ARICOLE DE PRESA

<< < (331/3015) > >>

Aria:
Galaţi: revoluţionari fără Revoluţie
Oraşul de la Dunăre este simbolul unei realităţi dure: România abundă de „eroi“ care au speculat financiar momentul „Decembrie 1989“. Până la ora 12.09 a zilei de 22 decembrie 1989, la fuga Ceauşeştilor de pe acoperişul CC, la Galaţi n-a existat niciun protest de masă. Chiar şi aşa, mulţi beneficiază de titluri de revoluţionari.
Nici morţii de la Timişoara, nici Baricada din centrul Bucureştiului nu au tulburat liniştea oraşului Galaţi, în a doua jumătate a lui decembrie 1989. Gălăţenii au suportat regimul comunist, fără să cârtească, până în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989. Când Mircea Dinescu şi Ion Caramitru au anunţat la TVR fuga cuplului dictatorial, „Revoluţia" a început şi în Galaţi. Nu s-a dus nicio luptă împotriva vechilor structuri de putere, nu s-a murit în numele Revoluţiei. Luptele au fost purtate pentru preluarea conducerii. La final, „revoluţionarii" s-au ales cu case, spaţii comerciale şi certificate aducătoare de indemnizaţii lunare.
Validare ca la emisiunile de divertisment
Între 1990 şi 1997, în Galaţi au fost eliberate 328 de certificate de revoluţionar. În 2004, odată cu adoptarea Legii 341, care prevede preschimbarea certificatelor, numărul acestora s-a înjumătăţit. Cu sau fără certificate preschimbate, gălăţenii s-au împărţit în şase asociaţii de revoluţionari. Între aceste şase fronturi se poartă grozave războaie de orgolii. Toate acestea, în numele unei Revoluţii care la Galaţi nu a existat.
În judeţul Galaţi au murit trei oameni, în timpul evenimentelor din decembrie 1989: un bărbat aflat în stare de ebrietate - călcat de tanc pe şoseaua dintre Brăila şi Galaţi, un locotenent care a fugit dintr-o Unitate Militară până acasă iar când s-a întors a sărit gardul şi a fost împuşcat de santinelă şi un bărbat împuşcat, prins la furat în port. Răniţi nu au fost.
În oraşul de la Dunăre, „Revoluţia" a început în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, pe strada dintre clădirea fostului Consiliu Judeţean (în prezent - sediul Prefecturii) şi Teatrul Dramatic. „Judeţeana" de Partid a fost luată cu asalt de brofaşii oraşului, care au furat ce era mai de preţ în clădire: televizoare color, aparate radio, tablouri şi altele. A urmat o copie a Revoluţiei din Bucureşti: la Galaţi s-a vorbit de la balcon, iar liderii mişcării au fost un literat şi un actor: scriitorul Apostol Gurău şi actorul Vlad Vasiliu. Au format primul Comitet Revoluţionar Provizoriu punând pe hârtie 27 de nume care au fost citite către mulţimea adunată în faţa Consiliului Judeţean. „Validarea membrilor s-a făcut în felul următor: s-a citit fiecare nume şi mulţimea a aplaudat sau a huiduit, în funcţie de preferinţe. Cine a fost aplaudat a rămas pe listă, cine a fost huiduit - a fost şters", relatează actorul Vlad Vasiliu.
Primul ziar liber
Revoluţia gălăţeană a continuat cu apariţia primului ziar liber din ţară: „Viaţa Liberă". Conform gălăţenilor, acesta ar fi fost scos de la tipar cu câteva minute înaintea ziarului „Libertatea", de la Bucureşti. A fost cam singura „victorie" a revoluţionarilor gălăţeni.
Din studiourile TVR, căpitanul de rangul I Emil Cico Dumitrescu a cerut, în seara de 22 decembrie 1989, ca unităţi militare din Galaţi, Brăila, Focşani şi Buzău să se îndrepte spre Bucureşti pentru apărarea Revoluţiei. În scurt timp, vorbele lui Cico au devenit ordine. Colonelul Neculai Ion Rizea, comandantul de Divizie de la Brăila, i-a ordonat lui Dumitru Chebac, comandantul garnizoanei Galaţi, să se îndrepte spre Capitală cu un dispozitiv de TAB-uri. Chebac a plecat spre Bucureşti în noaptea de 22 decembrie. În lipsa lui, comandant de garnizoană în Galaţi a rămas maiorul Ilie Plătică-Vidovici. O măsură importantă pe care au susţinut-o Chebac şi Plătică-Vidovici a fost aceea de a nu împărţi arme civililor.
Revoluţia a fost demarajul lui Plătică
În seara de 22 decembrie a plecat spre Bucureşti şi o comisie revoluţionară care avea misiunea de a citi la TVR mesajul gălăţenilor. În comunicatul lor către ţară, gălăţenii cereau constituirea unui guvern interimar din care făcea parte şi fostul lider comunist Gheorghe Apostol. S-a convenit însă ca numele lui să nu fie citit pe post. La 22 decembrie, gălăţenii nu se gândeau la democraţie, ci la un comunism de omenie. La Consiliul Judeţean din Galaţi s-au format, în 22 decembrie 1989, comisii de lucru. Printre ele exista şi „Comisia de Propagandă"! Sub patronajul lui Apostol Gurău şi al lui Vlad Vasiliu, Consiliul Judeţean Provizoriu a susţinut din plin psihoza zvonurilor alarmante: apă otrăvită, elicoptere silenţioase cu terorişti, nave care vin pe Dunăre şi bombardează Galaţiul. Niciunul dintre aceste nu a fost adevărat. Apoi s-a spus că o coloană de tancuri sovietice se află pe podul de la Giurgiuleşti (graniţa cu Uniunea Sovietică). În noaptea de 23 spre 24 decembrie, Apostol Gurău a lipsit din Comitetul Judeţean, ceea ce a dat naştere la speculaţii. S-a spus că la întoarcere l-a introdus în clădire, pe ascuns, pe Carol Dina, cel care până atunci fusese prim-secretar în judeţul Galaţi. Sub tensiunea acestor zvonuri, maiorul Ilie Plătică-Vidovici a luat măsura de a aresta conducerea Consiliului Provizoriu Judeţean. La 24 decembrie au fost duşi într-un buncăr de apărare antiaeriană 13 persoane între care se aflau Apostol Gurău, Vlad Vasiliu şi Carol Dina. Au fost reţinuţi până în data de 30 decembrie. Între timp, Ilie Plătică-Vidovici a format un nou Comitet Revoluţionar, al cărui preşedinte s-a autonumit. Plătică şi-a cerut retragerea din Armată şi a rămas liderul judeţului până la 20 mai 1990, când a fost ales senator de Galaţi pe listele FSN. A continuat în partidul lui Ion Iliescu până în 2004, adunând patru mandate de senator şi un „titlu" de baron local. Ilie Plătică-Vidovici a fost şi membru al „Comisiei Senatoriale de Cercetare a Evenimentelor din Decembrie 1989". A avut grijă de „revoluţionarii" din Galaţi. Mulţi au primit case, terenuri, spaţii comerciale şi funcţii de conducere.

Valance Abbey:
un sculer apevist ramane SCULER  SI CULMEA PARVENIT EL LIDERO MAXIMO  

 ALO SCULERU CAND ASCULTI MANELE RELIGIOASE DEVI NAIK ARIEA UPS    
    CAND O DAI IN DIVERSE DEVI PARVENITU  
  ESTI O ZDREANTA INTEREVI IN POSTARI  BA DA CAT DE PROST POTI SA FII  A DA DACA O SUGI PRIN BATISTA ESTI EXPERT    
  CAT PRIVESTE FAMILIEA MUSCALU  AM DAT CU SUBSEMNATUL  CU PROBE EAR TU O SUGI PRIN BASTISTA SA NU DAI BANI PE PREZERVATIVE ESTI UN PARVENIT  
  DA BAG SEAMA CA TE ARE IREGISTRAT CAND VENEAI CA MILOGU CU DOSARELE HA HA  
 CE MOACA DE PARVENIT TRIST AI TE BAGI IN POSTARI  URAT PARVENITULE  

Aria:
„Voican mi-a zis că n-o să aflu nimic"
Vlad Vasiliu are 64 de ani şi este directorul Teatrului Dramatic „Fani Tardini", din Galaţi. În 1973 a terminat Facultatea de Teatru, la Bucureşti, iar în 1975 a ajuns la Galaţi, ca actor la Teatrul Dramatic. De atunci şi până în zilele noastre trăieşte în oraşul de la Dunăre. Este preşedintele uneia dintre cele şase asociaţii de revoluţionari din Galaţi.
- Cum a început Revoluţia dumneavoastră, aici, la Galaţi?
- La 22 decembrie, la ora 10.00 trebuia să începem o repetiţie la teatru. N-am mai început-o pentru că toţi veneau cu zvonuri, că a murit ministrul Vasile Milea, mai multe. Iar noi, actorii, fumam în stradă şi mai treceau oamenii, ne cunoşteau şi ne întrebau ce şi cum. În felul ăsta s-a format un grup de câteva zeci de persoane. Apoi s-a anunţat la televizor că Nicolae Ceauşescu a fugit din Comitetul Central. Am fost printre primii oameni care au intrat în Prefectură. Am vorbit de la balcon spunându-le oamenilor adunaţi că va fi libertate şi va fi bine.
- Aţi vrut înlăturarea comunismului sau doar a lui Ceauşescu?
- Înlăturarea lui Ceauşescu şi a găştii lui. E foarte adevărat că la început nu s-a gândit nimeni la o schimbare radicală, ci la o îmblânzire, cum începuse Perestroika lui Gorbaciov. Ne gândeam la o capitalizare a statului aşa cum am trăit-o noi. Pentru noi era foarte bună perioada aia din '68. Acolo doream să ajungem.
Legenda tancurilor de pe pod
- Aţi lansat un zvon foarte controversat: cum că pe podul de la Giurgiuleşti ar fi fost tancuri sovietice pregătite să intre în România.
- Da. În 22 decembrie, după-amiază, am fost chemat de grănicerii români de la Giurgiuleşti să vedem tancurile. Am plecat spre Giurgiuleşti eu, un şofer şi un militar. Acolo era un locotenent Cotos. Ne-a arătat puşca mitralieră pe care o avea şi ne-a zis: „Primul tanc ce trece pe pod poate că îl opresc dar al doilea mă face zob". Am auzit că tancurile au înaintat pe pod până la linia roşie de demarcaţie între noi şi Uniunea Sovietică. Cotos s-a dus spre primul tanc şi a făcut semn să dea înapoi pentru că trecuse cu ţeava de linia roşie.
Locotenentul Cotos ne-a infirmat în totalitate povestea actorului: „N-am văzut, domnule, niciun tanc. Am fost acolo la Revoluţie dar a fost linişte. N-am întâmpinat nicio problemă. Nu ştiu de ce a fost inventată această poveste". Revoluţionarii gălăţeni spun că actorul a vrut să creeze o poveste frumoasă, mişcat de imaginea omului (anonimul „tank-man") care a oprit tancurile în piaţa Tiananmen cu câteva luni înainte şi de invazia sovietică în Cehoslovacia (1968).
- Cotos v-a povestit asta? Nouă ne-a negat că ar fi făcut aşa ceva şi, mai mult, că ar fi văzut vreun tanc...
- Nu el mi-a povestit asta, ci unul dintre grăniceri la modul: „I-auziţi, bă, ce a făcut nebunul!". Eu vă spun că am văzut un tanc pe pod, şi în spatele lui erau încă trei!
- Nimeni nu a mai confirmat această poveste până acum. Cine ar mai putea vorbi de acest episod?
- Şoferul care a fost cu mine dar, din păcate, nu i-am ştiut niciodată numele.
- Şi acel reprezentant al Armatei...
- Ăla era omul lui Plătică aşa că n-o să recunoască niciodată. Până în martie 1990 au stat tancuri camuflate pe teritoriul de azi al Republicii Moldova. Le-am văzut cu ochii mei.
- Maiorul Plătică susţine că răspândeaţi zvonuri alarmante şi că v-a anihilat pentru a linişti atmosfera! De ce aţi fost arestat?
- La 24 decembrie, pe la ora 12.00, Plătică a răspuns la telefonul operativ. A răspuns în scârbă: „Dea, cine e acolo?". Era tolănit pe scaun. Şi odată s-a îndreptat: „Da, să trăiţi!". Eu spun că ăsta a fost momentul în care a primit ordin să ne aresteze. Apoi a venit un om care spunea că are rude în America şi că de acolo o să primim, de la nişte penticostali, aparatură medicală. Era un ajutor pentru noi, revoluţionarii.
- Iar Plătică a înţeles „aparatură militară" şi ne-a arestat. A zis că facem complot împotriva Revoluţiei. Şi s-a mai întâmplat să bea din greşeală, în loc de nes cu vodcă, nişte cerneală. Avea limba albastră şi a zis că am vrut să-l otrăvim. În noaptea de 23 spre 24 au fost propuneri să-l facem pe Plătică membru în Consiliul Provizoriu Judeţean. Apostol Gurău a spus: „Nu. E Revoluţia noastră!".
- De ce să fie Revoluţia dumneavoastră? Aţi ieşit în stradă după fuga lui Ceauşescu!
- Da, dar chiar şi în 22 decembrie, nu ştiam care va fi cursul evenimentelor. Dacă revenea Ceauşescu, noi toţi eram executaţi. Eu consider că, la 24 decembrie, Armata ne-a confiscat Revoluţia.
- Cum fost cu isteria teroristă?
- În 22-23 decembrie era povestea cu apa otrăvită. Din jumătate în jumătate de oră testam apa la laborator. Repetam pentru că ne gândeam că poate n-au otrăvit-o acum, dar o vor otrăvi. Să vă spun un zvon pornit de la Plătică. Cu elicopterele militare deasupra Galaţiului. S-a tras în aer ca la balmuc. S-a oprit lumina în tot oraşul. Pentru populaţie a fost stresant să audă bubuială toată noaptea.
- După ce aţi ieşit din arest ce s-a întâmplat?
- Am revenit în Consiliul Judeţean şi am rămas până în luna mai, la alegeri. Plătică era preşedinte. Am colaborat destul de bine.
- De ce nu aţi continuat în politică?
- Nu am vrut. Mult înainte de Revoluţie am lucrat împreună cu Gelu Voican Voiculescu, la Bucureşti. El era la un institut de cercetări geologice, şeful unui depozit cu mostre de carote (probe de pământ din diferite zone). Eu făceam brigada artistică la acest institut. Ne-am împrietenit. Lumea ştia că devenisem prieteni, fiindcă a fost la nunta mea şi la botezul unuia dintre copii. Nu pot să zic că eram foarte prieteni, că a vrut s-o f... pe nevastă-mea în noaptea nunţii. Da, da, nu mai râdeţi, că nu e glumă. Era totuşi un băiat mişto.
- Nu v-a făcut lobby la Bucureşti în 1990?
- Nu m-a interesat. În ianuarie 1990 am fost numit directorul teatrului de către colegii mei. Trebuia să fiu pe lista senatorilor FSN şi n-am vrut. M-a interesat teatrul.
- Aţi mai vorbit cu Gelu după Revoluţie?
- Da. Ţin minte că Gelu se pregătea să plece ambasador, într-o ţară, nu mai ştiu unde. M-am dus la el acasă şi mi-a zis: „N-ai să reuşeşti să afli nimic. Eu îmi iau tălpăşiţa. Îmi pun pielea la adăpost". Eu mă dusesem să-l întreb de ce am fost arestaţi, dacă a fost ordin de la Militaru sau ceva. Şi el mi-a spus că n-o să aflu nimic.
Vlad Vasiliu, un actor „cu ochi albaştri"
- E adevărat cu aveţi dosar la CNSAS?
- Da, am. CNSAS a zis: „Da, are dosar". Şi eu recunosc că am, recunosc, fiindcă am dat nenumărate declaraţii. Am avut rude care în anii '51-'52 au plecat din ţară. Tata, militar în Marină, a avut de suferit. La finele anilor '50, o soră a tatei a fugit din Germania Democrată în Germania Federală. Tata ieşea la raport săptămânal. Eu din copilărie am scris note, din clasa a şasea - a şaptea. Părinţii mi-au spus să scriu tot ce ştiu. Asta pentru că ei nu vorbeau faţă de mine multe lucruri. Asta m-a marcat pe viaţă. Şi când am crescut şi au venit „băieţii" să-mi spună să mai dau o declaraţie am zis: „Da, dau, sigur că dau". Şi spuneam unele adevăruri parţiale care să nu acuze pe nimeni. Asta am făcut. N-am fost turnător, n-am adeziune la Securitate, n-am fost plătit de Securitate. Am dat note că vecinul e vecin bun. Îi mai întrebam pe câte unii: „Bă, mă pun ăştia să dau note despre tine. Ce să scriu?".
- Numai de bine aţi dat?
- Un vecin care lucra pe vapor mi-a adus, după prima lui deplasare în străinătate, o cămaşă de blugi. A doua zi m-au întrebat colegii: „Mişto cămaşa. Cât te-a costat?". „Cinci dolari", am răspuns, deşi prietenul meu mi-o dăduse gratis. Două zile m-au ţinut la Securitate să spun de unde am valută şi dacă am văzut valută.
- Şi atunci am făcut o măgărie. Am spus: „Am văzut valută la un prieten... cutare, cutare. O ţine ascunsă sub saltea". Prietenul ăsta, pe care-l cunoşteam din copilărie, mi-a luat nevasta. S-a însurat cu prima mea nevastă! Şi am fost şi eu curvă tâmpită, iar asta a fost singura delaţiune, că nici măcar nu era adevărat. Nu avea ăla valută. Mă gândeam ce mişto va fi: „O să-i rupă prostului salteaua!". Am fost prieteni de la cinci ani, dar ce să-i fac dacă..

Aria:
Oamenii lui Militaru, în acţiune la Dunăre
Marin Pancea, fidel spionului KGB, a fost reţinut la Galaţi, pe când punea în aplicare planurile generalului Nicolae Militaru. „Adevărul“ vă prezintă una dintre încercările mai puţin cunoscute ale generalului Militaru de a instaura o dictatură militară în România.
Nicolae Militaru este unul dintre cele mai sinistre personaje ale Revoluţiei. Generalul a instrumentat multe dintre diversiunile sângeroase ale acelor zile şi a avut o sumedenie de derapaje mai mult sau mai puţin cunoscute. Dovedit spion sovietic de către Securitatea lui Ceauşescu, Militaru, care în 1989 avea 64 de ani, este caracterizat de cei care l-au cunoscut drept un bătrânel frustrat şi dornic de răzbunare, care credea că le ştie pe toate şi că totul i se cuvine.
Numit ministru al Apărării de Ion Iliescu încă de pe 23 decembrie 1989, Nicolae Militaru nu s-a mulţumit cu această funcţie şi a râvnit în permanenţă la cumularea tuturor pârghiilor de putere din România postrevoluţionară. Acest lucru este certificat de încercarea pe care a avut-o la începutul lui 1990, când, după instalarea în toate judeţele a unor generali fideli pe care îi reactivase în zilele Revoluţiei, a forţat instaurarea unei dictaturi militare. A fost şi motivul pentru care, la 16 februarie 1990, a fost destituit din funcţia de ministru. În 1996 a candidat la alegerile prezidenţiale, dar nu a obţinut decât un număr infim de voturi.
Dincolo de aceste încercări, Militaru a avut o tentativă mai puţin cunoscută de a prelua puterea, desfăşurată în zona Brăila-Galaţi.
Pancea intră în acţiune
Fostul ministru al Apărării a încercat, înainte de toate, să pună stăpânire pe zona Moldovei prin intermediul lui Marin Pancea, unul din oamenii săi de încredere. Generalul Pancea (61 de ani la Revoluţie), care din 1964 până în 1979 a fost ataşat militar la Belgrad şi la Paris, a recunoscut în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 că se cunoştea cu Militaru încă din anii '50.
Pancea, care a avut şi el dosar de agent KGB întocmit de contraspionajul românesc, a admis că înainte de Revoluţie avea întâlniri cu grupul Militaru-Ioniţă (n.r. -Ion Ioniţă a fost general, ministru al Apărării şi viceprim-ministru), care punea la cale răsturnarea regimului ceauşist.
Pentru aceste acţiuni complotiste, generalul Pancea a fost retrogradat în 1988 şi mutat disciplinar la Brăila, la Comisariatul Militar, unde l-a prins şi Revoluţia.
Din momentul în care Militaru a apărut la Televiziune pe 22 decembrie şi a transmis un mesaj sugestiv către toţi liderii Armatei, dând de înţeles că el este cel desemnat să preia comanda, Pancea a început să acţioneze la Brăila. La 23 decembrie, Marin Pancea s-a autointitulat comandant al garnizoanei.
„Văzând că Neculai Rizea, comandantul diviziei, oscilează în ceea ce priveşte luarea măsurilor pentru apărarea Revoluţiei, am luat comanda tuturor trupelor din Brăila în ziua de 23 decembrie. M-am dus la ei la comandament însoţit de garda mea de la comisariat şi am zis «de acum toată lumea ascultă de comanda mea». Deci toţi comandanţii de unităţi din garnizoană, de regimente şi batalioane independente au trecut în subordinea mea", a povestit generalul Pancea în 1993, în faţa Comisiei Senatoriale.
Rizea, un băiat cuminte
Colonelul Rizea, care era şi comandant de Divizie şi avea în subordine şi garnizoanele din judeţele învecinate, i s-a supus lui Pancea, deşi trecerea acestuia la comandă nu se baza decât pe vorbe goale şi pe „spiritul Revoluţiei".
Pentru că a fost ascultător, Rizea (poreclit „Tataia") a fost răsplătit de către generalul Militaru la 29 decembrie 1989, când a fost avansat de la colonel la general. Susţinut de Militaru, Pancea a început să-şi impună autoritatea şi în faţa generalului Ion Dândăreanu, comandantul Armatei a II-a, care stăpânea din punct de vedere militar toată zona Moldovei, plus teritoriul Dobrogei.
„Începusem să fiu recunoscut şi de comandanţii din subordinea generalului Dândăreanu. Unele dispoziţii le-am dat chiar prin Dândăreanu, să pună pază şi apărare la toate obiectivele de importanţă strategică. Dezlegarea de a acţiona în acest fel am primit-o de la generalul Militaru", mai declara generalul Pancea în 1993.
După ce a preluat comanda la Brăila şi a anihilat grupul de revoluţionari care încercau să constituie un CFSN local, Marin Pancea l-a trimis la Galaţi pe un oarecare colonel Sora, în calitate de emisar al său. „Colonelul Sora a venit la mine la consiliu şi tot îndruga că e împuternicit, că nu ştiu ce. Mă întreba cine sunt revoluţionarii din consiliu, ce intenţii au, mă rog, treburi din astea. Eu i-am spus că nu e treaba dumisale şi i-am arătat uşa. După care am înţeles că s-a dus la unităţile din oraş tot cu astfel de texte, iar la una din ele l-au arestat", ne-a declarat maiorul în rezervă Ilie Plătică-Vidovici. Acesta rămăsese în zilele Revoluţiei la comanda garnizoanei din Galaţi după ce maiorul Dumitru Chebac fusese chemat la Bucureşti.
Intenţia lui Nicolae Militaru era clară şi nu s-a oprit aici: acesta urmărea anihilarea structurilor de putere constituite la nivel local, subordonarea prin intermediul lui Marin Pancea a tuturor comandanţilor din zona Moldova şi instaurarea unei forme incipiente de dictatură militară. Altă teorie poate fi aceea că Militaru pregătea terenul pentru o intervenţie militară sovietică dinspre Republica Moldova, în caz că „Revoluţia" nu decurgea cum trebuie.
Generalul Marin Pancea vorbea la telefon în franceză
După ce colonelul Sora a fost arestat, Nicolae Militaru i-a ordonat lui Marin Pancea să se deplaseze personal la Galaţi pentru a-l supune pe maiorul Ilie Plătică-Vidovici. Acesta acţiona încă din 22 decembrie după reguli proprii şi nu părea prea impresionat de „spiritul revoluţiei" după ce, la 24 decembrie, arestase o parte a Consiliului Frontului Salvării Naţionale din Galaţi. Printre cei arestaţi se număra şi actorul Vlad Vasiliu, prieten la cataramă cu Gelu Voican Voiculescu.
„La 27 decembrie, aproximativ, primesc ordin de la generalul Militaru să mă duc la Galaţi să stau de vorbă cu maiorul Plătică. Şi am plecat la Galaţi cu două transportoare blindate", a povestit generalul Pancea în audierile de la Comisie. Înainte de a pleca acesta a avut o discuţie la telefon cu Ilie Plătică, pe care l-a înştiinţat că este împuternicit să preia comanda tuturor judeţelor din zona Moldovei.
Trimisul lui Militaru, arestat cu repetiţie
Comandantul garnizoanei din Galaţi i-a transmis că îl aşteaptă la o discuţie doar dacă are o dovadă scrisă a împuternicirii pe care o invoca. „I-am spus că dacă are o hârtie la mână să vină, dacă nu, e mai bine să nu vină, că vine degeaba", susţine Plătică.
Din acest motiv, odată ajuns la Galaţi, Pancea nu s-a oprit la Consiliul Judeţean, unde se afla Plătică, ci a luat la rând unităţile militare din oraş pentru a-i convinge pe comandanţi să treacă de partea sa. În faţa acestora, Pancea a invocat diverse lucruri: s-a dat ba împuternicitul lui Militaru, ba al CFSN, ba al şefului de Mare Stat Major. „Nu mă însărcinase şeful de Stat Major, am invocat eu ca să am credibilitate", a recunoscut generalul Pancea ulterior.
Conform spuselor sale, Plătică îi înştiinţase însă pe comandanţii unităţilor din Galaţi de intenţiile generalului Pancea, care s-a trezit arestat! „La Galaţi, când am ajuns la poarta regimentului, m-au încadrat cu pistolari şi mi-au spus că sunt arestat", a povestit Marin Pancea.
Evident, Nicolae Militaru, care era deja ministru al Apărării, numit de „emanatul" Ion Iliescu, a intervenit pentru omul său direct la generalul Dândăreanu, comandantul Armatei a II-a. Mustrat de Militaru, acesta l-a trimis pe colonelul Apostol de la Brăila pentru a-l aduce pe Pancea de la Galaţi „teafăr şi nevătămat".
În acea nebunie, colonelul Apostol a înţeles din ordinul superiorului că Pancea trebuie arestat şi dus nevătămat pentru a fi tras la răspundere. Odată ajuns la Galaţi, l-a arestat încă odată pe generalul Pancea, care între timp fusese eliberat tot la presiunile lui Militaru!
După noi intervenţii, colonelul Apostol înţelege că a făcut o greşeală şi îşi cere scuze în faţa lui Pancea. Pentru că se lăsase seara, cei doi hotărăsc să aştepte dimineaţa pentru a pleca la Brăila şi rămân peste noapte într-o unitate din Galaţi.
Soţia francofonă
Comportamentul bizar al lui Marin Pancea a continuat şi i-a adus cea de a treia arestare în termen de numai câteva ore. Generalul a cerut la un moment dat permisiunea să dea un telefon şi a purtat o îndelungă convorbire în limba franceză. Militarii care erau prezenţi au considerat că Pancea a folosit un cod secret şi l-au băgat din nou la arest, unde şi-a petrecut toată noaptea dintre 27 spre 28 decembrie 1989.
În faţa Comisiei Senatoriale, Pancea a justificat, în mod hilar, că discuţia în limba franceză a fost purtată cu soţia sa aflată la Bucureşti! A fost eliberat în acea dimineaţă, după o nouă intervenţie a lui Nicolae Militaru, care a decis să renunţe pentru moment la tentativa de a prelua puterea în zona Moldovei şi l-a chemat de urgenţă pe generalul Pancea la Bucureşti.
CIE şi DIA, dirijate de KGB
Marin Pancea a rămas unul dintre oamenii de încredere ai generalului Nicolae Militaru, care după ce l-a chemat la Bucureşti, i-a dat o funcţie extrem de importantă, numindu-l şeful Centrului de Informaţii Externe (CIE). „Am luat conducerea acestui serviciu pe baza unui ordin al generalului Militaru. Aproape o lună am lucrat pentru purificarea acestui aparat", explica generalul Pancea în 1993, la Comisia Senatorială.
În ce a constat această „purificare" este lesne de înţeles în condiţiile în care Marin Pancea avea şi el dosar de spion KGB întocmit de contraspionajul lui Ceauşescu. Militaru, care şi el fusese dovedit agent sovietic, a avut astfel grijă să posteze oamenii Moscovei în poziţii-cheie în structurile României postrevoluţionare.
Pancea a stat numai o lună la conducerea CIE, după care a fost numit şeful unui alt serviciu extrem de important, Direcţia de Informaţii a Armatei (DIA), pe care a condus-o până în ianuarie 1991. După ce a părăsit DIA, generalul Pancea a fost numit în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
Plătică, arestat şi el, pentru nesupunere
Nicolae Militaru nu i-a rămas dator lui Ilie Plătică pentru că a stat în calea planului pe care a încercat să-l pună în aplicare în decembrie 1989. Maiorul Plătică a fost „săltat" la începutul lui ianuarie '90, din ordinul lui Militaru şi ţinut câteva zile sub stare de arest la Brăila, după care a fost eliberat.
Interesant este că Marin Pancea şi Ilie Plătică s-au aflat faţă în faţă în 1993, când primul a fost audiat de Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, din care făcea parte şi Plătică, ajuns ulterior senator de Galaţi.
„Când a fost audiat la Comisie, Pancea folosea un ton indiferent, se vedea că ocoleşte întrebările şi că nu vrea să spună niciodată esenţialul. Eu am încercat să-l încolţesc cu întrebări, dar se făcea că nu înţelege", susţine Plătică.
Nici Nicolae Militaru, nici Marin Pancea nu mai sunt în viaţă pentru a mai fi în vreun fel traşi la răspundere.
http://www.adevarul...._256174898.html

Aria:
Citat din mesajul lui: Xamo din Martie 06, 2011, 03:02:29

Zau ca ma umfla rasul ... :))
Sunteti depasiti de situatie sau de alcool. In orice caz tampiti sadea :)


TIMPITI///


„Mariana cur-de-fier" şi ruşinea „Artistului"
Mariana Baboş era şefa curvelor din Galaţi în 1989.
 Toată lumea o cunoştea drept „Mariana cur-de-fier". Gălăţenii îşi amintesc că, în tinereţe, fusese o curvă deosebit de frumoasă. Două generaţii de gălăţeni au frecventat-o şi nimeni n-a avut nimic să-i reproşeze. Când a venit Revoluţia, Mariana trecuse de 40 de ani şi, sătulă de meserie, se reprofilase în „peştoaică". Alde Mariana şi fetele ei îşi făceau treaba în faţa Hotelului Dunărea. Când a auzit matroana că „Ole, ole, Ceauşescu nu mai e!", s-a dus ca un glonţ spre balconul Consiliului Judeţean, unde se strânsese crema oraşului să preia puterea. Actorul Vlad Vasiliu, zis „Artistul", a fost unul dintre miile de martori ai apelului făcut de „Mariana cur-de-fier" în centrul Galaţiului, la microfon, la 22 decembrie 1989, ora 16.09.
„Lumea râdea şi aplauda"
„Când a reuşit să pună mâna pe microfon, a început să strige: «Fetelor, f...ţi-vă, fetelor, că nu ne mai opreşte nimeni. E libertate, e bine! F...ţi-vă!». Ăsta era limbajul ei. Când am auzit aşa, am luat-o la fugă, zic: «Bă, dracului, e Revoluţie, ne facem de tot rahatul!». I-am spus: «Mariana, te rog frumos, dă-mi microfonul, că trebuie să fac o comunicare importantă».
Ea: «Gata, eu am terminat. Îi dau cuvântul Artistului». Şi când i-am luat microfonul, am auzit de jos, din mulţime, vocea doctorului Dumitru Iuşchievici: «F...ţi-vă fetelor, că eu vă chiuretez!». S-a auzit perfect pentru că doctorul avea o voce puternică, de bariton. Lumea râdea şi aplauda". Presiunea cauzată de decretul antiavort, impus de regimul Ceauşescu, nu mai putea fi suportată. Doctorul Iuşchievici tocmai fusese eliberat de către revoluţionari din arestul Miliţiei. Era ginecolog şi făcea chiuretaje fără procese de conştiinţă.[/b][/i][/glow][/size][/size][/size][/size][/size][/size][/size][/size][/size][/size][/size][/size][/size][/size][/size][/size][/size][/size][/size][/size][/size][/size][/color]

Navigare

[0] Indexul de mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina anterioara