Noul Cod civil e penal, frate!
Părerea lui Răzvan Cucui
De la 1 octombrie, pumnul în gura presei se privatizează. Politicienii au înțeles că Statul, reprezentat de Parchet, nu poate beli mai eficient un ziarist sau o publicație decât o poate face privatul ale cărui agoniseală dubioasă și trai de nabab au intrat în vizorul presei. Plus că e destul de riscant pentru reclamant să ajungă pe biroul procurorilor fotografii cu mașinile sale, vilele, iahturile și amantele necuvenite. Așa că toate instrumentele de combatere a indiscreției jurnaliștilor au fost stipulate în noul Cod civil, și anume în Secțiunea 3 – Respectul vieții private și al demnității persoanei umane.
Să aruncăm un ochi peste articolul 72, Dreptul la demnitate. Zice așa legiuitorul cu musca pe căciulă la alineatul (2): „Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ş…ţ“. Și cu asta s-a terminat cu jurnalismul de investigație! Nu mai poți să dai bomba cu deputatul X care a încasat o șpagă, atâta vreme cât toată lumea îl știe de om onorabil. Toată lumea fiind compusă din colegii de partid, Justiție și opinie publică. Adică poți, dar riști ca în urma unui proces civil, pe care banditul ți-l intentează, să-ți pierzi garsoniera în care stai. Până să se autosesizeze Parchetul în urma materialului publicat de tine – dacă se sesizează! –, ai ajuns chiriaș. Va trebui să aștepți să se emită mai întâi mandatul de arestare ca să spui, un exemplu recent, că șeful arbitrilor e corupt. Și nici atunci! Ești constrâns să aștepți o sentință definitivă, nu finalul etapei, dacă nu vrei să vezi cartonașul roșu pe terenul moștenit de la bunica. Căci procesul lui penal cu statul durează ani, dar al lui cu tine, civil, cu un avocat bun – și îl are! –, se termină în câteva luni.
S-a zis și cu analiștii din presă. Nu mai poți spune despre ministrul Y că e incapabil. Că printr-o anumită măsură luată, să zicem impozitul forfetar, a adus un uriaș prejudiciu economiei naționale. Vecinii știau că este un reputat economist! Pe ăsta nu mai poate să-l judece decât istoria.
Dar ca să-i fie mai lesne parlamentarului în lupta cu mass-media și să-i dispară mutra până la alegeri din ochii electoratului, până când va reapărea zâmbindu-ți unsuros din panouri publicitare, există articolul 73, Dreptul la propria imagine. Alienatul (2) zice așa: „În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri“.
De-acum, orice hoț poate să-ți interzică să-i dai poza la ziar, la TV sau în internet. Fără poze nu-ți publică articolul nici un redactor-șef din lume. Trăim doar în epoca vizualului! „În orice mod“ înseamnă și desen, cum încă mai merge în sălile tribunalelor din filmele americane, înseamnă și caricatură politică. Sau poți să-i reproduci mecla și te-ai ars! Partea cu „reproducerea înfățișării fizice și a vocii“ lovește direct și în Mondenii, Distractis și Banciu. Adio, Dragoș Stoica în rol de Gigi Becali, adio, Mihai Bendeac în rol de Dragoș Stoica!
Articolul 74 definește ce-s acelea „Atingeri aduse vieții private“. Dacă alineatul
(c) ar fi funcționat și la Bruxelles și captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spațiu privat, fără acordul acesteia, ar fi fost interzisă, atunci ziariștii englezi care l-au înregistrat pe Adrian Severin când cerea șpagă ar fi dat de belea.
Din cauza alineatului (d) – difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spațiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal –, nu vom mai vedea în veci imagini cu gazonul din curtea cutărui lider sindical și nici măcar botul gipanelor din garaj.
Alineatul (e), „Ținerea vieții private sub observație, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege“, și alineatul (f) „Difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză“ taie o felie groasă din pâinea de zi cu zi a tabloidelor.
Îngropată pe veci este „Elodia“, amintire vor fi fotoreportajele înfățișând beizadele prin cluburi de noapte sau bete la volan, fără carnet, dar cu părinți severi cu presa, uitate vor fi amantlâcurile luate în teleobiectiv de paparazzi. Rămân doar subiecții și subiectele care ar fi în stare să dea și bani ca să apară la Capatos, precum și scandalurile în genul celor dintre „Divă“ și „Zână“, cu pronunțat iz publicitar, perceput până și de taximetriști.
Vorba românească „Despre morți numai de bine“ a devenit literă de lege în Secțiunea 4 – Respectul datorat persoanei și după decesul său în noul Cod civil. Articolul 79, „Interzicerea atingerii memoriei persoanei decedate“, stipulează că „Memoria persoanei decedate este protejată în aceleași condiții ca și imaginea și reputația persoanei aflate în viață“. Profit de timpul rămas până la 1 octombrie ca să spun două vorbe despre marele dispărut Adrian Păunescu: un porc!
KAMIKAZE in Opinie de admin la October 3rd, 2011 @ 13:30 | RSS 2.0. | trackback
5 raspunsuri la “Noul Cod civil e penal, frate!”
1. aura says:
October 3, 2011 @ 13:47 at 1:47 pm
Au facut ce-au facut si pina la urma politicienii au scos o lege a presei mascata in noul cod civil.
Va fi liniste, multa liniste.
Macar dispar inmormintarile televizate.
2. lorena lupu says:
October 3, 2011 @ 13:54 at 1:54 pm
deci ne întoarcem la jurnalismul de aluzie şi de apropont. până când va intra al-nu-ştiu-câtelea-cod-civil care să le taxeze şi pe astea.
3. gen Batista says:
October 3, 2011 @ 14:44 at 2:44 pm
cum naiba sa aduci „orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane” cu consimțământul acesteia

4. I.T. says:
October 3, 2011 @ 16:06 at 4:06 pm
E CENZURA sub numele de cod civil…e de bocit…