Main Content:

Pagini: 1 ... 7 8 [9] 10 11 ... 1006

ARICOLE DE PRESA

  • bambilici
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 11374
  • Vezi Profilul
Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #120 : Martie 21, 2010, 10:38:40 »

Mai ramane de pus la punct ceva. La aproape fiecare postare a dv deschideti un nou subiet. Ati ajuns principalul concurent al lui Kok. Eu va apreciez blogul si f multi la fel. Nu trebuie sa va faceti reclama chiar atat de batatoare la ochi. O forma m eficienta si m civilizata este reclama implicita.
Memorat
  • roby
  • Membru nou
  • *
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 25
  • Vezi Profilul
Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #121 : Martie 23, 2010, 09:23:23 »

Va mai amintiți!!!!!!         
Citat
      O INIMA NOUA BATE ÎN PIEPTUL ROMANIEI! FRAȚI ROMANI, FACEȚI TOTUL CA ACEASTA INIMA SA BATĂ LIBER MEREU, NEÎNFRICATA!
22 DEC 89'' Tineretul LIBER                                   
Memorat
  • leo
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 719
  • Vezi Profilul
Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #122 : Martie 23, 2010, 12:17:48 »

Generalul Cioflină, în 1990, pretindea că nu ştie nimic despre sovieticii ucişi la Brădeşti martie 23, 2010
Înscris în: revoluţia română din 1989
Tags: 1989, Dan Necşa, decembrie 1989, Dumitru Cioflină, revista "Nu", revoluţia din 1989, revoluţia română, sovietici
Rate This

Quantcast

Revista clujeană “Nu” nr. 33 din săptămîna 17-23 noiembrie 1990 publica un interviu cu generalul maior Dumitru Cioflină, pe atunci comandant al armatei a 3-a. În interviu se pomeneşte şi de cazul “Brădeşti”, recent readus în discuţie de ziarul “Adevărul” şi semnalat şi pe acest blog (linc). La aproape un an de la revoluţie, generalul Cioflină pretindea că nu ştie că în acea localitate au fost ucişi cîţiva cetăţeni sovietici.

Reproduc din interviu:

    Reporter Dan Necşa: Să trecem acum la Brădeşti, localitate unde au apărut autoturismele sovietice, pe data de 25 decembrie. În incident au murit două persoane şi au fost rănite alte nouă, toţi cetăţeni sovietici, conform datelor furnizate de Spitalul Judeţean Dolj.

    General Dumitru Cioflină: Detaliile astea le aud pentru prima dată. Mă refer la exactitate. Ce vă pot spune eu: în dimineaţa zilei de 25, pe baza unor informaţii că mai multe autoturisme străine se îndreaptă către Craiova, noi am luat măsura, pentru protejarea Combinatului Chimic, de a le întîmpina, şi am trimis două transportoare blindate…

    Dan Necşa: Nu trei?

    Dumitru Cioflină: Nu, erau două TABuri şi un echipaj, o dacie, a Circulaţiei. Ele au ajuns la podul de la Brădeşti şi au blocat fluxul de circulaţie. După un timp de ordinul minutelor au ajuns în zonă autoturismele. Au fost somate să oprească, s-a vorbit la staţia maşinii. Nu s-au supus somaţiei şi s-a tras foc de avertizare. Marea majoritate a maşinilor, în busculada creată, s-au întors şi au părăsit locul. Nu s-a procedat imediat la cercetare, fiind întuneric şi nu s-a cunoscut faptul că a fost cineva rănit. Una dintre maşini a luat foc. Dimineaţa s-a cercetat zona, dar nu s-a găsit decît o femeie rănită – aşa ştiu eu – care a fost transportată la primul dispensar, apoi la Craiova. Nu cunosc faptul că ar fi murit două persoane şi că ar fi fost rănite 7 sau 8 persoane.

    Dan Necşa: Uitaţi eu am aici nouă nume de persoane – între 27 şi 50 de ani, bărbaţi şi femei, rănite atunci la Brădeşti. Toţi sînt cetăţeni sovietici. Este ciudat că dumneavoastră nu aveţi cunoştiinţă de aceste date. Eu credeam că militarii nu au părăsit locul fără să vadă ce au făcut.

    Dumitru Cioflină: Păi, v-am spus. Au cercetat cînd s-a făcut lumină, n-au depistat alte elemente decît cele ce v-am relatat, şi s-au retras. Din acel moment, eu nu am avut alte informaţii.

 
Memorat
Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #123 : Martie 23, 2010, 17:35:08 »

Marturia despre Revolutie a celui care este considerat parintele muzicii electronice in Romania.
 
Clickzoombytes - Romanian
On-line Music Magazine
http://clickzoombytes.wordpress.com/2009/12/24/zoom-1989-mircea-florian/
Joi, 24 decembrie 2009

Mircea Florian
despre momentul Revoluţiei


Eram în Elveţia în acel decembrie… Nu a fost plăcut – desigur, m-am bucurat în primul moment, apoi m-am întristat, pentru că a avut scenariul acela atât de ieşit din comun (celelalte ţări din Europa de est au avut Revoluţii mai umane, de catifea…).

Spectacolul, înscenarea, forma aceea de teatru exagerat care s-a jucat nu m-a încântat nici pe mine şi nici lumea cu care aveam eu contact acolo.

Sigur, speranţele mele durau de mai multă vreme şi mă pregăteam să acţionez imediat, ceea ce am şi făcut de fapt. Am stat acolo până la începutul anului 1990, iar apoi am făcut ceva ce credeam că trebuie să fac atunci pentru România, şi anume, am început să încropesc ajutoare pentru România, asta însă într-un incognito aproape desăvârşit, fiindcă am venit în România, începând de prin 1991, până prin 1996, cu coloane de tiruri aducând aparatură şi ajutoare spitalelor, câtorva azile de bătrâni, unor instituţii medicale pentru copii – am adus tot ce era nevoie, şi era nevoie de enorm de multe lucruri. Era o iniţiativă privată, dusă în cârcă de un nucleu, dintre care majoritatea era de origine germană. Unul dintre ei, Arno Gerlach, un om absolut remarcabil, spre exemplu, nu avea nici o legatură directă cu România, avea insă drag de ţara aceasta. În perioada respectivă am adus aparatură şi ajutoare în valoare de multe milioane de mărci vest germane. La vremea aceea Spitalul de Copii Grigorescu din Bucureşti, de exemplu, avea o dotare anemică. Noi am fost cei care am pornit modernizarea spitalului, mergând ţintit acolo. Acum pot povesti foarte deschis despre asta, după atâţia ani, dar atunci am făcut asta incognito. Credeam foarte tare în ceea ce făceam. Conduceam ca în filmele sovietice de război. Drumul dura 28 de ore. Traversarea Europei în coloană se făcea lent, nu ne era permisă o viteză peste 80 km la oră. Conduceam în neştire, făcând cu schimbul, pentru că eram în misiune! Era foarte greu, mai ales că ajungeam în România, unde drumurile erau cum erau. Apoi, încărcam şi descărcam aceste volume uriaşe de ajutoare… şi făceam asta de două ori pe an, de Paşti şi de Crăciun.
Ca să mă întorc totuşi la întrebare: emoţiile au fost puternice, aşteptările mele au fost mari,. Ele sunt şi acuma la fel de mari. O parte din lucrurile ce le aşteptam s-au împlinit; mare parte nu s-a împlinit. Acum îmi dau seama că, la urma urmei, cam asta este natura lucrurilor. Nu puteau să se împlinească toate, şi apoi, brusc, chiar în aceşti ani, să apară o societate perfectă. O societate perfectă nu există nicăieri, nici în Germania unde trăiesc şi nici altundeva în lume. Există doar societăţi perfectibile. Gradul de perfectibilitate este desigur diferit. Aici este loc de mult mai bine.
Cu toate problemele uriaşe de care ne lovim, mai ales aici, în România, se pare că totul e ok. Lucrurile urcă; au o pantă extrem de mică acuma, dar ascendentă. Nu vorbesc de economie, ci de adaptarea oamenilor, cu un soi de viaţă cu care nu au fost obişnuiţi preţ de 44 de ani.
Memorat
  • leo
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 719
  • Vezi Profilul
Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #124 : Martie 24, 2010, 12:01:15 »

În 1983 Nicolae Militaru îi scrie lui Nicolae Ceauşescu: “În ultimii 25 ani viaţa mea a fost permanent legată de Dumneavoastră”  martie 24, 2010
Înscris în: revoluţia română din 1989
Tags: Angela Băcescu, armata, Constantin Pîrvulescu, Ilie Neacşu, Ion Mihai Pacepa, Nicolae Ceauşescu, Nicolae Militaru, revista "Europa"
Rate This

Quantcast
Revista “Europa” nr. 22 din aprilie 1991, o revistă apropiată de fosta securitate (avea o rubrică despre revoluţie cu titlul “Securitatea raportează judecătorului suprem: Poporul român”), condusă de Ilie Neacşu (devenit mai apoi parlamentar PRM, dar ulterior exclus din partid de Vadim Tudor) şi avînd ca reporter special pe Angela Băcescu, publică un memoriu scris în 17 aprilie 1983 de generalul Nicolae Militaru şi adresat lui Nicolae Ceauşescu. Spre deosebire de actualele comentarii din presă, făcute de ziarişti viteji care-l atacă pe Nicolae Militaru postmortem, la vremea apariţiei articolului din “Europa” Militaru încă trăia şi ar fi putut da o replică. N-am cunoştiinţă ca acesta să fi contestat autenticitatea memoriului prezentat de revista “Europa”. (mai mult…)
 
Lasă un comentariu
Memorat
  • leo
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 719
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #125 : Martie 26, 2010, 14:06:48 »

CAZUL LOCOTENENT-COLONELULUI BRINZARU-PROPUS PENTRU DEGRADARE SI TRECERE IN REZERVA IN 1989;                                                                                                                       nscris în: revoluţia română din 1989
Tags: 1989, Alexandru Corneliu Bînzaru, decembrie 1989, Florinela Gherasim, Iulian Topliceanu, Nicolae Ceauşescu, revista "Nu", revoluţia din 1989, revoluţia română
Rate This

Revista clujeană “Nu”, în numerele 32 şi 33 din 1990, sub semnătura Florinelei Gherasim, ne informează asupra cazului locotenent-colonelului Alexandru Corneliu Bînzaru de la Tîrgu Mureş, şef al transmisiunilor la Divizia 6 Tancuri “Horea, Cloşca şi Crişan”, care a comentat negativ ordinul de a se trage în populaţie. Motiv pentru care, în 21 decembrie 1989, prin raportul 5 CD 4114, generalul Iulian Topliceanu a propus trecerea acestuia în rezervă cu gradul de soldat. În toiul avalanşei de articole recente care vor să rescrie istoria revoluţiei, cu ziarişti care au impresia că au descoperit primii America şi înaintea lor nimeni nu s-a mai ocupat de subiectul ăsta, e bine să reamintim din cînd în cînd ce s-a scris despre revoluţie în primul an de la desfăşurarea evenimentelor.

Iată ce povestea ofiţerul Bînzaru, colonel la data luării interviului:

    În 21 decembrie, cînd s-a întors comandantul nostru de la teleconferinţa cu Ceauşescu şi s-a pus problema foarte dur să se oprească demonstranţii şi să se tragă la picioare, m-am ridicat în plenul celor 20 de ofiţeri care erau adunaţi (eu avînd în subordine o unitate mă simţeam nelămurit) şi am spus: “cum adică, eu nu mă pot duce să dau asemenea ordine. Ei nu sînt duşmanii noştri, sînt demonstranţi care îşi spun părerea”. N-am vrut să vorbesc chiar prea dur, deşi în subconştient ştiam ce vrea mulţimea. Am zis că nu pot să fac aşa ceva.

    Dumnealui, domnul colonel Cojocaru (care este general acum), s-a enervat. Eu i-am spus: “vă rog să vă păstraţi calmul, sînt momente cruciale şi posteritatea o să ne judece, o să dăm socoteală de treaba aceasta”. “Treci la mine în birou”, mi s-a spus. “Şi credeţi că acolo voi înţelege mai bine?”. “Treci acolo!”

    Ei, în biroul dumnealui (colonelului Cojocaru) locotenentul colonel Mateica, din partea Consiliului Politic de la Cluj, împreună cu alte 5-6 grade mari (reprezentanţi şi de la Cluj) a încercat să mă lămurească că n-am dreptate şi că trebuie să mă duc să dau un asemenea ordin. I-am dat o replică: “dumneavoastră sînteţi lămurit ce trebuie să facă soldaţii?” “Păi o să li se spună acolo la faţa locului”. Zic: “nu aşa, un ofiţer cînd primeşte ordin, nu trece în tranşee la fiecare soldat în parte să-i spună misiunea, i-o dă din timp şi fiecare ştie ce are de făcut”. Mi s-a spus că sînt obraznic şi m-au dat pe uşă afară. Am aşteptat afară cam o oră. În acest răstimp socotesc că au stat de vorbă, s-au sfătuit ce să facă, au dat telefon la Cluj la generalul Topliceanu şi acesta, probabil, a ordonat să se facă raport scris şi să fiu propus să fiu trecut în rezervă cu gradul de soldat. Eu asta n-am ştiut atunci, nici nu mi s-a spus, abia cîteva zile mai tîrziu am aflat.

    Am fost chemat înăuntru, de faţă fiind şi lt. col. Muşat Stoica, şeful de Stat Major. Colonelul Cojocaru îmi aduce la cunoştiinţă: “din clipa aceasta, tov. lt. col., eşti destituit din funcţie şi predai armamentul”. Mi-a luat pistolul, i l-am dat fără nici o replică – pentru un ofiţer asta înseamnă o mare dezonoare – şi am întrebat doar cui predau funcţia. Mi s-a spus că predau funcţia maiorului Ruţa, care este tot transmisionist. Am făcut stînga împrejur şi am plecat. L-am chemat pe Ruţa, i-am spus care este situaţia, că îmi pare rău pentru el, că vremurile sînt tulburi, că eu nu mai sînt şeful transmisiunilor şi îl rog să conducă mai departe unitatea.

    Am stat în biroul acesta, unde stăm de vorbă acum, de la prînz din 21 decembrie, ora 14,00 – 15,00, 14 şi ceva. M-am tot gîndit, am tot stat, am socotit, vă daţi seama că erau nişte clipe grele şi îmi închipuiam că nu va fi uşor pentru mine. Abia după aceea mi-am dat seama de dimensiunea faptelor mele. Am fost singurul care m-am ridicat împotriva ordinelor care se dădeau atunci.

    Am mai fost interogat aici pînă a doua zi în 22 decembrie. În după-amiaza zilei şi în seara zilei de 21 decembrie cei de la organizaţia de bază au venit să dau declaraţii, să scriu ce am făcut. I-am refuzat iniţial, spunîndu-le că nu dau nici un fel de declaraţii, pentru că nu ştiu ce vină mi se aduce, ce am făcut eu de fapt. Mi s-a spus că aşa trebuie, că asta e procedura. A mai venit şi Mateica, de la Cluj, care tot pe linie politică lucra, să mă impresioneze, zic eu, să mă determine să dau declaraţia respectivă. Pînă la urmă mi s-a spus că ei şi aşa vor face formalităţile pentru a mă pune în discuţia organizaţiei de bază, să mă excludă din partid. Ăsta era, de fapt, mobilul acestei declaraţii. Am dat declaraţia, respectiv am înşirat exact ce s-a întîmplat, nu aveam nimic de ascuns, nu m-a forţat nimic să scriu ce credeam eu de cuviinţă să scriu. Ulterior am aflat că s-au luat declaraţii şi de la alţii din cei ce au fost de faţă, ca să fie tacîmul complet. Am dormit în noaptea de 21-22 decembrie aici în birou. Spre norocul meu, lucrurile au evoluat aşa cum toată lumea ştie, poate că altfel astăzi eram împuşcat sau poate soldat, mă rog, se putea întîmpla oricum.

    După ce mi s-a adus la cunoştiinţă destituirea, chiar şeful de stat major mi-a atras atenţia ca nu cumva să plec acasă. Nu făceam asta, nu aveam acest gînd, în fond atunci nu eram nimeni, mă puteam duce, dar conştiinţa nu m-a lăsat să dezertez aşa… De ce să mă duc acasă, ce să fac acolo?

    N-am avut nici o clipă senzaţia de teamă, n-am realizat că se poate întîmpla ceva catastrofal. Colegii mei mi-au spus, după aceea, că ei se gîndeau că mai am o singură şansă: ori să mor, ori să devin celebru.

    În 22 decembre, cum evenimentele au evoluat în favoarea poporului, către prînz am fost chemat la colonelul Cojocaru şi mi s-a spus să-mi reintru în atribuţiunile de funcţie. Mi s-a întins o mînă, chipurile, care de fapt nu spunea nimic. Eu chiar l-am întrebat, deşi ştiam ce vrea să spună, pentru ce? Mi-a răspuns că pentru a-mi intra iar în funcţie. Cei care m-au primit aşa de bine erau tot cei care încercaseră să mă bage la apă.

    Mai către seară, fiind tot în biroul comandantului (col. Cojocaru), acesta scoate pistolul meu din seif şi mi-l dă. La care i-am replicat cam aşa: V-aş ruga foarte mult ca acest pistol să mi-l înmînaţi în cadru festiv, cu toţi cei care au fost de faţă, cu scuzele de rigoare. Dînsul n-a avut replică, mi-a spus doar să las asta. Am avut un sentiment de milă, n-am mai vrut să întind coarda, şi am lăsat să treacă de la mine. Totuşi aşa s-ar fi cuvenit să-mi restituie pistolul, pentru că am fost dezonorat odată şi trebuia să se repare această greşeală.

    Evenimentele s-a scurs cu ştiţi, am activat tot pe linia mea, cu legături de la securitate, telefoane, şi am scos o mulţime de ascultări de la telefoane particulare, le-am izolat, ceea ce era de competenţa mea. Între timp au fost avansaţi la 30 decembrie o mulţime de colegi, unii de drept, care n-au fost avansaţi la timpul potrivit. Alţii, considerîndu-se că s-au remarcat în timpul revoluţiei, probabil (şi domnul general Cojocaru, probabil), nu-mi dau cu părerea. Pe urmă am aflat şi de treaba aceea cu Topliceanu, cu propunerea de trecere în rezervă cu gradul de soldat. Valul de avansări a trecut peste ofiţeri, eu am fost ocolit, nu ştiu de ce s-a întîmplat aşa.

    Probabil că şi la ministru (Militaru) a ajuns istoria cu mine, el a vrut să mă vadă, să vadă cine este individul care a avut acea îndrăzneală. De altfel, au venit şi nişte procurori de la Bucureşti, nu kai ştiu cînd, dar bine după revoluţie, cred că prin ianuarie. Erau nişte colonei de la Bucureşti, le-am scris toată treaba aceasta. De la unul dintre ei am aflat, mi-a spus şi numărul ordinului conform căruia trebuia să fiu trecut în rezervă. Atunci am făcut ochii mari şi le-am spus că nu ştiam de treaba asta.

    Altceva mai mlt nu ştiu ce v-aş mai putea spune. Avansarea a fost făcută de domnul fost ministru – generalul Militaru, dar am rămas tot acelaşi, pe aceeaşi funcţie pe care am avut-o înainte, deşi gradul este mai mare pentru funcţia respectivă. Nu mă mai deranjează lucrul acesta, dar socotesc acordarea acestui grad ca pe o ciozvîrtă care mi-a fost aruncată, poate e dur spus aşa. Eu rămîn acelaşi, nu-i nici o problemă. Vreau să înţelegeţi bine ce înseamnă aceasta: fiecare funcţie are un grad anume, adică nu poţi fi profesor universitar (poate forţez nota şi nu păstrez proporţia) la clasele V-VII, cam aşa ar veni, adică sînt nişte ierarhii, sînt nişte reguli.

    Cînd am fost chemat la generalul Militaru, sincer să fiu mă gîndeam că îmi propune să mă numească într-o funcţie, dat fiind faptul că am făcut ce am făcut. M-am dus la Bucureşti, acolo fiind chemat la direcţia noastră de cadre. Repet, m-am gîndit numai la propunerea unei funcţii, că voi fi mutat undeva, asta era în mintea mea. Ajungînd acolo, eu crezînd că mai sînt şi alţii în situaţia mea, am fost dezamăgit să constat că am fost singurul chemat. După ce am stat 4-5 ore pe la direcţie, că nu era acolo şeful direcţiei, în sfîrşit a venit şi a zis că mă cheamă domnul ministru.

    Ministrul Militaru, foarte amabil, mi-a spus să iau loc şi să spun cum s-a întîmplat atunci în 17, 18, în 21 şi 22. Am derulat, aşa pe îndelete, tot filmul evenimentelor. M-a ascultat cu răbdare, uneori mi-a pus nişte întrebări pentru lămurirea anumitor detalii. M-a întrebat şi alte lucruri: cînd am fost avansat ultima dată, vîrsta, ce studii am, ce funcţii am avut. I-am raportat şi dînsul mi-a spus: “Scrii ce mi-ai spus mie, dacă se poate şi mai detaliat”. M-am întors, am scris cam acelaşi lucru, poate mai detaliat, poate unele amănunte le-am uitat, după care şeful direcţiei cadre, cînd i-am înmînat raportul îmi zice: “Domnule locotenent-colonel, te felicit cu ocazia avansării la gradul de colonel”.

    A doua zi, în 16 februarie 1990, generalul Militaru şi-a cerut demisia, chiar făceam haz cu colegii mei, că a fost cîntecul de lebădă al domnului ministru, că am fost ultimul avansat datorită domniei sale.


De amintit că la Tîrgu Mureş, în decembrie 1989, au fost ucişi 6 manifestanţi şi răniţi alţi 21. Militarii care au deschis focul au fost scoşi basma curată pe motiv de legitimă apărare, după cum am mai pomenit pe acest blog (linc).

Mai citeşte: Fostul general Topliceanu, care a comandat reprimarea revoluţiei la Cluj: 10 ani condamnare, eliberat după 2 ani şi 3 luni. Lipsa de dibăcie a M.Ap.N. în recuperarea prejudiciului
           
Memorat
  • toni
  • Vizitator
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #126 : Martie 26, 2010, 18:20:23 »

 Domnule Nicolaescu va cer demisia din urmatoarele motive :
     Va-m trimis 3 documente .
 1 Procura de la urmasi eroilor sa le ridic biletele si cartelele conform Legii 341/2004 Legalizata la notar si semnata de persoanele respective ;
 2 Cerere prin care va solicitam numele eroilor decedati in timpul revolutiei din Loc. Rm.Valcea ;
 Obs. Aceasta cerere era necesara firmei ce a fost tocmita si platita pentru executarea lucrarii si anume placa din marmura cu nume si prenume a eroilor decedati in decembrie 1989 cu domiciliul in Rm.Valcea, solicitatare din partea  Asociatiei pe care o conduc.
 Precizez ca la intalnirea cu numneavoastra (audienta)va-m explicat ca documentele celor 9 persoane le-am expus in muzeul de istorie ca semn de cinstire pentru eroii neamului romanesc.
 Datele celor 9 persoane le-am aflat cu ajutorul dir.Casei de Pensii din Jud.Valcea.
 3 Dosarele respinse de SSPR in mod nejustificat a membrilor ce fac parte din ’’ASOCIATIA  LUPTATORILOR REVOLUTIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989
PREJUDICIATI DE (S.S.P.R.) SECRETARIATUL DE STAT PENTRU
PROBLEMELE REVOLUTIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989’’.


Pe scurt va-m adus de nenumarate ori la cunostinta ca din cele 3 solicitari nu am primit nici un raspuns desi era obligatia institutiei dumneavoastra si implicit si dumneavoastra ca si conducator al sspr sa-mi raspundeti in termen de 30 de zile.
Faxurile si adresele ce le-am trimis au ramas fara raspunsuri.
Prin un simplu fax ca si raspuns din partea institutiei pe care o conduceti la cele 3 cereri se putea da dovada de intalegere si nu cum ati dat dovada de rea credinta prin refuzul de a comunica la solicitarile Asociatiei.
Precizez ca dupa 20 de ani de la Revolutie am luat initiativa de ai cinsti pe eroi neamului romanesc, ei fiind neglijati sau uitati in acest timp .

Presedintele TONI POPESCU
’’ASOCIATIA  LUPTATORILOR REVOLUTIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989
PREJUDICIATI DE (S.S.P.R.) SECRETARIATUL DE STAT PENTRU
PROBLEMELE REVOLUTIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989’’

Memorat
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #127 : Martie 27, 2010, 17:47:27 »

Inca o data secretarii de stat,care s-au perindat in aceasta institutie, inclusin Dl Nicolaescu Adrian au dat doada si dau dovada de nepasarea fata de eroii martiri si revolutionarii care au iesit in strada in decembrie 1989 cu pieptul gol pentru o cauza nobila, asa cum prevede regulamentul de ordine interioara cit si denumirea institutiei "SECRETARIATUL DE STAT PENTRU  PROBLEMELE REVOLUTIONARILOR"
 
   
Memorat
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #128 : Martie 27, 2010, 17:58:24 »

dl Popescu Toni presedintele "ASOCIATIEI LUPTATORILOR REOLUTIONARI DIN DECEMBRIE 1989 PREJUDICIATI DE SSSP" este un revolutionar inrait pentru a apara drepturile revolutionarilor prejuditiati de SSPR si  se lupta cu toate puterile sale asa cum a facut-o si in decembrie 1989.
  ACCESATI< WWWtonni_poppescu@yahoo.com>
Memorat
Răspuns: Re: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #129 : Martie 27, 2010, 18:35:10 »

Buna ziua !


A luat fiinta ’’ASOCIATIA  LUPTATORILOR  REVOLUTIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989 PREJUDICIATI DE (S.S.P.R.)  SECRETARIATUL  DE STAT  PENTRU PROBLEMELE  REVOLUTIONARILOR  DIN DECEMBRIE 1989’’
Sprijinirea in sustinerea dosarelor la Comisia Parlamentara a Revolutionarilor din Decembrie 1989 (CPRD) in vederea acordarii avizului favorabil conform Legii 341/2004.
Revolutionarilor ce se considera prejudiciati de SSPR in nerezolvarea dosarelor, in vederea obtinerii avizelor favorabile de la CPRD institutie Guvernamentala, care are obligatia legala si morala fata de cei care si-au adus contributia majora in rasturnarea sistemului comunism.

Conditia, fiind ca dosarele solicitantilor sa indeplineasca cerintele prevazute de Legea nr. 341/2004, in functie de calitatea solicitantului care a depus dosarul in termen si complet la comisie in vederea obtinerii avizului.
Apararea drepturilor membrilor Asociatiei în fata autoritatilor statului si a organizatiilor si institutiilor cu caracter civil .


Sprijinirea Ranitilor si Urmasii Eroilor celor decedati in Revolutia din 1989, in vederea obtineri drepturilor conferite de Legea 341/2004.


Asigurarea, in conditii legale, a protectiei luptatorilor, ranitilor si urmasilor eroilor-martiri din Revolutie. Protectia se va realiza prin colaborarea cu organele si organismele puterii de stat, mijloacele mass-media interne si externe, organizatiile nonguvernamentale, iar în cazuri deosebite se poate solicita ajutorul Comitetului Conferintei de la Helsinki, Consiliului Europei sau a altor organisme internationale .


Cererile de solicitare se trimit la nr. Fax  0350/42.71.02
Presedinte :          Popescu Toni
Maill            tonni_poppescu@yahoo.com
Persoanele sunt rugate sa lase un nr. tel. contact  




Memorat
  • leo
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 719
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARTICOLE DE PRESA
« Răspunde #130 : Martie 27, 2010, 22:03:15 »

Unirea Basarabiei cu România martie 27, 2010
Înscris în: Republica Moldova
Tags: Basarabia, Sfatul Ţării, unirea Basarabiei cu România, Zilele Basarabiei
Rate This

Quantcast


În 27 martie (stil vechi) / 9 aprilie (stil nou) 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău a votat, cu 86 voturi pentru, 3 împotrivă, 36 de abţineri şi 13 deputaţi absenţi unirea Republicii Democratice Moldoveneşti cu România. Pentru o evocare a acelor evenimente istorice citiţi articolul publicat în urmă cu un an pe acest blog: 27 martie 1918: Unirea Basarabiei cu România (linc).

Citeşte şi despre manifestările care se desfăşoară acum la Timişoara, la aniversarea acestor întîmplări: Zilele Basarabiei la Timişoara, a 10-a ediţie (linc).
Memorat
  • leo
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 719
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #131 : Martie 29, 2010, 12:32:26 »

Sergiu Nicolaescu falsifică istoria Congresului 12 PCR, cu intervenţia lui Pîrvulescu martie 29, 2010
Înscris în: jurnalistica din România, revoluţia română din 1989 —
Tags: Adrian Crăciun, Comisia Senatorială Decembrie 1989, Constantin Pîrvulescu, Cristian Delcea, Institutul Revoluţiei Române, Ion Popescu Puţuri, Nicolae Ceauşescu, Sergiu Nicolaescu, Titus Popovici, ziarul Adevărul
Rate This

În ziarul “Adevărul” din 28 martie 2010 (linc), regizorul Sergiu Nicolaescu, întrebat fiind despre revoluţia din 1989 de către Cristian Delcea şi Adrian Crăciun, îşi asumă gînduri revoluţionare încă din 1979, de cînd Constantin Pîrvulescu a luat cuvîntul în plenara CC al PCR vorbind împotriva lui Nicolae Ceauşescu. Iată ce spune regizorul:

    Am văzut ce înseamnă surpriza. Şi lucrul ăsta l-am văzut şi în România, la Congresul al XII-lea, cînd Constantin Pîrvulescu l-a criticat deschis pe Nicolae Ceauşescu. Cînd i s-a dat cuvîntul lui Pîrvulescu, toată sala a mîrîit. Să mîrîi într-o sală în care e şi Ceauşescu! Era ceva! Vine Pîrvulescu, spune ce spune, cu binecunoscutele lui declaraţii în faţa lui Ceauşescu, şi cîştigase lumea, domnule, cîştigase lumea! Şi în momentul ăla, eu i-am spus lui Titus: „Titus, mă duc şi eu la tribună!”.

    „Bă, eşti nebun? Mă bagi în rahat?”. Am rămas locului. Şi atunci Pîrvulescu a făcut o greşeală. A zis cam aşa: „Ştiu că aici e plin de Securitate. E plină sala de securişti!”. S-a întors şi a plecat. Asta fost o greşeală. În timp ce vorbea Pîrvulescu, eu mă uitam la Ceauşescu, la primul-ministru, la toţi. Erau terminaţi! La urmă, primul-ministru a zis: „Tovarăşi, pauză!”. A ţinut o pauză de o oră şi pe urmă au dat cuvîntul unor intelectuali şi intelectualii ăştia l-au făcut praf pe Pârvulescu şi l-au ridicat în slăvi pe Ceauşescu. În pauză, l-am văzut pe Pîrvulescu plecînd. Mă, şi nu se uita nimeni la el! Nimeni! Toată lumea întorcea capul. Şi în momentul acela mi-am dat seama că surpriza îi învinge pe comunişti, aşa am făcut comparaţia. Şi toată acţiunea mea din decembrie a fost bazată pe surpriză! (…)

    Întrebare: Cînd aţi realizat că nu se mai poate cu familia Ceauşescu?

    Când a atacat Pîrvulescu! Cînd am văzut reacţia sălii, mi-am zis: „Domnule, ăştia toţi au în cap aşa ceva!”. Deci, se cam săturase lumea de Ceauşescu.

Din nefericire pentru Sergiu Nicolaescu, intervenţia lui Constantin Pîrvulescu la congresul al 12-lea a fost filmată, iar filmarea e disponibilă pe internet. Printre altele, chiar pe acest blog (linc). Se poate vedea că Pîrvulescu nu a cîştigat lumea din sală cu criticile sale împotriva lui Ceauşescu. A fost aplaudat doar la început, cînd vorbeşte despre vechimea sa în partid, înainte de a-l critica pe Ceauşescu şi cînd nu se ştia ce urma să zică. După ce şi-a început criticile, a fost întrerupt cu scandări “Ceauşescu reales!”. Nici vorbă ca, din reacţia sălii, să rezulte că toţi din sală “au în cap aşa ceva”, cum pretinde Sergiu Nicolaescu.

Falsă este şi afirmaţia că după cuvîntarea lui Pîrvulescu a urmat o oră de pauză. A urmat, fără nici o pauză, cuvîntarea pro-Ceauşescu a lui Ion Popescu-Puţuri, aplaudată de cei prezenţi.

Mai e de menţionat că Pîrvulescu nu a vorbit deloc despre securişti ci, după ce a fost întrerupt de lozinci pro-Ceauşescu, s-a referit la faptul că în sală sînt echipe speciale de “agitatori”.

Referitor la gîndurile revoluţionare care l-ar fi cuprins pe Nicolaescu în 1979, dar nu şi le-a dus la îndeplinire nici atunci şi nici în următorii 10 ani, remarc că domnia sa nu e singurul care, la 20 de ani după revoluţie, dezvăluie acţiuni antidictatoriale eroice care era cît pe-aci să le facă. În aceeaşi situaţie e şi Ion Iliescu, cu a sa “chemare la luptă pentru răsturnarea dictaturii” (linc), complet necunoscută în 1989 dar proclamată “document al revoluţiei” de către Institutul Revoluţiei Române începînd cu anul 2009 (pe saitul IRR “documentul” respectiv figurează şi azi la loc de cinste, nu doar în numărul din “Caietele Revoluţiei” în care a fost publicat ci şi pe una din paginile principale ale saitului – linc; nici un alt text anticeauşist premergător revoluţiei nu beneficiază de un asemenea tratament pe saitul IRR).

Spusele lui Sergiu Nicolaescu, dacă le comparăm cu înregistrarea video (linc), sînt un bun exemplu despre felul cum un martor ocular poate să distorsioneze un eveniment istoric. Cît este reaua credinţă a martorului, care falsifică deliberat faptele, cît este efectul timpului asupra amintirilor martorului respectiv, amintiri care după o perioadă mai lungă încep să fie înlocuite de închipuiri şi cugetări post-factum, este de discutat. Fenomenul alterării în timp a declaraţiilor este bine cunoscut de istorici. De aceea eu sînt în general sceptic faţă de declaraţiile senzaţionale care apar acum, la 20 de ani după revoluţie. După cum îi explicam şi lui Sergiu Nicolaescu pe vremea cînd acesta conducea Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ (linc – vezi partea “Sergiu Nicolaescu dezinformează” punctul 1), consider că cele mai bune declaraţii sînt cele luate imediat după evenimente, cînd martorii aveau memoria proaspătă şi erau mai puţin înrîuriţi de scenarii apărute în presă sau de interese. Deasemeni, documentele cele mai bune sînt tot cele întocmite chiar în timpul evenimentelor. Cu cît ne îndepărtăm în timp de decembrie 1989, cu atît valoarea documentelor şi mărturiilor scade.
 
Memorat
  • Aria
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1085
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #132 : Martie 29, 2010, 14:10:04 »



    * Home


    * Activitate SSPR
          o - Plen Comisie
          o - Liste avizare CPRD
          o - Liste Imprimeria Nationala
          o - Liste Certificate CPRD
          o - Procedura eliberare adeverinte

    * Eliberare Certificate
          o - Liste Certificate
          o - Program Eliberare

    * Registre Dosare
          o - Registru Luptatori
          o - Registru Urmasi

   

PANTELIMON NICULINA

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :11292/03-11-2004

 

 

PANTELIMON TUDOR

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :11293/03-11-2004

 

 

PANTELIMON SIMION-SORINEL

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :16059/09-12-2004

 

 

PANTELIMON SIMION SORINEL

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :16992/20-01-2005

 

 

PANTELIMON MARIN

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :18336/20-01-2005






LUPU MARIOARA-GABI

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :14916/10-11-2004

 

 


LUPU MARIOARA-GABI

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :14916/10-11-2004





LUPU MARIOARA-GABI

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :14916/10-11-2004


DOMNULE IULIAN; CE SPUNE SITE-UL DOMNIEI VOASTRE ?

NU DE ALTA DAR DISTRUG SITE-UL SSPR.....

 

 


 

 
Memorat
  • Ionescu
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2590
  • Vezi Profilul WWW
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #133 : Martie 29, 2010, 22:56:21 »



    * Home


    * Activitate SSPR
          o - Plen Comisie
          o - Liste avizare CPRD
          o - Liste Imprimeria Nationala
          o - Liste Certificate CPRD
          o - Procedura eliberare adeverinte

    * Eliberare Certificate
          o - Liste Certificate
          o - Program Eliberare

    * Registre Dosare
          o - Registru Luptatori
          o - Registru Urmasi

   

PANTELIMON NICULINA

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :11292/03-11-2004

 

 

PANTELIMON TUDOR

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :11293/03-11-2004

 

 

PANTELIMON SIMION-SORINEL

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :16059/09-12-2004

 

 

PANTELIMON SIMION SORINEL

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :16992/20-01-2005

 

 

PANTELIMON MARIN

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :18336/20-01-2005






LUPU MARIOARA-GABI

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :14916/10-11-2004

 

 


LUPU MARIOARA-GABI

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :14916/10-11-2004





LUPU MARIOARA-GABI

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :14916/10-11-2004


DOMNULE IULIAN; CE SPUNE SITE-UL DOMNIEI VOASTRE ?

NU DE ALTA DAR DISTRUG SITE-UL SSPR.....

 

 


 

 

Site-ul meu nu face decat sa organizeze datele publicate de SSPR si CPRD de-a lungul timpului, facilitand cautarea dupa diverse criterii.
Din inregistrarile la care faceti referire si din documentele oficiale in legatura cu aceste inregistrari, ar rezulta urmatoarele:
- In sedinta CPRD din data de 23 martie a.c. (http://www.cdep.ro/comisii/revolutionari/pdf/2010/sz0323.pdf , pozitia 557) a fost avizat dosarul de preschimbare cu nr. 14916.
- Numele pe care CPRD a avizat acest dosar este: PANTELIMON NICUSOR
- Conform site-ului SSPR dosarul cu numarul respectiv (14916) apartine d-nei LUPU MARIOARA-GABI, nu lui PANTELIMON NICUSOR.
- Conform site-ului SSPR, PANTELIMON NICUSOR nu figureaza cu dosar depus la SSPR (v. http://www.sspr.gov.ro/index.php?cautare - luptatori,urmasi)
- Celelalte persoane cu numele PANTELIMON (se mai intampla sa apara greseli de nume; am incercat sa verific si cu variatiuni pe nume) au alte dosare decat 14916.
Cam asta este ceea ce am eu vizavi de dosarele de mai sus. Daca nu imi scapa ceva, ceea ce am eu concorda cu datele de la SSPR si CPRD.
Cred ca trebuie obtinute detalii de la CPRD in legatura cu dosarul 14916. Poate fi o greseala intortocheata; mai curand v-ar lamuri dl. Raymond Luca.
Memorat

Perplex in forma continuata.
  • gally
  • Sr. Member
  • ****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 398
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #134 : Martie 29, 2010, 23:09:26 »

de verificat daca nu cumva doamna este decedata...si...mai departe puteti banui...sper sa nu fie asa...ridendo castigat mores!!!
Memorat
Pagini: 1 ... 7 8 [9] 10 11 ... 1006
Schimbă forumul: