Portalul Revolutiei

E pentru prima oara cind scriu pe portal cu inima strinsa cit un purice, ce am scris mai jos...Mi-asi fi dorit sa scriu cu totul altceva.De ex.Cit de respectata e RO.in lume...ce oameni minunati are RO...ce bine functioneasa institutiile statului si colaboreaza...Ce avans tehnologic e acum in RO...ce copii destepti sunt in RO.Ce tara pusa la punct e RO...Ce frumoasa e RO........    Mai bine muream la Revolutie,decit sa traiesc si sa vad DISTRUGEREA POPORULUI MEU.

Oameni buni, pt ce-i bun romanul nu s-a pomenit altfel decat luptand si sacrificandu-se ... Lupta multa , pace putina..De cei : pe cai, pana muriti !

Scuze: " "

Bravo, ai ratat incalectul!
Ro, pe cai... sau pe mani!

http://www.inpolitics.ro/ce-coace-puterea-adevaratele-bombe-amorsate-de-cezar-preda-art65279.aspx
Ce coace puterea: adevaratele bombe amorsate de Cezar Preda
Presa ultimelor zile a întors pe toate părțile 2-3 propuneri de modificare a legilor siguranței, făcute de deputatul PDL Cezar Preda, accentul căzînd pe dreptul SRI de a întocmi acte de urmărire penală. Cei care au avut curiozitatea să citească, însă, întregul lot al propunerilor făcute de pedelist vor fi avut, mai mult ca sigur, toate motivele să rămînă cu gura căscată.

Pentru că Cezar Preda a elaborat un proiect legislativ care modifică nu una, ci mai multe legi din domeniul siguranței naționale, precum legea de funcționare a SRI, legea de combatere a terorismului ori legea privind siguranța națională.

Primul mare semn de întrebare: de ce recurge Preda la această metodă de schimbare a legilor? Pentru cei care au uitat, pedelistul a fost președinte al unei comisii parlamentare speciale, creată tocmai pentru a elabora, pe îndelete, pe parcursul unui an și mai bine, noile legi ce țin de siguranța națională. Nu numai că acest lucru nu s-a întîmplat, dar, așa cum Inpolitics relata încă din vara trecută, membrii comisiei nici nu prea s-au întîlnit în tot acel interval, comisia fiind desființată după expirarea termenului limită fără să fi mișcat ceva.
Acum, Preda o ia, brusc, pe cont propriu, și propune cîteva zeci de modificări. Scenariul e foarte simplu: proiectul zace la Cameră pînă prin noiembrie, cînd va trece tacit, apoi merge la Senat cu șanse mari de a fi votat și acolo, profitîndu-se de faptul că apropierea Sărbătorilor va ține, probabil, atenția aleșilor îndreptată spre alte direcții.

Să punctăm, în continuare, cîteva dintre propunerile lui Cezar Preda.

Astfel, la modificarea Legii 51/1991, a siguranței naționale, pedelistul introduce un concept nou, revoluționar: peste tot unde se vorbește de ”amenințări” la adresa siguranței naționale, termenul este dublat de ”riscuri”. Or, între amenințare și risc există diferențe uriașe, pentru că existența primeia reclamă elemente relativ concrete, în timp ce riscul este mai mult o chestiune de analiză și estimare.

Trebuie spus că, în versiunea Preda, numărul acțiunilor considerate amenințări la adresa siguranței naționale crește spectaculos față de varianta actuală a legii.
Între acestea se numără, mai nou, spre exemplu, ”acțiuni sau inacțiuni de natură a afecta grav patrimoniul cultural național, care conferă identitate națiunii române”.
Aceste prevederi ar băga sub anchetă, spre exemplu, conducerile TVR și Radio, care nu iau măsuri (”inacțiuni”), de ani de zile, de conservare și protejare a arhivei naționale radio-tv; ori, pe baza lor, ar fi luați la bani mărunți cei care au ezitat să participe la licitația pentru manuscrisele lui Cioran. Interpretările pot fi extrem de largi.

Altă amenințare: ”degradarea, cu efect major la nivel local sau național, a mediului ambiant. Orice alte acțiuni sau inacțiuni ce au ca efect degradarea factorilor de mediu, cu consecințe majore la nivel național sau regional” (art.19).
Aceste prevederi ar permite, spre exemplu, implicarea serviciilor în afacerea Roșia Montana, în defrișarea de păduri, desecarea de lacuri, lichidarea parcurilor din orașe ori în afacerea Protan, care poluează aerul.
Art.20 e și mai tare: el propune drept amenințare la siguranța națională ”distrugerea totală sau parțială a rețelei care oferă asistență medicală”.

Citești și te freci la ochi: păi nu partidul lui Cezar Preda este cel care a decis închiderea a zeci și sute de spitale și policlinici din întreaga țară? Chestionat, azi, direct, de Inpolitics pe marginea acestui aspect, deputatul s-a scuzat, precipitat, că nu poate comenta pentru că se află în mijlocul unei acțiuni importante: ”Poate mai tîrziu vorbim mai pe larg!”.

La legea de funcționare a SRI apare, de asemenea, o prevedere nouă, potrivit căreia ”documentele SRI, indiferent de suport, privind operațiunile informativ-operative pentru realizarea securității naționale sunt acte de comandament militar”.
Extrem de interesant: unul dintre scopurile declarate ale serviciilor secrete, în ultimii ani, este exact demilitarizarea lor, idee care pare să îi fie străină, iată, tocmai președintelui comisiei de control al SRI.

La fel de interesant, se prevede că ”SRI preia spre conservare și folosință fondurile de arhivă ce privesc securitatea națională ale fostelor organe de informații cu competență pe teritoriul României”.

O propunere care pare să ocolească SIE, dar care va cădea greu, mai mult ca sigur, serviciilor de informații ale armatei sau ”doi și un sfert”.


Probabil cea mai importantă nouă amenințare la securitatea națională, și care ar putea reprezenta cheia întregului proiect elaborat de Cezar Preda, îl constituie, însă, art.9 din legea siguranței naționale, care reglementează punerea în pericol a securității informaționale a cetățeanului, a societății și a statului român.

La loc de cinste, figurează ”operațiuni de agresiune informațională”, în cadrul cărora se încadrează cu succes, potrivit tratatelor de specialitate, activitatea mass-media.
Prevederea introdusă de Preda este materializarea cu succes a celebrului articol din proiectul noii strategii de siguranță națională, elaborat la Palatul Cotroceni și care a făcut să curgă atîta cerneală în presă, anul trecut.
Iar faptul că introducerea acestei noi prevederi are loc, aproape pe șest, exact în momentul în care pregătirile pentru anul electoral intră în linie dreaptă, poate grăi, el însuși, de la sine.

 " http://www.adevarul.ro/opinii_la_zi/malin_bot_giurgiu_interlopi_politie_sri_0_571743402.html "

CUM DISTRUGI ŞI VINZI O ŢARĂ ÎN 20 DE ANI



Îmi amintesc, copil fiind, la şcoală ne învăţau să fim mândri că al
nostru drag popor nu a fost un popor de cotropitori. Atunci mă chinuia
o mândrie copilărească, specifică fiinţei inocente uşor influenţabilă.

Acum, la maturitate, nu pot spune că situaţia este la fel: nu mai am
acea mândrie din copilărie, ci un necaz chinuitor; asta pentru că am
observat un lucru- cotropitorii (acei războinici de ieri) sunt
invadatorii economici de azi, iar aceştia au un standard de viaţă pe
care noi îl invidiem; imperiile lor teritoriale de altă dată sunt
imperiile economice de azi- asupriţii sunt aceiaşi, adică noi- cu
acelaşi trai amărât, iar din când în când mai primim o ciosvârtă să ne
astâmpărăm o posibilă sete de revoltă!

Sincer, nu pot să-i condamn pe aceşti invadatori, cred că e în natura
biologică a oamenilor să fie împărţiţi precum celelalte vieţuitoare,
în prădători şi rumegători.

Nu-mi place să constat faptul că, întradevăr, avem comportamentul
rumegătoarelor: speriaţi şi dezbinaţi. Urăsc şcoala pentru faptul că
m-a învăţat să fiu mândru de statutul meu de necotropitor, urăsc
şcoala pentru că mi-a impus statutul de rumegător, dându-mi drept
exemplu înţelepciunea ciobanului mioritic; sincer, omul ăsta, ciobanul
mioritic, trebuie dat ca exemplu negativ în şcoli, cum e posibil să
ştii că unii vin să te omoare pentru a te tâlhări iar tu să te apuci
să faci ordine în gospodărie, ca după episodul morţii gospodăria să
fie ordonată? Să aibă ăia ce să fure mai bine? Preferam să ştiu că
ciobanul mioritic le-a luat-o ălora înainte trimiţându-i el pe ei in
mormânt (parcă unul din principiile româneşti spune că paza bună trece
primejdia rea).

Vă amintiţi episodul din anii '90, când unii dintre ai noştri strigau
"nu ne vindem ţara!"? Au apărut apoi şi susţinători ai teoriilor
conspiraţioniste care susţineau că împotriva României există un plan
diabolic. Mulţi am râs, alţii am spus răspicat: "ai dom'le că n-are
cum să se întâmple aşa ceva" (românul în blândeţea lui nu concepe că
omul este predispus răului).

Iată că după douăzeci de ani, invadatorii nu se mai ascund, unii
dintre ei îşi recunosc isprava pe faţă: "Pe 10 octombrie 2007, la trei
luni după ce a devenit preşedinte al statului Israel, Shimon Peres
producea o afirmaţie năucitoare, la Hotelul Hilton din Tel-Aviv, în
faţa a sute de reprezentanţi ai cercurilor diplomatice evreieşti:
Israel cumpără România!" Vom spune: ei, şi ce dacă ne-au cumpărat!
Numai că nu ne-au cumpărat spre binele nostru ci spre al lor. Avuţia
noastră au cumpărat-o pe nimic (câteva zeci de miliarde de dolari a
obţinut România pe o economie, fără a fi luate în calcul resursele
solului şi subsolului, echivalată în 1990 la 800 de miliarde de
dolari!). Dar faptul că ne-am vândut totul pe nimic nu este singura
tristeţe, pentru că cei care ne-au cumpărat ne-au şi îndatorat, adică
suntem şi cu gospodăria vândută şi cu bani îndatoraţi! Ce pot să spun
despre aceşti băieţi pricepuţi care ne-au cumpărat?: bravo lor -
ruşine nouă!

Ruşine pentru că nu am reacţionat de fel şi nu am apărat dreptul pe
care l-am primit prin faptul că ne-am născut pe aceste meleaguri:
acela de a fi stăpâni pe bogăţia pământului natal şi pe frumuseţea
acestuia. Potentialii bogaţi sunt acum percepuţi ca cerşetori ai
Europei (jignirea a fost difuzată pe toate canalele TV, când un
distins francez a prezentat salutul românesc: o mână întinsă în semn
de cerşeală - asta în timp ce românul întradevăr se zbate în sărăcie,
sărăcie cauzată de faptul că şi francezii sunt unii dintre cei care
storc România de bogăţie. Asta da batjocură: după ce ne sărăcesc mai
şi râd de noi).

Datori nu suntem numai noi, ci şi generaţiile care ne vor urma: adică
copiilor noştri le-am pregătit un viitor de sclavi! Întradevăr, noi
generaţia post-revoluţie am distrus acest viitor, noi şi stimabilii
guvernanţi de către noi aleşi: aceşti şacali aleşi drept păstori ai
turmei, primind frâiele deciziei economice si politice, începând cu
Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu, Zoe Petre, Adrian
Năstase, Mircea Geoană, Mugur Isărescu, Adrian Severin, Viorel
Hrebenciuc, Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu, Emil Boc, ş.a.,
au mizat pe lobby-ul evreiesc pentru a accede şi a se menţine la
Putere. Puterea a însemnat în schimb vânzarea bogatei grădini
româneşti, cea care ne hrănea. Principalii cumpărători ai României
sunt cu adevărat afacerişti israelieni şi tot ei sunt în spatele
instituţiilor financiare care ne-au împovărat cu datorii.
Prim-ministrul Israelului a raportat în kneset (parlamentul israelian)
că misiunea de a cumpăra România a fost îndeplinită. După ce
politicienii israelieni recunosc faptul că oamenii de afaceri
israelieni au cumpărat România, aflăm şi scopul final al acestei
acţiuni: actuala locaţie a statului israelian este una nesigură pentru
poporul evreu, peste tot sunt înconjuraţi de state neprietenoase şi
greu de stăpânit economic, sunt o enclavă într-o lume islamică. Prin
cumpărarea României, israelienii pregătesc un teritoriu de rezervă
pentru ei.

Vă miră acest aspect? Gândiţi-vă la faptul că dintotdeauna aceste
meleaguri au fost râvnite de toţi. Să nu vă închipuiţi că băieţii
ăştia sunt nişte neştiutori şi vor da buluc pe meleagurile româneşti,
nu, se vor feri să întâmpine opoziţie din partea populaţiei. Ei vin
încet, unii ca oameni de afaceri, apoi alţii ca angajaţi, adică încet
şi cu răbdare.

Pentru a pregăti terenul propice mutării populaţiei israeliene pe
teritoriul României se acţionează, astfel:

- în ultimul timp românii sunt goniţi din propria lor ţară prin
politici care descurajează instituţia familială, concomitent cu
scăderea ratei natalităţii şi implicit scăderea ratei demografice;

- crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a
populaţiei prin otrăvirea hranei din comerţ cu substanţe nocive
corpului uman şi slăbirea până la declin a sistemului de sănătate
publică, creşterea ratei mortalităţii;

- îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de
educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor
nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă;

- distrugerea coeziunii între cetăţeni prin cultivarea dispreţului
faţă de ceea ce înseamnă românesc;

- disoluţia instituţională a statului prin reforme care au bulversat
şi distrug în continuare esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei
naţiuni: sistem judiciar, medicină, educaţie, administrare
teritorială, artă, etc.; ultimele bastioane a ceea ce însemna
siguranţă naţională şi patriotism (internele şi apărarea) au fost
distruse prin aceleaşi politici de proastă finanţare a instituţiilor
şi subsalarizarea personalului acestor institutii, fapt ce a cauzat
plecarea personalului competent şi angajarea unor persoane nepregătite
în domeniu, incompetente şi predispuse la corupţie - rezultatul s-a
văzut!

Toate aceste acţiuni se desfăşoară sub directa îndrumare a
cumpărătorilor acestei ţări şi sunt săvârşite de ai noştri aleşi, o
şleahtă de pungaşi puşi pe jaf şi distrugere, că deh, popor,
conducătorii cinstiţi se pare că nu îţi plac şi-ţi tai singur crenguţa
de sub picioare.

În lipsa unităţii sociale nu rămâne decât să lansăm o rugăciune către
ei, cumpărătorii meleagurilor şi bogăţiilor noastre, cei către care
stăm cu mâna întinsă cerând bani pentru a supravieţui:

Te rugăm pe Tine, Prea Deşteptule Israel, Te rugăm pe Tine, Prea
Descurcăreaţă Franţă (etc. că sunteţi mulţi) Fie-vă milă, o Vouă
Preamăriţilor acestei lumi, de o populaţie neştiutoare dar şi
nepăsătoare cu soarta ei, şi daţi-ne înapoi Preafrumoasa Grădină a
Maicii Domnului şi bogăţiile ei, căci- pe principiul cade omul din pom
şi păcat să nu tragă un pui de somn - noi v-am dat vouă această
Grădină pe degeaba iar acum suntem goi în toate! Iar de-o fi să nu
ştim iarăşi să o gospodărim, s-o gospodăriţi voi pentru noi şi să ne
culegeţi şi nouă roadele!



Aceste mesaj nu este îndreptat împotriva vreunui popor pomenit în
aceste rânduri, ci dimpotrivă, e o admiraţie pentru capacitatea altor
popoare de a străluci prin bogăţiile altora!

TRIMITE, TE ROG, MAI DEPARTE!

PRIMITA DE LA UN ROMAN

Nu va mai vaitati si actionati ! Stiti bine ca puterea  se pastreaza numai prin lupta, iar cand o pierzi se recucereste! Intrati in partide si candidati pentru tot - Parlament, primarii, prefecturi...

 " [http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/profesiunea-de-interlop-240893.html/color]

 " http://ro.altermedia.info/general/nu-le-deschideti-usa-nu-suntem-singurii-care-boicotam-recensamantul-2011_22978.html sursa Altermedeia blog"

 " http://www.ziare.com/bani/banci/banca-saracilor-ceva-care-in-romania-nu-exista-dar-exista-saraci-1124787"

    Acasă
    Autorul
    Ce vrem
    Garda de Fier
    Documentare Video
    Imagini

Cum a fost executat Locot. Col. Vasile Diaconescu, mare mutilat de război

October 15, 2011 By: Garda Category: MĂRTURII, PRESA LEGIONARĂ

Gravură de Simion Lefter, ziarul "Buna Vestire", Anul IV, Nr. 13, 22 Sept. 1940

“Buna Vestire“, Anul IV, Seria II, Nr. 13, 22 Sept. 1940

Ofiter curajos, Vasile Diaconescu a înscris pagini de glorie în istoria marelui razboi.

In 1916 este pentru prima data ranit la piciorul drept în cursul unor lupte cu trupele ungare, în regiunea Reghinului din Ardeal. Vindecat, dupa câteva luni este retrimes pe front în Muntii Vrancei, unde într’o lupta disperata cu trupele bavareze, în satul Negãrleste, este împuscat cu un glonte “Dum Dum” în rotula piciorului stang. Rana fiind mare si totodata producându-se si cangrena, i se amputeaza piciorul.

Dupa razboi este numit comandant al cercurilor de recrutare Mizil, Focsani si Soroca pâna în anul 1923, când nemultumit de faptele ce se petreceau în armata, îsi prezinta demisia.

La 1929 este numit inspector la Soc. Invalizilor de Razboiu din Bucuresti, fiind numit apoi director al Caminului de Invalizi de razboi din Buzau în decursul aceluias an. Anul 1933 îl apuca la Buzau, unde, cu ocazia pedepsirei lui Duca, este arestat si trimes la închisoarea centrala din Focsani.

Iesit din închisoare în primavara anului 1934 este mutat disciplinar pentru activitate politica, în aceiasi calitate, la Caminul Invalizilor din Chisinau, unde detine aceasta calitate pâna în primavara anului 1938, când în ziua de 19 Aprilie este arestat si trimes în lagarele din Dragomirna, Miercurea Ciucului si Vaslui. Este eliberat în ziua de 11 Aprile 1939.

Desi mare mutilat de razboi, este arestat în noaptea de 21-22 Septembrie 1939 de catre comisarul Const. Ionescu dela Chestura politiei Chisinau si de comisarii Vrabie si Dobrescu, apoi la orele 1(!) dimineata este dus din ordinul d-lor maior Petrescu Constantin, comandantul legiunii de jandarmi Lapusna, Motas, chestorul politiei Chisinau, maior Manea procuror la tribunalul militar al Corpului III Armata, Maimuca, Vasile Gustav si Elefterie Dumitru din Siguranta Generala din Chisinau si dus la Buicani, unde a fost executat prin împuscare si apoi a fost adus în centrul orasului, unde la dispretul populatiei jidovesti a fost svârlit în strada. Avea capul ciuruit de gloante.

Pe locul unde a fost asvârlit s’a pus o tabla cu nerusinata inscriptie: “Aceasta va fi soarta tuturor tradatorilor de tara!”.

Ziarul “Buna Vestire“, Anul IV, Seria II, Nr. 13, Duminică, 22 Septembrie 1940

    Documentare Video
    Imagini

Jertfele Hotinului

October 15, 2011 By: Garda Category: MĂRTURII, PRESA LEGIONARĂ

Legionarul Iacob Soroceanu
    “Nu vreau sa fug. Impuscati-ma asa”…

Ziarul “Buna Vestire“, Anul IV, Seria II, Nr. 13, 22 Sept. 1940
Noaptea de 21/22 Sept. 1939, acea noapte de apocaliptic masacru al tinereţii legionare nevinovate, a sărutat si fruntea voevodal-moldovenească a judetului Hotin. In galeria magnifică a jertfelor prin care neamul românesc si-a răscumpărat sodomele de păcate din trecut, s’a vrut prezent si sufletul românesc al plaiurilor hotinene, prin trei dintre cei mai buni fii ai lui: Iacob Soroceanu, Teodor Dubovinschi si Vasile Dobuleac.

Trei inimi de mare curătenie si credintă, trei vointe de fier, trei frunti luminate ca niste catapetesme mănăstiresti!

Incă trei trupuri “frânte si chinuite” puse la temelia României legionare.

Au fost arestati, odată cu ceilalti camarazi ai lor din întreg judetul, în seara zilei de 21. Iacob Soroceanu – de la Marsenita (lângă Noua Sulitã), Teodor Dubovinschi la Câsla-Samiev, Vasile Dobuleac, la Briceni, unde era functionar postal.

Mainile calailor, supuse poruncii miselesti si blestemate, i-au ales pe toti pentru omorîre.

In urma rapoartelor sefilor de judet si de sectie din judet, maiorul Dragulescu, comandantul legiunii de jandarmi din Hotin, a dat ordin asupra capetelor lor: sa fie executati in dimineata zilei de 22, pe la orele 4, simulandu-se fuga de sub escorta, in cele trei puncte principale ale judetului: Noua Sulita, Lipcani, Briceni. Asta cu scopul de a fi vazuti de cat mai multa lume atunci cand vor fi expusi, cu trupurile ciuruite de gloante si cu tabla de “tradator” la capatai. Pentru a ingrozi pe cei care ar mai incerca sa repete pedepsirea calailor neamului si pentru a “pildui”.

Iacob Soroceanu era student in al treilea an la facultatea de teologie din Cernauti. Implinea varsta de 24.  Ultimul si-l petrecuse in lagarul dela Vaslui.

Nu de mult scapase din lagar si petrecea timpul acasa la Marnita, in mijlocul familiei, studiind. Fiu de preot. Educatia jertfei si a dragostei de tara, o mostenise de la parinti. Tatal sau, el insusi preot, purta pe piept cele mai frumoase steme ale unui ales al lui Hristos, mucenicit o viata indelungata.

In dupa amiaza aceea de Septembrie, era acasa. Cand a vazut jandarmii, a inteles tot. Intr’o strafulgerare a mintii a vazut tot. Si a acceptat senin. A cerut sa i se dea hainele cele bune, ca sa moara in haine de sarbatoare. Grabit de jandarmi, din urma, si-a sarutat parintii, fratele mai mic si sora si a iesit. Din usã s’a intors inapoi. “Eu, poate, n’am sa mai vin. Fiti tari! Fiti senini!”

A fost dus la sectia de jandarmi din Sulita. Aci a mai fost vizitat seara de o sora care i-a adus batiste curate.

I-a repetat, la fel, zambind amar: “N’o sa ne mai vedem. Or sa ma omoare…”
Nu vreau să fug. Impuşcaţi-mă aşa

Dimineata pe la orele 4, a fost legat si dus pe drumul Noua-Sulita – Stroesti – spre Hotin. Pe campul dintre Sulita si Stroesti, la o cotitura de drum, i s’a poruncit sa mearga peste miriste, “mai de-a dreptul”. A apucat peste ogoare. Pe urma i s’a poruncit: “Fugi”! Dar Iacob Soroceanu n’a fugit.

- Nu vreau sa fug. Impuscati-ma asa.

Jandarmii de sub comanda plutonierului Gherasim si-au descarcat gloantele in el. Pe urma l-au adus si l-au aruncat langa sosea, pe marginea santului.

Tatal lui, batranul si venerabilul preot Soroceanu, presimtind ca o sa-i fie omorît feciorul, s’a dus in dimineata aceea la Hotin, sa ceara indurare. Maiorul Dragulescu, cinic, i-a dat raspunsul crimei: “mergi acasa, parinte. Il gasesti acasa”.

Dupa o zi de batjocura din partea ticalosilor si jidanilor din ghetoul Noua- Sulita, trupul mucenicit al camaradului Soroceanu, a fost ingropat de catre familie, la orele 12 in noaptea zilei de 23. Pana si crucea din drum i-a fost vopsita in culoare intunecata ca sa nu fie vazuta de la drumul mare.

Vasile Dobuleac, era, ca si Soroceanu, printre primii legionari ai Hotinului. Avea 31 de ani. Era absolvent al liceului. Traia intr’o saracie cumplita. Fara parinti, fara rude, fara prieteni. O singura sora, era maritata undeva intr’un satuc basarabean departe. A fost arestat de jandarmi, pe strada. A fost impuscat in piata de vite din Briceni, facut “scapat de sub escorta”, cu sapte gloante de catre plutonierul Nichita si plutonierul major Hater, actualmente la Tg. Jiu.
Groapa lui Dobuleac a fost sapata de catre legionarii din Mendecãuti printre care camaradul Dolghiu.

Au fost adusi din inchisoare ca sa-i sape groapa, amenintati din urma de pustile incarcate. La scoborârea in groapa, plutonierul de jandarmi, Rupinschi a lovit trupul sfant al camaradului Dobuleac, cu piciorul, rânjind ca un câne.

Printre executorii lui Dobuleac a fost si plutonierul Dudãu.

Luându-l dintre camarazi, plutonierul i-a spus urmatoarele camaradului Dobuleac, ca sa mascheze ducerea la executie:

- De ce n’ai predat, in ordine, serviciul la posta?

- L-am predat in ordine.

- Nu-i adevarat. Seful postei imi telefoneaza sa te duc acolo, sa-i dai explicatii. Pregateste-te!

Asa a fost dus la moarte.

Cand zacea aruncat in oborul de vite, un camarad, Botez, fiul maiorului Botez dela Roman, a indraznit sa-i aprinda, la capatâi o lumânare. Pentru aceasta a fost schingiuit de catre plutonierul Dudãu, in mod barbar. De-abia tatãl sãu, venit dela Roman, l-a putut salva, din ghiarele mortii.

Teodor Dubovinschi, era student teolog. Tanar ca florile. Deabia împlinea 22 de ani. A fost impuscat la Lipcani si expus in fata Rgt. 1 Vânãtori. Si nici un ofiter n’a protestat, ca sa spele macar prin protest, rusinea ce se arunca asupra armatei române.

Jertfele pentru Legiune si pentru tara, ale celor trei camarazi hotineni, au consfintit pentru totdeauna dreptul acestui judet de a fi legionar si românesc. Trupurile lor sfintite dorm in pamantul basarabean, cotropit acum de urgia straina. Stau acolo de strajã în istorie. Stau drept marturie maretiei legionare si a drepturilor romanesti rascumparate asupra acestui pamant. Troita aceasta sfanta de jertfe tinere, va strãlumina deapururi sufletul generatiilor romanesti indemnandu-le la lupta viteaza si chemandu-le la iures sãlbatec de eliberare.

Camarazi dela Hotin! Voi ati biruit.

Dormiti in pace. Pamantul in care dormiti, e legionar si romanesc. Tara, in visul cãreia ati cazut, strafulgerati miseleste, se ridica uriasã din încordãri titanice de brate si cântece legionare.

Noi cei care n’am fost vrednici de moarte, vã strigãm cu sufletul umilit, dar cu credinta mai fanaticã: Traiasca Legiunea si Capitanul!

V. P. (Virgil Popescu?)

Ziarul “Buna Vestire“, Anul IV, Seria II, Nr. 13, Duminică, 22 Septembrie 1940

   Din "universul" unui coleg de-al nostru inca supravegheat.
In acesti 20 de ani de prigoana tot ce i-a mai ramas a fost sa se apropie de Dumnezeu, de biserica, slujbe, credinta. In final a ajuns sa fie ales in consiliul parohial al bisericii de care apartine cu domiciliu. Preotul il cunostea de mic copil.... Dadea prea bine, asa ca baietii care-l urmaresc s-au gandit sa-i strice si acest nou statut. Au avut grija sa-i ofere informatii despre lumea oculta a bisericii, despre modul ocult in care a fost ales Patrirahul Daniel, apoi prin intermediul unor informatori s-au straduit sa-i atribuie aceste informatii. Adica un fel de : "uite domnule ca nu se potoleste ! Si aici isi baga nasul ! A aflat cum a fost ales Daniel patriarh !" Evident ca nu s-a dus la presa cu ce-a aflat, dar la ei nu conteaza...! Iata ce fac ei pe banii romanilor ! 
   Acum i se pregateste pedeapsa ! De obicei este vorba de o agresiune fizica, probleme cu locul de munca, indepartarea din bisericile pe care obisnuieste sa le mai viziteze, acolo unde preotii sunt de-ai lor, mai inseamna o gramada de noi stari conflictuale fara motiv, poate boala,etc...
Pt informatori : sta in Cartierul Giulesti !