Main Content:

Pagini: 1 ... 9 10 [11] 12 13 ... 102

@ REVOLUTIA SIBIU 1989 @

  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4181
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #150 : Aprilie 02, 2008, 14:43:20 »

Revolutia Romana din 1989,
 
   * 1.104 morţi:
          o dintre care 543 în Bucureşti;
          o 162 înainte de 22 decembrie;
          o 942 după 22 decembrie;
    * 3.352 răniţi:
          o 1.879 la Bucureşti;
          o 1.107 înainte de 22 decembrie;
          o 2.245 după 22 decembrie;
    * Ministerul Apărării Naţionale a avut 260 morţi şi 545 răniţi;
    * Ministerul de Interne a avut 65 de morţi şi 73 de răniţi;
    * 333 de morţi şi 648 răniţi au rezultat din acţiunile personalului MapN;
    * 63 morţi şi răniţi sunt urmare a acţiunilor personalului subordonat Ministerului de Interne;

Memorialul Revoluţiei Timişoara,
Preşedinte,
TRAIAN ORBAN
Memorat

Nihil sine Deo!!
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #151 : Aprilie 02, 2008, 17:43:04 »

Domnule Nicolae sunt foarte exacte datele dumneavoastra,dar nu ies la socoteala 383 morti si 2086 raniti adica aceste persoane nu sunt justificate de nimeni,s-au impuscat,ranit singuri?Cine ne poate raspunde?
Memorat
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4181
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #152 : Aprilie 02, 2008, 19:08:10 »

Domnule Nicolae sunt foarte exacte datele dumneavoastra,dar nu ies la socoteala 383 morti si 2086 raniti adica aceste persoane nu sunt justificate de nimeni,s-au impuscat,ranit singuri?Cine ne poate raspunde?

Nu sunt datele mele,uitativa cine semneaze pentru ele.(Traian Orban)
Memorat

Nihil sine Deo!!
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #153 : Aprilie 03, 2008, 09:01:28 »

Ok,domnule Nicolae dumnevoastra nu aveti nici o vina ca domnul Orban nu da datele intregi asa cum ar trebui.
Memorat
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4181
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #154 : Aprilie 04, 2008, 15:43:20 »

      
Data înscrierii: Jan 2007
Locaţie: Sibiu / Romania
Mesaje: 2.274
Trimite un mesaj folosind Yahoo Messenger la Razvan MIHAIU
Implicit Pagina 5
alţi cetăţeni ai Timişoarei, transformând-o într-o demonstraţie împotriva regimului
comunist14. 17 decembrie 1989 a fost "duminica sângeroasă" a României comuniste. În acea
zi, autorităţile au ordonat deschiderea focului împotriva manifestanţilor anticomunişti din
Timişoara. Posturile de radio occidentale au transmis despre masacrul de la Timişoara şi toţi
românii au înţeles că Ceauşescu era gata să se angajeze într-o confruntare totală cu
demonstranţii neînarmaţi. Acceptarea cererilor protestatarilor de la Timişoara ar fi arătat cât
de fragilă era puterea sa. În schimb, el a preferat să facă ceea ce alţi lideri ai blocului sovietic
evitaseră, şi anume, să folosească forţa pentru a suprima revolta. Represiunea din 17
decembrie nu a oprit protestele de masă. Revolta de la Timişoara a continuat şi oraşul a căzut
practic în mâinile protestatarilor în 20 decembrie. Ceauşescu a subestimat pericolul şi a
părăsit ţara pentru o vizită de stat în Iran (18-20 decembrie), conform programului. Miercuri,
20 decembrie, întors în ţară, Ceauşescu apare la televiziune unde declară că "la Timişoara,
elemente ostile, agenţi străini, huligani, fascişti şi trădători" au provocat tulburări. Mai mult,
a pretins că era vorba despre o conspiraţie străină contrară intereselor României. Ceauşescu
nu a pronunţat nici un cuvânt de regret pentru victimele de la Timişoara. El chiar a refuzat
posibilitatea unor negocieri, a unui dialog cu insurgenţii. În alte ţări din fostul bloc sovietic,
puterea fusese negociată pentru a evita violenţele: transferul puterii s-a făcut paşnic, fără
victime omeneşti. Soluţia aleasă, din nou, de Ceauşescu a fost folosirea violenţei. Nu s-a
gândit să îi pedepsească pe făptuitorii crimelor din zilele precedente, nici să negocieze cu
insurgenţii şi nici să cedeze puterea.
Rupt de realitate, Ceauşescu ordonă organizarea unei adunări populare în Bucureşti.
Mitingul convocat pe data de 21 decembrie 1989 are drept scop să mobilizeze încă o dată
mulţimile în jurul cultului persoanei sale. Pentru aceasta agită pentru ultima oară sloganele
ştiute: despre pericolul extern, apărarea suveranităţii naţionale, viitorul luminos al omenirii,
grija faţă de om a regimului, indepedenţa României, etc. Mulţimea nu se mai lasă manipulată.
Românii refuză să urmeze ordinul liderului suprem al statului-partid şi se revoltă. Voci din
mulţime îl huiduie pe Ceauşescu în Piaţa Palatului, în faţa sediului Comitetului Central al
PCR. Oamenii îşi înving frica şi întrerup cuvântarea dictatorului. Ceauşescu a încercat să
calmeze mulţimea, dar este prea târziu. La televizor s-au putut vedea uimirea şi confuzia sa.
Oamenii au înţeles că pierdea controlul. Câteva minute mai târziu, o mulţime cuprinsă de
panică încearcă să părăsească piaţa. Menită să sprijine conducerea lui Ceauşescu, adunarea s-a
transformat într-o demonstraţie împotriva lui Ceauşescu. Adunaţi în Piaţa Universităţii din
Bucureşti, o parte dintre demonstranţi au ridicat o baricadă şi şi-au continuat protestul în
timpul nopţii de 21 decembrie. În aceeaşi noapte, tinerii protestatari au fost masacraţi în Piaţa
Universităţii. În ciuda represiunii sângeroase, în ziua următoare, în 22 decembrie 1989,
populaţia a blocat străzile Bucureştiului şi a luat cu asalt sediul Comitetului Central. Mulţimea
a ocupat clădirea, iar Ceauşescu şi soţia lui au fugit de pe acoperişul acesteia cu elicopterul.
În aceeaşi zi, 22 decembrie, soţii Ceauşescu au fost arestaţi, iar pe data de 25
decembrie, în cazarma Târgovişte, au fost judecaţi într-un simulacru de proces şi executaţi.
Povestea fugii cuplului Ceauşescu şi capturarea sa ulterioară, procesul secret şi execuţia din
ziua de Crăciun necesită însă clarificări suplimentare15. Aici se termină 45 de ani de istorie
sângeroasă şi violenţă nelegitimă. România a fost singura ţară din Europa de Est care, în
procesul revoluţionar din toamna anului 1989, a înregistrat morţi şi răniţi. Anume: 1104
morţi; 162 până la 22 decembrie 1989 şi 942 între 22 şi 27 decembrie.
>>>
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4181
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #155 : Aprilie 04, 2008, 15:45:52 »

>>Vechi  06-28-2007, 18:07
Razvan MIHAIU's Avatar    
Razvan MIHAIU Razvan MIHAIU este deconectat
Administrator
        
Data înscrierii: Jan 2007
Locaţie: Sibiu / Romania
Mesaje: 2.274
Trimite un mesaj folosind Yahoo Messenger la Razvan MIHAIU
Implicit Pagina 6
Tendinţa generală exprimată prin revoluţia din 1989 a avut un caracter pronunţat
anticomunist manifestat prin următoarele: scandarea lozincilor anticomuniste, distrugerea
steagurilor comuniste (steagurile roşii cu "secera şi ciocanul"), arborarea simbolică a
drapelului naţional din care a fost decupată stema comunistă a ţării (în majoritatea
covârşitoare a localităţilor României), eliminarea atributului "comunist"/"socialist" în
înscrisurile publice, eliminarea din spaţiile publice a statuilor şi a monumentelor comuniste
românesti sau sovietice, eliminarea numelor proprii de activişti comunişti sau a lozincilor
comuniste din denumirile publice etc. Anticomunismul, îngemănat până la identificare cu
ostilitatea faţă de Securitate, i-a cuprins şi pe foşti membri "figuranţi" ai Partidului Comunist
Român, care nu deveniseră membri de partid din convingere, ci de nevoie.
În perioada care a urmat imediat după 22 decembrie 1989, grupul care a preluat
puterea a deturnat caracterul pronunţat anticomunist al revoluţiei, prin subminarea
demonstraţiilor spontane populare anticomuniste, prin cenzurarea mesajelor anticomuniste în
cadrul emisiunilor televiziunii, care devenise "cartierul general" al unei "telerevoluţii" în
premieră mondială. Prin televiziune s-au făcut majoritatea diversiunilor, cea mai eficientă
fiind reprezentată de "pericolul de moarte" omniprezent întruchipat de "teroriştii fideli
dictatorului Ceauşescu"; acesta a fost arestat în 22 decembrie, într-o unitate militară din
Târgovişte. Pericolul părea total credibil întrucât în perioada 22-27 decembrie au fost
înregistraţi 942 de morţi şi mii de răniţi. Majoritatea au fost ucişi şi răniţi pe străzile din
centrul capitalei şi al altor oraşe martirizate ca urmare a acestei diversiuni. Ulterior nu a fost
acuzat şi judecat nici un terorist.
Trebuie menţionate incorectitudinile din timpul procesului cuplului Ceauşescu
organizat în respectiva unitate militară în 25 decembrie 1989. principalul cap de acuzare se
referea la genocidul din zilele revoluţiei, respectiv 60 000 de morţi. În realitate, nu au fost
decât 162 de morţi. Uriaşa minciună oficială a reprezentat prima compromitere gravă a
imaginii României. Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost condamnaţi la moarte de tribunalul
"revoluţionar", fiind executaţi imediat după proces, fără să li se respecte dreptul la apel şi
recurs. Decizia execuţiei imediate a fost luată la Bucureşti de către cei care preluaseră puterea.
Execuţia urgentă a fost motivată de necesitatea de a se opri masacrarea populaţiei paşnice de
către aşa-zişii "terorişti".
Odată ce Nicolae Ceauşescu a părăsit sediul Comitetului Central, s-a creat un vid de
putere care a fost umplut de reprezentanţi ai frustratului aparat de partid şi ai armatei, precum
şi de câţiva membri ai maselor revoluţionare16. Având în vedere că nu a existat nici o opoziţie
clandestină semnificativă faţă de Ceauşescu, acest lucru nu a fost surprinzător. Criza
postrevoluţionară a fost determinată de prăpastia crescândă dintre cererile pluraliste ale
societăţii civile şi lipsa de disponibilitate a noilor lideri de a le accepta.
Adevărata cartă a revoluţiei din decembrie 1989 a fost Proclamaţia de la Timişoara
(11 martie 1990) care a consacrat idealurile anticomuniste ale revoluţiei. La data de 22 aprilie
1990, când se împlineau 4 luni de la masacrul din decembrie, în Piaţa Universităţii din
Bucureşti a demarat cel mai lung miting anticomunist din istorie - 52 de zile şi nopţi fără
întrerupere. În iunie 1990, manifestaţia a fost reprimată cu o bestialitate fără precedent,
şocând întreaga lume civilizată şi compromiţând extrem de grav imaginea României.
Diversiunea etnică din martie 1990 de la Târgu-Mureş, care a vehiculat fără temei real ideea
că "ungurii vor să ia Ardealul", a constituit pretextul înfiinţării SRI pentru a apăra unitatea
naţională a statului, aflată, chipurile, în pericol. Fosta Securitate a fost astfel "reactivată" în
mare măsură. Represiunea tipic comunistă a manifestaţiei (anticomuniste) din Piaţa
Universităţii, a presei libere, a partidelor democratice şi a societăţii civile a fost organizată de
>>>
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4181
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #156 : Aprilie 04, 2008, 15:51:14 »

Motto:
"Fie ca urile să amorţească! Dar trebuie
să rămână amintirile, pentru ca atâtea
nenorociri, atâtea suferinţe să nu fie niciodată
pierdute pentru experienţa oamenilor!"
(Jules Michelet, Istoria Revoluţiei Franceze)
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4181
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #157 : Aprilie 04, 2008, 15:56:36 »

Comunismul, care s-a pretins o nouă civilizaţie, superioară celei capitaliste pe care a negat-o cu pasiune, a forţat sute de milioane de oameni să traiască într-un univers închis, represiv şi umilitor. La nivelul teoretic, al scopurilor proclamate, comunismul s-a pretins întruchiparea "umanismului absolut", o societate din care au dispărut distincţiile de clasă şi în care oamenii ar putea trăi într-o deplină libertate. Libertatea însăşi, în concepţia marxistă, singura permisă sub regimul comunist, era definită drept necesitate înţeleasă. Partidul comunist era proclamat drept deţinătorul adevărului universal, având astfel dreptul să definească modalităţile de "înţelegere a necesităţii". Comunismul a fost o concepţie utopică, înrădăcinată în visul suprimării, cu orice preţ, a proprietăţii private şi a construirii unui univers al egalităţii totale. Dictatul leninist asupra realităţii a urmărit să transforme individul într-o simplă rotiţă din imensa maşinărie a despotismului partidului unic. Ceea ce nu înseamnă că această strategie a reuşit pe deplin. Dimpotrivă chiar, oamenii au rezistat în difierite feluri, au existat diverse grade de opoziţie, dar şi felurite grade de complicitate. Trebuie astfel să onorăm memoria celor care şi-au dat vieţile rezistând sistemului, de la cei care au murit în închisoare şi până la persoanele care au murit din cauza avorturilor ilegale, de la cei încarceraţi şi bătuţi (mineri, muncitori, ţărani care au protestat împotriva comasării terenurilor şi a colectivizării) în anii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi până la victimele anilor 1980 sub Nicolae Ceauşescu. Aceşti oameni nu au fost transformaţi cum ar fi dorit potentaţiii comunişti. În cele din urmă, nemaiputând suporta apăsarea unui despotism inept, majoritatea poporului român s-a mobilizat şi a pus capăt dictaturii prin revoluţia din decembrie 1989. Fără a nega conspiraţiile împotriva lui Ceauşescu, ţesute în aparatul de partid, în Armată, în Securitate şi în serviciile secrete străine, nu putem accepta tezele celor care susţin că prăbuşirea regimului nu a fost decât efectul unor astfel de acţiuni sau o lovitură de stat. Victimele de la Timişoara, Bucureşti, Cluj şi din alte oraşe şi-au dat viaţa luptând împotriva unui sistem inuman. Aceşti oameni, ca şi cei care au ieşit pe străzi nu s-au simţit şi nu au fost parte a vreunui complot. Anii care au urmat după 1989 au semnificat o luptă continuă între forţele vechiului sistem, indiferent de măştile pe care le-au purtat şi le poartă, şi acea parte a României care a dorit şi doreşte o societate deschisă(1).

Totalitarismul, fie de dreapta, fie de stânga, este un regim care neagă drepturile umane şi subordonează individul entităţii colective a partidului/stat. Cum a scris cândva Hannah Arendt, autoarea unei lucrări fundamentale despre totalitarism: "Mişcările totalitare sunt organizaţii de masă formate din indivizi atomizaţi şi izolaţi. Comparate cu toate celelalte>>
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4181
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #158 : Aprilie 04, 2008, 16:01:19 »

Acţiunile Securităţii au fost întotdeauna dirijate de partid. Aparatul politic era cel care identifica inamicul, iar Securitatea se ocupa de anihilarea acestuia. Evident, în a doua perioadă a regimului s-a petrecut şi o sinteză între practicile bolşevice de exercitare a puterii, cultul liderului şi îmbrăţişarea unor teme şi simboluri ale extremei drepte (etnicismul vehement, tracismul, anti-liberalismul, anti-oocidentalismul). O scurtă perioadă de timp, mai ales între 1965-1968, regimul a reuşit să magnetizeze unele speranţe, chiar în rândul tinerilor intelectuali cu inclinaţii anti-totalitare. Refuzul de a susţine intervenţia Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia în august 1968 - la care, de altfel, România nici nu a fost invitată - i-a asigurat lui N. Ceauşescu, dar şi partidului comunist pe care acesta îl conducea, un moment de reală simpatie din partea unor largi cercuri ale populaţiei (10). În acelaşi timp, notăm faptul că Ceauşescu a introdus politici represive care i-au afectat pe toţi adulţii în 1966, o politică menţinută până la prăbuşirea regimului (decretul de interzicere a avorturilor). S-a sperat ca decolonizarea politică şi economică ar putea rezulta într-o emancipare culturală autentică. Figuri importante ale vieţii literare au decis să se înscrie în PCR, sperând că vor putea astfel influenţa linia politică şi culturală a regimului. Din păcate, ceea ce a urmat a confirmat faptul că diriguitorii comunişti se angajaseră pe calea unei "autocolonizări": despărţirea de centrul imperial de la Kremlin a însemnat doar afirmarea dreptului elitei locale din România, obsedată de aceleaşi mituri leniniste, să decidă ea însăşi priorităţile în politica internă şi externă. Chiar şi aşa, devierea naţional-comunistă românească nu a reprezentat niciodată o primejdie reală pentru unitatea Blocului Sovietic (11).

Se poate spune că, în ansamblu, regimul comunist din România a fost ostil valorilor spirituale veritabile, pe care le-a atacat şi a urmărit să le distrugă. Evident că nu a reuşit complet. În anumite momente, au apărut şi opere culturale incontestabile. Acest lucru însă nu
>>
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4181
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #159 : Aprilie 04, 2008, 16:04:32 »

s-a petrecut datorită, ci în pofida regimului. Omniprezentă şi omnipotentă, ideologia a fost pandantul simbolic al terorii. În cadrul acestui regim, ideologia nu a fost un discurs despre putere, ci a fost ea însăşi expresia absolută a puterii. Mai întâi sub forma delirantă a postulatelor staliniste legate de întărirea vigilenţei revoluţionare şi a ascuţirii necontenite a luptei de clasă, apoi sub aceea a discursului despre construcţia societăţii socialiste multilateral dezvoltate, ideologia a fost forţa care a permis reproducerea simbolică a regimului (12). Nu mai conta dacă subiecţii regimului (înainte de toate membrii PCR, dar mai ales cei ai aparatului birocratic de partid şi de securitate) credeau în aceste dogme mumificate. Simpla lor repetare mecanică permitea sistemului să-şi autosupravietuiască, lipsit de viaţă şi totuşi continuând să asfixieze orice urmă de spontaneitate creatoare.

Spre deosebire de alte state sovietizate, România nu a traversat o perioadă de veritabilă destalinizare (13). Intelectualii români nu au condus mişcări similare cu Revoluţia maghiară ori Primăvara de la Praga. Acest lucru nu trebuie însă judecat în chip absolutist prin ignorarea datelor concrete ale momentului istoric. PCR a ştiut să menţină forme de control şi constrângere care au sufocat in nuce asemenea posibile tentative. În cadrul acestui partid, nu s-a coagulat vreodată un curent veritabil reformator. Nici un regim comunist nu a pornit pe calea liberalizării câtă vreme conducerea sa a rămas perfect unită şi ataşată celui mai devastator stalinism. Nemulţumirile populare, existente în România cel puţin în acelaşi grad ca şi în celelalte state sovietizate, nu au avut la vârf nici un fel de susţinători. Nu a apărut un Imre Nagy, un Alexander Dubček, un Iosip Broz Tito. Lucreţiu Pătrăşcanu, unul dintre atât de puţinii comunişti români care ar fi putut deveni simbolul şi promotorul unui comunism românesc mai puţin inuman, a fost arestat în 1948 şi executat, în urma unei înscenări judiciare, în aprilie 1954. În atari condiţii, nu este câtuşi de puţin surprinzător ca un regim venit la putere prin violenţă, care şi-a menţinut puterea prin violenţă, avea să piară tot violent în decembrie 1989. La fel de adevărat este faptul că succesorii acestui regim, grupaţi în Frontul Salvării Naţionale, conduşi iniţial de gruparea Ion Iliescu-Petre Roman, au continuat să cultive metode similare cu cele practicate de comunişti: demonizarea societăţii civile şi a partidelor democratice, manipularea simbolică, propaganda deşănţată şi chiar utilizarea fasciilor minereşti pentru strangularea fragilului pluralism născut în decembrie 1989. Mineriada din 13-15 iunie 1990 a fost o consecinţă directă a menţinerii structurilor autoritare criptocomuniste, în pofida declaraţiilor de ruptură cu vechiul sistem (14). Mentalităţile succesorilor lui Ceauşescu erau impregnate de anti-intelectualism anti-occidentalism şi anti-pluralism, trăsături definitorii ale stalinismului naţional pe parcursul întregii sale existente. Regimul Iliescu care a funcţionat între 1990 şi 1996 a fost o combinaţie de colectivism oligarhic (din punct de vedere economic şi social) şi autoritarism bazat pe mistica preeminetei Statului asupra oricărei realităţi sociale (15). Timpurile nu le erau favorabile celor care visau o nouă dictatură. Prăbuşirea URSS în decembrie 1991 a marcat finalul unei epoci şi a semnalat faptul ca vechiul sistem, chiar în versiunile sale revizuite, nu mai avea şanse de resuscitare.
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4181
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #160 : Aprilie 04, 2008, 16:07:25 »

Razvan MIHAIU's Avatar     
Razvan MIHAIU Razvan MIHAIU este deconectat
Administrator
        
Data înscrierii: Jan 2007
Locaţie: Sibiu / Romania
Mesaje: 2.274
Trimite un mesaj folosind Yahoo Messenger la Razvan MIHAIU
Implicit Pagina 9
titlu de onoare în a le menţiona şi omagia. Au existat oamenii politici morţi în închisorile comuniste. Au existat sutele de mii de deţinuţi politici acuzaţi de "uneltire împotriva regimului democrat-popular", printre care nu trebuie să-i uităm pe ţăranii care refuzau în masă colectivizarea (28). Au existat gânditorii care au păstrat fibra morală a acestei naţiuni în pofida atacurilor necurmate din partea aparatului ideologic. Au existat rezistenţii din munţi. Au existat studenţii revoltaţi din 1956, minerii din 1977, semnatarii Apelului Goma, disidenţii cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi, Vasile Paraschiv (terorizat de Securitate pentru curajul de a revendica drepturile clasei muncitoare), activiştii Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), muncitorii de la Braşov din 1987, intelectualii disidenţi maghiari, grupul de acţiune Banat, Comitetul Creştin Român pentru Apărarea Libertăţii Religioase şi de Conştiinţă (ALRC), Gheorghe Calciu-Dumitreasa şi alţi opozanţi religioşi, demonstranţii de la Timişoara, Cluj şi Bucureşti din decembrie 1989. Au existat zecile de mii de femei şi copii care au murit ca urmare a aberantei politici nataliste a regimului. Gheorghe Ursu (inginerul ucis pentru că ţinea un jurnal în care denunţa mizeria morală a ceea ce propaganda numea "epoca de aur") şi Călin Nemeş, care a ţinut piept Armatei la Cluj în decembrie 1989 şi s-a sinucis ulterior din dezgust pentru deturnarea Revoluţiei. După prăbuşirea oficială a comunismului au existat Proclamaţia de la Timişoara, adevarata Cartă a Revoluţiei Române, şi zona liberă de neocomunism din Piaţa Universităţii.

Marile speranţe din decembrie 1989 au fost însă rapid urmate de frustrări în raport cu ceea ce s-a dovedit a fi refuzul aparatului comunist şi securist de a ceda puterea. Chipurile vechi au îmbrăcat măşti noi, însă comportamentele au fost prea puţin diferite. Au existat aşadar marile şi micile regrupări nomenklaturiste, resurecţia birocraţiei sub forma fesenismului. Condamnarea comunismului a fost întârziată tocmai pentru că o mare parte din clasa politică postdecembristă a preferat să se aştearnă o ciudată tăcere peste un trecut cu care nu aveau motive a se mândri. Însă o democraţie nu se poate întemeia pe amnezie. Numele victimelor, ca şi cele ale călăilor, trebuie cunoscute pentru a putea spune, precum cei care au supravieţuit Holocaustului nazist: "Să nu se mai repete!" Acest raport ţine să fie deopotrivă o rememorare şi un avertisment. Cei care uită trecutul riscă să-l retrăiască, a scris filosoful american George Santayana. Numele instituţiilor care au comis crimele împotriva umanităţii trebuie cunoscute. Tot astfel, numele marilor vinovaţi, deci ale potentaţilor comunişti şi ale inchizitorilor securişti, trebuie cunoscute. România comunistă nu a fost guvernată de fiinţe extraterestre. În fruntea ei, respectiv în fruntea diverselor instituţii cheie (Biroul Politic, Comitetul Executiv, Prezidiul Permanent, Secretariatul, Comisia Controlului de Partid, secţiile CC, Securitate, comitetele regionale/judeţene de partid) s-au aflat, în diverse perioade: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Iosif Chişinevschi, Miron Constantinescu, Nicolae Ceauşescu, Alexandru Drăghici, Chivu Stoica, Petre Borilă, Constantin Pîrvulescu, Alexandru Bârlădeanu, Ion Gh. Maurer, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Alexandru Moghioroş, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan, Dumitru Petrescu, Dumitru Coliu, Elena Ceauşescu, Manea Mănescu, János Fázekás, Iosif Banc, Iosif Uglar, Maxim Berghianu, Richard Winter, Gheorghe Rădulescu, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeţ, Ion Stănescu, Tudor Postelnicu, Ion Iliescu, Virgil Trofin, Vasile Vâlcu, Dumitru Popescu, Ion Coman, Ghizela Vass, Ştefan Andrei şi lista poate continua (29). Fiecare activist a îndeplinit ceea ce el sau ea considera o nobilă misiune: aplicarea cu infinit devotament a liniei partidului, indiferent de costurile umane. Între importanţii colaboraţionişti recrutaţi din
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4181
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #161 : Aprilie 04, 2008, 16:11:04 »

vechile clase" pot fi amintiţi: Petru Groza, moşier cu convingeri de stânga din 1933, convertit la un socialism din care a ştiut să profite cât a putut (30), Mihai Ralea şi Mihail Ghelmegeanu, foşti miniştri carlişti, cu convingeri de stânga dinainte de 1944, deveniţi susţinători fervenţi ai RPR. Fiecare dintre aceste persoane a deţinut o doză de responsabilitate pentru ceea ce putem numi tragedia României sub comunism. Nimeni nu a rostit vreun cuvânt de regret (31).

                           
Motto:
"Fie ca urile să amorţească! Dar trebuie
să rămână amintirile, pentru ca atâtea
nenorociri, atâtea suferinţe să nu fie niciodată
pierdute pentru experienţa oamenilor!"
(Jules Michelet, Istoria Revoluţiei Franceze)
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4181
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #162 : Aprilie 04, 2008, 16:17:14 »
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • Revo SB
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 934
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #163 : Aprilie 06, 2008, 13:29:13 »

n SRI mai activeaza 120 de securisti
Investigatii - In SRI mai activeaza 120 de securisti
Andreea Nicolae
Sambata, 05 Aprilie 2008

» In SRI mai activeaza aproximativ 120 de fosti ofiteri de Securitate. In ceea ce priveste deconspirarea prin intermediul CNSAS, in custodia SRI vor ramane "cateva mii" din dosarele fostului organ de represiune.

In cadrul serviciului roman de Informatii mai activeaza aproximativ 120 de ofiteri ai fostei Securitati, dar nu dintre cei care au prejudiciat drepturile omului, a anuntat directorul SRI, George Maior. "Cred ca partea morala a reformei a fost consumata deja, ma refer aici la predarea arhivei si eu,
personal, am sa folosesc fiecare profesionist in informatii, chiar daca este vorba de dinainte de 1989, evident doar daca acestia nu au adus prejudicii drepturilor omului in fosta lor activitate. Ma intereseaza mai mult profesionalismul si experienta lor si cred ca este normal sa fie asa", a declarat Maior. seful SRI a aratat, totodata, ca media de varsta la SRI este "foarte tanara", de 34 de ani, si a lasat a se intelege ca "nu intotdeauna tineretea poate compensa experienta".

In ceea ce priveste predarea dosarelor fostei Securitati pentru deconspirarea de catre CNSAS a fostilor ofiteri si colaboratori, directorul SRI declara ca in custodia serviciului nu au mai ramas decat dosarele de siguranta nationala, urmand a fi pastrate doar cele de "importanta majora". "Tot ce mai gestionam sunt dosare de siguranta nationala pe care le evaluam, de catva timp deja, impreuna cu CNSAS pentru a preda si acest stoc. Vom pastra efectiv doar acele dosare de importanta majora ce privesc securitatea nationala actuala a Romaniei (...). si acest lucru cred ca se va incheia in decursul acestui an. Vom pastra, cred eu, din estimarile mele, cateva mii de dosare din cateva milioane care au fost predate", a precizat Maior.
Memorat
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #164 : Aprilie 06, 2008, 14:28:16 »

Domnul director al SRI nu spune insa si cati au fost ei - securistii, cu totul  si unde s-au "varsat". Cei mai multi "fosti" nu au iesit la pensie, sau, daca au iesit, conduc  reteaua subterana a afacerilor. Si , cu siguranta , nu niste biete SRL-uri!  Cheesy
Memorat
Pagini: 1 ... 9 10 [11] 12 13 ... 102
Schimbă forumul: