Main Content:

Pagini: 1 ... 484 485 [486] 487 488 ... 638

Lupta noastra

Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #7275 : August 21, 2015, 23:58:02 »



Constantin Cojocaru

APEL LA SOLIDARITATE NAŢIONALĂ
Legea 2017/2015 trebuie abrogată


1. Zilele trecute, m-am întâlnit cu domnul Ioan Roşca, la solicitarea acestuia, care mi-a prezentat îngrijorările sale legate de intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2015, cunoscută şi sub denumirea de „Legea antilegionară”, şi m-a rugat ca, în calitatea pe care o am, aceea de Preşedinte al Partidului Poporului, să sesisez Curtea Constituţională împotriva acestei legi, vădit antiromânească şi vădit neconstituţională
2. Domnul Roşca mi-a sugerat să urmăresc intervenţiile sale la unele posturi de televiziune, pe această temă. I-am urmărit intervenţiile televizare şi l-am felicitat pentru modul în care a încercat să apere drepturile legitime şi constituţionale ale românilor.
 Am urmărit şi urmăresc, în contimuare, lansarea de către domnul Ioan Roşca o unei petiţii online de strângere de semnături pentru susţinerea cererii domniei sale adresată Avocatului Poporului în vederea sesizării Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea acestei legi. Am şi semnat această petiţie.
 3. Din păcate, zbaterile domnului Ioan Roşca şi altor români oripilaţi de prevederile acestei monstrozităţi legislative nu au nici cea mai mică şansă să oprescă punerea lor în practică, atâta timp cât rămân în picioare prevederile actualei Constituţii şi ale sistemului juridic construit în baza acesteia.
 Iată, ce prevede articolul 146 din Constituţia României referitor la atribuţiile Curţii Constituţionale legate de constituţionalitatea legilor.
”ARTICOLUL 146
 Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:
 a) se pronuntă asupra constituţionalitătii legilor, ÎNAINTE de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţţii celor doua Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui numar de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
 ...d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; EXCEPŢIA de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi DIRECT de Avocatul Poporului.”
4. Curtea Constituţională a României s-a pronunţat, deja, asupra mai multor excepţii de neconstituţionalitate privind Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti de cetăţeni ai României. Prin Deciziile sale nr. 67/2005, 293/2006, 37/2009, Curtea Constituţională a României a stabilit că prevederile respectivei ordonanţe NU CONTRAVIN Constituţiei.
 Deciziile Curţii Constituţionale sunt definitive şi obligatoeii şi nu există situaţie în care Curtea să fi revenit asupra vreuneia din deciziile sale.
 5. Iată, ce spun articolele 4, 5 şi 6 din ordonanţa la care fac referire Deciziile Curţii Constituţionale.
 Art. 4 - (1) Răspândirea sau vânzarea, prin orice mijloace, ori confecţionarea de simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe, precum şi deţinerea, în vederea răspândirii sau vânzării, a unor astfel de simboluri se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
 Art. 5 - (1) Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.
 Art. 6 - Negarea, contestarea, aprobarea sau justificarea, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului, genocidului sau a crimelor contra umanităţii ori a efectelor acestora se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă.
Iată şi ce spun Articolele 29, 30 şi 31 din Constituţia României.
ARTICOLUL 29 - LIBERTATEA CONŞTIINŢEI
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite SUB NICI O FORMĂ. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
ARTICOLUL 30 - LIBERTATEA DE EXPRIMARE
 (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt INVIOLABILE.
 (2) Cenzura de orice fel este interzisă.
ARTICOLUL 31 - DREPTUL LA INFORMAŢIE
 (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
 Nu este nevoie să fii doctor în drept constituţional ca să constaţi că cele trei articole din OUG nr. 31/2002 sunt în totală contradicţie cu prevederile Constituţiei României. Este suficient să poţi citi şi să ai bun simţ.
Actuala Constituţie a României este o farsă, care nu permite poporului să exercite puterea politică, suveranitatea naţională. Puterea a fost furată de cei care controlează statul, de oligarhi. Poporul român nu poate să adopte, sau să abroge o lege strâmbă, aşa cum poate, de exemplu, poporul elveţian.
 6. Titlul OUG nr. 31/2002 este „Ordonanţă de urgenţă privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist, sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.”
Legea 217/2015 modifică titlul actului normativ, care devine “Ordonanţă de urgenţă privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, LEGIONAR, rasist, sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni DE GENOCID, CONTRA UMANITĂŢII ŞI DE CRIME DE RĂZBOI.”
Modificarea tiltului se transmite, apoi, în tot textul actului normativ.
 7. Introducerea cuvântului LEGIONAR, în titlul legii, imediat după cuvântul FASCIST, se datorează faptului că, în cei 13 ani de aplicare a prevederilor OUG 31/2002 nu s-a putut demonstra, cu argumente ŞTIINŢIFICE, JURIDICE, că Mişcarea Legionară din România a avut un caracer fascist, rasist sau xenofob. Aşa s-a ajuns la concluzia că este nevoie de incriminarea acestei mişcări printr-o lege adoptată de un parlament incompetent şi iresponsabil, care se sustituie puterii judecătoreşti, încălcând Constituţia.
 Caracterul criminal al oricărui regim politic, al oricărei mişcari politice nu poate fi stabilit decât printr-o hotărâre a unei instanţe judecătoreşti. Nu prin lege. Şi nici prin declaraţii politice, fie ele şi în faţa Parlamentului ţării.
 8. Soţii Ceauşescu sunt singurele persoane condamnate, în România, pentru săvârşirea infracţiunii de GENOCID. Acum, în anul în care a dost adoptată şi promulgată Legea 217/2015, ştim cât de corect, de legal, a fost procesul prin care cei doi au fost judecaţi şi asasinaţi.
 Prezenţa lui Ceuşescu în dezbaterea şi în conştiinţa publică, cu bunele şi relele lui, a devenit deosebit de primejdioasă pentru asasinii lui, pentru autorii loviturii de stat din decembrie 1989 şi ai regimului politic mafiot, cleptocratic, antiromânesc, impus ţării de atunci încoace.
 9. Principalele obiective ale adoptării OUG nr. 31/2002, devenite şi mai evidente după adoptarea Legii 217/2015, sunt următoarele:
 9.1. Ascunderea adevărului despre cauzele care au dus la apariţia Mişcării Legionare în România şi despre rolul jucat de această mişcare în istoria României;
 9.2. Ascundrea adevărului despre lupta dusă de Mişcarea Legionară împotriva oligarhiei evreieşti din România interbelică;
9.3. Ascunderea adevărului despre lovitura de stat din 23 august 1944 şi despre consecinţele acesteia asupra istoriei poporului român;
 9.4. Ascunderea adevărului despre rolul jucat de cominterniştii evrei în instaurarea regimului comunist în România;
 9.5. Ascunderea adevărului despre rolul jucat de cominterniştii evrei în genocidul antiromânesc săvârşit de statul comunist;
 9.6. Ascunderea adevărului despre comportamentul poporului şi statului român, condus de Ion Antonescu, faţă de evrei, în timpul celui de al doilea război mondial;
 9.7. Ascunderea adevărului despre rolul transnaţionalilor evrei în lovitura de stat din 22 decembrie 1989 şi despre consecinţele acesteia asupra istoriei poporului român;
 9.8. Ascunderea adevărului despre rolul jucat de transnaţionalii evrei în instaurarea regimului cleptocratic postcomunist;
 9.9. Ascunderea adevărului despre rolul jucat de transnaţionalii evrei în genocidul antiromânesc săvârşit de statul cleptocratic postcomunist;
 9.10. Împiedicarea judecării şi condamnării celor care se fac vinovaţi de genocidul antiromânesc din ultimii 70 de ani;
 9.11 Împiedicarea luptei poporului român pentru abolirea regimului politic cleptocratic instaurat în România de către autorii loviturii de stat din decembrie 1989.
 10. Legea 217/2015 este o lege nedemocratică şi antiromânească. Ea trebuie abrogată. Odată cu întregul sistem juridic creat în baza Constituţiei adoptată în 1991 şi revizuită în 2003.
 11. Dacă nu îi oprim NOI, autorii Legii 217/2015, ca şi ai Legii 15/1990, ai legilor privatizărilor, restituirilor şi retrocedărilor, vor merge şi mai departe şi ne vor pricopsi cu legii tot mai aberante.
 Putem să-i oprim.
 Îi invit pe toţi românii de bună credinţă să ne UNIM şi să parcurgem, împreună, următorii paşi către libertate şi demnitate:
 11.1. Participarea Partidului Poporului la alegerile locale şi parlamentare din anul 2016, cu candidaţi competenţi, care nu au ocupat funcţii de conducere în statul român şi nici funcţii de conducere în partidele care au participat la guvernarea ţării, persoane care s-au remarcat ca luptători pentru drepturile şi libertăţile românilor;
 11.2. Câştigarea alegerilor parlamentare;
 11.3. Adoptarea Constituţiei Cetăţenilor;
 11.4. Începerea construcţiei statului organic, cu adevărat democratic, românesc;
 11.5. Trimiterea în judecată şi condamnarea celor care se fac vinovaţi de subminarea economiei naţionale şi de genocidul antiromânesc;
 11.6. Începerea construcţiei economiei democratice..

 Constantin Cojocaru
 21 august 2015
Memorat
  • Mindry
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2580
  • Vezi Profilul
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #7276 : August 22, 2015, 06:04:14 »

.
Memorat
  • NVal
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 6030
  • Vezi Profilul
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #7277 : August 22, 2015, 16:48:46 »

Joi, 22 august, "Criterii Naționale” atrage atenția la http://www.criterii.ro/index.php/en/national/13927-alerta-serviciile-au-preluat-controlul-asupra-facebook, că:

Alertă !  Serviciile au preluat controlul asupra Facebook

Pe contul său de Facebook, Irina Balcangiu, din Dallas, Texas susţine că serviciile au preluat controlul asupra reţelelor de socializare şi descrie modul în care se realizează această operaţiune.


Iată textul:

Este din ce in ce mai CLAR!

Sistemul atroce reprezentat de partide politice, institutii publice, televiziuni, presa scrisa are un UNIC scop: SA ASCUNDA cetatenilor ca mai exista O ALTERNATIVA de a al schimba! Este vorba de MERITOCRATIA sau DEMOCRATIA DIRECTA. Mai intai, a fost interzisa la televiziuni si presa, acum s-a trecut pe retelele de socializare.

S-a trecut la o lupta acerba a sistemului pe care il traim de 25 ani, in mediul online, singura „portita” prin care mai poti afla ADEVARUL.

„Serviciile pentru patrie” sunt din ce in ce mai active pe Facebook si au preluat controlul platformei de socializare prin urmatoarele actiuni:

-blocarea accesului pe FB a vectorilor de opinie importanti.
-cenzura (stergerea postarilor).
-„gatuirea” vizibilitatii articolelor (limitarea distribuirii acestora-disparitia butonului SFARE, schimbarea „automata” a datei postarii mai „in coada” sau pur si simplu nu mai sunt vizibile pentru unii prieteni desi apar in cronologie, imposibilitatea de a citi unele comentarii desi esti notificat etc).
- blocarea dreptului de a mai primi cereri de prietenie.
-crearea de grupuri asa-zise ANTISISTEM cu scopul de a atrage „mustele la rahat” conduse de securisti deghizati in daci, meritocrati, legionari, nationalisti.
-decredibilizarea vectorului de opinie DOAR prin atacuri la persoana fara a comenta pe subiectul postarii, injuraturii si amenintari cu scopul intimidarii opiniei publice.
-citirea in timp real a conversatiilor private.
-„ascultarea” prin metoda cedarii contului sau chiar cumpararea conturilor de la cei naivi.


MERITOCRATIA SI DEMOCRATIA DIRECTA ESTE O ESCROCHERIE SECURISTOIDA, UN SISTEM NAZIST SAU FASCIST, O DICTATURA STALINISTA, O UTOPIE , O ANARHIE etc (aceasta este un „model” prin care ataca postacii platiti si cei de la „serviciile pentru patrie”). Dar ei nu vor aduce niciodata ARGUMENTE impotriva acestui nou sistem, care este SINGURA alternativa a actualului sistem, incercand sa-l ascunda opiniei publice.

Daca doresti un sistem FARA PARTIDE POLITICE, FARA POLITICIENI, FARA PARLAMENT esti „etichetat” ca securist, ori nazist, ori fascist de catre acesti dusmani ai poporului care vor mentinerea acestui sistem si propun PARTIDE NOI cu „politicieni cinstiti sau cu simt civic”.
Memorat
  • NVal
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 6030
  • Vezi Profilul
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #7278 : August 22, 2015, 20:11:22 »

Preiau postarea de la Anunțuri, pagina 3065, http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=47.45960 ca să propun o paralelă între postarea domnului Alex Oprea, cu amenințările cuprinse în ea și amenințările pe care au început să le facă postacii vigilenți ai inchiziției serviciilor secrete împotriva celor care se exprimă liber pe Facebook. Seamănă sau nu?

Am aflat că Alex Oprea, oberșeful de la RADIO INTERNATIONAL DEUTSCHLAND și-a exprimat aseară nemulțumirea că postul ii este atacat pe portal. În primul rînd cred ca a intenționat să spună forum, căci pe portal nu se pomenește nimic de bișnițul lui. Mi s-a spus că pretinde că îi este atacat postul și că ia măsuri. Deocamdată postul nu i-a fost atacat. Ar fi bine sa fim mai serioși. Revoluționarii l-au întrebat de autorizații, de cînd funcționează, de ce se numește astfel etc. Raspunsurile fiind ca pentru proști, probabil așa considerînd marele jurnalist (1m 85cm) că sînt revoluționarii, cîțiva dintre colegi, cu și fără nickname, l-au luat la întrebări mai amănunțite. A spus pas și, în schimb, a încercat să inverseze fluxul curiozității, căutînd el bube în cap curioșilor. Prin refuzul de a da raspunsurile simple, cu care ar fi putut să satisfacă ușor curiozitatea firească a celor interesați, a refuzat orice răspuns adecvat, dezlățuind o contraofensivă violentă, cu înjurături, insulte și învinuiri calomnioase. Aceasta i-a supărat pe cei improșcați de imprecațiile sibianului catolic și cu sînge nobil, căci pretinde că are sînge de neamț și, vezi Doamne, nemții ne-ar fi superiori, cam așa îi funcționeaza similirațiunea jurnalisului, unul dintre cei mai mari pupinjohaniști din cîți cunosc. Obrznicia sepecifică personajului i-a ambiționat pe cîțiva dintre noi, care au început să caute informații ca să își poată da singuri răspunsurile legate de postul de radio online. Cînd au început să apară primele rezultate, toate defavorabile marelui sibian, oamenii au început să-l bănuiască de șarlatanie. Nici nu era greu, ba cred că ar fi putut să plece direct de la această presupoziție, date fiind antecedentele celui care se recomandă omul de presă numărul unu, Alexpress1. Jurnalistul dubios, fiind încolțit din cauza propriilor lui minciuni, a trecut la șantajarea celor care au venit cu niște rezultate palpabile ale cercetărilor, cu dovezi că postul de radio nu a fost înregistrat nicăieri în Europa, nu numai în Germania, unde susținea el că i-ar fi făcut inițial actele și lansarea. Pentru că există o dispută aprinsă în privința noii forme a unei legi care, printr-o modificare ticăloasă recenta, îi incriminează pe legionari prin punerea semnului egal între fascism și legionarism, speculantul l-a acuzat pe Remus de fascism, iar pe Mîndry de securism. Dacă în cazul lui Mîndry a speculat natura fostului sau loc de muncă, în cazul lui Remus, cel care a adus cele mai multe dovezi prin care putem suspecta că postul de radio al lui Oprea ar fiind unul pirat, a trebuit să tragă realitatea de păr ca să poată formula acuzații. A procedat identic cu cei de la Institutul Elie Wiesel, lovind un om care căuta adevărul cu false acuzații de antisemitism. Nu i-a fost suficienta această măgărie, și ca să fie sigur că membrii forumului vor abandona cercetările în privința presupuselor lui înșelăciuni, a trecut la șantajarea administratoruli forumului și, în ultimă instanță, a tuturor membrilor forumului. A fost momentul în care domnul Remus a anuțat că se retrage de pe forum, nevrînd să complice existența acestui forum. A fost cel mai mare triumf al șantajistului! De aceea consider că Remus a greșit și tot așa consider și despre noi, pentru că nu luăm atitudine față de comportamentul abuziv al acestui pus pe rele cu nickname-ul tupeist Alexpress1.

Acest fante (germanic, nu hispanic) de Sibiu, care își face intens reclamă postului său de radio online aici, pe forum (spunîndu-și că, dacă tot e gratuit, de ce să nu profite, ceea ce ar fi ok, nu ar fi de condamnat dacă dacă însuși postul de radio ar fi ok, cu actele și plățile în regulă), dar în schimb atacă forumul și administratorul său pe Facebook. Nu știam de aceste manevre mizerabile la care se pretează pînă nu am primit două lunk-uri, la care am găsit niște postări mai mult deît relevante. Iată un exemplu:

Grupul Revolutionarilor din Banat
https://www.facebook.com/groups/revolutia1989/848389508576599/?comment_id=860655717349978&notif_t=group_comment

Alex Oprea
August 18 at 12:41am
Portalul revolutiei este un loc al propagandei PSD - care exprima prin acel remus43 idei antisemite. Faptul ca Iosif tolereaza acest lucru il face complice. Eu propun ca e cazul sa ne adresam Parchetelor, fiindca avem de-a face cu idei neo naziste, tolerate de adminul portalului. Oricum acolo se face propaganda politica la greu, si mai nou au loc discriminari pe criterii etnice. MIZERIA TREBUIE SA INCETEZE.

Postarea de la https://www.facebook.com/profile.php?id=100004789215140&hc_location=ufi a aceleiași Irina Balcangiu:

Irina Balcangiu
26 mins · Edited ·
Iata cum "arata" un lefegiu platit de "servicii" din banul nostru. Cu ce se ocupa unii, cu vanatoarea in mediul online a celor care isi iubesc tara...MUIE, KAKARAU!




Zizu Florin D_le Pseudoavoca'cat,el Vlad & Stefan sa' ne sugi ciorapii si chilot,ii ca' tu stii cum se face treaba asta murdara' !...... Din pa'cate Mares,alul este mort si nu mai are cum sa' reinvie, dar se vor naste 1 000 alti ca el si pt cretini ca tine am doar Brenike, care sa' va' faca' t,a'nda'ri osciorele din capul cel prost!
Memorat
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #7279 : August 22, 2015, 21:09:46 »

Este momentul unui raspuns general, atat pentru a se intelege ce se intampla cu aceasta nenorocita de lege, cat si propriile mele atitudini in diverse ocazii. Trebuie sa discutam depre ceea ce societatea noastra, dar si cele ale altor state, refuza sistematic sa discute la lumina zilei, pe fata, pacalita fiind, sau chiar din lasitate. Va propun un text copiat recent pe fb, un fragment scurt dintr-un discurs al celebrului rus Alexandr Soljenitin, preluat de la www.facebook.com/Rascrucea2013/photos/a.627913643918934.1073741828.627884277255204/940955755948053/?type=1.



Răscrucea
FILE DE ISTORIE
Alexandr Soljeniţin (1918-2008) le explică americanilor cine erau bolşevicii care i-au făcut fericiţi pe ruşi. Citiţi cu atenţie. Nu e greu de înţeles despre cine e vorba.
“Trebuie să înţelegeţi. Liderii bolşevici care au preluat puterea în Rusia nu erau ruşi. Ei îi urau pe ruşi. Ei îi urau pe creştini. Conduşi de ură etnică, ei au torturat şi măcelărit milioane de ruşi, fără o fărâmă de remuşcare. Revoluţia din Octombrie nu a fost ceea ce voi numiţi în America “Revoluţia Rusă“. A fost o invazie şi o cucerire a poporului rus. Mulţi din conaţionalii mei au fost victimele unor crime oribile comise de indivizi cu mâinile pătate de sânge, mai multe decât orice popor sau naţiune le-au suferit vreodată în întreaga istorie a istoriei umane. Nu poate fi înţeles. Bolşevismul a fost cel mai mare măcel uman din toate timpurile. Faptul că cea mai mare parte a lumii este ignorantă în privinţa acestei realităţi este dovada că media globală însăşi este în mâinile făptaşilor.“
Memorat
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #7280 : August 23, 2015, 09:13:48 »



Constantin Cojocaru

APEL LA SOLIDARITATE NAŢIONALĂ
Legea 2017/2015 trebuie abrogată


1. Zilele trecute, m-am întâlnit cu domnul Ioan Roşca, la solicitarea acestuia, care mi-a prezentat îngrijorările sale legate de intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2015, cunoscută şi sub denumirea de „Legea antilegionară”, şi m-a rugat ca, în calitatea pe care o am, aceea de Preşedinte al Partidului Poporului, să sesisez Curtea Constituţională împotriva acestei legi, vădit antiromânească şi vădit neconstituţională
2. Domnul Roşca mi-a sugerat să urmăresc intervenţiile sale la unele posturi de televiziune, pe această temă. I-am urmărit intervenţiile televizare şi l-am felicitat pentru modul în care a încercat să apere drepturile legitime şi constituţionale ale românilor.
 Am urmărit şi urmăresc, în contimuare, lansarea de către domnul Ioan Roşca o unei petiţii online de strângere de semnături pentru susţinerea cererii domniei sale adresată Avocatului Poporului în vederea sesizării Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea acestei legi. Am şi semnat această petiţie.
 3. Din păcate, zbaterile domnului Ioan Roşca şi altor români oripilaţi de prevederile acestei monstrozităţi legislative nu au nici cea mai mică şansă să oprescă punerea lor în practică, atâta timp cât rămân în picioare prevederile actualei Constituţii şi ale sistemului juridic construit în baza acesteia.
 Iată, ce prevede articolul 146 din Constituţia României referitor la atribuţiile Curţii Constituţionale legate de constituţionalitatea legilor.
”ARTICOLUL 146
 Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:
 a) se pronuntă asupra constituţionalitătii legilor, ÎNAINTE de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţţii celor doua Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui numar de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
 ...d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; EXCEPŢIA de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi DIRECT de Avocatul Poporului.”
4. Curtea Constituţională a României s-a pronunţat, deja, asupra mai multor excepţii de neconstituţionalitate privind Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti de cetăţeni ai României. Prin Deciziile sale nr. 67/2005, 293/2006, 37/2009, Curtea Constituţională a României a stabilit că prevederile respectivei ordonanţe NU CONTRAVIN Constituţiei.
 Deciziile Curţii Constituţionale sunt definitive şi obligatoeii şi nu există situaţie în care Curtea să fi revenit asupra vreuneia din deciziile sale.
 5. Iată, ce spun articolele 4, 5 şi 6 din ordonanţa la care fac referire Deciziile Curţii Constituţionale.
 Art. 4 - (1) Răspândirea sau vânzarea, prin orice mijloace, ori confecţionarea de simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe, precum şi deţinerea, în vederea răspândirii sau vânzării, a unor astfel de simboluri se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
 Art. 5 - (1) Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.
 Art. 6 - Negarea, contestarea, aprobarea sau justificarea, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului, genocidului sau a crimelor contra umanităţii ori a efectelor acestora se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă.
Iată şi ce spun Articolele 29, 30 şi 31 din Constituţia României.
ARTICOLUL 29 - LIBERTATEA CONŞTIINŢEI
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite SUB NICI O FORMĂ. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
ARTICOLUL 30 - LIBERTATEA DE EXPRIMARE
 (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt INVIOLABILE.
 (2) Cenzura de orice fel este interzisă.
ARTICOLUL 31 - DREPTUL LA INFORMAŢIE
 (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
 Nu este nevoie să fii doctor în drept constituţional ca să constaţi că cele trei articole din OUG nr. 31/2002 sunt în totală contradicţie cu prevederile Constituţiei României. Este suficient să poţi citi şi să ai bun simţ.
Actuala Constituţie a României este o farsă, care nu permite poporului să exercite puterea politică, suveranitatea naţională. Puterea a fost furată de cei care controlează statul, de oligarhi. Poporul român nu poate să adopte, sau să abroge o lege strâmbă, aşa cum poate, de exemplu, poporul elveţian.
 6. Titlul OUG nr. 31/2002 este „Ordonanţă de urgenţă privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist, sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.”
Legea 217/2015 modifică titlul actului normativ, care devine “Ordonanţă de urgenţă privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, LEGIONAR, rasist, sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni DE GENOCID, CONTRA UMANITĂŢII ŞI DE CRIME DE RĂZBOI.”
Modificarea tiltului se transmite, apoi, în tot textul actului normativ.
 7. Introducerea cuvântului LEGIONAR, în titlul legii, imediat după cuvântul FASCIST, se datorează faptului că, în cei 13 ani de aplicare a prevederilor OUG 31/2002 nu s-a putut demonstra, cu argumente ŞTIINŢIFICE, JURIDICE, că Mişcarea Legionară din România a avut un caracer fascist, rasist sau xenofob. Aşa s-a ajuns la concluzia că este nevoie de incriminarea acestei mişcări printr-o lege adoptată de un parlament incompetent şi iresponsabil, care se sustituie puterii judecătoreşti, încălcând Constituţia.
 Caracterul criminal al oricărui regim politic, al oricărei mişcari politice nu poate fi stabilit decât printr-o hotărâre a unei instanţe judecătoreşti. Nu prin lege. Şi nici prin declaraţii politice, fie ele şi în faţa Parlamentului ţării.
 8. Soţii Ceauşescu sunt singurele persoane condamnate, în România, pentru săvârşirea infracţiunii de GENOCID. Acum, în anul în care a dost adoptată şi promulgată Legea 217/2015, ştim cât de corect, de legal, a fost procesul prin care cei doi au fost judecaţi şi asasinaţi.
 Prezenţa lui Ceuşescu în dezbaterea şi în conştiinţa publică, cu bunele şi relele lui, a devenit deosebit de primejdioasă pentru asasinii lui, pentru autorii loviturii de stat din decembrie 1989 şi ai regimului politic mafiot, cleptocratic, antiromânesc, impus ţării de atunci încoace.
 9. Principalele obiective ale adoptării OUG nr. 31/2002, devenite şi mai evidente după adoptarea Legii 217/2015, sunt următoarele:
 9.1. Ascunderea adevărului despre cauzele care au dus la apariţia Mişcării Legionare în România şi despre rolul jucat de această mişcare în istoria României;
 9.2. Ascundrea adevărului despre lupta dusă de Mişcarea Legionară împotriva oligarhiei evreieşti din România interbelică;
9.3. Ascunderea adevărului despre lovitura de stat din 23 august 1944 şi despre consecinţele acesteia asupra istoriei poporului român;
 9.4. Ascunderea adevărului despre rolul jucat de cominterniştii evrei în instaurarea regimului comunist în România;
 9.5. Ascunderea adevărului despre rolul jucat de cominterniştii evrei în genocidul antiromânesc săvârşit de statul comunist;
 9.6. Ascunderea adevărului despre comportamentul poporului şi statului român, condus de Ion Antonescu, faţă de evrei, în timpul celui de al doilea război mondial;
 9.7. Ascunderea adevărului despre rolul transnaţionalilor evrei în lovitura de stat din 22 decembrie 1989 şi despre consecinţele acesteia asupra istoriei poporului român;
 9.8. Ascunderea adevărului despre rolul jucat de transnaţionalii evrei în instaurarea regimului cleptocratic postcomunist;
 9.9. Ascunderea adevărului despre rolul jucat de transnaţionalii evrei în genocidul antiromânesc săvârşit de statul cleptocratic postcomunist;
 9.10. Împiedicarea judecării şi condamnării celor care se fac vinovaţi de genocidul antiromânesc din ultimii 70 de ani;
 9.11 Împiedicarea luptei poporului român pentru abolirea regimului politic cleptocratic instaurat în România de către autorii loviturii de stat din decembrie 1989.
 10. Legea 217/2015 este o lege nedemocratică şi antiromânească. Ea trebuie abrogată. Odată cu întregul sistem juridic creat în baza Constituţiei adoptată în 1991 şi revizuită în 2003.
 11. Dacă nu îi oprim NOI, autorii Legii 217/2015, ca şi ai Legii 15/1990, ai legilor privatizărilor, restituirilor şi retrocedărilor, vor merge şi mai departe şi ne vor pricopsi cu legii tot mai aberante.
 Putem să-i oprim.
 Îi invit pe toţi românii de bună credinţă să ne UNIM şi să parcurgem, împreună, următorii paşi către libertate şi demnitate:
 11.1. Participarea Partidului Poporului la alegerile locale şi parlamentare din anul 2016, cu candidaţi competenţi, care nu au ocupat funcţii de conducere în statul român şi nici funcţii de conducere în partidele care au participat la guvernarea ţării, persoane care s-au remarcat ca luptători pentru drepturile şi libertăţile românilor;
 11.2. Câştigarea alegerilor parlamentare;
 11.3. Adoptarea Constituţiei Cetăţenilor;
 11.4. Începerea construcţiei statului organic, cu adevărat democratic, românesc;
 11.5. Trimiterea în judecată şi condamnarea celor care se fac vinovaţi de subminarea economiei naţionale şi de genocidul antiromânesc;
 11.6. Începerea construcţiei economiei democratice..

 Constantin Cojocaru
 21 august 2015



MERITOCRATIA SI DEMOCRATIA DIRECTA ESTE O ESCROCHERIE SECURISTOIDA, UN SISTEM NAZIST SAU FASCIST, O DICTATURA STALINISTA, O UTOPIE , O ANARHIE etc (aceasta este un „model” prin care ataca postacii platiti si cei de la „serviciile pentru patrie”). Dar ei nu vor aduce niciodata ARGUMENTE impotriva acestui nou sistem, care este SINGURA alternativa a actualului sistem, incercand sa-l ascunda opiniei publice.
Memorat
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #7281 : August 23, 2015, 09:15:59 »

FILE DE ISTORIE
Alexandr Soljeniţin (1918-2008) le explică americanilor cine erau bolşevicii care i-au făcut fericiţi pe ruşi. Citiţi cu atenţie. Nu e greu de înţeles despre cine e vorba.
“Trebuie să înţelegeţi. Liderii bolşevici care au preluat puterea în Rusia nu erau ruşi. Ei îi urau pe ruşi. Ei îi urau pe creştini. Conduşi de ură etnică, ei au torturat şi măcelărit milioane de ruşi, fără o fărâmă de remuşcare. Revoluţia din Octombrie nu a fost ceea ce voi numiţi în America “Revoluţia Rusă“. A fost o invazie şi o cucerire a poporului rus. Mulţi din conaţionalii mei au fost victimele unor crime oribile comise de indivizi cu mâinile pătate de sânge, mai multe decât orice popor sau naţiune le-au suferit vreodată în întreaga istorie a istoriei umane. Nu poate fi înţeles. Bolşevismul a fost cel mai mare măcel uman din toate timpurile. Faptul că cea mai mare parte a lumii este ignorantă în privinţa acestei realităţi este dovada că media globală însăşi este în mâinile făptaşilor.“

SI ISTORIA SE REPETA...
ASTAZI AVEM  I S I S
 
Memorat
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #7282 : August 23, 2015, 09:22:13 »

FILE DE ISTORIE
Alexandr Soljeniţin (1918-2008) le explică americanilor cine erau bolşevicii care i-au făcut fericiţi pe ruşi. Citiţi cu atenţie. Nu e greu de înţeles despre cine e vorba.
“Trebuie să înţelegeţi. Liderii bolşevici care au preluat puterea în Rusia nu erau ruşi. Ei îi urau pe ruşi. Ei îi urau pe creştini. Conduşi de ură etnică, ei au torturat şi măcelărit milioane de ruşi, fără o fărâmă de remuşcare. Revoluţia din Octombrie nu a fost ceea ce voi numiţi în America “Revoluţia Rusă“. A fost o invazie şi o cucerire a poporului rus. Mulţi din conaţionalii mei au fost victimele unor crime oribile comise de indivizi cu mâinile pătate de sânge, mai multe decât orice popor sau naţiune le-au suferit vreodată în întreaga istorie a istoriei umane. Nu poate fi înţeles. Bolşevismul a fost cel mai mare măcel uman din toate timpurile. Faptul că cea mai mare parte a lumii este ignorantă în privinţa acestei realităţi este dovada că media globală însăşi este în mâinile făptaşilor.“

SI ISTORIA SE REPETA...
ASTAZI AVEM  I S I S
 

 se referă la khazari ! Falși-evrei , falși-semiți , neam de ASASINI barbari , originari din stepele Nord-Caucaziene ! Acești sălbatici au trecut ( În anul 780 e.n. ) la religia iudaică ; apoi , în valuri succesive ( Prima oară dimpreună cu triburile maghiare / sf. Sec IX ) s-au infiltrat în Europa ! Apoi , până în ziua de azi , prin CRUZIME dublată de o mare VICLENIE , au pus ghiara cam peste întreaga" Omenire , inclusiv pe (Dreptate are marele Soljenițin !!!) "media glibală" ! Elie Wiesel ( Și Alexandru Florian , coada sa de topor din România din ziua de azi ! ) este un astfel de FALS evreu , FALS semit , adică niște KHAZARI plini de ură la adresa popoarelor lui Dumnezeu , niște hămesiți după bani , așa cum și Rabinul Eli Caufman ( Evre ADEVĂRAT
Memorat
  • Viasat
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 678
  • Vezi Profilul
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #7283 : August 23, 2015, 09:26:19 »

Paul Goma, care și acum trăiește în exil în Franța, la Paris, a fost cel care a găsit și a propus cheia în care poate fi rezolvată orice încercare de aflare a adevărului despre conflictele istorice dintre români și evrei, sau pretinși evrei. Cheia descifrării acestor confruntări și a aflării adevărului despre ele este o întrebare simplă: CINE A ÎNCEPUT. Dacă e pusă corect și se răspunde cinstit la această întrebare fundamentală, toate datele se așează în cronologia lor reală și toate interpretările corecte se vor evidenția ca slujind adevărului, fiind eliminat balastul minciunilor și manipularilor istorice. Paul Goma dă răspunsul acesta mai ales cu privire la partea dinspre U.R.S.S. a României Mari, cu privire la problema Basarabiei și Bucovinei de Nord. Eu vă propun să puneți această întrebare cu privire la un timp istoric chiar mai timpuriu și în legătură cu un eveniment tragic din istoria politicii din țara noastră, cel al primului atentat terorist din Parlamentul României. Pentru cei care nu știu despre ce a fost vorba și majoritatea românilor nu știu, pentru că evenimentul a fost ocolit cu grijă mereu, de exemplu s-a evitat pomenirea lui în manualele de istorie, am să copiez un articol de presă, apărut destul de recent, în decembrie 2014, intitulat chiar așa, ”Primul atac terorist din România. Comunistul Max Goldstein și ura sa cumplită pentru tot ce era românesc”.
Memorat
  • Viasat
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 678
  • Vezi Profilul
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #7284 : August 23, 2015, 09:42:27 »

CER SI PAMANAT ROMANESC
Din 13 decembrie 2014, https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/12/13/teroristul-comunist-max-goldstein-si-ura-sa-cumplita-pentru-tot-ce-era-romanesc

Primul atac terorist din Romania.Comunistul Max Goldstein si ura sa cumplită pentru tot ce era românesc

Max Goldstein (1898–1924), cel dintîi terorist din România

Steag negru la Senatul Romaniei

 Cu multi ani in urma, pe 8 decembrie 1920, o bomba pusa de o mana criminala exploda la ora 14.40, aruncand in aer Senatul Romaniei.
Mana criminala era a lui Max Goldstein. Max s-a născut la Bârlad, în anul 1898, dintr-o familie de evrei.
Devenise comerciant, dar în loc să-şi vadă de comerţ, se simte atras încă din fragedă tinereţe de ideologia bolşevică. Asta îl face să înceapă o activitate subversivă, care-i va aduce o condamnare de 10 ani, pe care începe să şi-o ispăşească la Văcăreşti.
În februarie 1920, fiind dus la judecătorie ca martor la procesul complotului comunist de la Vitan, se preface că vrea să meargă la latrină, dar pe când era condus pe coridor, fuge pe o uşă laterală şi iese în curtea din dos.
Reuşeşte apoi să dispară ziua în amiaza mare, ajungând la vechea lui gazdă Julieta Holtzman.Ajutat de complici, n-o ia direct spre Moldova, unde bănuia că era deja aşteptat, ci pleacă la Timişoara, trece ilegal frontiera, apoi prin Bulgaria ajunge la Odessa, taman la timp ca să participe la demonstraţia oamenilor muncii de 1 Mai. 
Aici era centrul de spionaj şi şcoala de terorism a sovieticilor. Max Goldstein îl caută pe şeful serviciului, evreul Abraham Grinstein, căruia îi propune colaborarea, prin executarea unor acte de sabotaj asupra instituţiilor de stat româneşti.
Max era expert în tehnica pirotehnică şi ştia mai totul despre prepararea explozibililor şi producerea bombelor artizanale. Încă din copilărie îi plăcuse să confecţioneze artificii şi pocnitori cu praf de puşcă, preparat de el însuşi.
Experimentele lui au mers atât de departe, încât o dată, pe când pisa un amestec exploziv într-un mojar, acesta i-a explodat în mână, smulgându-i-o din cot.
Mâna dreaptă a trebuit să-i fie amputată.  Ca să se poată folosi totuşi de ciotul rămas, şi-a prins în prelungirea braţului un cârlig de oţel atât de ascuţit la vârf, încât putea lesne străpunge pe oricine i s-ar fi împotrivit.


Abraham Grinstein, seful serviciului de terorism cu sediul la Odessa si organizatorul atentatului

La Odessa a urmat şcoala de terorişti, mai întâi ca elev apoi, — după ce a dovedit că avea cunoştinţe avansate în tehnica diversiunii — a ţinut şi cursuri practice novicilor, despre cum se confecţionează o bombă artizanală şi cum trebuie ea amplasată.
La aceste demonstraţii, i-a uimit pe profesori cu îndemânarea lui, fiindcă el cu o singură mână, lucra mai repede şi mai precis decât toţi ceilalţi, cu două mâini.
Mai ales Grinstein era fericit că dăduse peste un astfel de expert, cum nu mai exista altul în toată Rusia: fără sentimente, crud şi curajos, inteligent şi decis şi mai ales, care purta în suflet o ură cumplită pentru tot ce era românesc.
În toamnă Max s-a întors în România, cu planuri criminale. El plănuia să întreprindă sabotaje pe teritoriul românesc.
Ajuns la Bucureşti formează, conform strategiei imaginate de Grinstein, o troică. Aceasta era o organizație subversivă, formată numai din trei inşi.
Experienţa în câmp operativ arătase că grupul cel mai eficient era cel de trei. De aici şi denumirea de troică.
În scurt timp, prin vechi cunoştinţe din Bucureşti, reuşeşte să formeze o troică proprie, exclusiv evreiasca: el, Leon Lichtblau şi Saul Osias.


Leon Lichtblau,  complice în atentat

Ca să nu-şi piardă dexteritatea şi îndemânarea cu problemele organizatorice,Max pune la cale deraierea trenului de lux Simplon, între Ciocăneşti şi Chitila.
Şi-a procurat explozibil, o ţeavă de plumb, o capsă cu fulminat de mercur şi din toate acestea a confecţionat cu multă ingeniozitate o bombă artizanală, pe care a pus-o sub o traversă, cu puţin timp înainte de trecerea Simplon-ului.
Când roata locomotivei a turtit capsa de pe şine, aceasta a inflamat praful de puşcă din ţeava de plumb, flacăra fiind transmisă la explozibil, care explodând, a aruncat în aer primul vagon în care — după toate informaţiile lui Max — ar fi trebuit să se afle cel pe care sovieticii ar fi vrut să-l vadă cât mai curând pe năsălie: Constantin Argetoianu, duşmanul îndărătnic al comunismului.
Aceasta era cea mai importantă misiune pe care o primise. Constantin Argetoianu chiar s-a aflat în acel vagon!
Numai că, ori calculele lui Max au fost greşite, ori praful de puşcă îndesat prea tare în ţeava de plumb a ars prea repede, ori nenorocitul de Simplon a redus tocmai atunci viteza, ca mecanicul să aibă timp să se scarpine în fund, ori poate a fost îngerul păzitor al lui Argetoianu care a încurcat lucrurile, nu se ştie.
Cert este că explozia a distrus partea din faţă a vagonului, dar Argetoianu a scăpat neatins, aflându-se în partea din spate a vagonului avariat.
Înfuriat de această festă a soartei, Max pune la cale o lovitură teribilă, care urma să zguduie din temelie burghezia română, asupritoarea cruntă a muncitorilor ce trudeau în fabrici şi uzine. Voia totodată să se poată prezenta în faţa tovarăşului Grinstein cu o mare realizare, ca să justifice nu numai încrederea acordată, dar şi sumele imense pe care le-a primit de la sovietici, pentru a-i înlesni îndeplinirea misiunilor pe teritoriul românesc.


Saul Osias, unul dintre complicii lui Goldstein

Max, Saul şi Leon se pun pe treabă, împărţindu-şi sarcinile. Saul face rost de două obuze nemţeşti de 75 mm, un ceas deşteptător, două brichete, fitil, o capcană de şoareci cu arc, şuruburi, o şurubelniţă si un cleşte.
Leon procură o lădiţă de lemn cu capac şi face şi schiţe cu sălile şi camerele senatului, poziţia coridoarelor şi a uşilor de acces.
Max confecţionează dispozitivul: fixează mai întâi cele două obuze în lădiţă, apoi la baza lor pune ceasornicul, brichetele, fitilul, toate prinse solid în şuruburi şi stinghii de lemn.
Când ceasornicul începea să sune, cheia de la sonerie învârtindu-se, înfăşura o sârmă în jurul ei, care trăgea de sfoara capcanei de şoareci, rupând-o.
Arcul eliberat pocnea rotiţele brichetelor, care aprindeau fitilurile ce duceau flacăra la fiecare obuz, declanşând astfel explozia.
După ce a reglat mecanismele şi le-a încercat funcţionarea, Max Goldstein s-a arătat mulţumit de dispozitivul pe care-l crease.
La ultimele zece încercări, sistemul nu ratase nici măcar o singură dată aprinderea flăcării brichetelor.
Deci, sistemul funcţiona atât de bine, încât Goldstein era sigur că mecanica nu-l va trăda. Dar era oare destul ca să-şi atingă scopul?
O nemulţumire, ca o presimţirea rea care nu-i dădea pace, l-a îndârjit şi mai mult. Nu se poate, a calculat de data asta totul cu mare grijă, nimic nu mai putea interveni!
În noaptea de 7 spre 8 decembrie, la miezul nopţii, pe lângă clădirea senatului, se strecurau două umbre. Sunt Max şi Leon.
Saul, care nu fusese de acord cu punerea bombei la senat, a fost lăsat acasă. (El voia s-o pună la sediul Siguranţei!),
Pentru plasarea bombei, era destul cu ei doi.
Cu un şperaclu au deschis o uşă şi-au pătruns în sala, unde în după-amiaza zilei următoare avea să aibă loc o sesiune ordinară a senatului României. Max montează apoi lădiţa în spatele unei draperii, acolo unde era singurul loc ascuns vederii.
Sperau să nu vină nicio femeie de serviciu prea conştiincioasă, ca să măture pe după draperie. Acolo domnea un praf gros de un deget, muşte moarte şi plase de păianjen, ceea ce dovedea că nimeni nu mai cotrobăise în colţul acela de foarte multă vreme.
Max intenţiona să fixeze soneria deşteptătorului pentru ora trei după-amiaza, când bănuiau că dezbaterile în sală se vor încinge, ca de obicei.
Leon se informase atent asupra desfăşurării şedinţelor senatului, ca să stabilească ora cea mai potrivită pentru detonaţie.
Ca să fie siguri, trebuiau să aştepte cel puţin până la ora patru dimineaţa, fiindcă dacă ar fi potrivit ceasul acum, când era ora 1 noaptea, explozia s-ar fi produs la ora 3 dimineaţa, când nu era nimeni în clădire.
Chiar aşa o prostie nu putea să facă niciunul din ei! Ca să le treacă timpul, s-au pus să fumeze şi să povestească:
— Deci, mâine va fi şedinţă ordinară la senat! Dar, dacă totul merge cum sperăm, o vom transforma într-o sesiune extraordinară! Max rânjeşte şi trage din ţigară cu sete.
Nimbul de foc prinde viaţă, luminându-i scurt faţa.
— Va fi cea mai extraordinară şedinţă din toate timpurile, Max! Nici nu bănuiesc ei ce-i aşteaptă !
Mâine în jurul orei 15, va trebui să fie la tribună şi nea Costică. Adică exact în dreptul lămpii noastre, când i se va aprinde fitilul.
Max începe să cânte încetişor: Costică Costică, fă lampa mai mică! Leon îi ţine isonul, bătând tactul pe genunchi. Ca să treacă timpul mai povestesc de una de alta, până pe la ora 4, când Max întoarce cheia arcului de la sonerie de nouă ori.
Nu până la refuz, ca să nu pocnească arcul. Dar de nouă ori era suficient, pentru că la a şaptea învârtitură, arcul aprindea brichetele. Apoi a legat cu grija sârma de cheiţă, a dat-o de două trei ori după axul ei şi a reglat tensiunea sârmei cu o pană de lemn, care fixa ceasul în locaşul lui.
Au verificat apoi amândoi, încă o dată, dacă fitilele erau bine potrivite ca să primească focul de la brichete, dacă sârma era fixată bine, dacă ceasul era înţepenit cum trebuie.
Fiindcă totul era perfect, Max a scos siguranţa şi au închis apoi capacul lădiţei.
Au mai stat apoi câteva minute, să asculte dacă nu cumva ticăitul ceasornicului răzbătea din spatele draperiei, dar oricât şi-au ascuţit auzul, n-au putut percepe nici cel mai mic zgomot. Perdeaua de pluş înghiţea orice sunet.
Mulţumiţi de ce-au realizat, s-au întors pe acelaşi drum, nevăzuţi şi neauziţi de nimeni.
Şedinţa senatului din 8 decembrie 1920 începuse deja şi dezbaterile prinseră să se închege.
Cei de la putere şi din opoziţie porniseră ciondăneala obişnuită, care nu ducea niciodată la nimic.
Max rămăsese la locuinţa conspirativă, dar Leon, fire mai emotivă, nu-şi mai găsea locul.
Pe la unsprezece a plecat la universitate, care era foarte aproape de sala senatului, ca să trăiască pe viu emoţiile evenimentului mult aşteptat.
Se aşezase în ultimele bănci, pentru că de data asta, nu-l mai interesau matematicile.
Era nervos că nu ştia cât e ceasul, fiindcă îşi interzisese să se uite la al lui într-una, ca să nu dea de bănuit.
Trebuia totuşi să fi trecut de 2 şi jumătate. Şi ce greu trecea timpul!
Dar chiar în clipa aceea, o bubuitură puternică a zgâlţâit geamurile universităţii. Toţi studenţii au sărit să privească afară.
Au zărit ferestrele de la sala senatului sărite din cercevele, iar prin găurile rămase ca nişte orbite goale, ieşeau trâmbe de fum şi de praf.


Sala de sedinte a Senatului

Pe stradă, pietonii surprinşi de explozie prea aproape, fugeau înghemuiţi şi cu capetele între umeri ca să se îndepărteze, ciocnindu-se de cei mai îndepărtaţi, pe care curiozitatea îi mâna să se apropie, ridicându-se pe vârfuri şi lungindu-şi gâturile ca să vadă mai bine.
Când fumul s-a mai risipit şi aerul proaspăt a mai limpezit atmosfera, cei mai lucizi senatori au început să caute victime.
Cei din spate, abia treziţi din somnolenţă, scăpaseră doar cu sperietura, dar președintele Senatului, venerabilul Constantin Coandă, fusese rănit destul de serios.


Preotul unit Demetriu Radu, episcopul unit din Oradea, a fost străpuns de o schijă la piept şi apoi izbit de suflul exploziei de perete.
El a fost cel care a murit chiar la faţa locului. Ministrul justiţiei, Dimitrie Greceanu şi senatorul Spirea Gheorghiu, răniţi grav, n-au mai putut fi salvaţi de medicii de la spitalul Colţea, unde au fost transportaţi de ambulanţe.


Ministrul justiţiei, Dimitrie Greceanu

Constantin Argetoianu scăpase şi de data asta fiindcă… întârziase!
La câteva minute după atentat, regele Ferdinand a fost la faţa locului, încercând să mobilizeze şi să îmbărbăteze lumea aceea speriată a Bucureştiului.


Generalul C-tin Coanda, ranit grav in atentatul de la Senat

Leon, aflând ceea ce-l interesa, a grăbit spre casa conspirativă unde-l aştepta Max, aflat şi el într-o stare de mare agitaţie.
Ca să se liniştească, au băut amândoi un ceai, în care au dizolvat bromură.
Apoi au analizat situaţia la rece, care era foarte departe de a-l mulţumi pe Max.
Costică Argetoianu, cel cu lampa mică, duşmanul neîmpăcat al comuniştilor, scăpase iarăşi „nepedepsit”, victimă căzând în locul lui alt Costică, Coandă, care pentru ei era persoană neutră.


Senatorul Spiru Gheorghiu, ucis in atentatul lui Goldstein

Deci numai trei morţi, un amărât de rănit, ce mai, mult zgomot pentru nimic! Şi de ce oare sunase blestematul ăla de ceas la 2 şi 40, adică cu douăzeci de minute mai devreme?
Răspunsul a fost că n-au verificat cât de precis funcţiona deşteptătorul.
Atenţi doar la mecanismul soneriei, nu s-au mai gândit că ceasul trebuia să funcţioneze zece ore cu precizie.
Ori o lua înainte de la început, ori ei din neatenție au deplasat limba din spate care regla mecanismul balansierului, cert este că ceasul lor a declanşat explozia cu douăzeci de minute mai devreme, când „cocoşeii” din parlament nu se încăieraseră suficient.
Asta a dus la lipsa rezultatelor pe care le aşteptau cu înfrigurare.
Ceea ce nu aveau cum să afle atentatorii a fost că un drăcuşor de îngeraş — fie din joacă, sau trimis de cineva — s-a jucat cu jucărelele găsite în lada de după perdea, luând de acolo o sfoară de cânepă, ca să-şi puie mustăţi.
Din cauza asta, unul din obuzele din cutie n-a explodat, cu toată zguduiala pe care i-a produs-o fratele lui geamăn, atunci când a sărit în sus ca ars.
Era ca şi cum Dumnezeu a vrut să diminueze efectele exploziei, care ar fi fost grozavă, dacă explodau ambele obuze deodată.
Cu aceste fragmente din romanul „De la inima la cer“ am incercat sa aduc la lumina un fragment uitat pe nedrept din istoria Romaniei.
Azi, daca am fi avut politicieni patrioti, constienti de misiunea lor, mumii imbalsamate care se trezesc doar cand e vorba de furat, am fi avut sedinta solemna la Senat, cu un moment de reculegere si cu drapelul Romaniei ridicat in berna, in memoria victimelor acestui atentat criminal pus la cale si executat de o mana de evrei, impinsi de adanci sentimente antiromanesti.
 
CĂLIN KASPER
Memorat
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #7285 : August 23, 2015, 09:57:25 »



23 AUGUST 1944, TRADAREA REGELUI  MIHAI !!!

https://www.youtube.com/watch?v=CbhSgvYZERA
Memorat
  • NVal
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 6030
  • Vezi Profilul
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #7286 : August 23, 2015, 13:28:03 »



Mai simplu nici că se poate demonstra în favoarea cui e făcută această ”lege”, care este  ”Legea” discriminării românilor. Q.E.D.!
Memorat
  • valahul
  • Sr. Member
  • ****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 326
  • Vezi Profilul
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #7287 : August 23, 2015, 15:36:00 »

DIN NOU DESPRE ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944




    CÂTEVA CUVINTE PENTRU ÎNCEPUT

Despre Actul de la 23 august 1944, eveniment care ne-a marcat existența mai bine de o jumătate de secol, s-a scris și se va mai scrie pe măsura ce apar noi documente la care vor avea acces istoricii, deși s-au făcut eforturi deosebite de către specialiști de înalt prestigiu ca Gheorghe Buzatu, Vlad Georgescu și alții.       Dezbaterile vor continua cât timp se vor prezenta ca apărător al Patriei mareșalul Ion Antonescu și ca trădător care și-a aservit Țara Rusiei sovietice, Majestatea Sa Regele Mihai I. Judecând evenimentele, acțiunea Majestății Sale Regelui a fost singura posibilă în condițiile „rezistenței până la capăt” preconizată de mareșalul Ion Antonescu, erou tragic, despre care nu putem spune că nu și-a iubit țara.

       Judecând astăzi, la distanță de la evenimentul discutat, indiferent de cine încheia armistițiul, conform condițiilor preliminare, înțelegerea era fără garanție din partea sovietică, ca și alte înțelegeri, acest lucru fiind stabilit de Istorie. La aceasta se adaugă și faptul că aliații occidentali au lăsat România la discreția Uniunii Sovietice.       

                                                                                       

    TEZE SOVIETICE ÎNAINTE DE TRATATIVELE DE ARMISTIȚIU         

Una din tezele Kominternului susținea că „România este un stat imperialist și artificial”. O altă teză, de aceiași sorginte, repusă pe tapet și în ziua de astăzi, este aceea că moldovenii și românii sunt două entități diferite.

Conform „Archiva Moldaviae” III (2010), revistă publicată sub egida Societății de Studii Istorice din Romania, Iași, ISSN 2067-3930, în studiul „Chestiunea revizuirii hotarelor RSS Moldovenești : de la proiectul <<Moldova Mare>> la proiectul <<Basarabia Mare>> și cauzele eșecului acestora (decembrie 1943 – iunie 1946) de Igor Cașu și Virgil Pâslariuc, se arată (p. 285-286) : <<Ceea ce e nou acum, în 1943, este tentativa sovieticilor de a traduce printr-un proiect geopolitic […] extinderea „Moldovei sovietice” ca parte componentă a URSS, creată inițial în stânga Nistrului, în 1924 și apoi extinderea in 1940 la teritoriul dintre Prut și Nistru, admițându-se în viitoarea etapă, după război, împingerea spre vest a hotarelor „Moldovei sovietice” în așa fel încât să se includă întreaga Moldovă istorică până la Carpați, plus județele Maramureș și Năsăud, intru-cât acolo era „leagănul poporului moldovenesc”, dat fiind că din acele regiuni descălecase Dragoș și Bogdan. O întrebare importantă, chiar esențială (subl.ns.),care se ridică este : era proiectul dezirabil pentru Moscova, sau era o strategie de șantaj asupre Romaniei în cadrul tratativelor diplomatice sovieto-române de la sfârșitul anului 1943 – începutul anului 1944 ? (subl. ns.) >>

Anton Moraru, în articolul său „Documentele mărturisesc” (periodicul „Cugetul”, nr. 5-6, 1993, p.61) presupune că data apariției studiului cu privire la hotarele statului moldovenesc nu este întâmplătoare, probabil fiind legată de desfășurarea Conferinței de la Teheran (30 noiembrie – 1 decembrie 1943), care s-a produs cu câteva zile înainte, unde „strategia” lui Churchill a fost respinsă, URSS jucând rolul de prim ordin în Estul Europei. Este vorba de inițiativa strategică (pe care conta Maniu) de deschiderea celui de al doilea front european antihitlerist în Balcani, prin debarcarea anglo-americană în Turcia (care urma să intre în război), și ofensiva îndreptată prin Marea Neagră pe cursul Nistrului și pe linia Curzon. Linia Curzon, care poartă numele inițiatorului ei, lordul Curzon, este demarcația dintre Polonia și Rusia Sovietică de la sfârșitul Primului Război Mondial, stabilită prin Tratatul de Pace. << Acest fapt i-a încurajat, probabil, pe sovietici să lucreze la justificarea „științifică” a unei eventuale rectificări de hotare în zona lor de influență, iar guvernul RSSM, evacuat în interiorul URSS după 22 iunie 1941, era încurajat să pregătească dosarul justificativ al înglobării a încă unei părți a României în componența Uniunii Sovietice, pe lângă Basarabia, Bucovina de Nord, a Ținutului Herța, ocupate în 1940 și pentru reanexarea cărora sovieticii aveau deja acordul [ ! ] anglo-americanilor, aceștia recunoacând hotarele sovietice de la 22 iunie 1940 >> (ibidem).

Conform Marin Radu Mocanu (editor coordonator) și colaboratorilor „România – marele sacrificat al Celui de Al Doilea Război Mondial”, Arhivele Statului din România, București, 1994, p. 90, 96-98 : <<Punerea pe tapet de către sovietici a planului unei „Moldove Mari”, ca parte componentă a Uniunii Sovietice, se regăsește în documentele diplomatice românești. Astfel, încă din septembrie 1943, emisarii sovietici din Elveția au avut grijă să răspândească ideea că URSS are un plan minim de pretenții teritoriale față de România – Basarabia și Bucovina de Nord, dar și unul maxim care viza „unitatea Moldovei, adică „Moldova Mare”, de la Nistru la Carpați, în limitele Moldovei istorice. Aceste informații erau răspândite de către diplomații sovietici pentru a presa atât conducerea de atunci a României, în frunte cu Ion Antonescu, dar și opoziția pentru a determina ieșirea țării din război, în acest caz, ar pierde doar Basarabia și Bucovina de Nord, iar dacă va tergiversa, ar risca să piardă întreaga Moldovă istorică și, mai mult, ar pune în pericol recuperarea Ardealului de Nord, dar ar pierde întreaga Dobroge către Bulgaria.>>

 

    PROBLEME ȘI IMPUNERI DIPLOMATICE

     La sprijinirea războiului antisovietic au contribuit și cercurile americane din ianuarie 1943, reluate în ianuarie 1944, adresate Germaniei și țărilor aliate ei de capitulare neconditionată, respinse de autoritățile române, dar și de celelalte țări, fapt care a dus la prelungirea războiului (conform Acordului de la Casablanca – 24 ianuarie 1943 – prin care toți aliații au stabilit că nu vor aborda niciun fel de tratative cu „sateliții Germaniei”, decât în condițiile unei capitulări fără condiții). O problemă respinsă de anglo-americani a fost revenirea Transilvaniei de Nord la România. Anglo-americanii au afirmat că problema se va discuta la Conferința de Pace. Acest lucru nu a prezentat o garanție pentru România și a fost respinsă propunerea. Discuțiile privind condițiile de armistițiu au fost purtate la Cairo, Stockholm, Ankara, Lisabona și Madrid. La Stockholm, Frederic Nanu, ministrul plenipotențiar al României, era in legătură cu emisarii sovietici și în final cu ambasadoarea URSS in Suedia, Alexandra Kollontay de la care primește niște condiții de armistițiu (26 martie 1944) care sunt respinse de Ion Antonescu, la 10 mai 1944, dar retransmise prin Gh. Duca, opoziției, respectiv lui Iuliu Maniu.   Aceste condiții precizau că Dictatul de la Viena este nul și neavenit, iar Transilvania va reveni în întregime României. Celelalte condiții au fost :              1. trupele române de pe front să se predea rușilor, fie vor ataca trupele germane. Rușii se vor obliga să le aprovizioneze cu armament și materiale;                           2. rușii acceptă ca România să dea ultimatum de 15 zile Germaniei pentru a părăsi teritoriul înainte de a-i declara război. În cazul retragerii trupelor germane, România poate rămâne neutră ;

3.rușii se multumesc numai cu o fâșie în Nordul țării, iar guvernul român poate să-și exercite funcțiile într-o parte a țării neocupată.

La 12 aprilie 1944, atât la Ankara cât și la Cairo, reprezentanții sovietici au făcut cunoscute emisarilor români condițiile „minimale” de armistițiu. Propunerile sovietice, elaborate de comun acord cu guvernele Angliei și SUA erau adresate deopotrivă mareșalului Antonescu și liderului opoziției democratice Iuliu Maniu, conținând următoarele puncte (conform „23 august 1944. Sfârșitul camaraderiei de arme româno-germane” de Ottmar Trașcă, Institutul de Istorie „George Barițiu” Cluj – Napoca) :

– ruperea relațiilor cu Germania și operațiuni comune ale Armatei Române împreună cu Armatele Aliate, inclusiv Armata Roșie împotriva armatelor germane;

– restabilirea frontierei sovieto-române din 22 iunie 1940 ;

– plata de către guvernul român a unor despăgubiri pentru pierderile cauzate URSS în cursul războiului purtat pe teritoriul sovietic ;

– eliberarea și repatrierea tuturor prizonierilor de război aliați și persoanelor internate ;

– libertatea de mișcare neîngrădită pentru trupele sovietice și aliate pe întreg teritoriul României, în cazul când situația militară va necesita acest lucru ;

– decizia comună a guvernelor sovietic, britanic și american, de a anula cel de al doilea arbitraj de la Viena din 30 august 1940 și de a restitui României Transilvania de Nord sau cea mai mare parte a ei.

Posibilitatea încheierii unui armistițiu separat cu aliații occidentali a fost spulberată de alocuțiunea rostită de W. Churchill în Camera Comunelor la 2 august 1944, în care premierul britanic a afirmat „Mi se pare că acum românii trebuie, înainte de toate, să ajungă la o înțelegere cu Rusia, pe care au atacat-o atât de josnic și la a cărei discreție se vor găsi foarte curând. Rusia a oferit condiții generoase Românei și nu are nicio îndoială că ele vor fi acceptate cu gratitudine de către poporul român, afară numai dacă conducătorii români nu ar avea pistol automat prusian înfipt în piept sau la ceafă” (conform Gh. Buzatu, Dana Beldiman „23 august 1939 – 1944. România și politica bumerangului”, Bucuresti, 2003, doc. nr. 39, p. 133, 134).

 

    SITUATIA DE PE FRONTUL IAȘI – CHIȘINĂU

Până în mai 1944, Grupul de Armate Ucraina de Sud a fost împins înapoi până la frontiera României intrebelice și a reușit să stabilească o linie defensivă pe Nistru, care nu s-a dovedit rezistentă fiind străpunsă în două locuri de capete de pod ale Armatei Roșii.

Slăbirea apărarii pe frontul românesc s-a datorat faptului că diviziile blindate germane, a 14-a, a 17-a, a 24-a, Grossdeutschland și 3 SS „Totenkopf” au fost trimise în Nord pentru apărarea frontului din Polonia și Țările Baltice.             Primele bătălii pe linia frontului, în special la Târgu-Frumos, desfășurate în mai multe episoade au fost câștigate de forțele germano-române (10 aprilie 1944), fiind nimicite peste 350 de tancuri sovietice.

S-a spus și se mai spune că prăbușirea frontului a fost cauzată de trădarea unor înalți ofițeri români. Un studiu sovietic al operațiunilor de luptă indică faptul că această acuzație este eronată. Trupele române au rezistat atacurilor sovietice în cele mai multe cazuri, dar armamentul antitanc, artileria terestră și artileria antiaeriană, toate in cantitate mică, nu le-au permis să respingă toate atacurile. Blindatele sovietice, copleșitor de numeroase, erau constituite în principal din tancurile T-34 echipate cu tunuri calibru 76,2 mm (md. 1940-1941) sau cu tunuri calibrul 85 mm (md. 1944).

La 20 august 1944 s-a dat bătălia de la Scobălțeni, cea mai mare bătălie de tancuri dintre români și sovietici. După plecarea diviziilor blindate germane, Divizia I Bilndată „România Mare” era singura noastră speranță ca sprijin major al frontului. Divizia Blindată era comandată de generalul Radu Korne, ofițer de elită, dintre cei mai străluciți, „floarea cavaleriei” și adăugăm noi, atât a cavaleriei tradiționale cât și a cavaleriei blindate.

Divizia Blindată „România Mare” era dotată, în principal, cu 48 de tancuri germane T-4 (PzKpfw IV) echipate cu tunuri calibrul 75 mm, 10 autotunuri T-60 (vânătoare de tancuri TACAM – tun anticar cu afet mobil, calibrul 76,2 mm, de construcție românească, realizat din componente sovietice de captură), 12 autoblindate AB, 24 transportoare blindate semișenilate TB, 8 tunuri antitanc calibrul 47 mm, 6 tunuri antitanc Pak calibrul 50 mm, 28 de tunuri antitanc calibrul 75 mm, 12 tunuri Schneider calibrul 105 mm, 12 obuziere Skoda calibrul 100 mm, bineînțeles și armamentul de infanterie pentru batalioanele de infanterie moto.   Divizia Blindată „România Mare” s-a angajat în luptă cu tancurile sovietice, pornite la ofensivă, luptând cu îndârjire și eroism de neimaginat. De altfel, ca în toate luptele duse în acest război, Armata Română a dat dovadă de o rezistență eroică.

Raportul de forțe a fost următorul : infanterie 1 : 3, artilerie 1 : 7, tancuri și autotunuri 1 : 11,2. În lupta care s-a dat, românii au nimicit 60 de blindate sovietice, dintre care câteva tancuri „Iosif Stalin” de 54 de tone, echipat cu un tun calibrul 122 mm., dar au pierdut 30 de blindate. După o zi de luptă pe poziții, divizia a fost nevoită să lupte în defensivă datorită superiorității ca număr a tancurilor sovietice și a lipsei sprijinului infanteriei, complet decimată în sectorul diviziei. Divizia s-a retras spre Roman, prin Mădârjac. Retragerea Diviziei Blindate a coincis cu prăbușirea frontului din Moldova, precipitând arestarea mareșalului Antonescu și întoarcerea armelor (conform Neamul Românesc – http://neamulromânescblog.wordpress.com/

 

    DUPĂ 23 AUGUST 1944

           Președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova, Anatol Petrencu precizează că URSS a deportat, după încetarea luptelor, 170.000 de ostași ai Armatei Române, 40.000 dintre ei fiind închiși în lagărul de filtrare din orașul Bălți (Basarabia) unde au murit de foame, frig, boli, sau au fost executați (conform BBC ROMANIAN.com – 60 de ani de la „Operațiunea Iași-Chișinău” – 24 august 2004.

 

    ÎN LOC DE ÎNCHEIERE

Ca încheiere vom prezenta unele din multele și pertinentele concluzii ce s-au desprins din evenimentele istorice ce au urmat dupa actul de la 23 august 1944, afirmate de seniorul Corneliu Coposu (Corneliu Coposu „Armistițiul din 1944 și implicațiile lui”, Editura Gândirea Românească, București, 1990, p. 35, 36) :

„…Prejudiciile majore care s-au răsfrânt asupra României mai târziu s-au datorat infidelității Marilor Aliați, care nu si-au respectat angajamentele solemne contractate față de țara noastră și au tolerat încălcarea flagrantă a unor principii fundamentale de drept internațional, în dauna unor state lipsite de apărare. S-ar putea formula întrebarea dacă poate fi reproșată factorilor de decizie, o lipsă de prevedere.. In ce privește evoluția în timp a evenimentelor petrecute în România anului 1944, credem că, în mod logic, în vara anului 1944, nu se puteau prevedea :

– că faimoasa „Chartă a Atlanticului” (din 12 august 1941), – care reprezenta pentru Aliații înșiși justificarea etică și morală a războiului, – nu va fi respectată, în privința frontierelor încălcate [este vorba de un document negociat de primul ministru al Marii Britanii W. Churchill și președintele SUA Franklin Roosevelt, publicat ca o declarație comună pe 14 august 1941. Carta Atlanticului a stabilit liniile directoare ale politicii postbelice, în ciuda faptului că SUA nu intraseră în mod official în război. La 24 septembrie 1941 Polonia și URSS au semnat Carta Atlanticului. Prin acest act părțile semnatare erau de accord cu principiul conform căruia nicio schimbare teritorială nu avea să fie făcută decât „în accord cu dorințele exprimate în mod liber de populațiile interesate”. Pe 11 martie 1942 W. Churchill a adus la cunoștință primului ministru polonez Wladislaw Sikorski că granițele țărilor baltice și ale României erau garantate, lucru care nu era cazul și în ce privește granițele poloneze.]

- că planurile strategice ale lui Churchill, privitoare la deschiderea celui de al doilea front antihitlerist, vor fi contracarate, prin înțelegerea intervenită între Roosevelt și Stalin;

- că președintele Statelor Unite se va lăsa intoxicat de referințele false ale consilierului său intim Harry Hopkins, transformat în apologet al lui Stalin;

- că același președinte va îmbrățișa teza absurdă a perspectivelor reale de înțelegere cu Stalin și a evoluției iminente a Uniunii Sovietice spre o democrație de tip occidental;

- că în dorința de a-și lega numele de transformarea radicală a lumii contemporane și de destabilizarea primatului Marii Britanii din balanța de echilibru european, președintele Roosevelt va milita insistent pentru desființarea coloniilor și pentru conturarea sferelor de interes ale marilor puteri;

- că Winston Churchill, primul ministru al Marii Britanii, se va târgui cu Stalin la la Moscova (19 octombrie 1944) pentru împărțirea Europei de Răsărit în zone de influență;

- că marele Franklin Delano Roosevelt, conducătorul necontestat de mare prestigiu, al celui mai puternic stat cunoscut în istorie, va lua la Yalta, la începutul lunii februarie 1945 (cu două luni înaintea morții sale), hotărâri de o importanță extraordinară privind soarta a 200 de milioane de europeni (din răsăritul și centrul continentului). Se afla într-o stare vecină cu iresponsabilitatea, cu tensiunea 30, măcinat de boala cumplită a lui Alvarez ;

- că prezența misiunilor americane și engleze în Comisia Aliată de Control din România postbelică va fi pur formală;

- că interesele de moment (indiferent de importanța lor și de gravitatea momentului politic), ale statelor occidentale, vor determina atitudinea lor, de consecvență menajere a susceptibilităților și revendicărilor sovietice;

- că „staționarea temporară” a trupelor sovietice care au ocupat România se va prelungi (peste 60 de zile de la sfârșitul războiului), încă 14 ani (până în iunie 1958) ;

- că acordul intervenit mai târziu, la Postdam (august 1945), care trebuia să aibă pentru țara noastră un caracter reparatoriu, se va pune în aplicare după rețeta sovietică (în ianuarie 1946);

- că la Conferința de Pace de la Paris (iulie 1946), România care constituise în 1944 un guvern de concentrare democratică, se va prezenta cu un nou guvern, înglobat politic la URSS, datorită schimbărilor intervenite sub presiuni și că va suporta consecințele înglobării sale în respectivul angrenaj, exteriorizate în condițiunile vitrege ale tratatului de pace care i-a fost impus ;

- în sfârșit, că nu vor mai fi respectate nici măcar condițiile (grele) ale Convenției de la Moscova, din12 septembrie 1944.”

Ca o concluzie generală, la sfârșitul lucrării sale, senoirul Corneliu Coposu afirmă :„INDIFERENT DE GREUTĂȚILE COPLEȘITOARE CU CARE A FOST CONFRUNTATĂ ȚARA NOASTRĂ DUPĂ RĂZBOI, ARMISTIȚIUL ÎNCHEIAT ÎN 1944 A FOST ȘI VA RĂMÂNE ÎN ISTORIE CA UN ACT DE MARE ÎNȚELEPCIUNE POLITICĂ ȘI DE ÎNALT PATRIOTISM, SALVATOR PENTRU EXISTENȚA ȘI PENTRU VIITORUL ROMÂNIEI”

 

Prof.univ.dr. Alexandru-Grigore Pisoschi
Memorat

In Good We Trust
  • NVal
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 6030
  • Vezi Profilul
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #7289 : August 23, 2015, 16:26:42 »

Prefer să-mi amintesc de acest 23 August: 23 August 1595
Bătălia de la Călugăreni, încheiată cu victoria armatelor munteano-transilvănene conduse de Mihai Viteazul.



Memorat
Pagini: 1 ... 484 485 [486] 487 488 ... 638
Schimbă forumul: