Main Content:

Pagini: 1 ... 623 624 [625]

Lupta noastra

  • bambilici
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 11538
  • Vezi Profilul
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #9360 : Iulie 30, 2020, 00:35:26 »



Alexandru Ionita 30 iunie
https://www.facebook.com/groups/1976311232407229/permalink/3164232156948458
LA PUȘCĂRIE, IOHANNIS ȘI TOT PNL! Mama mea a fost programată, azi, la Spitalul MAI, pentru o infilrație în coloană, la Secția Neurochirurgie. Ajunsă la spital, i s-a cerut să intre la "triaj", pentru testul Covid 19! Mama, lângă mine, le-a expicat că merge la neurologie! Degeaba, nimeni nu are acces în spital fără test. La întrebarea, logică, dacă face testul, i se va face infiltrația pentru care a venit, după care merge acasă? Nuuuu! Face testul, face infiltrația și rămâne, internată în spital minim 3 zile, până vine rezultatul testului! Și, dacă vine rezultatul după 4, 5, 6 zile sau, dacă, Doamne ferește, se încurcă testele (se întâmplă frecvent)? Repetăm testul! Mai rămâi la noi 3,4,5 zile! Și, cine are încredere în exactitatea testării, mai ales că are marjă de eroare de 30%? Sigur, pe mama mea o scoteau pozitivă! Pozitivă la ce? Mai mult, le-a spus că e cardiacă și nu și-a luat medicamente decât pentru o zi! I s-a răspuns că nu va primi nicio medicamentație până la sosirea rezultatului la testul covid! Atunci, am auzit-o pe mama: " Măi, mamă, să se aleagă praful de toți, eu am 80 de ani. Dacă intru, mor fără medicamente, dar mor de covid! Dacă intru aici, eu nu mai ies vie! Hai, băiatul meu, du-mă acasă! Mai trăiesc eu ceva!" Mama e acasă, nu are covid! Acum am înțeles, mai clar ca niciodată, cum avem noi pandemie! Pandemie, de care?
Memorat
  • bambilici
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 11538
  • Vezi Profilul
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #9361 : Iulie 30, 2020, 00:49:40 »

Ce se mai aude, care e rezultatul?

Prof. Astărăstoae, cercetat de Colegiul Medicilor fiindcă a criticat măsurile anti-COVID la televizor și pe Facebook
https://www.dcnews.ro/borcean-presedintele-cmr-avertisment-pentru-cei-care-contesta-masurile-anti-covid-aluzie-la-astarastoae_757813.html?fbclid=IwAR0ra4R8Ofn1hDa3NJU4Q8zm8d4-AOlAk-et_gu516C0f-wljcy4R1X7lus
05 iul 2020 / 17:16



Președintele Colegiului Medicilor din România, Gheorghe Borcean, a dat publicității o declarație privind drepturile omului, în contextul pandemiei COVID-19. ”Suntem convinși de necesitatea imperioasă și justificată medical, etic și legal a izolării ca  măsură de prevenție”, scrie președintele CMR. Dr. Borcean îi avertizează și pe medicii care emit opinii la televizor, înainte ca acestea să fie validate de forurile medicale.

”Decizii dificile trebuie luate la nivel individual și colectiv, într-un context de insuficiență a resurselor, care pot avea consecințe importante asupra indivizilor. Grupuri de experți și comitete de etică din țările europene au examinat rapid unele dintre aceste provocări majore. (...) Aceste documente subliniază principii etice importante pentru deciziile și practicile din acest context. Este esențial ca astfel de decizii și practici să răspundă cerinței fundamentale de respectare a demnității umane și de protecție a drepturilor Omului”, se arată în comunicatul CMR.

Toți pacienții au dreptul la îngrijire, nu doar cei cu COVID-19
Convenția asupra drepturilor Omului și biomedicina (Convenția de la Oviedo) este singurul instrument juridic internațional constrângător care tratează protecția drepturilor Omului în domeniul biomedical. Colegiul Medicilor atrage atenția asupra articolului 3 al Convenției de la Oviedo, care stabilește că principiul echității accesului la îngrijirile trebuie să fie respectat, chiar și într-un context de insuficiență a resurselor. ”Acest articol cere cere ca accesul la resursele existente să fie ghidat de criterii medicale, în special pentru ca existența unor vulnerabilități să nu conducă la discriminări în accesul la îngrijiri. Acest fapt este cu certitudine pertinent pentru îngrijirea persoanelor atinse de COVID-19, însă în egală măsură pentru orice alt tip de îngrijiri susceptibil de a fi făcut mai dificil prin măsurile de izolare și realocarea resurselor medicale pentru a lupta împotriva pandemiei”.
Pacienții cu afecțiuni cronice s-au plâns că au dificultăți în obținerea tratamentului și de acces în spitale, resursele fiind dirijate doar spre gestionarea situației pandemice.

Intervenția medicală în urgență, efectuată și fără consimțământ
”Articolul 26 al Convenției de la Oviedo prevede posibilitatea  restricționărilor de exercitare  a drepturilor și dispozițiilor de protecție conținute în Convenție, inclusiv dreptul la protecția vieții private. Aceste excepții vizează protejarea intereselor colective, printre care cel al sănătății publice. Totuși, asemenea restricții trebuie să fie prevăzute de lege și să fie necesare într-o societate democratică pentru protejarea interesului colectiv vizat. Aceste condiții trebuie să fie interpretate în lumina criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în special cele de necesitate și de proporționalitate.

Articolul 8 al Convenției de la Oviedo se aplică în situații de urgență, cum ar fi cele cu care profesioniștii din sănătate sunt confruntați în mod repetat în contextul pandemiei cu COVID-19. Atunci când, pe motivul unei situații de urgență, consințământul personal al persoanei respective nu poate fi obținut, orice intervenție medicală indispensabilă în beneficiul sănătății sale poate fi efectuată imediat”, scrie CMR.

Izolarea, justificată medical, etic și legal

”Nu comentăm deciziile Curții Constituționale a României, nici a Guvernului, scrie președintele Borcean, în numele CMR. Facem doar câteva precizări și recomandări. Suntem convinși de necesitatea imperioasă și justificată medical, etic și legal a izolării ca  măsură de prevenție. Dacă la începutul epidemiei/pandemiei măsurile luate atât de către autorități, de către profesioniștii din sănătate, de către cetățeni, au fost dirijate împotriva fricii tuturor de necunoscut, astăzi avem mijloace obiective și date atât statistice cât și medicale care pot genera acțiuni cu caracter științific”.

Aluzie la prof. Vasile Astărăstoae: nu e suficient să citești Kant!
Actualul președinte al CMR lansează un atac la fostul președinte. Prof. Vasile Astărăstoae a postat mai multe comentarii pe Facebook, în care critica politica guvernului, văzută ca o încercare de restrângerea drepturilor omului, sub justificarea ”apocalipsei COVID”. Fără să îl numească explicit pe Astărăstoae, profesor de Bioetică la Iași, dr. Borcean se referă la cei care predau etica fără să o trăiască, fără să o raporteze la valorile societății din acest moment. ”Etica este o disciplină vie, valorile sale nu sunt mereu aceleași pretutindeni și în toate timpurile. Nu este suficient să citesti Kant, Aristotel, Spinoza, Rawls sau chiar să ții cursuri despre acestea. Dacă nu este și trăită, etica devine și ea una din formele fara fond”, scrie dr. Borcean. Colegiul Medicilor poate sancționa membrii săi care au abateri de la Codul Deontologic, avertizează președintele CMR.

”Nu avem jurisdicție în ceea ce privește alte categorii profesionale și sociale, dar asupra medicilor avem. Nu încercăm să limităm dreptul la opinie al colegilor noștri, dar avem prevederi în Codul Deontologic care spun clar că opiniile medicale, atât cele conforme cât și cele neconforme celor `` oficiale``, vor fi discutate și validate doar în forurile academice și abia apoi vor putea fi tratate la TV sau în mediile virtuale!!

Asemenea atitudini generează neîncredere în politica sanitară a Guvernului, pe de o parte, iar pe de altă parte aduc cel puțin o ofensă la adresa miilor de profesioniști din sănătate, care de cel puțin patru luni luptă cu pandemia, salvează vieți atunci când pot, cu prețul sănătății lor, dar mai ales cu prețul distanțării de familiile lor, de cei dragi. Comentariile despre care vorbim frustrează profund pe aceia dintre noi care de la debutul pandemiei nu ne-am îmbrățisat copiii si familia, nu ne-am întâlnit prietenii, nu am putut organiza nunți, botezuri, ori nu am putut să ne înmormântăm tradițional morții”, scrie președintele Gheorghe Borcean, în numele Biroului executiv al CMR .
Memorat
  • bambilici
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 11538
  • Vezi Profilul
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #9362 : Iulie 30, 2020, 01:18:52 »

Memorat
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #9363 : August 01, 2020, 15:11:54 »
« Ultima modificare: August 01, 2020, 21:05:09 de către razvan »
Memorat
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #9364 : August 01, 2020, 21:10:18 »


www.facebook.com/Ogoranu/posts/3152726611440033?__tn__=K-R
Sambata, 1 august 2020


1 august 1964. Eliberarea ultimilor deținuți politici din România comunistă



În ziua de 1 august 1964, ultimii deținuți politici din România comunistă erau puși în libertate. Mulți dintre ei zăceau în penitenciare și lagăre din 1947-1948, dar existau și unii care fuseseră condamnați în perioada dictaturii antonesciene. Intraseră adolescenți sau foarte tineri, iar acum aveau părul alb.
Trei decrete consecutive, emise de regimul condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej, aveau să reglementeze eliberarea tuturor deținuților politici care umpleau închisorile și lagărele de muncă forțată ale României comuniste. Este vorba de Decretul nr. 767/1963, urmat de Decretul nr. 176 și nr. 411, ambele din 1964. Ele fuseseră precedate la 3 ianuarie 1963 de un alt decret, cu numărul 5, care însă era foarte selectiv, excluzând persoanele „care au încercat sau săvârşit infracţiuni care periclitează securitatea statului“ (cf. Ion Bălan, Regimul concentraţionar din România, 1945-1964, Fundaţia Academia Civică, 2000). Totuși, primele grațieri ale unor
Având caracter secret, decretele nu au fost publicate în Buletinul Oficial al RPR, textele lor rămânând necunoscute zeci de ani. Nu sunt singurele acte normative adoptate în România comunistă care să fi rămas secretete publicului. Publicarea lor ar fi oferit dimensiunile reale ale gulagului românesc, creind o impresie puternică asupra publicului.

Grațiați, dar nu liberi

Decretele au fost de graţiere, și nu de amnistie, cum greșit se crede. Comuniştii nu ar fi amnistiat sub nici o formă grupuri masive de „duşmani ai poporului“ care, în ochii regimului comunist, în special ai Securităţii, aveau să rămână pentru totdeauna „duşmani“, inclusiv după eliberare. Fapt dovedit de monitorizarea agresivă și permanentul tratament de intimidare la care acești oameni au fost supuși de Securitate până în decembrie 1989. Grațiați doar, adică iertați condiționat de executarea restului unor pedepse primite pentru anticomunismul lor, foștii deținuți politici rămâneau prizonierii regimului opresiv, putându-se întoarce oricând în temnițe dacă ar fi acționat împotriva regimului.
Oricum, toți cei eliberați atunci au constatat în curând că ieșiseră dintr-o închisoare într-o altă închisoare, mai mare, numită Republica Populară Română. Cu toții, dar mai ales cei care nu au acceptat compromisurile oferite de Securitate, au cunoscut marginalizarea profesională și socială, monitorizarea intensă și alte umilințe, care se extindeau uneori și asupra urmașilor lor.

Eliberarea, în schimbul reeducării

În ceea ce privește numărul real al celor eliberați în perioada 1962-1964, acesta rămâne unul controversat, dat fiind că până și documentele oficiale ale regimului comunist sunt umbrite de o anumită îndoială izvorâtă din cercetomania care caracteriza sistemul. Reputatul istoric Dennis Deletant propune alte cifre: „Numărul persoanelor condamnate la închisoare pentru infracţiuni «împotriva securității statului» era în ianuarie 1960 de 17.613. Prima scădere vizibilă s-a produs între ianuarie și decembrie 1963, când numărul s-a micşorat de la 16.327 la 13.017, mulţi legionari fiind eliberaţi. În următoarele 12 luni, ca urmare a amnistiilor decretate de Gheorghiu-Dej în 1963 (nr. 5 și 767), numărul a scăzut la 9.333, iar în 1964 (nr. 176 din aprilie și nr. 411 din iulie) mulţi dintre cei rămaşi au fost puşi în libertate“ (cf. Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej şi statul poliţienesc, 1948-1965, traducere de Lucian Leuştean, Editura Polirom, 2001).
Ultimele mii de deținuți politici ai regimului comunist românesc au fost eliberați nu din sentimente umanitare nutrite de liderii comuniști. Adevăratul motiv l-a constituit nevoia imperioasă a regimului de deschidere în relațiile cu puterile occidentale, dar mai ales presiunile acestora care condiționau inclusiv rămânea României în ONU de eliberarea tuturor prizonierilor politici.
Dar chiar și în aceste condiții, autoritățile comuniste aveau să condiționeze eliberarea adversarilor politici. Acestora avea să li se ceară, în schimbul libertății, acceptarea așa numitei reeducări comuniste. Aceasta presupunea participarea la o serie de acțiuni colective în cadrul cărora să dea declarații prin care să-și renege convingerile politice anterioare și cele religioase, recunoscând în același timp supremația ideologiei comuniste la care trebuia să-și declare adeziunea.

Aiud. “Domnilor, ați învins!”

O fotografie din arhivele Securității prezintă un grup de ofiţeri din conducerea Penitenciarului Aiud, pozând triumfători, cu țigările în mâini, în faţa unei uriaşe lozinci arborate în timpul reeducării desfășurate în această închisoare între 1962 și 1964: „Legionarismul s-a născut în închisoare, / Din ură, sânge şi crimă. / Legionarismul a murit pentru totdeauna, / Aici, în Aiud, prin reeducare”… Celor care au trăit ca deţinuţi politici în Aiudul acelor ani, amintirea acelei inscripții le trezește spaime rămase îngropate în subconștient.
Reeducarea a fost o luptă inegală, în care călăii au folosit cele mai perfide mijloace, încercând să folosească orice slăbiciune, orice punct vulnerabil și orice spaimă, pentru a înșela vigilența și pentru a obține capitularea morală a victimelor aflate la discreția lor. În mai bine de doi ani, cât a durat diabolicul experiment al reeducării de la Aiud, foarte mulţi au căzut, rând pe rând, sub presiunea, şantajul şi condiţiile de exterminare utilizate de comunişti. Alții au rezistat, sancționați în terifiantul izolator numit Zarka, un veritabil spațiu de exterminare, în condiții limită de supraviețuire. Iar dintre aceștia, mulți au murit, din lipsa asistenței medicale, a foamei și frigului.
Presat de Occident să elibereze toţi deţinuţii politici, regimul comunist din România era nevoit să dea drumul și acestor ultimi rezistenţi asediaţi în citadela intimă a sufletelor lor. Lipsiți de orice legătură cu lumea de dincolo de sârmele ghimpate, deținuții politici nu avuseseră de unde să evoluțiile internaționale favorabile lor. Torționarii le-au pus înainte fie posibilitatea eliberării și întoarcerii la familiile lor, desigur, în schimbul apostaziei, fie perspectiva putrezirii între zidurile Aiudului. Nici unul dintre ei nu știa că eliberarea avea să vină oricum. Și a urmat o moară a dracilor, care a măcinat și a cernut, timp de mai bine de doi ani. Savantul George Manu și scriitorul Constantin Gane sunt doar două dintre personalitățile culturii românești care, asemenea multor altora, au rămas „sub zidurile Troiei”.
Şi totuşi, la 1 august 1964, atunci când ultimii rezistenţi, slabi, palizi, subnutriți sau devorați de tuberculoză ori reumatism, au părăsit penitenciarul rămas gol, clătinându-se pe picioare și sprijinindu-se unii pe alții, diabolicul colonel Crăciun, cel care coordonase teribilul experiment sufletesc de la Aiud, a găsit puterea să le spună: „Domnilor, aţi învins!” Între aceste cîteva sute de rezistenți se număra și părintele Arsenie Papacioc. Ei refuzaseră constant să participe la mascarada cluburilor de reeducare, să citească ziare și cărți comuniste, să-și renege în scris sau oral convingerile. Unii dintre ei refuzau până și semnarea acelor declarații prin care orice deținut politic eliberat se angaja să nu spună nimănui ce a trăit și a văzut în universul concentraționar comunist, afirmând în declarațiile lor că preferă să rămână în temniță, decât să facă vreun compromis.

Ion Mihalache. Ucis pentru a nu fi eliberat

Lider al Partidului Național Țărănesc alături de Iuliu Maniu, Ion Mihalache se afla în închisoare din 1947, când comuniștii arestaseră întreaga conducere a PNȚ, în urma diversiunii de la Tămădău. În 1963, când se pregătea intens punerea în libertate a deținuților politici, Maniu era mort de mult timp. Practic, Ion Mihalache era unul dintre cei mai reprezentativi lideri politici ai opoziției anticomuniste. Deținut în cumplita „închisoare a tăcerii”, cum era cunoscut penitenciarul Râmnicul Sărat, la începutul anului 1963 Ion Mihalache a cunoscut o bruscă înrăutățire a regimului de detenție și așa deosebit de dur. Lipsit de orice asistență medicală, deși era grav bolnav, supus înfometării și violențelor sistematice, el a murit în februarie 1963. Există indicii că acesta ar fi fost exterminat tocmai pentru a nu fi pus în libertate, deoarece regimul se temea de influența lui.

FOTO: 1) Decret pentru eliberarea deținuților politici din 1964. Sursa: Arhivele Naționale. Cercetător: Victor Dogaru. 2) Ofițeri de Securitate alături de lozinca reeducării de la închisoarea Aiud.

Fundatia "Ion Gavrila Ogoranu"


Memorat
  • bambilici
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 11538
  • Vezi Profilul
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #9365 : August 02, 2020, 01:46:51 »

Lumea se misca aproape peste tot. Ro asteapta probabil sa-i scoata protestatarii SRI, #resist, la proteste. Ffb! Asteptati mult si bine.
Memorat
  • bambilici
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 11538
  • Vezi Profilul
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #9366 : August 02, 2020, 01:57:41 »



Nemtii au fost in strada astazi. Si francezii!
Memorat
  • bambilici
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 11538
  • Vezi Profilul
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #9367 : August 02, 2020, 01:58:53 »

Memorat
  • secarica
  • Full Member
  • ***
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 126
  • Vezi Profilul WWW
Răspuns: Lupta noastra
« Răspunde #9368 : August 02, 2020, 12:44:07 »


Exclusiv. „Afacerea PANDEMIA” a început în România înaintea stării de urgență. Hocus pocus cu prețurile măștilor

etc.

O fi un hocus-pocus și cu măștile – nu cunosc detalii relevante – dar pe mine m-a frapat altă ciudățenie.

Pe la începuturile zăpăcelii, adică prin martie dacă nu mă înșel, nu se mai găseau măști de niciun fel. Nu știu dacă sau câte se produceau în regim intern, importatorii fuseseră luați pe nepregătite raportat la așa o avalanșă de cereri – deci pot spune că chestia asta o înțeleg.

Ce nu înțeleg, este cum de au apărut brusc, pe la toate magazinele gen Carrefour, Lidl, Mega Image etc., pistoale de luat temperatura fix în ziua în care s-a impus prin lege așa ceva. Sigur că, cantitativ, necesarul de pistoale la intrarea în magazine nu se compară cu necesarul unor pachete de măști pentru poporul numeros – dar totuși, chiar așa să fi existat „de la sine” stocuri de termometre din alea taman când era nevoie de ele ?

Asta îmi pare ciudat.
Memorat
Pagini: 1 ... 623 624 [625]
Schimbă forumul: