Main Content:

Pagini: 1 ... 22 23 [24] 25 26 ... 424

TREBUIE SĂ ŞTIM

Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #345 : Octombrie 21, 2011, 20:04:18 »

Vicontele Davignon, seful BILDERBERG, despre ORDINEA EUROPEANA, RAZBOI SI POPULISM. Cum sa interpretam spusele sale?







Preşedintele Bilderberg: Sunt în dezacord cu teza că războiul te scoate dintr-o criză economică
 
Etienne Davignon, preşedintele grupului Bilderberg, a declarat într-un interviu acordat jurnalistului Emil Hurezeanu că se află în total dezacord cu teza că războiul te scoate dintr-o criză economică. Davignon a mai spus că e foarte uşor să treacă la convingeri populiste când şomajul este ridicat.

 


“Acum, populismul este din ce în ce mai mai evident. De ce? Va dau două exemple. Ca să punem lucurile în ordine am decis că trebuie să fim solidari în ceea ce priveşte datoriile suverane. Băncile să fie în ordine. Reacţia oamenilor simpli este negativă. Ne reproşează ca atunci când vine vorba de salvarea băncilor găsim mereu bani. În schimb, când trebuie să mărim pensiile nu avem bani, fonduri pentru educaţie nu avem. E foarte uşor să treacă la convingeri populiste când şomajul este ridicat şi când sunt mulţi imigranţi care vorbesc aceeaşi limbă, tendinţă pe care am avut-o în Europa. Libertatea de a circula în Europa şi dreptul de a munci oriunde, o evoluţie faţă de cum erau lucrurile în trecut. Dar s-a ajuns să se teamă că îşi vor pierde locurile de muncă din cauza imigranţilor”, a spus într-un interviu acordat jurnalistului Emil Hurezeanu preşedintele grupului Bilderberg, Etienne Davignon, prezent în România la sfărşitul săptămânii trecute.
 
În ceea ce priveşte argumentul conform căruia România şi Bulgaria au fost respinse în spaţiul Schengen de guvernul olandez şi de cel finlandez pentru că cele două guverne nu au putut să facă faţă populismului partidelor de coaliţie, Etienne Davignon a spus că, din păcate, acesta este realitatea. “Ce este înjrijorător este că aceasta nu a fost o scuză, este chiar realitatea. Realitatea este că guvernul din Olanda este minoritar şi depinde de partide care sunt puternic xenofobe. În Finlanda, un nou partid a venit la putere şi a făcut coaliţie cu alte cinci sau şase partide”, a spus preşedintele Bilderberg.
 
“Sunt total în dezacord cu teza că războiul te scoate dintr-o criză economică. Dar cred că în aceste cazuri putem învăţa din istorie. Atunci când iei în calcul populismul, întotdeauna pierzi. Nu există nici un exemplu în istorie, în Europa, cel puţin, ţările pe care le ştiu, populismul, dacă nu joci inteligent, pierzi”, a afirmat Etienne Davignon.
 
La rândul său, Richard Haas, şeful Consiliului pentru Relaţii Externe, a afirmat, în acelaşi interviu, că zvonurile conform cărora războiul ar putea fi folosit ca instrument pentru depăşirea crizei globale sunt “scandaloase”.
 
“Nu puteam fi mai împotrivă. Mai întâi cu cine te-ai lupta, cine ar fi inamicul? Şi mai important, aşa cum au învăţat Statele Unite după Irak şi Afganistan, războiul este o treabă foarte costisitoare. Şi unul din motivele pentru care deficitul bugetar american şi datoria publică sunt atât de mari sunt cele două războaie în care au luptat Statele Unite în ultimii ani“, a spus Haas.
 
NOTA NOASTRA:
 
… Ca doar nu era sa zica lupul ca e lup si se hraneste cu oi?
 
Dar delimitarea sefului Bilderberg si a lui R. Haas (seful CFR) de “ipoteza” razboiului ca iesire din criza mai are un talc: una din “ratiunile fondatoare” ale Uniunii Europene, evocata la fiecare ocazie si in fiecare material propagandistic, este tocmai necesitatea de a impiedica razboiul pe continentul european. UE ar fi singura solutie ca razboiul sa nu mai existe in Europa, zice-se.
 
Ceea ce nu se spune este ca Uniunea Europeana ca proiect institutional (nu doar ca idee utopica) este tocmai rezultatul razboiului. Structurile supranationale, concentrarea de putere in centre de comanda unice, decizii luate peste capul guvernelor nationale si al natiunilor sunt efecte concrete ale efortului de razboi. Liga Natiunilor a fost consecinta primului razboi mondial, a esuat, a fost reluat proiectul federal european de Germania nazista, dupa care s-a transpus in actuala UE.
 
Prin urmare, in mod concret, razboiul nu doar ca ar reprezenta o “solutie” de iesire din criza economica, dar ar intari si mai mult ideea necesitatii unei Uniuni supra-nationale si a nocivitatii guvernelor nationale. Vicontele Davignon, a mai evocat si experienta tinerilor europeni, cei care ar avea o alta constiinta decat generatiile mai varstnice, si care ar refuza ferm razboiul. Generatia respectiva este, insa, una din cele mai iresponsabile si mai lipsite de “radacini organice” care au trait vreodata in istoria umanitatii. Ei nu au memoria razboiului, a crizei serioase, a saraciei, a lipsurilor, de aceea, de fapt, ei nu au constiinta libertatii, a identitatii, a demnitatii, a efortului, etc. Prin urmare, sunt, de fapt, complet nepasatori fata de starea de facto actuala si nu le pasa daca azi pereat mundi. Dar, odata confruntati cu lipsurile aduse un eventual razboi si de saracie, vor fi primii care vor urla disperati dupa o solutie pacifica, paternalista si autoritara – dupa o Uniune Europeana de aceasta data fara impedimentele guvernarii nationale.
 
Mai trebuie remarcat faptul cum pune problema populismului seful Bidlerberg:
 
“Acum, populismul este din ce în ce mai mai evident. De ce? Va dau două exemple. Ca să punem lucurile în ordine am decis că trebuie să fim solidari în ceea ce priveşte datoriile suverane. Băncile să fie în ordine. Reacţia oamenilor simpli este negativă. Ne reproşează ca atunci când vine vorba de salvarea băncilor găsim mereu bani. În schimb, când trebuie să mărim pensiile nu avem bani, fonduri pentru educaţie nu avem. E foarte uşor să treacă la convingeri populiste (…).
 
Sa analizam mai indeaproape ce inseamna acest “sa punem lucrurile in ordine”:
 
Intrebare: CINE sa puna lucrurile in ordine? Cine este acest NOI, de cine a fost votat, cu ce program politic a venit la alegeri?
 
Raspuns: NOI inseamna “aceste cercuri care se gandesc la viitorul lumii“, dupa cum spunea Isarescu, adica:
 
Bilderberg, care a dat deja din randurile sale si primul presedinte al UE, pe sinistrul van Rompuy,
 Comisia Trilaterala,
 Council of Foreign Affairs.
 
Mai aproape de noi, acest NOI inseamna TROICA: FMI, Comisia Europeana si Banca Mondiala.
 
Acestea sunt cercurile care “discuta” AGENDA LUMII. Care, in prezent, este o agenda neoliberala si malthusiana (guvernata de o agenda ascunsa care vizeaza o reducere dramatica a populatiei).
 
Abia dupa aceea vin autoritatile nationale, alese prin vot. Insa, nu asa, toate gramada, ci conform principiului “egalitate, dar nu si pentru catei”.
 
In Europa, dulaii sunt Germania si Franta, care decid CUM anume se va aplica agenda discutata de cercurile mentionate mai sus, nicidecum luand decizii care sa clinteasca un milimetru pe langa agenda respectiva.
 
Intrebare: CINE A PROVOCAT DEZORDINILE?
 
Raspuns: E logic ca, daca lucru6tbzrile trebuie puse in ordine, inseamna ca ele au fost, anterior, puse in dezordine. Cine este autorul? Pai, cine a impus moneda euro? Exact clubul Bildeberg si chiar numitul viconte Davignon au avut un rol esential in impunerea unei monede europene unice. Este deja un lucru comun sa se observe ca aceasta moneda unica a indus o criza puternica, in prezent, deoarece nu permite tarilor membre sa aiba suveranitatea asupra propriei monede si sa ia deciziile pe care inainte vreme le luau guvernele pentru a iesi din crize, datorii suverane etc. Asadar, moneda euro a provocat o criza generalizata pe continentul european, din care nu se poate iesi decat prin destramarea UE sau federalizarea ei.
 
Intrebare: CUM se pun lucrurile in ordine?
 
Raspuns: Am vazut ca dezordinea a fost provocata de aceleasi cercuri care acum impun ordinea.
 
Cum arata aceasta? Pai, asa:
 
Ca să punem lucurile în ordine am decis că trebuie să fim solidari în ceea ce priveşte datoriile suverane. Băncile să fie în ordine.
 
Asadar, “solidaritate” – adica federalizare sau, cel putin, acceptarea unui principiu supranational de gestionare a crizei economice, si bani bagati in aceleasi banci obeze si de-responsabilizate, ca sa se salveze, chipurile, sistemul financiar. Asa cum mentioneaza Davignon, recapitalizarea bancilor (caci despre asta e vorba si asta a propus seful CE, Barroso, la ultima interventie in PE) inseamna insa, concomitent, si AUSTERITATE - sau agenda malthusiana la lucru: se taie fondurile de la scoli, sanatate etc. Semnificativ lucru, oricum, sa mentionezi asa ceva in Romania, cand austeritatea, se stie, nu e recomandata, de FMI, si tarilor occidentale.
 
Intrebare: Cine si ce ameninta aceasta “ordine”?
 
Raspuns: “Populismul” detestabil este, in discursul lui Davignon, ca si in discursurile marionetelor de la Bucuresti, echivalent cu insasi ideea de a critica aceasta masura de salvare a bancilor din banii publici si de aplicare a “austeritatii” la sange, pana la extinctie, pentru masa de “sarantoci”.
 
sursa: razbointrucuvant.ro
Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #346 : Octombrie 22, 2011, 13:44:38 »

EXTINCTIA MASEI DE SARANTOCI...EGALITATE,DAR NU SI PT.CATEI,ADICA TARILE MICI...MONEDA EURO A DESTABILIZAT, NU NUMAI EUROPA ,CI INTREAGA OMENIRE...TRAIAN UNGUREANU MEMBRU U.E.ARE DREPTATE CIND SPUNE CA EUROPA E IN PRAGUL COLAPSULUI...RECAPITALIZAREA BANCILOR CU BANII SARANTOCILOR...VEDETI...VEDETI CA TOATE SE INLANTUIESC...SI NU POT EXISTA UNELE FARA ALTELE...PAI DACA OMORI SARANTOCII,CINE MAI MUNCESTE BRUT,SI CINE MAI PLATESTE IMPOZITE IMPOVARATOARE LA STAT,CA STATUL SA RECAPITALIZEZE BANCILE PE CARE POLITICIENII LE-AU DEVALIZAT SPRE BINELE SI PROSPERITATEA PERSONALA.CONCLUZIA FINALA :FARA SARANTOCI NICI VOI BOGATILOR SI POLITICIENILOR NU EXISTATI.   PROBLEMA CEA MARE SUNT BATRINI.   BOGATASII BILDELBERGI SI ALTI BOGATANI , BATRINILOR SARANTOCI CAM VREA SA LE FACA FELUL...DAR CUM ??...PRIN MICSORAREA PENSIILOR,NETRATAREA BOLILOR DE CARE SUFERA.SCURTAREA ZILELOR BATRINILOR PENSIONARI SARANTOCI CE I-AU IMBOGATIT DE-A LUNGUL ZECILOR DE ANI IN CARE AU FOST BUNI DE MUNCA.ACUM NU MAI SUNT DE FOLOS...BOGATASII UITA CA SI EI SUNT BATRINI...SAU VOR IMBATRINII ...EU LE SPUN SA NU LE FIE TEAMA ,CACI MOARTEA E DIN CE IN CE MAI APROAPE DE NOI TOTI,INDIFERENT DE VIRSTA...ZILELE BATRINILOR SUNT NUMARATE.TIMPUL BIOLOGIC SE SCURGE REPEDE PT. TOTI.REZOLVAREA E SIMPLA.DUMNEZEU HOTARASTE.NU EI.REZOLVAREA CRIZEI MONDIALE E SIMPLA.EU DETIN REZOLVAREA EI PT.CA DUMNEZEU M-A ADUS INAPOI DIN MOARTE,CA OMENIREA SA NU MAI TREACA NICIODATA PRINTR-UN RAZBOI MONDIAL GENERAT DE ORGANIZATII OCULTE BOGATANE.REZOLVAREA E SIMPLA ,SIMPLA DE TOT...BATRINII SARANTOCI LA PENSIE SUNT INTELEPTII PLANETEI.VOR MUNCII FARA PLATA,CACI AU PENSIE.VOR FI VOLUNTARI.EU AM VAZUT BATRINI ENERGICI SI FOARTE ACTIVI.VOI SUNTETI POPORUL CE V-A ZBIERA IN GURA MARE PACEA,POPOR ALES DE DUMNEZEU, CARE VA INVATA OMENIREA, CE INSEAMNA DRAGOSTEA.AMIN. 
Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #347 : Octombrie 22, 2011, 16:00:05 »


AGENŢIA CENTRALĂ DE INFORMAŢII, ÎNTRE EXTAZ ŞI AGONIE (IV)


Scris de Teodor FILIP   



Sâmbătă, 22 Octombrie 2011 13:56

DEZERTORUL (adică G.W.Bush), MAI INFORMAT CA SPIONUL?
 
Preşedinţii care s-au perindat la Casa Albă au folosit, nu o dată, serviciile secrete pentru justificarea unor decizii politice adoptate fără consultarea Comunităţii de informaţii. Administraţia Bush jr. le-a utilizat într-un mod abuziv.
 În primăvara lui 2006, Paul Pillar a lansat cele mai grave acuzaţii în acest sens. „În perioada premergătoare războiului din Irak a devenit limpede că analizele serviciilor secrete nu erau luate în consideraţie la adoptarea celor mai semnificative decizii de siguranţă naţională, că informaţiile erau prezentate public în mod denaturat pentru a justifica decizii deja luate, că între decidenţii politici şi ofiţerii de informaţii s-a dezvoltat un climat de ostilitate şi că însăşi activitatea comunităţii de informaţii a fost politizată.

Am fost martor la toate aceste evenimente, fiind ofiţerul de informaţii responsabil de Orientul Mijlociu, între 2000-2005”.
 Ofiţerii de informaţii sunt cei care decid asupra căror evenimente de pe plan internaţional să se concentreze pentru a culege informaţii, a le evalua credibilitatea, după care întocmesc o analiză asupra celor care ar putea afecta interesele SUA. Alegerea evenimentelor este făcută şi în funcţie de preocupările politicienilor, ale Administraţiei de la Casa Albă. Se poate spune că aceştia influenţează temele alese de ofiţerii de informaţii, dar nu pot influenţa concluziile la care aceştia ajung. La rândul lor, ofiţerii de informaţii nu pot să avanseze judecăţi politice cu privire la ceea ce Administraţia americană ar trebuie să întreprindă. Aceasta ar fi o situaţie ideală.
 Pul Pillar, fost înalt responsabil al CIA, actualmente profesor de studii strategice la Universitatea Georgetown din Washington, este de părere că ceea ce s-a petrecut în perioada premergătoare războiului din Irak este lipsit de precedent.
 Contrar părerii multora, serviciile de informaţii ale SUA, în special CIA au evaluat corect situaţia din Irak, înaintea declanşării războiului. Alături de omologii lor din Marea Britanie, deşi la început au crezut, în mod eronat, că Saddam Hussein dispunea de arme de distrugere în masă, părerea acestora era că situaţia se află „sub control”. Că Irakul nu reprezintă un pericol „iminent” la adresa securităţii regionale, cu atât mai puţin la adresa Statelor Unite, iar sancţiunile internaţionale dădeau rezultate. Din proprie iniţiativă, serviciile de informaţii au analizat toate riscurile care decurgeau din eliminarea guvernului de la Bagdad prin forţă, iar previziunile nu erau deloc optimiste. Anticipau „o tranziţie lungă, dificilă şi plină de turbulenţe”, avertizând că primele luni ale invaziei aveau să fie decisive. Priorităţile urgente în aceste luni trebuiau să fie stabilitatea ţării, instaurarea unui climat de securitate şi îmbunătăţirea sensibilă a condiţiilor de trai pentru populaţie. Pentru a câştiga încrederea populaţiei, comunitatea de informaţii a luat în considerare chiar ideea unui „Plan Marshall” pentru Irak.
 Ei prevedeau că în absenţa acestora, vor izbucni insurgenţa şi violente tulburări interconfesionale, capabile să genereze într-un război civil. Experţii comunităţii de informaţii nu erau convinşi nici de teoria unui „Irak democratic” devenit un model pentru vecinii săi. Paul Pillar preciza: „Războiul şi ocupaţia aveau să dea apă de moară Islamismului şi să atragă simpatie pentru obiectivele teroriştilor, iar Irakul avea să devină un magnet pentru extremiştii din întregul Orient Mijlociu.
 Toate aceste previziuni nu au fost luate în calcul de responsabilii de la Casa Albă şi Pentagon. Din contra, i-au nemulţumit şi au început să-şi selecteze singuri datele care serveau intereselor lor. Un lucru inadmisibil. Cel mai cunoscut exemplu în acest sens este „uraniul nigerian” pe care Saddam Hussein l-ar fi cumpărat din Nigeria.
 Recapitulând, numitorul comun al tuturor rapoartelor şi analizelor furnizate de comunitatea americană de informaţii poate fi rezumat astfel: „Evitaţi războiul, şi, dacă războiul va fi lansat, pregătiţi-vă pentru consecinţe neplăcute”. Deci, o recomandare şi un avertisment.

PUNTEA NEAGRĂ A SERVICIILOR SECRETE AMERICANE
 
 
 
În vara anului 2005, comunitatea formată din cele 15 agenţii federale de profil a fost pusă sub comanda unui singur om: mult-controversatul John D. Negroponte (Pontifex Maximus este denumirea Papei. Deci, un…Papă Negru, potrivit pentru misiunile însărcinate de Oculta obsedată de simbolism), aprig contestat de militanţii pentru apărarea drepturilor omului, pentru rolul pe care l-a avut în timpul „războiului murdar” din America Latină şi de Sud. Acum, în calitate de şef al Direcţiei Naţionale de Informaţii (DNI), controla toate serviciile secrete americane. Chiar şi FBI, creat ca o unitate independentă, i se subordona. El a devenit „Ţarul” comunităţii de informaţii din Statele Unite. Numirea lui a stârnit nenumărate revolte în ţările Americii Centrale şi de Sud, unde isprăvile sale din anii ’80 nu au fost uitate.
 Centralizarea şi comanda unitară a serviciilor secrete au fost cele două recomandări ale comisiei bi-partite care a investigat evenimentele de la 11 septembrie 2001. În discursul de investire a lui John Negroponte, preşedintele Bush jr. a subliniat: „Dacă vrem să prim terorismul înainte ca acesta să lovească, trebuie ca agenţiile noastre de informaţii să lucreze unitar”.
 Planul de reorganizare al serviciilor secrete americane, aprobat de G.W.Bush, avea va învingător Pentagonul. Însă, lărgirea atribuţiilor „Defense Intelligence Agency” (DIA), serviciul de informaţii militare, face ca ele să se suprapună peste cele ale CIA, ale „National Counterterrorism Center” (Centrul Naţional de Contraterorism – NCTC), ale „Departament of Homeland Security” (Departamentul pentru Securitate Naţională) etc. De aici au părut mai multe „conflicte de interese”.
Spre exemplu. NCTC  a fost înfiinţat în ianuarie 2005, sub auspiciile CIA, iar John Negroponte a încredinţat planificarea strategică din cadrul acestui Centru generalului de brigadă Jeffrey J. Schloesser, ofiţer de infanterie. Un responsabil din DNI a comentat pentru Washington Post: „Rămâne de văzut dacă Schlosser, un ofiţer de carieră, îi va raporta doar directorului NCTC şi Direcţiei Naţionale de Informaţii, doar nu şi Marelui Stat Major şi departamentului de Apărare”.
 Iată un alt posibil „conflict de interese”. În 2002, în cadrul Pentagonului a fost creat „Counter Intelligence Field Activity” (CIFA), care a primit misiunea să supervizeze investigaţiile pe linie de contraspionaj ale Departamentului Apărării şi de a analiza potenţialele ameninţări teroriste.  Până în 2005 a reuşit să întocmească câte un dosar detaliat (informaţii biografice, medicale, juridice, financiare, etc.) pentru toţi funcţionarii „străini” angajaţi de Departamentul de Stat, dar şi din celelalte agenţii federale. O „muncă” de care Administraţia Bush a fost foarte mulţumită. Apoi, atribuţiile s-au extins simţitor.  CIFA este autorizată să investigheze problemele de securitate naţională şi infracţiuni ca trădarea, spionajul ori sabotajul în scopuri teroriste. Aceste infracţiuni erau anchetate de FBI. De unde, alte „conflicte de interese”.
 În cadrul acestui act de reorganizare, CIA a înregistrat şi un succes. Coordonarea activităţii de spionaj  desfăşurate în străinătate va avea loc sub supravegherea Agenţiei. Până la această hotărâre, înaintea declanşării unui conflict, Departamentul Apărării derula activităţi de pregătire a câmpului de luptă, ce presupunea trimiterea de agenţi care să culeagă informaţii de şa faţa locului. Adică „vizite clandestine”. Şeful rezidenţei CIA  din ţara respectivă trebuia anunţat, ceea ce nu se prea întâmpla. Spionajul militar prefera să-şi vadă de treabă pe teren, fără amestecul celorlalţi colegi. Pentru aceasta, generalul Hayden a anunţat înfiinţarea postului de „national humint manager” – coordonarea tuturor activităţilor de spionaj. Si acest post a fost încredinţat unui înalt responsabil din CIA.

OAMENII PREŞEDINTELUI – NUMAI BUNI DE ARESTAT!
 
Între 1963 şi 1990, Ray McGoven a fost analist CIA, iar în ultima perioadă de activitate a fost  preşedintele lui „National Intelligence Estimates”, calitate în care avea sarcina ca, zilnic, să-i înmâneze preşedintelui un raport, strict confidenţial, asupra primejdiilor iminente la adresa Statelor Unite. Deci, are ceva experienţă şi a venit în contact cu toate personalităţile din anturajul preşedinţilor care s-au perindat pe la Casa Albă în perioada 1963-1990. Pentru el,numirea lui Negroponte în funcţia de director DNI a reprezentat o ameninţare directă pentru libertăţile civile. În subordinea lui directă se afla CIA. Se ştie că agenţii operativi ai Agenţiei au ţinut rareori seama de legislaţia internaţională şi a statelor pe teritoriul cărora acţionau.
Acum, în cadrul noii reforme a serviciilor secrete, CIA are latitudinea să desfăşoare „operaţiuni acoperite” şi pe teritoriul SUA. Pe bună dreptate că trecutul lui Negroponte, în perioada respectivă, nu-l recomanda drept un garant al transparenţei şi constituţionalităţii activităţii serviciilor secrete.
A mai apărut problema că informaţiile secrete vor fi promovate exclusiv în funcţie de interesele politice. Toate informaţiile, chiar cele mai sensibile, vor fi evitate, dacă ele contravin politicii generate de Administraţia Bush. De aici, viitoarea politică externă a Casei Albe poate fi prevăzută, referindu-ne şi la oamenii cu care se înconjoară preşedintele. Iată alţii din anturajul preşedintelui G.W.Bush, care au hotărât politica externă a SUA.
 Alberto Gonzales, cel care l-a sfătuit pe preşedinte să ignore Legea Crimelor de Război, ca şi prevederile Convenţiei de la Geneva asupra torturii a fost confirmat şi ca procuror-general al Statelor Unite.
 Michel Chertoff a fost numit ca secretar al departamentului Securităţii Interne, probabil pentru că s-ţa remarcat în perioada 2000-2004, când a arstat, fără mandat, 762 de imigranţi din statele arabe şi din Asia de Sud, pe care i-a ţinut luni de zile în detenţie, fiind „suspecţi de terorism”.
 Porter Goss provine dintr-o familie înstărită din Connecticut. După terminarea studiilor secundare s-a înscris la Universitatea Yale, unde a fost selecţionat în societatea secretă „Skull and Bones” (Craniu şi Oase), din care făcea parte şi familia Bush. Această organizaţie reprezintă „pepiniera” de selecţie pentru serviciile secrete americane.  În 1962, Goss a fost recrutat de CIA. Deoarece vorbea fluent franceza, spaniola şi greaca, a fost numit la rezidenţa CIA din Miami. A fost implicat direct în acţiunea de sprijinire a dictatorului Francois Duvalier – „Papa Doc” din Haiti, apoi în Republica Dominicană, unde l-a sprijinit pe preşedintele Rafael Trujillo, conducând nenumărate acţiuni „ilegale”. La mijlocul anilor ’60 a fost mutat la rezidenţa CIA de la Londra, însărcinat cu conducerea unor operaţiuni ultra-secrete. A fost implicat în „lovitura coloneilor” din Grecia. Datorită unor probleme de sănătate, în 1971 a fost nevoit să se retragă din CIA. Retras în Florida, a devenit milionar din speculaţii imobiliare. Cu banii strânşi s-a lansat în politică în cadrul Partidului Republican. În 1988 a devenit congresman, ulterior fiind reales.
 La mijlocul anilor ’70 s-a înfiinţat comitetul „House Intelligence Committee”, însărcinat cu investigarea acţiunilor ilegale ale CIA în  străinătate. În 1997 a fost numit în fruntea acestui comitet al Camerei Reprezentanţilor. Deci, activităţile „ilegale” al CIA erau investigate chiar de către o persoană care le practicase din plin. După cum era de aşteptat, Agenţia a fost scoasă „basma curată”, iar republicanii au fost deosebit de mulţumiţi de prestaţia lui Porter Goss, căruia i-au prelungit preşedinţia din fruntea acestui comitet la şapte ani. Această prelungire a fost expresia protecţiei acordate de vice-preşedintele Dick Cheney.
 Faptul că a făcut parte din „guvernul secret” al SUA ilustrează ascensiunea acestui personaj şi puterea pe care a deţinut-o. Acest „guvern secret” a fost expediat de preşedintele G.W.Bush, imediat după 11 septembrie 2001, într-o locaţie secretă, pentru a fi gata să conducă ţara în caz de război generalizat.
 După 11 septembrie 2001, Porter Goss s-a remarcat în apărarea „versiunii Bush”. A susţinut până în pânzele albe cele două minciuni ale Casei Albe menite să justifice războiul din Irak: „armele de nimicire în masă” care l-au făcut deosebit de periculos pe Saddam Hussein  şi „legătura Al-Qaeda-Saddam”.
 Porter Gos a condus şi comisia de investigare a evenimentelor din 9/11, „curăţind” de toate acuzaţiile Administraţia Bush, deşi era evident că pe 6 august 2001, Casa Albă primise un memorandum de la CIA, în care se preciza clar că „Ben Laden este hotărât să lovească în SUA”.

TROŢKI ŞTIA VIITORUL AMERICII…
 
Peste noapte, Jandarmul Lumii a devenit un colos cu picioare de lut. Statul militar cel mai puternic din lume, cu o comunitate a serviciilor secrete nemaiîntâlnită, a devenit neputincios faţă de terorism. Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, Troţki a pronosticat că SUA vor învinge şi vor obţine hegemonia mondială, dar a adăugat că „vor avea dinamită la temelii”. Aceste cuvinte profetice sunt acum literalmente un adevăr. După destrămarea URSS, preşedintele Bush Sr. A promis o Nouă Ordine Mondială. Realitatea a arătat o crudă răzbunare.
 Jaful planetei de către marile corporaţii americane – în fapt de Guvernul american şi Administraţia de la Casa Albă – a creat o uriaşă mizerie, război şi haos, care la 11 septembrie 2001 a impactat inima imperialismului mondial. Foametea, bolile, exploatarea bogăţiilor solului şi subsolului ţărilor care nu fac parte din lumea Occidentală, sunt adevăratele cauze a instabilităţii planetei la începutul secolului XXI.       
În numele apărării drepturilor omului şi a instaurării „democraţiei”, Iugoslavia a fost destrămată brutal, Afganistanul şi Irakul atacate de „coaliţia antiteroristă”. Oraşe întregi au fost rase de pe suprafaţa pământului. Au murit şi mor zilnic sute şi mii de oameni nevinovaţi, în special femei şi copii. Americanii au crezut că vor fi primiţi cu braţele deschise pentru că „luptă” pentru înlăturarea unui dictator. Situaţia a scăpat de sub control.
Prezint în continuare povestea a doi oameni pe care Washingtonul s-a bazat în această nouă dezordine mondială.
 La 22 decembrie 2001, Hamid Karzai a fost numit preşedintele Administraţiei de Tranziţie, iar la 9 octombrie 2004 a „câştigat” alegerile din Afganistan şi a devenit preşedintele acestei ţări. De fapt, marioneta Casei Albe.
 De etnie pashtun, s-a născut în Kandahar. În 1983 şi-a luat licenţa în ştiinţe politice la Universitatea Shimla Himachal Pradesh, din India.  Reîntors în ţară, a luptat alături de talibani pentru alungarea trupelor sovietice. După alungarea acestora a fost numit ministru în guvernul Burhanuddin Rabbani. Nu peste mult timp, din motive necunoscute, a refuzat postul de ambasador la ONU şi a întrerupt orice legătură cu talibanii, refugiindu-se cu familia în Pakistan.
 La 14 iunie 1999, talibanii i-au asasinat tatăl, Karzai jurând să se răzbuna. După 11 septembrie 2001 a fost recrutat de CIA şi a ajutat-o în distrugerea regimului taliban. A scăpat ca prin minune de atentatul din 5 septembrie, însă garda sa de corp şi un ofiţer american au fost ucişi.
 De reţinut că, înainte de „câştigarea” alegerilor, a fost consultant al firmei petroliere „Unical”, la care şi familia Bush are acţiuni. ..

„IAR CÂND EI AU CREAT DEŞERTUL, L-AU NUMIT PACE”
 
La 28 mai 2004, stăpânul vremelnic al Irakului, trimis de Washington, Paul Bremer, l-a numit în „unanimitate” prim-ministru al guvernului irakian pe Ayad Allawi (Iyad), pe care, însă, c ei 22 de membri ai Ligii Statelor Arabe nu l-au recunoscut. Ştiau că era marioneta lui Bremer şi a CIA.
 Ayad Alawi provine dintr-o familie bogată de şiiţi. Din tinereţe a devenit membru al partidului Baas. Şi-a terminat studiile la Londra, devenind medic neurolog. Se spune că l-a tratat pe Saddam Hussein, cu care era în relaţii de prietenie.
 În 1976 se afla la Londra, în funcţia de şef al Organizaţiei Europene al Partidului Baas, când şi-a dat demisia din partid. Mai mult, a devenit agent al M.I.-6. A refuzat toate chemările lui Saddam Hussein de a se reîntoarce în Irak şi a fost trecut pe lista morţii.
 În 1978, un „comando al morţii” a pătruns în apartamentul său din Londra şi i s-au aplicat mai multe lovituri cu securea. O adevărată minune l-a salvat, dar a stat în spital mai bine de un an.
 Când Saddam Hussein a atacat Kuweitul, CIA şi serviciile secrete iordaniene şi saudite au trimis saci cu bani pentru a-l susţine pe Alawi. Între timp a devenit agent CIA.
 Împreună cu Agenţia, în 1996 a pus la cale un complot pentru asasinarea lui Saddam Hussein. Însă, acesta a prins de veste, şi-a infiltrat oamenii printre complotişti, care au fost asasinaţi. Alawi a scăpat din nou.
 După victoria „coaliţiei antiteroriste”, s-a întors în Bagdad şi a început să recruteze ofiţeri şi soldaţi dezertori din armata irakiană…
 Prin numirea lui Nouri Al-Maliki prim-ministru al guvernului de la Bagdad (20 mai 2006), Washingtonul sperase că noul guvern va reuşi să dezarmeze puternicele miliţii şiite şi să stabilizeze situaţia, din ce în ce mai explozivă, din Irak. La 17 august 2006, „New York Times” scria: „Insurgenţa se bucură de un sprijin popular tot mai mare şi are acum abilitatea de a acţiona în orice moment, în orice loc”. În fiecare săptămână, rezistenţa irakiană punea la cale cel puţin 700 de atentate. Toate acestea, în ciuda măsurilor luate de către forţele americane. SOLUŢIA „Salvador”, numirea lui Negroponte ca ambasador la Bagdad etc.
 Ca urmare a instabilităţii  tot mai accentuate a situaţiei din Irak, unde violenţele interconfesionale au atins un nivel fără precedent, iar ocupantul trăieşte zile de coşmar, instalându-se un adevărat haos sângeros, se pare că belicoşii responsabili americani caută soluţii de compromis la care, în martie 2002, nici măcar nu se gândeau.
James Baker pleda pentru „acomodarea politică” cu insurgenţii, iar mass-media americană sspecula că, prin răsturnarea regimului Maliki, Administraţia de la Casa Albă caută să ajungă la o înţelegere cu Partidul Bass.
Previziunile lui James Baker s-au adeverit în totalitate. El s-a opus de la început răsturnării guvernului de la Bagdad şi a lui Saddam Hussein şi avertizase că acestea vor pune SUA în faţa „spectrului unei ocupaţii militare pe o perioadă nedeterminată în Irak”…
 Întreb: trăiesc mai bine popoarele din Afganistan şi Irak decât sub regimurile anterioare?...
 Lenin a declarat: „Capitalismul este oroare fără de sfârşit”. În ultimii ani, americanii şi europenii s-au înarmat mai ceva ca perioada Războiului Rece, iar serviciile lor secrete desfăşoară activităţi atât de „murdare”, încât şi agenţii lor trec dintr-o tabără în alta.  Este o manifestare a crizei convulsive în care a intrat capitalismul mondial.
Cu sute de decenii înainte, Tacitus spunea: „IAR CÂND AU CREAT DEŞERTUL, L-AU NUMIT PACE”…
 
sursa:http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=26268:agenia-central-de-informaii-intre-extaz-i-agonie-iv&catid=1:dezvaluiri&Itemid=7
Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #348 : Octombrie 22, 2011, 17:45:40 »

Documente secrete - Trădarea Regelui Mihai (1)
Gheorghe Nistoroiu   
Documente secrete ale trădării Regelui Mihai
(Vâşinski, Stalin, Molotov, Beria)

„În noaptea de 23 august 1944, regele Mihai anunţa la Radio că fusese semnat un armistiţiu cu sovieticii. În fapt armistiţiul nu a fost semnat până pe 12 Septembrie, la Moscova. Dat fiind că nu se semnase armistiţiul, toate trupele române, care se aflau pe frontul din Moldova şi Basarabia şi care încetaseră focul, după ordinul regelui Mihai, au fost făcute prizoniere de către ruşi; soldaţii şi ofiţerii au plecat captivi către Rusia. Aşa că a fost o capitulare necondiţionată, nu un armistiţiu. Exista un rege care îşi preda armata duşmanului. În ce ţară din lume poate fi găsit un şef de stat asemănător? Pe 20 Iulie 1945, i s-a decernat prin mareşalul Tolbuhin din ordinul lui Stalin „Ordinul Victoriei Sovietice". Tristă onoare de a fi decorat de către duşmanul de moarte al poporului său!" (General Platon Chirnoaga, șef-adjunct al Statului Major al Armatei a III-a pe Frontul de Est)

România, era în anul 1944 o ţară ce făcea parte pe merit din elita naţiunilor europene, a cărei contribuţie la crearea şi mai ales la păstrarea valorilor identitare ale civilizaţiei europene nu putea fi ignorată. Era o ţară cu tradiţie democratică, pe care doar neşansa unui rege cu grave carenţe psihice şi educaţionale, Carol al II-lea, o împinsese către tăvălugul totalitarismului monarhic, dar care nu reuşise să desfinţeze rădăcinile viguroase ale legilor strămoşeşti ce guvernau încă în mediul rural, predominant. Dar mai ales, România anului 1944, avea, prima dată în istoria ei, o elită intelectuală fără precedent graţie atât numărului mare de personalităţi din toate domeniile vieţii economice, ştiinţifice şi culturale, cât şi nivelului de recunoaştere pe plan mondial, a multora dintre ei. Îşi puteau permite democraţiile europene, Casele regale surori, dar mai ales, deja în curs de afirmare în postura de garant al democraţiei planetare, SUA cedarea României necondiţionat aliatului sovietic, aşa cum afirmă cu atâta convingere ex-regele Mihai şi întreaga propagandă pro-monarhică? Oare România devenise dintr-o dată neinteresantă pentru americanii care-şi vedeau pierdute propriile investiţii de pe Valea Prahovei? Nu cumva trebuie să căutăm adevărul ascuns în documentele vremii pentru a vedea dincolo de „necesitatea" miturile" arhicunoscute: Yalta, Crimeea, Postdam sau Moscova? Nu mă voi opri de astă dată la pregătirea şi realizarea loviturii de stat de la 23 august 1944 ci doar la unul dintre primele decrete regale, cel din 20 ianuarie 1945.

Mareşalul Ion Antonescu adresa lui Mihai I de pe front, la 23 iunie 1941, ca răspuns la telegrama din ajun a suveranului următorul mesaj: „Multumesc respectuos Majestatii Voastre pentru cuvintele de îmbărbatare şi de apreciere cu care aţi cinstit Armata şi pe mine. Fiţi sigur, Majestate, de devotamentul nostru. Pentru ţară şi pentru Majestatea Voastra ne batem. Pentru ţară şi pentru Majestatea Voastră trebuie să învingem". La 28 iulie 1941, Mihai I de România transmitea celui care îi datora nu numai Coroana dar şi o poziţie de onoare şi autoritatea faţă de supuşii săi, Mareşalului Ion Antonescu un mesaj de felicitare, imediat dupa ce „vitezele trupe româno-germane au alungat peste Nistru armatele comuniste şi au reîntregit pe vecie ţara Moldovei". La referendumul naţional de la 9 noiembrie 1941, 3.481.311 de români votaseră pentru susţinerea programului de guvernare antonescian şi doar 74 voturi fuseseră contra, naţiunea exprimându-şi aprobarea pentru tot ce înfăptuise până atunci „Guvernarea dezrobitoare a Mareşalului Antonescu".

S-a spus că odiosul decret promulgat de Mihai I la data de 20 ianuarie 1945 sub „patriotica" mască Decret-Lege „Pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării" (anexa 1) - fusese acceptat doar pentru a le face pe plac sovieticilor care doreau astfel să se răzbune pentru înfrângerile suferite în prima parte a războiului. Decretul convenea perfect şi celui care îl promulgase cu atâta rapiditate, regelui, pentru că îi permitea astfel să „purifice" atmosfera atât de plină de indignare a celor ce asistaseră neputincioşi la predarea necondiţionată a ţării în mâna sovieticilor şi la masacrarea bravei armate române de către „aliatul" sovietic datorită lipsei unui armistiţiu semnat oficial. Mare parte din cei cărora le era „adresat" decretul luptau încă pe front şi se întâmpla să şi moară uneori respectându-şi jurământul de credinţă făţă de rege. Cel care avea să refuze cererile de graţiere ale ofiţerilor eroi ce dezrobiseră Basarabia şi Bucovina, nu s-a gândit că ar fi fost o supremă onoare ca primul judecat şi condamnat pentru că luptase pentru o Românie democratică, cu toţi românii uniţi, să fie chiar el, regele, sau adevăratul vinovat pentru pierderea Transilvaniei, nimeni altul decăt tăticul Carol al II-lea? Odată cu promulgarea acestui decret, România intra în cumplita epocă a terorii şi mistificării ajunse politică de guvernare. Putea în orice moment să se descopere de către un „binevoitor" că erai unul dintre cei care luptaseră pe frontul de răsărit sau chiar numai votaseră cu Mareşalul. Justiţia se transformase într-o mascaradă cu iz de tribunal popular, fără discermânt, aservit intereselor celor ce, folosind singurul simbol al puterii existent la acea dată, regele, se instalau în forţă la putere. Decretul devenea operant în timpul guvernului Rădescu, unul din artizanii loviturii de stat şi care împreună cu Constantin Vişoianu, la acea dată ministru de externe, avea să conducă peste puţin timp una din mişcările de rezistenţă ale românilor din exil. Pentru cel curios şi dornic să înţeleagă, este ciudat faptul că întotdeauna în discursul său, cel ce cu îngăduinţa Domnului se numeşte încă Mihai I, se plânge că „a fost nevoit să accepte" sau „să facă ". Actele sale, întreaga sa guvernare nu i-au aparţinut niciodată şi nu-i aparţin nici astăzi! Lipsa asumării răspunderii este caracteristica definitorie a acestei personalităţi a istoriei româneşti. Lipsa de curaj, dacă mai adaugi şi faptul că nu întotdeauna înţelepciunea face casă bună cu curajul, poate să ducă la un iertător sentiment de resemnare care sfârşeşte aproape sigur, cu un „aşa a fost să fie, ce era să facă?" Oare chiar nu ar fi putut face nimic mai mult ?

La 24 februarie 1945, domnul general de corp de armată, adjutant Nicolae Rădescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, adresa la radio un apel către poporul român, din care redăm un fragment: „Fraţi români, Cei fără neam şi fără Dumnezeu, aşa cum i-a botezat poporul, au pornit să aprindă focul în ţără şi s-o înece în sânge. O mână de inşi, conduşi de doi venetici Ana Pauker şi ungurul Luca, caută prin teroare să supună neamul. Vor cădea striviţi! Acest neam care a ştiut întotdeauna să-şi apere fiinţa, nu de câţiva neisprăviţi se va lăsa acum îngenunchiat. Sub masca democraţiei, democraţie pe care la fiecare pas o calcă în picioare, aceste fioroase hiene nedăjduiesc să ajungă în stăpânirea ţării. Sunt nenumărate blestematele lor fapte, pe tot cuprinsul ţării. Voi avea în curând prilejul să vă vorbesc de toate [...] Criminalii care săvârşesc aceste nelegiuiri nu au măcar curajul faptelor lor. Vor căuta să arunce vina asupra armatei care după spusele lor, ar fi provocatoare. Afirm cu toată tăria că nu poate fi insinuare mai infamă. Armata a avut ordinul meu categoric să nu atace decât dacă este atacată şi ea a făcut ceva mai mult, peste tot unde armata a fost atacată, a tras în aer numai în scop de intimidare. Putem însă să ne mulţumim numai să constatăm acest lucru, fără ca să ne vină atunci pedeapsa de la Dumnezeu? Fără îndoială că nu; ca un singur om trebuie să ne ridicăm şi să facem faţă primejdiei. Eu şi armata ne vom face datoria până la capăt. Fiţi şi voi cu toţii la posturile voastre."
Bucureşti, sâmbătă 24 februarie 1945, ora 22 (Arhivele Statului Bucureşti, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 17/1945, f.223-225)

Ca şef al executivului românesc la acea dată, generalul Rădescu era un inconştient, gata să lupte cu sovieticii, forţa de ocupaţie? Adevărul ştiut de generalul Rădescu atunci era altul decât cel pe care îl invocă întotdeauna Mihai I de România atunci când îşi motivează comportamentul? Răspunsul îl găsim în telegrama secretarului de stat interimar al S.U.A., Grew către reprezentantul american în România, Burton Y. Berry, privind unele puncte de vedere ale Departamentului de Stat, potrivit cărora poporul român trebuie să fie asigurat că România va rămâne independentă. Telegrama poartă data de 24 februarie 1945, ora 10 p.m., fiind deci un suport real pentru şeful Guvernului Român, generalul Rădescu în acţiunea de eliminare a factorilor ce puteau duce la bolşevizarea ţării. (Anexa 2).

Obişnuiţi cu modul balcanic de a face politică, am putea crede că lucrurile arătau bine doar pe hârtie. Telegrama din data de 1 martie 1945, trimisă de reprezentantul S.U.A. în Comisia Aliată de Control pentru România, C.V. Schuyler, Ministerului de Război al S.U.A. în legătură cu demisia guvernului Rădescu demonstrează că România nu fusese „dăruită" sovieticilor niciodată de ceilalţi doi aliaţi, Anglia şi S.U.A., aşa cum am fost făcuţi să credem noi, românii. (Anexa 3). Ceea ce nu ştiau aliaţii occidentali, era faptul că suveranul român, era cel care moştenise posibil genetic - moralitatea „mamelor" din Casa regală românească este cunoscută - dar mai sigur prin educaţie un mod „realist" de a vedea guvernarea: „totul pentru tine, ceilalţi îţi datorează supunere". Este binecunoscută scena, relatată în memoriile celor prezenţi, despărţirii dintre tatăl, Carol al II-lea şi fiul, Mihai I. La cererea fiului de a nu fi lăsat „aici" , tatăl „responsabil" îi aduce aminte că are o misiune de îndeplinit! Înălţător, veţi spune.
Să încercăm să aflăm la ce misiune făcea referire declaratul admirator al doctrinei totalitare, bolşevice, Carol al II-lea. Să ne oprim mai întâi la telefonograma lui A.I.Vâşinski, adresată lui V.M.Molotov, pe data de 1 martie 1945, după ce se pare că primise de la regele Mihai I cel mai scump mărţişor plătit de poporul român, Guvernul Roşu :

„SECRET - Prin telefon, din Bucureşti
Tovarăşului Molotov,
La 10 seara am fost la palat. Am vorbit cu regele. Încă o dată i-am repetat cererea mea referitoare la Petru Groza, insistând asupra faptului că însărcinarea i-a fost dată lui, ca unei persoane care corespunde tuturor condiţiilor menţionate de mine anterior, în conformitate cu directiva. Regele a răspuns că el s-a informat cu atenţie asupra punctului de vedere al guvernului sovietic şi speră că va putea lua o hotărâre în conformitate cu indicaţia Guvernului sovietic. A promis că va da răspunsul în dimineaţa zilei de 2 martie, deoarece trebuie să îndeplinească toate procedurile constituţionale. Regele a subliniat în repetate rânduri dorinţa sa de a păstra pe deplin cele mai bune relaţii cu Guvernul sovietic. Vâşinski
A transmis, Vâşinski/ A primit: Podţerob, la 1 martie 1945, ora 23,58. S-a expediat tovarăşilor: Stalin, Molotov, Mikoian, Beria, Malenkov, Dekanozov, Secţia a IV-a Europa" (Arhivele Statutului Bucureşti, colecţia Xerocopii Rusia, pachetul XIII, doc.5,f.21; Arhiva MAE al Federaţiei Ruse, Moscova, Fondul 0125- Referentura România, opis 33,mapa128, dosar 5 )

ANEXE

Anexa 1. Decret-Lege
Pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de
dezastrul ţării
Art.1.- Sunt vinovaţi de dezastrul ţării :
a) Acei care au instaurat regimul de dictatură şi având răspunderea politică efectivă, au pus în primejdie securitatea statului, prin încheierea de tratate de alianţă politică cu Germania hitleristă, prin permiterea intrării armatelor operative germane pe teritoriul ţării sau prin pornirea războiului împotriva U.R.S.S. şi a Naţiunilor Unite.
b) Acei care militând printr-o activitate susţinută pentru o politică externă alături de Germania hitleristă, au consimţit la cedarea Transilvaniei de Nord ;
c) Acei care prin ameninţări, prin acte de teroare sau orice acţiune ilegală au urmărit să impună României o orientare politică alături de Germania hitleristă;
d) Acei care interesat s-au pus în slujba organelor de propagandă germană, activând în scopul de a înlătura şi a aservi România germaniei hitleriste.
Art.2.- Pentru faptele prevăzute la art.1 se va pronunţa una din următoarele pedepse:
a) Munca silnică pe viaţă ;
b) Munca silnică pe timp de 5-20 ani;
c) Temniţă grea de la 3-20 ani;
d) Închisoare corecţionară de la 5-10 ani.
Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #349 : Octombrie 22, 2011, 17:48:08 »

Odată cu pedeapsa pronunţată, instanţa va putea pronunţa faţă de cel condamnat, ca despăgubiri în favoarea Statului, şi confiscarea totală sau parţială a averii acestuia, cum şi degraţiunea civică sau pierderea drepturilor politice de la 3 la 10 ani
Art.3. - Cercetarea şi instruirea vinovaţilor prevăzuţi de prezenta lege se va face de acuzatori publici, instituiţi conform legii pentru urmărirea şi sancţionarea criminalilor de război, fiind aplicabile toate dispoziţiile articolelor 4,5,6,7,8,9 şi 10 din această lege.
Art.4. Judecarea faptelor prevăzute de prezenta lege se va face de o instanţă denumită Tribunalul special pentru cei vinovaţi de dezastrul ţării.
***
Art. 11. – Acei ce vor ascunde sau vor da ajutor să fugă celor prevăzuţi în prezenta lege, vor fi pedepsiţi de aceeași instanţă cu închisoare corecţională de la 3-5 ani.
Art. 12. – Urmărirea în baza acestei legi va trebui să se producă într-un termen de cel mult 6 luni de la publicarea legii.
Dat în Bucureşti la 20 ianuarie 1945.
MIHAI
Ministrul justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu
(„ Monitorul Oficial" , nr. 17, din 27 ianuarie 1945, p.418-419 )

Anexa 2 - Telegrama secretarului de stat interimar al SUA, Grew către reprezentantul american în România, Burton Y. Berry, privind unele puncte de vedere ale Departamentului de Stat, potrivit cărora poporul român trebuie asigurat că România va Rămâne independentă:
Washington, 24 februarie 1945, ora 10 p.m.
Departamentul a observat factorii de nelinişte din situaţia politică din România, astfel cum au fost raportaţi în telegramele dumneavoastră şi mesajele lui Schuyler. Considerăm că este de dorit, mai ales în lumina Conferinţei din Crimeea, să prezentăm guvernelor sovietic şi britanic propuneri concrete pentru consultări tripartite şi acţiuni în problemele politice majore în ţările foste satelite ale Axei, în perioada de armistiţiu, cu dorinţa de a asigura o mai mare stabilitate politică în aceste ţări şi de a stabilii condiţii care să facă posibilă alegerea liberă de către aceste popoare a formelor de guvernământ, sub care vor să trăiască.
Credem că vă poate fi folositor atât dumneavoastră cât şi lui Schuyler de a fi informaţi asupra vederilor Departamentului asupra câtorva dintre problemele mai urgente pentru a putea face cunoscută poziţia americană în diverse locuri şi prin diverse mijloace considerate de dumneavoastră ca potrivite. Sperăm să ţineţi, mai ales, seama de următoarele:
1. Poporul român nu trebuie lăsat să se îndoiască de existenţa viitoare a ţării ca un stat independent.
2. Un guvern de coaliţie, reprezentând toate grupările politice şi clasele sociale este, credem noi, cel mai potrivit mijloc de a permite o administraţie reprezentativă în actuala perioadă. Nu dorim să vedem un guvern exclusiv naţional-ţărănesc sau exclusiv al F.N-D., şi vom deplânge, mai ales, folosirea ori demonstraţia de forţă sau orice altă şicană politică pentru a aduce orice grup la putere.
3. Încercările de a efectua schimbări administrative prin mijloace de dezordine sau prin utilizarea forţei sau a intimidării nu trebuie tolerate, ci trebuie încurajat orice efort, care urmăreşte stabilirea procedurilor prin care alegerile locale şi generale vor putea fi ţinute pe baza votului liber şi secret sau prin alte mijloace democratice.
4. Nici unei grupări politice, fie comunişti sau alte elemente, nu trebuie să i se permită să poarte arme, toate instrumentele de forţă fiind lăsate doar la dispoziţia autorităţilor guvernamentale şi luându-se toate măsurile pentru a se asigura că aceste autorităţi au la dispoziţia lor forţe şi echimapent adecvat prntru a menţine ordinea internă.
5. Întrucât nu există nici un motiv pentru a crede că regele nu ar servi loial interesele ţării sale şi ale cauzei aliate, şi, mai ales în ceea ce priveşte rolul său în trecerea României de la nazişti în tabăra aliată, este greu să se găsească vreo justificare pentru atacurile împotriva lui, mai ales într-o perioadă când procedurile pentru asigurarea voinţei naţionale nu au fost încă determinate.
6. Fără a uita încurajările date românilor în privinţa statutului de cobeligeranţă de către reprezentanţii aliaţi la Moscova în timpul negocierilor de armistiţiu şi apreciind, în acelaşi timp, contribuţia României în război, credem că dorinţa României de a avea statut de cobeligeranţă trebuie luată în consideraţie cu simpatie.
7. Înţelegem dorinţa românilor de a extinde administraţia lor asupra nordului Transilvaniei, dar speranţa că realizează aceasta prin agitaţia lor în perioada operaţiilor militare active nu este nici în propriul lor avantaj, nici nu contribuie la dezvoltarea colaborării şi încrederii reciproce.
8. Deoarece este de dorit ca opinia publică americană şi, în general, mondială, să fie pe deplin informată despre desfăşurările din România, ca şi de pretutindeni, este important să fie admişi liber în ţară corespondenţii americani şi rapoartele lor să fie cenzurate numai pe baza considerentelor militare.
9. O libertate reală a presei, limitată numai de cenzura motivată militar, trebuie să fie stabilită ca acces la materialele şi înlesnirile necesare.
10. Este de dorit ca România să fie autorizată să reia comerţul cu străinătatea de îndată ce condiţiile o vor permite.
11. Înstrucţiunile şi directivele privind problemele politice nu trebuie emise în numele Comisiei Aliate de Control fără consultarea cu membri americani şi englezi ai comisiei. Este, desigur, de dorit ca o regulă generală, ca atitudinea americană în probleme ca cele tratate mai sus să fie făcută cunoscută, cel puţin, în primul rând, autorităţilor sovietice decât românilor. Veţi fi, desigur, călăuzit de cursul evenimentelor în fixarea accentului sau momentului discuţiilor dumneavoastră fie cu ruşii, fie cu românii, dar problemele de mai sus ni se par a reprezenta cea mai bună bază pentru realizarea unei politici aliate, comune în problemele româneşti.
Trimisă la Bucureşti; repetată pentru informare la Moscova şi Caserta, (Foreign Relations of the United States, Diplomatic Papers, 1945, vol V, Europe, pp.478-480;publ. în Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României. Percepţii anglo-americane, 1944-1947, Bucureşti, 1993,p.107)

Anexa 3 - Telegrama reprezentantului S.U.A. în Comisia Aliată de Control pentru România, C.V.Schuyler, trimisă Ministerului de Război al S.U.A. în legătură cu demisia guvernului Rădescu,
Traducere
De la reprezentanţa SUA în Comisia Aliată de Control pentru România
Către: Departamentul de război 1 martie 1945
Generalul Vinogradov a convocat aseară o şedinţă comună a principalilor reprezentanţi în Comisia Aliată de Control pentru România. El a declarat că scopul şedinţei este doar de a ni-l prezenta pe noul vicepreşedinte al Comisiei Aliate de Control pentru România, general colonel Susaikov. El a spus că el fusese schimbat din funcţie din cauza sănătăţii sale subrede. Eu am subliniat strigenta necesitate de a se da imediat o explicaţie delegaţiei S.U.A. privind acţiunile din ultimele câteva zile ale autorităţilor ruseşti din România. Susaikov a refuzat categoric o discuţie în legătură cu aceste probleme, spunând că el doar în dimineaţa aceasta sosise de pe front şi nu putea încă să analizeze situaţia locală. Eu mi-am manifestat apoi dorinţa de a pune unele întrebări privind activitatea autorităţilor ruseşti cu rugămintea să mi se răspundă la ele cât mai curând posibil. Susaikov a acceptat să primească întrebările. Ele sunt următoarele :
1. Aş dori să mi se confirme o ştire pe care am primt-o potrivit căreia domnul Vâşinski s-ar fi aflat aici ieri şi astăzi într-o convorbire sau mai multe cu regele, el a cerut demiterea actualului guvern Rădescu?
2. Domnul Vâşinski a formulat în cadrul acestor convorbiri vreo propunere în ceea ce priveşte o variantă pentru un nou guvern?
3. Dacă s-au făcut propuneri, acestea au fost prezentate în numele Comisiei Aliate de Control sau în numele Uniunii Sovietice?
4. Ce motive pot eu prezenta Guvernului meu pentru luarea acestor măsuri fără consultarea prealabilă a reprezentanţilor guvernelor britanic şi american?
Am subliniat că dată fiind importanţa evenimentelor ce au loc sunt obligat să informez imediat Guvernul S.U.A. despre refuzul vicepreşedintelui de a discuta acum această problemă. Vicemareşalul aerului, Stevenson, a sprijinit poziţia mea. El a atras, de asemenea, atenţia asupra unei scrisori adresate domnului Vâşinski, cerând ca acesta să amâne orice acţiune până când vicemareşalul vă primii instrucţiuni de la Londra. Stevenson a atras totodată atenţia supra scrisorii sale de protest de săptămâna trecută în problema libertăţii presei şi suspendării ziarului „Viitorul". El a spus că acest protest a fost cu desăvârşire ignorat de Comisia Aliată de Control şi că „este foarte afectat de acest lucru". (Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Microfilme SUA, r.693, c.472-473; The National Arhives of the United States, Franklin D. Roosevel Library, Hyde Park, New York, Presidenţial Secret Folder, Map Room Box 77.)

- va urma -
SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/478-documente-secrete-tradarea-regelui-mihai-1.html
Memorat
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4177
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #351 : Octombrie 23, 2011, 00:25:27 »

Asa cum am mai spus,cartea vietii mele este deschisa pentru oricine,chiar si pentru cele rele facute in viata asta.Ma destainui pentru ca cei tineri sa aleaga numai ce-i bun si sa se fereasca de cele rele.
Viata mea vizavi de consumul de alcool a fost cam asa:
Primii aproximativ 40 de ani din viata am consumat alcool ff putin,mult sub limita normalului(am mai facut sport ,miscare pentru sanatate).Urmatorii aproximativ 10 ani am ridicat stacheta la consumul normal si fara exagerari.Urmatorii aprox.5 ani am avut un faliment la firma cu mari pierderi.Dupa intrarea in faliment am ridicat din nou stacheta si am consumat mai mult alcool,dar fara sa ma leagan pe picioare(totusi a fost mai mult decat normal).Urmatorii patru ani si sase luni am coborat stacheta la consumul de alcool la zero,nici nu l-am gustat(am facut sport).In urma cu o luna  am incetat sa mai fac sport si m-am spurcat de cateva ori la alcool dar nu cu depasiri.Chiar daca nu am depasit limita normalului in aceasta luna,abstinenta totala timp de patru ani si opt luni a facut ca rezistenta mea sa scada.Asa ca de o saptamana am reluat antrenamentele la sala de sport si am redus din nou consumul de alcool mult sub limita normalului.Vreau sa o tin asa de aici incolo caci sanatatea e mai importanta.Multumesc Domnului ca nu am avut si nu am probleme cu sanatatea,dar muschii nu cresc cu alcool.Duc o viata sanatoasa de sportiv,dar ca un sportiv la saizeci de ani.va asigur ca sportul aduce sanatate si multe beneficii.
Memorat

Nihil sine Deo!!
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #352 : Octombrie 23, 2011, 08:40:56 »

Cercul Goseck este o structura neolitica care se gaseste la Goseck, districtul Burgenlandkreis, regiunea Saxony-Anhalt, Germania. Cercul consista dintr-un set concentric de santuri de 75 de metri si doua palisade in forma de inel cu spatii pentru porti.

Definitia DEX pentru palisada: Construcție primitivă de fortificație, făcută din trunchiuri de copaci, așezate orizontal, sau din pari groși, bătuți în pământ și legați între ei; palancă.

Se crede ca cercul a fost un observator solar, cel mai batran observator solar cunoscut din lume. Situl a fost facut public in august 2003. Mass-media germana l-a botezat Stonehenge-ul german.

http://en.wikipedia.org/wiki/Goseck_circle

Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #354 : Octombrie 24, 2011, 08:02:33 »

http://www.dcnews.ro/2011/10/cum-a-min%c8%9bit-traian-basescu-in-discursul-de-pe-aeroport-de-ce-exista-riscul-unor-noi-curbe-de-sacrificiu/
Cum a mințit Traian Băsescu în discursul de pe aeroport. De ce există riscul unor NOI CURBE DE SACRIFICIU

Discursul președintelui Băsescu, înainte de plecarea la Bruxelles, a fost citit în cheie politică. Jurnalistul Eugen Zainea a identificat câteva mesaje economice strecurate de Traian Băsescu printre rânduri, ca și o serie de manipulări specifice campaniei electorale permanente în care ne aflăm. Astfel, s-ar fi anunțat prin declarația președintelui noi măsuri de austeritate, odată există nevoia de a depăși deficitul bugetar, dar e imposibil de făcut acest lucru din cauza acordului cu FMI și a costurilor mari cu împrumuturile.
Din datele prezentate de Eugen Zainea, o mare parte a declarațiilor făcute pe aeroport de președintele Traian Băsescu nu au corespondent în realitate. Președintele a afirmat că prognozele sunt în scădere pentru toate statele, dar, arată Zainea, la jumătatea lunii septembrie, Comisia Europeană a modificat în creștere prognoza pentru 2011, de la 1% în primăvară la 1,8%. De asemenea, în ceea ce privește zona euro, Produsul Intern Brut real ar urma să crească de aproape două ori mai puternic în 2011, față de estimările inițiale. În ceea ce privește comparația între state, creșterile economice vor fi inegale, în fruntea economiilor europene situandu-se Germania și Polonia.

Președintele a mai spus că ar fi extrem de greu să susţinem financiar un deficit de 3%, datorită dobânzilor foarte mari care se percep acum la credite şi datorită lipsei banilor. Eugen Zainea atrage atenția că Mugur Isărescu a declarat recent că nu banii lipsesc pe piață, ci încrederea. Dimpotrivă, sunt destui bani disponibili, atât Sistemul Rezervelor Federale din Statele Unite, cât și Banca Angliei aruncând bani pe piețe până la inundarea acestora.

Boc este domnul Dobândă, vinovat de costul mare al împrumuturilor

În urmă cu câteva săptămâni, Italia (având o datorie suverană reprezentând 140% din PIB) a emis obligațiuni de 6,5 miliarde de euro, care au fost supra-subscrise de finanțatorii internaționali (cu 120%). Dobânda a fost mai mică de 5%, în ciuda avertismentelor privind evoluția economiei italiene. România lui Boc (cu o datorie suverană de circa 40% din PIB) are costuri mai mari din simplul motiv ca nu are o economie solidă și nici politici adecvate, acestea fiind elementele care determină, de fapt, costul finanțării. Expunerea băncilor germane pe Grecia este de 33 miliarde de euro, pe Italia este de 123,5 miliarde de euro, iar pe Spania de 156,4 miliarde de euro. Deci, un total de 312,9 miliarde de euro (adică 15% din Produsul Intern Brut al Germaniei). Ceea ce nu împiedică economia germană să fie cea mai solidă și mai dinamică economie din grupul țărilor OECD și să se finanțeze la o dobândă de cca 2% (la care se finanțează și economia americană) .
Iată articolul integral scris de jurnalistul Eugen Zainea
Dl Basescu, pe aratura economiei capitaliste

Presa de zilele trecute ne-a adus sub ochi un nou episod dintr-un serial care s-ar putea intitula “Presedintii (unii!) spun lucruri trasnite…”. Astfel, domnia sa a declarat, înainte de plecarea la Bruxelles, pentru summit-ul PPE şi Consiliul European de toamnă, că România nu poate plăti la nesfârşit indeciziile liderilor europeni din zona Euro.

„Pentru noi este de importanţă majoră. Datorită situaţiei din Grecia, toată regiunea este contaminată de neîncredere şi aici nu este doar responsabilitatea Greciei”, a declarat preşedintele. Traian Băsescu a adăugat că liderii din zona Euro care întârzie la nesfârşit o decizie pentru Grecia fac foarte mult rău, nu numai pentru Grecia.

„România nu poate plăti la nesfârşit indeciziilor liderilor europeni din zona Euro”, a conchis Băsescu.

Daca dl Basescu ar fi facut aceste declaratii surprins fiind la terasa Ciresica, am fi putut spune ca e vesel si pus pe sotii. In contextul dat insa, afirmatiile sale nu sunt numai siderante, dar pun serios pe ganduri, fiindca, in mod fatal, ele nu pot trece neluate in seama de liderii europeni, care le vor considera, pe buna dreptate, drept pozitie oficiala a Romaniei. Avem de-a face, in cazul acestor ziceri, cu doua paliere, deopotriva de grave la o analiza mai atenta. In primul rand, este vorba de lipsa de diplomatie si de tact, care sunt evidente (chiar si daca pe fond, dl Basescu ar fi avut dreptate, ceea ce, in mod evident, nu este cazul!). Fiindca nadajduiam ca macar din cand in cand, cand pleaca la summit-uri europene, presedintele se mobilizeaza si se autoresponsabilizeaza si ar trebui (dar poate ca e o speranta in van...) sa realizeze ca d-na Merkel nu e Elena Udrea sau Roberta Anastase si ca Nicholas Sarkozy sau David Cameron nu sunt Emil Boc sau Gheorghe Flutur! Si ca, in cadrul comunitatii sefilor de state din Uniunea Europeana, domnia sa nu mai poate interpreta rolul de ”presedinte jucator”. (Nu de alta, dar in acel cadru, nu mai are la dispozitie nici detasamentul militarizat al dlui Daniel Morar, nici urechea fina a subalternilor dlui Maior sau ai generalului Opris).

Al doilea palier este cel al lipsei grave si evidente de notiuni si de competenta in domeniul economiei reale si al macroeconomiei. Fiindca spune dl Basescu: "Aţi văzut toţi estimarea de creştere economică în scădere pentru toate statele, ceea ce va afecta consistent şi România pentru anul 2012, iar acesta este numai efectul neluării la timp a măsurilor necesare, în primul rând în zona Euro şi în alte state din Uniunea Europeană, dar în primul rând în zona Euro. Ori, această abordare o voi avea şi la Consiliu, şi la Consiliul PPE pregătitor Consiliului de mâine.”

In primul rand, trebuie spus ca afirmatia dlui Basescu, cea cu „...in scadere pentru toate statele...” nu corespunde realitatii, pentru ca atat cresterile economice de pana acum cat si estimarile de crestere pentru ansamblul anului 2011 si pentru 2012 sunt diferite de la tara la tara si nu sunt in scadere pentru toate statele. Spre exemplu, pentru stiinta presedintelui atotstiutor (crede domnia sa...), trebuie spus ca la jumatatea lui septembrie, Comisia Europeana a modificat in crestere prognoza pentru anul 2011, de la 1% in primavara la 1,8%. De asemenea, in ceea ce priveste zona euro, Produsul Intern Brut real ar urma sa creasca de aproape doua ori mai puternic in 2011, fata de estimarile initiale (1,7% fata de 0,9%). In ceea ce priveste comparatia intre state, cresterile economice prognozate vor fi, cum spuneam, inegale, in fruntea economiilor europene situandu-se economiile Germaniei si Poloniei, cu cele mai consistente cresteri.

Mai spunea, mai departe, dl Basescu: ”Vă pot spune doar ca o informaţie, aşa, toate analizele pe care le-am făcut şi cu domnul prim-ministru, cu Ministerul de Finanţe, ne arată că datorită condiţiilor de creştere a costului finanţării, practic, ar fi extrem de greu să susţinem financiar un deficit de 3%, datorită dobânzilor foarte mari care se percep acum la credite şi datorită lipsei banilor. Ori, lucrurile acestea nu mai pot fi lăsate la întâmplare şi pe amânări. Vom fi extrem de fermi în a susţine decizii la acest Consiliu, şi dacă este nevoie, ne mai întâlnim o dată săptămâna viitoare, dar nu se mai pot tergiversa măsurile din punct de vedere al efectelor asupra României". Aici apar cu foarte mare claritate confuziile grave din capul dlui presedinte. In primul rand pentru ca afirmatia cu ”lipsa banilor” este la fel de exacta pe cat ar fi aceea ca, totusi, Soarele se roteste in jurul pamantului si nu invers. In lume nu e lipsa de bani in momentul de fata (lucru pe care il afirma in urma cu niste saptamani si dl Isarescu), mai ales pe fondul emisiunilor uriase de moneda facute in ultimii ani de Sistemul Rezervelor Federale din Statele Uniote, in speranta desarta ca prin inundartea pietelor cu lichiditate, se va reporni creditarea si, ca urmare, se va produce relansarea economica.. Problema nu este lipsa banilor ci increderea sau neincrederea pe care o inspira finantatorilor una sau alta dintre economiile nationale in discutie. Tot pentru stiinta presedintelui atoatestiutor, trebuie sa mentionez ca, in urma cu cateva saptamani, Italia (a carei situatie economica si, mai ales financiara, este extrem de precara ea avand o datorie suverana reprezentand la acest moment aproape 140% din PIBsi fiind in primejdie de scaderi repetate ale rating-ului de tara si al principalelor banci), avand nevoie pentru rascumpararea unor titluri de stat mai vechi de o suma de circa 6,5 miliarde de euro, a procedat la o emisiune de obligatiuni de stat de aceasta valoare, care a fost suprasubscrisa de finantatorii internationali (in proportie de 120%), atragand banii necesari la o dobanda mai mica de 5%, in ciuda avertismentelor din ce in ce mai alarmante privind evolutia economiei italiene. Deci, cum spuneam, nu de lipsa de bani e vorba pe pietele mondiale. Si Italia a izbutit sa se imprumute in aceasta situatie la dobanzi sensibil mai mici decat cele la care se imprumuta Romania (cu o datorie suverana de circa 40% din PIB) din simplul motiv ca economia italiana este o economie solida, cu o industrie puternica si este unul dintre exportatorii semnificativi pe pietele mondiale. Acestea sunt elementele care determina, de fapt, in mod real, costul finantarii. O dovada in plus ca motivele finantarii Romaniei la costuri ridicate nu sunt cele aratate de dl Basescu (expunerea economiei romanesti fata de cea a Greciei si, cu atat mai putin...indecizia si o sugerata incompetenta a liderilor statelor cu pondere in zona euro) o reprezinta urmatorul fapt: expunerea bancilor germane (parte importanta si indisolubila a economiei germane) pe Grecia este de 33 miliarde de euro, pe Italia este de 123,5 miliarde de euro iar pe Spania de 156,4 miliarde de euro. Deci, un total al expunerii numai pe aceste trei tari de 312,9 miliarde de euro (adica aproape 15% din Produsul Intern Brut al Germaniei). Ceea ce nu impiedica economia germana sa fie cea mai solida si mai dinamica economie europeana (dealtfel cea mai dinamica din grupul tarilor OECD), sa se finanteze la o dobanda de cca 2% (adica dobanda la care se finanteaza si economia americana) si sa aiba unul dintre cele mai mici riscuri de intrare in incapacitate de plata, exprimata prin CDS (a propos, este comica intrarea dlui Basescu in acest domeniu. As putea pune pariu ca intrebat mai din scurt ce sunt CDS-urile si cu ce se mananca, dl presedinte ar avea oarecari dificultati sa explice...). Motivul il constituie faptul ca Germania are economie reala. In care ponderea industriei in formarea Produsului Intern Brut este de 30%. Ceea ce i-a si permis ca ani de zile sa fie primul exportator mondial, pozitie pe care a pierdut-o abia in a doua jumatate a anului trecut, in favoarea Chinei, ramanand insa ferm pe locul al doilea in clasamentul mondial al exportatorilor. Or, este lesne de imaginat ca orice finantator (si, repet, banii nu lipsesc de pe glob in momenutl de fata!) nu ezita sa investeasca intr-o astfel de economie, stabila si solida, in care investitia este sigura si profitabila.

In paranormala sa iesire publica dinainte de plecarea la Bruxelles, dl presedinte a ţinut să precizeze că România nu-şi permite să dea "lecţii globale" sau să spună ce au alţii de făcut (fara sa para a realiza ca prin cele spuse, tocmai asta facea!), dar are obligaţia de a le transmite partenerilor din UE că suntem o ţară care şi-a făcut datoria.

"Suntem o ţară care şi-a făcut datoria, şi-a plătit factura proastei guvernări din 2007 şi 2008 în 2009 şi 2010, dar nu mai putem susţine, nu mai putem suporta şi lipsa de decizii la nivel european, pentru că degeaba se formează un club elitist al celor din zona Euro, că economia României este foarte legată de ce se întâmplă în zona Euro. Ei nu pot face abstracţie că statele non-Euro sunt profund afectate de indeciziile din zona Euro", a punctat Băsescu. Aici intram deja in domeniul hilarului si, daca starea economica si sociala a Romaniei n-ar fi aceea pe care orice om normal si cu bun simt o cunoaste si o recunoaste, ar trebui ca o astfel de afirmatie sa provoace colosale hohote de ras. Pentru ca ramanem la stadiul aratarii cu degetul la ”odioasa mostenire” (ma si mir cum de i-a scapat dlui Basescu ocazia sa aminteasca si de mostenirea regimului comunist!). Numai ca e de observat (si e de doua ori hilar!) ca daca dl Boc aminteste de proasta guvernare a dlui Tariceanu, dl Basescu include in anii de proasta guvernare, fara ezitare, si anii 2009 si 2010 de guvernare Boc! Ca sa nu mai spun ca pare ca dl presedinte nu-si aminteste nici cat negru sub unghie de cine era presedinte (jucator!) in toti acesti ani. Si nici de faptul ca in campania prezidentiala din 2009, anii negri aratati cu degetul astazi erau ani, ca sa zic asa, ani ”de glorii si impliniri merete” (va mai amintiti: ”In timpul mandatului meu s-au marit salariile, pensiile” etc.,etc.,etc.). Spre a nu mai vorbi de populismul desantat si de-a dreptul gretos al atacului la ”grupul elitist”, care in opinia basesciana ar trebui sa dea foarte bine la galerie (adica la manelisti si la telespectatorii dlor Turcesu, Moraru si Cristoiu). Oricum, este de remarcat si faptul ca, dupa (de-a valma!) Tariceanu, Geoana, Iliescu. Antonescu, Ponta (si, probabil, gripa porcina, aviara si scarlatina din copilarie!), dl Basescu a mai gasit un vinovat convenabil (crede domia sa) pentru dezastrul financiar, economic, social si moral al Romaniei din cele doua mandate prezidentiale subtilizate poporului roman.

Singurul lucru asupra caruia ar merita sa ne oprim cu adevarat, cu mare ingrijorare, din tot delirul verbal al dlui Basescu ar fi ceea ce domnia sa a strecurat, parsiv, ca in trecere, in iesirea dumisale publica (si aici e necesar sa redau inca o data un fragment din cuvantul prezidential, amintit si mai sus) :” Vă pot spune doar ca o informaţie, aşa, toate analizele pe care le-am făcut şi cu domnul prim-ministru, cu Ministerul de Finanţe, ne arată că datorită condiţiilor de creştere a costului finanţării, practic, ar fi extrem de greu să susţinem financiar un deficit de 3%, datorită dobânzilor foarte mari care se percep acum la credite şi datorită lipsei banilor”. Or ceea ce ne comunica dl Basescu in aceasta fraza este un lucru de maxima gravitate. Dincolo de faptul ca, la incompetenta crasa a guvernului Boc... (nici nu mai pot tine sirul numerelor de ordine...), este foarte indoielnic ca s-ar putea atinge in 2012 tinta de deficit bugetar incadrat in doar 3% din PIB, mesajul este ca nu se poate suporta finantarea nici macar a acestui deficit mic. Ceea ce vrea sa ne spuna sub aceasta forma ocolita dl presedinte este ca trebuie sa ne asteptam (acest deficit nefiind finantabil si sustenabil) la noi si drastice curbe de sacrificiu pe spinarea celor vulnerabili (dar multi!), care vor trebui sa plateasca, in continuare, factura incompetentei si iresponsabilitatii parrtidului portocaliu, coalitiei rusinii care il sprijina si a initiatorului, mentorului si ocrotitorului acestei coalitii”.

Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #356 : Octombrie 24, 2011, 17:39:46 »

Destramarea teritoriala ca interes de partid

 // 24 Octombrie 2011 // Romania recenta, Transilvania


Acad. Dinu Giurescu
 
Doctor în istorie, academician, profesor universitar cu titluri obţinute pe vremea când acestea nu se puteau cumpăra, Dinu C. Giurescu, continuatorul operelor istorice ale celebrilor săi înaintaşi, face parte din grupul intelectualilor cărora le pasă. Deşi trecut de prima tinereţe, dar încă ,,verde”, dat la o parte din învăţamânt precum o măsea stricată, graţie efectelor ,,mirobolantei” legi Funeriu, profesorul Giurescu îşi păstrează atitudinea demnă şi spiritul critic. A avut amabilitatea să ne primească pentru un interviu în exclusivitate în apartamentul său din calea Victoriei, un apartament în care biblioteca reprezintă cam nouăzeci la sută din mobilier. De aproape opt ani, nici un potentat al zilei nu l-a mai întrebat de sănătate pentru a-i cere părerea în chestiuni de interes naţional. Am făcut-o în schimb noi, într-o problemă de maximă importanţă şi anume, preconizata reorganizare administrativ- teritorială.
 
Elitele şi “jocul de glezne”
 
- Domnule profesor, în momentele de răscruce ale istoriei noastre naţionale, elitele au ieşit la rampă având un cuvânt greu de spus cu privire la derularea ulterioară a evenimentelor sociale şi politice. Unde ne sunt astăzi adevăraţii oameni de ştiinţă şi cultură?
 
- Din câte ştiu, avem elite în toate domeniile, dar nu sunt sprijinite de către autorităţile statului. În aria umanistică ele sunt împărţite în trei. Unii, nu mulţi, consideră politica guvernamentală ca fiind foarte benefică şi o laudă de câte ori au ocazia. Majoritatea însă preferă să nu spună nimic. Există şi o a treia categorie care a ales să spună lucrurilor pe nume şi să dea în vileag trista realitate cu care ne confruntăm. De ce se abţin cei mai mulţi? Ar fi bine să-i întrebăm!
 
Astăzi nu mai poţi fi împiedicat să vorbeşti decât dacă ţi-e frică sau dacă eşti şantajabil. Şi nu e bine, deoarece suntem într-un moment de răscruce. Ne paşte destrămarea teritorială. Încă din secolul al nouăsprezecelea şi până la Unirea cea Mare, în toate provinciile româneşti, elitele au format opinia publică şi au ajuns la un rezultat bun, indiferent de ,,hârâielile” dintre oameni sau partide. Fără aceste elite, nu am fi ajuns nici la Unirea Principatelor nici la România Mare. Acum trăim momente la fel de tensionate ca atunci, iar elitele noastre ar trebui să se pronunţe fără a mai face ,,joc de glezne”.
 
Modelul sovietic
 
- Un subiect deosebit de controversat, introdus cu o grabă suspectă pe agenda de lucru a coaliţiei de guvernământ, ţine de ceva vreme capul de afiş al agendei politice. Reorganizarea administrativ –teritorială. Dumneavoastră aţi trăit şi vremurile plaselor, ale raioanelor, regiunilor sau judeţelor. Este necesară acum o asemenea aventură? Se justifică în vreun fel acest proiect, dacă putem vorbi de vreun proiect în afară de o hartă tranşată în felii frumos colorate?
 
- Organizarea teritorială care a reieşit din întreaga noastră istorie este judeţul şi corespondentul său din Transilvania, comitatul. A desfiinţa judeţele înseamnă a ne desfiinţa istoria. De fapt văd că asta se şi urmăreşte. Scoaterea istoriei românilor din conştiinţa individuală, dar şi din cea colectivă. Pentru ştergerea de pe hartă a judeţelor s-au invocat nevoia de accesare a fondurilor europene, o micşorare a cheltuielilor cu aparatul administrativ dar şi faptul că judeţele ar fi fost o găselniţă comunistă. La o examinare mai atentă nu rezistă nici un argument. De ce? Accesarea fondurilor europene nu depinde nici de configuraţia regiunilor, nici de desfiinţarea judeţelor. În al doilea rând, cheltuielile nu s-ar micşora, ci dimpotrivă ar creşte prin schimbarea tuturor siglelor, actelor, traseelor de rezolvare a doleanţelor cetăţenilor, un aparat mai stufos la nivel regional şi o concentrare a fondurilor spre ,, baronii regionali”. Este de asemenea absurd să te gândeşti că o regiune ar putea prelua la nivel administrativ funcţiile a şase judeţe chiar şi cu un aparat supradimensionat. Până şi comuniştii au format raioanele, adică judeţe mai mici, în număr de 177, pe care le-au grupat în 28 de regiuni. Şi să nu uităm că fiecare raion avea administrare proprie. Măcar totul avea o logică…
 
Şi în fine, cum că judeţele ar fi fost trasate sub regimul comunist, este cea mai mare gogoriţă. Ele au fost reînfiinţate în 1968, reluându-se tradiţia de bază a dezvoltării României. În Moldova şi Muntenia, judeţele datează de la sfârşit de secol paisprezece, iar în Transilvania avem comitate încă din secolul treisprezece. Este o poveste care ţine de însăşi esenţa istoriei noastre, nu e invenţia vreunui domnitor. Sunt teritorii administrative generate de jos în sus, în funcţie de necesităţile oamenilor de rând şi de aceea au legitimitate.
 
Din contră, raioanele şi regiunile au fost trasate după model sovietic şi înscrise în constituţia din 1952. Adică, într-o altă versiune, cei care vor să desfiinţeze judeţele e posibil să aibă în conştiinţa lor modelul sovietic.
 
Eu cu cine votez ?
 
- Dacă motivele reorganizării nu rezistă la o analiză mai atentă, care ar fi adevăratul substrat al acestui demers ?
 
- Cred că totul ţine de politica internă şi mai precis de interesele partidului de guvernământ şi ale coaliţiei din care face parte. Mă bazez pe declaraţiile oficialilor care spun că reorganizarea este legată şi de comasarea alegerilor generale cu cele locale. Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Îi servesc cetăţeanului un tort cu trei nivele. Îi desfiinţez judeţul ca punct de reper. Apoi îl îndemn să voteze liderul local pe care îl cunoaşte. Urmează nivelul trei, adică alegerile generale şi amestecarea imaginii liderului local cu cea a senatorului sau deputatului venit de nicăieri şi sprijinit de la centru, astfel încât în mintea alegătorului să fie o brambureală completă.
 
Aşadar, sub umbrela unei sigle se aleg primari si parlamentari, neştiind pe cine mai reprezintă aceştia dacă tot dispare reprezentarea teritoriului de bază, judeţul. ,, Tortul ” se condimentează şi cu adaosul de pungi cu zahăr, ulei şi făină ca mită electorală, plus turismul electoral oficial îngăduit, iar la nevoie şi ajustarea rezultatelor cu votul prin corespondenţă, care prin preconizatul milion de votanţi virtuali poate schimba radical rezultatele reale. Succesul ar fi garantat.
 
Ungurii, “şopârlele” şi modelul Kosovo
 
- Cum credeţi că îşi face UDMR jocul politic şi care-i este rolul în această poveste a reorganizării teritoriale ?
 
- Relaţiile între români şi unguri în Transilvania se bazează pe nişte realităţi istorice care încep cu o mie de ani în urmă şi care sunt clare, nu mai este cazul să le reamintim. UDMR îşi urmăreşte interesele cu consecvenţă şi cu dibăcie. Personal, sunt de acord cu reprezentarea minorităţilor în structurile de conducere, însă cu excepţia celor naţionale. Cât timp ne oprim la acest nivel este în regulă. Dacă scopul este să creăm entităţi autonome în cadrul teritoriului românesc sub orice formă, de grup, teritoriale, culturale, nu mai avem ce discuta. Dialogul se întrerupe, deoarece o repetare a modelului Kosovo în România este de neconceput pentru mine. Sigur, sunt tentative de acest gen prin introducerea legii minorităţilor şi a statutului acestora, există chiar o presiune deosebită pentru adoptarea lor.
 
Dacă vreun guvern din România îşi asumă o asemenea răspundere, el distruge practic unitatea teritorială şi sensul istoriei noastre de atâtea veacuri. Vor distrugerea identităţii româneşti ? S-o spună atunci clar si răspicat ! Să nu mai umble cu ,, şopârle” şi cu formulări mai mult sau mai puţin ascunse !
 
Pentru mine e absolut inexplicabilă şi atitudinea senatului României, de fapt a majorităţii oficiale din senat care în 2010 a adoptat prin aprobare tacită, auzi expresie, cred că aşa ceva nu mai există în toată lumea asta civilizată, o propunere de regionalizare care împărţea Transilvania în două felii, adică regiuni, din care cea de nord-vest exact pe traseul Diktatului de la Viena. Te întrebi dacă onor’ senatorii care au acceptat aşa ceva erau în deplinătatea facultăţilor mintale. Când te joci cu harta României, nu ai nici un fel de scuză. Din neştiintă sau din interese meschine de partid, te expui la nişte lucruri pe care nu le mai poţi controla.
 
Dictatura
 
- Dacă totuşi, reorganizarea în doisprezece sau paisprezece, sau cine ştie câte regiuni se va realiza în următoarea perioadă, la ce ne putem aştepta din punct de vedere social, politic şi administrativ?
 
- E foarte simplu. Ne aşteaptă o dictatură administrativă care o va dubla şi o va întări pe cea politică. Deciziile la nivel local vor fi diminuate şi uneori chiar anihilate. Cetăţeanului îi va rămâne în condiţiile ce le-am expus ceva mai devreme doar să-şi ,, aleagă” primarul. Vom avea o configuraţie a ţării care nu corespunde nici istoric şi nici conform cu voinţa alegătorilor. Să ne mai lase cu accesarea fondurilor europene, căci nu au ele nici o legătură cu mărimea unităţilor teritoriale, fie ele judeţe sau regiuni.
 
Interviu realizat de Matei Bărbătei, publicat in http://www.cotidianul.ro/
Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #357 : Octombrie 25, 2011, 23:10:58 »


 " [/cohttp .romanialibera.ro/opinii/comentarii/tarziu-nenica-242331.htmllor]"
Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #358 : Octombrie 25, 2011, 23:11:59 »
Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #359 : Octombrie 26, 2011, 14:47:04 »

Guvernul ia în calcul elaborarea unui proiect de buget pentru anul viitor care să nu includă nicio majorare de salarii şi pensii cel puţin până în al doilea semestru din 2012, datele economice urmând să fie reanalizate la finele lunii iunie pentru eventuale creşteri în partea a doua a anului viitor.

Premierul Emil Boc a anunţat iniţial că pierderea salarială va fi recuperată integral de bugetari pe parcursul anului viitor, chiar şi în două tranşe, dar ulterior şi-a nuanţat declaraţiile, explicând că o astfel de recuperare va depinde strict de resursele bugetare şi nu vor fi lansate promisiuni în acest sens dacă nu există perspectiva unei creşteri economice de 3,5%.

În privinţa pensiilor, legislaţia în vigoare prevede că acestea trebuie majorate anul viitor cu 100% raportat la inflaţie şi 50% din creşterea salariului mediu brut.
http://www.mediafax.ro/politic/exclusiv-guvernul-ia-in-calcul-inghetarea-salariilor-si-pensiilor-pana-in-semestrul-ii-al-anului-viitor-8904804
Memorat
Pagini: 1 ... 22 23 [24] 25 26 ... 424
Schimbă forumul: