" Declaratia lui IuliaTraian Băsescu: "Dacă Nicolae Ceauşescu stătea numai zece ani, era un mare preşedinte în istoria românilor."
marți, 4 ianuarie 2011
In decembrie 1989 a fost lovitura de stat 100% - vezi stenogramele - Iulian Vlad si generalul Bucurescu Gianu - Iulian Vlad: "În acea seară i-am propus lui Milea să-l arestăm pe Ceauşescu!"
Prezentăm declaraţia generalului Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii, despre evenimentele zilei de 21 decembrie. Declaraţia a fost dată la 19 octombrie 2003 în faţa comisiei pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989. Preluare din "Revoluţia română din decembrie 1989 retrăită prin documente şi mărturii.
Dl. Gabrielescu: V-am chemat a doua oară pentru a lămuri unele noi informaţii primite de la alţii, legate de activitatea dvs. din decembrie ’89.
Dl. Iulian Vlad: Am fost sincer, nu ascund nimic şi n-am ascuns nimic.
Problema problemelor: teroriştii. De ce am fost împiedicaţi să ne facem datoria?
De ce am fost arestat cand aveam un plan elaborat contra teroriştilor? Doar în 28 seara mi s-a permis să revin la sediul de unde puteam să lucrez, aveam mijloacele, am elaborat planul , iar a doua zi, cånd trebuia să prezint planul , am fost arestat împreună cu toată conducerea instituţiei. De ce?
Nemaivorbind că din 22 am fost terorizaţi, învinuiţi, eram semiarestaţi! Apoi cine a decis deschiderea graniţelor ţării?
De ce s-a folosit radioul , televiziunea împotriva unei instituţii , s-a canalizat mania poporului pe anumită direcţie! Admir comisia , dar daţi-mi voie să-mi exprim scepticismul . Nu veţi reuşi decat foarte puţin şi vag să aflaţi adevărul! Sunt convins că s-a tras , că au murit militari , dar şi foarte mulţi civili. Erau rezultatul unor diversiuni. Poate erau şi simulatoare.
Dar fără reţeaua de informaţii, fără agenţi, sigur nu-i puteam depista pe cei care provocau diversiunea! Din 22 cadrele noastre au fost arestate , începånd cu cei de la contrainformaţii militare. Apoi , securităţile judeţene au fost toate ocupate de armată . Nu s-a mai permis mişcarea, s-au întrerupt legăturile telefonice. Pintilie a fost de mine crescut, treaptă cu treaptă, cand l-am întrebat a spus să vorbesc cu Stănculescu- el nu a recunoscut că a dat dispoziţie de tăierea legăturilor. Am vorbit cu Guşe - cateva ore s-au restabilit, dar iarăşi s-au tăiat!! Am vorbit şi cu gen. Militaru în această temă. Nu mi s-a permis să plec la minister. Toate acestea s-au făcut cu un scop. S-a gandit- eronat- că Securitatea era atat de îndoctrinată şi fanatică încat se va sacrifica, pană la ultimul om, pentru Ceauşescu. În al doilea rand, cei care au organizat diversiunile s-au temut că vor fi descoperiţi.
Cand am fost arestaţi, Militaru era în audienţă la ambasadorul URSS
Am fost arestat în 31 ianuarie, , cu locţiitorii şi cu şeful direcţiei de contrainformaţii militare- chemandu-ne la ora 14 la cabinetul ministrului- care era în audienţă la ambasadorul sovietic. Peste 15 minute am fost poftiţi în cabinet - doar Gelu Voican şi Vasile Ionel. A fost poftiti să raporteze gen. Vasile (contrainformaţii militare), apoi gen. Bucurescu Gianu (inf. Interne), apoi gen. Stamatoiu (contrainformaţii externe) şi pe rand puşi să plece. Am rămas eu, nu mi s-a urat an nou fericit , în hol nu era nimeni - l-am întalnit pe gen. Hortopan, un maior de al lui şi o grupă de soldaţi şi m-a invitat să predau arma. Nu am purtat niciodată armă asupra mea- atunci Hortopan a început să mă percheziţioneze, am fost luat între baionete, introdus în TAB, transportat la locul de deţinere. Nimeni nu mi-a spus nicio învinuire, doar pe 19 martie am primit mandatul de arestare. Pe gen. Militaru nu l-am văzut dar am văzut maşina cu steag a ambasadorului URSS în faţa ministerului şi cand am ieşit maşina era tot acolo. Ulterior am aflat că se anunţase la radio că am fost reţinuţi deja, cand noi mergeam spre minister.
Între 23 şi 28 seara am fost la CC în cameră cu Guşe, cu un TO şi un telefon mort. În noaptea de 24-25 a fost o discuţie aprigă cu Silviu Brucan care a venit să mă ameninţe că securitatea trage şi de ce nu depune armele. Am negat , discuţiile s-au purtat pånă dimineaţă. Chiar lucram la un plan cu gen. Hortopan pentru lichidarea focului din fostul Palat Regal –m-am gandit la o grupă antiteroristă.
Era exclus ca o forţă armată să sară în apărarea lui Ceauşescu
Cei de la Direcţia a V-a erau toţi blocaţi la garajul de pe Leonida. La intrarea în faţa Ministerului Apărării Naţionale rrau USLA-şii ăia decapitaţi, batjocoriţi, ţinuţi acolo în văzul lumii. Cand am ajuns la USLA i-am raportat gen Militaru că de ce să facem revistă de front la Ghencea 2. Am zis că revista de front s-a făcut la noi în unitate , dar n-a mai venit gen Militaru, si gen Hortopan.
În jurul M.A.p.,N era un vacarm infernal de împuşcături . Dar pe clădirea MAPN nu s-a văzut urmă de cartuş, dar clădirile din împrejur erau “praf”. În biroul ministrului , cu trei geamuri mari spre blocuri, stăteau lejer, nu se sinchiseau de împuşcături. Deci era un plan –probabil s-a anticipat, dar scenariul era pregătit. Accidentală a fost doar ieşirea în masă a populaţiei în stradă!
Era exclus ca o forţă ordonată, armată , să sară în apărarea lui Ceauşescu! Toţi au simţit-o ca o uşurare! Poate izolat, caţiva fanatici, dar nesemnificativi. Apoi a intervenit foarte slaba pregătire a corpului superior al armatei. (Este şi vina mea- contrainformaţiile militare lucrau, din păcate, cel mai prost-se ocupau de probleme minore). Comanda de la un moment dat s-a rupt: de la CC comanda Guşe , de la MAPN comanda Stănculescu (Stănculescu avea un comportament total contradictoriu). Apoi prezenţa lui Militaru a fost catastrofală, dădea ordine aberante. Jula dădea ordine aberante. Era o stare de confuzie generală. De aceea s-a întâmplat omorurile la M. Ap. N la Otopeni etc. Dar toate astea nu exclud existenţa unei acţiuni de diversiune organizată. Cred că o dovadă e şi acel "război electronic".
Cineva trebuia să proiecteze acele ţinte false în eter? Apoi, Marinon, cum a stat să se deschidă graniţa să vină cu ajutoare?
Apoi. de ce, încă din 15 dec. ambasadorii şi-au trimis famiile acasă?
Sau, ce-i cu acel Rombac trimis la Sibiu? - Probabil s-a trimis în apărărea lui Nicuşor?
Gen. Militaru nu era agreat de ceilalţi comandanţi. Pentru mine gen. Militaru a fost şi rămâne un om suspect în privinţa loialităţii faţă de ţară.Cornel Nisipeanu poate fi considerat un dizident autentic, am auzit că lucrează aici la Senat. Nu dacă găseam oricare din greşelile făcute de gen Militaru atunci, eram precis condamnat la pedeapsă capitală. Gen. Logofătu, care trebuia să fie succesorul meu este de aceeaşi formaţie şi format ca gen Militaru. A fost reprezentantul României la Tratatul de la Varşovia, apoi la Academie.
Ordinul vieţii mele a fost ca securitatea să nu se implice sub nici un motiv în luptele din stradă, să nu tragă!
SRI-ul dispune de mult mai puţine posibilităţi de care a dispus vechea securitate. Nu mai are, de exemplu, informaţiile externe, nu mai are o serie de “compartimente” tehnice - interceptările telefonice - reţea de agentură etc. Ordinul esenţial, de linie, l-am dat în 16 dec ca la Timişoara, Securitatea, orice s-ar întâmpla, să nu se tragă.Comandantul brigăzii din Timişoara mi-a raportat că şeful Inspectoratului de Miliţie Judeţean îi mai cere trupe. I-am aprobat generalului Bunoaica, dar cu condiţia să nu le dea armament! Dispoziţia asta s-ă menţinut până în 18 dec, când gen Nuţă a dat ordin să fie înarmaţi - el nu mi-a raportat pt. că era reprezentantul MJ acolo.
Al doilea ordin - ordinul vieţii mele - când am venit de la conferinţa CPEx şi teleconferinţă, când Ceauşescu a dat ordin expres să se tragă, m-am dus la minister, am mulţumit trupelor şi am dat ordin generalilor Ghiţă şi Macri ca securitatea să nu se implice sub nici un motiv în luptele din stradă, să nu tragă! Ordinul s-a menţinut până în 22 dec. Justificarea ordinului era că în conformitate cu Ordinul 2600 numai ministrul MI putea da ordin de deschidere a focului! Apoi, eu ştiam de ce au ieşit oameni în stradă la Timişoara.
Părerea mea e că Ceauşescu nu mai era cel vechi. În ultima săptămână a emis nişte acte în mod inexplicabil. Avea o memorie uluitoare, era perspicace, dar în ultimele luni măsurile luate de el erau aberante: de exemplu, la congres jumătate din CPEx trebuiau schimbaţi! La fel (...) 16 - el ştia precis că cei care au ieşit nu sunt huligani...
Altă greşeală: plecarea în Iran. Apoi, influenţa negativă a consoartei sale. Eu îi dădeam zilnic buletine de informare - cele scrise de mână pe care i le dădeam! L-am informat despre tot ce se întâmplă în jur! Eu vedeam că România nu poate ocoli celelalte ţări socialiste. Zona cea mai sensibilă era în Transilvania.Din ce s-a vorbit la Moscova am luat cunoştinţă indirect, prin informaţiile externe.
Cand am văzut că Ceauşescu rămane în urma istoriei, m-am rupt de el
Apoi, alt ordin am dat în 22 dimineaţa, că dacă se forţează cordonul (ce înconjura piaţa CC) să nu se facă opoziţie! Ordinul l-am dat lui Bucurescu, col. Ardeleanu, (adjunctul lui Neagoe şeful Direcţiei a V-a, care asigura paza şi protecţia dictatorilor., pentru că pe Neagoe nu l-am găsit), Ghiţă. Acest ordin a ajuns şi la cei care apărau televiziunea, radioul. Ceauşescu, venind de pe balcon când a fost huiduit şi s-au aruncat cu pietre nu a mai intrat în birou ci s-a îndreptat direct la lift.
I-am fost fidel şi lui Ceauşescu, i-am pregătit nenumărate vizite în străinătate, dar, văzând că rămâne în urma istoriei (era o perioadă când era în faţă istoriei!), m-am rupt de el. Nu accepta să se sfătuiască cu cineva şi mai ales, nu accepta nicio critică!Citind în "Ultimul Cuvânt" o listă cu documente, rând pe rând mi-am amintit de ele. De exemplu am raportat şi problema minerilor din Gorj.
Era suspicios faţă de securitate, mai ales de la trădarea lui Pacepa. În schimb avea mare încredere în armată! De exemplu, Dinamo a câştigat pe teren, dar cupa s-a dat în cabina Stelei.
Am stat cu Milea în seara de 22 circa 2 ore, a plâns mai tot timpul, s-a destabilizat moral şi psihic după ce a revenit din Piaţa Universităţii! Am discutat că greu vom fi schimbaţi, mi-a spus şi că Stănculescu a fost chemat de la Timişoara să-i ia locul.
"În după-amiaza zilei de 21 decembrie a fost o şedinţă a Comitetului Politic Executiv restrâns şi s-a fixat un comandament pentru Capitală, şef fiind numit ministrul Apărării, şi au fost numiţi şi ministrul de Interne, şeful Securităţii, şeful comandamentului gărzilor patriotice. Eu nu am fost prezent la acea şedinţă, nici în sediu nu am venit decât după ce am fost sunat de gen. Milea, iar Postelnicu mi-a dat ordin să vin. Milea mi-a spus că sunt probleme cu comunicaţiile, întrucât el făcuse aici un stat major şi nu avea suficiente telefoane TO şi S care erau în răspunderea noastră. Am venit, s-au instalat telefoanele, se lucra la hărţile cu dispozitivele care fuseseră ocupate de armată şi seara pe la 9, după ce au plecat ei, am plecat şi eu.
Cu el am stat la capătul Străzii Oneşti, în faţa fostului UNCAP, Postelnicu a chemat Pompierii şi Miliţia că la Intercontinental era un dispozitiv alcătuit dintr-o formaţie a FOI (Formaţiunea de Operaţii Intervenţii din subofiţeri), pe care îl utilizau în aceste acţiuni de stradă, stabilirea ordinii, deci aceasta era în contact cu populaţia, după care erau unul-două batalioane ale armatei, apoi blindate TAB, tancuri şi apoi formaţiuni de pompieri cu tulumbe. "
După aceea, ştiu că Postelnicu a fost chemat la Cabinetul 1, că se întâmpla ceva la magazinul Unirea, unde fusese un început de incendiu. Am plecat de acolo şi am venit în faţa sediului, am vorbit cu adjunctul comandantului Academiei Militare, care era cu o formaţiune masivă, elevi de la Academie, apoi am intrat în biroul gen. Neagoe, unde am rămas până a venit gen. Milea, care era deprimat, m-a luat în braţe, că unde am fost, că voia să-mi ceară sfatul. Era ora 11-12 şi se trăgea.
- Când se trăgea, comandantul tuturor forţelor care erau acolo era gen. Milea, care fusese numit în după-amiaza zilei de 21 decembrie. La şedinţa respectivă nu am fost chemat.
Era masiv din direcţia trupelor, a militarilor, mai exact, şi era un foc de avertisment, ploaia de cartuşe mergea pe semiverticală. N-am văzut să se tragă din afara zonei către interior. Dispozitivul avea cam 1/2 km. Eu am văzut dispozitivul de represiune, dar nu am văzut partea cealaltă, unde erau masaţi revoluţionarii civili, de la Universitate până la Intercontinental, adică zona de interferenţă între cele două formaţii, zona de front era paralelă cu Str. Batiştei - 13 Decembrie. Am venit înapoi în biroul gen. Neagoe, care era la parter, ţinea locul la comanda Direcţiei Securitate Generală, era normal să vin aici, trebuia să ştiu ce se întâmplă în ţară. Atunci am aflat ce s-a întâmplat la Reşiţa, Cugir, unde au fost lucruri groaznice.
- "Dupa ce s-a întors gen. Milea, am urcat împreună la etajul I, unde era statul major, vizavi de biroul lui Ceauşescu. Era foarte afectat, am ieşit pe culoar pe fotolii şi a început să plângă şi spunea că nu crede că sănătatea îi va mai îngădui, să spun soţiei şi fetelor ce s-a întâmplat, că nu a fost pregătit să întâmpine aşa ceva. Atunci i-am spus că nu putem lăsa lucrurile aşa, că de fapt forţa este în mâna lui şi a mea. Eu stăpâneam lucrurile în sediu, iar el afară, dar el era foarte afectat. Era posibil să se evite vărsarea de sânge, Ceauşescu a rămas în sediu, ea a vrut să plece, dar nu a plecat. A doua zi dimineaţă s-a convocat urgent o şedinţă.
În acea seară i-am propus lui Milea să-l arestăm pe Ceauşescu! Redau încă o dată: că de ceea ce se întâmplă azi în ţară, ca să se pună capăt, numai dânsul şi cu mine suntem în stare să rezolvăm problema. Dvs. aveţi forţa de afară, iar eu în interior. Mi-a spus clar: dragul meu, nu pot, nu mai sunt în stare. Puteţi pune bază pe ce spun sau nu, nu am cum să probez."
(Iulian Vlad, fostul şef al Departamentului Securităţii Statului, 24 februarie 1994, Comisa senatorială pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989)
----------------------
Un alt martor important al evenimentelor din decembrie 1989, care nu a ieşit, pană azi, cu nicio declaraţie publică despre ceea ce s-a întamplat atunci, este adjunctul fostului şef al Departamentului Securităţii Statului, generalul Bucurescu Gianu. Născut în 1934, el a fost încadrat în Securitate în 1954 şi din ianuarie 1956 pana la 1 ianuarie 1985 a lucrat pe linia pregătirii cadrelor, în Direcţia de învăţămånt a MI şi a Securităţii Statului.
La 1 decembrie 1985 a fost numit şef al Securităţii Municipiului Bucureşti, funcţie ocupată pană în martie 1989, cand a a fost numit adjunct al şefului Departamentului Securităţii Statului (pentru munca de informare din interne). La 31 dececembrie ’89, la ordinul generalului kgb-ist Nicolae Militaru, el a fost arestat alături de şeful său direct, general-colonelul Iulian Vlad, de Aristotel Stamatoiu, şeful Centrului de Informaţii Externe, şi de generalul Vasile, şeful Direcţiei a IV-a Contrainformaţii Militare. N-a fost condamnat. Declaraţia sa, dată pe 9 februarie 1994, în faţa comisiei senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, apare astăzi pentru prima oară, Bucurescu Gianu fiind extrem de discret cu privire la implicarea lui în evenimentele de atunci, mai ales că are destule de spus. Spre exemplu, el a fost cel care s-a ocupat de aplicarea planului “Orient”, care constituia ansamblul de măsuri amănunţite cu privire la asigurarea securităţii şefului statului pe timpul evenimentelor interne şi externe la care participa acesta în decembrie 1989, începand cu vizita de la Moscova din 4 decembrie şi terminand cu vizita şi întoarcerea preşedintelui Ceauşescu în/din Iran (18- 20 decembrie). Asta înseamnă că el a fost cel care a decis ca aeronava cu care Nicolae Ceauşescu a plecat în Iran să fie însoţită pentru prima oară de cand Ceauşescu devenise preşedinte, aşa cum a dezvăluit secretarul personal al lui Ceauşescu, Mihai Harjeu, de două avioane de vanătoare. Tot Bucurescu Gianu a fost cel care s-a ocupat de securitatea mitigului din Piaţa Palatului, din 21 decembrie 1989, miting organizat la sugestia fostului primar al Capitalei, Barbu Petrescu. Adjunctul generalului Iulian Vlad descrie şi ordinele directe primite atunci de la Iulian Vlad, dar confirmă şi fapttul că Laszlo Tokes era plătit de serviciile maghiare de spionaj.
“Evenimentele din decembrie 1989 au fost previzibile, noi le aşteptam, din moment ce în celelalte ţări socialiste, inclusiv URSS se petrecea ce se petrecea.
Din exterior veneau informaţii, la radio-televiziunea ungară, măsuri împotriva romanilor. Era clar că în localităţi din jurul graniţei era un lagăr pentru refugiaţi romani de unde erau retrimişi ilegal peste graniţă indivizi romani pregătiţi. Au şi fost prinşi la Satu Mare şi Timişoara asemenea indivizi cu misiunea de a lua legătura cu cei din interior. Gen. Nicolicioiu şi Centrul de Informaţii Externe pot da lămuriri suplimentare. Din exterior veneau informări despre situaţia materială proastă şi nemulţumirile, starea de spirit explozivă şi din interprinderi, lipsa de pe piaţă a alimentelor, salarii plătite cu întårziere etc. Eu nu am avut reţineri să dau aceste informaţii şi sigur gen. Vlad îl informa pe Ceauşescu. Se spunea că cei răspunzători de domeniul economic, ex Emil Bobu, căutau să stopeze anumite informaţii.
n Vlad data la Comisia Gabrielescu : "
TREBUIE SĂ ŞTIM