Main Content:

Pagini: 1 ... 5 6 [7] 8 9 ... 418

TREBUIE SĂ ŞTIM

  • mercurie
  • Vizitator
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #90 : August 07, 2011, 13:43:26 »

Harta clanurilor interlope din România.(Aici este doar varful de eisberg! Ce nu se spune ? Nu se vorbeste de baietii clanuilor care au penetrat serviciile de informatii si Ministerul de Interne, ocupand chiar pozitii de influenta. Fac si desfac pe fata in interesul clanurilor)

http://verticalnews.ro/harta-clanurilor-interlope-din-romania/
Memorat
  • mercurie
  • Vizitator
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #91 : August 07, 2011, 13:44:53 »
Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #92 : August 07, 2011, 16:48:18 »

Tablitele cerate de la Rosia Montana

Rosia Montana este o comoara de aur nu doar pentru spatiul romanesc, dar si pentru istoria
Europei. Atat de putin mediatizate, tablitele cerate gasite intamplator in galeriile minelor
reprezinta o pagina de istorie care rastoarna teoriile ilogice ale celor care sustin ca dacii nu
exploatau aurul, ca nu stiau sa il prelucreze, deci nici un tezaur scos la lumina de-a lungul
timpului, nici macar faimoasele bratari de aur, nu pot fi dacice. Teoria originii latine a
romanilor sta, si ea, cu greu in picioare, pentru cine cerceteaza tablitele de la Rosia. Ele
demonstreaza, de pilda, ca minerii peregrini iliro-dalmatini, din marele neam al tracilor,
ca si “autohtonii”, adica dacii, se intelegeau foarte bine cu romanii, in limba latina vulgara. In
tablite se stipuleaza clar ca, desi aproape nimeni “quia se litteras scire negavit” – “nu stia a
scrie literele” -, partile se intelegeau verbal asupra obiectului contractului. Si asta, in anul 131
(dupa cum este datat in scris cel mai vechi triptic), ceea ce naste o intrebare legitima: cand
anume invatase neamul trac limba latina vulgara? Cat despre vechimea exploatarii in
subteran, datarile cu C14 au adus dovezi indubitabile ca dacii extrageau aurul cu 300 de ani
inainte de a fi partial cuceriti de romani si ca acestia nu au facut altceva decat sa intre in
galeriile sapate de daci. Rosia Montana, dupa explorari care dureaza din 1999, este inca o
sursa inepuizabila de istorie adevarata, nefalsificata, care supara pe multi academicieni. Si
inca rezerva surprize, cum a fost cea de la Neagra, unde, intr-o neinsemnata valcea si intr-un
mic paraias, s-a descoperit aurul cel mai fin, poate din toata lumea cunoscuta, aur de 24
carate. Istoria tripticelor (carti cu trei foi de lemn cerat, legate intre ele) de la Rosia Montana a
fost povestita in detalii, in cartea “Romanica”, de G. Popa-Lisseanu, editata in 1926, la
tipografia Ion C. Vacarescu.
Contracte in limba latina vulgara
La Rosia s-au gasit 50 de piese (tablite), dintre care jumatate au fost distruse integral sau
partial, din nepricepere, ignoranta, sau rea-credinta, pastrandu-se intregi sau parti doar 25.
Cele mai multe au fost scoase din tara si se afla la Budapesta, Viena, Berlin.
Prin continutul si destinatia lor, tripticele reprezinta contracte intre “proprietari” de mine
romani si “arendasi”- baiesi priceputi -, un edict de dizolvare a unui colegiu funerar (cel mai
important document despre colegiile funerare din antichitate), o lista de bucate pentru un
ospat al unui colegiu de meseriasi, contracte de vanzare-cumparare de sclavi si asocieri in
vederea exploatarii unor “gauri de mina”. Am pus in ghilimele “proprietari”, pentru ca in
tablite, formularea este deosebit de interesanta. Dam un exemplu: “Ulpius Valerius, nestiutor
de carte, inchiriaza o groapa de aur, despre care zice ca e a sa, lui Socratio Socrationes, de
asemenea nestiutor de carte”. Este cel putin ciudat ca Ulpius nu este trecut ca proprietar
categoric, ci doar ca unul care pretinde ca aurofodina era a sa! Atunci care era proprietarul
adevarat? Nu cumva un localnic dac?
In anul 1873, cele 25 de tablite au fost publicate integral, cu comentarii si ilustratie grafica, de
catre eruditul german Theodor Mommsen. Ceea ce sustin toti cei care le-au studiat este faptul
ca tripticele sunt documente extrem de rare si de o foarte mare importanta, ele constituind o
dovada despre raspandirea limbii latine vulgare in secolul II d.Hr., despre scrierea in aceasta
limba, pana la descoperirea tablitelor de la Rosia Montana, cu totul necunoscuta in lume. Iar
faptul ca aceste triptice au fost descoperite accidental, existand posibilitatea sa existe multe
altele, ascunse in galeriile dacice, ar trebui sa constituie un argument fundamental pentru
oprirea proiectelor de exploatare care ar distruge orice vestigiu de o asemenea importanta
culturala. Scrisul pe tablite cerate este socotit o inventie greceasca. Aristofan pomenea ca
atenienii isi scriau contractele pe ceara, la fel ca in tablitele cerate de la Rosia Montana.
Ascunse in subterane
Tripticele au fost semnalate prima oara in anul 1835, la Munchen, ca fiind gasite in minele de
aur de la Rosia.
Ele au fost descoperite accidental, prin surparea unor galerii, in minele numite Larnic, unde,
pe langa tablite, s-a gasit si un stil, pe care oamenii din zona il numesc condeiu si pe care
astazi il folosesc ca instrument pentru a incondeia ouale de Pasti; in minele din Letea, unde
langa triptice a fost gasit si cadavrul unui barbat cu barba lunga, cu varsta apreciata la 40 de
ani; intr-o mina din Carnicul Mare, intr-o odaie subterana, care era mobilata cu o masa si mai
multe scaune, avand si o vatra (11 triptice); langa Rosia Abrudului, in mina numita Sf.
Ecaterina, la o adancime de 277 metri, unde au fost gasite cele mai multe, impreuna cu
obiecte casnice.
Povestea tablitelor descoperite in minele Letea s-a pastrat in detaliu. In anul 1788, un baies
caruia nu i s-a pastrat numele a gasit trei triptice intr-una din minele de aur restaurate de catre
Societatea Sf. Iosif, al carei conducator (magister) era Paul Laurentiu Kovacs din Abrud. Unul
din triptice a ajuns la Kovacs, iar despre celelalte doua nu se mai stie nimic. Kovacs a daruit
tripticul cumnatului sau, Stefan Lazar, superintendentul Unitarienilor din Cluj, scriindu-i ca sa
gasit impreuna cu o multiume de alte obiecte casnice. Stefan Lazar, cunoscand valoarea
tripticului, l-a daruit la randul sau Colegiului Unitarienilor din Cluj, unde s-a pastrat ca o
curiozitate pana la 181l, cand Stefan Lazar a murit. Fiul sau, Samuel, colectionar de
antichitati, l-a cerut inapoi si i-a fost returnat, apoi fiul lui l-a vandut, in anul 1834, librarului
anticar Samuel Nemes. Se pare ca la acest anticar au ajuns si unele tablite in limba greaca, pe
care a incercat sa le falsifice. Una dintre acestea a ajuns la Muzeul National din Pesta, care a
achizitionat exemplarul cu pretul de 1000 florini.
Falsificarea grosolana
G. Popa-Lisseanu scrie in “Romanica” despre incercarea grosolana de falsificare a unor
tablite: “Pe alocuri, ceara fusese topita atat cat sa se stearga literele initiale si, pe langa unele
vorbe barbare, fara de nici un inteles, scrise cu litere pseudo-scitice si cursive neo-grecesti rau
formate, au aparut numele mai multor “eroi” din migratiunea huno-ungarica”, asa-zisi sclavi
adusi de romani pentru a munci in mine. Timotheiu Cipariu, membru al Comisiei pentru
Conservarea Monumentelor Vechi ale Transilvaniei, a avut doua exemplare de astfel de
tablite falsificate, unul in original, altul in copie, amandoua comunicate de un profesor de la
Craiova. Din cauza acestor falsuri care au circulat in mediile europene de profil, doi
paleografi francezi, Natalis de Wailly si Letronne au publicat, pe buna dreptate, in “Journal
des Savants”, niste disertatii total nefavorabile despre tablitele cerate, pronuntandu-se in
contra autenticitatii lor. Partea buna este ca cei doi au devenit curiosi cu privire la modelele ce
au stat la baza falsurilor studiate de ei. Mai ales dupa ce, in 1875, tablite asemanatoare au mai
fost descoperite intr-un cufar din casa bancherului Cecilius Jucundus din Pompei, toate fiind
chitante scrise cu acelasi fel de litere, cursive, in latina vulgara. Acestea sunt anterioare
tablitelor de la Rosia Montana cu aproape un secol, dar impreuna constituie singura dovada a
vechimii scrierii cursive in latina vulgara. Cele de la Rosia Montana sunt insa mult mai
valoroase, pentru ca ele nu sunt simple chitante, ci documente care ofera indicii nepretuite
despre relatiile sociale dintre oamenii de rand, care constituiau o clasa aparte fata de
conducatorii vorbitori de limba latina culta.
Ciudateniile lingvistice
Textul documentului incrustat in astfel de table cerate se scria de doua ori, iar numarul
sigiliilor martorilor (cu exceptia unui singur contract) era, obligatoriu, de sapte.
Scopul dublei transcrieri era sa se poata sti cuprinsul textului, fara a se desface sigiliile, iar
scopul contractului era, dupa cum stipula cel ce le scria, sa se fixeze si in scris obligatiunea
verbala. Fiecare triptic este scris de aceeasi mana, de la cap la coada, inclusiv semnaturile
celor sapte martori obligatorii, deoarece este specificat in contract ca nici cei care sustineau ca
sunt proprietari, nici baiesii arendasi, nici martorii “quia se litteras scire negavit” (nu stiau sa
scrie literele). O “ciudatenie” a limbii latine vulgare utilizate in contracte o constituie
folosirea “oltenismelor”, pe care lingvistii le considera tipic romanesti. De exemplu, la un
contract de vanzare al unei femei, un martor se subscrie cu formula segnai, in loc de signavi,
adica perfectul simplu romanesc sau “oltenismul” semnai. In alte parti, gasim iarasi o forma
“autohtona”, “siesi”, scrisa “sies” sau “sues”. Aici trebuie sa amintim de toporul gasit pe
Valea Mozacului, care poarta inscriptia in limba latina vulgara “SVI MI PIE”, “al meu,
patriarhul”! Datarea acestui topor este uimitoare: 1500-1375 i.Hr. Si atunci, cine pe cine a
“latinizat”? Printre monumentele epigrafice de la Rosia Montana se afla si o stela inchinata
zeului Ianus, cel cu doua capete, considerat patriarhul latinilor (vezi foto). Acesta este
incadrat de cuvintele “IM” si “PIO”, “patriarhul imortales, nemuritor”. Acest zeu misterios cu
doua capete a fost adorat din timpuri stravechi la Tartaria, sub numele de Su, sau Saue, fiind o
divinitate al carei simbol era soarele. El apare si pe monedele dacice, sub denumirea de Ianus.
Isidor, in lucrarea sa “Origini”, ne spune ca “limba prisca (vulgara), adica limba batrana, a
fost aceea pe care au folosit-o locuitorii cei mai vechi ai Italiei, in timpul lui Ianus”. Iar limba
latina culta, folosita de patura conducatoare, il supara pe Catilina: “Ispraviti cu atatea
grecisme in limba, ca nu ne mai putem intelege cu poporul!”. Iata de ce tablitele cerate
descoperite pana in prezent, si poate multe altele ramase prin galeriile din Rosia Montana sunt
dovezi nepretuite ca latina vulgara se vorbea cursiv de catre neamul trac, probabil cu diferente
mici de pronuntie, dupa cum demonstreaza “greselile gramaticale” din texte.
Protagonistii contractelor
Dintre semnatarii contractelor, vreo suta de nume sunt de origine romana, aceia care
pretindeau ca “gaurile de mina” pe care le inchiriau erau ale lor. Cei mai multi dintre
“arendasi” erau baiesi din tribul dalmat al Pirustilor, asezat in Rosia Montana in “vicus
Pirustarum”. Dintr-un contract aflam ca o sclava, Passima, a fost cumparata de “Dasius
Verzonis”, care “pirusta e”. In Muntii Apuseni traia un alt trib, al pirustilor daci. Se poate
presupune ca cele doua “neamuri” se aflau in bune relatii. Alti baiesi, vreo cinsprezece, au
nume grecesti si nu este exclus ca si acestia sa se fi avut bine cu dacii, asa cum s-au avut
intotdeauna. Vreo patruzeci de nume pomenite de tablite sunt “barbare”, originare Daciei , dar
si altor neamuri de traci, iliri indeosebi. Este important sa aflam cine erau arendasii si cei care
scriau contractele pentru romanii nestiutori de carte, pentru a intelege de ce documentele n-au
fost tinute la centrul tuturor minelor stapanite de romani, la Zlatna, acolo unde se tineau
socotelile referitoare la toate exploatarile aurifere!
Afaceri dubioase
Istoricii sustin ca minele “romane” erau exploatate direct de catre imparat, prin “procuratori
aurari”. Tablitele ne spun ca majoritatea procuratorilor erau doar niste liberti, dar de conditie
mai buna. In afara de acestia, exista o multime de “particulari” romani, tot liberti, care
pretindeau ca stapanesc “gropi de aur”. Intregul personal al minelor era format din liberti, in
functiile superioare, din sclavi in cele inferioare si din baiesi priceputi, colonizati in tinutul
aurifer, in numar relativ mic. Contractele scrise pe tablite par cel putin dubioase, pentru ca cei
care le incheiau erau in afara organizarii exploatarilor de catre procuratorii romani, iar cei care
le scriau cursiv in latina vulgara nu erau functionari romani, pentru ca acestia foloseau latina
oficiala, culta. Si de ce au fost “ingropate” tablitele in galeriile miniere greu accesibile? S-a
spus ca din cauza atacurilor triburilor germanice ale marcomanilor, aliate cu triburile sarmate,
fratii dacilor, si ale dacilor liberi. Cu atat mai mult acestea ar fi trebuit sa fie puse la adapost la
centru, pentru ca erau niste acte pe care proprietarii n-ar fi vrut sa le piarda! Se poate
presupune fie ca erau “furtisaguri”, facute pe la spatele comenduirii romane, nefiind vorba de
minele mari, ci doar de “gropi” aurifere, fie ca “scribii” erau in bune relatii cu dacii si nu au
vrut ca romanii sa fuga cu astfel de acte de proprietate.
Monumente unice
Din cele 25 de tablite cerate, noua dintre documente au fost redactate la Alburnus Maior, doua
in cazarmile Legiunii a XIII-a Gemina de la Apulum, iar restul in localitatile neidentificate pe
teren deocamdata: vicus Deusara, Immenosum Maius, Anssium, Resculum, Baridustarum,
toate, in afara de Immenosum, purtand denumiri autohtone. Incepand cu 1999, la Rosia
Montana cerceteaza o echipa de arheologi si specialisti francezi de la “Centre National de la
Recherche Scientifique”, de la “Unite Toulousaine d’Archeologie et d’ Histoire (UTAH)” si
de la Universitatea “Le Mirail”, plus geologi de la Universitatea Tehnica Babes Bolyai din
Cluj si de la Universitatea Tehnica din Mnchen. La UTAH exista un departament de
arheologie miniera, foarte avansat ca metode de cercetare. La inceput, misiunea stiintifica a
fost sponsorizata de statul francez, apoi 40% din cheltuieli au fost preluate de S. C. “Rosia
Montana Gold Corporation”. Rezultatele cercetarilor laborioase au fost publicate in volumele
“Alburnus Maior” I si II. Conform acestor specialisti, Alburnus Maior era o “structura de sine
statatoare, cu un statut juridic incert, deocamdata, in cadrul municipalitatii romane, iar
toponimele amintite ori reprezinta cartiere, ori asezari pe criterii etnice, de tip vicus si
castella”. Aceste asezari, locuite de liberti romani si de mineri peregrini iliro-dalmati, au fost
parasite simultan, undeva in sec. III. “Stilul monumentelor epigrafice este unic, specific
pentru Rosia Montana: banda superioara decorata la colturi cu doua spirale si un fronton
triunghiular la mijloc”. Este vorba de simboluri stravechi, folosite de populatia autohtona din
cele mai vechi timpuri, pe ceramica, si inca pastrate ca motiv decorativ pe costumele
populare. Un opait catalogat ca “ceramica romana atipica” este decorat central cu un frumos
simbol solar, la fel de vechi pe aceste meleaguri ca si spirala si triunghiul.
Dacii, initiatorii exploatarii in subteran
Citam in continuare din concluziile francezilor, pentru ca suna altfel cand o spun ei: “In
opinia noastra, este foarte posibil ca Rosia Montana sa fi cunoscut o activitate miniera chiar
din epoca bronzului. Filoanele bogate au fost cu siguranta exploatate initial la suprafata, apoi
in subteran. In campania din 2000, a fost descoperita o sustinere miniera din lemn in situ in
reteaua de galerii Tarina, datata cu C14 la mijlocul sec.I i.Hr. sfarsitul sec. I d.Hr. Nimic nu
ne impiedica sa credem ca exploatarea miniera a fost initiata de daci. Campania din 2002 a
furnizat noi datari dacice”.
In capitolul “Retelele miniere antice” din volumul I “Alburnus Maior” se propune in repetate
randuri deschiderea unor galerii foarte vechi, zidite nu se stie de catre cine, pe care
cercetatorii francezi le banuiau “si mai interesante” decat cele cercetate. “Sectorul Habad este
renumit ca gazduieste lucrari foarte vechi. Mai multe intrari apar relativ usor de redeschis
manual sau cu excavatorul. Daca sectorul este amenintat de extinderea exploatarii de
suprafata, s-ar impune demararea acestor investigatii”. Aveau si de ce sa recomande acest
lucru. “Pe santierul Carnic I datarea dacica obtinuta cu C14 are o cronologie intre 265 si 90
i.Hr. De fapt, dupa diferitele faze de sapare observate in plan si topografia lucrarilor acestei
retele, nu este posibil sa se distinga importante schimbari in tehnica miniera. Singura noutate
pe care o aduce romanizarea se pare ca rezida in introducerea opaitului, pentru care sunt
sapate nise in pereti. Inainte se foloseau bete de lemn pentru iluminat. Toate acestea ne duc la
ideea ca activitatea miniera dacica era bine dezvoltata in subteran la Rosia Montana, atat la
Tarina, cat si la Carnic, in cursul celor trei secole care preced cucerirea romana. Apoi, dupa
cucerirea si relansarea activitatii miniere, s-au reluat lucrarile deja sapate in epoca preromana
si vor fi fost date in utilizarea probabila a acelorasi familii de mineri indigeni. Acesti ultimi
pastratori ai unui mestesug ancestral vor continua sa-si deschida santierele lor, in aceeasi
maniera de abataj, atat de caracteristica, cu proportii regulate, calibrate si foarte geometrice,
probabil o tehnica miniera dacica”. Recomandam aceste volume si “academicienilor” care
sustin ca dacii nu extrageau aurul din subteran si nu il prelucrau!
Rosia Montana este o comoara de aur nu doar pentru spatiul romanesc, dar si pentru istoria
Europei. Atat de putin mediatizate, tablitele cerate gasite intamplator in galeriile minelor
reprezinta o pagina de istorie care rastoarna teoriile ilogice ale celor care sustin ca dacii nu
exploatau aurul, ca nu stiau sa il prelucreze, deci nici un tezaur scos la lumina de-a lungul
timpului, nici macar faimoasele bratari de aur, nu pot fi dacice. Teoria originii latine a
romanilor sta, si ea, cu greu in picioare, pentru cine cerceteaza tablitele de la Rosia. Ele
Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #93 : August 07, 2011, 16:50:11 »

demonstreaza, de pilda, ca minerii peregrini iliro-dalmatini, din marele neam al tracilor,
ca si “autohtonii”, adica dacii, se intelegeau foarte bine cu romanii, in limba latina vulgara. In
tablite se stipuleaza clar ca, desi aproape nimeni “quia se litteras scire negavit” – “nu stia a
scrie literele” -, partile se intelegeau verbal asupra obiectului contractului. Si asta, in anul 131
(dupa cum este datat in scris cel mai vechi triptic), ceea ce naste o intrebare legitima: cand
anume invatase neamul trac limba latina vulgara? Cat despre vechimea exploatarii in
subteran, datarile cu C14 au adus dovezi indubitabile ca dacii extrageau aurul cu 300 de ani
inainte de a fi partial cuceriti de romani si ca acestia nu au facut altceva decat sa intre in
galeriile sapate de daci. Rosia Montana, dupa explorari care dureaza din 1999, este inca o
sursa inepuizabila de istorie adevarata, nefalsificata, care supara pe multi academicieni. Si
inca rezerva surprize, cum a fost cea de la Neagra, unde, intr-o neinsemnata valcea si intr-un
mic paraias, s-a descoperit aurul cel mai fin, poate din toata lumea cunoscuta, aur de 24
carate. Istoria tripticelor (carti cu trei foi de lemn cerat, legate intre ele) de la Rosia Montana a
fost povestita in detalii, in cartea “Romanica”, de G. Popa-Lisseanu, editata in 1926, la
tipografia Ion C. Vacarescu.
Contracte in limba latina vulgara
La Rosia s-au gasit 50 de piese (tablite), dintre care jumatate au fost distruse integral sau
partial, din nepricepere, ignoranta, sau rea-credinta, pastrandu-se intregi sau parti doar 25.
Cele mai multe au fost scoase din tara si se afla la Budapesta, Viena, Berlin.
Prin continutul si destinatia lor, tripticele reprezinta contracte intre “proprietari” de mine
romani si “arendasi”- baiesi priceputi -, un edict de dizolvare a unui colegiu funerar (cel mai
important document despre colegiile funerare din antichitate), o lista de bucate pentru un
ospat al unui colegiu de meseriasi, contracte de vanzare-cumparare de sclavi si asocieri in
vederea exploatarii unor “gauri de mina”. Am pus in ghilimele “proprietari”, pentru ca in
tablite, formularea este deosebit de interesanta. Dam un exemplu: “Ulpius Valerius, nestiutor
de carte, inchiriaza o groapa de aur, despre care zice ca e a sa, lui Socratio Socrationes, de
asemenea nestiutor de carte”. Este cel putin ciudat ca Ulpius nu este trecut ca proprietar
categoric, ci doar ca unul care pretinde ca aurofodina era a sa! Atunci care era proprietarul
adevarat? Nu cumva un localnic dac?
In anul 1873, cele 25 de tablite au fost publicate integral, cu comentarii si ilustratie grafica, de
catre eruditul german Theodor Mommsen. Ceea ce sustin toti cei care le-au studiat este faptul
ca tripticele sunt documente extrem de rare si de o foarte mare importanta, ele constituind o
dovada despre raspandirea limbii latine vulgare in secolul II d.Hr., despre scrierea in aceasta
limba, pana la descoperirea tablitelor de la Rosia Montana, cu totul necunoscuta in lume. Iar
faptul ca aceste triptice au fost descoperite accidental, existand posibilitatea sa existe multe
altele, ascunse in galeriile dacice, ar trebui sa constituie un argument fundamental pentru
oprirea proiectelor de exploatare care ar distruge orice vestigiu de o asemenea importanta
culturala. Scrisul pe tablite cerate este socotit o inventie greceasca. Aristofan pomenea ca
atenienii isi scriau contractele pe ceara, la fel ca in tablitele cerate de la Rosia Montana.
Ascunse in subterane
Tripticele au fost semnalate prima oara in anul 1835, la Munchen, ca fiind gasite in minele de aur de la
Rosia.
Ele au fost descoperite accidental, prin surparea unor galerii, in minele numite Larnic, unde,
pe langa tablite, s-a gasit si un stil, pe care oamenii din zona il numesc condeiu si pe care
astazi il folosesc ca instrument pentru a incondeia ouale de Pasti; in minele din Letea, unde
langa triptice a fost gasit si cadavrul unui barbat cu barba lunga, cu varsta apreciata la 40 de
ani; intr-o mina din Carnicul Mare, intr-o odaie subterana, care era mobilata cu o masa si mai
multe scaune, avand si o vatra (11 triptice); langa Rosia Abrudului, in mina numita Sf.
Ecaterina, la o adancime de 277 metri, unde au fost gasite cele mai multe, impreuna cu
obiecte casnice.
Povestea tablitelor descoperite in minele Letea s-a pastrat in detaliu. In anul 1788, un baies
caruia nu i s-a pastrat numele a gasit trei triptice intr-una din minele de aur restaurate de catre
Societatea Sf. Iosif, al carei conducator (magister) era Paul Laurentiu Kovacs din Abrud. Unul
din triptice a ajuns la Kovacs, iar despre celelalte doua nu se mai stie nimic. Kovacs a daruit
tripticul cumnatului sau, Stefan Lazar, superintendentul Unitarienilor din Cluj, scriindu-i ca sa
gasit impreuna cu o multiume de alte obiecte casnice. Stefan Lazar, cunoscand valoarea
tripticului, l-a daruit la randul sau Colegiului Unitarienilor din Cluj, unde s-a pastrat ca o
curiozitate pana la 181l, cand Stefan Lazar a murit. Fiul sau, Samuel, colectionar de
antichitati, l-a cerut inapoi si i-a fost returnat, apoi fiul lui l-a vandut, in anul 1834, librarului
anticar Samuel Nemes. Se pare ca la acest anticar au ajuns si unele tablite in limba greaca, pe
care a incercat sa le falsifice. Una dintre acestea a ajuns la Muzeul National din Pesta, care a
achizitionat exemplarul cu pretul de 1000 florini.
Falsificarea grosolana
G. Popa-Lisseanu scrie in “Romanica” despre incercarea grosolana de falsificare a unor
tablite: “Pe alocuri, ceara fusese topita atat cat sa se stearga literele initiale si, pe langa unele
vorbe barbare, fara de nici un inteles, scrise cu litere pseudo-scitice si cursive neo-grecesti rau
formate, au aparut numele mai multor “eroi” din migratiunea huno-ungarica”, asa-zisi sclavi
adusi de romani pentru a munci in mine. Timotheiu Cipariu, membru al Comisiei pentru
Conservarea Monumentelor Vechi ale Transilvaniei, a avut doua exemplare de astfel de
tablite falsificate, unul in original, altul in copie, amandoua comunicate de un profesor de la
Craiova. Din cauza acestor falsuri care au circulat in mediile europene de profil, doi
paleografi francezi, Natalis de Wailly si Letronne au publicat, pe buna dreptate, in “Journal
des Savants”, niste disertatii total nefavorabile despre tablitele cerate, pronuntandu-se in
contra autenticitatii lor. Partea buna este ca cei doi au devenit curiosi cu privire la modelele ce
au stat la baza falsurilor studiate de ei. Mai ales dupa ce, in 1875, tablite asemanatoare au mai
fost descoperite intr-un cufar din casa bancherului Cecilius Jucundus din Pompei, toate fiind
chitante scrise cu acelasi fel de litere, cursive, in latina vulgara. Acestea sunt anterioare
tablitelor de la Rosia Montana cu aproape un secol, dar impreuna constituie singura dovada a
vechimii scrierii cursive in latina vulgara. Cele de la Rosia Montana sunt insa mult mai
valoroase, pentru ca ele nu sunt simple chitante, ci documente care ofera indicii nepretuite
despre relatiile sociale dintre oamenii de rand, care constituiau o clasa aparte fata de
conducatorii vorbitori de limba latina culta.
Ciudateniile lingvistice
Textul documentului incrustat in astfel de table cerate se scria de doua ori, iar numarul
sigiliilor martorilor (cu exceptia unui singur contract) era, obligatoriu, de sapte.
Scopul dublei transcrieri era sa se poata sti cuprinsul textului, fara a se desface sigiliile, iar
scopul contractului era, dupa cum stipula cel ce le scria, sa se fixeze si in scris obligatiunea
verbala. Fiecare triptic este scris de aceeasi mana, de la cap la coada, inclusiv semnaturile
celor sapte martori obligatorii, deoarece este specificat in contract ca nici cei care sustineau ca
sunt proprietari, nici baiesii arendasi, nici martorii “quia se litteras scire negavit” (nu stiau sa
scrie literele). O “ciudatenie” a limbii latine vulgare utilizate in contracte o constituie
folosirea “oltenismelor”, pe care lingvistii le considera tipic romanesti. De exemplu, la un
contract de vanzare al unei femei, un martor se subscrie cu formula segnai, in loc de signavi,
adica perfectul simplu romanesc sau “oltenismul” semnai. In alte parti, gasim iarasi o forma
“autohtona”, “siesi”, scrisa “sies” sau “sues”. Aici trebuie sa amintim de toporul gasit pe
Valea Mozacului, care poarta inscriptia in limba latina vulgara “SVI MI PIE”, “al meu,
patriarhul”! Datarea acestui topor este uimitoare: 1500-1375 i.Hr. Si atunci, cine pe cine a
“latinizat”? Printre monumentele epigrafice de la Rosia Montana se afla si o stela inchinata
zeului Ianus, cel cu doua capete, considerat patriarhul latinilor (vezi foto). Acesta este
incadrat de cuvintele “IM” si “PIO”, “patriarhul imortales, nemuritor”. Acest zeu misterios cu
doua capete a fost adorat din timpuri stravechi la Tartaria, sub numele de Su, sau Saue, fiind o
divinitate al carei simbol era soarele. El apare si pe monedele dacice, sub denumirea de Ianus.
Isidor, in lucrarea sa “Origini”, ne spune ca “limba prisca (vulgara), adica limba batrana, a
fost aceea pe care au folosit-o locuitorii cei mai vechi ai Italiei, in timpul lui Ianus”. Iar limba
latina culta, folosita de patura conducatoare, il supara pe Catilina: “Ispraviti cu atatea
grecisme in limba, ca nu ne mai putem intelege cu poporul!”. Iata de ce tablitele cerate
descoperite pana in prezent, si poate multe altele ramase prin galeriile din Rosia Montana sunt
dovezi nepretuite ca latina vulgara se vorbea cursiv de catre neamul trac, probabil cu diferente
mici de pronuntie, dupa cum demonstreaza “greselile gramaticale” din texte.
Protagonistii contractelor
Dintre semnatarii contractelor, vreo suta de nume sunt de origine romana, aceia care
pretindeau ca “gaurile de mina” pe care le inchiriau erau ale lor. Cei mai multi dintre
“arendasi” erau baiesi din tribul dalmat al Pirustilor, asezat in Rosia Montana in “vicus
Pirustarum”. Dintr-un contract aflam ca o sclava, Passima, a fost cumparata de “Dasius
Verzonis”, care “pirusta e”. In Muntii Apuseni traia un alt trib, al pirustilor daci. Se poate
presupune ca cele doua “neamuri” se aflau in bune relatii. Alti baiesi, vreo cinsprezece, au
nume grecesti si nu este exclus ca si acestia sa se fi avut bine cu dacii, asa cum s-au avut
intotdeauna. Vreo patruzeci de nume pomenite de tablite sunt “barbare”, originare Daciei , dar
si altor neamuri de traci, iliri indeosebi. Este important sa aflam cine erau arendasii si cei care
scriau contractele pentru romanii nestiutori de carte, pentru a intelege de ce documentele n-au
fost tinute la centrul tuturor minelor stapanite de romani, la Zlatna, acolo unde se tineau
socotelile referitoare la toate exploatarile aurifere!
Afaceri dubioase
Istoricii sustin ca minele “romane” erau exploatate direct de catre imparat, prin “procuratori
aurari”. Tablitele ne spun ca majoritatea procuratorilor erau doar niste liberti, dar de conditie
mai buna. In afara de acestia, exista o multime de “particulari” romani, tot liberti, care
pretindeau ca stapanesc “gropi de aur”. Intregul personal al minelor era format din liberti, in
functiile superioare, din sclavi in cele inferioare si din baiesi priceputi, colonizati in tinutul
aurifer, in numar relativ mic. Contractele scrise pe tablite par cel putin dubioase, pentru ca cei
care le incheiau erau in afara organizarii exploatarilor de catre procuratorii romani, iar cei care
le scriau cursiv in latina vulgara nu erau functionari romani, pentru ca acestia foloseau latina
oficiala, culta. Si de ce au fost “ingropate” tablitele in galeriile miniere greu accesibile? S-a
spus ca din cauza atacurilor triburilor germanice ale marcomanilor, aliate cu triburile sarmate,
fratii dacilor, si ale dacilor liberi. Cu atat mai mult acestea ar fi trebuit sa fie puse la adapost la
centru, pentru ca erau niste acte pe care proprietarii n-ar fi vrut sa le piarda! Se poate
presupune fie ca erau “furtisaguri”, facute pe la spatele comenduirii romane, nefiind vorba de
minele mari, ci doar de “gropi” aurifere, fie ca “scribii” erau in bune relatii cu dacii si nu au
vrut ca romanii sa fuga cu astfel de acte de proprietate.
Monumente unice
Din cele 25 de tablite cerate, noua dintre documente au fost redactate la Alburnus Maior, doua
in cazarmile Legiunii a XIII-a Gemina de la Apulum, iar restul in localitatile neidentificate pe
teren deocamdata: vicus Deusara, Immenosum Maius, Anssium, Resculum, Baridustarum,
toate, in afara de Immenosum, purtand denumiri autohtone. Incepand cu 1999, la Rosia
Montana cerceteaza o echipa de arheologi si specialisti francezi de la “Centre National de la
Recherche Scientifique”, de la “Unite Toulousaine d’Archeologie et d’ Histoire (UTAH)” si
de la Universitatea “Le Mirail”, plus geologi de la Universitatea Tehnica Babes Bolyai din
Cluj si de la Universitatea Tehnica din Mnchen. La UTAH exista un departament de
arheologie miniera, foarte avansat ca metode de cercetare. La inceput, misiunea stiintifica a
fost sponsorizata de statul francez, apoi 40% din cheltuieli au fost preluate de S. C. “Rosia
Montana Gold Corporation”. Rezultatele cercetarilor laborioase au fost publicate in volumele
“Alburnus Maior” I si II. Conform acestor specialisti, Alburnus Maior era o “structura de sine
statatoare, cu un statut juridic incert, deocamdata, in cadrul municipalitatii romane, iar
toponimele amintite ori reprezinta cartiere, ori asezari pe criterii etnice, de tip vicus si
castella”. Aceste asezari, locuite de liberti romani si de mineri peregrini iliro-dalmati, au fost
parasite simultan, undeva in sec. III. “Stilul monumentelor epigrafice este unic, specific
pentru Rosia Montana: banda superioara decorata la colturi cu doua spirale si un fronton
triunghiular la mijloc”. Este vorba de simboluri stravechi, folosite de populatia autohtona din
cele mai vechi timpuri, pe ceramica, si inca pastrate ca motiv decorativ pe costumele
populare. Un opait catalogat ca “ceramica romana atipica” este decorat central cu un frumos
simbol solar, la fel de vechi pe aceste meleaguri ca si spirala si triunghiul.
Dacii, initiatorii exploatarii in subteran
Citam in continuare din concluziile francezilor, pentru ca suna altfel cand o spun ei: “In
opinia noastra, este foarte posibil ca Rosia Montana sa fi cunoscut o activitate miniera chiar
din epoca bronzului. Filoanele bogate au fost cu siguranta exploatate initial la suprafata, apoi
in subteran. In campania din 2000, a fost descoperita o sustinere miniera din lemn in situ in
reteaua de galerii Tarina, datata cu C14 la mijlocul sec.I i.Hr. sfarsitul sec. I d.Hr. Nimic nu
ne impiedica sa credem ca exploatarea miniera a fost initiata de daci. Campania din 2002 a
furnizat noi datari dacice”.
In capitolul “Retelele miniere antice” din volumul I “Alburnus Maior” se propune in repetate
randuri deschiderea unor galerii foarte vechi, zidite nu se stie de catre cine, pe care
cercetatorii francezi le banuiau “si mai interesante” decat cele cercetate. “Sectorul Habad este
renumit ca gazduieste lucrari foarte vechi. Mai multe intrari apar relativ usor de redeschis
manual sau cu excavatorul. Daca sectorul este amenintat de extinderea exploatarii de
suprafata, s-ar impune demararea acestor investigatii”. Aveau si de ce sa recomande acest
lucru. “Pe santierul Carnic I datarea dacica obtinuta cu C14 are o cronologie intre 265 si 90
i.Hr. De fapt, dupa diferitele faze de sapare observate in plan si topografia lucrarilor acestei
retele, nu este posibil sa se distinga importante schimbari in tehnica miniera. Singura noutate
pe care o aduce romanizarea se pare ca rezida in introducerea opaitului, pentru care sunt
sapate nise in pereti. Inainte se foloseau bete de lemn pentru iluminat. Toate acestea ne duc la
ideea ca activitatea miniera dacica era bine dezvoltata in subteran la Rosia Montana, atat la
Tarina, cat si la Carnic, in cursul celor trei secole care preced cucerirea romana. Apoi, dupa
cucerirea si relansarea activitatii miniere, s-au reluat lucrarile deja sapate in epoca preromana
si vor fi fost date in utilizarea probabila a acelorasi familii de mineri indigeni. Acesti ultimi
pastratori ai unui mestesug ancestral vor continua sa-si deschida santierele lor, in aceeasi
maniera de abataj, atat de caracteristica, cu proportii regulate, calibrate si foarte geometrice,
probabil o tehnica miniera dacica”. Recomandam aceste volume si “academicienilor” care
sustin ca dacii nu extrageau aurul din subteran si nu il prelucrau!
Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #94 : August 07, 2011, 19:07:30 »


  E hee he dragii mosului " ca de n-ar fii nu s-ar povestii: a fost o data ca-n povestii o prea frumoasa fata.si era una la parinti si mindra -n toate cele: " ma copii nu mai pot ; AXSTIA n-au mama nu tatga !!!!
Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #95 : August 08, 2011, 22:02:56 »

SE PARE CĂ

DUPĂ ÎNTÂLNIREA DE ASTĂZI DINTRE

TOV SS COSTIN G ȘI PREȘEDINȚII DE ASOCIAȚII

ÎNCHEIATĂ ÎN COADĂ DE PEȘTE Wink,

UNGRUP RESTRÂNS DE PREȘI,

APROPIAȚI AI SS-ULUI,

AU HOTĂRÂT ÎN ȘEDINȚĂ RESTRÂNSĂ

DESIGILAREA CUTIILOR CU CELE 1266 DOSARE

PROMOVATE PRIN MO 7 ȘI MO 11/2005.

DIN GRUP SE PARE CĂ FAC PARTE:

BĂNUȚOI NICOLAE,

NORA MIȘCOVSCHI

COSTACHE NICOLAE

ȘI ALȚII.

INFORMAȚIA NU ESTE VERIFICATĂ!!! Wink

VOM VEDEA DACĂ SE CONFIRMĂ ZILELE URMĂTOARE!

CU STIMĂ Grin
Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #96 : August 09, 2011, 06:25:57 »

D-l Costin George vad ca prezinta la diferite posturi de televiziune anumite dosare de revolutionari.
   -Are dreptul sa umble prin dosare cand vrea muschii lui? Sa inteleg ca s-a schimbat regimul lor ?
   -Rezolvarea contestatiilor conform normelor metodologice apartine comisiei CPRD.
   -De ce nu este prezentata lista cu persoanele contestate.
   
Memorat
  • mercurie
  • Vizitator
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #97 : August 09, 2011, 07:05:38 »

Au pus mana pe dosare pt ca totul este concertat din interiorul statului roman ! Este un scenariu amplu, care se intinde pe doua decenii ! Si or s-o tina asa pana vor arunca si ultima lopata de pamant pe ultimul revolutionar. Apoi vor continua cu cartile de istorie !
Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #98 : August 12, 2011, 06:04:07 »


" Lumea intreaga e in crize. Vestea buna: exista solutii. Vestea proasta:actuala clasa politica nu poate sa le aplice
de Cristian Dogaru http://cristiandogaru.blogspot.com/
Joi, 11 august 2011, 12:20 Actualitate | Opinii


 SUA si-a pierdut ratingul de fite. Euro-zone scartaie din toate incheieturile. China a scapat haturile inflatiei, Londra e in flacari si nici eu nu ma simt prea bine. Nu va panicati, exista solutii decente de iesire din criza (vezi mai jos). Nu ne-a ajuns cutitul la os pentru a trece la aplicarea lor, atata tot.

Bine v-ati intors in 2008: breaking news cu burse zgribulite, Roubini avertizeaza, Soros speculeaza, eternul Isarescu coboara tinta de inflatie doar ca sa-si ia avant pentru a o impinge mai sus. Ca si atunci, aflam in aceste zile ca o ducem prost pentru ca indicii burselor au mai luat o tranta. Ma rog, nu o duceam bine nici cand acestia cresteau sustinut intre aprilie 2009-mai 2010 dar mizeria avea alta poleiala. In ciuda panicii care ni se strecoara in suflet din jurnalele de stiri, exista solutii de iesire de criza. Asta cu conditia sa accepte sa piarda cei care castiga de regula mereu: pietele si inginerii financiari, wallstreet-ul in favoarea mainstreet-ului. Iata-le:

Lasati bancile sa falimenteze
Din 2008 se pompeaza trilioane si trilioane (ma rog, poate ca s-a schimbat intre timp si ordinul de marime) in sistemele bancare. Recent, bancile centrale au anuntat din nou injectii nelimitate de lichiditate. De ce asta? Pentru ca gunoaiele de sub presurile bancilor sunt atat de mari incat bancile au devenit adevarate gauri negre. Asta dupa ce au fost salvate cu bani publici iar statele salvatoare sunt la randul lor cu un picior in groapa. Nota de plata va fi transferata la un moment dar contribuabilului de rand, care va plati pentru excesele bancherilor (“prea mari sa fie lasati sa cada”) prin taxe si impozite mai mari. De ce n-am lasa insa bancile sa intre in faliment in corpore? Ne pierdem economiile? Ce impiedica bancile centrale, dornice sa repereze la infinit onoarea bancherilor, sa tipareasca banii celor care au depozite in falitele banci? Sa falimenteze bancile, sa isi primeasca deponentii integral agnoseala, sa schimbam apoi regulile jocului, sa impunem reglementari draconice care sa faca imposibile excesele si sa lasam apoi doritorii sa construiasca alt gen de institutii de acest tip. Vedeti ce usor e?

Lasati vechea clasa politica sa falimenteze
Vi se pare ca exista diferente notabile intre actualii politicieni? Cand esti Goldman Sachs sponsorizezi ambele partide, republican si democrat. Cand vezi cum au distrus economia, reperele morale si bunul simt, mai conteaza ca politicianul X vine din PD-L, PNL, PSD? Alte fete trebuie sa apara, alte discursuri. Vi se pare imposibil? Nu, nu am ajuns doar in acel punct, nu suntem suficient de disperati. Va amintiti de URR (Uniunea pentru Reconstructia Romaniei)? Multi ii simpatizau, erau tineri, scoliti, cu spirit antreprenorial si abilitati exersate prin multinationale, dar n-au avut succes din pricina rationamentului “votului util”(de ce sa votez cu ei? nu castiga oricum si eu irosesc votul). Ei bine, asta e mentalitate de domnisoare care n-au strans cureaua. Daca URR isi conserva pozitia, inasprea tonul si refuza sitematic sa colaboreze cu marile partide, altfel discutam acum despre lipsa de alternative la vot. N-au fost suficient de hotarati, au gandit prea pragmatic, au vrut rezultate repede. Acum avem nevoie de altfel de discurs politic, de oameni care sa-si propuna sa ofere solutii reale, sa tina la principii si sa nu vizeze castigul imediat. La modul rapid in care se dezintegreaza societatea se vor face curand auziti.

Lasati globalizarea sa falimenteze
Cui foloseste globalizarea? Grosul profiturilor merge in buzunarele marilor corporatii care se delocalizeaza, folosesc mana de lucru ieftina si uneori si resursele mai ieftine ale bastinasilor si vand productia in tarile de origine, la aceleasi preturi mari. Cateva firimituri ajung si in tarile gazda, din spagi bine plasate si salarii modeste platite angajatilor. Locurile de munca se pierd in tarile marilor corporatii, apar grupuri dezabuzate care rabufnesc din cand in cand in acte de vandalism (Londra, revoltele din Paris, etc. Nu e departe insa momentul in care revoltatii vor avea si o platforma, nu toti cei care au iesit in strada in Londra erau infactori-vezi aici). Globalizarea trebuie sa lase locul relocalizarii, comunitatea locala trebuie sa ia locul “satului global”.

Sa nu ne temem exagerat nici de taxele vamale. Adeptii comertului liber ca pasarea cerului sunt avocatii celor care primesc subventii generoase in tarile de origine si sparg apoi pietele unde acordarea lor e considerat ajutor de stat.

Taxarea marilor averi e de asemenea bine venita. Inteleg ca libera initiativa, spiritul antreprenorial si acumularea de capital trebuie incurajate dar nu va faceti un fetis din asta. Goana dupa profit dezumanizeaza de la un punct in colo si se pare ca oamenii trebuie trasi de maneca cand sar prea mult calul in directia asta. Care o fi diferenta intre 50 si 500 milioane dolari cand vine vorba de nivel de trai? Cate iahturi sa-ti iei, cate limuzine, amante, vile in Monaco? De ce sa strangi averi pentru sute de generatii intr-una singura? De ce nordicii pot sa puna niste bariere acumularilor de acest tip si restul lumii nu?


 Răspundeţi Redirecţionaţi


sursa bussines.ro
r




        Afişaţi detaliile
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #99 : August 12, 2011, 12:57:11 »

    Copii, astia incearca sa stearga orice este legat de stiinta, cultura, istorie, invatamant, medicina, etc. putina informare nu strica, pentru probleme in dezbatere sunt subiecte dedicate, haideti sa nu ne consumam energiile in discutii sterile, haideti sa facem ceva creativ cu ele, o Romanie Libera de exemplu cum vi se pare?
Va salut Tinel. Iata un domneiu in care am putea sa facem multe, noi cei care ne spunem revolutionari: abuzul mafiot international de la Rosia Montana. Deschid (redeschid) subiectul cu un mesaj pe care l-am primit pe mail, un mesaj care ne arata ca sunt si alti romani constienti ca trebuie sa facem ceva pentru a impiedica mafia evreiasca a aurulu si tradatorii din conducerea Romaniei sa distruga si sa vanda pe maruntis cea mai importanta marturie a vechimii si civilizatiei noastre pe pamanturile ce ne apartin, precum si cel mai important zacamant de aur si alte metale pretioase din Europa.
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #100 : August 12, 2011, 13:12:48 »

Sfartecarea trupului tarii urmeaza pasii marunti ai Germaniei+Ungaria, pe de-o parte si ai Israelului, pe alta parte, care si-a indeplinit misiunea: ne-a cumparat deja. Precum stiti, Prim-ministrul Israelului a raportat in Kneset ca misiunea de a cumpara Romania a fost indeplinita.
 
Subject:
Reactie la Rosia Montana - trimiteti mai departe.
Pentru ca urmasii nostri sa mai afle vreodata cine au fost stramosii al caror sange le curge in vene , Trimiteti mai departe !
Doina Cociorvei
 
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> 
Mai jos este un material care TREBUIE SA CIRCULE. E singura forma de protest deocamdata. Sunt informatii despre Rosia Montana si despre valoarea ei fizica, despre valoarea spirituala a zonei si mai ales despre valoarea romanului si a Romaniei, aici si in lume. Am decis sa anexez citeva fotografii facute de subsemnatul in zona acum circa 3 ani.
AM VAZUT GALERIILE DACO-ROMANE DE PESTE 2000 DE ANI! EXISTA! NU SUNT O MINCIUNA!
Acolo se ascunde un tezaur urias ce nu va putea fi masurat nicicind in bani! Am gasit ghidul local recomandat (clandestin, in soapta, la ureche! - dureros!) care stie foarte multe (nu din presa!) si care ne-a dus in adincurile pamintului. Si mai ales ale istoriei. Si cind am iesit la suprafata ne-am dat seama in ce hau fara fund de fapt suntem pe cale sa fim aruncati.
Cezar Aanicai
Iasi , mai 2010
" ...Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania , atestata de la anul 131 dupa Hristos.
..De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile Europei, facand din Rosia un orasel cosmopolit.
..Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatori ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu..
..In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu, construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana), in urma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp..
...Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fie exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea.

..Doar douazeci de mii de dolari pe an plateste statului roman compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri patrati, inima de aur a Apusenilor.
Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi inca sapte ani de-acum incolo.
..Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo...
..Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane si fara aur, daca romanii nu se trezesc la timp.

De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama de dimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana , iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri.
Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.

Toti ne incurajeaza sa rezistam! Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt. Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat.

"Rezistati! Rezistati!" ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi. E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand "observatorii" Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi,
plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end. Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate.

Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, in procente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden.

Daca macar un singur om va ramane aici si nu-si va vinde proprietatea, compania nu va putea sa treaca peste el. Cred cu tarie ca nu ne luptam cu morile de vant si ca lupta noastra nu e in zadar.Nu se poate sa scoti o localitate in afara existentei, pentru ca vrea o companie straina sa le ia acest drept in numele lacomiei. Daca litigiul cu Gold ar mai tine o suta de ani, rezistenta Rosiei s-ar stinge, treptat. Probabil, asta urmareste compania. Poate daca romanii si-ar lua un petic de pamant pe dealurile acestea si nu l-ar ceda in ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorti de izbanda, in vecii vecilor. Iata, membri ai organizatiei mondiale "Green Peace" si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie: "Aceasta proprietate nu este de vanzare", pe care le-au impartit rosienilor, ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti sa ii vanda casele. Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici, ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana. Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita,
in cele din urma, pentru minciunile continute in ea. O lovitura dura pentru companie.

Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra. Sa vina aici cei care cunosc drama noastra, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului ca nu suntem asa putini, ca avem si pe altii de partea noastra. Sa facem si noi actiuni de intimidare, asa cum fac ei, nu doar sa tacem si sa inghitim. Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptatori impotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici in ruptul capului. Oricati bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecam. Mie sa-mi dea America toata sa fie a mea, si eu nu plec din Rosia Montana ."
Eugen Cornea, capetenia rezistentei antigoldiste de la Rosia Montana

am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si  bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de explatare si de distrugere totata. Sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ce se intampla si simt ca daca eu nu ma ridic,tu nu te ridici, ala nu se ridica, nu ne ridicam cu totii, tragedia se va intampla si nepasarea de acum ne va costa enorm.
Oamenii sunt constienti de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor,ca au vandut tara pe nimic.
In principiu, s-a recunonsut ca sunt multi Romani care vor bine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipu larii,  au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine.
Fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele, numai negative, ale explaotarii miniere  pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana.
Prof. univ. dr. Ion Brad - membru al Academiei Oamenilor de Stiinta, biochimist a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare asupra organismelor vii: moarte sigura pentru mediu plante, animale si oameni pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine)
din cauza vaporilor de cianura care se ridica in aer

Prof. dr. Vasile Boroneant, istoric, a povestit despre valoarea siturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani si despre pierderea identitatii Poporului Roman si a intregului sau certificat de nastere Dacic

S-a vorbit despre faptul ca asta este Rezarva strategica de aur a Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura si pe care au lasat-o mostenire urmasilor pt gestionaterea independenta a Poporului Roman si despre faptul ca in Muntii Apuseni pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, foarte necesar,  in industria militara si spatiala si in economie in general

sunt multe care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa ii distruga e plin de zacaminte, si pe toate vor sa le exploateze, statul roman primeste  nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare, adica  15 %  iar  explatatorii  iau restul de  85 %, si lasa in urma distrugeri istorice, ecologice, umane, NATIONALE , economice inestimabile

Pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani, milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori
si ca sa il dam noi degeaba astazi.

Pasivitatea o sa ne coste scump!

Eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem, care e a noastra, nu a canadienilor sau a altora. E ca si cum vine unu sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii, pamantul, hainele, amintirile, si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.

Ce e de facut? Cum putem incepe sa ajutam?

Cred ca trebuie, in primul rand, ca toata lumea sa afle despre asta sa afle adevarul. Oamenii nu stiu ce se intampla. Apoi, impreuna, oamenii trebuie sa spuna NU !!

Pentru asta rebuie sa ne gandim repede, pentru ca nu e timp, la ce anume putem sa facem, cum putem sa contibuim cu resursele pe care le avem. Si aici ma gandesc sa punem in aplicare totul pentru scopul asta care ne priveste direct. sa punem in miscare pe toata lumea
pe care o cunoastem, care, la randul ei va angrena mai departe alte roti.


Doamne ajuta!
Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #101 : August 12, 2011, 13:33:38 »

Te salut NOR.Asa este.PASIVITATEA NE COSTA SCUMP.Prea scump...Vine vremea sa facem ce este drept in fata DOMNULUI.Amin.
Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #102 : August 12, 2011, 20:57:35 »

Marturisire despre descoperirea osemintelor de uriasi
 
Pomeniţi de toate mitologiile lu¬mii, uriaşii au fost una dintre cele patru rase de umanoizi de pe Pământ. Există multe zvonuri că ar fi fost găsite morminte ale unor asemenea fiinţe, dar nu a existat nici un om care să fi spus că le-a vă¬zut cu ochii lui. Liber¬tatea a mers pe ur¬me¬le u¬riaşilor şi a gă¬sit un om care a participat la săpătu¬rile arheolo¬gice de la Ar¬gedava, judeţul Giurgiu. Io¬niţă Florea (80 de ani) a văzut scheletele giganţilor. Iar arheologii ne-au explicat, de fapt, des¬pre ce e vorba.

"Aici era Nucetul. Pă¬rin¬¬ţii mei spuneau că în a¬ceste locuri stăteau u¬riaşii. Ei le spu¬neau ji¬dovi, că aşa îi nu¬meau aici pe uriaşi. Cre¬deam că sunt po¬¬veşti, dar am a¬vut oca¬zia să văd un sche¬let", spu¬ne Io¬ni¬ţă Flo¬rea, în vâr¬stă de 80 de ani, din co¬mu¬na Popeşti, judeţul Giur¬giu. Despre ce e vor¬ba?

În nordul acestei lo¬ca¬lităţi a fost desco¬perită, în anul 1926, o cetate dacică, ie¬şită din co¬mun prin mărime. Cel¬ care a făcut săpături aici a fost arheologul Vasile Pârvan, care era convins că a gă¬sit pri-ma capitală a lui Bu¬re¬bis¬ta. S-au efectuat săpături în mai mul¬te rân¬duri, p⬬¬¬nă a¬proa¬¬¬¬pe de anul 2000. S-a dove-dit în timp că a fost, în¬tr-a¬devăr, pri¬ma cetate de scaun a lui Burebista, care a unificat apoi toate triburile dacilor şi a de¬ve¬nit un rege ce stăpânea aproa¬pe jumătate din Eu¬ropa.

Când găseam oasele, ne trimiteau acasă
 
Ceea ce a frapat la Ar¬ge¬dava sunt informaţiile con¬f¬orm cărora în timpul săpătu¬rilor arheologice s-ar fi des¬co¬perit sche¬letele a 80 de uriaşi, adică uma¬noizi î¬nalţi de aproximativ 4 me¬tri. Acest lucru s-ar fi în-tâm¬plat prin 1946-1954. Informaţii despre sche¬¬¬lete de uriaşi descope-rite pe teritoriul Româ¬niei au mai existat. Dar până acum nu s-a găsit nici o persoană care să declare că le-a văzut. "Eu am început să sap aici în 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tânăr, şi m-am dus pentru că ne dădeau 400.000 de lei pe zi. Puteam să cumpăr cu ei doar un kilogram de mălai. Era sărăcie la acea vreme. Odată, după ce am săpat la o adâncime de patru metri, am găsit o glavă (craniu - n.r.) foarte ma¬re, cam de vreo două sau trei ori cât al unui om. Le-am spus arheolo¬gilor. Æeful era atunci Ro¬setti (Dinu V. Rosetti - n.r.). Ne-a trimis imediat aca-să pe noi, sătenii, şi au săpat doar ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelată. Unde le-au dus, nu ştiu. Am săpat aşa timp de trei ani şi am mai găsit uriaşi. Să zic aşa, aveau vreo patru metri lungime. Când gă¬seam oasele, arheologii ne tri¬miteau a¬casă, să nu ve¬dem noi ce e acolo. Dar noi ve¬deam, că nu eram orbi. Æi uite aşa am dezgropat uriaşi cu mâ¬na mea în 1950", a spus Ioniţă Flo¬rea.

La Argedava s-au mai găsit şi calendare solare asemănătoare cu cele de la Sarmizegetusa, dar care au dispărut, cu tot cu oasele de uriaşi, nu se ştie unde.


Novac e cel mai renumit
 
Au rămas legendele u¬riaşilor porecliţi "Ji¬dovi", nu se ştie de ce, peste tot în zona de sud a Mun¬teniei. La sud de Popeşti există o vale care se înt¬in¬de de la Olt până la Giurgiu. Legenda spune că un uriaş, pe nume No¬vac, cel mai renumit dintre toţi, s-a luptat cu un ba¬laur care le făcea rău oa¬menilor. Simţindu-se în¬vins, balaurul a fugit şi a lăsat o dâră pe pământ. Aceasta este "Brazda lui Novac".

În Tangâru, la aproximativ 15 kilometri de Popeşti, se află o altă ridicătură de pământ, tot o fostă cetate dacică, atestată arheologic.

"Măgura asta a fost făcută de jidovi, de uriaşi. Aşa spun poveştile din bătrâni. De aici până dincolo de Teleorman o să vedeţi asemenea măguri (movile - n.r.) făcute de uriaşi", ne-a spus Ion Ene, de 71 de ani, din comuna Tangâru, judeţul Giurgiu


Au venit la noi, din Est, cu 7000 de ani în urmă

"Cu aproximativ 7000 de ani în urmă, în zo¬na României se dezvoltase o civilizaţie îna¬intată, sedentară, cu o cultură strălucitoa¬re. Peste ei au venit populaţii din Est, nu¬mi¬te de arheologul american Maria Gimbutas civilizaţia kurganelor. Diferenţa dintre po¬pulaţiile autohtone şi cele invadatoare era în primul rând de înălţime, cei veniţi fiind mai înalţi - lucru atestat arheologic - răz¬boi¬nici, buni metalurgi şi constructori de ce¬tăţi aşezate pe înălţimi. Aşa se explică faptul că în legende toate cetăţile vechi sunt con¬stru¬ite de uriaşi, iar agricultura perfor¬man¬tă este legată de plugul metalic adus de ei. Altfel spus, uriaşii au venit din Est, cu 7000 de ani în urmă. Răspândirea acestor populaţii de uriaşi în toată Europa, apoi în Ori¬en¬tul Mijlociu şi nordul Africii, a dus, se pa¬re, la naşterea legen¬delor despre uriaşi. E foarte posibil ca ei să se fi a¬si¬miliat în marea masă a populaţiilor autoh¬to¬ne, mai mici de înălţi¬me, aşa cum spun, de altfel, şi legendele, şi astfel să fi dispărut. Reminiscenţe ale acestor uriaşi le vedem cu ochii noştri: se mai nasc din când în când oameni foarte înalţi. Me¬dicii le spun persoane bolnave de gigantism. Æi aici este de amintit faptul că mito¬lo¬giile vorbesc despre uriaşi ca despre o ra¬să umanoidă degenerată, nereuşită", ne-a explicat arheologul Traian Popa (foto).

Giganţi sau titani există, sub o formă sau alta, în mitologiile şi legendele multor popoare. Dăm e-xemplu Biblia, unde apar în mai multe rânduri.

- Prima referire o găsim în capitolul Geneză din Biblie: "Uriaşii erau pe pământ în vremea aceea, şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dum¬nezeu cu fetele oamenilor". Sau: "... nişte neamuri mai mari şi mai puternice decât tine, ... un popor mare şi înalt la statură, copiii lui Anac, ... despre care ai auzit zicându-se: Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac?" (capitolul Deuteronomul).
- Celţii considerau că primele fiinţe care au locuit Pământul au fost giganţii, abia după ei venind oamenii. Pietrele de la Stonehenge au şi ele poveşti ce se re¬feră la un gigant care a cumpărat pie¬tre uriaşe, magice, de la o vrăjitoare. Apoi le-a transportat prin aer până în Câmpia Salisbury.
- Mitologia greacă pomeneşte de titani, fraţi ai zeilor, ca¬re s-au răsculat împotriva acestora, dar au pierdut lupta şi au fost în¬chişi în în¬tu¬nericul veşnic.
- Mitologia ro¬mâ¬nă spune că e¬xistenţa umanoidă a cunoscut mai multe "rase" şi a început cu căpcăunii, forme nere¬u¬şite de umanizare, ca¬re au dispărut. După ei au venit uriaşii, care s-au ridicat împotriva lui Dumnezeu. Divinitatea a trimis Potopul şi i-a omorât pe toţi. După uriaşi au venit oamenii, care vor fi înlocuiţi cu blajinii, o rasă de fiinţe mici de statură, cu suflet bun, care sunt pe placul lui Dumnezeu.


În general, toate legendele consideră că rasa uriaşilor a dispărut, iar locul ei a fost luat de oameni.
 Micuţul David l-a ucis pe uriaşul Goliat

În Vechiul Testa¬ment e descrisă o lup¬tă în¬tre filisteni şi israeliţi. Au fost puşi faţă în
fa¬ţă doi luptători.

Ar¬¬ma¬ta ce¬lui care pier¬¬dea lupta trebuia să se consi¬de¬re învinsă. Din par¬tea filistenilor a fost trimis uriaşul Go¬liat, iar din par¬tea is¬ra¬eliţilor, micu¬ţul Da¬vid. Cel din urmă a în¬vins: i-a aruncat o piatră în frunte uriaşului, l-a ameţit, apoi i-a tăiat capul.

Sursa: libertatea.ro

http://misterele-terrei.blogspot.com/2010/02/marturisire-despre-descoperirea.html
Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #103 : August 12, 2011, 21:10:10 »

ALFABETUL DACIC

O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri. Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.
De la daci nu au rămas izvoare scrise. Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică. A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris. Dăruită de un grof În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută. A facut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele. Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria. E o carte legată în piele. A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838. Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor. "Scriere secretă" După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: "Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat”. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc". După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre. Alfabet dacic cu 150 de caractere Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci. "Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului", spune aceasta. Solii şi cântece ale vlahilor Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri. În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase. E scris cu cerneală violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 si 1101. "Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit Viorica Enachiuc. "Jurământul tinerilor blaki" Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit "Jurământul tinerilor blaki", care a fost tradus în felul următor:
"O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,/
Înşelator, să nu primeşti a te uni/
Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit/
Vei fi/ Cântecul cetăţii aud îndelung/
Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!/
Să juri cu maturitate şi cu convingere!/
Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!/
Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău, mergi cu jurământ puternic!" Notă:
Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător. Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei. Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, promoţia 1963. Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie. E membră UNESCO din 1983. Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova. A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică. Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel. Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi ăn Danemarca, unde a studiat scrierea runică. Aceste fapte nu sunt secrete.
Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi?
Sau mass media.
Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se ”vând” mai bine?
Incompetenţi nu sunt. Sau au primit ordin să tacă? PS. trimiteţi acest material tuturor prietenilor voştri pentru că au dreptul să ştie adevăruri deocamdată ascunse.
Memorat
Răspuns: TREBUIE SĂ ŞTIM
« Răspunde #104 : August 13, 2011, 07:18:21 »


 Campania de la " Scinteia " continua ,inveninarea creste...: " Sictir, impostorilor!

2ShareComenteazăComentează27TextMărime text textPrint Tipareste11 aug 2011
2097 afişări
Există în această meserie clipe în care dezgustul şi furia ating cote ameţitoare, decisive, de la care poţi doar să urci, îndurând, Golgota adevărului sau să te prăbuşeşti în abisurile compromisurilor (o definitivă, irecuperabilă cădere).


Reporterii care investighează de aproape doi ani acele câteva zile din Decembrie ,89 au muncit ca la deratizare, încercând să scoată impostorii din întunericul lor, din subterane, din ascunzişuri. E, totuşi, mai greu ca acolo, căci şobolanii au şi ei demnitatea lor.

Revoluţionarii-impostori, nu. E inutil să faci apel la ruşinea lor. N-au. E inutil să faci apel la amintirea celor care au murit curat.

Revoluţionarilor-impostori le poţi stârni, cel mult, un hohot cinic de râs, dublat de o lacrimă ipocrită. Mizeria din care s-au întrupat e adâncă, organică, incurabilă. Pătura aceasta de mituiţi, de ordinari, cu care s-au acoperit realităţile acelei ierni trucate, reuneşte caracterele cele mai viciate, ca în „Infernul" lui Dante, sau mai rău. Clipa când dezgustul şi furia devin ameţitoare e aceasta: când vezi că aceşti găinari, care toate viaţa au trăit din fraudă, nu pot să înţeleagă că sunt oameni pe lume, fie şi ziarişti, care caută adevărul nu din interes, ci din convingere, fiindcă nu ştiu, nu pot şi nu vor să trăiască în minciună, oameni care nu răspund ca ei, ca nişte animale, comenzilor.

Grav e că aceşti luptători remarcaţi în toate mizeriile, în toate minciunile, în toate laşităţile şi-au desăvârşit Revoluţia. România a luat tot mai mult chipul lor scabros. A devenit insuportabilă. Pe ei s-a sprijinit capitalismul de jaf atunci când a făcut primii paşi. Şi cine suntem, de fapt, noi, cei care acceptăm, neputincioşi, să micţioneze impostorii pe sângele celor puţini demni, cei ucişi fiindcă au crezut în libertate? În ce fel de tiranie a ipocriziei am naufragiat? Nu e vorba de o simplă risipă a banilor publici, ca atâtea altele; e mai mult. Căci, ce fel de anticomunişti de paradă sunt guvernanţii care tolerează aceşti paraziţi? Cu ce unitate de măsură să-i judeci?

Poate că ignorate de corectitudinea politică, dar stupidă logic, genele îşi văd înainte de bunele şi relele lor. Cunoaşteţi, desigur, acest citat despre strămoşii noştri geto-daci, „cei mai drepţi şi mai viteji dintre traci". E posibil să nu ştiţi că fraza aceasta (care nu trebuie nici fetişizată, dar nici trunchiată cum a fost până acum, fiind doar o observaţie a unui istoric, celebru, dar tot istoric) se îngustează după un dar şi continuă aşa: „(...) unirea lor e cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi. (...) la ei, la traci, trândăvia este un lucru foarte ales, (...) a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viaţă (...)".

Poate că aceşti trântori, aceşti pungaşi de acolo, de departe, vin.

2ShareComenteazăComentează27TextMărime text textPrint Tipareste "
Memorat
Pagini: 1 ... 5 6 [7] 8 9 ... 418
Schimbă forumul: