Main Content:

Pagini: 1 ... 236 237 [238] 239 240 ... 1006

ARICOLE DE PRESA

Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #3555 : Septembrie 01, 2011, 22:00:18 »


 " [size=10ptmailto:madalin.necsutu@curentul.ro][/size]"
Memorat
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #3556 : Septembrie 02, 2011, 00:14:38 »

VIDEO Peter Eckstein l-a părăsit pe Băsescu

1 septembrie 2011, 21:46 | Autor: Valentina Deleanu | 142 afişări
 

O „puternică incompatibilitate" cu preşedintele Traian Băsescu în dosarul „Roşia Montană" l-a determinat pe consilierul prezidenţial Peter Eckstein Kovacs să-şi anunţe ieri public demisia de la Palatul Cotroceni şi „să tragă un aer mare în piept" după „porţia de cianuri inhalată".
„Nu am avut o discuţie tensionată cu şeful statului, căruia i-am prezentat demisia, considerând că între noi există o mare incompatibilitate în privinţa proiectului Roşia Montană, pe care el îl susţine, eu - nu. Ca şi consilier prezidenţial ar fi trebuit să susţin iniţiativele preşedintelui, or, în acest caz nu o pot face şi de aceea am decis că cea mai bună soluţie este demisia", a declarat ieri pentru „Adevărul" fostul consilier prezidenţial.
 „Simt nevoia să trag un aer mare în piept după cianurile astea!", a completat liderul UDMR, pentru care prioritare în perioada următoare vor fi „numeroase planuri personale, dar şi politice". Fostul senator a refuzat să dea însă detalii. „Categoric, «Albă ca Zăpada» nu pot fi eu", a răspuns amuzat Eckstein, chestionat în legătură cu posibilitatea de a se apropia de proiectul politic despre care fostul său coleg de la Cotroceni, Sebastian Lăzăroiu, a spus că va prinde contur până în 2012.

După demisia de la Cotroceni, Eckstein nu exclude însă nici posibilitatea de a pleca şi din UDMR. „Aştept să vedem! Nu pot pleca aşa, fără să dau «bună ziua» dintr-o formaţiune în care am stat 21 de ani. Nici nu aş vrea să plec, dar rămâne de văzut", a mai spus demisionarul. Proiectul Roşia Montană a creat tensiuni şi în relaţia sa cu preşedintele UDMR, Kelemen Hunor. Eckstein Kovacs a semnat recent, la Cluj-Napoca, o petiţie prin care asociaţia „Transilvania Verde" îi cere ministrului Culturii să retragă certificatul de descărcare arheologică pentru Masivul Cârnic de la Roşia Montană.
Ulterior, Kelemen Hunor a declarat că nu va semna ordinul de declasare a Muntelui Cârnic ca monument protejat, până când nu se va lămuri participarea statului în firma care va face exploatarea la Roşia Montană, somându-l totodată pe Eckstein Kovacs să-şi lămurească poziţia. După anunţul privind demisia de la Cotroceni, Kelemen Hunor a declarat doar că decizia lui Peter Eckstein Kovacs trebuie acceptată pur şi simplu, nu comentată.

Un şir lung de demisionari

Eckstein fusese numit consilier prezidenţial pentru minorităţi la 6 ianuarie 2009. El este ultimul dintr-un şir lung de demisionari, printre care s-au numărat şi Vasile Blaga, Theodor Stolojan, Renate Weber, Adriana şi Claudiu Săftoiu sau Andrei Pleşu.

''Aştept să văd. Nu pot pleca aşa, fără să dau «bună ziua», dintr-o formaţiune în care am stat 21 de ani. Nici nu aş vrea să plec din UDMR, dar rămâne de văzut.''
Peter Eckstein Kovacs fost consilier prezidenţial

SURSA: http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Peter_Eckstein_l-a_parasit_pe_Basescu_0_546545943.html
Memorat
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #3557 : Septembrie 02, 2011, 00:19:20 »


Kelemen Hunor şi Peter Eckstein “aprinşi” de Roşia Montana



25 august 2011, 16:17 |  Autor: Valentina Deleanu | 268 afişări

Cuvinte cheie: Kelemen Hunor, Peter Eckstein, Roşia Montană,









Share

Comentează5
 

text
 
Tipareste





 Foto: adevărul

Preşedintele UDMR Kelemen Hunor

 







Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, i-a transmis consilierului prezidenţial Peter Eckstein Kovacs să se gândească bine dacă vrea să continue activitatea alături de Uniune, după ce fostul senator s-a declarat împotriva proiectului Roşia Montană.

"Peter Eckstein a semnat o iniţiativă a societăţii civile. Fiecare are libertatea de a semna sau a nu semna o petiţie. Prin această semnătură, Eckstein s-a delimitat de mine şi trebuie să se gândească dacă vrea să continue activitatea alături de noi sau nu. Şi nu asta este problema, că nu este de acord cu mine, fiindcă de foarte multe ori nu a fost de acord. Fiind şi jurist, nu numai consilier prezidenţial şi fost senator, el cunoaşte foarte exact că ministrul Culturii nu a semnat nimic, avizul direcţiei judeţene poate fi atacat în instanţă şi, în acest moment, muntele Cârnic este pe lista monumentelor istorice, este protejat şi, din acest punct de vedere, nu s-a schimbat nimic", a declarat Kelemen Hunor, în localitatea clujeană Sic.

Totodată, liderul UDMR l-a acuzat pe consilierul prezidenţial că, de fapt, îşi face campanie de imagine. "Din păcate, Eckstein construieşte doar imagine politică şi se foloseşte, aşa cum s-a folosit şi în 2004, de aceste organizaţii, pentru a-şi construi imagine. Acest lucru face şi în acest moment", a completat preşedintele UDMR.

Reacţia lui Kelemen Hunor a venit după ce Eckstein a semnat, duminică, o petiţie, pentru a susţine asociaţia "Transilvania Verde" în demersul ei de obţine de la Ministerul Culturii retragerea certificatului de descărcare arheologică pentru masivul Cârnic, de la Roşia Montană.


Eckstein: "Să mă de afară, eu nu plec din UDMR!"
Consilierul prezidenţial l-a asigurat însă pe Kelemen Hunor că nu va pleca din partid, decât dacă va fi dat afară. "Dacă vor să mă dea afară că nu-mi place cianura, să mă dea!", a reacţionat Peter Eckstein.




SURSA : ADEVĂRUL
Memorat
  • Marius
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1044
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #3558 : Septembrie 02, 2011, 02:31:01 »

Prin actiunile inregistrate la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, pe data de 19 iulie 2011, si Sectia a III-a Civila a Tribunalului Bucuresti, la 5 iulie 2011 (Dosar nr. 48885/3/2011) dl. Ringhilescu si Partidul Democrat acuza PDL ca nu a indeplinit conditiile impuse de Legea 14/2003 si intemeindu-si actiunea pe art. 46, al. 1 (g) si al. 2, art. 26, al. 1 si 2, art. 25 al 1 si 2, art. 18, al. 2 si 3, art. 20 si 21 din mentionata Lege, dar si pe art. 15, al. 1 si art 16, al. 1 si 2 din Constitutia Romaniei, solicita dizolvarea pe cale juridica a acestui partid.

Dorele, revoluţia s-a făcut pentru libertate politică şi pluralism.
Dacă nu-ţi place un partid politic trebuie să convingi lumea să nu îl voteze, şi cu timpul partidul se va desfiinţa de la sine. Sute de partide existente în 1990 s-au desfiinţat cu timpul, din lipsă de susţinere populară.
A cere însă desfiinţarea cu forţa pe cale juridică a unui partid politic este contrar idealurilor revoluţiei. Numai poporul român, prin votul său (adică prin lipsa voturilor) are dreptul să desfiinţeze un partid politic.
Una e să critici un partid şi altceva să ceri desfiinţarea judecătorească a acestuia. Sînt nişte limite care nu trebuie trecute fiindcă efectul ar fi contrar.
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #3559 : Septembrie 02, 2011, 06:38:32 »

O opinie normala pentru situatii normale, dar in aceasta nu e cazul. PD a pornit... cu stangul, prin frauda si a ajuns o orgaizatie de jaf, fascistoida, genocidala si antinationala. Altfel. Putem inchide ochii la o frauda in democratie? Si inca ceva. Avand convingeri democrate, ar fi fost bine si normal sa nu fim de acord cu desfiintarea PCR? Ar fi fost bine sa-i asiguram prezenta si participarea in alegeri, in conditii de egalitate? Nu cred. 
Memorat
  • mercurie
  • Vizitator
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #3560 : Septembrie 02, 2011, 07:30:23 »

VIDEO Tudor Gheorghe: „Numai noi n-avem voie să fim naţionalişti”
Zic eu: si daca suntem ne transforma imediat in extremisti !


Maestrul Tudor Gheorghe spune că, de frică şi din nevoia de a cataloga, unii dintre români se grăbesc să condamne orice demers de asumare a istoriei naţionale.

Demnitate. Aceasta ar putea fi cea mai scurtă caracterizare a maestrului Tudor Gheorghe. Privindu-l, mulţi dintre noi intuiesc că românii pot avea şi alt profil social. Spectacolele semnate de către Tudor Gheorghe depăşesc cadrul artistic, punând în mişcare, simultan, mintea şi sufletul spectatorului. De aceea, poate, biletele se vând ca pâinea caldă şi oamenii pleacă acasă mulţumiţi, cu un zâmbet discret sau cu o lacrimă în colţul inimii. L-am invitat din nou pe Tudor Gheorghe „La masa Adevărului" pentru a ne reaminti de „România veche", de valorile pe care a fost construită. Aşadar, am trecut „România nouă" prin filtrele celei „vechi", într-un exerciţiu menit să dea un impuls, simultan, minţii şi sufletului, ca şi în spectacolele lui Tudor Gheorghe. Ce-am izbutit veţi vedea în rândurile de mai jos şi în forma video a dialogului.

CARTE DE VIZITĂ

- Tudor Gheorghe s-a născut la 1 august 1945, la Podari, judeţul Dolj.
- A urmat Liceul „Fraţii Buzeşti" din Craiova şi cursurile Institutului de Teatru din Bucureşti, absolvind în 1966.
- În acelaşi an a fost angajat la Teatrul Naţional din Craiova.
- Tatăl său, cântăreţ la strană, a fost deţinut politic în temniţa de la Aiud, unde regimul era extrem de dur.
- În 1969 a oferit primul său recital, „Menestrel la curţile dorului", cu poezia poeţilor Lucian Blaga, Tudor Arghezi şi Ion Barbu.
- Autorităţile comuniste i-au interzis să concerteze în 1987, însă după Revoluţie a revenit pe scenă.

„Au venit dansatoarele la ţăranii mei"

„Adevărul": La ultima noastră întâlnire, acum doi ani, v-aţi exprimat mâhnirea în legătură cu ceea ce se întâmplă în România. S-a schimbat ceva de atunci?

Tudor Gheorghe: Da. Dar nu în bine. În mai rău. Din rău în mai rău. La mine, la Podari, să nu zici că nu s-au întâmplat lucruri deosebite! La mine, la Podari, pe dealul de deasupra casei mele, cât am fost eu plecat să-mi văd de sănătate la Techirghiol, a apărut... bă, nene ca la Hollywood, înţelegi, scrie mare: PODARI. La Craiova nu scrie. Prin Craiova când treci nici nu-ţi dai seama, nici nu există Craiova. Dar când ai trecut de Craiova şi ai plecat spre Calafat, pe deal, sus, exact ca la Hollywood scrie PODARI. Şi noaptea e luminată reclama... Este tot ce-mi trebuie! Acum Craiova este ceva pe lângă Podari. S-au făcut lucruri importante la mine în sat: s-a băgat apă curentă, tata are acum apă în curte. Se pune gaz, probabil că mai e puţin până la alegeri şi în preajma alegerilor se fac lucrurile astea bune. Mie mi-ar fi drag să fie tot timpul alegeri pentru că mereu s-ar face câte ceva prin comune.

S-a schimbat profilul omului pe care l-aţi cunoscut, în copilăria dumneavoastră, la Podari în raport cu profilul celui de acum?

Da. Şi s-a schimbat esenţial! La mine în sat, tata e încă bolnav de credulitate, ca să zic aşa. El nu încuie poarta, nu încuie uşile la casă. Şi-i mai spun: „Tată!...". „Aş, cin' să fure?" Deci, tata are mentalitatea că la noi în sat nu se fură. La noi în sat nu se fura! În anii '50 nu exista ideea de furt - oamenii îşi lăsau butiile cu vin, acolo unde culegeau, grămezile cu porumb la capul locului, nu-şi luau nimic unul altuia. N-avea niciun sens, aveau toţi. Odată cu colectivizarea, odată cu instaurarea comunismului şi cu pecinginea asta pe sufletul ţăranului român, pur altădată, a intervenit boala asta. Au început să fure, au început să mintă, au început să se înşele între ei, ceea ce este un lucru extraordinar.

Toate li s-au tras de la colectivizare?

Nu numai de la colectivizare, dar şi de la ea. În primul rând de la lipsa credinţei, de la interzicerea religiei în şcoli, de la felul de a se preda în şcoală. Religia poate fi un reper. Ei bine, ţăranii mei, care aveau un bun-simţ nativ, dacă te vedeau trecând prin sat, te salutau înainte să-i saluţi tu pe ei. Acum mă duc în sat şi văd generaţia asta tânără de copii rămaşi fără părinţi, care sunt fie în Spania, fie în Italia. Copiii sunt cu motoscutere, cu manele date la maximum... A dispărut hora din sat. E un bar unde au pus şi o bară şi au venit dansatoarele la ţăranii mei. Deci, nu mai e nimic din ce-a fost. Generaţia celor bătrâni se duce şi vine o generaţie bătrână şi ea, adică generaţia mea. Mă uit la foştii mei colegi cu care păşteam vacile, prietenii mei din copilărie. Ei da, se uită la mine cu un fel de admiraţie şi nu mai îmi spun pe nume şi îmi vorbesc cu „dumneavoastră". La ei mai e respectul faţă de cel care s-a ajuns într-un fel.

Tudor Gheorghe constată că tinerii români talentaţi sunt victimele mediocrităţilor

Nu neapărat material...

Nu, nu, nu la un nivel material, ci la un nivel intelectual. Ei bine, există respectul ăsta. Ei au case mai mari şi mai frumoase decât am eu în Podari, dar asta este altceva. Noi încă am avut profesori şcoliţi înainte. De şcoală veche, care ştiau carte. Ăştia de acum nu mai au profesori şcoliţi. Mă rog, i-au făcut ăştia la facultăţile particulare...

Deşi nu e neapărat rea ideea de învăţământ privat...

Nu, nu, Doamne fereşte! Dar nu să faci totul, în aceste facultăţi particulare, pe ideea de profit. Să bagi aşa, cu furca, copiii la şcoală. Şi asta e o mentalitate care s-a pierdut în sat. Vezi, copilul de ţăran a rămas în mine, există. Înainte, aveai trei-patru copii, să zicem, şi unul, pe care-l alegea domnul învăţător sau popa, mergea la studii, mergea la şcoală. Ăilalţi rămâneau acasă. Nu erau obligatoriu ca toţi să facă liceul, să facă facultatea. Era nevoie de meseriaşi. Marea prostie a fost desfiinţarea şcolilor profesionale. Am avut colegi ai căror părinţi nu au avut bani să-i dea la liceu. Îţi trebuiau bani ca să-ţi ţii copilul la studii.

Erau costuri mari cu şcolarizarea şi înainte de comunişti...

Era uniforma, îţi trebuia gazdă... La şcoala profesională îţi dădea uniformă şi cămin. După ce o terminai, nu te oprea nimeni să-ţi termini liceul la seral, să-ţi continui studiile. Am colegi care au făcut aşa: şcoala profesională, liceul, apoi Agronomia şi au ajuns ingineri agronomi şi chiar profesori.

''Ţăranii mei, care aveau un bun-simţ nativ, dacă te vedeau trecând prin sat, te salutau înainte să-i saluţi tu pe ei.''

„Căutăm modele printre ţepuitori"

Mai există România dumneavoastră, aşa cum aţi văzut-o când aţi „deschis ochii"?

Nu... Nu mai există, din păcate.

Ar putea fi recuperată?

Nu mai poate fi recuperată pentru că trăim altceva. Obsedat fiind că trebuie să las ceva serios în urmă în plan cultural, spiritual, educaţional, tot ce-am construit se va vedea că e construit foarte bine, foarte deştept. Viaţa mea, parcursul vieţii mele culturale n-a fost făcut pe zigzaguri, pe „modă". N-am avut habar, n-am ţinut cont de curente, de modă, nu m-am luat după nimeni, doar după mine însumi. Eu m-am născut să fiu eu.

Mai avem modele?

Nu. Aici e problema! Vezi tu, toată generaţia asta de vine acum îşi caută modele realizate scurt, repede - ţepuitori. Sunt oamenii care s-au pomenit cu bani, care au avut bani şi care au făcut afaceri după 1989. E nedrept. Startul e total nedrept. Pentru că, vezi, după Al Doilea Război Mondial, nemţilor li s-a dat câte o sută de mărci. Cei care au avut talent în a-i înmulţi au avut succes, ceilalţi nu. Ei bine, e nedrept faptul că noi, după '89, ne-am aşezat la masa democraţiei, unii cu saci de bani, pe care-i aveau dinainte, şi alţii care n-au avut nimic. Deci, noi n-am pornit la drumul ăsta de la zero, cu toţii. Oameni care ar fi fost capabili să investească şi să ştie să gândească n-au avut bani. Alţii au avut. Se laudă şi acum: „Domnule, păi m-a prins Revoluţia cu saci de bani!"

Oamenii sub un anumit nivel au avut, în general, bani înainte de Revoluţie...

Categoric!

Intelectualitatea, clasa de mijloc, n-a fost favorizată...

Vezi tu, de asta spuneam despre obsesia mea pentru perioada interbelică. În acea perioadă, România a fost binecuvântată de Dumnezeu de o manieră absolut incredibilă. O parte din spectacolele pe care le fac eu sunt gândite special pentru ca generaţia de astăzi, scârbită de România, să vadă că a fost şi altfel pe aici. Tinerii care se duc în străinătate spun: „Mi-e ruşine că sunt român". Şi sunt băieţi deştepţi, copii deştepţi, nu gargaragii. „Mi-e ruşine că sunt român"... Ei nu mai au cu ce să se mândrească. Ca ei să aibă motive de mândrie, eu a trebuit să fac acest efort, nobil de altfel, de a le demonstra că odată am fost cineva. Două perioade au fost extraordinare în istoria acestui popor: perioada prepaşoptistă, pe care o intuiesc acum, dintr-un anumit punct de vedere, şi perioada interbelică. Atunci, o suită de tineri, o echipă de tineri şcoliţi afară s-au întors şi au făcut România Mare.

Atunci era şi alt context istoric...

Nu mă interesează. Ăştia au făcut România, au făcut ţara. Asta a fost o perioadă extraordinară care s-ar putea să se repete. Fac o mică paranteză: am avut o întâlnire cu nişte tineri la Seattle. Acolo e fieful domnului Bill Gates. Şi, după spectacol, m-am întâlnit cu mulţi dintre ei şi am stat de vorbă. Unii voiau să se întoarcă, alţii nu mai voiau. Unii nu mai voiau să stea acolo pentru că îi trimiteau în India, ca formatori. Investeşte Bill Gates în India foarte mult. Mă rog, nu intru în amănuntele lor. „Nu mă duc domnule în India, mai bine mă-ntorc acasă!", îmi spunea unul. „Ce să faci acasă?", l-am întrebat.

În 2008, în premiera piesei „Omul din La Mancha“
Are vreo şansă aici?

Aici e problema. Dacă vă întoarceţi cinci, n-aveţi nicio şansă, vă mănâncă mediocritatea. Dacă vă întoarceţi 400 o dată, s-ar putea deja să fie importantă forţa voastră. Numai că îi mănâncă de vii, adică mediocritatea îi haleşte, îi distruge.

Avem vreo şansă de a scăpa de mediocritatea aceasta încuscrită cu impostura?

Da. Atragerea acestor copii şi „desţelenirea". Adică să faci terenul. Cineva trebuie să pregătească terenul pentru ei.

Dumneavoastră puteţi să lucraţi pe terenul sufletului, dar alţii ce pot face?

Am lucrat şi lucrez. Ei mă consideră un fel de lider din punctul ăsta de vedere, pentru că nu i-am trădat niciodată. Tot ce le-am spus a fost adevărat şi a pornit din interior.

Dacă ar fi scutiţi de taxe zece ani, de pildă, s-ar întoarce?

Vai de mine!

N-ar fi o posibilă soluţie?

Sigur că da! Dar atunci, zece ani de zile n-ar trebui să mai avem alegeri. Pentru că n-ar mai avea ăştia de unde să strângă bani pentru campaniile electorale, să dea punguţe, ca acum. Că au început deja. Am crezut că mor de „drag" când au început cu punguliţe... Acum sunt albastre, am văzut. Punguliţe, le dau punguliţe... Asta mă doare, că se cumpără meschin. Discutam cu un prieten bun de-al meu, din Basarabia, din Chişinău, înainte de alegerile lor şi spunea: „Dar, frate Tudore, ce să facem, noi ne-am dus la ţară şi am dat la ţăranii noştri seminţe de morcov, de roşii, să pună în grădină. Le-am adus seminţe şi le-am adus răsad. Şi comuniştii au venit cu tranzistoare."

''Două perioade au fost extraordinare în istoria acestui popor: perioada prepaşoptistă, pe care o intuiesc acum, dintr-un anumit punct de vedere, şi perioada interbelică.''

„Numai noi n-avem voie să fim naţionalişti"

Se mai justifică, astăzi, disputa „comunişti/anticomunişti" în mediul politic?

Dragul meu, chestia asta cu comunismul e o vorbă. Comunismul n-a existat niciodată. A existat o formă exagerată, să zicem, a capitalismului, a înflorit fascismul din chestia aia, deşi toată treaba era plecată din social-democraţie. Mie mi se pare că nu e un lucru benefic faptul că ne uităm tot timpul înapoi.

Este contraproductiv?

Da, absolut contraproductiv. Asta a fost! Lăsaţi-mă acum să mă uit încolo, în faţă. Asta a fost istoria mea. Eu am mari probleme pentru că pregătesc un spectacol de o anume factură şi probabil că vor fi mulţi şocaţi.

Cu mai multe cântece din istoria românilor?

Da, chiar asta vreau să şi fac. Adică un spectacol de imnuri naţionale, pornind de la cântecele naţionale din perioada paşoptistă la cântecele mobilizatoare din preajma Războiului de Independenţă, apoi de la momentul 1916, din perioada interbelică şi până în epoca comunistă. Vor fi toate acolo. N-o să renunţ nici la „Lumina-i steagul nostru-n zare". Sunt cântece foarte frumoase, sunt ale istoriei mele. Dar o să cânt şi două cântece legionare foarte frumoase, de altfel.

De ce se crispează unii când se fac demersuri de asumare a istoriei naţionale?

N-am înţeles nici eu de ce. De frică şi din nevoia de a cataloga. Eu am fost întotdeauna un personaj foarte ciudat şi n-au ştiut niciodată unde să mă pună. Când m-au pomenit întâi au spus: „Domnule, e cu chitara, e folk!". Aşteptau să mă vadă ca pe Onofrei la Braşov, cu trei fete lângă mine şi cu încă două chitare. N-am ieşit. Am coborât către folclor adevărat. M-am apucat de cobză. Au spus „Băi, uite, băiatul e lăutar!", pe urmă, iată-mă brusc cu o orchestră simfonică, total debusolant, n-a mai ştiut nimeni ce e cu mine. Iată-mă cu taraf tradiţional, iată-mă pe urmă cu muzica uşoară interbelică, iată-mă cu muzica pentru copii, iată-mă cu poezia închisorilor comuniste, cântând cu un cor de călugări. Acum pregătesc spectacolul cu corul şi fanfara reprezentativă a Armatei. Asta aş vrea. Aceste imnuri naţionale, cântate de o forţă naţionalistă în cel mai frumos sens al cuvântului.

Şi francezii sunt naţionalişti...

Toţi sunt naţionalişti mai rău decât noi, numai noi n-avem voie.

Se şi cultivă parcă această reţinere în „lumea bună"...

Intelectualii rasaţi nu mă mai interesează de mult.

Aveam aşa ceva?

Tocmai aia e, că mi se pare că n-avem... Vă amintesc poate una dintre cele mai frumoase replici pe care le-am auzit, dată de un prieten bun de-al meu, un personaj fabulos, unul dintre ultimele mari spirite ale acestei ţări, Romulus Vulpescu, despre care a zis o jurnalistă că e „fost intelectual". Ce părere ai?! Şi lui i-a plăcut şi de câte ori se prezenta spunea: „Romulus Vulpescu, fost intelectual". Vezi, asta mi se pare fantastic! Cu cât scrii mai complicat, cu cât eşti mai aşa şi cu cât îţi pute ce-i aici, şi cu cât eşti mai dincolo, cu cât închizi ochii şi te-ai văzut dincolo spre graniţele Ungariei, spre Austria, cu cât uiţi de bălegarul de aici, eşti „ales", eşti „rafinat".

Dar, culmea, mulţi vor să se distanţeze de aceia de la care aşteaptă ovaţii...

N-aş avea nimic împotrivă acestor oameni - şi nici n-am ce să am, suntem pe alte tărâmuri - dacă ar fi fost veniţi din spaţiu, dacă ar fi fost extratereştri, înţelegi. Atunci ar avea voie, dar ei au fost şcoliţi aici, unii dintre ei sunt filosofi... Se spune că au făcut filosofia. Domnule, ai făcut socialism ştiinţific! Ce, ai uitat?! Aia era filosofie?! Aţi făcut socialism ştiinţific! Dacă spuneai că faci filosofia se uitau chiorâş la tine, aşa că nu puteai. Acum, toţi au terminat facultăţi din astea. Profesori de socialism ştiinţific...

''Cu cât îţi pute ce-i aici, cu cât închizi ochii şi te-ai văzut dincolo spre graniţele Ungariei, spre Austria, cu cât uiţi de bălegarul de aici, eşti „ales", eşti „rafinat".''

„M-aş întoarce mâine la Spiru Haret"

Dacă aţi fi ministrul Învăţământului, care ar fi prima măsură pe care aţi dispune-o?

M-aş întoarce mâine la Spiru Haret, aş lua şi aş vede ce-a făcut, de ce a fost genial Spiru Haret. Înţelegi?

Pe vremea lui aveam unul dintre cele mai moderne sisteme de învăţământ din Europa...

Ştii de ce? Pentru că pornise de la - ştii foarte bine! - învăţământul modern din ţările civilizate şi l-a adaptat la capacitatea românului de a recepta. Du-i unui copil de american un program de-ăsta multicultural deschis şi l-ai tâmpit. Copilul român este capabil din punct de vedere intelectual să acumuleze. Tu, dintr-o dată, îmi ei copilul meu de la ţară - mă rog, acum de la ţară mai puţin, că nu mai au posibilitatea să vină...

Mulţi sunt plecaţi cu părinţii în Spania sau în Italia...

Aici e tragedia! Pepiniera inteligenţei şi a culturii noastre e călcată în picioare de sistem. Cine îmi garantează mie că, la ora actuală, nu se întâmplă ca 60% din viitorii copii geniali ai acestei ţări să nu aibă posibilitatea de a ajunge la liceu şi de a evolua!?
Numai 2% din tinerii din mediul rural intră la facultate...

http://www.adevarul.ro/la_masa_adevarului/Tudor_Gheorghe-actor-_-Numai_noi_n-avem_voie_sa_fim_nationalisti_0_546545891.html
Memorat
  • mercurie
  • Vizitator
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #3561 : Septembrie 02, 2011, 07:35:27 »

Câţi dintre marii intelectuali ai acestei ţări au plecat de la ţară? Majoritatea. Eu am prins ultima generaţie de copii de ţărani. Ăştia de vin acum sunt copii de fermieri. Nu mă deranjează. Vreau să mă duc prin satele patriei şi să-i văd, cum mă duc eu din când în când şi să mă opresc din curiozitate. Mai fac exerciţiul ăsta şi acuma, chiar dacă nu apar la televizor să spun asta. Eu sunt individul care apare o dată pe an sau de două ori la televizor.

Refuzaţi apariţiile în emisiuni televizate?

Nu refuz. N-am unde să mă duc. N-am la ce emisiune. Nu există emisiuni pentru mine. Dă-mi tu o emisiune! Unde să mă duc? Ar trebui, de pildă, televiziunea culturală să se preocupe. Avem un TVR Cultural... Ăia nu m-au sunat în viaţa lor, nici nu ştiu că exist.

Sunteţi un om „greu încadrabil", aşa cum v-aţi autodefinit...

Nu numai eu. Pot să enumăr acum zeci de personalităţi care ar putea să-ţi facă spectacole extraordinare, show-uri. Mai e şi altceva: de pildă, dacă eu sunt capabil să fac o emisiune trăsnet, cu un spectacol absolut, cu rating de neimaginat, cu un bun marketing de promovare al acestei emisiuni, cine îmi garantează că o gaşcă de mediocri din „partea ailaltă" n-or să spună: „Băi, suntem nebuni la cap, deci se poate şi aşa! Păi, îi învăţăm pe ăştia la lucruri de calitate? Nu. Noi trebuie să-i ţinem pe ăştia la ce suntem noi capabili." Dacă oamenii prind gustul lucrurilor rafinate, îi huiduie, îi dau afară, le închid televizorul. De ce la mine, în orice perioadă, sălile sunt pline?

Jucaţi cu casa închisă întotdeauna.

Vin în Bucureşti, fac un spectacol, două, la Sala Palatului, nu se găsesc bilete cu două săptămâni înainte. Este un public al meu, un public creat de mine. Ăştia nu pot fi păcăliţi, ăştia nu se uită la kitschuri. Spectacolele mele sunt şi de umor. Adică la mine se râde în spectacole şi se râde copios.

''Pepiniera inteligenţei şi a culturii noastre e călcată în picioare de sistem.''

„«Dacă eu sunt mârlan, toţi trebuie să fiţi!»"

Prin dispariţia umorului din societate şi prin înlocuirea lui cu băşcălia, pare-se că am asistat la o mare conspiraţie împotriva românilor...

Uite, vezi tu, îţi dau un exemplu absolut admirabil de decădere, dacă vrei, a spiritului acesta românesc. Pe un bucureştean de acum 40, 50 de ani îl calcă un domn pe bombeu, în tramvai, şi ăsta se uită şi spune: „Dacă-mi bagi o fisă în gură îţi spun câte kile ai!" Înţelegi? Nu zice: „Bă, fiţi-ar mă-ta...! Bă, boule! Uită-te pe unde calci, în mă-ta!" Vezi, asta e diferenţa! Acum, pentru chestia asta te înjură şi te scuipă. Ăsta era umorul, ăsta era bucureşteanul, ăsta era Mitică, în sensul frumos.

Ce a determinat dispariţia lui Mitică?

Lipsa de credinţă, lipsa de educaţie, faptul că s-au populat artificial oraşele, că s-au industrializat. S-a construit enorm de mult, s-a adus forţă de muncă de la ţară. Şi pe ţăran, când l-ai rupt de glia lui şi l-ai băgat în mahala, a luat ce e mai rău. Şi a devenit mârlan. Nu mai este orăşeanul care ştia că nu trebuie să scuipe pe jos, că nu trebuie să arunce seminţe pe jos. Aşa era educat de mic, de când îl ducea bona la grădiniţă. Nu mai este nici ţăranul plin de respect, din sat, căruia îi era ruşine să facă astfel de lucruri pentru că se uitau vecinii la el. Aşa a înflorit în român, dintr-o dată, mârlănia. Şi a înflorit mârlănia până în sferele înalte ale politicului. Ăsta e rezultatul mârlăniei din sferele politice - lipsa totală de educaţie primară.

De acolo se propagă mârlănia la nivelul întregii societăţii...

Pe principiul „dacă eu sunt mârlan, toţi trebuie să fiţi!" Dacă vrei să ajungi ceva, asta e ideea. „Fiţi, tată, ca mine că uite ce bine îmi merge!"

''Ăsta e rezultatul mârlăniei din sferele politice - lipsa totală de educaţie primară.''

„Caşaloţii din politică trebuie fugăriţi"

Se poate reforma actuala clasă politică sau e doar o iluzie?

Eu cred că se poate reforma dar... vezi tu, după 1989 n-am avut jurnalism. Erau nişte profesionişti care terminau „Ştefan Gheorghiu", secţia jurnalistică, care ştiau despre ce e vorba cu jurnalismul, dar care trebuiau să facă un jurnalism dirijat de partid. Ştiau să scrie un reportaj, fără doar şi poate, îi învăţau să facă treburile astea. După '89 au apărut două mii de ziare şi orice copil care scrisese un articol la gazeta de perete în şcoală a zis că e ziarist. Şi au început să publice toţi, să scrie toţi, care mai de care. Nenorocirea de pe lume...

Au fost şi sunt mulţi care au eşuat în profesiile pe care şi le-au ales iniţial...

Ei bine, au trecut 20 de ani şi s-a făcut deja jurnalism în România. Există, la ora actuală, jurnalişti din generaţia asta a voastră, profesionişti, care ştiu totul, pe care i-a învăţat viaţa. Ei bine, politicul n-a ajuns aşa de repede la maturitate. Ei sunt încă amatori. Pentru că, dacă în jurnalism a funcţionat foarte bine concurenţa, şi a trebuit să se şcolească băieţii prin scriitură, să devină acizi în verb şi să aibă logică în ceea ce scriu, în politică s-au aşezat câţiva indivizi care n-au mai vrut să plece. Le-a căzut bine, au ştiut şmecheriile şi n-au lăsat să urce tineretul care chiar voia să facă politică. Îţi dau exemplu de câţiva tineri politicieni foarte buni, foarte buni... Îi urmăresc la televizor, îi văd, le merge mintea, sunt copii prezentabili.

La cine vă referiţi?

Nu vreau să spun. Sunt destui, de la toate partidele. Nu vreau să spun...

Tinerii aceştia chiar vă dau speranţa că se poate şi altfel în politica românească sau e doar o impresie?

Nu, nu. Eu cred că ei ar putea să facă schimbarea, dacă ar avea în spatele lor generaţia ailaltă de tineri, care să-i „fugărească".

Tinerii la care vă gândiţi sunt plecaţi acum în străinătate.

Da, da, da. Pentru că ăştia care sunt acum sus, caşaloţii, n-au treabă cu generaţia asta de tineri, nu se simt fugăriţi. „Sunt la mâna noastră!", îşi zic ei. „Băi, copile, tu nu ştii cum este, hai că-ţi spune tata...", înţelegi? Ăsta este punctul meu de vedere. Asta este cea mai mare tragedie a acestui popor.

''Ăştia care sunt acum sus, caşaloţii, n-au treabă cu generaţia asta de tineri, nu se simt fugăriţi. „Sunt la mâna noastră!", îşi zic ei.''

„Băsescu nu mă reprezintă"

Cum aţi judeca primul mandat al preşedintelui Băsescu, în raport cu cel de-al doilea?

Nu ştiu dacă sunt măsură să-l judec pentru că eu nu l-am votat. Adică eu n-am agreat genul...

Dar totuşi vă reprezintă.

Nu pe mine.

Pe noi toţi, ca popor, ne reprezintă.

Eu mă delimitez de chestia asta. Sigur, mă supun că n-am încotro. Sunt într-o ţară democratică şi trebuie să respect legile pe care preşedintele le semnează. N-am ce să fac. Iar recurg la pilde, ca să zic aşa. În primul său mandat, a venit la un spectacol de-al meu. Ca ministru, a venit la mai multe, dar apoi n-a mai venit.

E pilduitor?

Poate, cine ştie... L-am şi jignit într-un spectacol, dar spuneam o poezie de-a lui Sorescu. Asta când era primar general al Capitalei. A venit, din nefericire - n-a fost inspirat! -, la acel spectacol, şi spuneam un poem a lui Sorescu - „Măciuchiţa". Începea foarte rău: „Unul, Gagea a lui Spartu'" - spunea Sorescu - cu cap mare şi cutare...", „a fost ales de Comitetul" nu-ştiu-cum „să lichideze câinii". Băsescu tocmai luase hotărârea să lichideze câinii. Şi de aici încolo, poemul era o „nenorocire". „Băi, zice, eu am făcut o şcoală şi am învăţat că nu-ţi dă dreptul nimeni să omori câinele. Dar tu ce-ai învăţat? Să omori câini?". Adică era treaba „legată" şi de atunci n-am mai avut o relaţie cu el. M-am mai întâlnit cu Domnia Sa o dată, când făcea o baie de mulţime, a doua zi de Paşti, la primarul oraşului Craiova, pe care, după aia, l-au închis... Dar, mă rog, cu entuziasm m-a îmbrăţişat, să vadă lumea. S-au făcut şi fotografii...

Aţi realizat un transfer de popularitate...

Sigur că da. Am stat de vorbă cu Domnia Sa, am băut un pahar de vin. Era Radu Berceanu acolo, care m-a prezentat plin de drăgăleşenie.

Radu Berceanu v-a prezentat pe dumneavoastră?

Da, m-a prezentat şi i-a spus domnului Băsescu foarte frumos: „Vă prezint pe «naşul» meu politic. Dacă Tudor Gheorghe n-ar fi fost, eu n-aş fi intrat în politică". Am făcut şi greşeli, domnul meu...

''Pe Traian Băsescu l-am şi jignit într-un spectacol, dar spuneam o poezie de-a lui Sorescu.''

„Mă adresez tinerilor care pot discerne"

De ce vă iubesc tinerii de azi atât de mult?

Pentru că, deocamdată, nu i-am dezamăgit cu nimic. Toate programele mele, toate gândurile mele le-am spus pe faţă. Ei sunt debusolaţi. Eu cred foarte tare în capacitatea lor de a discerne. Mă adresez unei categorii de tineri capabili să facă această deosebire. Eu ştiu că oamenii care mă apreciază şi care vin la spectacolele mele plătesc şi bani. Nu sunt deloc ieftine biletele la mine.

Calitatea costă...

Mi s-a şi reproşat, la un moment dat, dar n-am ce să fac. Nu pot să fac un spectacol ieftin având în spate 80 de instrumentişti şi un cor. Astea costă. Nu mă ajută Ministerul Culturii să subvenţioneze actele de cultură.

Ministerul Culturii are alte preocupări...

Probabil.

Acum este preocupat, se pare, şi de „proiectul Roşia Montană"...

Nu ştiu nimic despre Roşia Montană. Am fost pe acolo, în zona aceea mirifică, în istoria aceea senzaţională. Am şi jucat într-un spectacol foarte frumos în care era vorba exact despre lumea căutătorilor de aur, a minerilor din băile de aur ale ţării. E o istorie şi acolo. Dăm, încet, încet, cu piciorul la fiecare zonă care înseamnă istorie.

Niciodată după 1989 nu vi s-a propus să coordonaţi vreun proiect naţional de promovare a culturii române?

Nu. Eu am făcut nenumărate turnee în străinătate şi înainte de '89 şi după '89. Dar niciodată trimis de statul român. Pe mine niciodată Ministerul Culturii nu m-a trimis să reprezint cultura română. Eu am fost invitat să reprezint cultura română. Eu am fost chemat de dor, n-am fost mânat de interese.

''Eu am fost chemat de dor, n-am fost mânat de interese.''

„În 50 de ani de acum încolo ne vom curăţi"

V-a fost vreodată ruşine de faptul că sunteţi român?

Niciodată!

Dar aţi avut motive să vă fie ruşine?

Ar fi fost. Ar fi fost când eram cu o delegaţie de francezi în zona Lyonului. Eram la un nivel foarte mare, cu doi profesori universitari - dintre care unul era Michel Noir, fost ministru al Finanţelor, primar al Lyonului şi posibil candidat la preşedinţie. La o masă, lângă noi, erau nişte români care înjurau şi vorbeau atât de tare încât mi-a venit să intru în pământ. Şi ăla m-a întrebat: „Nu vorbesc română?" Bine, eu am fost delicat şi am spus: „Un dialect..." Dar nu mi-e ruşine nici acum dacă mă duc în străinătate şi mă întreabă ăştia de economia noastră. Eu spun că trecem printr-o perioadă mai dificilă, ca în orice tranziţie. Şi mi se pare normal să spun aşa. Ce dreptate a avut Brucan şi cum l-am înjurat atunci când a zis că ne trebuie 20 de ani să se schimbe generaţiile astea. Dar mie mi-e teamă foarte tare de alt lucru - ca aceia care vin din urmă să nu fie foarte taraţi.

Riscul e mare.

În 50 de ani de acum încolo ne vom curăţi. Cred că ăsta e şi termenul istoric.

Ca o pribegie prin deşert...

Sigur că da.

Va începe România, după 2012, să se schimbe în bine?

Pe termen scurt, după 2012, va fi foarte rău.

Deci, nu vom începe să creştem...

Nu, că n-avem cum. „S-a dus dracului rapiţa", ştii, cum zice Caragiale. S-a dus dracului cultul muncii la români. Prea am vrut toţi să fim „biznizmeni".

Cu „z"...

Da. Neapărat! Adică, noi am vrut repede să păcălim. Acum, încet, încet, apare câte unul care face câte ceva şi noi alergăm repede să-l filmăm şi să arătăm „Uite că se poate!". Dar nu, aici, până nu se va... Cred în întoarcerea românilor din Spania, din Italia, a românilor care au învăţat şi au văzut cum e dincolo.

Sunteţi printre puţini care mai crede asta.

Eu cred pentru că am văzut ce se poate face. Du-te în zona Satu Mare să vezi ce au făcut acolo. Au învăţat cum e cu căpşunile. Şi s-a umplut zona aia, a Maramureşului, de căpşuni. I-am văzut şi la Galaţi şi erau fericiţi. Scria mare: „Căpşuni de Satu Mare". Deci ei au învăţat să facă asta. Dacă acestor oameni care ar veni, guvernanţii de astăzi, legislaţia de astăzi le-ar spune: „Domnule, puneţi o afacere pe picioare şi cinci ani de zile nu vă luăm nicio taxă!", s-ar întoarce mai mulţi. Ei, atunci ţara asta s-ar face cum trebuie.

''Cred în întoarcerea românilor din Spania, din Italia, a românilor care au învăţat şi au văzut cum e dincolo.''

Fragmente din precedentul dialog „La masa Adevărului" (mai 2009)

„Mă supără mârlănia din jur"

George Rădulescu: Mai avem motive să fim mândri că suntem români?

Tudor Gheorghe: E greu, dar pentru asta lupt eu. Asta încerc să demonstrez acestei generaţii debusolate şi debusolante. Motivele care ar putea să-i facă să fie mândri că sunt români trebuie căutate în trecut, nicidecum în contemporaneitate. Am obsesia limpede a două perioade din istoria României: paşoptismul şi perioada interbelică. Acelea au fost perioade extraordinare în istoria poporul român. Atunci s-a înfiinţat România.

Tânăr fiind, mai poţi spune astăzi că eşti mândru că eşti român fără a atrage priviri ironice, fără a fi luat în batjocură?

A fost şi cred că mai e un vânticel niţel ciudat. O anume categorie de intelectuali români susţin ideea - nu pe faţă, ci discret, parşiv! - că cu cât îţi înjuri mai mult ţara, cu atât eşti mai european. Mie îmi dispace genul ăsta.

Ce vă supără cel mai mult în societatea românească?

Mârlănia din jur! Ies pe strada Unirii din Craiova şi mă salută vecinii mei care îmi spun cu eleganţă: „Salut vecine!". Adică ne tragem de şireturi. Iar e vorba despre lipsa criteriilor... Mă deranjează ce văd în Bucureşti, unde nu îmi place să stau. Merg cu taxiul şi mă uit la lumea din autobuz, pe fereastră. E de o tristeţe cumplită... Nu mai e niciun zâmbet. Femeile, înainte, când fugeau după autobuz râdeau. Acum fug disperate. Dacă nu prind autobuzul e o disperare îngrozitoare.

Care ar fi soluţia?

Educaţia! Am avut un prieten care fusese dat afară din televiziunea română pentru că îl invitase pe consulul britanic acreditat la Bucureşti, care vorbea bine limba română. L-a întrebat: „Este proverbială disciplina britanică. Cum aţi reuşit?" Iar consulul britanic a răspuns privind fix spre cameră: „I-am băut 400 de ani!".

La noi ar funcţiona acelaşi „sistem"?

Aici nu trebuie să existe democraţie pentru că nu e construit sistemul. Întâi disciplinează-i, apoi dă-le libertate! Când ai dat libertatea fără disciplină, iată ce se întâmplă! Văd că deţinuţii se vaită acum în închisori că nu au televizor cu nu ştiu ce diagonală. Şi l-am întrebat pe tata ce televizor avea în puşcărie. Să-i scoată la muncă, că n-au cu cine face autostrăzile! Eu, care umblu în toată ţara, observ că nimeni nu munceşte pe drumurile patriei. Se fac poduri, se fac şanţuri şi trec pe lângă ei. Sunt câte 10 inşi, iar trei stau în lopeţi. Ce-ar fi să nu le mai dea lopeţi cu cozi din astea? Să le dea lopeţi cu cozi mai lungi ca să nu mai poată sta în ele! Sau să le dea lopeţi cu cozi mai mici. Dar nici aşa nu e bine, că fantezia îl determină să pună basca în coadă şi să stea în fund.

E vorba de mentalitate...

Le dau formula cum să facă autostrăzi. Să aducă 3.000 de chinezi şi să le spună de unde până unde trebuie făcut, fără să se mai bage în rest, că-i strică! Să vezi ce autostradă se face, ca vântul şi ca gândul.

De unde pleacă problema aceasta, a modului în care ne raportăm la muncă?

Din comunism! Nu era sloganul genial: „Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc"? Exista un folclor ilegal, pe care îl cântau lăutarii în perioada comunismului. Era atunci cu acordul global: „Fir-ai al dracu` de global, mi-ai făcut muierea cal!" sau „Fir-ai a dracu` tarla lungă!" sau „Dacă ai şurub isteţ, ajungi mare la judeţ!".

''Întâi disciplinează-i, apoi dă-le libertate! Când ai dat libertatea fără disciplină, iată ce se întâmplă!''
http://www.adevarul.ro/la_masa_adevarului/Tudor_Gheorghe-actor-_-Numai_noi_n-avem_voie_sa_fim_nationalisti_0_546545891.html
Memorat
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #3562 : Septembrie 02, 2011, 17:01:26 »

http://www.cotidianul.ro/si-un-bordel-creeaza-locuri-de-munca-156655/

Scandalul Roşia Montana nu este comentat doar de specialişti, politicieni şi ONG-uri. În blogosferă numărul celor care susţin sau resping proiectul RM este în creştere pe zi ce trece. Am selectat pentru cititorii cotidianul.ro o analiză de excepţie a unui blogger nealiniat - Moshe & Mordechai Blog. Autorul cântăreşte argumentele celor care promovează proiectul Roşia Montană, dar şi argumentele celor care resping proiectul, şi în final trage concluziile. Redăm integral textul de pe blogul respectiv. (L.G.)

Trebuia s-o spun !

Moshe & Mordechai

Până acum n-am vorbit despre Roşia Montană. Nicicum. Mi s-a sugerat, discret, în câteva ocazii, că aş fi putut să o fac, contra cost, în termeni favorabili celor care vor să dea drumul exploatării. La cât de porcos mai vorbesc, pe blogul ăsta, aş putea reproduce răspunsul pe care l-am dat, dar n-are rost. Am tot amânat să scriu ce cred despre această afacere, pentru bunul motiv că subiectul nu mă tenta nicicum. Dacă preşedintele binetrăitorilor, campion la plantat ţepe în Piaţă Victoriei, starostele "arde-i"-lor pe corupţi şi cârmaci al marei vidanje naţionale s-a hotărât să se bage în ciorbă, până la urmă pot să trag şi eu câteva rânduri la rândea, pe acest subiect.

Argumentele celor care se screm să susţină proiectul celor de la Gold Corporation sună cam astfel:

1) Se creează locuri de muncă.

2) Statul român primeşte o redevenţă.

3) Statul român încasează taxe şi impozite din veniturile de acolo ( salarii etc.)

Cam astea ar fi argumentele. Nimic despre impactul asupra mediului,distrugerea sitului istoric şi aşa mai departe. Nu-i esenţial, carevasăzică, aşa că nu insistăm.

Hai să vedem, acum, în ce constă, de fapt, afacerea. O luăm metodic:

- Statul român este stăpân peste un important filon de aur ( estimat la circa 300 de tone de aur sau circa 15 miliarde de euro, la preţul actual al aurului). Acolo mai există importante resurese de argint şi probabil alte metale rare.

- Statul român decide că nu-i prinde bine să fie stăpân de unul singur peste atâta bănet, aşa că se asociază cu nişte şmenari, pentru exploatarea acelui filon. Asta deşi statul avea deja propriile regii specializate în exploatarea metalelor preţioase, regii care aveau atât tehnologia cât şi specialiştii cu care să realizeze această exploatare.

- Şmenarii, asociaţi ai statului, decid să majoreze capitalul companiei nou create, aşa că statul român – proprietarul aurului despre care vorbim- rămâne cu un procent scăzut participare la această companie. ( UPDATE: Minvest deţine 19,3 %). Evident, niciun reprezentant al statului nu a avut niciun deranj când asta s-a întâmplat.

- Conform contractului, statului român urmează să-i revină, sub formă de redevenţă, 4 % din aurul obţinut din exploatare.

- Începerea exploatării şi ulterior derularea ei presupun distrugerea aşezării Roşia Montană, otrăvirea pământului pentru o foarte lunga perioadă de timp. După încheierea exploatării ( adică circa 15 ani) acolo nu va rămâne, pentru foarte mult timp, decât pământ răscolit şi otrăvit.

- Avizele ministerului culturii şi ministerului mediului întârzie să vină şi exploatare nu poate începe. Există numeroase proteste din zona organizaţiilor civice, care se opun proiectului.

- Sume importante sunt cheltuite pentru susţinerea proiectului. Aceste sume pleacă către presă, online, oameni politici sau organizaţii neguvernamentale, în schimbul susţinerii proiectului.

- Preşedintele României (oh!) ... ăla care e... se introduce tot mai insistent în subiect, făcând presiuni pentru demararea exploatării.

Cam ăsta e, rezumat, scheletul afacerii. Ca să fie şi mai bine înţeles, lucrurile stau aşa: unor şmecheri li s-a făcut pur şi simplu cadou aurul de la Roşia Montana. În schimbul acelui aur, "afaceriştii" susţinuţi de Băsescu, se obligă să le ia oamenilor pământurile, pe care le vor da înapoi, otrăvite, peste nişte ani. Ba mai mult! Oamenilor de acolo "li se vor crea locuri de muncă", adică vor fi puşi să muncească pe pământurile lor, la otrăvirea pământurilor lor, în schimbul unor salarii de nimic. Pentru chestia asta, statul român primeşte... 4%! Grozavă afacere!

Să revedem argumentele partizanilor proiectului. "Se creează locuri de muncă." Da. Puţine, foarte puţine şi prost plătite. Din banii care se pot obţine pe aurul de acolo s-ar putea crea mult mai multe locuri de muncă, dacă nu ar fi vorba de jaf. Dacă în clădirea Academiei s-ar deschide tractir s-ar crea locuri de muncă. Sau dacă am deschide bodegă pe Masa Tăcerii. Dar n-o facem.

"Statul român primeşte o redevenţă". Vă rog să-mi explicaţi care e marea şmecherie când din ceva care îmi aparţine am voie să primesc 4%? Că mie îmi scapă. E drept că nu sunt aşa de priceput că Băsescu. La chestiile la care se pricepe el. Şi nici nu-mi doresc să devin. Ca să fie şi mai clar, imaginaţi-vă că mâine vine un golan şi spune că el a devenit "concesionar" pe ce aveţi voi mai de preţ în casă. Televizor, frigider,mobilier, scaunul de la WC sau ce naiba o fi. Că e un fel de asociat cu voi. Şi pentru că sunteţi asociaţi, acum toate alea sunt ale lui, iar voi primiţi 4 % din ce scoate după ce vă vinde lucrurile. Hei! Nu vă grăbiţi! E o afacere bună! Că mai puteţi face nişte bani dacă sunteţi dispuşi să lucraţi ca hamali, adică să căraţi tot voi toate lucrurile alea până la maşină, că dă omul o ţuică! Adică v-a creat loc de muncă. Şi mai aveţi avantajul că, după ce se termină afacerea, casa voastră o să arate ca după cutremur: parchet smuls, pereţi distruşi, instalaţiile făcute pulbere şi un miros insuportabil. Hai, că e o afacere super-tare, vă garantează Băsescu.

"Statul român încasează impozite şi taxe". Băi să fie! Păi şi care e marea şmecherie? Dacă funcţionezi în ţara asta nu eşti obligat să plăteşti impozite? Vecinul Hossein, care are şaormărie, plăteşte impozite. Ba a creat şi locuri de muncă: fata care vinde şi băiatul care toacă varza. Şi nu i-a dat nimeni aurul ţării pe mână. Toţi ăştia care aveţi o mică prăvălie plătiţi impozite. Toţi cei care munciţi plătiţi impozite. Angajatorii voştri plătesc impozite ( sau aşa ar trebui). Şi nu le-a dat nici dracu' pe mână 300 de tone de aur! Deci care e marele favor pe care ni-l fac ăia? Care?

În fine, s-a susţinut că statul român nu ar avea resursele necesare "punerii în valoare" a exploatării. Fals! Am spus deja, statul are regii specializate care dispun de absolut tot ce le trebuie. Iar dacă statul are bani de săli de sport şi patinoare la Bubuieni, sigur are şi bani pentru o afacere mai mult decât profitabilă. Totuşi, de amorul discuţiei, cam cât credeţi că îl va costa pe "investitor" afacerea? Umflând considerabil cifrele, să ne imaginăm că acolo vor lucra 500 de oameni ( doar de dragul discuţiei!). Să ne mai imaginăm că oamenii aceia vor fi plătiţi, în medie, cu 1000 de euro net! Net! Deci, rotunjind, cheltuiala pe cap de salariat ar fi undeva la vreo 2000 de euro lunar. Adică... fix un milion de euro lunar. Sau 12 milioane anual. Adică, pentru 10 ani 120, 180 pentru 15 ani. Tot aşa, pentru a vă amuza, faceţi un calcul, văzând care pot fi costurile de exploatare. Luaţi ca model costurile oricărei exploatări miniere comparabile. Aveţi aici mai multe modele de calcul. Acestea au o valoare mai mult teoretică, asa că puteţi compara cu costurile unei exploatări miniere similare. Ca să vă scutesc de căutări, am să vă spun că aceste costuri despre care vorbim, se situau, în 2009, între 300 şi 500 US$/uncie. Admiţând că aceste costuri ar fi crescut, nu uitaţi că preţul aurului a depăşit 1900 US$/uncie. Calculaţi profitul. Dar intrăm deja în nişte socoteli care nu-şi au rostul.

Deci, cine crede că afacerea asta e o mare pricopseală pe statul român, să mă anunţe când pot veni să-i iau lucrurile din casă. Şi-i dau 4%.

Nu înţeleg de ce aurul ăsta nu putea fi exploatat de statul român. Sau măcar de un capitalist român, în condiţii corecte de participare a statului român. Aşa că "în numele comunităţii, domnu' Băsescu pot să vă..." scuip? Desigur, Băsescu şi toţi susţinătorii proiectului sunt dezinteresaţi. Că trăim în ţara în care pentru o chiftea nu doar ne vindem mama, dar o şi livrăm la uşa cumpărătorului.
Memorat
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #3563 : Septembrie 02, 2011, 17:20:57 »

 " Situaţia tensionată din Siria a picat numai bine pentru PSD-ul lui Ponta, Ilici şi Năstase, oferindu-i şansa lui „Dark Horse“ Corlăţean să se joace din nou de-a ministrul din umbră al MAE şi, mai mult, să spele putina finanţărilor dubioase venite înspre PSD prin tot felul de canale obscure. Concret, este vorba de „miza Omar Hayssam“, personaj de tristă amintire pentru gaşca lui Ilici Iliescu, cel care obişnuia să-l plimbe peste tot în cadrul vizitelor sale 
Memorat
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #3564 : Septembrie 02, 2011, 17:32:30 »

" Situaţia tensionată din Siria a picat numai bine pentru PSD-ul lui Ponta, Ilici şi Năstase, oferindu-i şansa lui „Dark Horse“ Corlăţean să se joace din nou de-a ministrul din umbră al MAE şi, mai mult, să spele putina finanţărilor dubioase venite înspre PSD prin tot felul de canale obscure. Concret, este vorba de „miza Omar Hayssam“, personaj de tristă amintire pentru gaşca lui Ilici Iliescu, cel care obişnuia să-l plimbe peste tot în cadrul vizitelor sale 


Hayssam a fost eliberat pe vremea lui Basescu, cu Blaga minstru de interne,invatati sa fiti echidistanti, rapirea ziaristilor ia adus bani lui Basa prin intermediul lui Hayssam!
Hyssam este transpartinic a dat si la PDL si la PSD!
Brasovene ai impresia ca toti suntem prosti!
Memorat
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #3565 : Septembrie 02, 2011, 17:37:08 »

Rosia Montana, nu va spune nimic!!!!!
Prezentul nu va dereanjeaza!
Genocidul din sanatate, invatamint, finate, din utimii 3 ani a puterii portocalii, nu va spune nimic!
Treziti-va si Basescu este la fel ca si Iliescu!
 
Memorat
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #3566 : Septembrie 02, 2011, 17:43:24 »

" Situaţia tensionată din Siria a picat numai bine pentru PSD-ul lui Ponta, Ilici şi Năstase, oferindu-i şansa lui „Dark Horse“ Corlăţean să se joace din nou de-a ministrul din umbră al MAE şi, mai mult, să spele putina finanţărilor dubioase venite înspre PSD prin tot felul de canale obscure. Concret, este vorba de „miza Omar Hayssam“, personaj de tristă amintire pentru gaşca lui Ilici Iliescu, cel care obişnuia să-l plimbe peste tot în cadrul vizitelor sale 


Hayssam a fost eliberat pe vremea lui Basescu, cu Blaga minstru de interne,invatati sa fiti echidistanti, rapirea ziaristilor ia adus bani lui Basa prin intermediul lui Hayssam!
Hyssam este transpartinic a dat si la PDL si la PSD!
Brasovene ai impresia ca toti suntem prosti!

Articolul comlet apare i : www.curentul.ro Merita citit.Nu toti au mmoria scurta! Haysam e numai unul din reteaua araba folosita de PSD pentru jaful economic.Deh, ce sa mai zic,NU aveau pesedei incredere in romani ,dar le trec cu vederea pacatele,daca Pota sustine pastrarea indemnizatiilor rev.!!! Grin
Memorat
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #3567 : Septembrie 02, 2011, 17:44:15 »

" Situaţia tensionată din Siria a picat numai bine pentru PSD-ul lui Ponta, Ilici şi Năstase, oferindu-i şansa lui „Dark Horse“ Corlăţean să se joace din nou de-a ministrul din umbră al MAE şi, mai mult, să spele putina finanţărilor dubioase venite înspre PSD prin tot felul de canale obscure. Concret, este vorba de „miza Omar Hayssam“, personaj de tristă amintire pentru gaşca lui Ilici Iliescu, cel care obişnuia să-l plimbe peste tot în cadrul vizitelor sale 


http://www.mondonews.ro/Stenograme-Omar-Hayssam---Basescu-catre-Hayssam-Iti-iei-copiii-si-du-te-in-America+id-14765.html
http://www.presaonline.com/stiri/evenimente/cardasia-basescu-hayssam-confirmata-de-seful-sri-779213.html
http://mercenarul.weblog.ro/2011/03/30/secretul-lui-hayssam-basescu-este-initiatorul-rapirii-din-irak/
Memorat
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #3568 : Septembrie 02, 2011, 17:51:51 »

" Situaţia tensionată din Siria a picat numai bine pentru PSD-ul lui Ponta, Ilici şi Năstase, oferindu-i şansa lui „Dark Horse“ Corlăţean să se joace din nou de-a ministrul din umbră al MAE şi, mai mult, să spele putina finanţărilor dubioase venite înspre PSD prin tot felul de canale obscure. Concret, este vorba de „miza Omar Hayssam“, personaj de tristă amintire pentru gaşca lui Ilici Iliescu, cel care obişnuia să-l plimbe peste tot în cadrul vizitelor sale 


Hayssam a fost eliberat pe vremea lui Basescu, cu Blaga minstru de interne,invatati sa fiti echidistanti, rapirea ziaristilor ia adus bani lui Basa prin intermediul lui Hayssam!
Hyssam este transpartinic a dat si la PDL si la PSD!

Brasovene ai impresia ca toti suntem prosti!

Articolul comlet apare i : www.curentul.ro Merita citit.Nu toti au mmoria scurta! Haysam e numai unul din reteaua araba folosita de PSD pentru jaful economic.Deh, ce sa mai zic,NU aveau pesedei incredere in romani ,dar le trec cu vederea pacatele,daca Pota sustine pastrarea indemnizatiilor rev.!!! Grin

Asculta sunt tot brasovean,dar nu ma vind nici la PSD dar nici la PDL pentru un pumn de bani, si pentru o indemnizatie nu trec cu " vederea" pacatele nimanui! >:
Capul vostru este numai la bani, dar ce se intimpla cu RO ,va cam doare undeva, sa taiat la profesori, medici, pensionari,concediul maternal, etc. ati tacut si acum vreti sa va sustina cineva?
Unde ati fost pina acum?
Memorat
Răspuns: ARICOLE DE PRESA
« Răspunde #3569 : Septembrie 02, 2011, 17:52:11 »

" Situaţia tensionată din Siria a picat numai bine pentru PSD-ul lui Ponta, Ilici şi Năstase, oferindu-i şansa lui „Dark Horse“ Corlăţean să se joace din nou de-a ministrul din umbră al MAE şi, mai mult, să spele putina finanţărilor dubioase venite înspre PSD prin tot felul de canale obscure. Concret, este vorba de „miza Omar Hayssam“, personaj de tristă amintire pentru gaşca lui Ilici Iliescu, cel care obişnuia să-l plimbe peste tot în cadrul vizitelor sale
Ma uimiti domnule Florin 1989 cu acest unghi de vedere, care ar fi fost acceptabil pana la sfarsitul anului 2004, dar, de atunci, s-au intamplat prea multe ca sa ramanem cantonati intr-o ignoranta care nu poate fi decat interesata. Nu cumva acest Omar Hayssam este una si aceeasi persoana cu arabul care a jucat comedia, sau teatrul absurdului mai degraba, salvarii ziaristilor romani "rapiti" in Irak, cel eliberat pe motive de cancer in faza terminala de justitia domnului Basescu si "scapat" peste frontiere de serviciile secrete ale aceluiasi? http://www.realitatea.net/omar-hayssam-sustine-ca-a-plecat-cu-avionul-de-pe-aeroportul-otopeni_131511.html. Fiecare avem niveluri educative si posibilitati cognitive diferite, dar aceste realitati sociale nu va dau dreptul sa ne sfidati prin asemenea manipu-lari si nici bunul simt al omului foarte simplu. E prea mult. Am incercat sa nu ma amestec in lupta dinaintea acestor congrese, dar ma revolta notele distonante ale trompetelor scapate de sub controlul minimului respect colegial.
Memorat
Pagini: 1 ... 236 237 [238] 239 240 ... 1006
Schimbă forumul: