Portalul Revolutiei

http://www.revolutie89.info/index.php?lg=ro_RO&p=cprd_list&cor=PID&cso=1&cpg=15

1429 revolutionari Brasov

http://www.dcnews.ro/2011/09/noul-cod-civil-intra-in-vigoare-sambata-1-octombrie/

 Pai cu tot cu familie!

K2 am si eu o intrebare pentru tine? Tu pe unde ai trecut daca pe la aia din BNR Buc .nu ai trecut si nici pe la aia din BNR Timisoara?
Esti rev sau esti impostor?

Apropo dupa descinderile de la Bv.a fost o perioada de liniste deplina.Vad ca s-au regrupat iar cele doua forte pe portal.

Conform afirmaţiilor lui Emilian Cutean, parchetul a dat NUP la acea plîngere, pe motiv că documentul oricum n-ar fi valabil (adică, bănuiesc, că n-ar fi avut urmări juridice - Cutean se exprimă neclar)
Vezi punctul 2 al contestaţiei făcută de Cutean la CPRD
http://mariusmioc.wordpress.com/2011/08/10/emilian-cutean-contestatie-adresata-cprd/

27, 2011 7:48 PM
Subject: Fw: MARS DE ADIO - TRIST DAR FOARTE ADEVART - CITITI PANA LA SFARSIT
MARS DE ADIO - TRIST DAR FOARTE ADEVART - CITITI PANA LA SFARSIT
 
De ce devenise Adrian Paunescu, incomod.
 MARŞ  DE  ADIO (COLEGILOR  MEI  MÂRLAMENTARI)
                                                      AdrianPăunescu               
La muncă , derbedei , că trece anul
şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.       
Făceaţi pe democraţii cei cucernici, 
P.... mamii voastre de nemernici.       
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
şi-apoi convingeţi-vă că e bine.           
C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
şi i-aţi distrus averile şi steagul.       
S-ajungem colonia de ocară
care-şi  va cere scuze în maghiară.       
Şi , prin complicităţi cu demoni aprigi,
aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.       
Şi, prin vânzări de ţară infernale,
aţi omorât cu voia animale.     
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.       
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
întoarceţi România-n Evul Mediu.       
Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
v-aş desena cu acul, să vă sperii.       
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
ci credite din călimări străine.       
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.       
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul
s-au compromis negustorind Ardealul.       
De unde sunteţi, mă, din ce găoace,
cum v-au putut părinţii voştri face?       
Ce condimente le-au picat în sp......
de e trădarea voastră-atât de fermă?       
Aţi pus nenorocita voastră labă
pe-această tristă ţară Basarabă.       
Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul
s-o faceţi curva voastră de serviciu.       
Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
dar vindeţi şi pământuri şi morminte.       
Aţi inventat examene severe,
supunere poporului spre-a-i cere.       
Şi toată zbaterea a fost degeaba
că-n nas mai marii v-au închis taraba.       
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
actori într-o politică obscenă.       
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară,
ia cereţi-vă puţintel, afară.       
Decât să vă trimită ţara noastră,
mai bine mergeţi voi în mama voastră.       
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,
şi nu albanizaţi această ţară .       
Băgaţi viteză, că vă trece anul
şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.       
Şi ce vă pot eu spune la plecare
decât lozinca lui Fănuş cel mare:       
Nenorociţilor, se rupe şnurul,
"La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !"
 
 
CUM DISTRUGI ŞI VINZI O ŢARĂ ÎN 20 DE ANI
 
Îmi amintesc, copil fiind, la şcoală ne învăţau să fim mândri că al nostru drag popor nu a fost un popor de cotropitori. Atunci mă chinuia o mândrie copilărească, specifică fiinţei inocente uşor influenţabilă.
Acum, la maturitate, nu pot spune că situaţia este la fel: nu mai am acea mândrie din copilărie, ci un necaz chinuitor; asta pentru că am observat un lucru- cotropitorii (acei războinici de ieri) sunt invadatorii economici de azi, iar aceştia au un standard de viaţă pe care noi îl invidiem; imperiile lor teritoriale de altă dată sunt imperiile economice de azi- asupriţii sunt aceiaşi, adică noi- cu acelaşi trai amărât, iar din când în când mai primim o ciosvârtă să ne astâmpărăm o posibilă sete de revoltă!
Sincer, nu pot să-i condamn pe aceşti invadatori, cred că e în natura biologică a oamenilor să fie împărţiţi precum celelalte vieţuitoare, în prădători şi rumegători.
Nu-mi place să constat faptul că, întradevăr, avem comportamentul rumegătoarelor: speriaţi şi dezbinaţi. Urăsc şcoala pentru faptul că m-a învăţat să fiu mândru de statutul meu de necotropitor, urăsc şcoala pentru că mi-a impus statutul de rumegător, dându-mi drept exemplu înţelepciunea ciobanului mioritic; sincer, omul ăsta, ciobanul mioritic, trebuie dat ca exemplu negativ în şcoli, cum e posibil să ştii că unii vin să te omoare pentru a te tâlhări iar tu să te apuci să faci ordine în gospodărie, ca după episodul morţii gospodăria să fie ordonată? Să aibă ăia ce să fure mai bine? Preferam să ştiu că ciobanul mioritic le-a luat-o ălora înainte trimiţându-i el pe ei in mormânt (parcă unul din principiile româneşti spune că paza bună trece primejdia rea).
Vă amintiţi episodul din anii '90, când unii dintre ai noştri strigau "nu ne vindem ţara !"? Au apărut apoi şi susţinători ai teoriilor conspiraţioniste care susţineau că împotriva României există un plan diabolic. Mulţi am râs, alţii am spus răspicat: "ai dom'le că n-are cum să se întâmple aşa ceva" (românul în blândeţea lui  nu concepe că omul este predispus răului).
Iată că după  douăzeci de ani, invadatorii nu se mai ascund, unii dintre ei îşi recunosc isprava pe faţă: "Pe 10 octombrie 2007, la trei luni după ce a devenit preşedinte al statului Israel, Shimon Peres producea o afirmaţie năucitoare, la Hotelul Hilton din Tel-Aviv, în faţa a sute de reprezentanţi ai cercurilor diplomatice evreieşti: Israel cumpără România!" Vom spune: ei, şi ce dacă ne-au cumpărat! Numai că nu ne-au cumpărat spre binele nostru ci spre al lor. Avuţia noastră au cumpărat-o pe nimic (câteva zeci de miliarde de dolari a obţinut România pe o economie, fără a fi luate în calcul resursele solului şi subsolului, echivalată în 1990 la 800 de miliarde de dolari!). Dar faptul că ne-am vândut totul pe nimic nu este singura tristeţe, pentru că cei care ne-au cumpărat ne-au şi îndatorat, adică suntem şi cu gospodăria vândută şi cu bani îndatoraţi! Ce pot să spun despre aceşti băieţi pricepuţi care ne-au cumpărat?: bravo lor - ruşine nouă!
Ruşine pentru că nu am reacţionat de fel şi nu am apărat dreptul pe care l-am primit prin faptul că ne-am născut pe aceste meleaguri: acela de a fi stăpâni pe bogăţia pământului natal şi pe frumuseţea acestuia. Potentialii bogaţi sunt acum percepuţi ca cerşetori ai Europei (jignirea a fost difuzată pe toate canalele TV, când un distins francez a prezentat salutul românesc: o mână întinsă în semn de cerşeală - asta în timp ce românul întradevăr se zbate în sărăcie, sărăcie cauzată de faptul că şi francezii sunt unii dintre cei care storc România de bogăţie. Asta da batjocură: după ce ne sărăcesc mai şi râd de noi).
Datori nu suntem numai noi, ci şi generaţiile care ne vor urma: adică copiilor noştri le-am pregătit un viitor de sclavi! Întradevăr, noi generaţia post-revoluţie am distrus acest viitor, noi şi stimabilii guvernanţi de către noi aleşi: aceşti şacali aleşi drept păstori ai turmei, primind frâiele deciziei economice si politice, începând cu Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu, Zoe Petre, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Mugur Isărescu, Adrian Severin, Viorel Hrebenciuc, Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu, Emil Boc, ş.a., au mizat pe lobby-ul evreiesc pentru a accede şi a se menţine la Putere. Puterea a însemnat în schimb vânzarea bogatei grădini româneşti, cea care ne hrănea. Principalii cumpărători ai României sunt cu adevărat afacerişti israelieni şi tot ei sunt în spatele instituţiilor financiare care ne-au împovărat cu datorii. Prim-ministrul Israelului a raportat în kneset (parlamentul israelian) că misiunea de a cumpăra România a fost îndeplinită. După ce politicienii israelieni recunosc faptul că oamenii de afaceri israelieni au cumpărat România, aflăm şi scopul final al acestei acţiuni: actuala locaţie a statului israelian este una nesigură pentru poporul evreu, peste tot sunt înconjuraţi de state neprietenoase şi greu de stăpânit economic, sunt o enclavă într-o lume islamică. Prin cumpărarea României, israelienii pregătesc un teritoriu de rezervă pentru ei.
Vă miră acest aspect? Gândiţi-vă la faptul că dintotdeauna aceste meleaguri au fost râvnite de toţi.  Să nu vă închipuiţi că băieţii ăştia sunt nişte neştiutori şi vor da buluc pe meleagurile româneşti, nu, se vor feri să întâmpine opoziţie din partea populaţiei. Ei vin încet, unii ca oameni de afaceri, apoi alţii ca angajaţi, adică încet şi cu răbdare.
Pentru a pregăti terenul propice mutării populaţiei israeliene pe teritoriul României se acţionează, astfel:
- în ultimul timp românii sunt goniţi din propria lor ţară prin politici care descurajează instituţia familială, concomitent cu scăderea ratei natalităţii şi implicit scăderea ratei demografice;
- crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a populaţiei prin otrăvirea hranei din comerţ cu substanţe nocive corpului uman şi slăbirea până la declin a sistemului de sănătate publică, creşterea ratei mortalităţii;
- îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă;
- distrugerea coeziunii între cetăţeni prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă românesc;
- disoluţia instituţională a statului prin reforme care au bulversat şi distrug în continuare esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei naţiuni: sistem judiciar, medicină, educaţie, administrare teritorială, artă, etc.; ultimele bastioane a ceea ce însemna siguranţă naţională şi patriotism (internele şi apărarea) au fost distruse prin aceleaşi politici de proastă finanţare a instituţiilor şi subsalarizarea personalului acestor institutii, fapt ce a cauzat plecarea personalului competent şi angajarea unor persoane nepregătite în domeniu, incompetente şi predispuse la corupţie - rezultatul s-a văzut!
Toate aceste acţiuni se desfăşoară sub directa îndrumare a cumpărătorilor acestei ţări şi sunt săvârşite de ai noştri aleşi, o şleahtă de pungaşi puşi pe jaf şi distrugere, că deh, popor, conducătorii cinstiţi se pare că nu îţi plac şi-ţi tai singur crenguţa de sub picioare.
În lipsa unităţii sociale nu rămâne decât să lansăm o rugăciune către ei, cumpărătorii meleagurilor şi bogăţiilor noastre, cei către care stăm cu mâna întinsă cerând bani pentru a supravieţui:
Te rugăm pe Tine, Prea Deşteptule Israel, Te rugăm pe Tine, Prea Descurcăreaţă Franţă (etc. că sunteţi mulţi) Fie-vă milă, o Vouă Preamăriţilor acestei lumi, de o populaţie neştiutoare dar şi nepăsătoare cu soarta ei, şi daţi-ne înapoi Preafrumoasa Grădină a Maicii Domnului şi bogăţiile ei, căci- pe principiul cade omul din pom şi păcat să nu tragă un pui de somn - noi v-am dat vouă această Grădină pe degeaba iar acum suntem goi în toate! Iar de-o fi să nu ştim iarăşi să o gospodărim, s-o gospodăriţi voi pentru noi şi să ne culegeţi şi nouă roadele!
 
 
Aceste mesaj nu este îndreptat împotriva vreunui popor pomenit în aceste rânduri, ci dimpotivă, e o admiraţie pentru capacitatea altor popoare de a străluci prin bogăţiile altora!
 
TRIMITE, TE ROG, MAI DEPARTE!
  PRIMITA DE LA UN ROMAN, SAU MAI BINE DAC DIN DACIA

E timpul să plecați, cât nu e prea târziu,
Pân’ n-o simți săracul că-i jupuit de viu.
I-ați inșelat credința vânzându-vă pe-un leu,
Nu vă forțați norocul... ferească Dumnezeu…

Cu toată bunătatea din sufletu-i flămând,
E și el ca și voi, tot muritor de rând...
Și el are răbdare... și-același Dumnezeu,
Dar nu-ntreceti măsura punându-i greu pe greu.

E timpul să plecați, v-am suportat destul.
De-atâtea vorbe goale poporul e sătul.
Se-aude din morminte blestemul lui Brucan,
A expirat sorocul… și-a expirat în van.

Ați stat la cârma țării de douăzeci de ani,
Ne-ați luat pământuri, case, ne-ați jecmănit de bani.
De fiecare dată venind cu gura mare
Că vreți o altă viată, că vă doriți schimbare…

Schimbare v-ați dorit, schimbare vrem și noi,
Schimbare nu înseamnă… tot voi, în loc de voi.
Mai sunt în talpa tării voinici cu-nvătătură,
Nu gângăviți ca voi... și plini de incultură.

Uitați-vă în jur, vă place ce-ați făcut ?
De la păduri la fabrici pe toate le-ați vândut,
Să vă clădiți palate, cu iz de pușcărie,
Sunteți mai râu ca chelul de-i trebuia tichie.

Cu paznici pe la porți, de cine vă e teamă ?
Cine mai credeți voi că vă mai ia în seamă ?
Nu sunteți Dumnezei, nici zeii din Olimp,
Dar nu întindeți coarda... plecați cât mai e timp.

Ieșiți și voi puțin prin lumea aia bună,
Ca să simțiți și voi cum euro se-adună.
În lumea aia-a voastră, cea plină de rahat,
La care ne-ați vândut și ne-ați îngenuncheat.

În care obligați ne ducem sărăcia
Ca voi să puneți ghiara ușor pe România.
Ne mor copii acasă din dorul de părinți,
Iar voi ne vindeți tara, ca Iuda-n, doi arginți.

De-o jumătat’ de viată vă tot plătim simbrie,
Cealaltă jumătate ne-ați dat-o-n datorie,
Și-n timp ce noi plătim… voi huzuriți ca zbirii,
Ați dus sărmana tară la limita pieirii.

E timpul să plecați, lăsați-ne pe noi…
Destinul prost să fie... dar nu făcut de voi.
Voi știți să locuiți doar în afară legii,
Să adunați prin furt averi și privilegii.

V-am acceptat prea mult, ce ironi-a sorții,
Pe voi, ce-ați luat… și revoluția și morții.
Doar nu cumva vă vreți istoriei eroi,
S-ar rușina, sunt sigur, istoria cu voi.

Iar voi, clevetitorii, pe screen sau cu condeie,
Ce-ați tot suflat în foc, când ei v-au dat scânteie,
Treziți-vă, e timpul, cu toți, această tară
S-o scoatem din rușine, din ură și ocară.

 
Sâmbãtã, 01 octombrie 2011, 07:51
 

Testamentul meu, scris şi iscălit de propria mea mână, la 14/26 februarie 1899, în capitala mea, Bucureşti. // Testamentul meu, scris de mine, în luna lui fevruarie 1899, pentru a fi publicat prin "Monitor" după moartea mea, cu rugămintea ca ultima mea voinţă şi dorinţă să fie urmate întocmai cum le-am descris aci, cu propria mea mână, fiind încă voinic şi sănătos. Având aproape 60 de ani, privesc ca o datorie, ca să mă hotărăsc a lua cele din urmă dispoziţii. Alcătuind acest testament, gândesc înainte de toate la iubitul meu popor, pentru care inima mea a bătut neîncetat şi care a avut deplină încredere în mine. Viaţa mea este aşa de strâns legată de această de Dumnezeu binecuvântată ţară , că doresc să-i las şi după moartea mea, dovezi vădite de adâncă simpatie şi de viul interes pe care le-am avut pentru dânsa. Zi şi noapte, m-am gândit la fericirea României , care a ajuns să ocupe acum o poziţie vrednică între statele europene, m-am silit ca simţământul religios să fie ridicat şi dezvoltat în toate straturile societăţii şi ca fiecare să îndeplinească datoria sa, având ca ţintă numai interesele statului. Cu toate greutăţile pe care le-am întâlnit, cu toate bănuielile care s-au ridicat, mai ales la începutul domniei mele, în contra mea, expunându-mă la atacurile cele mai violente, am păşit fără frică şi fără şovăire înainte, pe calea dreaptă, având nemărginită încredere în Dumnezeu şi în bunul simţ al credinciosului meu popor. Înconjurat şi sprijinit de fruntaşii ţării, pentru care am avut întotdeauna o adâncă recunoştinţă şi o vie afecţiune, am reuşit să ridic, la gurile Dunării şi pe Marea Neagră, un stat înzestrat cu o bună armată şi cu toate mijloacele, spre a putea menţine frumoasa sa poziţie şi realiza odată înaltele sale aspiraţiuni. Succesorul meu la tron primeşte, ia dar o moştenire, de care el va fi mândru şi pe care o va cârmui, am toată speranţa, în spiritul meu, călăuzit fiind prin deviza: " Totul pentru ţară, nimic pentru mine" .. Mulţumesc din suflet tuturor celor care au lucrat cu mine şi care m-au servit cu credinţă. Iert acelora care au scris şi au vorbit în contra mea, căutând a mă calomnia sau a arunca îndoieli asupra bunelor mele intenţiuni. Trimiţând tuturor o ultimă salutare, plină de dragoste, rog ca şi generaţiile viitoare să-şi amintească din când în când de acela care s-a închinat cu tot sufletul, iubitului său popor, în mijlocul căruia el s-a găsit aşa de fericit. Pronia cerească a voit ca să sfârşesc bogata mea viaţă. Am trăit şi mor cu deviza care străluceşte în armele României: "Nihil sine Deo!" Doresc să fiu îmbrăcat în uniformă de general (mică ţinută, cum am purtat-o în toate zilele), cu decoraţiile de război şi numai Steaua României şi Crucea de Hohenzollern, pe piept. Am rămas credincios religiunii mele, însă am avut şi o deosebită dragoste pentru biserica răsăriteană, în care scumpa mea fiică, Maria, era botezată. Binecuvântarea corpului meu se va face de un preot catolic, însă doresc ca clerul de amândouă bisericile să facă rugăciuni la sicriul meu, care trebuie să fie foarte simplu. (...) Coroana de oţel, făurită dintr-un tun luat pe câmpul de luptă şi stropit cu sângele vitejilor mei ostaşi, trebuie să fie depusă lângă mine, purtată până la cel din urmă locaş al meu şi readusă apoi la palat. Sicriul meu, închis, va fi pus pe afetul unui tun, biruit (dacă se poate) la Plevna şi tras de şase cai din grajdurile mele, fără văluri negre. Toate steagurile care au fâlfâit pe câmpiile de bătaie vor fi purtate înaintea şi în urma sicriului meu, ca semn că scumpa mea armată a jurat credinţă steagului său şi şefului sau suprem, care prin voinţa lui Dumnezeu, nu mai este în mijlocul credincioşilor săi ostaşi. Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucureşti, Focşani şi Galaţi, ridicate de mine, ca un scut puternic al vetrei strămoşeşti, în timpuri de grele încercări, de care Cerul să păzească ţara. Trimit armatei mele, pe care am îngrijit-o cu dragoste şi căreia m-am închinat cu toată inima, cea din urmă salutare, rugând-o a-mi păstra o amintire caldă. (...) Prin o bună gospodărie şi o severă rânduială în cheltuieli, fără a micşora numeroasele ajutoare cerute din toate părţile, averea mea a crescut din an în an, aşa că pot dispune astăzi de sume însemnate, în folosul scumpei mele Românii şi pentru binefaceri. Am hotărât dar o sumă de 12 milioane de lei, pentru diferitele aşezăminte, noi fundaţiuni şi ca ajutoare. Această sumă va fi distribuită precum urmează: 1. La Academia Română , şase sute mii de lei, capital pentru publicaţiuni. 2. La Fundaţiunea mea Universitară, pentru sporirea capitalului, şase sute mii de lei. 3. La Orfelinatul "Ferdinand" din Zorleni, lângă Bârlad, pentru sporirea capitalului, cinci sute mii de lei. 4. Pentru întemeierea unui internat de fete de ofiţeri în armata mea, cu un institut de educaţiune, cu un învăţământ practic, la Craiova , două milioane lei. 5. Pentru întemeierea unei şcoli industriale la Bucureşti , trei milioane lei. (Urmează alte 12 legate). Înălţând rugăciuni fierbinţi către A-tot-Puternicul, ca să ocrotească de-a pururea România şi să răspândească toate harurile asupra scumpului meu popor, mă închin cu smerenie înaintea voinţei lui Dumnezeu şi iscălesc cea din urmă hotărâre a mea. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Făcut la Bucureşti , la 14/20 februarie 1899. //CAROL// Am scris şi iscălit cu propria mea mână acest testament, pe două coale, formând opt pagini, legate cu fir roşu şi am pus sigiliul meu//CAROL//

Publicat Joi, 29 septembrie 2011

Civilizatia de sub Marea Neagra

Robert Ballard, cel care a descoperit epava Titanicului, este un savant ale carui metode, desi controversate, au dat roade pana acum. Pentru ca ipotezele sale, de cele mai multe ori diferite de ale majoritatii cercetatorilor, erau demonstrate in final de descoperirile facute, descoperiri care-i faceau pe multi sa-si bage capul in nisip, facandu-se ca uita ca tot ei erau printre cei mai vasnici contestatari ai ipotezelor emise.. Ballard a mai emis o ipoteza, anume aceea ca Potopul descris de Biblie ar fi fost localizat pe actualul teritoriu al Marii Negre. Asa ca o echipa condusa de Ballard a poposit pe tarmul Turciei, reusind sa filmeze, la mai putin de 20 km de tarm, mai multe artefacte specifice perioadei comunei primitive.
Era vorba despre o stânca cioplita si de 2 unelte de piatra dotate cu câte o gaura, probabil pentru suportul lor lemnos. In plus, submarinul a reusit sa filmeze si niste bârne foarte bine conservate de apa marii, pe care se vad semne de prelucrare artificiala. Aceste descoperiri arata ca, in urma cu multi ani, Marea Neagra a fost un lac al carui tarm era locuit. In perioada de sfârsit a erei glaciare, datorita incalzirii atmosferei si topirii ghetarilor nivelul Mediteranei a crescut fara precedent. Apoi, in urma cu 7000 de ani, datorita presiunii apei - si probabil in urma vreunui cutremur - fâsia de pamânt care separa Mediterana de lac a fost efectiv pulverizata si apele sarate ale Mediteranei au inundat micul lac, transformându-l in ceea ce este astazi. Torentul a fost fantastic.

Forta apei a depasit de 2 - 300 de ori pe cea a cascadei Niagara, calculându-se ca pentru echilibrarea nivelelor apelor ar fi fost nevoie de aproximativ 40 de zile. In sprijinul acestei teorii, cercetatorii arata ca in anumite zone ale fundului Marii Negre, exista ape dulci, ramasite ale vechiului lac. Din cauza lipsei curentilor si a oxigenului, acele ape au ramas neamestecate cu apa marii.
Mai mult, mediul de acolo este lipsit de oxigen, ceea ce inseamna ca exista conditii optime de conservare a habitatului de acum câteva mii de ani. Ballard a descoperit pe fundul Marii, specii de scoici, unele disparute, altele pe cale de disparitie, dar toate cu o vechime cuprinsa intre 7.500 - 15.000 de ani, ceea ce i-a facut pe cercetatori sa afirme ca Marea Neagra a fost, pe vremuri, un lac cu apa dulce. Mai mult, Ballard este convins ca actuala Mare nu a existat in urma cu 10 - 15.000 de ani, aici traind o civilizatie prospera, careia ii apartin constructiile ciudate semnalate de sonar pe fundul apei. Si ca totul sa fie si mai incurcat, s-a pronuntat cuvintul Atlantida.
Harta intocmita cu ajutorul sonarelor a lasat sa se intrevada ca pe vremuri, fundul marii era, in fapt, "un tarm plat, cu o plaja de nisip care cobora lin".

Potopul a inceput in Romania
Biblia vorbeste despre un mare potop caruia nu i-a supravietuit decat Noe si familia sa. Mergand pe firul Bibliei, constatam ca, dupa ce fiii lui Noe s-au despartit si a plecat care incotro. Numai ca, desi in afara lor nu mai ramasese nici un om pe Pamant, fiii lui Noe s-au intalnit, totusi, cu oameni. Dar nu de inadvertentele Bibliei ne vom ocupa in acest material. Analizind scrierile vechi ale fiecarui popor, constatam ca la fiecare gasim cate un potop din care s-au salvat foarte putini. Ce e mai interesant, legendele românesti vorbesc, despre diverse inundatii catastrofale, dar cine sa ia seama la niste 'povesti'.
Si totusi, atunci cand aceste "povesti" sunt demonstrate fizic, cu vestigii fizice descoperite, lumea stiintifica amuteste, da putin inapoi si apoi incearca sa demonstreze noua ipoteza, uitind ca tot ea refuza sa accepte niste idei ce pareau a depasi realitatea construita cu migala, de unii pseudo-cercetatori, timp de ani de zile.
Sfirsitul Atlantidei si inceputul Potopului

Prof. Michael Robinson de la Universitatea Ohio specializat in inundatiile catastrofale care s-au abatut asupra Pamantului din cele mai vechi timpuri, a fost unul dintre cei care au imbratisat ipoteza emisa de Ballard, cand acesta afirma ca Potopul Biblic a inceput in bazinul Marii Negre. Numai ca, spre deosebire de Ballard, Robinson a preferat pentru cercetarile sale nu tarmul turcesc, unde echipa primului a descoperit doar o epava de corabie veche de cateva mii de ani, ci tarmul nordic românesc, in apropiere de insula Serpilor, si unde aparatura a inregistrat niste constructii ciclopice stranii, piramide si catedrale ce par de neinchipuit pentru zilele noastre.
"In cercetarile mele m-am bazat foarte mult pe textele mistice care arata ca toate civilizatiile isi au radacinile pe teritoriul Romaniei si am avut acces la toate descoperirile facute in România, din acest punct de vedere, descoperiri de care românii nici macar nu au auzit". Robinson face mai mult. El isi face cercetarile in lungul bazinelor riurilor românesti, despre care considera ca sunt ramasite ale unui fluviu imens care strabatea continentul eurasiatic sau chiar ale unui lac cu apa dulce care acoperea România in urma cu zeci de mii de ani. Ipoteza sa este destul de indrazneata, dar nu singulara. Afirma ca pe teritoriul României Mari ar fi fost fantastica Atlantida si ca cetatile descoperite in munti nu sunt decat ramasite a ceea ce a mai ramas din stravechea civilizatie, dupa scufundarea acesteia. Mai mult, suprapune aceasta ipoteza cu o alta, cea a originii Potopului, punind egalitatea intre cele doua evenimente.
"Ceea ce oamenii au numit Noe si familia sa, au fost, in fapt, singurii atlanti care au supravietuit cataclismului. Iar arca a fost construita din lemn de cedru la dumneavoastra, in România, locul de unde a inceput si marea inundatie a Pamantului".
Padurea ingropata
In `80, autoritatile centrale au decis, cu o simpla semnatura, sa stearga sate intregi de pe harta, sa stramute populatia, sa distruga vestigii arheologice cu o vechime de cateva mii de ani. Si totul in numele unui asa zis proiect de canalizare a Argesului, de faurire a maretului canal Dunare - Bucuresti. Atunci, in mai putin de o saptamana, cateva localitati au disparut definitiv din peisajul administrativ românesc. Nu au fost iertati nici macar mortii.
"Cu buldozerele si excavatoarele i-au dezgropat, domnule. I-au incarcat in camioane, ca erau morti de zeci de ani sau de o saptamana, pe toti i-au urcat in camioane si nu i-am mai vazut de atunci. L-au luat pe tatica si pe aia batrini, nu si-ar gasi niciodata odihna", spune cu obida Nicusor Tudor, un batrin de 74 de ani din Mihailesti, care inca se mai tine bine, ca toti cei de prin partea locului. Numai ca, dupa ce au sapat vreo 5 - 6 m in adancime, cupele excavatoarelor au inceput sa se umple cu tot felul de resturi vegetale. Nimeni nu s-a sesizat in afara inginerilor care coordonau lucrarile. Acestia au inteles ca acolo, la adancime, este ceva. Si au chemat arheologii. Nu mica a fost surpriza tuturor cand, continuind cu atentie sapaturile, au constatat ca la o adancime 15 - 25 m, se gasea nici mai mult, nici mai putin, decat o... padure preistorica. Mai mult, nisipul care le acoperise conservase atat de bine lemnul copacilor, incat acestia, eliberati de sub pamant, pareau inca in viata si se puteau deosebi soiurile.
Marea inundatie glaciara
Specialistii de la Bucuresti au descoperit soiuri vechi de stejar, fag, gorun si tei. Datarea cu carbon a aratat ca nisipul care acoperise padurea de foioase avea o vechime cuprinsa intre 10.000 - 12.000 de ani. Ceea ce insemna ca padurea in sine era mult mai veche.. Putini au fost cei care si-au pus atunci intrebari referitoare la cum ajunsese padurea sa fie acoperita de ape. Se stia ca teritoriul României a fost sub ape acum milioane de ani, dar nu se cunostea si motivul inundatiei. Nimeni nu banuia ca Ballard urma sa vina si sa emita o ipoteza fantastica, anume ca aici, avusese loc marele Potop. Parte din cauza topirii ghetarilor si cresterea nivelului Mediteranei mult peste nivelul normal, fapt care a generat surparea limbii de pamant care o unea cu Marea Neagra. Apele din sud au facut ca nivelul vechiului Pont Euxin sa creasca pana peste poate si apele sa se reverse pe teritoriile din jur. Dar ulterior apele s-au retras si au permis aparitia unei noi flore si a unei noi faune.
Padurea descoperita sub fosta albie a Argesului, facea parte, se pare, din noua flora. Si atunci a mai venit o inundatie, mai recenta, in urma cu 10 - 12 milenii. Ceea ce insemna ca padurea in sine era mult mai veche. Putini au fost cei care si-au pus atunci intrebari referitoare la cum ajunsese padurea sa fie acoperita de ape.
Probabil ca dintre cei care citesc aceste randuri sunt multi care au vazut pe viu o inundatie. Si atunci au remarcat si cantitatea de nisip si mil care ramane dupa ce se retrag apele. Sa fie de vreo 20 - 30 cm cel mult. Asta in conditiile in care apa ajunge sau chiar depaseste 2 m. Si atunci nu pot sa nu-mi pun o intrebare: oare ce cantitate de apa s-a revarsat asupra zonei argesene, pentru ca nisipul ramas in urma ei sa aiba o adancime de 15 - 20 de m. Calculati singuri si veti ajunge la o adancime a apei cuprinsa intre 100 - 150 m. Ce ape puteau alimenta o astfel de inundatie?

Tsunami pe Arges?
Descoperirea padurii preistorice sub pamanturile Argesului, i-au determinat pe specialisti sa efectueze cercetari si in alte zone apropiate. Rezultatele au fost fantastice: padurea se intindea pe o suprafata mare, intre localitatile Glina-Bobesti, Jilava, Domnesti, Mihailesti-Cornetu. In plus, prospectiunile arata ca se intinde mult in sud, aria terminindu-se, probabil, undeva pe teritoriul Bulgariei. In toate locatiile, rezultatul cercetarilor a aratat un singur lucru: apele au acoperit zonele intr-o perioada extrem de scurta de timp, pe care arheologii au estimat-o la doar cateva saptamani.
"Ori asa ceva, nu se putea intampla din cauza topirii gheturilor, afara doar de cazul in care Terra nu a fost lovita de vreu meteorit. Ori din ce stim noi, in perioada de acum 10.000 - 12.000 de ani, nici un meteorit nu a lovit Pamantul", afirma Codrin Niculescu, paleontolog si biolog. Domnia sa insa, are o terorie foarte interesanta, desprinsa parca din filmele SF. Ipoteza sa pleaca de la basoreliefurile si scrierile foarte vechi in care nici un popor din antichitate nu mentioneaza Luna, celebrul astru al noptii. Ori, daca Luna ar fi fost atunci in apropierea Pamantului, este imposibil ca acest lucru sa nu fi fost remarcat de cei vechi, buni astrologi, care urmareau mersul astrelor pe cer si influenta lor asupra vietii oamenilor. Si atunci, inseamna ca Luna nu a fost dintotdeauna satelitul natural al Pamantului.
"Mai mult ca sigur ca, in momentul in care Terra a primit Luna, Pamantul intreg a cunoscut activitatea dezastruoasa a marilor valuri. De exemplu, urmele lasate in Hawai atesta ca pe acolo au fost valuri ucigase - cum le spunem noi - sau tsunami, cum le numesc japonezii, inalte de cateva sute de metri. E posibil ca pe Arges sa avem de-a face tot cu un val imens, nu cu o inundatie catastrofala".
In sprijinul teoriei sale, Niculescu aduce lipsa aproape completa a sedimentelor de animale marine pe linia pe care se intinde padurea preistorica. "Lipsa aceasta ne arata clar ca zona nu a fost una marina, permanenta, ci a fost inundata pur si simplu intamplator. Iar compozitia nisipului sarat a conservat foarte bine copacii".
Bizara fortificatie de lemn
Dar nu padurea subterana a fost cea mai interesanta descoperire a arheologilor. Sapatorii au scos la iveala o constructie bizara din lemn, alcatuita sub forma unei mici fortificatii.
Cu toate astea, nu s-au gasit deloc schelete umane sau de animale, in conditiile in care s-a presupus ca respectiva constructie nu s-a ridicat singura.
"Unde au disparut cei care au construit ciudata fortificatie de lemn, este iarasi o intrebare fara raspuns. Pe de o parte, e posibil ca valul urias sa-i fi surprins pe locuitori iar ulterior trupurile lor, luate de apa, sa fi fost mancate de animalele marine. Dar la fel de posibil este ca locuitorii sa fi aflat din timp despre iminenta valului ucigas si sa se fi retras pe inaltimile muntilor. Si atunci, daca acceptam cea de a doua ipoteza ca fiind mai plauzibila, de unde puteau sti niste primitivi ca oceanul va matura zona?"
Referitor la cetatea descoperita, locuitorii sunt convinsi ca nu a fost vorba de o fortificatie in sine, ci despre casa lui... Noe. Numai asa poate fi explicata lipsa pietrelor din fortificatie, prin aceea ca era vorba doar de o casa de locuit, fortificata impotriva actiunilor unor animale.. Unii oameni de stiinta sustin ca in perioadele de mari transformari continentale, animalele - si mai tarziu oamenii - paraseau unele zone periculoase pentru altele mai ferite de primejdii. Asa s-a intamplat, probabil, si cu fortificatia de lemn, locuitorii acesteia migrand, pur si simplu catre o zona mai sigura. Pornind de la padurea antica descoperita pe linia Argesului, ulterior s-au facut sapaturi in partea opusa, pe Valea Prutului.
Si... surpriza. Au fost descoperite depuneri stratificate de nisip cu aceeasi compozitie ca si cel din sudul tarii si datind din aceeasi perioada de timp, respectiv sfirsitul paleoliticului si inceputul neoliticului. Doar paduri nu au fost gasite de data asta, dar probabil ca zona nu era una impadurita, ci una de cimpie.
"In acel moment am fost pusi in fata unei intrebari fara precedent. Ce fel de val putea sa mature intreg cuprinsul tarii si sa aiba o inaltime de peste 100 de metri? Cum s-a format acel val? A devastat doar teritoriul României sau toata Europa? A fost un val oceanic, cu apa sarata sau un val cu apa dulce?"
Copacii milenari
Dincolo de ipotezele cercetatorilor, locuitorii din Mihailesti continua sa scoata din carierele de piatra trunchiurile vechi de mii de ani si sa le arda in sobe. Pe ei nu-i impresioneaza faptul ca distrug acele vestigii arheologice aproape unice in lume.. Lor le e frig si nu au cu ce se incalzi. Le e foame si trebuie sa gateasca inca pe plite, pastrate si acestea din batrini, dar niste batrini mai apropiati de zilele noastre. Si distrug copaci care au cativa metri grosime, asa cum probabil nu vor mai creste niciodata pe aceste meleaguri. Florea Dumitru, imi spune: "Domnule, noi suntem unicat in lumea asta. Noi nu mergem la padure ca sa taiem vreun copac. Noi mergem sa dezgropam copacii de care avem nevoie pentru foc. Si numai Bunul Dumnezeu stie cum au ajuns pomii astia sub nisip. Cei mai batrini spun ca asa au ramas de la Potopul cel mare de pe vremea lui Noe." Deocamdata nici o ipoteza nu a fost pe deplin demonstrata. Iar numarul copacilor milenari descreste de la o zi la alta... Trebuie oare sa condamnam localnicii pentru ca incearca sa supravietuiasca distrugand urmele trecutului? La urma urmelor, nu asa au facut dintotdeauna oamenii? Fiecare civilizatie noua a distrus-o pe cea veche. Si se pare ca nu din rautate, ci din simpla dorinta de a supravietui.

Cine tradeaza Romania?

 // 21 Septembrie 2011 // Romania recenta, Transilvania


Maghiari conspirand de Eugene Al-Pann
 
Oficiul Uniunii Europene la Chişinău şi, în general, afacerile Uniunii în cel de-al doilea stat românesc sunt, în cea mai mare parte, gestionate de funcţionari reprezentanţi ai Ungariei. Nu pentru că aşa a fost să fie. Chiar şi numai faptul că numele româneşti ale cetăţenilor Republicii Moldova au început să fie scrise în traducere maghiară în documentele eliberate sub autoritatea instituţiilor europene este suficient pentru a ne da de gândit.
 
În 36 de ani de serviciu sub drapel în arma informaţiilor am învăţat, dar am şi constatat că puterile revizioniste care înconjoară România fac parte dintr-o orchestră, iar orchestra are un dirijor şi un prim violonist.
 
În materia operaţiunilor secrete ale Rusiei Sovietice, în marea orchestră cominternistă, spionii unguri au fost vioara întâi. Ei au fost cei mai buni agenţi recrutori sub steag străin, care au creat puternice reţele ale subversiunii roşii împotriva democraţiilor occidentale.
 

Harold Nicholson
 
Tradiţia consolidată în anii ’30 ai secolului trecut s-a dovedit indestructibilă. Până şi Harold Nicholson, “spionul sovietic al lui Măgureanu”, a fost recrutat în Vietnam de un ofiţer al Securităţii Ungariei.
 
Larry Watts ne-a spus zilele trecute că şeful Secţiei România a C.I.A. a fost un american ungur, spion al Moscovei. Dintr-o sursă privată externă am aflat că şi şeful operaţiunilor clandestine ale C.I.A. cu surse umane, până în anii ’90, a fost tot un american ungur, devenit atât de periculos încât numai un accident planificat a putut pune capăt dezastrului creat în sistemul securităţii Alianţei.
 
Un proces celebru din anii ’30, intentat reţelei spionajului Ungariei din România (aproximativ 130 de persoane), acoperită de Partidul Popular Maghiar, a scos la iveală cum înaltul prelat Marton Aron (Alba Iulia) a fost manipulat de un ofiţer sârb, agent sovietic, să se pună sub steagul britanic al Intelligence Service, pentru a ascunde coordonarea sovieto-sârbo-maghiară a acţiunilor revizioniste antiromâneşti.
 

Statuie a lui Marton Aron
 
În anii ’80, când Moscova a dat undă verde înlăturării violente a lui Ceauşescu, Divizia Ardeal a Securităţii Republicii Populare Ungare a primit ordinul de misiune principal. Pe de-o parte, extremiştii gălăgioşi care să realizeze provocările diversioniste [Szocs Geza, Tokes Laszlo, Kovacs Ara Atilla, Molnar Gusti, Imre Andras, Kiraly Karoly ş.a.], iar pe de altă parte, conspiratorii de la Bucureşti, care să realizeze ori să accepte un atentat, în urma căruia să preia puterea. Preţul: două republici socialiste federative autonome Transilvania şi… Moldova (de la Siret la Bug).
 
În decembrie ’89 se intenţiona aplicarea aceluiaşi scenariu, cu menţiunea că Banatul românesc urma să fie cedat Iugoslaviei.
 
În actualul context paneuropean, obiectivul strategic al puterilor revizioniste este îndeplinit cu mijloace perfide şi mult mai eficiente, care să conducă la prăbuşirea din interior a graniţelor României, ca urmare trădărilor clasei politice.
 
Nu putem să nu ne respectăm înţelepţii, în viaţă, ai neamului şi să nu dăm credit avertismentelor acestora, bazate pe precedentele şi faptele istorice pe care le-au studiat ori trăit. Repetat în ultimul an, academicianul Dinu C. Giurescu a tras semnal de alarmă, după semnal de alarmă. Unul mai disperat ca altul. În cea mai recentă luare publică de poziţie, distinsul academician a sintetizat consecinţele atacurilor concertate la adresa integrităţii României, reprezentate de diversiunile regionalizării, Legii educaţiei şi Legii minorităţilor.
 

Radu Baltasiu - directorul CESPE
 
O altă voce, cea a cercetătorului în sociologie Radu Baltasiu, director al Centrului European de Studii în Probleme Etnice (CESPE) al Academiei Române, atrage atenţia: „În contextul actual, Legea Statutului minorităţilor consacră renunţarea de către Statul Român la unele componente ale funcţiilor sale suverane în zonele unde etnicitatea este alta decât cea română. Statul Român nu descentralizează autoritatea, ci renunţă la ea în acele zone unde are deficit de reprezentare. Asistăm astăzi la curioase abandonuri istorice şi la momentul în care statul se retrage din faţa propriilor răspunderi”.
 
Academicianul Dinu C. Giurescu a atras atenţia asupra faptului că Legea minorităţilor, în actuala sa formă, instituie „un guvernământ al minorităţilor naţionale în România” şi, „ca istoric, ca fiu al tatălui şi bunicului meu, nu-mi vine să cred că partidele politice româneşti nu pot să găsească o soluţie împreună ca să păstreze coeziunea Statului Român, să apere identitatea naţională. (…)Am asistat odată la prăbuşirea frontierelor României, în 1940, ca elev de liceu. N-aş vrea să asist a doua oară la prăbuşirea hotarelor ţării, prin voinţa factorilor politici interni”.
 
Obiectivul distrugerii statalităţii României a fost stabilit de către Lenin, imediat după Marea Unire din 1918. În perioada interbelică, spionii şi teroriştii Moscovei şi, deopotrivă, ai Budapestei au deschis fronturile secrete împotriva României (mai multe detalii aici). În 1940, ruşii ne-au luat Basarabia, iar ungurii, nord-vestul Transilvaniei. Bulgarii au primit şi ei Cadrilaterul…
 
Un Partid pentru Moldova Unită cică există. Un Partid al Moldovenilor parcă a existat. Politica falimentară a guvernelor de la Bucureşti în relaţiile cu comunităţile româneşti care ne înconjoară este un fapt ce nu trebuie dovedit.
 
Astăzi, România se află iarăşi într-un moment critic, faţă de care nu putem să nu ne întrebăm: “Cine trădează România, dansând cazacioc în ritm de ceardaş?”
 
Publicat de Aurel I. Rogojan in http://www.cotidianul.ro/

 " http://mariusmioc.wordpress.com/2011/10/03/istoria-lui-gregorian-bivolaru-in-toata-intimitatea-devenirii-sale-existentiale-scrisa-pentru-securitate-de-gelu-voican-voiculescu/" sursa marius mioc blog

Părerea lui Răzvan Cucui

De la 1 octombrie, pumnul în gura presei se privatizează. Politicienii au înțeles că Statul, reprezentat de Parchet, nu poate beli mai eficient un ziarist sau o publicație decât o poate face privatul ale cărui agoniseală dubioasă și trai de nabab au intrat în vizorul presei. Plus că e destul de riscant pentru reclamant să ajungă pe biroul procurorilor fotografii cu mașinile sale, vilele, iahturile și amantele necuvenite. Așa că toate instrumentele de combatere a indiscreției jurnaliștilor au fost stipulate în noul Cod civil, și anume în Secțiunea 3 – Respectul vieții private și al demnității persoanei umane.
Să aruncăm un ochi peste articolul 72, Dreptul la demnitate. Zice așa legiuitorul cu musca pe căciulă la alineatul (2): „Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ş…ţ“. Și cu asta s-a terminat cu jurnalismul de investigație! Nu mai poți să dai bomba cu deputatul X care a încasat o șpagă, atâta vreme cât toată lumea îl știe de om onorabil. Toată lumea fiind compusă din colegii de partid, Justiție și opinie publică. Adică poți, dar riști ca în urma unui proces civil, pe care banditul ți-l intentează, să-ți pierzi garsoniera în care stai. Până să se autosesizeze Parchetul în urma materialului publicat de tine – dacă se sesizează! –, ai ajuns chiriaș. Va trebui să aștepți să se emită mai întâi mandatul de arestare ca să spui, un exemplu recent, că șeful arbitrilor e corupt. Și nici atunci! Ești constrâns să aștepți o sentință definitivă, nu finalul etapei, dacă nu vrei să vezi cartonașul roșu pe terenul moștenit de la bunica. Căci procesul lui penal cu statul durează ani, dar al lui cu tine, civil, cu un avocat bun – și îl are! –, se termină în câteva luni.
S-a zis și cu analiștii din presă. Nu mai poți spune despre ministrul Y că e incapabil. Că printr-o anumită măsură luată, să zicem impozitul forfetar, a adus un uriaș prejudiciu economiei naționale. Vecinii știau că este un reputat economist! Pe ăsta nu mai poate să-l judece decât istoria.
Dar ca să-i fie mai lesne parlamentarului în lupta cu mass-media și să-i dispară mutra până la alegeri din ochii electoratului, până când va reapărea zâmbindu-ți unsuros din panouri publicitare, există articolul 73, Dreptul la propria imagine. Alienatul (2) zice așa: „În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri“.
De-acum, orice hoț poate să-ți interzică să-i dai poza la ziar, la TV sau în internet. Fără poze nu-ți publică articolul nici un redactor-șef din lume. Trăim doar în epoca vizualului! „În orice mod“ înseamnă și desen, cum încă mai merge în sălile tribunalelor din filmele americane, înseamnă și caricatură politică. Sau poți să-i reproduci mecla și te-ai ars! Partea cu „reproducerea înfățișării fizice și a vocii“ lovește direct și în Mondenii, Distractis și Banciu. Adio, Dragoș Stoica în rol de Gigi Becali, adio, Mihai Bendeac în rol de Dragoș Stoica!
Articolul 74 definește ce-s acelea „Atingeri aduse vieții private“. Dacă alineatul
(c) ar fi funcționat și la Bruxelles și captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spațiu privat, fără acordul acesteia, ar fi fost interzisă, atunci ziariștii englezi care l-au înregistrat pe Adrian Severin când cerea șpagă ar fi dat de belea.
Din cauza alineatului (d) – difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spațiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal –, nu vom mai vedea în veci imagini cu gazonul din curtea cutărui lider sindical și nici măcar botul gipanelor din garaj.
Alineatul (e), „Ținerea vieții private sub observație, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege“, și alineatul (f) „Difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză“ taie o felie groasă din pâinea de zi cu zi a tabloidelor.
Îngropată pe veci este „Elodia“, amintire vor fi fotoreportajele înfățișând beizadele prin cluburi de noapte sau bete la volan, fără carnet, dar cu părinți severi cu presa, uitate vor fi amantlâcurile luate în teleobiectiv de paparazzi. Rămân doar subiecții și subiectele care ar fi în stare să dea și bani ca să apară la Capatos, precum și scandalurile în genul celor dintre „Divă“ și „Zână“, cu pronunțat iz publicitar, perceput până și de taximetriști.
Vorba românească „Despre morți numai de bine“ a devenit literă de lege în Secțiunea 4 – Respectul datorat persoanei și după decesul său în noul Cod civil. Articolul 79, „Interzicerea atingerii memoriei persoanei decedate“, stipulează că „Memoria persoanei decedate este protejată în aceleași condiții ca și imaginea și reputația persoanei aflate în viață“. Profit de timpul rămas până la 1 octombrie ca să spun două vorbe despre marele dispărut Adrian Păunescu: un porc!
KAMIKAZE  in Opinie de admin la October 3rd, 2011 @ 13:30 | RSS 2.0. | trackback
5 raspunsuri la “Noul Cod civil e penal, frate!”
1.    aura says:
October 3, 2011 @ 13:47 at 1:47 pm
Au facut ce-au facut si pina la urma politicienii au scos o lege a presei mascata in noul cod civil.
Va fi liniste, multa liniste.
Macar dispar inmormintarile televizate. 
2.    lorena lupu says:
October 3, 2011 @ 13:54 at 1:54 pm
deci ne întoarcem la jurnalismul de aluzie şi de apropont. până când va intra al-nu-ştiu-câtelea-cod-civil care să le taxeze şi pe astea.
3.    gen Batista says:
October 3, 2011 @ 14:44 at 2:44 pm
cum naiba sa aduci „orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane” cu consimțământul acesteia
4.    I.T. says:
October 3, 2011 @ 16:06 at 4:06 pm
E CENZURA sub numele de cod civil…e de bocit…

http://www.dcnews.ro/2011/06/monarhia-salveaza-romania-documentar-de-sorin-iliesiu-video/#comment-11240http://www.dcnews.ro/2011/06/monarhia-salveaza-romania-documentar-de-sorin-iliesiu-video/#comment-11240