Main Content:

Pagini: 1 ... 4 5 [6] 7 8 ... 1006

ARICOLE DE PRESA

  • leo
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 719
  • Vezi Profilul
Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #75 : Martie 02, 2010, 12:45:26 »

Militarii care au împuşcat cetăţeni sovietici în decembrie 1989 au deschis focul şi asupra unui autobuz cu navetişti români martie 2, 2010
Înscris în: revoluţia română din 1989
Tags: 1989, Alexandru Negoescu, Cristian Delcea, decembrie 1989, Mihai Voinea, revoluţia din 1989, revoluţia română, ziarul Adevărul

Rate This

Quantcast


După cum scriu Mihai Voinea şi Cristian Delcea în ziarul “Adevărul” (linc), aceeaşi militari care, la Brădeşti, lîngă Craiova, au împuşcat nişte cetăţeni sovietici (linc), au deschis focul şi asupra unui autobuz cu navetişti olteni.

Unul dintre navetişti, Alexandru Negoescu, a fost rănit la cap, glonţul “ştergîndu-i” capul. „Gloanţele mi-au lăsat nişte zgîrieturi ca de pisică. Doi milimetri dacă eram mai sus, m-ar fi omorît pe loc. L-am întrebat şi pe doctor după aceea: «Domn’ doctor, cît are ţeasta omului?». Zice: «Patru milimetri. Doi ţi i-a luat, doi ţi i-a lăsat!»”, povesteşte respectivul.

Incidentul s-ar fi petrecut la jumătate de oră după ce, în acelaşi loc, fuseseră împuşcaţi sovieticii. Ziarul “Adevărul descrie:

    Aproximativ 30 de oameni adunaţi de prin satele Olteniei moţăie pe banchete, aşteptînd să ajungă la Combinat, unde trebuie să intre în tură la ora 7.00. Cu puţin înainte de a intra pe podul de la Brădeşti, asupra autobuzului se deschide focul dinspre TAB-urile Armatei, aflate de cealaltă parte a viaductului. Cuprinşi de spaimă, navetiştii se aruncă pe burtă, adăpostindu-se pe sub banchete. La un moment dat, din învălmăşeala de trupuri, o căciulă neagră de astrahan şi doi ochi curioşi se ridică deasupra bordului pentru a vedea ce se întîmplă. Erau ochii şi căciula lui Alexandru Negoescu. „Cînd m-am ridicat în sus, atunci mi-a dat în cap. Zic: «Gata, pe mine mă nimeriră!»”.
Memorat
  • leo
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 719
  • Vezi Profilul
Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #76 : Martie 02, 2010, 12:56:14 »

Autobuz cu olteni mitraliat de armata

După ce au ciuruit o coloană de maşini sovietice la Brădeşti (Dolj), militarii români au tras în navetiştii care mergeau la Combinatul Chimic Craiova. Evenimentul petrecut pe 24 decembrie 1989 la Brădeşti, unde cinci maşini din URSS au fost mitraliate, se putea solda cu o catastrofă. Navetistul Alexandru Negoescu povesteşte cum a fost rănit la cap de un glonţ.

Alexandru Negoescu (64 de ani) s-a aflat în autobuzul cu navetişti atacat de TAB-urile Armatei în dimineaţa zilei de 24 decembrie 1989 la Brădeşti (judeţul Dolj), în jurul orei 6.00. Cu 30 de minute mai devreme, militarii ciuruiseră şi o coloană de maşini ruseşti, episod prezentat în „Adevărul” de ieri.

Alexandru Negoescu a fost singurul cetăţean din comună rănit la Revoluţie, după ce câteva gloanţe ale Armatei Române l-au lăsat fără doi milimetri din ţeastă şi i-au găurit singura căciulă de astrahan (purtată, aşa, peticită, până aproape de zilele noastre).

„Pe mine mă nimeriră!”

În urma acestui episod, nea Alexandru s-a ales cu frecvente dureri de cap, cu un pogon de pământ şi cu o popularitate care i-a mai îndulcit nereuşita iniţiativelor ulterioare de a obţine un certificat de revoluţionar. „După ce l-au împuşcat pe tata, se strânsese lumea la noi, la poartă, ca la urs. Veneau să vadă mortul viu”, povesteşte Marian, fiul săteanului din Brădeşti.

Citeşte poveştile cutremurătoare ale celor ucişi de armată la Timişoara, în decembrie 1989

„Era în jur de 5.30 dimineaţa. Plecasem la serviciu cu un vecin de-al meu, lucram la Combinatul Chimic din Craiova. Când am ajuns la şosea, am văzut o coloană de maşini trecând în viteză mare. Zburau! Zic: «Ia uite, Costică, ăştia sunt terorişti!». Am zis aşa, în glumă, că despre asta vorbea toată lumea atunci”, începe nea Alexandru să povestească. Şi povesteşte frumos, cu un pronunţat accent oltenesc şi o neţărmurită mândrie faţă de încercarea pe care i-a hărăzit-o destinul.

Ne aflăm în data de 24 decembrie 1989, într-un autobuz ca toate autobuzele României comuniste. E dimineaţă.

Autobuzul ciuruit de Armată

Aproximativ 30 de oameni adunaţi de prin satele Olteniei moţăie pe banchete, aşteptând să ajungă la Combinat, unde trebuie să intre în tură la ora 7.00. Cu puţin înainte de a intra pe podul de la Brădeşti, asupra autobuzului se deschide focul dinspre TAB-urile Armatei, aflate de cealaltă parte a viaductului. Cuprinşi de spaimă, navetiştii se aruncă pe burtă, adăpostindu-se pe sub banchete. La un moment dat, din învălmăşeala de trupuri, o căciulă neagră de astrahan şi doi ochi curioşi se ridică deasupra bordului pentru a vedea ce se întâmplă. Erau ochii şi căciula lui Alexandru Negoescu. „Când m-am ridicat în sus, atunci mi-a dat în cap. Zic: «Gata, pe mine mă nimeriră!»”.

Săteanul din Brădeşti a descoperit în acel moment că distanţa dintre viaţă şi moarte poate avea unităţi de măsură. „Gloanţele mi-au lăsat nişte zgârieturi ca de pisică. Doi milimetri dacă eram mai sus, m-ar fi omorât pe loc. L-am întrebat şi pe doctor după aceea: «Domn’ doctor, cât are ţeasta omului?». Zice: «Patru milimetri. Doi ţi i-a luat, doi ţi i-a lăsat!»”.

„«Fiuneau» gloanţele, ceva de speriat”

Într-un moment în care rafalele s-au mai domolit, oamenii au coborât din autobuz şi au luat-o la fugă peste câmp. „Am fugit cu un picior încălţat şi cu unul desculţ. «Fiuneau» gloanţele, ceva de speriat, făceau fiu-fiu! Cum merg albinele la stup, aşa treceau gloanţele. Au continuat să tragă după noi până am intrat în pădure. Nu ştiu cum de n-au nimerit pe niciunul, în afară de mine. A fost Dumnezeu lângă noi, acolo, de ne-a apărat. La un moment dat, am auzit că strigau prin portavoce: «Opriţi, predaţi-vă!

Înaintaţi cu mâinile sus, nu se întâmplă nimic!». Ce să mă opresc, că ăştia trag tot mereu?! Că mai trăgeau când şi când, nu se opreau deloc”, rememorează Alexandru Negoescu.

Oamenii s-au răspândit peste câmpuri, ca nişte iepuri hăituiţi. Cu un picior desculţ, cu spaima cuibărită în suflet şi cu trei urme de gloanţe pe ţeastă, nea Alexandru s-a pomenit singur în mijlocul câmpului, cuprins de deznădejde: „Unde mă duc eu acu’, că sunt rănit? Până la Filiaşi e departe!”.

Omul a ales în cele din urmă cea mai simplă soluţie, îndreptându-se către dispensarul din sat. Un traseu altminteri banal, i s-a părut atunci încărcat de primejdii. „Am văzut un om venind pe lângă gard. Nu se crăpase bine de ziuă. M-am dat în dosul stâlpului de beton. Am zis: «Dacă ăsta vine spre mine, înseamnă că e terorist». La dispensar m-a luat o femeie şi m-a pansat. Zice: «Nu e mare lucru-aci. O zgârietură, aşa». În ziua de Crăciun, pe 25, a început să mă doară capul şi mă mai doare şi acum. M-am dus la doctor şi mi-a găsit puroi. Se infectase rana. Ce-am păţit, ce chinuri am mai tras!”, se vaită Alexandru Negoescu.

„Era bună o pensie de revoluţionar”

Alexandru Negoescu n-a stat nicio zi în spital, întrucât nu erau locuri. În zilele următoate l-au căutat acasă, de la Armată şi de la Poliţie, ca să dea declaraţii. „Mi-au cerut să le dau declaraţie şi atât. Nu le-am zis nimic, eram bucuros că am scăpat. Atâta le-am cerut, un pogon de pământ. Şi jurista de la primărie a zis: «Un hectar să-i daţi». «Mai aveţi cazuri d-ăştia?» Zice: «Nu, e singurul caz». «Un hectar să-i daţi». Mi-au dat 5.000 de metri pătraţi, 1.000 mi i-au luat înapoi şi m-am ales cu mai nimic”, mărturiseşte săteanul din Brădeşti.

Când a văzut că ne pregătim de plecare, nea Alexandru a scos dosarul pe care l-a întocmit cândva, cu toate actele necesare, pentru a obţine un certificat de revoluţionar. În timp ce-l răsfoiam, cu un aer serios, ca şi cum în clipa următoare am fi putut să-i emitem un certificat, ne mărturiseşte cu sinceritate: „Era bună o pensie de revoluţionar, dar nu m-a băgat nimeni în seamă. Au zis că mă rezolvă şi ăla, şi ăla, dar nu m-a rezolvat niciunul. Alţii nici n-au fost acolo şi mănâncă pensie. Am strâns toate actele, adeverinţa de la doctor, tot.

M-am dus la Prefectură la Craiova, am umblat două săptămâni. Mă lăsa la o uşă. Zicea: «Aşteaptă ici, că ies acu’». Şi nu mai ieşea, stăteam până la ora patru şi el nu mai ieşea. Cred că avea o uşă prin spate, de pleca acasă”.

„Aveau legitimaţii KGB”

În comuna doljeană Brădeşti, luna decembrie a anului 1989 are cu totul alte repere decât în restul României. Pentru localnici, cel mai important eveniment petrecut la acea vreme a fost ambuscada de la viaduct, unde Armata a mitraliat o coloană de maşini ruseşti în care, după părerea sătenilor, nu puteau fi decât agenţi sovietici sub acoperire. E adevărat, tot atunci a mai căzut şi Ceauşescu, dar nimeni din sat nu şi-a lăsat porcul în mijlocul bătăturii, înjunghiat şi pârlit pe jumătate, pentru a participa în vreun fel la debarcarea dictatorului.

Ion Lungan, şeful postului de miliţie din Brădeşti în 1989

Cristian Toltoaşe are 36 de ani, un fes pe cap şi două mâini pe care, în vremuri de criză, se mulţumeşte să le ţină mereu în buzunare. L-am găsit în faţa Primăriei, un fel de centru al satului, strâns la discuţii cu mai mulţi amici.

„Au fost cinci maşini în care se aflau mai mulţi bărbaţi şi două femei. A tras Armata în ele, acolo, pe pod. Doi sau trei au fost răniţi şi i-au dus la spital, restul am înţeles că au fugit pe câmp. A venit lumea ca la urs, unii au mai şi luat câte una-alta de prin maşini. M-am uitat şi eu să văd dacă găsesc gume sau ceva. Le-am văzut legitimaţiile de KGB, erau agenţi ruşi! Am ştiut să citesc pe ele, că am făcut rusă la şcoală. Erau un căpitan şi un maior”, ne asigură Toltoaşe, iar ceilalţi, adunaţi în jurul său, îi susţin cu înverşunare afirmaţiile. „Eu am lăsat porcu’ pârlit în grădină, că atunci îl tăiasem, şi m-am dus să văd ce s-a întâmplat”, adaugă Gheorghe Vişan, un alt localnic din Brădeşti.

Ion Lungan: „Nici curaţi nu erau”

Când s-a petrecut episodul, pe 24 decembrie 1989, şef de post la Miliţia Brădeşti era Ion Lungan (care atunci avea 39 de ani). Acesta nu ştie nimic despre legitimaţiile de KGB-işti, dar nu crede nici în varianta conform căreia cetăţenii sovietici aflaţi în acele maşini ar fi fost nişte simpli excursionişti.

“Nu am găsit documente în maşinile care au rămas avariate. Ce-i drept, abia seara le-am luat şi le-am dus în curtea Poliţiei. Până atunci se vânturase tot satul pe acolo – lume curioasă. Oamenii luaseră probabil diverse obiecte de prin maşini. Eu n-am văzut nicio legitimaţie, dar nici curaţi nu cred că au fost. Am auzit că aceia care au fost răniţi dintre ei au fugit din spital, iar cei care au scăpat din maşini au sărit de pe pod şi au luat-o către Severin. Dacă erau oameni normali, depuneau plângeri după aceea, nu lăsau lucrurile aşa”, mărturiseşte Lungan.

Operaţiunea „Trandafirul”, comandată de Elena Ceauşescu

Cetăţenii sovietici care călătoreau în cele cinci maşini păreau pregătiţi pentru rolul de „turişti-bişniţari”. „Când am ridicat maşinile am găsit în ele şi diverse bunuri pe care oamenii din sat nu apucaseră să le ia: aspiratoare, reşouri, servicii de cafea, tot felul de lucruri. Nu ştiu dacă astea erau doar nişte obiecte menite să le ofere un soi de acoperire sau oamenii ăia chiar erau nişte excursionişti care veneau din Iugoslavia”, declară fostul şef de post din Brădeşti.

Bâlbele procurorilor: ping-pong cu NUP-ul

Cea dintâi rezoluţie în cazul Brădeşti a fost dată în 1991 de Procuratura Militară Craiova. S-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru membrii Unităţii Militare din Craiova care au tras asupra maşinilor sovietice şi asupra autobuzului cu navetişti, considerându-se că evenimentul se încadrează la eroare de fapt şi caz fortuit. Pe cale de consecinţă, erorile militarilor şi ale locotenent-colonelului Florian Stănescu, cel care a ordonat focul, nu au putut fi imputabile.

Dumitru Cioflină

În 1994, procurorul Mircea Tănasă, de la Secţia Parchetelor Militare, a considerat că militarii români, în frunte cu locotenent-colonelul Florian Stănescu, au acţionat cu o violenţă nejustificată în faţa unui grup de oameni neînarmaţi şi a dispus infirmarea NUP-ului din 1991 şi începerea urmăririi penale faţă de Stănescu pentru omor deosebit de grav.

În 1998, procurorul militar Dan Voinea a infirmat rezoluţia precedentă, scoţându-l pe Stănescu de sub urmărire penală şi păstrând măsura începerii urmăririi penale „in rem” (urmărire penală fără a cunoaşte persoanele vinovate), pentru infracţiunea de omor deosebit de grav.

„Nu Stănescu e de vină. El a primit un ordin de la colonelul Dumitru Cioflină şi l-a pus în practică. O brigadă de grăniceri din Drobeta-Turnu Severin a transmis la Craiova informaţiile despre maşinile cu terorişti sovietici. M-am ocupat de dosar până în 2006. Când am plecat de la Secţia Parchetelor Militare, cazul nu era finalizat”, ne-a declarat Dan Voinea.

Secţia Parchetelor Militare nu a putut identifica persoana de la brigada de grăniceri din Drobeta-Turnu Severin care a contactat Craiova. Explicaţia acestui mister este dată de faptul că nu s-a ţinut o evidenţă a celor care foloseau telefonul operativ. De altfel, Vasile Reuţ, comandantul unităţii de la Turnu Severin, a susţinut, printr-o declaraţie aflată la dosarul întocmit de Procuratura Craiova, că mesajul despre terorişti nu a fost transmis de subordonaţii săi.

Colonelul Stănescu şi falsul din declaraţie

Locotenent-colonelul Stănescu a declarat la procuratura militară că grupul sovieticilor a fost format la început din opt maşini. „Am deschis foc când grupul de maşini se apropia la 75 de metri de noi. După ce s-a deschis focul, ultimele maşini au oprit, au încercat să întoarcă, iar trei dintre ele au reuşit chiar să se deplaseze şi să dispară din câmpul nostru de vizibilitate. Din maşinile care au rămas pe loc, au coborât nişte bărbaţi care au dispărut în întunericul din împrejurimi”.

Dan Voinea

Florian Stănescu minte în declaraţia dată Procuraturii Militare din Craiova la 12 februarie 1990. El susţine că nu s-a deschis foc asupra unui autobuz cu muncitori olteni care a venit în urma grupului de sovietici. Cu toate astea, în „dosarul Brădeşti” apar fotografia autobuzului lovit de gloanţe şi mărturiile ţăranilor care plecau la serviciu în acea dimineaţă, spre Combinatul Chimic din Craiova.

„Mergeau cu viteză mare”

O coloană de maşini înmatriculate în URSS şi aflate în trecere prin comuna lor era ceva firesc pentru sătenii din Brădeşti. Ei pot confirma că la sfârşitul lui 1989 numărul turiştilor sovietici a fost de trei ori mai mare decât de obicei. „Încă din luna noiembrie a anului 1989 începuseră să treacă spre Timişoara coloane de maşini. Moskvici, Lada şi Volga cu câte doi-trei oameni în fiecare maşină”, mărturiseşte Ion Lungan, fostul şef de post din Brădeşti. Din spusele acestuia, mulţi dintre aşa-zişii turişti din URSS aveau legitimaţii de ofiţeri de miliţie pe care le foloseau atunci când era nevoie.

Prin atribuţiile sale, Ion Lungan interacţiona frecvent cu astfel de indivizi: „Mergeau cu viteză mare şi îi opream la circulaţie. Pe unii i-am dus şi la post. Acolo s-au prezentat, aveau legitimaţii de miliţieni. Ziceau că sunt în excursie, că se duc la sârbi. Din moment ce se legitimau, îi lăsam în pace. Vorbeau româneşte perfect, dar cu accent rusesc. Era ciudat că erau miliţieni, excursionişti şi mai vorbeau şi româneşte”.

Mâine în „Adevărul”

Mărturiile unui căpitan sovietic de miliţie rănit la Brădeşti

Sursa: Adevarul
Memorat
  • gheorghe
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 980
  • Vezi Profilul
Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #77 : Martie 02, 2010, 14:49:11 »

Probabil ca mai sunt nostalgici dupa Ceausescu. 

 Un document incendiar care circulă pe Internet

 

La începutul lunii decembrie 1989, preşedintele României socialiste, Nicolae Ceauşescu, a primit, din partea lui Iulian Vlad, un raport despre discuţiile din Malta dintre celor două mari super-puteri de la acea vreme, Statele Unite şi URSS. Raportul vorbeşte despre "un nou echilibru pe continentul european", respectiv "redefinirea sferelor de influenţă". Documentul a fost făcut public şi nu insistăm asupra lui. Ceea ce nu se ştie este faptul că, alături de informaţiile mai sus amintite, spionii români care s-au ocupat de operaţiunea "Malta" au mai adus şi o hartă. Acest document a produs, pe plan intern, în timp, demisia unui şef de Mare Stat Major al Armatei Române şi o catastrofă aeronautică: cea de la Baloteşti, din 1995. Pe plan extern, tot ceea ce conţinea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale să se producă. Vă prezentam o reproducere a documentului, care se află la Biblioteca din Bucureşti a Mişcării Legionare.

Pe 31 octombrie 2000, generalul de corp de armată Mircea Chelaru, la vremea respectivă şef al Marelui Stat Major al Armatei, a anunţat o Conferinţă de Presă ad-hoc, seara tîrziu. El a declarat, spre uluirea asistenţei, că structuri de tip mafiot încearcă să destabilizeze România şi să enclavizeze sudul Olteniei. Adică să constituie o veritabilă "Republică a Olteniei". Generalul nu a dat alte amanunte. La cîteva ore, în replică, a venit răspunsul Ministerului de Interne, prin generalul Mircea Mureşan, care a spus că "se poate vorbi de elemente de crimă organizată, generate de nivelul scăzut de trai, de sărăcie. Este vorba despre recuperatori, traficanţi de droguri şi de cei implicaţi în fenomenul prostituţiei. Dacă nu ţinem sub control fenomenul, în timp, e posibil să devină un pericol". A doua zi, pe 1 noiembrie 2000, Mircea Chelaru şi-a dat demisia din funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei. Despre ce era vorba? În 1992, William B. Wood, geograf-şef al Departamentului de Stat american (fost ambasador al SUA în Afganistan), dădea publicităţii o hartă cu noile graniţe ale statelor Europei, care ar fi trebuit modificate în virtutea intereselor strategice de după căderea blocului comunist. Adică înţelegerea de la Malta. Pe scurt, se preconiza că: Scoţia devine independentă; o parte a Irlandei de Nord se uneşte cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franţa; Ţara Bascilor şi Catalunia se desprind de Spania; Italia se divide în zona de nord şi zona de sud; Belgia se divide în Flandra şi Wallonia; Cehoslovacia se rupe în două; Kaliningrad va fi o zonă autonomă în cadrul Rusiei; Kosovo se alipeşte Albaniei; Transilvania devine parte a Ungariei; actualele judeţe Dolj, Caraş-Severin şi Timiş se desprind de România şi devin o ţară a ţiganilor; partea vestică a Basarabiei revine României; partea estică a Basarabiei, inclusiv Transnistria, devin zona autonomă "Dniester" în cadrul Ucrainei.
Publicaţia franceză "L'evenement de Jeudi" arată harta mai sus menţionată, în octombrie 1992. Peste România de sud-vest scrie "Ţigani". Un asemenea document primise Ceauşescu şi despre el vorbea şi generalul Chelaru.
Ce spune harta şi ce s-a întîmplat
Iată paralele dintre datele hărţii mai sus amintite şi evenimentele de pe bătrînul continent, din 1990 pînă astăzi:
- În 1993 Cehoslovacia a dispărut de pe harta lumii şi au apărut Cehia şi Slovacia. Paşnic.
- Divizarea Iugoslaviei, aşa cum vorbea documentul, a fost efectul unui şir de conflicte armate începînd cu 1990, cînd Germania recunoaşte prima independenţa Sloveniei şi Croaţiei. În 1991 începe războiul dintre sîrbi şi croaţi, iar în 1992 cel dintre sîrbi şi bosniaci.
- În 1996 mafia albaneză preia controlul traficului de droguri din Balcani.
- În 1999 au loc bombardamentele NATO din Serbia.
-În februarie 2008 Kosovo îşi declara independenţa faţă de Serbia, cu recunoaşterea UE şi SUA. Este foarte posibil să se unească cu Albania în următoarea perioadă.
- În noiembrie 2007, premierul regional scoţian Alex Salmond, şeful Partidului Naţional Scoţian (SNP), a vorbit pentru prima oară despre un calendar de separare de Marea Britanie şi a prezis că Scoţia va fi independentă peste 10 ani, respectiv în 2017. Salmond a promis organizarea unui referendum asupra independenţei Scoţiei înainte de alegerile regionale din 2011.
- În noiembrie 2007, flamanzii din Belgia au aprins scînteia scindării - deputaţii flamanzi au votat o lege care vizează reducerea drepturilor de vot ale francofonilor. Acest lucru s-a întîmplat pentru prima oară de la independenţa Belgiei, în 1830.
- În vara anului 2009, guvernul Berlusconi a fost zguduit de un scandal care a readus în actualitate ideea secesiunii dintre sudul şi nordul Italiei.
- "Eliberarea" bretonilor, consideraţi urmaşi ai celţilor veniţi din insulele britanice, de sub "opresiunea franceză", este susţinută de Armata Revoluţionară Bretonă, care şi-a început activitatea încă de la începutul anilor 1970. Născută ca o copie fidelă a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), organizaţia bretonă aparţine aripii extremiste a mişcării naţionaliste Emgann, mişcare al cărei obiectiv este independenţa Bretaniei faţă de Franţa.
- În anul 2009, locuitorii din mai multe zone ale Cataloniei au participat la un referendum "simbolic" privind independenţa acestei regiuni faţă de Guvernul de la Madrid.
- "Situaţia din Craiova a scăpat de sub control şi cred că nu mai poate fi stăpînită. Nu mai ai curaj să ieşi seara pe stradă". Afirmaţia aparţinea preşedintelui Consiliului Judeţean Dolj, Ion Preoteasa, şi era legată de escaladarea luptelor de stradă între clanurile mafiote din Bănie în ultimele luni ale anului 2007. Au urmat anii 2008 şi 2009, cînd războaiele dintre clanurile de ţigani din Craiova s-au derulat chiar în centrul oraşului, lîngă Tribunalul Judeţean, în plină zi.
Chelaru: " Oltenia urma să se desprindă de România în decembrie 2000"
Generalul Mircea Chelaru: "La vremea respectivă (octombrie 2000) aveam informaţii precise despre enclavizarea sudului Olteniei, şi nu numai, de comunităţi compacte de rromi, cu implicarea unor structuri de tip mafiot. Pe vreme de pace, rolul armatei e acela de a produce starea de descurajare a unor potenţiali agresori. Tocmai în acest sens am convocat acea Conferinţă de Presă, pentru a descuraja, pentru a atrage atenţia acelor structuri că se ştie despre ele şi că există modalităţi de anihilare a lor. Demisia mea a fost legată de acea declaraţie. Regret că am avut dreptate. Fenomenul enclavizării e real. Oltenia urma să se desprindă oficial de România în decembrie 2000, iar Strehaia urma să devină capitala enclavei. Din cîte ştiu, nu s-a renunţat încă la acest plan. În România s-au făcut şi se fac greşeli politice ce intră în categoria erorilor istorice, care, tare mă tem, nu se vor putea spăla decît cu sînge".
Generalul Mircea Chelaru, născut în 1949, este doctor în ştiinţe militare şi a absolvit - pe lîngă Şcoala Superioară de Ofiţeri şi Academia Militară din România - Colegiul de Studii Strategice şi Economice de Apărare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate "George C. Marshall" din Germania, precum şi cursuri internaţionale de drept militar. În anul 1990 a fost director al Diviziunii III de contraspionaj la Serviciul Român de Informaţii. A fost şeful Marelui Stat Major al Amatei în anul 2000. Din anul 2008 este general cu 4 stele, în rezervă.
De ce a dispărut Dosarul Baloteşti?
Din informaţiile pe care le deţinem, spionul român care i-a adus lui Iulian Vlad şi, prin acesta, lui Ceuşescu, acele date de la Malta, în 1989, a decedat în catastrofa aeronautică de la Baloteşti. Cităm declaraţia unei persoane care cunoaşte detalii din interiorul sistemului: "Omul care a adus informaţiile de la Malta în 1989 se afla în Airbusul care s-a prăbuşit la Baloteşti în 1995. Nu a fost un accident aviatic, a fost un act terorist, o execuţie, era vizată chiar persoana care era implicată în acţiunea românească de spionaj de la Malta". O aeronavă cu destinaţia Bruxelles s-a prăbuşit, la 31 martie 1995, în jurul orelor 9, în apropierea Aeroportului Internaţional Bucureşti - Otopeni, după aproximativ două minute de la decolare. În accident şi-au pierdut viaţa toţi membrii echipajului, cei 49 de pasageri, majoritatea belgieni, inclusiv consulul Ambasadei Belgiei la Bucureşti, dar şi funcţionari ai Comisiei Europene. Aeronava, fabricată în 1987, aparţinea Companiei TAROM şi efectua zboruri regulate pe ruta Bucureşti - Bruxelles.
Desigur, este greu de crezut că în România am putea asista la o asemenea desfăşurare complexă de forţe, ca în filmele de spionaj, dar... Ce scria presa în 20 mai 2008: "Dosarul celei mai mari catastrofe aviatice din România, accidentul de la Baloteşti, este de negăsit. Consiliul Superior al Magistraturii încearcă să afle cum au dispărut documentele, înainte ca procurorii să se pronunţe asupra cauzelor care au dus la catastrofa aviatică". Timp de mai multe luni au fost luate la puricat arhivele Parchetelor Tribunalului şi Curţii de Apel Bucureşti, dar şi cele ale Parchetului Curţii Supreme. Verificările au dus la concluzia că dosarul accidentului aviatic nu a fost soluţionat de nici unul din aceste parchete. Cît despre dosarul în sine, acesta s-a evaporat din arhivele celor trei unităţi de Parchet, care au preluat, pe rînd, frîiele investigaţiei. Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a decis ca procurorii să reconstituie documentele care lipsesc. Nu s-a specificat cum să le reconstituie...
România a scăpat, deocamdată, de liniile noii ordini europene trasate pe această hartă blestemată. Reamintim, însă, o idee aristotelică, conform căreia o comunitate în care dispare Justiţia este pe cale de disoluţie, în contextul în care România este în acest moment cel mai corupt stat din Uniunea Europeană, iar nivelul de trai este în prăbuşire.
AIM
De ce ne urăsc fiii celor
care au bolşevizat România?
Imediat după evenimentele din decembrie 1989, în peisajul mediatic au apărut voci care au început să ne răstălmăcească istoria, minimalizînd şi denaturînd faptele de glorie ale înaintaşilor, să ne defăimeze personalităţile devenite simboluri şi valori ale spiritualităţii româneşti şi, în general, să-i prezinte pe români ca un popor necivilizat, fără cultură, fără demnitate. La început, mai timide, aceste atacuri au crescut, treptat, în agresivitate, ajungîndu-se ca, astăzi, ele să devină un fapt obişnuit, de care nu se mai simt deranjaţi nici măcar cei direct vizaţi, adică românii. Constrînşi să se îngrijească de propria existenţă, sub presiunea unui individualism impus aproape cu brutalitate de activiştii neoliberalismului postdecembrist, mulţi dintre ei nu şi-au mai dat seama că în România se instaura, cu ficare acţiune politică sau aşa-zisă reformă administrativă, economică, culturală etc., un regim de ocupaţie. N-au sesizat, deşi s-au străduit unii să le deschidă ochii, că atacurile din ce în ce mai virulente asupra valorilor noastre culturale au fost gîndite tocmai să înlesnească realizarea acestui obiectiv. În acest scop, trebuiau demolaţi stîlpii de rezistenţă ai unităţii şi coeziunii poporului, ai credinţei sale strămoşeşti, ai dorinţei sale de a trăi într-o ţară liberă şi independentă, în care să se simtă stăpîn pe munca şi bogăţiile sale, valori pentru care şi-au dat viaţa generaţii întregi de înaintaşi.
Mulţi au fost duşi în eroare de aceste atacuri perfide, ajungînd chiar să creadă că trecutul istoric al poporului român, în spiritul căruia au fost educate atîtea şi atîtea generaţii de români, ar fi fost glorificat, artificial, de propaganda comunistă. Campania furibundă de condamnare a fostului regim, ce a reprezentat, practic, suportul ideologic al acţiunilor de demolare a structurilor instituţionale ale statului, s-a dovedit a fi extrem de benefică şi pentru propaganda denigratoare îndreptată împotriva valorilor definitorii ale neamului românesc.
A trebuit, însă, să treacă 20 de ani, să vedem ţara prăbuşită, cu economia devastată, cu bogăţiile ei în mîna a tot felul de aventurieri străini, cu valorile noastre spirituale defăimate, cu învăţămîntul, cultura, sănătatea şi chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca să ne dăm seama că tot ceea ce a început în acel decembrie nefericit pentru poporul român n-a fost nimic altceva decît o agresiune de mari proporţii, care continuă şi în prezent şi care nu are alt scop decît să ne piardă ca neam, pentru ca aceste teritorii şi cine or mai rămîne pe ele să ajungă pentru totdeauna sub stăpînire străină.
Dacă mai sînt unii care se îndoiesc de această perspectivă şi nu înţeleg că tot dezastrul ce s-a produs în ultimii 20 de ani este rezultatul unor acţiuni premeditate, le supun atenţiei, ca un argument suplimentar, o scurtă analiză asupra unora dintre cei mai aprigi detractori şi defăimători ai neamului românesc.
În primul rînd, cred că nu-i o simplă coincidenţă că, în marea lor majoritate, aceştia sînt fiii celor care, tot într-un moment greu pentru ţară, respectiv spre sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial, au impus, de asemenea, României un regim de stăpînire străină, făcîndu-se cunoscuţi prin zelul lor nemăsurat faţă de ocupantul sovietic. Activişti ai bolşevizării ţării şi duşmani ai poporului român, aceştia ne-au rămas în amintire prin cunoscutele fapte criminale din anii '50, ce au urmărit anihilarea fizică a intelectualităţii, considerată, pe bună dreptate, stîlpul rezistenţei naţionale.

---------------------------------------------------------------------------------------

http://www.aum.ro/carti/carti/intelepciunea-nemuritorilor.
Memorat
  • toni
  • Vizitator
Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #78 : Martie 02, 2010, 18:04:40 »

 adeverinta nr.8745/08.09.2009
 a postat la rugamintea unui coleg de pe, portal
 documentul eliberat de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii .
Memorat
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4004
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #80 : Martie 03, 2010, 14:53:41 »

Profesionalismul jurnalistei cam lasa de dorit,sau nu vrea sa spuna adevarul.Ar trebuii sa stie aceasta jurnalista ca reprezentantii Parchetului general au incercat in ultimul timp sa-i tzepuiasca pe reprezentantii as. 21 Bucuresti.Numai ca vigilenta lui Maries si a avocatilor asociatiei,au deturnat incercarile repetate ale reprezentantilor parchetului de a le preda dosare incomplete,dosare din care s-au sustras documente,dosare in care sunt amestecate file pe care scrie (inca)secret,cu file pe care scrie desecretizat,si asa mai departe.In aceste conditii este mai bine sa nu mai primeasca dosare decat dupa ce se afla toate in cadru legal.Este bine sa se astepte desecretizarea ultimelor documente promise de Ministrul Apararii Gabriel Oprea,care se va face in data de 10 martie.
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #82 : Martie 06, 2010, 14:45:42 »

E un document semnificativ.
Memorat
Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #83 : Martie 09, 2010, 13:54:00 »

http://www.cotidianul.ro/scrisoare_catre_tara_mea_nu_ii_apartine_lui_alexandru_tocilescu-109341.html
"Ion Ionescu, un cititor al Cotidianului, ne-a trimis o scrisoare adresată României despre oboseala teribilă pe care oamenii şi realităţile de aici i-o provoacă. Micile abuzuri la care statul român e complice îl determină pe domnul Ionescu să se gândească serios la emigrare. Iar argumentele sale sunt, în bună parte, şi argumentele noastre. Întrebarea e dacă e momentul să mai facem acel gest extrem al plecarii definitive. Suntem chiar atât de obosiţi?

"Scrisoare către ţara mea

Nu-mi iubesc ţara. Trebuie să fie aşa din moment ce nu-mi vine decât să vorbesc urât despre ea. Să-i spun vorbe grele, în fiecare oră, în fiecare dimineaţă când întârzii cât pot de mult întâlnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, pâinea, mirosurile, maşinile, culorile, limba ei. Am obosit de ţara asta. Am obosit de ţara în care cei care conduc mă cred prost şi-mi spun „omul simplu, de pe stradă“, om simplu căruia se simt datori să-i explice cum stau treburile, într-un limbaj gângav, analfabet, precum cel folosit de adulţii inculţi pentru a răspunde gângurelilor unui bebeluş.

Am obosit de ţara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei grădiniţe private e doar un paravan în spatele căruia se află o clădire care-i adăposteşte pe preşcolari de ploaie cât timp părinţii se află la serviciu (altfel, educatoarele îşi roagă colegele de breaslă mai norocoase, de la alte grădiniţe, să fure plastilină şi creioane).

Avocatul care-mi promite că va câştiga procesul n-are niciodată chitanţier pentru banii pe care-i dau şi nici argumente în instanţă. Nici şefa firmei de recrutare nu-mi dă chitanţă pe banii primiţi, bani pe care i-am dat soţului ei, venit la întâlnire în trening, într-o staţie de autobuz. Atunci s-a desfăşurat şi ultima secvenţă de colaborare, fiindcă plătirea taxei n-a fost urmată de nici o invitaţie la un interviu.

Editura la care s-a angajat prietena mea, editură renumită, foarte renumită, scoate cărţi de filozofie de pensionar trist, de jucător de table fără noroc, şi literatură erotică pe lângă care grafittiurile din WC-urile şi gările publice sunt suave declaraţii de amor. Iar patronul te felicită dacă ai reuşit să îi promovezi cărţile doar printre cei, sau mai bine zis cele cu care încă nu s-a culcat. Că aşa, ar fi putut s-o facă şi el…

Profesoara de franceză a nepotului meu miroase a vodcă, profesorul de religie nu-l lasă să iasă în timpul orei să facă pipi, iar cea de fizică pleacă în Grecia din două în două săptămâni (plus în vacanţele şcolare).

Redacţia la care m-am angajat are două birouri pentru redactori, unul pentru făcut sex şi un artdirector care ilustrează un articol despre cartea „Golful francezului“ cu o fotografie cu o lagună şi una cu un francez. Anonim. Adică nu ştim dacă e francez, dar are bucle pudrate de secol 18 şi zâmbeşte timp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistenţele mele multe, năduşite, cu o imagine portocalie a unei corăbii în apus de soare. Pentru lagună n-am mai avut suflu. Şi nici pentru corabie. Redactorul-şef spune că-i genial, că face şi art şi e şi director, că numai el poate să aplice în photoshop ghiocei pe rochia vedetei şi numai el poate să ilustreze un reportaj despre copii orfani cu un copil cu ursuleţ în braţe, şi clipul Nokia, cu mâini înlănţuite. Din cauza lui, întreaga redacţie şi-a dat demisia. A rămas doar redactorul-şef. Isteric şi nefericit. Din cauza celor care au pregătit o conspiraţie împotriva lui.

Am obosit de ţara care-mi spune că orice speranţă are rădăcini firave şi orice opţiune sinceră, onestă se dovedeşte a fi cretină. Am obosit ca din patru în patru ani să aleg prost, împreună cu alţi 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit să sper ca acela care se numeşte şef de guvern, ori preşedinte de ţară, sau măcelar sau avocat ori cântăreţ, chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun că se pricepe.

Am obosit de ţara care mă transformă în victimă sau complice. În victimă, fiindcă orâcit de multe rele s-ar întâmpla în ţara asta, oricât de multă corupţie ne-ar tăia răsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, funcţionărimea, judecătorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate că există într-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care aruncă din când în când o ocheadă către noi, să ne supravegheze. Să ne certe că n-avem răbdare să ajungă şi la noi bunăstarea. Să ne dojenească cu glas de domnu Trandafir acrit pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, în condiţiile unei moşteniri grele.

Am obosit să fiu victima statului care mă fură la facturi, la impozite sau în justiţie, victima patronilor care mă pot evacua din organigramă din trei ţipete şi două semnături, victima poliţiştilor care mă roagă să nu reclam furtul din buzunare. Orice protest este inutil.

Orice gest de solidaritate, orice iniţiativă care m-ar putea transforma în cetăţean sau concetăţean, în membru al unei comunităţi rezidenţiale sau al unei organizaţii, se fâsâie în faţa privirilor nepăsătoare, a replicilor de tipul „c’eşti copil“ sau „mă laşi?!“ sau a celor care transformă iniţiativa în afacere profitabilă pentru ei şi dezastruoasă pentru beneficiari. Iar renunţarea mă face complice cu cei care acceptă ca lucrurile să meargă prost, din neputinţă, din interes, din indiferenţă. Sunt complice, prin tăcere, cu toţi impostorii, mincinoşii, neispraviţii, hoţii de care depind într-un fel sau altul în bătăliile mele mărunte, de zi cu zi.

Am obosit de ţara unui singur televizor, a unui singur program, în care se amestecă de-a valma, senzuale cu securişti nejudecaţi, brăilence cu analişti obosiţi, discuţii lalâi despre salarii enorme, furt la factură, politişti beţi, judecători mituiţi, miniştri penali, cu breaking news-uri în faţa cărora tot românul moţăie: învârteli, băşcălii, ogici, ciumaci, anchete de doi şi un sfert, morţi de trei parale, incesturi de patru stele.

Am obosit să aud sau să citesc comentarii lungi, strivite de ură sau înmuiate de slugărnicie ale jurnaliştilor obosiţi din presa românească. Am obosit de vorbe grele, de prostie, nesimţire, ipocrizie, inepţii, de vorbe care nu mai interesează pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformă pe toţi ciutacii, dumitreştii, creţuleştii şi morarii în bufoni disperaţi ai orelor târzii de televiziune.

Am obosit să văd societatea civilă, care face curat în universităţi şi alegeri, înghesuită pe liste de alegeri europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit să aud că singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei preşedintelui în Parlamentul European este pluralul nefericit „succesuri“. Am obosit să văd susţinători sinceri ai preşedintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit să văd jurnalişti independenţi care devin guvernatori interesaţi. Am obosit să-l aud pe ministrul Culturii tinând-o langa cu explicaţiile despre pleaşcă şi iubire de preşedinte.

Am obosit să văd reportaje cu oameni care mănâncă din gunoaie, copii violaţi, preoţi care ţin liturghii erotice, puştile lui Michi Şpagă, termopanele lui Adrian Năstase, oameni care se împerechează cu oi, ţărani care tasează pământul cu obuze încă detonabile, pensionari care se străduiesc să prindă două porţii de sarmale de 1 decembrie, ţigănci care-şi arată popoul poliţiştilor, şoferi beţi, criminali, filmaţi în circa de poliţie, înmormântări în direct, sicrie fotografiate cu mobilul, ştiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cântăreţ, oameni urcaţi pe cruci ca să vadă mai bine groapa, cozile isterice de Sfânta Parascheva şi de Izvorul Tămăduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei, şi comentariile profesioniştilor care încep cu: „Ce efect poate să aibă violul asupra unei fetiţe de 12 ani?“. Mă obosesc profesioniştii televiziunilor chiar şi fără comentarii. Fiindca sunt aceiaşi. Şi apar des. Foarte des. În ţara asta nu mai există un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cântăreţ talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet înzestrat: toţi devin vedete, şi în clipa imediat următoare descoperă că au văzut idei. Despre orice altceva decât meseria pe care altfel ar fi putut, altfel, s-o practice onest şi din care să aibă un venit regulat.

Mă obosesc emisiunile care-mi promit că vor dezbate soluţiile anticriză şi în care invitaţi şi moderatori ajung să vorbească despre beregate, prostănaci, caraghioşi, şobolani rozalii, lupta dintre fata preşedintelui şi intelectuali, despre insinuările cutărui senator, despre sforăitul din parlament al nu ştiu cărui deputat, despre nepoate de senatoare care sunt de fapt amante de miniştri. Am obosit să văd feţe lungi de jurnalişti care anunţă cu acelaşi ton grav, de început de apocalipsă, şi că se măresc facturile, şi că s-a dus dracului rapiţa în Alexandria, şi că Mutu are tendonul rupt. Sau că nu-l mai are. Am obosit să aud de miticădelaligă, naşusandu, memestoica, galactici, jucătorititraţi, distracţiepecinste.

Am obosit să ştiu că din atâtea cazuri de malpraxis în medicină, un singur doctor a fost condamnat, pentru viol.

Mă oboseşte Mihaela Rădulescu. Şi cei care o combat. Şi cei care o apără.

Mă oboseşte oricine comentează un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau părinţi, fără să poată arăta vreun act, o diplomă care să-i confere acest drept. Am obosit să mă tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagină a tuturor ziarelor, fără să reuşesc să îmi amintesc vreo ispravă, bună, rea, dar în orice caz extraordinară, care să merite măcar efortul scanarii fotografiei lor.
Am obosit să văd că patroni de firme de salubrizare îşi dau cu părerea despre expoziţii de artă, că pe wikipedia Mircea Badea este actor român, că Monica Tatoiu are răspuns pentru orice, de la încălzirea globală, la cum nu trebuie să renunţi la speranţa de a avea orgasm.
Am obosit ca, la douăzeci de ani de la Revoluţie, să-i înjur tot pe Iliescu, Năstase, Văcăroiu, Şerban Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeş, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Păunescu etc.

Am obosit, de fapt, să nu am încredere în nimic şi nimeni.

Am obosit să scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gândit la un moment dat să cer oamenilor, obosiţi ca şi mine, să iasă în stradă. Dar am în faţa ochilor imaginile filmate la diferite proteste: pancarde şi lozinci analfabete, revendicări haotice şi isterice, fetze tâmpe în fundal care transmit salutări familiei, sindicalişti mângâiaţi pe frunte de opoziţie, trecători plictisiţi şi amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fraţilor Petreuş şi a Daciilor în rate.

Am obosit de ţara în care nu se întâmplă nimic. De ţara care m-a făcut să privesc cu lehamite drepturi la care am tânjit ani mulţi şi grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradă, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul şi obligaţia de a-mi apăra ţara. De dreptul de a mă asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale. De dreptul de a fi egal cu ceilalţi români în faţa justiţiei.
De aceea spun că nu-mi iubesc ţara. Mi-a mai rămas, totuşi, un singur drept: acela de a circula liber în străinătate. De a emigra. Poate c-a venit timpul să-l folosesc. Ştiu bine că nici acolo nu umblă câinii cu covrigi în coadă. Sper doar că acolo, într-o limbă străină şi pe străzi curate, să am timp să mi se facă dor de ţara mea."
Ion Ionescu


Memorat
Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #84 : Martie 09, 2010, 16:11:51 »

http://www.antena3.ro/stiri/romania/guvernul-a-decis-declasificarea-ultimelor-date-din-dosarul-revolutiei_94128.html
Boc combate grevele cu teroriştii din decembrie '89: Dosarul Revoluţiei, declasificat
Memorat
Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #85 : Martie 10, 2010, 08:58:53 »

A cincea stea pentru Oprea!
Fostul preşedinte Ion Iliescu este de părere că decizia guvernului Boc de a declasifica dosarele revoluţiei ar putea să fie doar o diversiune, „o perdea de fum menită să abată atenţia de la revolta sindicatelor“.
Ion Iliescu a declarat, ieri, pentru Inpolitics, că problema declasificării dosarelor revoluţiei este, foarte probabil, o diversiune a guvernului care să distragă atenţia de la marile mişcări sindicale care se anunţă în aceste zile. „Nu ştiu ce s-ar putea declasifica, pentru că nu a existat vreo decizie politică, după 1989, de secretizare a unor documente, acestea au fost la îndemâna instanţelor, dar şi a comisiilor parlamentare care au anchetat evenimentele din decembrie 1989 şi au elaborat rapoarte de activitate. Cât despre documentele Securităţii, pentru acestea s-a înfiinţat special o instituţie numită CNSAS.  Deci nu mi-e deloc clar ce se înţelege prin declasificare. Pare mai degrabă o diversiune menită să abată atenţia, cum spuneam, de la evenimente importante care au loc în acest moment, cum ar fi marile mişcări sindicale care se pregătesc ca răspuns la politica economică a guvernului. Ştirile despre greve, de azi dimineaţă, au trebuit înlocuite, rapid, pe micile ecrane, cu ştirile despre revoluţie, inclusiv prin promovarea acestui Teodor Mărieş, care nu are nicio calitate să vorbească în numele revoluţionarilor, el fiind mai mult un soi de administrator al Asociaţiei „21 decembrie“. Probabil că asemenea perdele de fum vor fi aruncate pe piaţă, în multe ocazii, anul acesta, tocmai pentru a masca adevăratele dificultăţi pe care le traversează societatea în perioada de criză şi incapcitatea guvernanţilor de a le depăşi“.
A 5-a stea pentru Oprea!

Guvernul a adoptat, ieri, o hotărâre prin care ultimele documente secrete din dosarul Revoluţiei din decembrie 1989 au fost declasificate.
„Am declasificat documentele din dosarul Revoluţiei care aveau calificativul secrete de stat, secret şi strict secret şi, din acest moment, datorită faptului că nu mai pot prejudicia apărarea naţională, după publicarea în Monitorul Oficial, pot fi accesate de persoanele interesate. Am făcut acest demers important ca să asigurăm toate informaţiile necesare, astfel încât dosarul Revoluţiei din 1989 să aibă cât mai multă transparenţă. Îi mulţumesc ministrului Apărării, Gabriel Oprea, pentru operativitatea cu care a răspuns acestei solicitări“, a anunţat, ieri, premierul Emil Boc, la sfârşitul şedinţei de ieri a Guvernului.
Ministrul Apărării, prof.univ.dr. general (r) Gabriel Oprea, „raporta“, luni, 1 martie, la întâlnirea cu aşa-zişii revoluţionari din Asociaţia „21 Decembrie 1989“, că, pe 10 martie, vor fi declasificate şi ultimele documente solicitate de Parchetul General, aproximativ 1.000 de file.
„Revoluţionarii“ conduşi de Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989“ (care n-a participat la nicio revoluţie) s-au arătat încântaţi de importanţa pe care noul ministeru al Apărării o acordă evenimentelor petrecute în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Între altele, domnia sa făcând parte din rândurile Armatei Române, ale căror acte le furnizează, acum, cu largheţe unor pretinşi revoluţionari.
Mai mult, ministrul le-a dat asigurări reprezentanţilor asociaţiei de transparenţă totală şi întreaga disponibilitate a Ministerului Apărării Naţionale de a face toate demersurile legale necesare pentru aflarea adevărului.
Procurorul general, Laura Codruţa Kovesi şi Gabriel Oprea au decis, pe 24 februarie, că cele aproximativ 1.000 de file considerate documente clasificate din dosarul Revoluţiei să fie analizate de MApN, care urma să stabilească dacă acestea ar putea fi declasificate. Iată, s-a putut. Şi încă lejer.


Memorat
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4004
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #86 : Martie 10, 2010, 09:11:48 »

Citat
Fara comentarii!Teodor Maries la revolutie!Teodor Maries in lupta pentru aflarea adevarului despre revolutie!

http://www.youtube.com/watch?v=95kT2JQc8Eg&feature=player_embedded
http://www.revolutie89.info/
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4004
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #87 : Martie 10, 2010, 09:40:02 »

Ion Iliescu: „Să frânăm elementele de dreapta!“

Consiliul Frontului Salvării Naţionale i-a asigurat pe sovietici că noua putere va ţine seama de linia perestroikistă a Moscovei şi va controla activitatea politică de după Revoluţie. Publicăm astăzi partea a doua, penultima, a discuţiilor româno-sovietice la nivel înalt din 27 decembrie 1989.

După ce l-a liniştit pe ambasadorul sovietic, Evgheni Tiajelnikov, în legătură cu izolarea şi controlul forţelor de dreapta, după ce a afirmat că niciodată nu s-a gândit la „pluri-partide", Ion Iliescu, autoproclamat „emanat" al Revoluţiei, a dat exemple de măsuri populare ce tocmai fuseseră adoptate. Era vorba, în principal, de respectarea unor promisiuni, „care au avut un mare ecou, câteva decrete scoase şi publicate ieri, care au înlăturat nişte lucruri cu efecte negative în viaţa oamenilor şi nişte legi care smulgeau din venitul oamenilor".
http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Ion_Iliescu-_-Sa_franam_elementele_de_dreapta_0_221978361.html
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4004
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #88 : Martie 10, 2010, 09:49:54 »

În căutarea morţilor fără morminte de la Canal

839 de morţi din şantierul comunist de exterminare de la Canalul Dunăre-Marea Neagră au fost identificaţi, în premieră, de un fost deţinut politic. Nici azi nu se ştie unde sunt îngropaţi. Fără mormânt. Fără cruce. Au dispărut pur şi simplu de pe faţa pământului.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/889023/In-cautarea-mortilor-fara-morminte-de-la-Canal/
Memorat

Nihil sine Deo!!
Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #89 : Martie 10, 2010, 11:14:00 »

http://www.ziare.com/actual/opinii/03-09-2010/deconspirarea-marilor-hoti-ai-romaniei-1001175
e presupune ca din acest moment am avea mai mari sanse sa aflam adevarul despre Revolutia din decembrie 1989. Despre cei care ne-au furat atunci, despre cei care de atunci incoace ne fura zi de zi, despre cei care ne-au furat o buna parte de libertate.

Si nu numai. Poate si despre cei care ne-au umilit inainte de 1989, care ne-au infometat, ne-au torturat si ne-au tinut sub teroare atatia si atatia ani, dincolo de ordinele unei minti pierdute. Si daca nu ar fi sa aflam chiar tot adevarul, se presupune ca, odata cu declasificarea documentelor privind Revolutia din 1989, am putea macar spera sa aflam o parte din ceea ce nu stim.

Guvernul Romaniei a hotarat sa declasifice mai multe documente in legatura cu evenimentele din decembrie 1989, astfel incat adevarul sa poata fi validat pe baza documentelor care nu mai sunt secrete de stat. Stirea ne anunta ca respectivele documente vor fi facute publice in Monitorul Oficial. Altfel spus, orice roman care si-ar dori sa afle mai multe despre adevaratele evenimente petrecute in zilele care au constituit Revolutia din 1989 poate afla linistit cine a tras in noi pe 22.

Ar putea ... Am putea crede ca aceasta declasificare are cu adevarat sensul unei restituiri a adevarului catre romani si pentru istoria noastra. Am putea spera ca aceste documnte vor lamuri macar o parte din intrebarile fara numar care ne-au chinuit 20 de ani fara ca cineva sa ne ofere altceva decat praf in ochi si mistificarea trecutului.

In realitate, marea deconspirare a marelui adevar din decembrie 1989 nu va aduce nimic nou fata de ceea ce stiam si pana acum. Nu va exista nicio dovada socanta despre vreun nume cunoscut sau nu. Documentele care urmeaza a fi prezentate opiniei publice nu vor revela niciun adevar si nu vor raspunde niciunei intrebari majore. Cel mult, asa cum suntem invatati de 20 de ani, filele din documentele declasificate vor starni rasul si vor naste cateva legende amuzante in legatura cu reactiile si actiunile unor "eroi" ai Revolutiei.

Vom vorbi in zilele care vor urma despre dialogurile "picante" dintre revolutionari, despre panica si frica din acele zile care ii insoteau pe toti. Nu vom afla insa niciun cuvant despre jocurile din spatele imaginilor care incepand cu ziua de 21 decembrie 1989 ne-au inundat non-stop casele prin intermediul televiziunii.

Declasificarea nu va face sa aflam nimic in legatura cu sensul destinului politic si social si economic al Romaniei pe care l-au imprimat cei care atunci au preluat puterea. Studiul unei revolutii nu se reduce niciodata doar la aflarea adevarului petrecut doar in zilele ei sangeroase. O revolutie este un proces mult mai complicat care incepe si se termina odata cu incheierea si asezarea in normal a schimbarilor pe care le-a provocat. In acest sens, aflarea adevarului despre Revolutia din 1989 ar presupune declasificarea dosarelor si documentelor ce au insotit si zilele care au urmat celebrelor 21-22 decembrie 1989.

Revenind la stirea care ne aduce adevarul despre Revolutia din 1989, putem sta linistiti. Marea declasificare nu ne va schimba viata cu nimic, nici in bine, nici in rau, asa cum nu ne va elibera de un trecut care inca mai apasa asupra noastra ca o placa mortuara, facandu-ne sa ne suspectam intre noi, fiecare pe fiecare, si toti pe toti.

In aceasta paranoia generala, in conspiratia universala in care traiesc majoritatea romanilor (care inca sunt siguri ca marii imbogatiti ai tranzitiei sunt de fapt cei care si furat Revolutia si apoi zi de zi dupa...), in acest context labil si intensificat, declasificarea unor discutii cel mult amuzante nu poate avea decat rolul unei supape descarcate. Deturnarea atentiei de la adevaratele probleme cu care ne confruntam si la care cei care ne conduc nu au si nici nu pot gasi raspunsuri si solutii.
http://www.ziare.com/actual/politica/03-09-2010/studentul-emil-boc-a-participat-la-revolutia-din-1989-1001219
http://www.ziare.com/actual/eveniment/03-09-2010/dan-voinea-documentele-declasificate-vor-lamuri-implicarea-domnului-iliescu-la-revolutie-1001198
Generalul Dan Voinea, procurorul care s-a ocupat timp de multi ani de dosarele Revolutiei, considera ca prin declasificarea unor documente, decisa marti de Executiv, vor putea fi elucidate multe mistere ale acestui eveniment iar victimelor li se va face dreptate.

"Documentele declasificate sunt probe importante pentru a stabili cu certitudine ce forte au fost implicate in decembrie 1989 impotriva manifestantilor anticomunisti. Sunt probele scrise, care emana de la institutiile statului implicate in aceasta represiune. Ele erau foarte necesare. Este meritul actualei guvernari ca a decis declasificarea lor pentru a stabili o data pentru totdeauna adevarul", a declarat Voinea intr-o interventie la Realitatea FM.

Incadrarea juridica este la "infractiuni contra umanitatii"

Intrebat daca se poate ajunge si la o raspundere penala in cazul in care vor fi identificati vinovatii, generalul a raspuns: "Sigur ca da. La numarul mare de victime, morti, raniti si lipsiti de libertate ilegal, aproape 8.000 de victime, incadrarea juridica este la 'infractiuni contra umanitatii' si aceste infractiuni sunt imprescriptibile. Deci ele pot avea si efect in procesul penal care este pe rol acum, dosarul nu a fost inchis si vor fi avute in vedere de catre anchetatori".

Generalul Dan Voinea a explicat ca in aceste jurnale de lupta declasificate marti "scrie foarte clar cine a dat ordinul, cine l-a primit, unde au fost dislocate fortele de represiune" iar aceste informatii vor fi folosite pentru a se identifica cei raspunzatori.

"Ele au fost tinute secrete pentru ca o buna parte din cei implicati in represiune au facut parte din structurile de putere post-decembriste si nu au avut niciun interes ca sa desecretizeze aceste documente. Vor fi afectati in masura in care vor fi trasi la raspundere penala. (...)Probabil ca aceste documente vor aduce lamuriri cu privire la gradul de implicare a domnului Iliescu (...) desi ordinele se dau pe linie militara, nu civila. O sa vedem cine a dat ordin, in numele cui, cine le-a primit? Pe linie militara trebuie judecate in primul rand", a mai explicat Dan Voinea.

Generalul Stanculescu va trebui sa dea explicatii cu privire la gradul de implicare a domnului Iliescu

Intrebat in ce masura ar mai putea fi vorba despre o raspundere penala, generalul a raspuns: "Nu pot sa ma pronunt acum, dar s-ar putea pentru ca trebuie audiati cei care au dat ordinele si sa vedem cine a luat acele hotarari de represiune dupa 22 decembrie, pentru ce a fost nevoie sa moara atatia oameni, de ce a trebuit sa se intervina militar impotriva manifestantilor dupa 22, sau sa ocupi cu militarii principalele institutii ale statului".

Fostul procuror a tinut sa precizeze ca majoritatea personajelor importante de la Revolutia din Decembrie sunt in viata si vor fi chemate la noi audieri, in lumina acestor noi informatii.

"Incepand cu generalul Stanculescu care a comandat operatiunile militare in calitate de ministru al Apararii in 22, autointitulat, si care trebuie sa explice de ce a facut operatiuni militare dupa 22 decembrie, care au costat viata atator militari si civili", a mai punctat generalul.

In opinia sa, chiar daca au trecut 20 de ani de la acele aveniment, termenul de prescriptie ar trebui sa se reesaloneze pentru ca "institutiile statului au tinut aceste documente".

"Si asa cum s-a procedat cu crimele comunismului care nu puteau fi cercetate in timpul lui Ceausescu, de ce nu s-ar proceda si acum la fel? Asa ar fi normal si corect, pentru a face dreptate victimelor", a conchis Dan Voinea.
Memorat
Pagini: 1 ... 4 5 [6] 7 8 ... 1006
Schimbă forumul: