-a prins în Săcele.
„În data de 21 decembrie, am primit ordin să merg în Săcele pentru a împiedica să se tragă clopotele în semn de solidaritate cu Timişoara. Am fost nevoit să execut ordinul, cu toate că în sufletul meu era alt sentiment", ne-a spus braşoveanul.
Trupele secrete din „Judeţeană"
El a ajuns în sediul „Judeţenei" de Partid în seara zilei de 21 decembrie. „Practic, în acea clădire erau trei tabere. Revoluţionarii, care se împărţeau şi ei în două categorii, cei chemaţi de Securitate şi cei cinstiţi, care luptau pentru libertate, armata, unde de asemenea, erau oameni devotaţi ruşilor, ce voiau să-l dea jos pe Ceuaşescu, dar nu şi sistemul, şi ultima forţă era cea secretă, formaţiunile de rezistenţă, dotate şi instruite să menţină regimul", îşi aminteşte colonelul.
El susţine că, din cauză că şi-a dat seama despre trădare şi a început să vorbească, a devenit un personaj incomod şi a fost trimis acasă, numai că pe drum i se pregătiseră nişte surprize.
„Trăsesem deja concluzia că şeful meu este unul dintre trădători şi este în legătură cu cei din rezistenţă, aşa că în data de 24 m-a trimis acasă şi mi-a recomandat s-o iau prin parc, unde un trăgător mă aştepta. Norocul meu a fost că a trecut o maşină prin zonă şi am plecat cu ea", ne-a povestit Tocan.
El spune că a încercat în repetate rânduri să demaşte nelegiurile, dar totul a fost în zadar continuând să fie o ţintă pentru cei ce încercau trădarea Revoluţiei. Văzând că nu are încotro a plecat spre Capitală, pentru a ajunge la şefii CPUN, numai că pe drum a fost reţinut şi întemniţat. „Aici am dat prima mea declaraţie unui procuror, dar mi-am văzut şi moartea cu ochii. Am fost eliberat şi am revenit în Braşov, unde şeful meu vroia să mă scoată nebun, numai ca să nu se afle tot ce ştiam şi am fost din nou arestat", a explicat bărbatul.
Lupta cu morile de vânt
Presiunile au continuat asupra sa şi i s-a făcut propunerea ca, în schimbul tăcerii, să primească o funcţie înaltă, însă el şi-a continuat demersul pentru demascarea adevărului. „Mi-ar fi plăcut să fim cu adevărat liberi şi să ne conducă oameni nepătaţi, să trăim omeneşte şi civilizat, aşa cum ne-am dorit şi noi şi cei care şi-au dat viaţa la Revoluţie", s-a destăinuit Viorel Tocan.
El şi-a continuat de-a lungul anilor demersurile, dar spune că totul a fost în van: „Chiar şi raportul despre Revoluţia de la Braşov, unde am avut declaraţii de la martori şi argumente, pe care l-am depus şi prezentat la Senat în noiembrie 1994, a dispărut fără urmă". Bărbatul lucrează acum la o carte în care va prezenta cu lux de amănunte faţa nevăzută a Revoluţiei de la Braşov.
Întrebări şi răspunsuri:
ll Cum vă veţi continua lupta pornită?
Cred că de această dată vom fi ajutaţi de Parchetul General, fiindcă, acum, există interese mai mari, politice. Am depus de curând un nou memoriu, în care sunt descrise toate faptele în amănunt şi  argumentate. Dacă nici de această dată nu se mişcă nimic, vom merge la CEDO.
De ce nu se implică mai multe persoane în aflarea adevărului?
Majoritatea, chiar dacă au văzut atunci ce s-a întâmplat, s-au temut pentru pielea lor. Tăcerea este de aur şi-ţi salvează viaţa. Şi mie mi-au spus mulţi să tac din gură că îmi va fi bine, dar eu nu pot să fac aşa ceva. Chiar şi Victor Stănculescu mi-a dat acest sfat, dar eu am pus mai presus de toate aflarea adevărului. adevarul,ro brasov
Memorat

Pentru cei adevarati si verticali! S-auzim numai bine!
  • scheianul
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Nihil Sine Deo
  • Vezi Profilul
TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989)
« Răspunde #6 : Ianuarie 17, 2010, 15:25:30 »

BRAŞOV: Gărzile patriotice şi Revoluţia
21 decembrie 1989, ora 14.50
Se aude sunând telefonul şefului secţiei gărzi naţionale,răspunde Cpt. OanceaDan. Ofiţerul aude la celălalt capăt al telefonului vocea fostului director al Întreprinderii de Construcţii Aeronautice Ghimbav. Timbrul alarmant al conducătorului acesteia anunţă că majoritatea muncitorilor din întreprindere s-au constituit în comitete de grevă, iar la această oră se îndreaptă spre Braşov. Considerând situaţia deosebit de importantă, ofiţerul face legătura cu
şeful secţiei în persoana Lt. Col. Toma Ştefan, directorul relatând pe un ton iritat situaţia din acel moment precizând în continuare că un grup de aproximativ 200 de muncitori au imobilizat la sol elicopterul care în zilele anterioare patrula deasupra municipiului Braşov, în scopul informării fostei conduceri judeţene de partid asupra eventualelor „probleme deosebite”, ca să nu mai amintim scopul „intimidării” cetăţenilor care ar dori să se dedea la aşa-zisele „acţiuni huliganice”.
În jurul orei 14.55, Petre Preoteasa ordonă Lt. Colonelului Toma Ştefan să aducă o companie de puşcaşi înarmaţi de la I. Hidromecanica Braşov pentru a „apăra” fostul sediu al judeţenei de partid.
Din motive bine de înţeles, compania nu s-a prezentat. Fostul lider al Partidului Comunist din judeţ este nevoit să apeleze la unităţile militare aparţinând M.I. şi M.Ap.N.
Având în vedere cele descrise, considerăm insuficiente acuzaţiile ce li se aduc lui:
Pană Gheorghe, Preoteasa Petre, Zagoneanu Gheorghe, Cebuc Maria şi în special lui Dăogaru Gheorghe, fără consultarea căruia nu se lua nici o hotărâre în fostul organ judeţean de partid, care în mod abuziv au ordonat aducerea unei companii de puşcaşi (muncitori) înarmaţi - măsură ce era în contradicţie totală chiar cu regulamentele ceauşiste, unde se stipula clar modul de acţiune şi situaţiile în care intervin subunităţile de gărzi naţionale.
Ora 17.00 – Pe holul dinaintea anticamerei fostului prim secretar (pentru că la primul secretar nu puteai intra oricând) apare fostul general Zagoneanu Gheorghe – care se adresează pe un ton de comandă şefului secţiei gărzi naţionale:
“- Unde îţi este compania de gardişti, colonele?”
“- Tovarăşe general, compania nu poate veni.”
“- Caută-ţi un loc, du-te şi împuşcă-te. “
Discuţia s-a purtat în prezenţa câtorva cadre în secţie. Toţi au rămas consternaţi. După câteva secunde cei trei (Gheorghe Pană, Preoteasa Petre şi Zagoneanu) au ieşit din birou surprinzându-i pe ofiţerii respectivi în acelaşi loc.
Gheorghe Pană - s-a adresat Lt. col. Toma Ştefan: “- Colonele, treci prin cordoanele militare şi printre civili, te prezinţi la întreprindere şi vii în fruntea companiei de gărzi, la sediu.”
În această situaţie, Lt. col. Toma Ştefan, care putea fi “pus la zid” pentru neexecutare de ordin, i-a raportat despre cele discutate, colonelului Crihan Iorgu de la Statul Major Central al Gărzilor Naţionale. Acesta şi-a asumat întreaga răspundere considerând ordinul primit ilegal şi l-a trimis pe şeful secţiei gărzi naţionale la etajul 3 unde funcţiona atunci statul major, cu ordinul de a nu mai răspunde la nici un telefon dat de fosta conducere de partid a judeţului.
Clădirea comitetului judeţean de partid este blocată de cetăţenii care scandează lozinci exprimate pentru prima dată la 15 noiembrie 1987, “Jos Ceauşescu”, “Nu mai vrem cartele”, “Fără violenţă”, “Armata e cu noi” şi altele. Noaptea de 21/22.12 trece greu. Suntem conştienţi că dacă revoluţia nu reuşeşte vom fi condamnaţi de justiţie. Avem muniţii în cantităţi mari în cazărmile unităţilor militare, dar nu o distribuim. Ne îngrijorează însă armamentul şi
muniţiile foştilor activişti P.C.R. aflate la parterul clădirii. Facem totul pentru ca acestea să nu fie distribuite, cu atât mai mult cu cât ştiam că există acest gând în mintea lui Preoteasa.


Aici trebuie să reamintim unele lucruri petrecute imediat după 15 noiembrie 1987.
17.11.1987 în jurul orei 09.00, la primul-secretar Petre Preoteasa sunt adunaţi toţi membrii fostului secretariat al comitetului judeţean P.C.R. Se analizează activitatea celor vinovaţi de cele petrecute în 15.11.1987 şi aceştia sunt descoperiţi imediat în rândul personalului Statului major al Gărzilor Patriotice, care, conform ordinelor, nu au intervenit pentru înăbuşirea mişcării revoluţionare. Concret, sunt excluşi din partid şi daţi afară din armată şefii de state majore de la judeţ şi municipiul Braşov, lt. col. Clement Nicolae şi Lt. col. Cîrstoiu Constantin.


Referitor la acest eveniment domnul lt. col. Clement Nicolae povesteşte:
“În ziua de 15.11.1987 eram în sediul Statului Major al Gărzilor Patriotice cu domnul lt. col. Toma Ştefan, locţiitorul meu şi cu încă 2-3 ofiţeri. În jurul orei 12.00 auzim că se apropie coloana demonstranţilor de la I. Autocamioane, am coborât cu domnul lt. col. Toma Ştefan la parterul fostului comitet judeţean, în dreptul intrării principale. La scurt timp după aceasta a coborât Petre Preoteasa însoţit de generalul Bucur, inspectorul şef al fostului inspectorat M.I. Văzându-mă acolo, Preoteasa m-a admonestat că nu am luat măsuri de “apărare a comitetului
judeţean” ordonându-mi să aduc imediat o companie de gărzi patriotice înarmată.
În această situaţie am fost obligat să chem o subunitate (pluton de gărzi patriotice) de la I. Metrom. Precizez că ordinul de chemare a subunităţii a fost dat cu 20 de minute înainte de ajungerea coloanei demonstranţilor în faţa sediului. Împreună cu ceilalţi ofiţeri am urcat la sediul Statului Major, de la etajul 3. După apariţia coloanei demonstranţilor în faţa fostului sediu judeţean al P.C.R., ca şi pe timpul deplasării, manifestanţii strigau diferite lozinci “Jos dictatorul”, “Vrem mâncare pentru copii”, “Vrem salarii”, “Nu votăm”, “Veniţi cu noi”.
Ajunşi în faţa sediului, au cerut să vină primul secretar pentru a purta dialog cu el.
Văzând că nu vine nimeni să discute cu ei au pătruns în sediu, iar după aproximativ 30-40
minute au ieşit şi s-au dus la sediul municipiului.
După plecarea demonstranţilor, la sediul municipiului am coborât cu ofiţerii în faţa clădirii, iar după 10 minute au venit 15 luptători din gărzile patriotice de la I. Metrom şi împreună cu aceştia am organizat un cordon în faţa comitetului judeţean, pentru a nu fi acuzaţi că nu am executat ordinul primit.
După aproximativ 45 minute demonstranţii au revenit în faţa sediului judeţean şi văzându-ne acolo au început să scandeze: “Fără violenţă”, “Armata e cu noi”, “Armata este a poporului”. Văzând că demonstranţii sunt paşnici şi cer revendicări pentru îmbunătăţirea nivelului de trai şi condiţii de muncă mai bune, am retras luptătorii gărzilor patriotice din dispozitiv.
La scurt timp au venit subunităţi de securitate şi miliţie şi au împrăştiat demonstranţii.
În ziua de 17.11.1987 la orele 19.00 am fost chemat la biroul primului secretar Petre Preoteasa unde se găseau: Cebuc Maria, Schuster Elena, Drăghici Ioan, Tatu Ioan, Stoianovici Marin, toţi secretari ai comitetului judeţean şi Catrinescu Ion, mâna dreaptă a lui Bobu Emil, fostul şef secţie organizatorică la C.C. al P.C.R., care făcea "magistralele” cuvântări ale tov… ştiţi dumneavoastră care. Petre Preoteasa era foarte agitate şi mi-a vorbit foarte dur: “Te-am chemat să-ţi comunicăm că secretariatul comitetului judeţean P.C.R. a hotărât excluderea dumitale din partid, destituirea din funcţie şi cercetarea dumitale de către factorii în drept pentru că:
1. Nu ai luat măsuri să cunoşti starea de spirit a muncitorilor din Autocamioane
2. Nu ai mobilizat luptătorii gărzilor patriotice pentru a imobiliza huliganii care se
adunaseră la întreprindere în dimineaţa zilei de 15.11.1987,
3. Nu ai dus subunităţi de gărzi patriotice pentru a opri coloana demonstranţilor să nu
ajungă în centru,
4. Nu ai apărat judeţeana de partid cu subunităţi de gărzi patriotice înarmate care să fi
tras în huligani când au intrat.”
Am încercat să mă apăr, dar nu am fost lăsat să vorbesc.
În încheiere, Petre Preoteasa a spus: “-Dacă eu aveam activiştii înarmaţi în sediu, nu intrau huliganii!”
Memorat

Pentru cei adevarati si verticali! S-auzim numai bine!
  • scheianul
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Nihil Sine Deo
  • Vezi Profilul
TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989)
« Răspunde #7 : Ianuarie 17, 2010, 15:41:41 »

22 decembrie 1989

La ora 04.30, o nouă şedinţă prezidată de Pană şi Preoteasa, la care şeful de stat major este obligat să participe. Se cer trei companii de puşcaşi, două pentru judeţ şi una pentru municipiu. Aceşti oameni nu mai judecă în nici un fel. Lt. col. Toma încearcă să le explice că luptătorii din aceste subunităţi sunt în stradă, în rândul manifestanţilor, dar nu are cu cine discuta. I se ordonă să treacă imediat la executare şi să distribuie muniţia subunităţilor. Analizăm toţi cei prezenţi ordinele primite. Cu cea mai grea povară în suflet ne dăm seama că executarea acestor ordine înseamnă posibila declanşare a unui război civil. Asumându-ne întreaga răspundere nu executăm ordinul primit.
Treptat, mulţimea participanţilor la manifestaţie creşte. La ora 07.30 în municipiul Braşov nu mai lucrează nici o întreprindere, detaşamente mari de muncitori se îndreaptă către centru.
Ora 08.35 – în municipiul Făgăraş, muncitorii de la I.U.C. şi C. Chimic au ieşit în
stradă.
Ora 10.30 – Maior Tocan Viorel raportează că a început acţiunea la I. Electroprecizia Săcele.
Peste tot demonstranţii menţin ordinea şi disciplina, scandând lozinci anticeauşiste.
În municipiul Braşov, manifestanţii înmânează militarilor din cordoanele de apărare a
clădirii pachete cu mâncare şi ţigări scandând “Armata e cu noi”.
Ora 11.30, cu tot regretul că nu am putut vedea, aflăm că o delegaţie a manifestanţilor a
intrat în sediu. Nu reuşim să aflăm nimic despre ce s-a discutat. Aparatul de radio este deschis.
Afară, mulţimea agită drapelele tricolore fără stemă, scandează în continuare lozinci anticeauşiste, aprind lumânări şi dau foc portretelor dictatorului, cer armatei să treacă alături de ea, dar nu acţionează împotriva soldaţilor. Ne surprinde chiar şi în aceste grele momente optimismul hâtru al românilor: deasupra muţimii se agită o creangă mai mare de plop împodobită cu mere şi pere.
În jurul orei 13.00 privim surprinşi cum manifestanţii, soldaţii şi ofiţerii se îmbrăţişau.
Rândurile ostaşilor se rup de la sine. Aceştia se îmbarcă în autovehicule şi se retrag. Ne repezim la aparatul de radio şi televizor în momentul în care un grup de civili avându-l între ei pe Mircea Dinescu, anunţă victoria revoluţiei. Ne îmbrăţişăm, plângem de bucurie. Privim hipnotizaţi la ce se întâmplă pe ecranul televizorului. La un moment dat apare Ion Iliescu care face apel ca delegaţi ai judeţnelor să vină până la ora 17.00 la Bucureşti pentru constituirea noilor organe ale puterii. Un ofiţer de aviaţie promite sprijinul acesteia pentru transportul delegaţilor.
Acest moment constituie pentru noi un duş rece. Ne dăm seama că trebuie să acţionăm rapid pentru realizarea acestui obiectiv. Timpul la dispoziţie este foarte scurt. Este aproximativ 14.30.
Coborâm la etajul unu. În sediu este lume multă. Domnul Lt. col. Toma este rugat să vorbească maselor.
Ieşind la fereastra camerei 105, unde era instalată o staţie de amplificare, face apel la cetăţeni, pentru a păstra ordinea, disciplina, a apăra şi proteja bunurile materiale existente în sediu, care aparţin acum cu adevărat poporului care le-a realizat şi la trecerea la apărarea unităţilor economice din municipiu şi judeţ, de către gărzile naţionale.
Concomitent, în sala 120, începuse prima şedinţă a noului organ judeţean de conducere în curs de constituire. La aceasta participau de la noi domnii col. Crihan Iorgu, lt. col. Dragne Iancu, cpt. Bugnar Alexandru, mr. Neagu C-tin, plut. adj. Mitric Ilie şi un număr de aproximativ 50-60 persoane civile printre care am recunoscut pe fostul director al T.A.G.C.M., ing. Neagu, domnul asistent universitar Emil Stoica, redactorul şef al fostului ziar “Drum Nou”, domnul Popa Cornelius, fostul prim secretar Gheorghe Dumitrache, studentul Cătoiu Sorin şi alţii.
Discuţiile erau foarte aprinse în momentul în care, după ce vorbise maselor, domnul lt. col. Toma a intrat în sală, fiind ales în prezidiu.
Acesta a informat pe cei prezenţi despre cele propuse de domnul Iliescu la televiziune, a explicat că nu avem prea mult timp la dispoziţie şi a insistat pentru a se putea executa deplasarea, să fie aleşi în prima etapă 5 delegaţi pentru Bucureşti. Aceasta a accelerat alegerea. Cu această ocazie domnul redactor şef Popa a consemnat dezbaterile şi a prezentat o platformă program pecare îl solicităm să le dea publicităţii.
În jurul orei 15.00, cineva a intrat în sală şi a comunicat că apa din lacul Tărlung a fost otrăvită. În plină şedinţă, domnul lt. col. Toma a ordonat mr. Neagu C-tin să plece imediat la faţa locului, să ia probe de apă şi să le ducă la laboratorul de analiză. La îndeplinirea acestei misiuni a participat şi un specialist de la C.G.A., prezent în sală. În urma acestui zvon şi a altora, în faţa intrării principale se creează busculadă. Domnul lt. col. Toma, ulterior domnul col. Crihan, ies în mijlocul mulţimii şi calmează oarecum situaţia.
Ora 15.30 – se raportează domnului gl. mr. Ion Florea că a fost ales preşedinte al delegaţiei care urmează să plece la Bucureşti.
Ora 15.40 – se ia legătura cu Direcţia Sanitară judeţeană pentru a se ocupa de analiza eşantioanelor de apă.
Ora 15.45 - domnul lt. col. Toma ia legătura cu directorii întreprinderilor Autocamioane, Tractorul, Rulmentul, Mecanică nr. 2, Hidromecanica şi altele care au magazii de armament, cerându-le să cheme şefii de state majore şi să le ordone să organizeze imediat paza şi apărarea cu luptători îmbrăcaţi în uniformă şi înarmaţi.
Se atrage atenţia asupra distribuirii legale pe bază de registru a armamentului. Aceleaşi ordine sunt date şi ofiţerilor şi statelor majore din judeţ.
Ora 16.00 – se iau măsuri pentru ajutarea centralistei de către domnul Sandu Ioan şi de pază şi apărare a centralei telefonice, prin instalarea a doi luptători în uniformă şi înarmaţi la uşa acesteia. Totodată este trimis lt. col. Răcaru Pavel la telefoane cu misiunea de a asigura funcţionarea în bune condiţii a acestora, de a stabili unde sunt interceptate convorbirile şi de a scoate din funcţiune aceste instalaţii.
Între orele 16.00-17.00, domnul lt. col. Toma face un nou apel la staţia de amplificare din camera 105, către luptătorii din gărzile naţionale prezenţi în piaţă, să meargă în întreprinderi şi să organizeze paza şi apărarea acestora.
La plecare constată că uşa biroului lui Dăogaru Gheorghe fusese spartă, iar acesta era în biroul său şi discuta cu un grup de aproximativ 8-10 tineri între care domnul Burtea Vasile şi o fată. Surprinşi, domnul lt. col. Toma intră în birou şi îl întreabă pe Dăogaru dacă cooperează cu noile organe. Păstrându-şi stăpânirea de sine acesta răspunde afirmativ şi chiar se oferă pe un ton de comandă să sprijine mobilizarea gărzilor naţionale, cerând o în listă în acest sens. Fără a mai da importanţă acestui aspect, domnul lt. col. Toma se înapoiază în sediul Statului Major.
Ora 17.00 – lt. maj. Silaghi Adrian, împreună cu domnul Popa Adrian şi încă o persoană au fost trimişi să aducă o subunitate de luptători pentru paza şi apărarea sediului noilor organe de conducere.
Ora 17.30 – mr. Panait Săndel raportează de la Autocamioane că în întreprindere există trei transportoare blindate fără armament şi cere aprobarea să le echipeze cu puşti mitraliere şi luptători din gărzile patriotice, în vederea folosirii acestora la nevoie.
Se iau măsuri pentru începerea distribuirii muniţiilor gărzilor naţionale din întreprinderi.
Domnul col. Crihan Iorgu îndrumă şi sprijină activitatea Secţiei judeţene a Gărzilor Naţionale, participă la a doua şedinţă a noului organism de conducere prezidată de domnul general-maior Florea, care începuse în jurul orei 17.00.
Maiorul Tocan Viorel, părăsind misiunea din oraşul Săcele, se prezintă la sediu.
Ora 17.40 – se primeşte primul ordin telefonic de la eşalonul superior, ordin care stipulează subordonarea gărzilor naţionale noilor organe ale revoluţiei şi alte măsuri care fuseseră deja luate de către noi.
Cpt. Bugnar Alexandru, împreună cu mr. Andone Dorin, pleacă şi verifică depozitele de muniţii material-exploziv cu maşina noastră.
Ora 18.30 – centrala telefonică informează existenţa unor legături suspecte în centrală.
Este chemat lt. col. Răcaru, cpt. Grosu Cornel şi tehnicianul Chisăliţă, care trec la verificarea numerelor de telefon suspecte şi întreruperea acestor legături.
Ora 19.00 – mr. Tocan propune şefului secţiei distribuirea armamentului şi muniţiilor foştilor activişti, persoanelor civile aflate în sediu. Intuind pericolul de a ne împuşca între noi, acesta refuză categoric, cu atât mai mult cu cât în sediu se găsesc deja soldaţi şi elevi ai şcolii militare din garnizoană.
Sosesc 24 luptători de la I.A.Bv cu care se organizează paza şi apărarea etajului trei de către lt. maj. Silaghi Adrian.
Cele 24 de ore ale zilei de 22.12 se încheie în linişte şi pace.
Memorat

Pentru cei adevarati si verticali! S-auzim numai bine!
  • scheianul
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Nihil Sine Deo
  • Vezi Profilul
TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989)
« Răspunde #8 : Ianuarie 17, 2010, 16:04:43 »

23 decembrie 1989

Orele 02.00 – 03.00 – persoane neidentificate de noi sparg magazia de armament şi muniţii de la parter şi impart armele, persoanelor civile din sediu.
Ora 02.40 – sediul este atacat cu foc. Se ripostează de la toate ferestrele de către militari şi elevi. Zgomotul împuşcăturilor atacurilor are ceva caracteristic, este mai sec şi nu se vede flacăra la gura ţevii.
Se înregistrează schimburi de focuri în zona Liceului “Unirea”, Modarom, Capitol, cimitirul de pe Str. Karl Marx şi Rafinărie. În cursul nopţii, fără acordul nostrun, din depozitul de armament stoc existent întruna din cazărmile vânătorilor de munte se distribuie armament şi muniţii, aparţinând atât gărzilor cât şi unităţii militare, unor persoane civile, pe bază de buletin sau legitimaţie de serviciu. Pentru asigurarea muniţiei calibru 7,92 mm din dotarea noastră este forţată magazia de muniţie, fără ştirea gestionarului plut. adj. Mitric Ilie.
Cei înarmaţi astfel, foarte mulţi tineri fără stagiul militar satisfăcut, realizează filtre pentru controlul circulaţiei autovehiculelor în diferite zone ale oraşului, ceea ce ascunde involuntar acţiunile atacatorului.
Analizând situaţia creată, întocmim şi dăm un comunicat în după-amiaza zilei privind folosirea armamentului numai de către luptătorii îmbrăcaţi în uniformă, aflaţi în misiuni ordonate, la staţia de radio-amplificare a municipiului. Comunicatul este transmis şi presei, apărând în „Gazeta de Transilvania” în ziua următoare.
Ora 06.00 – o grupă de voluntari din detaşamentul de pregătire militară a tineretului de la I.A.Braşov – cercul de orientare turistică, comandată de Ionel George, secţia 140, este trimisă în cercetarea zonei Cartier Răcădău, masivul Tâmpa şi să treacă la apărarea releului de televiziune.
Unităţile economice care nu au ridicat muniţia solicită muniţie. Se rezolvă distribuirea acesteia pe baze legale din unităţile militare. Începe un aflux puternic de informaţii, unele contradictorii.
Vă redăm câteva dintre ele:
- ora 11.51 Voicu Vasile – Europa Liberă a transmis de dimineaţă contul din Elveţia al lui Ceauşescu – 4721427-300-Z,
- 13.34 – domnul Botez – Antrepriza Tunele – să fie supravegheat pasajul tunel din zona Hidromecanica şi Victoria. Măsură: să se adreseze şefului de stat major de la Hidromecanica, domnul Marian Constantin.
- 13.57 – au fost văzuţi paraşutişti: 4 în zona I.A.Bv, 4 în zona Tâmpa (sursa informaţiei nu a fost înregistrată) În urma verificării ei de către luptătorii de la I.A.Bv, sub comanda mr. Panait Săndel – informaţia s-a dovedit a fi falsă.
- 14.06 – cpt. Chichernea Leonte raportează din Zărneşti că a organizat paza şi apărarea obiectivelor principale. Totul e în ordine. A expediat muniţia solicitată, 30 lăzi, pentru pistol mitralieră P.P.S. din care 25 lăzi la I.A.Bv şi 5 lăzi la I.M.M.R.
- 14.24 – domnul Voronin – I.M.m.R. – nu mai avem muniţie. Măsura: să se împrumute de la I.A.Bv;
- 15.40 – Universitatea solicită armament şi muniţie. Măsura: să se ia de la Catedra Militară.
Informaţiile alternează cu cereri de armament şi muniţii, rezolvate operativ, aproape din 5 în 5 minute. Între orele 12.00 – 18.00 plut. adj. Mitric Ilie s-a deplasat în cazarmă pentru împrospătarea muniţiilor consumate şi constată violarea magaziei.
Întrucât nu ne-am propus să prezentăm toate informaţiile consemnate în registru vă relatăm în continuare principalele acţiuni desfăşurate. Sunt trimişi luptători cu diferite misiuni de la I.A.Bv, Metrom, I.M.M.R., la Spitalul judeţean, Maternitate, Spitalul şi Policlinica Steagul Roşu, şcoli şi grădiniţe.
I.A.Bv are în misiuni exterioare şi interioare 250 luptători înarmaţi şi echipaţi în uniformă; Tractorul aproximativ 250, Rulmentul 200, Hidromecanica 200, I.Mecanică Nr.2- 250, Metrom 100; efective diferite au în misiuni aproape toate celelalte unităţi economice posesoare de echipament de iarnă.
În municipiul Făgăraş, sub comanda mr. Florescu C-tin şi lt. maj. Cocan Sorin, este organizată paza şi apărarea principalelor unităţi economice, resurse de apă, a transformatoare electrice şi alte obiective importante, cu aproximativ 750 luptători.
În Codlea, sub comanda lt. col. Diaconu Marin este organizată o puternică pază şi apărare a I. Colorom şi a celorlalte obiective, folosind peste 200 luptători.
În Zărneşti, cpt. Chichernea Leonte, ajutat de domnul Aldea şi somnul Băncilă a luat aceleaşi măsuri, având în misiune peste 300 luptători.
La Victoria, lt. Col. Florea Laurean acţionează pentru paza şi apărarea Combinatului Chimic şi a obiectivelor din localitate, cu peste 200 luptători.
Toţi aceşti ofiţeri sunt ajutaţi efectiv de cadrele în rezervă din statele majore de oraşe, în conducerea subunităţilor de gărzi.
În oraşul Săcele, şeful de stat major al oraşului, ing. Arh împreună cu ing. Gheţea, şeful de stat major al I. Electroprecizia şi magazinerul Baciu, distribuie armamentul, aduc muniţia, organizează apărarea oraşului, a transformatorului I.R.E. Dârste şi împreună cu o subunitate de vânători de munte a lacului Tărlung, însumând efective de aproximativ 200 luptători.
În oraşul Predeal, domnii Almăşan şi Pântea conduc direct toate activităţile celor peste 50 luptători angajaţi în executarea misiunilor stabilite.
La Rupea, aceleaşi activităţi de pază şi apărare sunt conduse de domnul Băia şi ulterior de domnul Boeriu.
Toate aceste acţiuni menţin liniştea în judeţ.
În municipiul Braşov, mr. Crira şi cpt. Oancea asigură apărarea sediului municipiului cu luptători de la I. Tractorul.
La judeţ, primirea informaţiilor continuă, lt. col. Toma stabileşte măsurile, mr. Tocan consemnează informaţiile şi măsurile în registru, celelalte câteva cadre execută ordinele primite.
18.00 – schimbul de focuri se intensifică.
21.10 – aproximativ la jumătatea masivului Tâmpa, apar luminiţe de lanternă. Sunt considerate semnale între atacatori şi se deschide focul pe direcţia respectivă.
Maiştrii şi subofiţerii se deplasează sub foc la organul de poliţie şi distribuie armamentul şi muniţiile luptătorilor care patrulează cu poliţia, la orele 05.30, 12.30, 21.30.

24 decembrie 1989
Focul continuă toată noaptea. Împreună cu noi sunt câţiva tineri din care reţinem pe Cătoiu Sorin şi Popa Adrian.
În dimineaţa de 24.12 mulţumim acestor tineri inimoşi, recuperăm de la ei armamentul.
Mr. Tocan le întocmeşte adeverinţe scrise de mână pentru justificarea absenţei acestora din întreprinderi în perioada 22-24.12 şi după încetarea focului părăsesc sediul.
09.30 – 10.00 – este ucis armurierul Fontana Victor, în zona magaziei de armament a foştilor activişti P.C.R. Ucigaşul este capturat de ceilalţi doi armurieri din secţia noastră, prezenţi la faţa locului şi predat în prezenţa domnilor col. Crihan Iorgu, Sergiu Vâlcu, Burtea şi alţii, domnului general Florea, preşedintele consiliului.
În consiliu sunt luate măsuri drastice de verificare a tuturor celor prezenţi, precum şi a celor care intră şi ies din clădire. Se continuă acţiunea de recuperare a armamentului aflat asupra persoanelor civile, atât de către armată cât şi de către noi. Valul de informaţii telefonice continuă.
În jurul orei 11.00, Plutonul de Gărzi Naţionale din com. Bran îl arestează pe Gheorghe Pană şi însoţitorii săi. Este trimis ca întărire un Pluton G.N. de la I.”6 Martie”Zărneşti. După ce raportează situaţia, cpt. Chichernea Leonte se deplasează la postul de Miliţie Bran. Arestaţii sunt transportaţi la Braşov de ofiţerii de la Poliţia judeţului, însoţiţi de luptători din gărzi.
În urma unor informaţii primite, gărzile naţionale de la I.A.Bv şi I.S.Râşnov, primesc ordin de la noi să organizeze două ambuscade la Podul Dârste şi intersecţia din imediata apropiere a I.S.R.
14.00 – la capătul cartierului Valea Cetăţii, zona de agrement „Iepure” sunt semnalaţi atacatori. Este trimis un pluton de puşcaşi de la I.A.Bv.
17.30 – în urma unui denunţ mincinos, domnul lt. col. Toma este arestat. Prin intervenţia domnului col. Crihan Iorgu şi a noastră se lămureşte situaţia şi este eliberat la ora 17.55.
19.30 – mr. Tocan Viorel este trimis într-o misiune. În loc să execute ordinul primit, pleacă fără aprobarea nimănui la Bucureşti; devine suspect în gara Predeal, este reţinut în gara Câmpina şi predat garnizoanei Ploieşti.
Focul continuă în municipiu.

25 decembrie 1989
Între orele 06.00 şi 08.00 se reorganizează dispozitivul de pază şi apărare a obiectivelor exterioare unităţilor economice: de la I.A.Bv – Releul Tâmpa = 15 luptători; Rezervoarele de apă Dl. Melcilor = 15 luptători; Grădiniţa Steagu Roşu = 6 luptători; Laboratorul de analiza apei = 6 luptători; Policlinica Steagu Roşu = 6 luptători; Spitalul Steagu Roşu = 12 luptători; Filtru intersecţie Poenelor = 15 luptători; Pază Consiliul Judeţean = 30 luptători;
De la I. Metrom – Spitalul judeţean = 30 luptători; Spitalul de obstetrică şi ginecologie = 15 luptători;
De la I. Tractorul – Consiliul municipal = 30 luptători; Depozitele Bartolomeu = 30 luptători;
De la I. Mecanică Nr.2 = Transformatoarele Dârste şi Hărman = 24 luptători; centrul Farmaceutic = 15 luptători;
De la I. Electroprecizia Săcele – Lacul Tărlung = 40 luptători. Au mai acţionat efective de luptători de la I. Rulmentul, I. Mecanică şi alte întreprinderi, alte obiective.
După ora 08.00, focul încetează, o parte din trupe se retrag din unele obiective şi la comanda acestora sunt trimişi ofiţeri din Secţie astfel: la rezervoarele de apă de sub Tâmpa – cpt. Oancea Dan cu 30 luptători de la I. Tractorul; la depozitele Bartolomeu – lt. col. Rotilă Vasile; la Dl. Melcilor – lt. maj. Silaghi Adrian, la releul Tâmpa lt. col. Răcaru Pavel.
După ora 17.00 începe să se tragă din nou dar cu intensitate mult mai mică.
Între orele 23.00 şi 02.00, cpt. Mitarcă Adrian cu doi luptători din sediul judeţului sunt trimişi, la solicitarea directorului I.P.P.C., într-o misiune de cercetare şi intervenţie pe platforma Bartolomeu, cu autoturismul Secţiei. La înapoiere intră într-o ambuscadă, dar scapă neatinşi de focul puternic executat asupra lor.

26 decembrie 1989
Începând cu ora 08.00, în municipiul Braşov se instalează calmul. Nu se mai execută foc. Măsurile de pază şi apărare a întreprinderilor şi principalelor obiective cu luptători din gărzile naţionale sunt menţinute până în data de 10.01.1990.
Memorat

Pentru cei adevarati si verticali! S-auzim numai bine!
Răspuns: TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989)
« Răspunde #9 : Iunie 06, 2010, 19:07:29 »

La plecarea de la "Aro Palace", din Brasov, am aflat ca intr-o sala de la etajul I avea loc o conferinta de presa, desi este duminica si o foarte frumoasa zi de vara. Un ziarist m-a indemnat sa urmaresc fluxul de stiri locale si iata primul rezultat:

Braşov: Parchetul General va colabora cu societatea civilă pentru aflarea adevărului despre Revoluţie

Reprezentanţii Asociaţiei Pentru Adevărul Revoluţiei (APAR) Braşov au obţinut din partea procurorului general al României, Laura Codruţa Kovesi, promisiunea că magistraţii vor colabora cu membrii APAR pentru a se elucida împrejurările în care, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, au murit 72 de persoane la Braşov.

Preşedintele asociaţiei, lt.col.(r) Viorel Tocan a obţinut din partea Laurei Kovesi şi acceptul de a copia documentele relevante din dosarele referitoare al crimele comise în decembrie 1989. „Ne-am oferit din nou să-i sprijinim pe procurori pentru  a afla adevărul despre Revoluţie, despre cei ce au tras împotriva demonstranţilor", a precizat Tocan.

Potrivit aceleiaşi surse, până la ora actuală, într-un singur caz, cel al lui Iancu Sandu, procurorii au reuşit să finalizeze cercetările prin trimiterea cuiva în judecată, restul celor peste 70 de dosare, vizând uciderea a 71 de persoane, încheindu-se invariabil cu neînceperea urmăririi penale.

Ioan Demi, vicepreşedinte al APAR Braşov, a mai precizat că în perioada următoare vor fi sesizate organele în drept pentru a se începe cercetarea celor care deţin certificate de revoluţionar, beneficiind de toate drepturile, deşi au făcut parte din rândurile celor care au acţionat împotriva demonstranţilor.
Memorat
Răspuns: TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989)
« Răspunde #10 : Iunie 07, 2010, 15:06:32 »

In urma intalnirii de la Bucuresti cu procurorul general al Romaniei, doamna Laura Codruţa Kovesi si a sedintei organizatiei (de sambata, 5 iunie a.c.), conducerea Asociatiei pentru Adevarul Revolutiei (APAR) Brasov a sustinut o conferinta de presa la Sala "Europa" a Hotelului "Aro Palace" din Brasov. Atasez cateva articole si fotografii de la aceste evenimente.
Memorat
Răspuns: TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989)
« Răspunde #11 : Iunie 07, 2010, 15:09:34 »

 www.agerpres.ro/media/index.php/justitie/item/11728-Un-singur-dosar-de-la-Brasov-al-Revolutiei-din-1989-a-fost-rezolvat-sustin-revolutionarii.html
Duminică, 6 Iunie 2010, 16:23

Un singur dosar de la Braşov al Revoluţiei din 1989 a fost rezolvat, susţin revoluţionarii

Un singur dosar din cele 74 ale Revoluţiei din decembrie 1989 este rezolvat, iar restul au primit NUP, a precizat, într-o conferinţă de presă, preşedintele Asociaţiei pentru Adevărul Revoluţiei Braşov, lt.col (r) Viorel Tocan.

Sursa citată a declarat că la întâlnirea cu procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, din 1 iunie, aceasta s-a arătat interesată de prezentarea evenimentelor din decembrie 1989 de la Braşov şi a acceptat propunerea Asociaţiei pentru Adevărul Revoluţiei Braşov făcută tuturor procurorilor generali începând din anul 1990 până acum de a colabora la completarea celor 74 de dosare care au primit soluţia NUP pentru a fi trimise apoi în faţa instanţelor.

Viorel Tocan susţine că în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 în faţa Judeţenei de partid Braşov au fost ucise zeci de persoane şi condamnă atitudinea criminală a generalului Florea Ioan care, după ce a chemat populaţia Braşovului să vină în număr cât mai mare să apere clădirea Judeţenei de partid de aşa zişii terorişti "ulterior a eliberat toate persoanele dubioase prinse şi aduse la el de revoluţionari".

Tocan mai precizează că Braşovul a trecut în acea noapte de groază pe lângă o catastrofă, deoarece generalul Ioan Florea a dat comandă directorului de atunci al IAR Ghimbav, maiorul Ioan Georgescu, să bombardeze cu rachete clădirea Modarom de unde trăgeau terorişti care intenţionau să ocupe clădirea Judeţenei de partid, "ordin criminal, în urma căruia ar fi rezultat sute de morţi, dar care din fericire nu s-a întâmplat".

Preşedintele Asociaţiei pentru Adevărul Revoluţiei Braşov a mai spus că va pune la dispoziţia procurorilor militari toate dovezile adevărate din acele zile pentru a se întocmi rechizitoriile în baza cărora se va putea afla adevărul despre zilele Revoluţiei din 1989 de la Braşov. AGERPRES
Memorat
Răspuns: TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989)
« Răspunde #12 : Iunie 07, 2010, 15:13:19 »

www.adevarul.ro/locale/brasov/Brasov-_Secretar_la_Primarie_si_ofiter_de_securitate-in_vizorul_Parchetului_General_0_275972412.html
Luni, 7 iunie 2010

Braşov: Secretar la Primărie şi ofiţer de securitate, în vizorul Parchetului General

Sebastian Dan

Vicepreşedintele Asociaţiei Pentru Adevărul Revoluţiei Braşov, Ioan Demi,  a anunţat că, în perioada imediat următoare, vor fi sesizate organele în drept pentru a începe şi cercetarea mai multor persoane din Braşov care, deşi deţin certificate de revoluţionar, beneficiind de toate drepturile, au făcut parte din organele represive şi au coordonat sau comandat acţiuni criminale împotriva demonstranţilor de la Braşov din ’89.

Un exemplu în acest sens, a declarat Demi, citat de Radio Brasov, este securistul torţionar Nicolae Paraschiv, actualul secretar al Primăriei Braşov care, aşa cum rezultă din dosarele pe care le deţine, nu numai că a anchetat şi torturat braşoveni înainte de ’89 dar a şi acţionat, de partea  forţelor represive,  în Decembrie ’89.
Memorat
Răspuns: TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989)
« Răspunde #13 : Iunie 07, 2010, 15:16:15 »

www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=eveniment&a=citeste&s_id=90514
Luni, 7 iunie 2010, 01:01:08

Procurorul general a promis garantarea accesului la dosarele Revoluţiei

Procurorul General al României, Laura Codruţa Kovesi, le-a promis membrilor Asociaţiei Pentru Adevărul Revoluţiei (APAR) Braşov acces la toate cele 75 de dosare care privesc Revoluţia din Braşov. „Întîi va trimite centralizatorul cu situaţia fiecărui dosar, apoi, în urma unei alte cereri oficiale, ni se va permite accesul la aceste dosare, pentru studiere şi copiere“, a declarat preşedintele APAR, lt.col. (r) Viorel Tocan. Totodată, procurorii militari vor colabora cu membrii APAR pentru a redeschide şi finaliza, prin trimiterea în instanţă, cele 74 de dosare ale Revoluţiei din Braşov, încheiate cu „neînceperea urmăririi penale“. Pînă acum, un singur dosar din cele 75 a fost finalizat cu trimiterea în judecată a vinovatului, un ofiţer care a rănit un revoluţionar. Membrii APAR au obţinut aceste promisiuni în urma unei întrevederi cu procurorul general al României, întrevedere care a avut loc pe 1 iunie. Totuşi, Laura Codruţa Kovesi nu le-a dat braşovenilor şi un termen pentru acest lucru. „Ne-a promis că îndată după cererea pe care o vom face, ne va garanta accesul la dosare. În privinţa redeschiderii acestor dosare, ni s-a promis că atunci cînd vom fi gata cu completarea dosarelor, pe baza cercetărilor pe care le-am făcut pînă acum şi a celor împreună cu procurorii, vor fi făcute rechizitoriile ne încadrăm astfel în cei doi ani şi ceva care au rămas pînă la prescrierea definitivă a faptelor“, a apreciat preşedintele APAR. Asociaţia Pentru Adevărul Revoluţiei – APAR Braşov a fost înfiinţată în decembrie 1994, avînd ca scopuri înscrise în statut „aflarea Adevărului despre crimele săvîrşite în zilele Revoluţiei din Decembrie 1989 şi a persoanelor care se fac vinovate de comiterea acestora, cercetarea evenimentelor petrecute în Braşov şi în judeţ, adunarea documentelor şi probatoriilor necesare completării dosarelor de trimitere în judecată a vinovaţilor şi cinstirea eroilor martiri ai neamului prin împlinirea idealurilor pentru care aceştia s-au jertfit în lupta împotriva dictaturii comuniste, a totalitarismului“.

de: » A.P.
Memorat
Răspuns: TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989)
« Răspunde #14 : Iunie 07, 2010, 15:21:12 »

www.brasovultau.ro/NUP-pentru-74-de-suspecti-de-crima-34201.html
Duminica, 06 Iunie, 2010, 23:06:29

NUP pentru 74 de suspecţi de crimă

Procurorii militari care au deschis, la Braşov, dosarele de urmărire penală împotriva a 74 de persoane, suspectate şi cercetate penal pentru că au tras, au rănit şi au ucis civili şi simpli militari, în Decembrie ’89, au decis ca, împotriva acestora, să nu înceapă urmărirea penală. Dezvăluirea a fost făcută de preşedintele în exerciţiu al Asociaţiei Pentru Adevărul Revoluţiei, de la Braşov, locotenent colonelul în rezervă Viorel Tocan.

Kovesi se implică. „Am reuşit să intrăm cu conducerea Asociaţiei în audienţă la  doamna Procuror General Kovesi, după mai multe demersuri, în data de 1 iunie. Dacă la început a părut nu foarte interesată  de subiect, pe măsură ce i-am  prezentat date şi documente concrete despre cei care sunt autorii măcelului de la Braşov, din dimineaţa de 22 spre 23 Decembrie ’89, în care au fost ucişi mai mulţi civili şi militari decât la Bucureşti, în faţa fostei Judeţene PCR (actuala Prefectură), doamna Kovesi a devenit foarte atentă la fiecare detaliu. Mai ales când a aflat că mulţi dintre cei ucişi acolo au fost împuşcaţi în frunte, de persoane neidentificate până acum, cu puşti cu lunetă şi infraroşii, aduse din fostul URSS. Părea chiar uimită!”

Se reiau cercetările. Tocan a mai menţionat că „Procurorul General Kovesi a adus un dosar sinteză, cu concluzile procurorilor militari care au făcut cercetări la Braşov şi am constatat, uluiţi, că 74 de persoane de rang, civile şi militare, despre care avem dovezi certe că au tras, rănit şi ucis oameni, au primit rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, mai ales în intervalul  2007- 2008!” Procurorul General, a mai spus Tocan, a declarat că va trimite un procuror la Braşov care, împreună cu conducerea APAR, va relua cercetările. „Acest lucru  se va întâmmpla deîndată ce noi finalizăm verificările noastre. Kovesi a promis că, pentru asta, ne va permite şi cecetarea „Dosarului comasat, Braşov – Decembrie ‘89”, la Bucureşti, la Parchetul General şi ne va permite să facem şi copiile necesare investigaţiilor”- a mai spsus Tocan.

Nicolae Paraschiv (foto), anchetat. Vicepreşedintele APAR Braşov, Ioan Demi,  a mai precizat că, în perioada imediat următoare, vor fi sesizate organele în drept pentru a începe şi cercetarea mai multor persoane din Braşov care, deşi deţin certificate de revoluţionar, beneficiind de toate drepturile, au făcut parte din organele represive şi au coordonat sau comandat acţiuni criminale împotriva demonstranţilor de la Braşov din ’89. Un exemplu în acest sens, a declarat Demi, este securistul torţionar Nicolae Paraschiv, actualul secretar al Primăriei Braşov care, aşa cum rezultă din dosarele pe care le deţine, nu numai că a anchetat şi torturat braşoveni înainte de ’89 dar a şi acţionat, de partea  forţelor represive,  în Decembrie ’89.
Maria Petraşcu
Memorat
Pagini: [1] 2 3 ... 7
Schimbă forumul: