Dacă megem la Victoriei, mergem pentru că așa simțim, nu mi-a propus nimeni să merg acolo, ori pentru că lucrez la o multinațională. Eu mă zbat singur, nimeni nu-mi plătește nimic fără muncă și lucrez - chiar dacă-s trecut de 60 de ani - ca să-mi întrețin copilul la facultate. Precum ați înțeles pe vremea comuniștilor nu am putut avea nici familie, nu doream să fac și altora probleme. Abia după revoluție am putut fi liber.
Însă nu pot suporta ca cineva să se ducă spre roșu și să nu-l taxez. Este drept că roșii s-au dus peste tot, pute parlamentul de ei. Put și partidele, de ei și de beizadelele lor. Înainte ciorditori, acum titrați chir cu doctorate, cu vile, limuzine și năravuri deșănțate. Un om se poate revopsi, dar năravu-i rămâne.
”- Calul care de mic nu-i învățat să tragă la căruță, când se mărește nu mai învață.” Mi-a spus în una din zilele când eram la Universitate în aprilie-mai 1990, un om ce avea anii mei de acum și care era membru al Partidului Social Democrat din România, de-al lui Cunescu. Se referea la tov. Iliescu. Pe câți a ”format” Ilici și pe câți i-a ”formatat” Reformatorul ?
Dacă un camard vine acum în piață și spune că-i revoluționar, are dreptul să o facă, să o afișeze, dacă este mai mult sau mai puțin educat, nu-mi reproșați mie.
Eu vă reproșez în schimb ceva, nu vă bateți joc de suflarea românească, terfelind-o și amestecând-o, ori alăturând-o cu gunoaiele politice postrevoluționare.
A redesena steagul EU și a pune peste... totul altă stemă... Nu pot decât să vă spun că aveți îndemânarea și dotarea necesară, deloc întâmplătoare, numai bune de hăcuit.
După cum am priceput, consilierii ce l-au învățat pe Dragnea în campania alegerilor parlamentare au fost și ei evrei, care au făcut-o pe bani grei. Acum mă acuzați pe mine și ați desenat deasupra capului meu un asemenea simbol ? Probabil poimâine când cu ciomagul o să intrați și-n restul instituții ale statului, o să dați o lege ca cei care au desenată deasupra capului o insignă, să fie trimiși acolo, unde eliberarea se face numai pe coș.
Vă urez totuși o seară bună, eu trebuie să plec... acolo unde mă trage ața, poate veniți odată și odată...
IN MEMORIAM CRISTI PATURCA