Main Content:

Pagini: 1 ... 8 9 [10] 11 12 ... 1006

ARICOLE DE PRESA

  • grig
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1871
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #135 : Martie 30, 2010, 19:57:58 »
Memorat

Libertatea este dreptul de a face ceea ce permit legile.(Montesquieu)
  • grig
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1871
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #136 : Martie 30, 2010, 19:59:58 »

pt cei ce s-au intrebat "pe unde sunt": am suferit am operatie pe cord deschis si abia acum am putut sa-mi reiau , cat de cat , activitatea. Va doresc sanatate la toti!
Memorat

Libertatea este dreptul de a face ceea ce permit legile.(Montesquieu)
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #137 : Martie 30, 2010, 21:43:45 »

Domnule Grig, va doresc sa dati dovada de multa cumpatare, calcul si rabdare. Pe langa toate celelalte recomandari, va asigur ca va sunt necesare pentru a va reface si mentine starea de sanatate. Ma bucur ca ati trecut cu bine aceasta incercare - deosebit de periculoasa - din viata dumneavoastra. Multa sanatate!
Memorat
  • leo
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 719
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #138 : Martie 31, 2010, 17:07:28 »

“Pravda” din 26 decembrie 1989: “La Bucureşti au fost răniţi 2 cetăţeni sovietici, şi încă 10 automobilişti sovietici în zona graniţei româno-iugoslave. S-a considerat oportun ca familiile personalului sovietic să fie evacuate – în total în jur de 280 de persoane” martie 31, 2010
Înscris în: revoluţia română din 1989
Tags: 1989, A. Pasecinic, Alex Mihai Stoenescu, B1TV, decembrie 1989, Iulian Ciocan, KGB, Pravda, revoluţia din 1989, revoluţia română, sovietici, SRI, TASS, V. Drozd, Viaceslav Samoşchin, Virgil Măgureanu, Vladimir Vedrashko, Vladimir Vidraşcu, ziarul Adevărul
Rate This

Quantcast


Continui prezentarea celor relatate de presa străină despre revoluţia română cu cele apărute în ziarul moscovit “Pravda” din 26 decembrie 1989. Acest ziar relatează pe scurt şi despre evacuarea cetăţenilor sovietici din Bucureşti, subiect pe seama căruia s-au lansat dezinformări la B1TV şi în ziarul “Adevărul”. Anume, Alex Mihai Stoenescu, “specialistul” de serviciu al mass-mediei dîmboviţene în problemele revoluţiei din 1989, a pretins că evacuarea personalului sovietic din Bucureşti a avut loc în 9 decembrie 1989 (linc), adică înainte de revoluţie, sugerînd astfel că partea sovietică cunoştea în avans evenimentele ce vor urma. După cum am mai arătat pe acest blog, evacuarea sovieticilor din Bucureşti s-a desfăşurat abia în 24 decembrie 1989, cînd în oraş se trăgea intens şi blocul de locuinţe al cetăţenilor sovietici din zona televiziunii ajunsese în zona luptelor. Am prezentat declaraţia unui martor ocular al acestei evacuări – jurnalistul Viaceslav Samoşchin (linc). Ziarul “Pravda” din 26 decembrie 1989 (care trebuie să fie disponibil şi în biblioteci publice din Bucureşti) confirmă spusele lui Samoşchin, relatînd despre evacuarea cetăţenilor sovietici din Bucureşti, al căror număr este estimat la 280. În facsimilul de mai jos, care cuprinde tot ce a publicat “Pravda” în acea zi despre revoluţia română, partea referitoare la evacuarea sovieticilor din Bucureşti este subliniată cu roşu.
Memorat
  • Aria
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1085
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #139 : Aprilie 01, 2010, 07:44:30 »



    * Home


    * Activitate SSPR
          o - Plen Comisie
          o - Liste avizare CPRD
          o - Liste Imprimeria Nationala
          o - Liste Certificate CPRD
          o - Procedura eliberare adeverinte

    * Eliberare Certificate
          o - Liste Certificate
          o - Program Eliberare

    * Registre Dosare
          o - Registru Luptatori
          o - Registru Urmasi

   

PANTELIMON NICULINA

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :11292/03-11-2004

 

 

PANTELIMON TUDOR

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :11293/03-11-2004

 

 

PANTELIMON SIMION-SORINEL

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :16059/09-12-2004

 

 

PANTELIMON SIMION SORINEL

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :16992/20-01-2005

 

 

PANTELIMON MARIN

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :18336/20-01-2005






LUPU MARIOARA-GABI

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :14916/10-11-2004

 

 


LUPU MARIOARA-GABI

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :14916/10-11-2004





LUPU MARIOARA-GABI

Calitate de :REMARCAT

Dosar numarul :14916/10-11-2004


DOMNULE IULIAN; CE SPUNE SITE-UL DOMNIEI VOASTRE ?

NU DE ALTA DAR DISTRUG SITE-UL SSPR.....

 

 


 

 

Site-ul meu nu face decat sa organizeze datele publicate de SSPR si CPRD de-a lungul timpului, facilitand cautarea dupa diverse criterii.
Din inregistrarile la care faceti referire si din documentele oficiale in legatura cu aceste inregistrari, ar rezulta urmatoarele:
- In sedinta CPRD din data de 23 martie a.c. (http://www.cdep.ro/comisii/revolutionari/pdf/2010/sz0323.pdf , pozitia 557) a fost avizat dosarul de preschimbare cu nr. 14916.
- Numele pe care CPRD a avizat acest dosar este: PANTELIMON NICUSOR
- Conform site-ului SSPR dosarul cu numarul respectiv (14916) apartine d-nei LUPU MARIOARA-GABI, nu lui PANTELIMON NICUSOR.
- Conform site-ului SSPR, PANTELIMON NICUSOR nu figureaza cu dosar depus la SSPR (v. http://www.sspr.gov.ro/index.php?cautare - luptatori,urmasi)
- Celelalte persoane cu numele PANTELIMON (se mai intampla sa apara greseli de nume; am incercat sa verific si cu variatiuni pe nume) au alte dosare decat 14916.
Cam asta este ceea ce am eu vizavi de dosarele de mai sus. Daca nu imi scapa ceva, ceea ce am eu concorda cu datele de la SSPR si CPRD.
Cred ca trebuie obtinute detalii de la CPRD in legatura cu dosarul 14916. Poate fi o greseala intortocheata; mai curand v-ar lamuri dl. Raymond Luca.....................HuhHuh

CREZI CA NU STIE Huh
[/quote
[/size][/color]
Memorat
  • Mr. G
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2369
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #140 : Aprilie 02, 2010, 06:54:14 »

Pe 2 aprilie, Mişcarea Violetă lansează:
No Băsescu Day
31 Mar 2010 Lucian Gheorghiu | 11 comentarii | 3635 vizualizari
După 20 de ani, fenomenul “Piaţa Universităţii” revine în actualitate prin intermediul internetului. În aprilie 1990 se protesta împotriva lui Ion Iliescu. În aprilie 2010 se protestează împotriva lui Traian Băsescu.
 
 

Vineri 2 aprilie în Bucureşti şi Piteşti va avea loc un protest politic care reprezintă o premieră pentru România. Este vorba de “No Băsescu Day” (Ziua fără Băsescu). Noutatea o reprezintă faptul că iniţiatorii acţiunii de protest sunt bloggeri care au format ad-hoc o grupare virtuală denumită “Mişcarea Violet”, iar popularizarea manifestării s-a făcut pe site-ul de socializare Facebook. Modelul acestui protest este preluat de la bloggerii din Italia şi Franţa, unde, recent s-au desfăşurat “No Berlusconi Day” şi “No Sarkozy Day”.

Protestatarii vor avea însemne violete

“No Basescu Day” este un protest politic paşnic (nu va fi organizat un miting propriu-zis, nu se vor fi revendicări sau cereri de demisie – n.a.), pe 2 aprilie, participanţii din Bucureşti urmând să se întâlnească la orele 17.00 în trei locaţii - Piaţa Romană – la capătul străzii Căderea Bastiliei, Piaţa Unirii – în faţa Magazinului Unirea, Piaţa Operei – în faţa Operei – după care pleacă în plimbare spre Piaţa Universităţii unde se întâlnesc la orele 19.00.
Memorat
  • Mr. G
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2369
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #141 : Aprilie 03, 2010, 19:16:28 »

TUTUROR UN PASTE FERICIT

Sfanta Lumina de la Ierusalim


In Sambata Mare, la ora 7:00 dimineata, se pecetluieste Sfantul Mormant. Se controleaza sa nu fie inauntru nimic care sa se aprinda, se pregatesc doua panglici mari, se asaza pe usa capelei Sfantului Mormant si se pecetluiesc cu ceara. Dimineata se deschid portile pentru intrare, iar lumea vine insetata. Ulitele sunt stramte, dar se aduna mii de oameni din toate colturile globului pamantesc - calugari, credinciosi simpli, ambasadori. Cea mai mica portiune e intesata de oameni. Fiecare credincios poarta in mana un manunchi de 33 de lumanari, dupa numarul anilor Mantuitorului, altii au doar una sau trei. Desigur, toate sunt stinse. Patriarhul vine in procesiune la biserica, unde este imbracat.
Cand soseste vremea randuita de Dumnezeu a primirii sfintei lumini, patriarhul, insotit de ierarhi si de seful politiei statului Israel, strabate drumul dintre altarul bisericii mari si capela. Ajuns acolo, el este dezbracat de podoabele arhieresti si lasat in stihar, e controlat de seful politiei si unii cetateni musulmani, care iau si ei parte, toti foarte cuviinciosi. Trebuie spus ca in ziua de azi e mai multa libertate, o alta maniera de a trata oamenii, dar in vremea veche, conducerea musulmana era mult mai aspra la adresa crestinilor, asa incat controlul a fost intotdeauna deosebit de sever, mai ales ca e vorba de o taina unica in lume, de o minune permanenta. Deci nu poate fi sub nici o forma vorba de vreo incercare de inselare, fereasca Dumnezeu! Nu e cu putinta, pentru ca se controleaza atat capela, cat si patriarhul.
Apoi patriarhul intra in Sfantul Mormant, iar doi insotitori, arhierei sau arhimandriti, raman in Capela ingerului. Acolo se roaga si asteapta acest mare dar, aceasta mare descoperire, primirea sfintei lumini dumnezeiesti. Ca sa se descopere, iubitilor, ca mormantul nu e locul de veci, nu e doar loc al mortii, ca nici un loc din lumea aceasta nu e menit pentru moarte, ci pentru viata. Este o cantare a Bisericii de o adancime si o maretie unica: "Doamne, in mormant cu trupul, in iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe tron, pe scaun ai fost, Hristoase, toate umplandu-le, Cel ce esti necuprins, cu Tatal, cu Fiul si cu Duhul Sfant". Si de cand mormantul Domnului a ramas gol, de atunci acesta nu mai este locasul de veci, cum spunem de obicei, pentru ca mormintele noastre poarta trupuri ale celor botezati, trupuri care poarta pecetea mortii si invierii lui Hristos, cum spune Apostolul: "Cati in Hristos ne-am botezat, intru moartea lui ne-am botezat; ne-am ingropat cu Hristos intru moarte, ca sa si inviem cu El. Deci si voi asa, morti sa fiti pacatului si vii intru Hristos Iisus, Domnul nostru". Daca ajungi ca inca de aici sa mori fata de pacat, atunci deja pregusti arvuna invierii.

Urmeaza momentul suprem; toata lumea e intr-o incordare si intr-o asteptare unica, divina. Am inaintat de la altarulbisericii pana in pragul ei, la cativa metri de usa capelei Sfantului Mormant in acea stare de har, de rugaciune: "Doamne, m-ai invrednicit sa ajung aici". Deodata, din intuneric au tasnit sageti de lumina, ca niste fulgere. S-au amestecat cu sclipirile blitzurilor, dar se distingeau clar fulgerele de acele sclipiri. Si deodata, un glob de lumina a tasnit dinauntrul capelei si a fugit catre Biserica Golgotei. Cand am privit atunci spre Biserica Golgotei, am vazut o femeie cu cele 33 de lumanari aprinse.
Acolo a mers acea lumina. Iata ce marturiseste acea femeie: e romanca, se numeste Ioana Elena Corneanu si e din Bucuresti. Era sosita din septembrie '92 la Ierusalim, a lucrat pe acolo. A venit la Sfantul Mormant sambata dimineata, pe 17 aprilie '93. La ora 7:00, era o multime de oameni. Portile s-au deschis pe la ora 9:00. Ea marturiseste: "inghesuita si miscata de valul lumii, imi plangea inima. Parca ma vedeam parasita de Dumnezeu - Doamne, m-ai lepadat de la fata ta! Luata de multime, trec pe langa Piatra Ungerii, prin spatele Bisericii Sfantului Mormant. Apoi, o putere m-a miscat inainte si deodata am ajuns la piciorul scarii care urca spre Golgota. Acolo, m-am strecurat prin multime si am ajuns sus, pe aripa din dreapta a Bisericii Golgotei. Ma tineam cum puteam.
Patriarhul a intrat in Sfantul Mormant. Ma rugam cu lacrimi. Deodata, apar fulgere de lumina si scantei, ca margelele, ca globuletele. Intr-o mana aveam manunchiul de 33 de lumanari, in cealalta cinci lumanari, intinse ca in rugaciune spre lumina. Inchid o clipa ochii, ca fulgerata, iar cand ii deschid, vad manunchiul de 33 de lumanari aprins. Se aprind si celelalte cinci, si lumea aprinde de la mine. Fata imi e scaldata in lacrimi". Iata marturia unui suflet prezent acolo, o romanca de-a noastra. Am aflat mai deunazi ca mai e inca o persoana, Ecaterina Ardeleanu, o pictorita, care a primit de asemenea taina sfintei lumini. Si mai traieste in Bucuresti inca o persoana sarmana, necajita mult. Am trimis dupa ea sa vina astazi, sa va aduca marturie directa, dar cel care a mers n-a mai gasit-o; a plecat. Ce vreau eu sa va spun, pomenind aceste trei femei? Or fi primit si barbati lumina, nu stiu, dar deocamdata stiu doar de femei ca au primit lumina sfanta. Lumina divina, iubitilor, e lumina invierii. Cine a fost vestitorul cel dintai al invierii? O femeie, Maria Magdalena; sau, inainte de ea, Maica Domnului, asa cum marturiseste Sfanta Traditie. Maica Domnului, Maria Magdalena, femeile mironosite, ele au fost deci primele primitoare si vestitoare ale luminii invierii.
 
Patriarhul aprinde lumanarile lui mari din aceasta lumina. De asemenea, pune din ea in doua candele si una este dusa la altarul bisericii mari iar cealalta este pentru celelalte biserici crestine, ca sa se impartaseasca toti din ea - la armeni, la catolici... Atunci, patriarhul iese din capela, sau deschide uneori cele doua firide, si aprinde lumanarile multimii care se inghesuie sa primeasca lumina din lumina. Aceasta lumina cel putin trei minute nu arde, nu mistuie, asemeni rugului de la Horeb, care ardea si nu se mistuia. Vom incerca sa talcuim de ce pe urma isi schimba chipul: nu ea se schimba, ci contactul cu lumea o face sa se schimbe. La inceput ea nu arde, asa incat unii isi dadeau cu ea pe fata, altii treceau cu mana prin ea. Chiar la sfesnicul pe care il aveam eu multi veneau si puneau mana in flacara. Insa dupa cateva minute, cand ea se uneste cu firea noastra - noi toti avem harul lui Dumnezeu in noi, dar de multe ori ne departam de el prin pacatele noastre, si firea noastra parca nu mai arata intotdeauna ca purtam har - datorita contactului cu lumea de aici, incepe sa capete si chipul lumii acesteia. E o unire intre cer si pamant, intre lumina divina si lumina noastra.
Asadar, pana in ziua de astazi se petrece taina aceasta pe care am vazut-o cu ochii mei, ca peste doua zile, cand mergeam prin bazar, sa aud in spatele meu o femeie. Am intors ochii inapoi si am salutat-o, am tresarit, cu mare durere in inima mea ca n-am comunicat mai mult. Dar m-am interesat la camin si am aflat ca o cunosteau maicile. Am staruit: "Va rog, va rog s-o chemati sa stau de vorba cu ea". Si de Izvorul Tamaduirii a venit la biserica, am stat de vorba cu ea si mi-a facut marturisirea pe care eu v-am impartasit-o. O, Doamne, ce mare dar, mai ales pentru sfanta noastra credinta ortodoxa, pentru ca, asacum vedeti, aici se aprinde sfanta lumina - la ortodocsi. Si din ea se impartasesc toti.
Atunci cand, pe la anul 1300 si ceva, niste armeni au vrut sa primeasca ei lumina, patriarhul ortodox s-a indepartat si asezat langa un stalp, care este pana in ziua de azi, ca marturie. Au asteptati toti, cu focul inimii, sa vina focul divin. in cele din urma, a venit focul divin ca un fulger, ca un traznet, acolo unde era patriarhul ortodox. Nu pentru omul acela, ci pentru sfanta Ortodoxie, fratilor, ca e dreapta marturisire. Ortodoxia crede cu atata putere si in crucea Mantuitorului, dar si in inviere. Niciodata Ortodoxia n-a despartit crucea de inviere. In Apus s-a pus prea mult accent pe crucea si pe patimile Mantuitorului, de aceea in operele unor pictori mari Mantuitorul este infatisat in suferinta lui atat de contorsionat, atat de chinuit - suferinta infatisata pana la ultima ei limita. Dar pentru noi aceasta suferinta a Mantuitorului reprezinta iubirea Lui pentru noi, iar in iubire e viata. Prin urmare, nu poate fi despartita crucea de inviere, Vinerea Mare de Duminica Pastelui. De aceea, cred eu, pentru dreapta noastra credinta, pentru marturisirea sfintei invieri cu atata foc, lumina divina e un dar facut Ortodoxiei.
Aceasta sa ne dea o data mai mult bucuria si nadejdea si incredintarea ca sfanta noastra marturisire ortodoxa e dreapta credinta, pe care s-o cunoastem, s-o iubim si sa fie marturie de dragoste a credintei pentru toti fratii nostri, de orice credinta ar fi ei! Am auzit ca fratii nostri neoprotestanti au de gand ca in Saptamana Patimilor sa contracareze marturisirea noastra. Noi n-avem dreptul sa judecam pe nimeni, Dumnezeu e judecatorul nostru, dar ne rugam sa creasca toti in dreapta credinta, in Ortodoxie, unde se afla, caci noi stim si credem si marturisim ca Ortodoxia e dreapta credinta, deplinatate a credintei si nestirbire a credintei. Ea nu a adaugat si nu a stirbit nimic, ci a marturisit tot asa cum i-a incredintat Mantuitorul, prin Sfintii Apostoli si prin Sfintii Parinti. De aceea, nimic nu-i lipseste Ortodoxiei, decat sa fie cunoscuta, iubita si traita in aceasta taina a unitatii Crucii si invierii Mantuitorului. De aceea la ortodocsi crucea are niste raze care pleaca de la imbinarea celor doua linii - una care uneste cerul cu pamantul si alta care imbratiseaza lumea. Acele raze reprezinta taina luminii divine care tasneste din crucea, din mormantul Mantuitorului. in aceasta unitate sfanta a Crucii si a invierii, asa cum spunea Sfantul Serafim, "de-acuma Hristos a inviat si viata noua ne-a daruit si marturia sfintei Sale lumini", a luminii neinserate pentru care Biserica Ortodoxa spune: "O, Pastele cele mari si preasfintite, Hristoase! O, intelepciunea si cuvantul si puterea lui Dumnezeu, da-ne noua sa ne impartasim pururea de lumina Ta, si mai adevarat in ziua cea neinserata a imparatiei Tale! Amin."
De cand este cunoscuta minunea sfintei lumini pascale ?

Avem marturii inca din timpul patriarhului Narcis al Ierusalimului. Patriarhul Narcis vorbeste pe la anul 135 despre o minune, cum s-a aprins untdelemnul din candele din aceasta lumina sfanta. De asemenea, istorici ca Nichifor Theotochie si altii marturisesc despre ea. Nu s-a facut zgomot - aceasta a fost intotdeauna taina sfintei Ortodoxii - dar ea e marturia biruirii mortii. De aceea, din mormant rasare lumina. Aceasta e semnificatia cea mai adanca, si anume ca moartea e biruita. Observati, din cele sapte cuvinte ale Mantuitorului pe cruce, sase sunt din spontaneitatea Lui iar unul nu-i de la El. Vi le reproduc:

1 - Se roaga pentru rastignitori: "Iarta-i, ca nu stiu ce fac";
2 - Incredinteaza pe ucenic Maicii Domnului si pe Maica Domnului ucenicului: "Femeie, iata fiul tau!" si "Iata mama ta!";
3 - Fagaduieste talharului pocait: "Astazi vei fi cu mine in rai";
4 - "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai parasit?"
5 - "Mi-e sete";
6 - "Savarsitu-s-a", adica a implinit chemarea, misiunea;
7 - "Parinte, in mainile Tale incredintez duhul Meu".
Care din aceste cuvinte nu este spontan, de la El? Acesta: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai parasit?" De unde e luat cuvantul? Din Psalmul 21, versetul 1. De ce l-a luat Mantuitorul de-acolo? Intai, ce inseamna moartea: despartirea de bunastare, parasirea lui Dumnezeu, despartirea de Dumnezeu Cel viu. Dar pe de-o parte, S-a despartit vreodata Fiul lui Dumnezeu de Tatal? Se putea desparti? Nu se putea! Pe de alta parte, putea fi moartea in Hristos, in Fiul lui Dumnezeu? Nu putea fi! Atat ca Fiu al lui Dumnezeu Cel viu - Dumnezeu e numai "da", nu e si "nu", pentru ca moartea inseamna negatie -dar si ca om. Moartea e plata pacatului; era in Hristos pacat? Nu era! Si atunci, daca e vorba de moarte, ea nu putea pleca de la Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu si ca unul fara de pacat. Ea e rodul omului. Dar daca nu lua Mantuitorul moartea s-ar fi mantuit omul? Nu s-ar fi mantuit. Atunci, El Se uneste cu strigatul omului: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?", asuma moartea omului si o invinge. Acest cuvant e luat din strigatul omenirii suferinde; se uneste umanitatea suferinda, osandita mortii din pricina "celui strain", cum ii spune Mantuitorul: "Oile Mele asculta glasul Meu; dupa cel strain nu merg". Care e strainul de care vorbeste Mantuitorul aici? Cu certitudine, Lucifer, care a aruncat samanta mortii in Iunie. De aceea din mormant rasare lumina, pentru ca mormantul n-are ce cauta in lume. Prin Hristos, in cele din urma toate mormintele vor ramane goale. Ele nu sunt locase de veci; nu exista locas de veci al mortii. Din mormant a rasarit Hristos Cel inviat si lumina invierii. Acesta este intelesul teologic de negrait.
Parintele Constantin Galeriu

Vezi si Biserica Sfantului Mormant - Biserica Invierii din Ierusalim !

Memorat
  • grig
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1871
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #142 : Aprilie 03, 2010, 20:48:25 »

Fie ca  PASTELE sa va  aduca si sa va  pastreze in suflet SFANTA LUMINA  a INVIERII.
Si, pentru a va  putea bucura de toate bucuriile pe care vi le aduce, an de an, PRIMAVARA sa va  dea  DUMNEZEU SANATATE, FERICIRE si  N O R O C !
Memorat

Libertatea este dreptul de a face ceea ce permit legile.(Montesquieu)
  • leo
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 719
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #143 : Aprilie 05, 2010, 10:58:22 »

Teodor Mărieş îi cere 1 milion de ruble despăgubire lui Ion Iliescu aprilie 5, 2010
Înscris în: justiţie
Tags: asociaţia 21 Decembrie, Ion Iliescu, Teodor Mărieş
Rate This

Quantcast

După cum se anunţă pe saitul asociaţiei “21 Decembrie” (linc), preşedintele acestei asociaţii, Teodor Mărieş, l-a dat în judecată pe Ion Iliescu, cerîndu-i 1 milion de ruble despăgubire pentru afirmaţiile cu caracter calomnios la adresa sa.

Ion Iliescu a afirmat despre Mărieş că ”nu are nici măcar calitatea de revoluţionar”, el ”nefiind pe baricade, aşa cum s-au regăsit mulţi dintre cei care au înfiinţat această Asociaţie” [21 Decembrie]. Reproduc mai jos textul plîngerii lui Mărieş adresată Tribunalului Bucureşti:

    Subsemnatul, Teodor Mărieş, cu domiciliul în Bucureşti, str. Batiştei nr.24A, sector 2, în temeiul dispoziţiilor art.112 Cod Proc. Civ., formulez prezenta

    CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

    în calitate de pîrît a numitului ILIESCU Ilici Ion – I.I.I., cunoscut cu domiciliul în Bucureşti, str. Moliere nr.3-5, sectorul 1, pentru ca prin hotararea ce va fi pronunţată să fie condamnat pîrîtul la dezdăunarea mea pentru declaraţiile sale insultătoare, cu conţinut calomnios.

    Vă rog să observaţi că în ziua de 30 martie 2010, într-un moment de luciditate sau de disperare (se va vedea!) numitul I.I.I. a început să debiteze o suită de afirmaţii insultătoare, calomniatoare la adresa mea, negîndu-mi participarea la Revoluţie, calificîndu-mă impostor; încercînd să destabilizeze (termenul îi aparţine lui I.I.I. încă din anul 1990!) Asociaţia 21 Decembrie, al cărei preşedinte sînt, pretinzînd că aş fi ajuns preşedinte prin manevre dolosive … etc că aş acţiona nestatutar, discreţionar (în raport probabil cu “principiile eticii şi echităţii socialiste”).

    <<Liderul PSD (n.r.: I.I.I.) a precizat că preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, Teodor Mărieş, ”nu are nici măcar calitatea de revoluţionar”, el ”nefiind pe baricade, aşa cum s-au regăsit mulţi dintre cei care au înfiinţat această Asociaţie”. >>

    <<”Nimeni nu-i recunoaşte acest drept. Toţi membrii fondatori ai Asociaţiei, practic, s-au cam retras. Pe acolo a fost şi Dan Iosif, acolo au fost şi Romeo Raicu, Silaghi Popa. Nu ştiu cum (…) a ajuns (Teodor Mărieş – n.r.) preşedinte al Asociaţiei şi, din explicaţia lor, n-are funcţie politică. În conceptul lor, al statutului lor, este un fel de administrator al clădirii în care este Asociaţia. Dar el şi-a arogat dreptul şi calitatea de a vorbi în numele Asociaţiei, de a vorbi în numele revoluţionarilor, el face aceste greve ale foamei. Şi el merge şi este primit de preşedinta Camerei Deputaţilor (Roberta Anastase – n.r.) pe tema Lustraţiei şi şi-a luat angajamentul că încetează greva foamei dacă Legea va fi votată”, a afirmat Iliescu.>>

    <<Fostul şef al statului a susţinut că Mărieş ar fi ”negociat cu Procuratura generală”, Asociaţia primind copii după dosarele Revoluţiei.>>

    <<”Care este autoritatea lui, ca să fie cel care să administreze şi să gestioneze documentele Revoluţiei? (…) Din păcate, s-au produs asemenea diluţii ale instituţiilor statului care creează fisuri, care pot fi folosite şi de elementele rău-voitoare”, a mai afirmat Iliescu.>>

    Aceste afirmaţii defăimătoare au fost făcute într-un moment în care, după o lungă campanie de protest, Camera Deputaţilor a acceptat sa reintroducă pe ordinea de zi şi să voteze cu prioritate, proiectul legii lustraţiei elementelor din fostul partid comunist şi din aparatul de poliţie politică al defunctului regim. Se ştie bine că eram în greva foamei de 78 de zile faţă de tergiversarea predării de către Parchet a documentelor din dosarul Revoluţiei, aşa cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului decisese anul trecut. Acesta era un al doilea protest prin greva foamei, după cel din toamna anului 2009.

    Declaraţiile pîrîtului au fost publicate în mass media naţională şi locală (urmează a se observa; cotidianul România Liberă, agenţia de presă, portalurile de ştiri pe internet, emisiuni televizate).

    Curtea Constituţională a decis ca legea de abrogare a fraudat legea fundamentală, astfel ca fiind lovită de nulitatea absolută, înseamnă că art.205 şi 206 Cod Penal au fost reactivate. Deci, pentru faptele incriminate ca infracţiuni de insultă şi calomnie, există o prezumţie legală de prejudiciu.

    Curtea Constituţională a decis că astfel de acţiuni e normal să nu fie cerută taxă de timbru – deci, operează scutirea de plată a taxei de timbru şi a timbrului judiciar.

    Curtea Constituţională a mai comunicat ca aş fi terorist juridic, atunci cînd am condamnat decizia 610/2007 prin care au fragmentat dosarele revoluţiei şi mineriadei favorizîndu-i pe criminali şi dispreţuind victimele. Dar această curte n-a îndrăznit să nege participarea mea la evenimentele care au generat apariţia perioadei infracţionale Decembrie 1989 – Iunie 1990; pîrîtul însă nu s-a jenat să profereze la adresa mea, aşa cum am arătat mai sus… încercînd să-i incite şi pe alţii la preluarea de calomnii la adresa mea.

    Avînd în vedere că afirmaţiile defăimătoare făcute de pîrîtul I.I.I. sînt de natură să producă prejudiciu, că au fost făcute cu intenţie, cu “mînie proletară” de către un vechi cadru al partidului comunist, supus legii lustraţiei, că au fost făcute pentru afectarea imaginii mele şi a Asociaţiei, pentru a mă supune oprobriului public, vă solicit ca măsură de reparaţie minimă, în baza probelor ce se vor administra, să dispuneţi, condamnarea pîrîtului la plata de daune morale în sumă de 1.000.000 Ruble – moneda convertibilă a Federaţiei Ruse (echivalentul în lei la cursul BNR de la data plăţii).

    Teodor MĂRIEŞ

Memorat
  • leo
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 719
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #144 : Aprilie 06, 2010, 10:31:33 »

Recenzie americană despre Pacepa, pe saitul CIA: “Pacepa doesn’t connect the dots, he adds new ones. A health warning is warranted” aprilie 6, 2010
Înscris în: cărţi, recenzii
Tags: asasinarea lui Kennedy, CIA, Claude Mătasă, Hayden B. Peake, Ion Mihai Pacepa, Jack Ruby, John F. Kenedy, KGB, Lee Harvey Oswald, Mihai Creangă, Nichita Hruşciov, România Liberă, Vladimir Tismăneanu
Rate This

Quantcast

Părerile lui Mihai Creangă despre Pacepa, în "România Liberă" din 7 ianuarie 1990

Pe saitul Agenţiei Centrale de Investigaţii americane, Hayden B. Peake publică diferite recenzii la cărţi legate de domeniul spionajului şi contraspionajului, în cadrul rubricii “The Intelligence Officer’s Bookshelf” (raftul cu cărţi al ofiţerului de informaţii). În revista “Studies in Intelligence” (studii despre activitatea de informaţii), vol. 52, nr. 2/2008, care se găseşte pe saitul CIA găsim şi o recenzie a cărţii lui Ion Mihai Pacepa – Programmed to Kill: Lee Harvey Oswald, the Soviet KGB, and the Kennedy Assassination – The Training of a Dedicated Agent (Chicago: Ivan R. Dee, 2007), 349 pag. (Programat să ucidă: Lee Harvey Oswald, KGB-ul sovietic şi asasinarea lui Kennedy). Respectiva carte a fost tipărită şi în româneşte, la editura “Ziua”.

Este interesant pentru cititorii acestui blog să constate cum este văzut Pacepa (scrierile sale, mai exact) de către un omolog al său american. Cred că este văzut la justa lui valoare.

Referitor la revista “Studies in Intelligence”, amintesc următoarea declaraţie de principiu care se găseşte pe saitul CIA (linc): “Toate afirmaţiile factuale, opiniile sau analizele exprimate în revista Studies oF Intelligence aparţin autorilor. Ele nu reflectă neapărat poziţia oficială sau părerile Agenţiei Centrale de Investigaţii (CIA) sau a vreunei entităţi guvernamentale americane, din trecut sau din prezent. Nimic din conţinutul revistei nu trebuie să fie prezentat ca exprimînd sau implicînd susţinerea guvernului american despre fapte sau interpretări prezentate în vreun articol”.

Iată recenzia lui Hayden B. Peake (linc) despre cartea publicată de Pacepa în 2007:

    Ion Mihai Pacepa – Programat să ucidă: Lee Harvey Oswald, KGB-ul sovietic şi asasinarea lui Kennedy, editat de Ivan R. Dee, Chicago 2007, 349 pagini

    În prima sa carte Pacepa a povestit despre viaţa sa de ofiţer de spionaj român care a ajuns la un rang înalt şi a lucrat îndeaproape cu KGB-ul înainte de a dezerta în Statele Unite, la sfîrşitul anilor ‘70 (“Orizonturi roşii. Cronica unui spion şef comunist”, Washington, DC: Regnery Gateway, 1987). Actuala lucrare aplică cunoştiinţele sale despre modul de lucru al KGB-ului la cazul lui Lee Harvey Oswald, pentru a determina dacă acesta a fost un agent KGB. După cum sugerează şi titlul, Pacepa este convins că Oswald a fost recrutat. El concluzionează că Oswald cel mai probabil a cedat unei “capcane cu miere” [în jargon "capcană cu miere" înseamnă recrutare cu ajutorul unei femei care este trimisă să seducă persoana-ţintă] bine gîndită cînd era înrolat în marina americană, în Japonia, unde a oferit amănunte secrete despre U-2 şi a devenit un comunist convins. După concedierea sa din marină, spune Pacepa, Oswald a făcut o călătorie în taină la Moscova, fapt care a devenit public atunci cînd, în mod neaşteptat, el a renunţat la cetăţenia americană şi a cerut să rămînă în Uniunea Sovietică. Nu este clar dacă povestea lui Oswald pînă în acest moment a fost născocită de KGB, dar, conform lui Pacepa, după aceea el a fost instruit în folosirea mesajelor miniaturizate şi ca ţintaş de elită, înainte de a fi trimis într-o misiune de asasinat în Statele Unite. Căsătoria lui Oswald şi nemulţumirea sa faţă de viaţa din Uniunea Sovietică au fost parte din povestea sa de acoperire pentru a-şi explica reîntoarcerea în Statele Unite, unde a fost manevrat de un agent ilegal KGB. Cînd Hruşciov a hotărît să nu mai organizeze asasinate în străinătate, lui Oswald i s-a poruncit să stea liniştit, dar el nu a ascultat şi a hotărît să arate sovieticilor de ce e în stare asasinîndu-l pe preşedintele Kennedy. Conform lui Pacepa, Jack Ruby a fost atunci instruit să-l omoare pe Oswald pentru a păstra tăcerea.

    Ce dovezi aduce Pacepa pentru această poveste închipuită? Numai îndemînarea sa analitică şi experienţa sa cu KGB-ul. Cartea este plină de expresii precum “ar trebui”, “foarte posibil a fost” şi “bineînţeles, nu se poate şti cu adevărat”. Deasemenea, nu dă o explicaţie pentru declaraţiile frecvente ale lui Oswald din perioada serviciului său militar, că era marxist. Ele erau atît de frecvente, încît Pacepa susţine că colegii lui Oswald de la marină l-au poreclit Oswaldovici. La fel de derutant este faptul că Oswald a putut să rămînă în serviciul militar la mijlocul anilor ‘50, cînd, după multe relatări, oricine ar fi afişat deschis puncte de vedere marxiste şi-ar fi pierdut autorizaţia de securitate şi ar fi fost concediat de la serviciu.

    O explicaţie tot atît de probabilă pentru versiunea lui Pacepa este ceea ce R. V. Jones numea “măciuca lui Crabtree”: “Nu poate exista nici un set de observaţii eterogene pentru care mintea omenească să nu poată găsi o explicaţie coerentă, dar totuşi complicată”. “Programat să ucidă” prezintă o explicaţie imaginabilă despre asasinarea lui Kennedy, dar care este totuşi neverosimilă. Pacepa nu uneşte punctele ci adaugă altele noi [referire la jocurile pentru copii din unele reviste, unde se cere să se facă un desen prin unirea, într-o anumită ordine, a unor puncte. A uni punctele = a dezvălui imaginea ascunsă]. Un avertisment de sănătate se justifică.

Pentru a nu se spune că am denaturat, în cursul tălmăcirii, respectiva recenzie, o reproduc şi în original – limba engleză:

    Ion Mihai Pacepa, Programmed to Kill: Lee Harvey Oswald, the Soviet KGB, and the Kennedy Assassination – The Training of a Dedicated Agent (Chicago: Ivan R. Dee, 2007), 349 pp., endnotes, index.

    In his first book, Ion Pacepa told of his life as a Romanian intelligence officer who achieved high rank and worked closely with the KGB before defecting to the United States in the late 1970s (Red Horizons). The present work applies his knowledge of KGB operational tradecraft to the case of Lee Harvey Oswald to determine whether Oswald was a KGB agent. As the title suggests, Pacepa is convinced Oswald was recruited. He concludes that Oswald most likely succumbed to a clever honey trap when he served with the US Marines in Japan, where he provided secret details about the U-2 and became a dedicated communist. After his discharge from the Marines, Pacepa says, Oswald made a “secret trip” to Moscow, which became public when he unexpectedly renounced his US citizenship and demanded to remain in the Soviet Union. Whether Oswald’s story, up to this point, was contrived by the KGB is not clear, but, according to Pacepa, he was later trained in the use of microdots and as a marksman before being dispatched on an assassination mission in the United States. Oswald’s marriage and dissatisfaction with life in the Soviet Union were part of his cover story to explain his return to to the United States, where he was handled by a KGB illegal. When Khrushchev decided not to conduct any more foreign assassinations, Oswald was ordered to stand down, but he declined and decided to show the Soviets what he could do by assassinating President Kennedy. Jack Ruby was then instructed to kill Oswald to keep him quiet, according to Pacepa.

    What evidence does Pacepa provide for his imaginative story? Only his analytical skills and his experience with the KGB. The book is filled with terms like “must have,” “could very possible have,” and “of course, there is no way of knowing.” It also fails to account for Oswald’s frequent statements while in the service that he was a Marxist. They were so frequent, in fact, that Pacepa claims Oswald’s Marine buddies nicknamed him Oswaldovich. Equally baffling is Oswald’s retention of a security clearance in the mid-1950s, when, by most accounts, anyone openly espousing Marxist views would have lost his clearance and been dismissed from the service.

    An equally likely explanation for Pacepa’s version is what R.V. Jones called Crabtree’s Bludgeon: “No set of mutually inconsistent observations can exist for which some human intellect cannot conceive a coherent explanation, however complicated.
Memorat
  • iulia
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #145 : Aprilie 07, 2010, 07:43:12 »

BRAVO DL MARIES....comunistii astia care inca ne mai conduc, isi permit orce....nu se pot debarasa de obiceiurile securistocomuniste, decat daca le dai in cap sau le iei banii...si sunt peste tot ...si multi...prea multi ca sa nu facem ceva impotriva lor...legea lustratiei, trebuia acum 20 ani, dar macar acum sa i scoatem din sistem....BRAVO DL MARIES...
Memorat
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #146 : Aprilie 07, 2010, 07:51:25 »

cei de la conducerea SSPR si CPRD sunt obisnuiti a se juca cu adrese vagi fata de presedintii de asiociatii cit si fata de revolutionari, nu stiu daca vreodata vor fi trasi la raspundere as vrea sa vad aceasta minune!
Memorat
  • leo
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 719
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #147 : Aprilie 07, 2010, 07:53:33 »

“Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”, sau noi minciuni în ziarul “Adevărul” aprilie 7, 2010
Înscris în: revoluţia română din 1989
Tags: 1989, Cristian Delcea, decembrie 1989, Ion Cristoiu, Ion Iliescu, manipulare, Mihai Voinea, Nicolae Sucurdean, Nicu Ceauşescu, revoluţia de la Sibiu, revoluţia din 1989, revoluţia română, Victor Stănculescu, ziarul Adevărul
Rate This

Quantcast

Ziarul “Adevărul” din 5 aprilie 2010 publică articolul lui Mihai Voinea şi Cristian Delcea “Sibiu 1989: războiul armatei cu internele” (linc). Articolul reia date deja cunoscute, prezentate în multe locuri, inclusiv pe acest blog, despre faptul că în decembrie 1989, la Sibiu, armata a deschis focul asupra clădirilor miliţiei şi securităţii, înregistrîndu-se numeroşi morţi şi răniţi. Mulţi miliţieni şi securişti, fiind consideraţi terorişti, au fost arestaţi la acea vreme.

Articolul omite faptul că Ion Iliescu personal, chiar din primul său discurs ţinut la TVR în 22 decembrie 1989, a anunţat că la Sibiu securitatea a atacat armata, informaţie care spunea că a preluat-o de la Victor Stănculescu (vezi linc cu înregistrarea video). Abia după Ion Iliescu, a început şi Teodor Brateş să anunţe periodic situaţia “disperată” de la Sibiu. Vezi:

- Teodor Brateş: La Sibiu armata nu mai are muniţie. Trupele de securitate atacă unităţile militare
- George Marinescu: Securiştii trag asupra salvărilor. Teodor Brateş: La Sibiu armata cere ajutor. Aviaţia să ajute să oprească măcelul
- Brateş: Elementele duşmănoase, securiştii, au otrăvit apa la Sibiu şi Timişoara

Pe lîngă aceste date cunoscute şi omisiuni importante, ziarul “Adevărul” mai publică şi ceva nou, care nu se regăseşte în nici o carte publicată pînă acum despre revoluţia din Sibiu: anume, că “la 21 decembrie, una din scandările mulţimii care manifesta pe străzile Sibiului a fost: „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”.

Pentru a verifica în ce măsură senzaţionala dezvăluire a ziarului “Adevărul” este adevărată, am întrebat pe un forum al revoluţionarilor, “portalul revoluţiei”, la tema “revoluţia din Sibiu”, dacă revoluţionarii sibieni confirmă sau infirmă cele scrise de “Adevărul” (linc).

Iată ce răspunsuri am primit:

    Iuliana Cruciat: “Cine a strigat Să plece tăticul vrem să vină Nicu? Eu nu am auzit aşa ceva, cred că dacă auzeam pe cineva îl pocneam de nu se vedea”.
    Nicolae Sucurdean: “Eu nu am auzit nici măcar o dată pe cineva să strige lozinca „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”, şi sînt un participant direct la revoluţia din Sibiu încă din dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989″.

Amîndouă persoanele respective sînt participanţi vechi la “portalul revoluţiei”, înscrişi acolo încă din 2007. În 2008 Nicolae Sucurdean, pe acelaşi forum, cînd am întrebat “Măi sibienilor, nu vă e ruşine ca la 19 ani după revoluţie să aveţi încă în oraş o stradă cu numele criminalului Vasile Milea? De ce nu cereţi să se schimbe denumirea străzii?”, mi-a răspuns ţîfnos (linc): “Măi timişorenilor, bănuiesc că ştiţi pilda cu “paiul din ochiul nostru” şi “bîrna din ochiul vostru”. Toţi avem greşeli. Da’ vouă nu vă este ruşine ca aţi vrut în 1989, un socialism democratic (perestroica) în frunte cu Bălan (că-i bănăţean)?”. Se referea la episodul aclamării de către mulţime, în decembrie 1989 la Timişoara, a primsecretarului PCR de Timiş Radu Bălan (vezi video – linc). E un episod care a mai fost relatat de presa timişoreană sau de cărţi despre revoluţia din Timişoara, nu e nevoie să apară nimeni după 20 de ani ca să-l descopere. Deci, acest domn Sucurdean, fie este de o neruşinare fantastică reproşînd episodul aclamării lui Radu Bălan la Timişoara şi pomenind pilda cu bîrna din ochiul propriu, dar ştiind că la Sibiu s-a scandat în favoarea lui Nicu Ceauşescu, fie chiar este sincer cînd spune că n-au existat asemenea scandări la Sibiu (în treacăt fie zis, problema străzii Vasile Milea din Sibiu nu s-a rezolvat, dar primarul Sibiului şi-a văzut spulberate visele de a deveni primministrul României la Timişoara, în decembrie 2009).

Lozinca “Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!” născocită de Mihai Voinea şi Cristian Delcea nu este însă pusă întîmplător în articol, ea este parte a unui scenariu pe care ziariştii îl explică cititorilor, referitor la revoluţia din 1989:

    Bilanţul sîngeros al Revoluţiei sibiene nu a fost însă o întîmplare. Oraşul din sudul Transilvaniei nu putea lipsi din scenariul evenimentelor din decembrie ‘89, în primul rînd din cauza prezenţei lui Nicu Ceauşescu. Instalat în 1987 în funcţia de prim-secretar al Comitetului Judeţean de partid din Sibiu, fiul cel mic al cuplului dictatorial trebuia neutralizat şi pus într-o lumină cît mai negativă.

    „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”

    Despre mezinul familiei Ceauşescu se spunea că urmează să preia ştafeta puterii din mîinile părinţilor, iar popularitatea de care se bucura în Sibiu crea premisa unei posibile piedici în calea răsturnării regimului. De altfel, la 21 decembrie, una din scandările mulţimii care manifesta pe străzile Sibiului a fost: „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”.

    Tocmai de aceea, la Sibiu era nevoie de cît mai multe victime şi de cît mai multe diversiuni pentru a alimenta existenţa „securiştilor-terorişti” care omoară oameni nevinovaţi şi acţionează împotriva Revoluţiei din ordinul clanului Ceauşescu.

Respectivul scenariu nu aparţine însă celor doi ziarişti de la “Adevărul”. El a fost lansat încă din 1990 de Ion Cristoiu, cel pe care-l numeam în cartea “Falsificatorii istoriei” publicată în 1994, “vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei”. În revista “Zig-Zag” nr. 23/1990 Cristoiu îl prezintă pe Nicu Ceauşescu ca un lider politic cu o mare popularitate, care, chiar după moartea tatălui său, ar fi putut ameninţa “echipa pro-kremlineză” a lui Ion Iliescu: “În contextul antisovietismului românesc, exista riscul ca o parte a partidului, cel puţin aripa tînără, înclinată către reforme încă din timpul dictaturii, să se adune în jurul lui Nicu Ceauşescu”… “Fiul lui Nicolae Ceauşescu (…) putea încurca multe din planurile unei echipe pro-kremlineze”… “Măcelul de la Sibiu a avut drept rol şi scoaterea din joc a lui Nicu Ceauşescu”. Ideea lui Cristoiu e că nu anticomuniştii erau cei care îngrijorau “echipa pro-kremlineză” instaurată în 22 decembrie 1989, ci Nicu Ceauşescu!

În decembrie 1989 Nicu Ceauşescu era compromis prin simpla sa apartenenţă la familia domnitoare. Cei peste 150 de morţi înregistraţi pînă în 22 decembrie 1989 erau arhisuficienţi ca să compromită familia Ceauşescu, nu era nevoie de nici un fel de morţi suplimentari pentru acest scop. Sute de mii de români ieşiseră în stradă împotriva lui Ceauşescu, iar în acele condiţii ideea că Nicu Ceauşescu ar fi putut să preia puterea este absurdă. Nicu Ceauşescu era una din variantele succesiunii la conducerea României, dar nu în condiţiile răsturnării de la putere a lui taică-său ci numai în condiţiile în care taică-său îşi menţinea puterea şi la un moment dat i-o lăsa moştenire.

În 1990, cînd apăreau aceste articole în “Zig-Zag”, Nicu Ceauşescu era în puşcărie. Ion Cristoiu era consecvent cu efortul său de a-i scăpa de puşcărie pe absolut toţi cei implicaţi în crimele revoluţiei, de aceea l-a prezentat pe Nicu Ceauşescu ca lider politic popular, hiperbolizînd pînă la a insinua că Nicu putea să pretindă la putere după răsturnarea lui taică-său. Dar atunci Cristoiu n-a îndrăznit să pretindă că în revoluţia din Sibiu mulţimea a scandat în favoarea lui Nicu Ceauşescu, memoria oamenilor era prea proaspătă. Au trecut 20 de ani de atunci, o nouă generaţie a apărut care n-a trăit evenimentele. Cei care le-au trăit au mai uitat din întîmplări. Istoria poate fi falsificată cu mult mai mult tupeu acum. Dacă nu există fapte care să susţină o anumită teorie, nici o problemă: se inventează faptele!

Nu m-aş mira ca peste cîtva timp, lozinca “Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!” să devină parte din ceea ce e considerat adevăr incontestabil al revoluţiei din Sibiu. Deja această versiune a istoriei are sprijinul celui mai important cotidian din România. Autorii de cărţi sau articole de ziar despre revoluţia sibiană care au omis să pomenească de această lozincă vor fi acuzaţi (dacă nu direct, atunci se va insinua) că au cosmetizat istoria, că nu sînt obiectivi. Şi, după ce noua versiune a istoriei se va răspîndi în public, cum există şi în România ca în oricare ţară un anumit procentaj de mitomani, s-ar putea să apară şi martori că respectiva lozincă a fost strigată în decembrie 1989.
Memorat
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4004
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #148 : Aprilie 07, 2010, 11:30:32 »

“Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”, sau noi minciuni în ziarul “Adevărul” aprilie 7, 2010
Înscris în: revoluţia română din 1989
Tags: 1989, Cristian Delcea, decembrie 1989, Ion Cristoiu, Ion Iliescu, mani****re, Mihai Voinea, Nicolae Sucurdean, Nicu Ceauşescu, revoluţia de la Sibiu, revoluţia din 1989, revoluţia română, Victor Stănculescu, ziarul Adevărul
Rate This

Quantcast

Ziarul “Adevărul” din 5 aprilie 2010 publică articolul lui Mihai Voinea şi Cristian Delcea “Sibiu 1989: războiul armatei cu internele” (linc). Articolul reia date deja cunoscute, prezentate în multe locuri, inclusiv pe acest blog, despre faptul că în decembrie 1989, la Sibiu, armata a deschis focul asupra clădirilor miliţiei şi securităţii, înregistrîndu-se numeroşi morţi şi răniţi. Mulţi miliţieni şi securişti, fiind consideraţi terorişti, au fost arestaţi la acea vreme.

Articolul omite faptul că Ion Iliescu personal, chiar din primul său discurs ţinut la TVR în 22 decembrie 1989, a anunţat că la Sibiu securitatea a atacat armata, informaţie care spunea că a preluat-o de la Victor Stănculescu (vezi linc cu înregistrarea video). Abia după Ion Iliescu, a început şi Teodor Brateş să anunţe periodic situaţia “disperată” de la Sibiu. Vezi:

- Teodor Brateş: La Sibiu armata nu mai are muniţie. Trupele de securitate atacă unităţile militare
- George Marinescu: Securiştii trag asupra salvărilor. Teodor Brateş: La Sibiu armata cere ajutor. Aviaţia să ajute să oprească măcelul
- Brateş: Elementele duşmănoase, securiştii, au otrăvit apa la Sibiu şi Timişoara

Pe lîngă aceste date cunoscute şi omisiuni importante, ziarul “Adevărul” mai publică şi ceva nou, care nu se regăseşte în nici o carte publicată pînă acum despre revoluţia din Sibiu: anume, că “la 21 decembrie, una din scandările mulţimii care manifesta pe străzile Sibiului a fost: „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”.

Pentru a verifica în ce măsură senzaţionala dezvăluire a ziarului “Adevărul” este adevărată, am întrebat pe un forum al revoluţionarilor, “portalul revoluţiei”, la tema “revoluţia din Sibiu”, dacă revoluţionarii sibieni confirmă sau infirmă cele scrise de “Adevărul” (linc).

Iată ce răspunsuri am primit:

    Iuliana Cruciat: “Cine a strigat Să plece tăticul vrem să vină Nicu? Eu nu am auzit aşa ceva, cred că dacă auzeam pe cineva îl pocneam de nu se vedea”.
    Nicolae Sucurdean: “Eu nu am auzit nici măcar o dată pe cineva să strige lozinca „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”, şi sînt un participant direct la revoluţia din Sibiu încă din dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989″.

Amîndouă persoanele respective sînt participanţi vechi la “portalul revoluţiei”, înscrişi acolo încă din 2007. În 2008 Nicolae Sucurdean, pe acelaşi forum, cînd am întrebat “Măi sibienilor, nu vă e ruşine ca la 19 ani după revoluţie să aveţi încă în oraş o stradă cu numele criminalului Vasile Milea? De ce nu cereţi să se schimbe denumirea străzii?”, mi-a răspuns ţîfnos (linc): “Măi timişorenilor, bănuiesc că ştiţi pilda cu “paiul din ochiul nostru” şi “bîrna din ochiul vostru”. Toţi avem greşeli. Da’ vouă nu vă este ruşine ca aţi vrut în 1989, un socialism democratic (perestroica) în frunte cu Bălan (că-i bănăţean)?”. Se referea la episodul aclamării de către mulţime, în decembrie 1989 la Timişoara, a primsecretarului PCR de Timiş Radu Bălan (vezi video – linc). E un episod care a mai fost relatat de presa timişoreană sau de cărţi despre revoluţia din Timişoara, nu e nevoie să apară nimeni după 20 de ani ca să-l descopere. Deci, acest domn Sucurdean, fie este de o neruşinare fantastică reproşînd episodul aclamării lui Radu Bălan la Timişoara şi pomenind pilda cu bîrna din ochiul propriu, dar ştiind că la Sibiu s-a scandat în favoarea lui Nicu Ceauşescu, fie chiar este sincer cînd spune că n-au existat asemenea scandări la Sibiu (în treacăt fie zis, problema străzii Vasile Milea din Sibiu nu s-a rezolvat, dar primarul Sibiului şi-a văzut spulberate visele de a deveni primministrul României la Timişoara, în decembrie 2009).

Lozinca “Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!” născocită de Mihai Voinea şi Cristian Delcea nu este însă pusă întîmplător în articol, ea este parte a unui scenariu pe care ziariştii îl explică cititorilor, referitor la revoluţia din 1989:

    Bilanţul sîngeros al Revoluţiei sibiene nu a fost însă o întîmplare. Oraşul din sudul Transilvaniei nu putea lipsi din scenariul evenimentelor din decembrie ‘89, în primul rînd din cauza prezenţei lui Nicu Ceauşescu. Instalat în 1987 în funcţia de prim-secretar al Comitetului Judeţean de partid din Sibiu, fiul cel mic al cuplului dictatorial trebuia neutralizat şi pus într-o lumină cît mai negativă.

    „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”

    Despre mezinul familiei Ceauşescu se spunea că urmează să preia ştafeta puterii din mîinile părinţilor, iar po****ritatea de care se bucura în Sibiu crea premisa unei posibile piedici în calea răsturnării regimului. De altfel, la 21 decembrie, una din scandările mulţimii care manifesta pe străzile Sibiului a fost: „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”.

    Tocmai de aceea, la Sibiu era nevoie de cît mai multe victime şi de cît mai multe diversiuni pentru a alimenta existenţa „securiştilor-terorişti” care omoară oameni nevinovaţi şi acţionează împotriva Revoluţiei din ordinul clanului Ceauşescu.

Respectivul scenariu nu aparţine însă celor doi ziarişti de la “Adevărul”. El a fost lansat încă din 1990 de Ion Cristoiu, cel pe care-l numeam în cartea “Falsificatorii istoriei” publicată în 1994, “vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei”. În revista “Zig-Zag” nr. 23/1990 Cristoiu îl prezintă pe Nicu Ceauşescu ca un lider politic cu o mare po****ritate, care, chiar după moartea tatălui său, ar fi putut ameninţa “echipa pro-kremlineză” a lui Ion Iliescu: “În contextul antisovietismului românesc, exista riscul ca o parte a partidului, cel puţin aripa tînără, înclinată către reforme încă din timpul dictaturii, să se adune în jurul lui Nicu Ceauşescu”… “Fiul lui Nicolae Ceauşescu (…) putea încurca multe din planurile unei echipe pro-kremlineze”… “Măcelul de la Sibiu a avut drept rol şi scoaterea din joc a lui Nicu Ceauşescu”. Ideea lui Cristoiu e că nu anticomuniştii erau cei care îngrijorau “echipa pro-kremlineză” instaurată în 22 decembrie 1989, ci Nicu Ceauşescu!

În decembrie 1989 Nicu Ceauşescu era compromis prin simpla sa apartenenţă la familia domnitoare. Cei peste 150 de morţi înregistraţi pînă în 22 decembrie 1989 erau arhisuficienţi ca să compromită familia Ceauşescu, nu era nevoie de nici un fel de morţi suplimentari pentru acest scop. Sute de mii de români ieşiseră în stradă împotriva lui Ceauşescu, iar în acele condiţii ideea că Nicu Ceauşescu ar fi putut să preia puterea este absurdă. Nicu Ceauşescu era una din variantele succesiunii la conducerea României, dar nu în condiţiile răsturnării de la putere a lui taică-său ci numai în condiţiile în care taică-său îşi menţinea puterea şi la un moment dat i-o lăsa moştenire.

În 1990, cînd apăreau aceste articole în “Zig-Zag”, Nicu Ceauşescu era în puşcărie. Ion Cristoiu era consecvent cu efortul său de a-i scăpa de puşcărie pe absolut toţi cei implicaţi în crimele revoluţiei, de aceea l-a prezentat pe Nicu Ceauşescu ca lider politic po****r, hiperbolizînd pînă la a insinua că Nicu putea să pretindă la putere după răsturnarea lui taică-său. Dar atunci Cristoiu n-a îndrăznit să pretindă că în revoluţia din Sibiu mulţimea a scandat în favoarea lui Nicu Ceauşescu, memoria oamenilor era prea proaspătă. Au trecut 20 de ani de atunci, o nouă generaţie a apărut care n-a trăit evenimentele. Cei care le-au trăit au mai uitat din întîmplări. Istoria poate fi falsificată cu mult mai mult tupeu acum. Dacă nu există fapte care să susţină o anumită teorie, nici o problemă: se inventează faptele!

Nu m-aş mira ca peste cîtva timp, lozinca “Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!” să devină parte din ceea ce e considerat adevăr incontestabil al revoluţiei din Sibiu. Deja această versiune a istoriei are sprijinul celui mai important cotidian din România. Autorii de cărţi sau articole de ziar despre revoluţia sibiană care au omis să pomenească de această lozincă vor fi acuzaţi (dacă nu direct, atunci se va insinua) că au cosmetizat istoria, că nu sînt obiectivi. Şi, după ce noua versiune a istoriei se va răspîndi în public, cum există şi în România ca în oricare ţară un anumit procentaj de mitomani, s-ar putea să apară şi martori că respectiva lozincă a fost strigată în decembrie 1989.

[/quote

Voi spune mereu ca eu nu am auzit nici macar o data pe cineva sa strige lozinca „Să plece tăticu', vrem să vină Nicu!",si sunt un participant direct la revolutia din Sibiu inca din dimineata zilei de 21 decembrie 1989.Mai mult am fost unul din cei care am scos muncitorii din intreprinderi,in special la Intrepr.Independenta unde eram angajat(in 21 decembrie 1989).De asemenea am fost unul din organizatorii si conducatorii principali al mitingului anticomunist desfasurat in data de 22 decembrie 1989,inceput la ora 9:45(aprox)in fata casei de cultura(inainte de fuga dictatorului),unde au participat mii de oameni.Acolo s-au strigat o multime de lozinci,dar repet,cat timp eu am fost in fruntea multimii,nu s-a strigat lozinca „Să plece tăticu', vrem să vină Nicu!"Cred ca-mi datorezi niste scuze pentru modul de adresare,si pentru neincrederea in cele spuse de mine.
"Citind blogul tau Marius Mioc,am avut si eu sa-ti reprosez uneori.N-am facut acest lucru,si nici nu te-am facut nerusinat atunci cand am citit ce nu-mi placea pe blogul tau.
http://www.portalulrevolutiei.ro/documente/dosar_de_revolutionar/index.php         


Memorat

Nihil sine Deo!!
  • iulia
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #149 : Aprilie 07, 2010, 11:59:32 »

draga dl. Leo....nu te cunosc, dar nicodata nu este tarziu....eu nu am auzit nici un slogan de genul   SA PLECE TATICUL SI SA VINA NICU....poate s a strigat in alt loc al revolutiei unde eu nu ma aflam.....interesant este daca s a strigat, cine a strigat acest lucru.....probabil cineva care nu vroia inlaturarea comunistilor de la putere, ci doar inlocuirea lor.....cerem dl. Delcea sa ne spuna cine i a dat aceasta declaratie cu aceasta ineptie de lozinca....orcum dl. Delcea mi s a parut un om corect si chiar doritor cu aflarea adevarului despre rev. din Sibiu.....o sa aflam pana la urma....in legatura cu Milea, atata timp cat Johannis, este primar nu putem face nimic....il doare in cot de rev. si revolutionari...eu l am dat in judecata de doua ori, si o sa ajung pana la CEDO, ca altfel nu ai cum sa ti faci dreptate....
Memorat
Pagini: 1 ... 8 9 [10] 11 12 ... 1006
Schimbă forumul: