Main Content:

Pagini: 1 ... 4425 4426 [4427] 4428 4429 ... 4543

ANUNTURI

  • secarica
  • Full Member
  • ***
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 127
  • Vezi Profilul WWW
Răspuns: ANUNTURI
« Răspunde #66390 : Aprilie 09, 2019, 15:17:51 »

Pentru ca asa se recomanda dansul, Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca. [...] Deci nu caut sa-i stirbesc ceva din personalitate si sper ca v-am convins cu aceste informatii suplimentare.

Mulțumesc pentru detaliere – nu suspectam nimic în sens de încercare de minimizare sau altceva a activității sale, doar mă miram de diferența de exprimare a ideii. Prin precizarea pe care ați făcut-o, devine cu atât mai lăudabilă atitudinea pe care a avut-o (ref.: „Pentru ca asa se recomanda dansul”) și de fapt cu atât mai jalnică atitudinea statului român (ref. de pe Wikipedia: „Într-un proces intentat statului român, Vasile Paraschiv a cerut despăgubiri pentru suferințele îndurate. I s-a dat câștig de cauză, însă în urma recursului, magistrații de la Curtea Supremă au dat decizie de respingere definitivă, prin urmare nu a primit nici o despăgubire.”).
Memorat
Răspuns: ANUNTURI
« Răspunde #66391 : Aprilie 09, 2019, 15:27:47 »

   

Problemele au fost mai complexe. De exemplu, eu il apreciez cu atat mai mult cu cat l-a sfidat pe dictatorul Basescu, nu l-a recunoscut drept presedinte democrat si anticomunist, asa cum incerca sa se prezinte public: „Vă mulţumesc pentru înalta distincţie ce aţi hotărât să mi-o acordaţi astăzi, dar eu sunt obligat să refuz primirea ei de la un comunist ca toţi ceilalţi care ne-au condus ţara de la Revoluţie şi până azi şi împotriva cărora eu am luptat din 1968 şi voi continua să lupt pe cale legală şi democratică până la ultima bătaie a inimii”.

Am citit despre o viitoare colaborare cu Vasile Paraschiv de la Ploiesti (http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=47.1035). Atentie mare la relatia cu Paraschiv! Maries s-a fript rau cu el pnetru ca asociatia lui a fost cea care l-a propus pentru a fi medaliat de catre Presedintie. Ce s-a intamplat la ceremonia de medliere, stie toaa lumea, Paraschiv l-a "facut" comunist pe Basescu si a refuzat medalia.


Apel pentru decorarea D-lui Vasile Paraschiv
cu Ordinul Naţional „Steaua României”
în cel mai înalt grad
 
Domnului Traian Băsescu – Preşedintele României

Stimate Domnule Preşedinte al României,
 
Vă solicităm să-l decoraţi pe D-l Vasile Paraschiv cu Ordinul Naţional „Steaua României” – în cel mai înalt grad (gradul de “Colan”).
Eroul Vasile Paraschiv are 80 de ani şi trăieşte la Ploieşti. Membru al partidului comunist până în 1968, Vasile Paraschiv a devenit cel mai curajos luptător anticomunist în contextul dat. Pentru ca lupta lui să nu devină molipsitoare, Securitatea l-a expulzat din ţară în 1978. La scurt timp, spre uimirea Securităţii şi a dictatorilor României ceauşiste, Vasile Paraschiv s-a întors în infernul comunist pentru a-şi continua lupta; importanţa acesteia este recunoscută inclusiv de istorici ai comunismului mondial.
În sprijinul cererii noastre, vă prezentăm câteva opinii şi argumente decisive:
„Natură eroică, Vasile Paraschiv a mers neabătut mai departe pe drumul său, fără compromisuri, fără concesii, în ciuda îngrozitoarelor torturi suferite şi a tratamentelor psihiatrice inumane cărora le-a fost supus.” - Doina Cornea
“Vasile Paraschiv este eroul autentic al luptei anticomuniste din România. A fost cel dintâi care, în atmosfera de teroare a perioadei Ceauseşcu, a îndrăznit să propună crearea unui sindicat liber al muncitorilor din România.” - Vladimir Tismăneanu
„Vasile Paraschiv este unul din cei patru dizidenţi de marcă ai României ceauşiste, alături de Paul Goma, Doina Cornea şi Radu Filipescu.” - Ruxandra Cesereanu
Conform Raportului Final de condamnare a regimului comunist ca ilegitim şi criminal, “Vasile Paraschiv a ieşit din PCR în noiembrie 1968, începând astfel de unul singur o luptă inegală pentru respectarea drepturilor omului de către regimul comunist de la Bucureşti” fiind “terorizat de Securitate pentru curajul de a revendica drepturile clasei muncitoare”. “În anul 1978, cât timp s-a aflat la Paris, Vasile Paraschiv a susţinut că regimul comunist din România încalcă drepturile omului şi utilizează psihiatria ca unealtă de represiune politică, act de curaj pentru care autorităţile de la Bucureşti l-au expulzat la revenirea în ţară. Cu sprijinul sindicatelor franceze, Paraschiv a pornit o campanie de protest, solicitând să i se dea voie să revină în România”. ”A fost arestat, bătut groaznic, apoi sechestrat la domiciliu cu telefoanele întrerupte.”
În memoriile sale, Vasile Paraschiv descria astfel tratamentul la care a fost supus de Securitate: “am fost lovit cu pumnii în faţă, în stomac şi în ficat, cu săculeţii de nisip în cap şi cu bastonul de cauciuc la tălpi, până când îmi pierdeam cunoştinţa şi cădeam în nesimţire pe bancă, apoi aruncau o galeată cu apă rece peste mine şi mă lăsau aşa până seara sau dimineaţa, când supliciul începea din nou – şi tot aşa, de două ori pe zi, seara şi dimineaţa, şapte zile şi şapte nopţi, fără apăa şi fărăr mâncare.” - Lupta mea pentru sindicate libere in Romania. Terorismul politic organizat de statul comunist.   Ed.Polirom, 2005.
Vă solicităm, Domnule Preşedinte al României, să răspundeţi cererii noastre legitime, cât mai curând posibil.
 
10 noiembrie 2008
 
 
Cu încrederea că trebuie să ne cinstim eroii aşa cum se cuvine,
 
Sorin Ilieşiu – vicepreşedintele Alianţei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului 
Asociaţia 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte
Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989, George Costin – Preşedinte executiv
Asociaţia 15 Noiembrie 1987 Braşov, Preşedinte - Florin Postolachi
Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, avocat Antonie Popescu – Senior
Fundaţia Culturală Timpul Iaşi, Liviu Antonesei – Preşedinte
Consiliul Mondial Român, Ştefana Bianu - Vicepreşedinte
Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – Preşedinte
Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte
Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – Preşedinte
Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – Preşedinte
L'Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte
Organizaţia Neguvernamentală Ecomondia, prof.dr.Alexandru Ionescu – Preşedinte
Consiliul Român American, Neculai Popa, Preşedinte
Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Cătălin Giurcanu – Preşedinte
Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte
Asociaţia Cives, Ioan Roşca - Preşedinte
Asociaţia Apolitică “Societatea Târgovişte”, Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte
Fundaţia Redarea Istoriei, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte
Fundaţia Ioan Bărbuş, Anca Maria Cernea - Preşedinte
Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte
Grupul văduvelor de eroi martiri
Federaţia sindicală “Solidaritatea – Virgil Săhleanu” a siderurgiştilor din România, Gheorghe Tiber – Preşedinte
Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara, Pompiliu Alămorean – Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea al siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu – Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea Hunedoara, Marian Mititelu – Preşedinte
Sindicatul ALRO Slatina, Ion Ioan – Preşedinte



˂˂Tot în 2008, preşedintele Traian Băsescu a răspuns favorabil apelului unor reprezentanţi ai societăţii civile şi i-a acordat disidentului Vasile Paraschiv distincţia „Steaua României” în grad de Cavaler, pentru ” înalta ţinută morală şi patriotismul de care a dat dovadă”, cu ocazia Zilei Naţionale a României.˃˃ ("Disidentul anti-comunist Vasile Paraschiv a murit" - www.cotidianul.ro/disidentul-anti-comunist-vasile-paraschiv-a-murit.)
Memorat
Răspuns: ANUNTURI
« Răspunde #66392 : Aprilie 09, 2019, 20:05:06 »

 @ Gheorghe Iosif

Pe tema "dizidentului Vasile Paraschiv" am avut si eu càteva postari pe acest Portal, cu ceva vreme in urma...
Si atunci, si acum, am afirmat si afirm ca Vasile Paraschiv a fost doar un oportunist care dorea doar reformarea comunismului dupa voia lui.
 Pretinsa lui dizidenta a inceput, relativ banal, cu o cearta pentru un apartament "cu chirie" in centrul Ploiestiului, apartament care era "vizat" de unul dintre viitorii potentati ai militiei din Prahova.
 Trebuie mentionat ca atunci cànd a plecat legal in Franta, Vasile Paraschiv si-a inchipuit ca acolo "va fi pus in rama" si intreg occidentul va veni sa se inchine la icoana dizidentului... Doar ca, dupa ce l-au promovat in càteva interviuri, francezii "l-au citit" si, probabil, i-au atras atentia ca in capitalism traiesti din ceea ce muncesti... Drept pentru care, "dizidentul" nostru a concluzionat ca decàt la munca cinstita in occident, mai bine asuprit in dictatura comunista...
 Asa ca Vasile Paraschiv a revenit in Romania, unde, curios lucru, de asuprit ce era, a primit si un serviciu bun (impreuna cu sotia) si un nou apartament in acelasi centru al Ploiestiului, locul unde, probabil, l-ai vizitat d-ta, d-le Iosif...
 D-le Gheorghe Iosif, de ceva vreme, in spatiul public din Romania, un om mult mai valoros (din toate punctele de vedere) decàt Vasile Paraschiv (l-as nominaliza pe academicianul Mihai Șora), este balacarit in fel si chip pentru trecutul lui comunist...
 D-le Gheorghe Iosif, in ceea ce va priveste personal, observ cum neglijati un acelasi trecut comunist in ceea ce il priveste pe "dizidentul Vasile Paraschiv"; cel care, spun asta cei care s-au ocupat de biografia lui de "dizident", chiar si dupa revolutie umbla  in geanta cu Constitutia Romaniei comuniste si Statutul PCR... Iar "dizidenta" lui si-a cuantificat-o la "pretul corect", in cererea adresata justitiei: peste 30 milioane de euro... Si asta in situatia in care "dizidentul" nostru nu a facut macar o zi de puscarie, politica ori de alt fel...
 Cei de la Aiud, Gherla, Canal, Periprava, Pitesti, Insula Mare a Brailei si alte locuri, càt ar fi trebuit sa cera pentru suferinta lor, d-le Gheorghe Iosif?
 Va recomand sa revedeti postarile mele pe aceasta tema (la subiectul care imi poarta numele) si, apoi, daca doriti, putem discuta orice pe aceasta tema...
 Toti cei din Prahova care au vazut acele postari ale mele, au spus ca ele reflecta in amanunt caracterul si comportamentul "dizidentului" pus in discutie, un om suficient de abil (deh!, doar fusese agitator-propagandist comunist) pentru a-i duce de nas pe cei care l-au cunoscut "doar pe fuga"...
 Aceasta scurta interventie nu are rolul de a minimiza ceva ci de a reaminti ceea ce este de reamintit.
 Riscam ca, in goana dupa eroi anti-comunisti, sa nu vedem padurea de copaci...
 Si afirm toate astea pentru ca eu l-am cunoscut pe "dizidentul" Vasile Paraschiv mai bine si in mai multe ipostaze decàt d-ta. Drept pentru care concluzionez: doar un oportunist doritor de reformarea comunismului.
Memorat
Răspuns: ANUNTURI
« Răspunde #66393 : Aprilie 10, 2019, 00:09:32 »

Nefiind  (f.) documentat in cazul 'V. Paraschiv', ma abtin de la comentarii ... acelasi lucru ar fi trebuit sa faca si ...
... ''ashtagistu #academicianu' Mihai Șora'' ... 'mult mai' ... "valorosu' " ... !!!
Memorat
  • secarica
  • Full Member
  • ***
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 127
  • Vezi Profilul WWW
Răspuns: ANUNTURI
« Răspunde #66394 : Aprilie 10, 2019, 16:41:51 »

Pe tema "dizidentului Vasile Paraschiv" am avut si eu càteva postari pe acest Portal, cu ceva vreme in urma...
Si atunci, si acum, am afirmat si afirm ca Vasile Paraschiv a fost doar un oportunist care dorea doar reformarea comunismului dupa voia lui.
[...]
Si afirm toate astea pentru ca eu l-am cunoscut pe "dizidentul" Vasile Paraschiv mai bine si in mai multe ipostaze decàt d-ta. Drept pentru care concluzionez: doar un oportunist doritor de reformarea comunismului.


Hm. (Doar) din cele citite până acum aici și peWikipedia, adică nefiind din altă parte „(f.) documentat in cazul 'V. Paraschiv'” cum spunea și domnul Lucian Rădulescu, aș zice că nuanțele ar trebui să fie undeva mai spre mijloc:

    • ok, să admitem că a fost oportunist; aș zice că, în acele vremuri (196x-7x), pare să fi fost de un oportunism original ca să zic așa, de vreme ce asta însemna comutarea pe o direcție contra naturii în raport cu mediul social și politic;
    • <speculație> este posibil ca în acea perioadă unii să fi considerat ca, odată încheiată epoca strict stalinistă, lucrurile să înceapă să revină la „normal”, sperând că PMR/PCR să nu fie totuși chiar dracul în persoană; posibil ca oportunismul despre care spuneați să fi venit pe fondul unei dezamăgiri, cum de altfel este relatat și în fragmentul de ziar prezentat aici de domnul Gheorghe Iosif </speculație>;
    • conform istoricului relatat pe Wikipedia, s-a remarcat printr-o voce fie critică fie constructivă (dar opusă curentului) într-una sau mai multe privințe cu conotații politice; câți aveau atunci curaj să facă asta ? puneți pe un rezistent din ăsta modern să își imagineze cum ar fi să se relaxeze azi undeva la o terasă povestind amicilor un banc cu Iohannis și peste cel mult o săptămână să se trezească direct pe șantierul canalului Dunăre-București (dacă ar fi) săpând de zor la pietre și argilă uscată în soarele de iulie sau înghețată gerul de ianuarie – o să vă zică că bateți câmpii în limbi străine sau că sunteți omul PSD-ului etc.;
    • tot conform istoricului relatat pe Wikipedia, a fost reținut și bătut de forțele de ordine / represiune în câteva rânduri, din motive pur ideologice; de ce ar fi fost anormal să ceară despăgubiri – când s-ar fi putut, respectiv după revoluție – din partea statului căruia îi aparțineau respectivele forțe de ordine / represiune ? nu pot aprecia valoarea vreunei sume, mă refer doar la faptul în sine, eventual chiar și simbolic;
    • mi-e greu să apreciez ce anume urmărea el atunci mai exact (ar trebui să studiez mult mai multe date și nu am de gând), dar cel puțin în privința unui lucru pare să nu existe dubii: a încercat, în mod public, să insufle un imbold pentru respectarea drepturilor omului, în accepțiunea occidentului [de atunci];
    • pare să fi fost un om cu inițiative (inclusiv după '89), lucru în sine de lăudat (zic eu).

Pe de altă parte, nici concentrarea asta mediatică cu toate reflectoarele pe un personaj ales – de multe ori – arbitrar nu este corectă, printre altele (și) din respect pentru alții care s-au aflat în situații similare și pe care fie nu i-a băgat nimeni în seamă, fie au fost ignorați în mod deliberat (în același sens în care spuneați și aici, anume că „Cei de la Aiud, Gherla, Canal, Periprava, Pitesti, Insula Mare a Brailei si alte locuri, càt ar fi trebuit sa cera pentru suferinta lor, d-le Gheorghe Iosif?”).

Într-o privință însă nu sunt de acord cu domnul Gheorghe Iosif, anume partea cu decorarea refuzată: aș înțelege dacă acea decorare ar fi fost inițiată de Băsescu, dar nu era cazul, astfel încât el a refuzat, de fapt, o decorare venită din partea semnatarilor acelei cereri de decorare – cu alte cuvinte pe ei i-a refuzat, nu pe Băsescu (iar în privința asta nu am cum să știu dacă asta era justificat sau nu); în acel caz, Băsescu a fost strict o unealtă protocolară, că doar nu era să-i înmâneze Teodor Mărieș ordinul Steaua României în cel mai înalt grad.

*
Revenind pe pământ și că tot se aduse vorba despre oportunism (dar de data asta în alt sens) – însăși petiția pro decorare a domnului Iulius Filip îmi pare pusă în valoare cam așa-și-așa: ceva îmi spune că cei doi inițiatori ai petiției, anume Mihai Gâdea și Adrian Ursu, n-ar fi mișcat niciun deget dacă în ecuație ar fi știut/aflat de Iulius Filip și de faptele istorice asociate, dar din ecuație ar fi lipsit din capul locului Augustin Lazăr.

Mă înșel ?
Memorat
Răspuns: ANUNTURI
« Răspunde #66395 : Aprilie 11, 2019, 09:08:23 »

Prea multa patima strica, domnule Pitca. Pana la urma lumea o sa creada ca aveti ceva personal impotriva decedatului Paraschiv. Am scris corect ”dizident”, de ce ocoliti precizarea. Sunt de acord cu dv ca il cunoasteti mai bine decat mine, doar ati fost concitadini. Dar va asigur ca nici eu nu sunt chiar neinformat. Recent am discutat despre Vasile Paraschiv cu presedintele Sindicatului Liber al Oamanilor Muncii din Romania (SLOMR), dr Ionel Cana, care traieste la Bucuresti si am aflat nemijlocit si parerea dansului - un impostor, asa s-a exprimat. Cu toate acestea - va supar, sau nu, n-am ce face - Vasile Paraschiv nu a fost un supus al regimului, cu toata apartenenta sa la PCR, a fost rapit si batut de securitate si - IN SPECIAL - n-a plecat capul nici la batranete. Gestul de a-l persifla pe Basescu in fata, la sediul Presedintiei Romaniei, public, in fata natiunii, a fost unul demn de toata stima. A pus oglinda in fata societatii romanesti, care schimonosea un anticomunist distilat in laboratoarele securitatii si ale altor societati mai mult, sau mai putin secrete. Asa il vad eu. Cum il va aprecia istoria, vom mai vedea. Deocamdata se afla in fata Marelui Judecator si nu-mi permit mai mult decat sa-i doresc sa se bucure de clementa pe care cu totii ne-o vom dori. Dumnezeu sa-l ierte.
« Ultima modificare: Aprilie 11, 2019, 09:11:11 de către razvan »
Memorat
Răspuns: ANUNTURI
« Răspunde #66396 : Aprilie 11, 2019, 09:42:09 »


www.stiripesurse.ro/cum-s-au-evaporat-securistii-din-dosarul-revolutiei-fiul-disidentului-gheorghe-ursu-si-mai-multi-intelectuali-publici-ii-scriu-lui-augustin-lazar_1341186.html
Miercuri, 10 aprilie 2019

Cum s-au 'evaporat' securiştii din dosarul Revoluţiei? Fiul disidentului Gheorghe Ursu şi mai mulţi intelectuali publici îi scriu lui Augustin Lazăr

 Autor: Florin Pușcaș, Redactor. Sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, alături de 11 personalități, i-au trimis procurorului general Augustin Lazăr o scrisoare deschisă în care îl întreabă de ce lipsesc din dosarul Revoluției, trimis recent la instanță, tocmai securiștii care au tras în mulțime în decembrie 89, transmite Mediafax.

Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, ucis în beciurile Securității înainte de 1989, alături de 11 personalități românești din țară și din Diaspora, printre care Vladimir Tismăneanu, istoricul Mădălin Hodor și politologul Cristina Pîrvulescu, au adresat miercuri o scrisoare publică procurorului general Augustin Lazăr și conducerii Secției Parchetelor Militare în care întreabă de ce lipsesc din rechizitoriul Revoluției, trimis luni la instanță, exact securiștii care au tras la Revoluție.
În dosarul Revoluției din decembrie 1989, procurorii militari i-au trimis în judecată doar pe fostul președinte al României Ion Iliescu, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu și generalul Iosif Rus, fost șef al Aviației Militare.
”Cu stupefacție am observat că din acest rechizitoriu lipsesc cu desăvârșire principalii vinovați pentru cele peste 1.200 de victime ale Revoluției – respectiv membrii Departamentului Securității Statului”, se arată în scrisoarea citată.
Semnatarii arată că e ”o insultă” pretenția că nu a tras nimeni cu bună știință în revoluționari.
Redăm scrisoarea deschisă integrală transmisă procurorului general Augustin Lazăr:
Scrisoare deschisă către conducerea Parchetului General și a Secției Parchetelor Militare de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Domnilor procurori,
Am citit cu atenție comunicatul Ministerului Public și declarațiile legate de finalizarea dosarului Revoluției. Cu stupefacție am observat că din acest rechizitoriu lipsesc cu desăvârșire principalii vinovați pentru cele peste 1200 de victime ale Revoluției – respectiv membrii Departamentului Securității Statului. Din cercetarea arhivelor C.N.S.A.S. și a unui număr semnificativ de declarații ale martorilor am putut constata că există un bogat material istoric și suficiente probe juridice (documente și mărturii), care incriminează profund și covârșitor Securitatea. O parte din aceste probe au fost prezentate detaliat în decembrie anul trecut, în Noua Revistă de Drepturile Omului, în studiul extins: „Cine a tras în noi după 22” (care poate fi consultat aici: p://www.revistadrepturileomului.ro/sumar_4_2018.html).
Acesta demonstrează că vinovații pot fi identificați cu ușurință după tipul de muniție folosită și probele prezentate, și că ei au făcut parte din Direcțiile și Unitățile Securității – în principal U.S.L.A., Direcția a V-a, dar nu numai.
Pe data de 31 ianuarie a.c., împreună cu alte câteva sute de semnatari, am adresat secției Parchetelor Militare o petiție: https://www.petitieonline.com/petiie_pentru_restaurarea_adevrului_i_dreptii_in_dosarul_revoluiei prin care am cerut adevărul despre Revoluție și dreptatea pentru victime, în lumina probelor care dovedesc direct și neechivoc vinovăția Securității. Este vorba de documente găsite sau publicate în ultimii ani, sute de mărturii ignorate sau obliterate ale participanților direcți, documente și mărturii din procesul lotului Timișoara, cât și alte documente descoperite încă mai recent în arhivele C.N.S.A.S. și alte arhive publice. Acest întreg probatoriu, care a fost oferit și procurorilor militari, demonstrează fără putință de tăgadă că cei care au tras, în logica represiunii și cu intenția neutralizării, în revoluționari, inclusiv după 22 decembrie 1989, conform unui plan bine stabilit pentru a crea starea de panică și teroare, pentru a-i izgoni de pe străzi și stăvili procesul revoluționar, au fost organele de Securitate și aliații săi instituționali.
Acest adevăr a fost camuflat timp de 30 de ani chiar de aparatul de dezinformare al Securității. Am prezentat dovezi clare că încă din decembrie 1989, Securitatea a încercat să-și mușamalizeze acțiunile și să șteargă urmele (de exemplu, gloanțele de calibru 5.62 găsite în trupul victimelor ucise sau rănite cu arme ușoare, de luptă de gherilă, despre care există dovezi certe că se aflau în dotarea Securității, și martorii spun ca nu existau în dotarea forțelor MApN; cadavrele teroriștilor sau cei prinși și eliberați, cu legitimații de U.S.L.A., Direcția a V-a sau trupe de Securitate; focurile de arme din casele conspirative sau casele de lucru, din locuințele ofițerilor de Securitate, sau blocuri civile; focuri trase de securiști în civil sau în salopete negre, mulți cu trei rânduri de haine – inclusiv cu deghizări în ofițeri de armată – focuri trase asupra unităților militare, M.Ap.N.-ului, C.C.-ului, Televiziunii, și a demonstranților din piețe și străzi, etc.). Aceste probe totuși există. Chiar dacă s-a încercat eludarea lor printr-o masivă campanie de dezinformare, prin care vina a fost transferată, conform strategiei Securității și a lui Ceaușescu însuși, întâi asupra străinilor („turiștii sovietici”) – apoi asupra unei nebuloase conspirații K.G.B. – F.S.N. – M.Ap.N.
În lumina probelor amintite și a memoriei generației care a trecut prin Revoluție, aserțiunea Parchetului Militar că „Departamentul Securității Statului, începând cu data de 22.12.1989, orele 16:00” ar fi trecut de partea Revoluției sau „s-ar fi pus la dispoziția Consiliului Frontului Salvării Naționale și conducerii acestuia” nu este o dovadă de respect, ci o desconsiderare pentru amintirea martirilor din decembrie 1989. În plus, afirmația ignoră ordinele secrete, planurile operative și strategiile de acțiune în situații de tipul celei conturate de revolta populară din decembrie 1989.
Dincolo de cele 3.330 de volume trimise în instanță, întrebarea rămâne, cine a tras în noi după 22? Există memoria colectivă, filmele cu uslașiii care purtau trei rânduri de haine, trăgând din case conspirative, gloanțele de calibrul 5.62 extrase din victime, din arme care conform probelor pe care le avem la dispoziție, rezultă că se aflau în dotarea exclusivă a Securității – filmate și acestea, mărturiile medicilor, ale familiilor victimelor și ale participanților. Poporul român nu poate fi acuzat astăzi nici de psihoză, nici de o fantasmă sau amnezie colectivă. A pretinde că securiștii (luptătorii U.S.L.A., Direcția a V-a și ai altor unități) care au inițiat actele de teroare și diversiune începând din 22 decembrie 1989 nu ar fi existat, în pofida probelor enumerate, a legislației represive și a rolului instituțional al D.S.S., este, în cel mai bun caz, o miopie juridică. Cu siguranță, nu un adevăr juridic.
Dacă, din contră, s-ar pretinde că securiștii au creat diversiunea acționând la ordinele conducerii F.S.N., respectiv ale inculpaților, atunci se pune întrebarea legitimă de ce nu au fost și aceștia trimiși în judecată pentru crime împotriva umanității? Doar au executat un atac sistematic și generalizat împotriva populației civile. Iar rațiunile, chiar conform comunicatului Parchetului, au fost evident politice. Or, acestea sunt, după cum se știe, elementele constitutive ale infracțiunilor contra umanității, reținute în sarcina inculpaților.
Acuzarea unilaterală a noului nucleu de putere, privind coordonarea represiunii, în absența oricărei interogații privind inițialele planuri de represiune, arhitecții acestora, constituirea lor în logica dictaturii comuniste care-și apăra supraviețuirea, nu face decât să asigure impunitatea principalilor criminali – generalii Iulian Vlad, Neagoe, Ardeleanu, Ghiță și toți ceilalți ofițeri de Securitate și agenți ai acesteia care au coordonat și executat cu bună știință și conform unui plan bine stabilit, actele de teroare și diversiune, atât dinaintea zilei de 22 decembrie, cât și după.
Domnilor procurori, unde sunt executanții diversiunii? Unde sunt arhitecții acesteia? Unde sunt planurile de acțiune și coordonare teritorială a forțelor Ministerului de Interne în neutralizarea Revoluției? Unde este rolul generalilor amintiți și a celorlalți ofițeri de Securitate și agenți ai acesteia în „complexa activitate de dezinformare” ai cărei specialiști erau? Ne îndoim că nu știați de existența Unității Speciale „D” (de dezinformare) a D.S.S., care avea exact această misiune, de a mistifica adevărul și induce în eroare populația, în special în cazul „luptei de rezistență pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic”.
Dacă pentru factorii de decizie ai M.Ap.N. scopul represiunii de după 22 decembrie ar fi fost „impunitatea dorită”, atunci factorii de decizie din Securitate, principalul instrument de îngenunchiere a poporul roman pe toata perioada dictaturii comuniste, cu sânge pe mâini nu numai de la Timișoara, aveau o mult mai acută nevoie de impunitate. Mai mult, impunitatea de care avea nevoie Securitatea era și instituțională, nu numai individuală, doar a câtorva generali de la vârf. Armata română fraternizase cu poporul încă din dimineața de 22 decembrie; episoade de fraternizare se derulaseră la Timișoara încă din 20 decembrie. Fraternizări se regăsesc nu numai în amintirea miilor de participanți la Revoluție, dar și în multe din filmele din decembrie ‘89. Acesta a fost de altfel și motivul pentru care capii armatei, ajunși în imposibilitatea de a controla trupele, au decis să le retragă din orașul erou de pe Bega, și Romania a avut astfel primul sau oraș eliberat de dictatură. Strigatul „Armata e cu noi!” reverbera pe străzile mai multor orașe în acele zile. În schimb, Securitatea, ca instituție, avea motive temeinice să intre în panică și să-și caute cu orice preț impunitatea: era vorba de ura întregului popor pentru mizeria morală, delațiunea, umilința și frica în care l-a subjugat timp de mai bine de 40 de ani.
A pretinde că nu a tras nimeni cu bună știință, cu intenția de a ucide oameni nevinovați, că Securitatea, care l-a apărat pe Ceaușescu până în ultima clipă, ar fi trecut exact pe 22 la ora 16:00 de partea poporului, a spune că eroii Revoluției române au căzut victime în întregime „focului fratricid” – sunt tot atâtea sfidări ale faptelor istorice, ale bunului simț și ale conștiinței societății; o insultă la adresa celor care ne-au redat libertatea în decembrie 1989.
Dacă a existat, așa cum pretinde comunicatul Ministerului Public, „o amplă și complexă activitate de inducere în eroare”, coordonată de „grupul de decizie politico-militară al C.F.S.N.”, atunci cine a executat-o? Este posibil ca Secția Parchetelor Militare să pretindă, așa cum au făcut-o și agenții de dezinformare ai Securității, că întreaga masă de revoluționari, și armata română care a pactizat cu aceștia, „s-au împușcat între ei ca proștii”? Este posibilă acuzarea generalului Nicolae Militaru că ar fi încercat să „evite tragerea la răspundere penală ca urmare a represiunii existente până la 22 decembrie 1989”, în condițiile în care nu exercitase nici o funcție de răspundere în cadrul armatei înainte de 22 decembrie 1989, fiind dimpotrivă, autorul unui apel neechivoc difuzat chiar în după amiaza zilei de 22 decembrie, apel adresat tocmai comandanților în funcție ai armatei, privitor la oprirea măcelului?
Citind atent comunicatul, nu este de mirare că s-a ajuns la astfel de confuzii. Comunicatul recunoaște ca procurorii „au pornit de la ideea că responsabilitatea pentru victimele revoluției nu este instituțională”. Altfel spus, s-a pornit de la premisa că principala instituție de represiune a regimului comunist, Securitatea, nu a avut nici o vină!
Domnilor procurori, considerăm că soluția prezentată în dosarul Revoluției este aidoma legendelor plantate de apologeții Securității. Argumentul cantitativ, că dosarul cauzei cuprinde 3330 de volume, iar rechizitoriul 3280 de file nu sporește credibilitatea acestui „masiv efort”, in contextul in care principalii vinovați pentru acea crimă în masă scapă astfel nepedepsiți, neanchetați și ne-acuzați. Prin invocarea doar a unui „fenomen diversionist” și unei „psihoze teroriste” ca principali factori pentru victimele de la Revoluție, se face abstracție în totalitate atât de prezența reală a autorilor din teren ai diversiunii („teroriștii”) cât și de implicarea instituțională a Securității în evenimentele de după 22 decembrie.
Din perspectiva represiunii ziua de 22 decembrie nu reprezintă un reper. Întreg intervalul revoluționar a fost marcat distinctiv de reacția represivă a statului totalitar. Așa cum însuși Ministerul Public confirmă, construcția impunității a avut ca motivație camuflarea responsabilităților și complicităților din perioada 16-22 decembrie. În acest sens, ne simțim datori să atragem public atenția că și în perioada 16-22 decembrie, considerată de S.P.M. sub „autoritatea lucrului judecat”, n-a fost stabilită întreaga gamă de responsabilități și complicități în executarea represiunii.
Retorica soluționării „cazului decembrie 1989” cu privire la „adevărul juridic”, creează pentru societatea românească imaginea falsă că întreaga problematică a represiunii din 1989 ar fi fost clarificată. Această cauză, de o natură excepțională, nu poate fi considerată „soluționată” din punct de vedere juridic (și cu atât mai puțin din punct de vedere istoric) atâta vreme cât nu sa făcut o cercetare exhaustivă a tuturor contextelor represive și a tuturor actorilor implicați, iar principalii vinovați – în special din Securitatea ceaușistă – nu sunt menționați ca atare, respectiv puși sub acuzare.
Nu știm ce ați mai putea face acum, presupunând că printr-un miracol, veți avea timpul și tăria să decideți să acționați în sensul întrebărilor ridicate în aceasta scrisoare. Considerăm ca sau făcut pași importanți în direcția clarificării multor narațiuni conspiraționiste care alterau cercetarea istorică și discuțiile din spațiul public. Semnatarii prezentei scrisori deschise își pun speranța că veți găsi modalitățile legale de a continua și extinde cercetarea penală în legătură cu aspectele menționate de noi.
Considerăm că este important de precizat faptul că demersul nostru vizează exclusiv chestiunile ridicate de dosarul Revoluției și dorim ca el să nu fie folosit în contextul prezentelor dispute publice și politice legate de candidatura procurorului general în funcție pentru un nou mandat.
Scrisoarea deschisă adresată lui Augustin Lazăr este transmisă de istoricul Mădălin Hodor, istoricul Mihai Demetriade, Andrei Ursu, inginer, membru al CA Fundația "Gh. Ursu"
Brîndușa Palade, prodecan al Facultății de Științe Politice, SNSPA, scriitor Vlad Alexandrescu, Oana Demetriade, istoric, Magda Cârneci, scriitor, președinte CD-GDS, Corneliu N. Vaida, luptător cu rol determinant in Revoluția din 1989, primul purtător de cuvânt al Revoluționarilor și al Armatei din Timișoara, Cristian Pârvulescu , Smaranda Enache, fost ambasador, co-președinta Ligii Pro Europa, Gabriel Andreescu, profesor Universitatea de Vest, Timisoara, fost disident, fost presedinte APADOR-CH și Vladimir Tismăneanu, profesor de științe politice, Universitatea Maryland, SUA.
Fostul președinte al României, Ion Iliescu, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus, fostul șef al Aviației Militare, au fost trimiși luni în judecată de procurorii militari în Dosarul Revoluției pentru săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii.
« Ultima modificare: Aprilie 11, 2019, 16:12:46 de către razvan »
Memorat
Răspuns: ANUNTURI
« Răspunde #66397 : Aprilie 11, 2019, 14:25:56 »

Intr-un mod cat mai  "democratic"  cu putinta, - inca un ex. de transformare continua a  'democratiei' -, Julien Assange, fondatorul WikiLeaks, a fost arestat astazi de poliția britanică în interiorul Ambasadei Ecuadorului  (si scos in catuse), dupa ce Ecuadorul
i-a retras ilegal, - conform unui mesaj WikiLeaks -,
azilul politic lui Assange pentru încălcarea legii internaționale ?!  ?!  ?!

Memorat
  • NVal
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 5723
  • Vezi Profilul
Răspuns: ANUNTURI
« Răspunde #66398 : Aprilie 11, 2019, 14:40:22 »

În lume se petrec lucruri mult mai grave decît acesta, cum ar fi oferirea Înălțimilor Golan din Siria Israelului de către ocupantul american, dar și acesta este un simptom al prăbușirii sistemului internațional de drept, al respectării tratatelor și înțelegerilor internaționale.

Fondatorul WikiLeaks a fost arestat în ambasada Ecuadorului la Londra



Fondatorul WikiLeaks, Julian Assange, a fost arestat de poliţia britanică joi, după ce agenţii au fost invitaţi să intre în ambasada Ecuadorului la Londra, unde Assange se refugiase din 2012, informează Reuters.

''Julian Assange, în vârstă de 47 de ani, a fost arestat astăzi, 11 aprilie, de agenţi ai Serviciului Metropolitan de Poliţie (MPS) la Ambasada Ecuadorului'', a transmis poliţia britanică.

Instituţia menţionată a adăugat că agenţii săi l-au arestat pe Assange după ce aceştia au fost ''invitaţi de către ambasador să intre în ambasadă, ca urmare a retragerii dreptului de azil de către guvernul ecuadorian''.

Luni, 9 aprilie, ministrul de externe al Ecuadorului, Jose Valencia, declarase că ţara sa va decide 'în timp util' dacă menţine sau nu azilul diplomatic acordat fondatorului WikiLeaks, în contextul în care, anterior, Ministerul Afacerilor Externe de la Quito difuzase un comunicat în care îl acuza pe Assange că a dat dovadă de nerecunoştinţă şi lipsă de respect faţă de Ecuador.

Guvernul preşedintelui Lenin Moreno a denunţat recent încălcările repetate din partea lui Julian Assange ale regulilor care reglementează condiţiile sale de azil la ambasada ecuadoriană. Din octombrie, Quito aplica fondatorului australian al WikiLeaks un protocol care reglementa vizitele şi comunicările sale în interiorul misiunii diplomatice şi prevedea, de asemenea, că nerespectarea acestuia va duce la retragerea azilului.

Fondatorul WikiLeaks, 47 de ani, s-a refugiat din 2012 în Ambasada Ecuadorului din Londra pentru a evita extrădarea sa în Suedia, unde este urmărit în cazul unui presupus viol. Dosarul a fost de atunci clasat. Dar Londra refuză să-i asigure condiţii de securitate în libertate şi menţine un mandat de arestare împotriva sa pentru încălcarea prevederilor de eliberare condiţionată decretată în cadrul dosarului suedez.

Julian Assange, naturalizat ecuadorian în 2017, a declarat că se teme că va fi arestat pentru a fi extrădat în SUA pentru publicarea în 2010 de către site-ul său a mii de documente confidenţiale ale Departamentului de Stat şi ale Pentagonului, care au fost preluate de mass-media din lumea întreagă.

De altfel, Quito a denunţat pe lângă ONU difuzarea de către WikiLeaks şi de către reţelele de socializare a unor fotografii, înregistrări video şi discuţii private ale preşedintelui Moreno, iar un raportor special al Naţiunilor Unite, Joe Cannataci, urma să se întâlnească cu Julian Assange la 25 aprilie în Ambasada Ecuadorului din Londra. AGERPRES/(AS-autor: Gabriela Ionescu, editor: Irina Cristea, editor online: Anda Badea)
Memorat
Răspuns: ANUNTURI
« Răspunde #66399 : Aprilie 11, 2019, 16:22:04 »



Exista revolutionari care au inteles pericolul mare care paste societatea romaneasca in general si pe ei insisi in special.
Protest cu suflarea secu in ceafa - www.youtube.com/watch?v=NUWXIv6psso.
Memorat
Răspuns: ANUNTURI
« Răspunde #66400 : Aprilie 11, 2019, 21:29:29 »

Prea multa patima strica, domnule Pitca. Pana la urma lumea o sa creada ca aveti ceva personal impotriva decedatului Paraschiv. Am scris corect ”dizident”, de ce ocoliti precizarea. Sunt de acord cu dv ca il cunoasteti mai bine decat mine, doar ati fost concitadini. Dar va asigur ca nici eu nu sunt chiar neinformat. Recent am discutat despre Vasile Paraschiv cu presedintele Sindicatului Liber al Oamanilor Muncii din Romania (SLOMR), dr Ionel Cana, care traieste la Bucuresti si am aflat nemijlocit si parerea dansului - un impostor, asa s-a exprimat. Cu toate acestea - va supar, sau nu, n-am ce face - Vasile Paraschiv nu a fost un supus al regimului, cu toata apartenenta sa la PCR, a fost rapit si batut de securitate si - IN SPECIAL - n-a plecat capul nici la batranete. Gestul de a-l persifla pe Basescu in fata, la sediul Presedintiei Romaniei, public, in fata natiunii, a fost unul demn de toata stima. A pus oglinda in fata societatii romanesti, care schimonosea un anticomunist distilat in laboratoarele securitatii si ale altor societati mai mult, sau mai putin secrete. Asa il vad eu. Cum il va aprecia istoria, vom mai vedea. Deocamdata se afla in fata Marelui Judecator si nu-mi permit mai mult decat sa-i doresc sa se bucure de clementa pe care cu totii ne-o vom dori. Dumnezeu sa-l ierte.

        .......................

       @ Gheorghe Iosif


         D-le Iosif, poate ca eu pun (prea) multa patima in unele afirmatii facute pe aici. Nu fac asta pentru ca as avea ceva personal cu unele persoane puse in discutie ("dizidentul Vasile Paraschiv, in cazul acesta), ci doar pentru respectarea adevarului si pentru ca observ cum, in acest caz, d-ta insisti sa ridici osanale unui idol cu picioare de lut...
       La fel ai facut si intr-o postare din 04 iunie 2016, moment in care, ca si acum, am recomandat revederea unor postari ale mele, sperànd eu - gresit, se vede - ca poate d-ta nu cunosti "valoarea" dizidentei lui V. Paraschiv.
       Mai observ cum chiar d-ta aduci in discutie si opinia d-lui Ionel Cana, care, ce sa vezi!, are aceiasi opinie ca a mea in ceea ce il priveste pe raposatul "dizident"; inutil sa mentionez ca eu nu il cunosc pe d-l Ionel Cana...
       De aceea, la fel ca in replica pe care mi-am permis sa o emit in contradictie cu opinia d-tale din 04 iunie 2016, considerànd, din nou, ca d-ta nu ai toate informatiile necesare pentru a putea comenta obiectiv, vin cu un dicton care ilustreaza perfect acesta situatie generata de postarile d-tale referitoare la Vasile Paraschiv:
       "Errare humanum est, perseverare diabolicum..."
si tin mortis sa aduc in discutie, din nou, opiniile mele din iunie 2013 referitoare la subiectul discutat (cei care doresc, pot revedea aceasta opinie deschizànd link-urile urmatoare):

        http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=455.msg131271#msg131271
        http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=455.msg131327#msg131327
        http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=455.msg132031#msg132031
        http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=455.msg132111#msg132111
     
        Readuc in actualitate acele opinii si spre o mai buna documentare si a altor membri ai Portalului (as nominaliza pe d-nii Lucian Radulescu si "secarica" (Cristian Secară) care au binevoit sa comenteze pe subiect in limita cunostintelor personale.

        Altfel, intrucàt d-ta, d-le Iosif, imi reprosezi patima, cred ca am dreptul sa iti reprosez si eu perseverenta in eroare...
Memorat
Răspuns: ANUNTURI
« Răspunde #66401 : Aprilie 11, 2019, 23:26:00 »

"Readuc in actualitate acele opinii si spre o mai buna documentare si a altor membri ai Portalului (as nominaliza pe d-nii Lucian Radulescu si "secarica" (Cristian Secară) care au binevoit sa comenteze pe subiect in limita cunostintelor personale."

Nu am vreo imputernicire din partea domnului  'Secarica'  de a va raspunde in numele dansului; as fi facut-o cu drag.

Dar ... eu  'plagiez'  ('Parazitii feat Margineanu') ... ''Sa tac nu pot, nu port nici botnita nici lesa'' !!! :
1.(si 2., si 3., si etc.)  Nu am comentat subiectul 'V.P.'  (dar o voi face un pic),  ci doar mi-am exprimat o parere  (f.sumar), - fara referire la intelectul dansului -, despre  '' valorosu' ... troglodit din poza cu Tivilic ... f. (in)vechi(t) stangaci, rezistentu' rezistentilor ... #M.#Sora ''.

"Drept pentru care concluzionez: doar un oportunist doritor de reformarea comunismului."   Din concluzia dvs., se intelege ca  "oportunismul "  lui Vasile Paraschiv, - Dumnezeu sa- odihneasca! -, a constat in  'dorinta sa de reformare a comunismului ' ?!  ?! ?!   Gresesc ? ? ?


Memorat
  • DAN.VASILE
  • Vizitator
Răspuns: ANUNTURI
« Răspunde #66402 : Aprilie 12, 2019, 00:38:51 »

Dar cine este acest Vasile Paraschiv??
Memorat
Răspuns: ANUNTURI
« Răspunde #66403 : Aprilie 12, 2019, 00:49:01 »
Memorat
  • Mr. G
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2480
  • Vezi Profilul
Răspuns: ANUNTURI
« Răspunde #66404 : Aprilie 12, 2019, 06:21:03 »

Fiul disidentului Gheorghe Ursu neagă afirmații făcute de Călin Popescu Tăriceanu și îl acuză de minciună
12.04.2019
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/fiul-disidentului-gheorghe-ursu-neaga-afirmatii-facute-de-calin-popescu-tariceanu-si-il-acuza-de-minciuna-1112163
Memorat
Pagini: 1 ... 4425 4426 [4427] 4428 4429 ... 4543
Schimbă forumul: