Main Content:

Pagini: 1 ... 15 16 [17] 18 19 ... 1006

ARICOLE DE PRESA

  • grig
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1871
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #240 : Aprilie 30, 2010, 21:30:43 »

Iliescu: “Mă simt ca în comunism. Înainte de ‘89 m-a urmărit Securitatea lui Ceauşescu, acum mă latră căţeii lui Băsescu – Tismăneanu, Mărieş şi Naşu ăsta… Moraru”   http://www.gandul.info/news/iliescu-ma-simt-ca-in-comunism-inainte-de-89-m-a-urmarit-securitatea-lui-ceausescu-acum-ma-latra-cateii-lui-basescu-tismaneanu-maries-si-nasu-asta-moraru-6077540
Memorat

Libertatea este dreptul de a face ceea ce permit legile.(Montesquieu)
  • bambilici
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 11354
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #241 : Aprilie 30, 2010, 21:47:39 »

Imi place expresia "şi Naşu ăsta… Moraru”. Kronstadt, Brasovene, Scheiene etc. Voi stiti ca personajul de care face bascalie Ilici e din Brasov? Mare pupinbase Nasu, mare, mare!
Memorat
  • grig
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1871
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #242 : Aprilie 30, 2010, 21:48:36 »
Memorat

Libertatea este dreptul de a face ceea ce permit legile.(Montesquieu)
  • bambilici
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 11354
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #243 : Aprilie 30, 2010, 21:55:21 »

Ms pt link, o sa citesc, dar acum ies la o bere cu o familie de svabi.
Memorat
  • Ionescu
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2590
  • Vezi Profilul WWW
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #244 : Aprilie 30, 2010, 21:57:47 »

Nu mai pot comenta ceea ce spune Ion Iliescu. M-as scoate din categoria oamenilor care incearca sa se poarte civilizat.
Memorat

Perplex in forma continuata.
  • leo
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 719
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #245 : Mai 01, 2010, 07:55:25 »

Starea jalnică a armatei române în 1989 mai 1, 2010
Înscris în: cărţi,revoluţia română din 1989
Tags: 1989, Alex Mihai Stoenescu, armata, CADA, Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei, decembrie 1989, Eugen Bădălan, Ion Iliescu, Jurnalul Naţional, Nicolae Ceauşescu, revoluţia din 1989, revoluţia română, Sergiu Nicolaescu
Rate This

Quantcast

Capitol din cartea mea “Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”. Cred că e folositoare republicarea, pentru cei care n-au trăit acele vremi sau nu şi-au făcut stagiul militar în perioada ultimilor ani ai lui Ceauşescu. Comentariile mele recente sînt între paranteze drepte, cu litere cursive.

    Şeful Marelui Stat Major al Armatei Române, general Eugen Bădălan [azi, deputat PD-L Brăila (linc)], dezvăluie în Jurnalul Naţional din 12 ianuarie 2005 starea jalnică în care se afla Armata Română în decembrie 1989. Unitatea militară din Arad condusă de maiorul Marcu primise ordinul de a se deplasa la Timişoara pentru a reprima revoluţia, dar cea mai mare parte a tehnicii militare a rămas pe drum din cauza problemelor tehnice. Zice Bădălan: “cea mai mare parte a maşinilor din componenţa detaşamentului lui Marcu erau rămase în pană, din 2 în 2 kilometri. Una era pe dreapta, una era pe stînga. M-am oprit la fiecare să văd ce se întîmplă. Erau ori un transportor, ori un camion sau o staţie radio”. [N-am mai găsit pe saitul Jurnalului Naţional respectivul articol, dar declaraţia lui Bădălan poate fi citită şi într-un articol din 2009 din ziarul "Curentul" (linc)]

    Adaug eu: exact acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu o unitate militară din Lugoj adusă la Timişoara pentru reprimarea demonstranţilor – mare parte din tehnică le-a rămas pe drum, fără să fie atacaţi de nimeni, pur şi simplu starea tehnică a maşinilor era jalnică.

    Toţi aceşti ofiţeri care conduceau unităţile militare ce şi-au lăsat tehnica pe drum la o simplă deplasare Arad-Timişoara sau Lugoj-Timişoara, aveau calificative foarte bune şi raportaseră mereu eşaloanelor superioare că tehnica militară e în stare perfectă. Era sistemul epocii Ceauşescu – nu contează care e realitatea, important e să raportezi că totul e în ordine. Maşinile militare rămîneau cu anii nefolosite, căci nu se aloca benzină pentru exerciţii (iar din puţinul ce se aloca se mai fura, că era criză şi aveau şi ofiţerii nevoie). Nu era nici o problemă să raportezi că totul e excelent, dar asta n-avea legătură cu realitatea.

    E bine că România nu a fost atrasă în vreun război în 1989, căci armata română n-ar fi făcut faţă.

    Am mai comentat (vezi “Un securist cu capul în nori: Radu Tinu” (linc) sau “Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”, Editura Sedona 1999, pag. 197), faptul că, în armata română din epoca Ceauşescu, doar se raporta că totul e în ordine dar de fapt situaţia era jalnică. Pentru mine, care mi-am făcut stagiul militar în 1986-1987, acest lucru nu era o taină. Prin extrapolare, am considerat situaţia din Armată valabilă şi pentru Miliţie şi Securitate. În decembrie 1989, cînd m-am alăturat mulţimii de la casa lui Tokes, aveam convingerea că regimul Ceauşescu e şubred şi poate fi dărîmat inclusiv datorită experienţei personale din timpul stagiului militar. Cuvintele lui Bădălan confirmă comentariile mele mai vechi.

    Sînt convins că şefii regimului Ceauşescu habar n-aveau de situaţia reală. Habarnişti cu privire la situaţia reală a armatei sînt şi majoritatea aşa-zişilor analişti ai evenimentelor din 1989, alde Alex Stoenescu sau Sergiu Nicolaescu.

    Debandada din armată s-a văzut şi după 22 decembrie 1989, cînd deseori militarii s-au împuşcat între ei, de bine instruiţi ce erau.

    După 22 decembrie 1989 noul comandant suprem, Ion Iliescu, a neutralizat mişcarea CADA care voia o reformă reală în armată, folosindu-se inclusiv de o ploaie de avansări la excepţional – un fel de mituire a ofiţerilor similară cu cea practicată faţă de mineri. La 15 ani după revoluţie încă se mai găsesc ziarişti tîmpiţi care să laude şefii militari ai regimului Ceauşescu (Milea, Guşă, Stănculescu ş.a.).
Memorat
  • Lili
  • Full Member
  • ***
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 176
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #246 : Mai 01, 2010, 09:22:42 »

http://ziarobiectiv.ro/social/3055-ovidiu-aslan-furios-pe-cei-care-ii-contest-statutul-de-revoluionar

.Ovidiu Aslan- furios pe cei care îi contestă statutul de revoluţionar       
Scris de Andri Irimia | Joi, 29 Aprilie 2010 



Vărul avocatului poporului din Argeş, umblă cu ameninţări
Ovidiu Aslan, nepotul colonelului Nanu, fostul şef al Apărării Civile în 1989, nu se dă în lături de la nimic pentru a le închide gura celor care îi contestă statutul de revoluţionar. Văr cu reprezentantul avocatului poporului în Argeş, Mihaela Stănciulescu,, Aslan a beneficiat de facilităţi de pe urma carnetului de revoluţionar. Motiv pentru care nici nu vrea să audă de cei care îi contestă “meritele” de la revoluţie.

A făcut plângere penală celor care îl contestau
Într-un articol din numărul trecut al săptămânalului nostru, aţi putut afla că “revoluţionarul” Ovidiu Eduard Aslan are în pasajul “Griviţei” un magazin chiar lângă fast-food-ul lui Dorin Popa, preşedintele celei mai mari asociaţii de revoluţionari din judeţ. Cei doi au concesionat spaţiile folosindu-se din plin de statutul de revoluţionari, deşi mulţi contestă meritele acestora la revoluţia din 1989. În plus, Aslan este văr cu avocatul poporului în Argeş, Mihaela Stanciulescu. Tatăl ei este tocmai colonelul Nanu, fostul şef al Apărării Civile în 1989. Ovidiu Aslan este nepotul colonelului Nanu. La el a venit Aslan în Prefectură, pe 22 decembrie, mai mult de frică, decât de bunăvoie. Cel puţin aşa susţine Decebal Nicolae, un revoluţionar care a participat activ la evenimentele din decembrie 1989. Că cei doi nu se au la suflet e uşor de înţeles. Tocmai de aceea Ovidiu Aslan, împreună cu Dorin Popa, au făcut plângere la parchet în 2007 împotriva lui Decebal Nicolae cum că ar avea în casă arme de la revoluţie. Plângerea era absurdă, în condiţiile în care de la Piteşti nu a lipsit “la numărătoare” nicio armă. De caz s-a ocupat procurorul DIICOT Alexandru Coculescu, care, în februarie 2007, nevoit să investigheze problema, i-a dat peste cap casa lui Decebal Nicolae la percheziţie. Evident, nu a găsit nimic, procurorul dispunând scoaterea de sub urmărire penală.

Ameninţări gratuite
După ce au beneficiat de statutul de revoluţionari, inclusiv prin obţinerea spaţiilor din pasajul Griviţei, atât Ovidiu Aslan, cât şi Dorin Popa, au devenit mult mai sensibili la criticile celor din alte asociaţii de revoluţionari. Este cazul şi după apariţia articolului nostru de săptămâna trecută. “M-am pomenit cu un telefon de la Aslan. M-a sunat şi a început să mă înjure, ameninţându-mă, chiar după ce a apărut articolul în ziar”, spune Decebal Nicolae. Acesta declară şi că Aslan i-ar fi sunat mai întâi pe alţi doi revoluţionari, Eleodor Enăchescu şi Ovidiu Neacşu, pentru a-i avea de partea sa la o eventuală confruntare faţă în faţă, dar cei doi au renunţat să se implice. Decebal Nicolae spune că Aslan ar fi dorit, prin ameninţări, să îl determine să facă un lucru necugetat. Pentru ca mai apoi Aslan să depună din nou plângere penală. Nu a căzut însă în plasa acestuia, având experienţa faptelor din 2007. 
Memorat
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #247 : Mai 01, 2010, 14:10:34 »

Imi place expresia "şi Naşu ăsta… Moraru”. Kronstadt, Brasovene, Scheiene etc. Voi stiti ca personajul de care face bascalie Ilici e din Brasov? Mare pupinbase Nasu, mare, mare!
http://www.nasul.net/2009/04/despre-radu-moraru-nasul-de-la-b1-tv/
Data şi locul naşterii: 24 septembrie 1970, Sf. Gheorghe.
http://www.starmania.ro/star/radu+moraru_ki.html

Memorat
  • leo
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 719
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #249 : Mai 04, 2010, 08:33:29 »

Asociaţia “21 Decembrie” contestă certificatul de revoluţionar a lui Ion Iliescu. Slăbuţ, Ion Iliescu merită o contestaţie mai solidă mai 4, 2010
Înscris în: Certificatele de revoluţionar,politica românească
Tags: asociaţia 21 Decembrie, CFSN, Consiliul Frontului Salvării Naţionale, contestaţii la certificatele de revoluţionar, Emil Boc, Institutul Revoluţiei Române, Ion Iliescu, Iosif Rus, Legea 341/2004, Legea 406/2001, Nicolae Militaru, Radu Bălan, revoluţionari, Teodor Mărieş, Victor Stănculescu
Rate This

Quantcast

După cum se anunţă pe saitul asociaţiei 21 Decembrie (linc), această asociaţie a depus la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor o contestaţie cu privire la certificatul de revoluţionar a lui Ion Iliescu.

Motivaţia cererii este descoperirea de “fapte noi de natură să conducă la anularea certificatului de revoluţionar”, şi anume faptul că numitul Ion Iliescu “a acţionat împotriva dezideratelor manifestanţilor care în decembrie 1989 cereau înlăturarea regimului comunist”.

Concret, asociaţia se referă la faptul că în dosarul 97/P/1990 (obţinut de asociaţie în urma grevei foamei a lui Mărieş) a găsit jurnalul acţiunilor de luptă al unităţii militare 1918 Ianca din care rezultă că “Ion Iliescu în calitate de preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale a hotărît că toţi activiştii de partid rămîn în funcţiile actuale”.

Documentele postate pe saitul asociaţiei “21 Decembrie” sînt însă cam ambigui. Extrasul din jurnalul acţiunilor de luptă prezentat prezintă o notă telefonică a comandantului aviaţiei militare, generalul Iosif Rus, care spune, la punctul 1, “aducerea la cunoştiinţa personalului unităţii şi explicarea conţinutului şi măsurilor stabilite de Consiliul Frontului Salvării Naţionale şi a ordinelor ministrului apărării naţionale. Dezvoltarea la toţi militarii a răspunderii pentru îndeplinirea măsurilor, sporirea vigilenţei, combaterea zvonurilor, menţinerea unei bunăstări morale”, iar la punctul 2 se precizează că “toţi activiştii de partid rămîn în funcţiile actuale şi îşi continuă munca de educaţie şi cultură a armatei”. Nu este deci limpede, din documentul prezentat, că ordinul ca activiştii de partid să rămînă în funcţie ar veni de la Ion Iliescu. Respectivul ordin a venit de la Iosif Rus, comandantul aviaţiei militare, şi e doar o presupunere, credibilă dar nedovedită, că sursa ordinului este Ion Iliescu. În primul rînd nu este clar dacă ceea ce scrie la punctul 2 al notei telefonice este o urmare a “măsurilor stabilite de Consiliul Frontului Salvării Naţionale” de care se vorbeşte la punctul 1. Punctul 2 al notei telefonice poate fi interpretat şi ca un punct independent, fără legătură cu punctul 1, deci ca un ordin aparţinînd personal lui Iosif Rus. Dar, admiţînd că ceea ce se scrie la punctul 2 al notei telefonice este urmarea măsurilor stabilite la punctul 1, acel prim punct vorbeşte nu numai de măsurile stabilite de CFSN ci şi de “ordinele ministrului apărării naţionale”, deci se poate interpreta că Iosif Rus se referea la ordinele ministrului. Nu e limpede cine era ministru pe 25 decembrie 1989 – Victor Stănculescu sau Nicolae Militaru – dar sigur nu era Ion Iliescu. Admiţînd şi faptul că nu e vorba de ordinele ministrului ci de măsurile stabilite de CFSN, e de semnalat că la vremea aceea Ion Iliescu era doar “ultimul pe listă”, calitatea oficială de preşedinte al CFSN primind-o abia în 27 decembrie 1989.

S-ar putea discuta dacă ordinul ca activiştii de partid să rămînă pe moment în funcţiile lor reprezintă o acţiune împotriva revoluţiei, în înţelesul art. 8 din Legea 341/2004. Pe acest blog am arătat înregistrări video din timpul revoluţiei în care mulţimea aclama foşti activişti de partid, precum Radu Bălan de la Timişoara (linc).

În concluzie, asociaţia “21 Decembrie” contestă certificatul de revoluţionar a lui Ion Iliescu pe baza unui document care nu este semnat de Ion Iliescu şi în care nu se pomeneşte numele lui Ion Iliescu. E vorba de o consemnare de la o unitate militară despre un ordin al generalului Iosif Rus pe baza căruia se poate presupune, dar nu este dovedit, că Ion Iliescu ar fi dispus menţinerea foştilor activişti de partid din armată în munca de “educaţie şi cultură”, fapt care constituie o acţiune contrarevoluţionară în înţelesul art. 8 din legea 341/2004 numai dacă admitem o interpretare puternic ideologizată a revoluţiei române. Cam slăbuţ din punctul meu de vedere, Ion Iliescu merită o contestaţie mai solidă.

Separat, saitul asociaţiei “21 decembrie” anunţă în 3 mai (linc) că “la Ministerul Muncii a fost înaintată o adresă din partea Asociaţiei 21 Decembrie 1989,  prin care se solicită informaţii cu privire la cuantumul indemnizaţiei de care beneficiază Ion Iliescu în calitatea pe care o deţine conform Legii 341/2004, de Luptător cu merite deosebite în Revoluţia din Decembrie’89″. Sînt curios ce răspuns va primi asociaţia “21 Decembrie” la această solicitare şi dacă îl vor pune pe sait, dar părerea mea e că indemnizaţia de revoluţionar de care beneficiază Iliescu e zero. Conform Legii 341/2004, luptătorii remarcaţi în revoluţie prin fapte deosebite au dreptul la indemnizaţie numai dacă realizează venituri mai mici decît salariul mediu pe economie. “Săracul şi cinstitul” Ion Iliescu beneficiază de indemnizaţie de fost şef de stat, în valoare de 75% din salariul actualului şef de stat, conform Legii 406/2001 pe care el însuşi a promulgat-o (linc). În plus beneficiază de pensie specială de fost parlamentar (pe care Boc cel rău vrea să o reducă). Nu ştiu dacă nu primeşte vreun salar şi de la Institutul Revoluţiei Române, al cărui preşedinte este. Oricum, are sigur venituri peste salariul mediu pe economie, deci nu are dreptul şi la indemnizaţie de luptător remarcat în revoluţie. Atunci, care este rostul gălăgiei făcute de asociaţia “21 Decembrie” pe tema “indemnizaţia de revoluţionar a lui Ion Iliescu” – aproape sigur inexistentă? (aştept să fiu contrazis de asociaţia “21 Decembrie” prin răspunsul pe care îl vor primi). Prin asemenea false probleme nu se face decît să i se ridice mingea la fileu lui Ion Iliescu.

Contestarea certificatului de revoluţionar a lui Ion Iliescu are valoare morală. Material însă nu-l afectează pe fostul preşedinte, căci indemnizaţie de revoluţionar acesta aproape sigur nu primeşte, avînd alte indemnizaţii, mult mai grase. Cel mult, îl va lipsi pe domnul Iliescu de cele 12 bilete anuale gratuite pe calea ferată şi de cartela de metrou.
Memorat
  • leo
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 719
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #250 : Mai 05, 2010, 09:28:48 »

Cu întîrziere, ziarul “Adevărul” recunoaşte că a minţit despre tancul sovietic care, în decembrie 1989, s-ar fi pregătit să treacă graniţa la Galaţi mai 5, 2010
Înscris în: jurnalistica din România,revoluţia română din 1989
Tags: 1989, Apostol Gurău, Cezar Vladimir Rogoz, Cornel Iureş, Costel Crângan, Cristian Delcea, decembrie 1989, Ilie Plătică-Vidovici, Ioan Buda, Mihai Voinea, revoluţia din 1989, revoluţia din Galaţi, revoluţia română, Vlad Vasiliu, ziarul Adevărul
Rate This

Quantcast
Am publicat pe acest blog, în 10 martie 2010, articolul Minciuni neruşinate (şi plagiat) la ziarul “Adevărul” (linc), în care arătam că cele scrise de acest ziar în articolul din 9 martie a lui Costel Crângan – “Cum au fost oprite tancurile ruseşti la podul de peste Prut” (linc) este pură minciună. Scria în acel articol:

    „Fusesem chemaţi la un moment dat de cei de la grupul de grăniceri. La Giurgiuleşti, apăruseră tancurile ruseşti pe pod. Atmosfera era extrem de tensionată”, povesteşte Vlad Vasiliu.

    Locotenentul Cotos

    „Era un locotenent pe vremea aia – acum nu mai ştiu ce-o fi – Cotos era numele lui. N-am să-l uit niciodată. Ne arăta: «Uite, asta avem noi !» Era un scut mic cu o puşcă mitralieră. «Primul tanc poate-l opresc, spunea, dar al doilea mă face zob». Dar spunea chestia asta cu o dezinvoltură teribilă. «Asta am, asta fac, mai departe vă priveşte ce faceţi voi acolo!»”, îşi aminteşte actorul.

    „Am fost pînă la pod la Giurgiuleşti şi l-am cunoscut pe el, pe Ichim, şi pe Crăciun, care era adjunct atunci. Se uitau şi ei la acest locotenent, ridicau din umeri. Ce puteai să faci? Rusul era pe pod. Cu primul tanc pînă la linia roşie. Aşteptau ordin să intre”, continuă povestea.

    „Cred că Iliescu a oprit tancurile”

    „Nimeni nu poate să-mi schimbe părerea că Iliescu i-a oprit. Ei intrau, dar probabil li s-a spus că nu mai e nevoie, că s-a rezolvat. Cotos, nebunul, s-a dus la primul tanc şi le-a făcut semn să se dea mai în spate. Ruşii arătau linia roşie din faţa şenilelor şi locotenentul le arăta ţeava care depăşea linia. Un ţîr de om – că nu avea mai mult de 50 de kile – avea curaj să împingă tancurile mai în spate. Plutea aşa un fel de nebunie în aer”.

Relatarea a impresionat publicul. Cîteva comentarii ale cititorilor de pe saitul ziarului “Adevărul”:
- “Patriot”: Cotos este un exemplu de grănicer patriot fără certificat de revoluţionar
- “Costel”: Felicitări, D-le Cotos… Toată admiraţia mea pentru gestul dvs. curajos de atunci…

Am arătat, în articolul meu din 10 martie, că am vorbit la telefon cu locotenentul Cotos, care a tăgăduit categoric cele scrise de ziarul “Adevărul”, deşi acestea îl înfăţişau într-o lumină foarte favorabilă. Imediat am cerut şi ziarului “Adevărul” să publice o dezminţire. Am arătat şi faptul că declaraţia lui Vlad Vasiliu fusese copiată dintr-o carte a lui Cezar Vladimir Rogoz – “Poveştile teroriştilor”, apărută în 2007 la Galaţi.

O primă reacţie am avut-o chiar pe blogul meu (linc), în care autorul articolului din “Adevărul”, Costel Crângan, a scris un comentariu în care spunea: “Declaratia lui Vlad Vasiliu nu este nici minciună şi nici plagiat. Povestea este arhicunoscută. S-a scris despre ea de numeroase ori şi s-au făcut emisiuni TV despre întîmplarea de la frontieră. Mai mult, declaraţiile la care faceti referire sînt publicate cu acordul lui Vlad Vasiliu. Trebuie să ţineţi cont şi de faptul că eu am scris despre incidentul amintit în urmă cu vreo 12 ani, într-un cotidian din Galaţi care se numeste Imparţial. Faptul că informaţia a apărut (ulterior!) şi in cartea-document a lui Cezar Rogoz este admirabil, dar nu înseamnă că aceea este prima mărturie despre caz. Pînă la apariţia cărţii s-au scris zeci de articole despre incident, în special în cotidienele Viaţa liberă şi Imparţial din Galaţi. De altfel, în zilele următoare vom publica şi povestea amintitului locotenent de grăniceri. Este adevărat, el există, nu a dispărut. Am descoperit acest lucru ulterior”.

Povestea amintitului locotenent de grăniceri Cotos a întîrziat însă să apară în “Adevărul”. Am scris şi pe saitul ziarului “Adevărul” un comentariu la acel articol în care ceream ziarului să dea dezminţire. Am fost întîmpinat cu neîncredere de alţi cititori. De pildă “Palade” comenta: “Mă bucur să citesc noi faţete ale revoluţiei. Tot respectul pentru revolutionarul Marius Mioc, dar imensă consternare faţă de încrîncenarea cu care-i atacă pe ceilalţi care povestesc despre Revoluţie. Urmăresc cu pasiune subiectul Revoluţie, pe toate site-urile unde se scrie despre asta. În foarte multe locuri, Mioc intră în polemici doar pentru a se scoate el ca singurul deţinător al adevărului despre Revoluţie”.

Abia în 4 mai ziarul “Adevărul” publică articolul lui Cristian Delcea şi Mihai Voinea – “Galaţi: revoluţionari fără revoluţie” (linc), în care citim că “locotenentul Cotos ne-a infirmat în totalitate povestea actorului [Vlad Vasiliu]: „N-am văzut, domnule, nici un tanc. Am fost acolo la Revoluţie dar a fost linişte. N-am întîmpinat nici o problemă. Nu ştiu de ce a fost inventată această poveste”. Revoluţionarii gălăţeni spun că actorul a vrut să creeze o poveste frumoasă, mişcat de imaginea omului (anonimul „tank-man”) care a oprit tancurile în piaţa Tiananmen cu cîteva luni înainte şi de invazia sovietică în Cehoslovacia (1968)”. E exact ce scrisesem şi eu.

Mai scrie “Adevărul” despre decembrie 1989 la Galaţi:

    Sub patronajul lui Apostol Gurău şi al lui Vlad Vasiliu, Consiliul Judeţean Provizoriu a susţinut din plin psihoza zvonurilor alarmante: apă otrăvită, elicoptere silenţioase cu terorişti, nave care vin pe Dunăre şi bombardează Galaţiul. Niciunul dintre acestea nu a fost adevărat. Apoi s-a spus că o coloană de tancuri sovietice se află pe podul de la Giurgiuleşti (graniţa cu Uniunea Sovietică).

I se ia un interviu şi lui Vlad Vasiliu, care-şi menţine afirmaţiile despre tancurile sovietice. Confruntat, pentru prima oară după atîţia ani şi după atîtea repetări ale poveştii, cu faptul că eroul pe care l-a născocit îi contrazice povestea, Vlad Vasiliu se încurcă în propriile-i minciuni. După ce spusese: “Acolo era un locotenent Cotos. Ne-a arătat puşca mitralieră pe care o avea şi ne-a zis: „Primul tanc ce trece pe pod poate că îl opresc dar al doilea mă face zob” (rezultînd că a discutat personal cu Cotos), ca urmare a replicii ziariştilor de la “Adevărul”: “Cotos v-a povestit asta? Nouă ne-a negat că ar fi făcut aşa ceva şi, mai mult, că ar fi văzut vreun tanc…”, Vasiliu o întoarce: Nu el mi-a povestit asta, ci unul dintre grăniceri la modul: „I-auziţi, bă, ce a făcut nebunul!”, şi, pentru a fi mai convingător, adaugă: “Eu vă spun că am văzut un tanc pe pod, şi în spatele lui erau încă trei!”.

“Nimeni nu a mai confirmat această poveste pînă acum. Cine ar mai putea vorbi de acest episod?”, întreabă ziariştii de la “Adevărul” (e unul din rarele momente în care ziariştii se gîndesc că informaţiile mai trebuie şi confirmate). La această întrebare Vasiliu nu poate da nici un nume, vorbeşte de un şofer al cărui nume nu îl cunoaşte, iar pe reprezentantul armatei (deasemeni anonim) cu care spunea că a vorbit (varianta a 2-a, că iniţial pretinsese că a vorbit direct cu Cotos) îl declară ca nefiind de încredere (“ăla era omul lui Plătică aşa că n-o să recunoască niciodată”).

Mai aflăm din “Adevărul” că Vlad Vasiliu este fost informator al securităţii. Asta poate fi relevant apropo de sursa dezinformărilor. Dumnealui este lider de organizaţie de revoluţionari la Galaţi, iar pe saitul SSPR există un Florin Vlad Sebastian Vasiliu, cu două dosare depuse pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar (10257/03.11.2004 şi 17390/20.01.2005). De ce s-au depus două dosare pe acelaşi nume e greu de înţeles (primul dosar a fost depus personal de Vlad Vasiliu, al doilea de George Costin – şeful asociaţiei “23 decembrie metrou”). Acesta a obţinut deja preschimbarea, avînd certificatul LRM-V 00016 (linc). Conform art. 8 din Legea 341/2004 foştii informatori ai securităţii nu au dreptul la certificat de revoluţionar. Eliberarea certificatului de revoluţionar conform legii 341/2004 pentru Vlad Vasiliu este deci o ilegalitate, iar domnul informator al securităţii ar trebui să restituie avantajele materiale de care a beneficiat în mod nelegal.

Să recapitulăm: fostul informator al securităţii Vlad Vasiliu, şef de organizaţie revoluţionară din Galaţi şi persoană care în decembrie 1989 răspîndea zvonuri false despre apa otrăvită (“În 22-23 decembrie era povestea cu apa otrăvită. Din jumătate în jumătate de oră testam apa la laborator. Repetam pentru că ne gîndeam că poate n-au otrăvit-o acum, dar o vor otrăvi”, explică Vasiliu ziarului “Adevărul”) a lansat în presa gălăţeană, acum minim 12 ani, povestea cu tancurile sovietice care se pregăteau să treacă Prutul în decembrie 1989 dar au fost oprite la Galaţi de eroicul locotenent Cotos. Ulterior, după spusele lui Costel Crângan, povestea a devenit arhicunoscută. S-a scris despre ea “în zeci de articole” şi s-au făcut emisiuni TV despre întîmplarea de la frontieră. Cel puţin o carte (“Poveştile teroriştilor” de Cezar Vladimir Rogoz) şi un ziar naţional (“Adevărul” din 9 martie 2010) au reluat acea poveste, exclusiv pe baza spuselor lui Vlad Vasiliu. La prima verificare a informaţiilor, nu se poate găsi nici o confirmare. Pretinsul erou locotenentul Cotos dezminte categoric povestea, iar Vlad Vasiliu nu poate oferi nici un nume de persoană care să-i confirme versiunea. Mai mult, se contrazice, după ce spusese că a discutat direct cu Cotos spune apoi că a vorbit doar cu un coleg a lui Cotos pe care nu-l nominalizează şi pe care îl declară preventiv ca nefiind sincer.

Faptul că respectiva poveste a fost repetată de numeroase ori în aceşti ani, în mai multe mijloace de informare în masă, nu arată decît cît de extinsă este campania de falsificare a istoriei revoluţiei, despre care eu personal am atras atenţia încă din 1990 (linc). Chiar dacă povestea s-a publicat în multe locuri, sursa a fost una singură: Vlad Vasiliu. Nu este prima oară cînd în România, prin zeci de ziare, emisiuni TV şi cărţi, se lansează un mit legat de revoluţia din 1989 care n-are absolut nici o acoperire în realitate. Cu titlul de exemplu, vezi “Misterul celor 40 de cadavre” (linc).

Dezinformarea despre decembrie 1989 a început chiar în decembrie 1989 şi continuă nestingherită pînă azi. În cazul particular Vlad Vasiliu, exact aceeaşi persoană care dezinforma în decembrie 1989 (cu apa otrăvită), dezinformează şi azi. Întîmplător, respectiva persoană e fost informator al securităţii.

Adaug că, după articolul din 9 martie din ziarul “Adevărul”, în temeiul legii 544/2001 a liberului acces la informaţii, profitînd şi de faptul că toate dosarele revoluţiei au fost desecretizate, am cerut oficial Ministerului de Interne (în subordinea căruia se aflau grănicerii atît în decembrie 1989 cît şi azi) să-mi răspundă dacă “s-a raportat vreodată, în timpul revoluţiei din decembrie 1989, de către trupele de grăniceri de la graniţa cu Uniunea Sovietică, că vreun tanc sovietic ar fi încercat să treacă graniţa sau s-ar fi apropiat pînă la linia graniţei dintre România şi Uniunea Sovietică? În caz afirmativ, vă rog să mă informaţi asupra datei şi locului în care s-a petrecut un asemenea incident şi să-mi trimiteţi o copie a raportului respectiv”. Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră (chestor principal Ioan Buda) mi-a răspuns că a redirecţionat cererea mea la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, conform Ordonanţei nr. 27/2002 aprobată prin Legea 233/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, iar de la IJPF Timiş (comisar Iureş Cornel), care, rezultă din antet că deţine Depozitul Central de Arhivă Permanentă a Poliţiei de Frontieră, mi s-a răspuns că “nu deţinem date, înscrisuri cu referire la cele solicitate de dumneavoastră”.

Mai citeşte:
- Iliescu apare, măcelul dispare – diversiuni ale ziarului “Adevărul”
- Minciuni neruşinate  (şi plagiat) la ziarul “Adevărul”
- Gulgute proaspete ale  lui Stănculescu, la B1TV şi în ziarul “Adevărul”
- Psihoza turiştilor sovietici, similară cu cea despre terorişti răspîndită în 1989
- Samoşchin: “Cartianu minte de îngheaţă apele”. Evacuarea sovieticilor din Bucureşti în decembrie 1989
- Sergiu Nicolaescu falsifică istoria Congresului 12, cu intervenţia lui Pîrvulescu
- “Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”, sau noi minciuni ale ziarului “Adevărul”
- Certitudini dubioase despre Sibiu în ziarul “Adevărul”
- Samoşchin: “Schema, care nu are la bază fapte reale, se cere a fi umplută cu asemenea fapte
 
Memorat
  • grig
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1871
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #251 : Mai 05, 2010, 14:23:49 »



Margareta Costea, soacra şefului Senatului, Mircea Geoană, a venit, miercuri, la DNA, pentru a da declaraţii în dosarul senatorului Cătălin Voicu, însă nu a vrut să declare nimic la intrare.


Surse judiciare au declarat pentru NewsIn că Margareta Costea a venit în calitate de martor, pentru a da declaraţii dacă Voicu a intervenit la procurori pentru soluţionarea dosarului său de revoluţionar. Soacra lui Geoană a venit însoţită de un şofer şi un bodyguard, care au condus-o pâna la intrarea în DNA.
Memorat

Libertatea este dreptul de a face ceea ce permit legile.(Montesquieu)
  • grig
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1871
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #252 : Mai 05, 2010, 14:27:46 »

Ca sa mai si radem:

Reporterii “Adevărul de Seară” au întocmit un top al celor mai neinspirate şi costisitoare monumente din Capitală, în baza opiniilor specialiştilor.
Printre cei cărora le-am cerut părerea s-au aflat criticii de artă Ruxandra Garofeanu, Pavel Şuşară, Corneliu Antim, sculptorii Darie Dup, Ion Iancuţ, pictorul George Paul Mihail şi jurnalistul de presă culturală, Maris Tiţa.
Toţi au menţionat ca exemplu negativ, incontestabil, “Monumentul Revoluţiei” din Piaţa Revoluţiei al lui Alexandru Ghilduş.
Monumentul a fost amplasat în ciuda bucureştenilor care au protestat cu pancarde pe care scria „15 ani de ţepe, niciun vinovat”.Lucrarea care a costat (DAR SA SI PLANGEM!!!!) 1,6 milioane de euro este numită de bucureşteni “Ţeapa cu cartoful” sau “Scobitoarea cu măslină”, deşi autorul îi spune “obelisc cu coroană în vârf”.
Memorat

Libertatea este dreptul de a face ceea ce permit legile.(Montesquieu)
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #253 : Mai 05, 2010, 14:53:51 »

Sa-i ia pe pesedisti la scuturat, asa le trebe! Da sa nu se prefaca numa ca-i ancheteaza. Sa afle adevaru si sa-i condamne. De exemplu, s-o intrebe pe soacra cum de a declarat un genunchi ranit in revolutie si in adeverinta medicala e trecut celalalt?
Memorat
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #254 : Mai 05, 2010, 16:17:16 »

Am fost acasa la colegul nostru DAMOC ION. Intadevar e pe moarte. Am intrat intr-o casa plina de durere dar si intr-o casa plina de DRAGOSTE. Am gasit acolo asa de multa iubire, incit, nu lor le-am facut un bine ,ci mie mi-am facut un bine vizitindu-i. Familia sufera imens de iminenta pierdere.Doamna DAMOC AURA a vindut tot ce avea ca sa-si scape sotul de boala.Sunt saraci, dar au un suflet mare... A vorbit peste puterile dinsului si cu mine.Spune ca vede raiul si ca este foarte frumos acolo...insa familia jeleste ,si-l intoarce inapoi. ÎI roaga sa-l lase sa plece acolo in paradis ,unde e primavara.Eu stiu ca spune adevarul ,pt. ca in anul 1988 si eu am fost in fata DOMNULUI...E nedrept sa vezi colegi revolutionari ce se lupta cu saracia si moartea. Pe mormintele lor stau politicieni. Noi insa din putinul nostru...bineinteles care doreste poate aduce putina alinare familiei.Adresa este:str:George Vîlsan nr.96.bl:2.sc:1.Ap:7. Este cartierul Giulesti,statia tramvai flaminda. tel:0212203991.
Memorat
Pagini: 1 ... 15 16 [17] 18 19 ... 1006
Schimbă forumul: