Main Content:

Pagini: 1 2 3 [4] 5 6 ... 130

Istorie adevarata...

Răspuns: Istorie adevarata...
« Răspunde #45 : Octombrie 22, 2011, 15:44:49 »

Arme neconventionale folosite in Decembrie 1989



 
ARMA HALOTRONICĂ, UNGURII ŞI BIBLIOTECA CENTRALĂ
 
Un loc aparte în cadrul războiului psihotronic îl ocupă armele HALOTRONICE. Încă din 1949 (!), Statele Unite, prin C.I.A., au iniţiat şi promovat mai multe programe, cum ar fi MK- ULTRA şi HAOS, prin care o intervenţie militară ar fi capabilă să utilizeze sisteme, substanţe, dispozitive şi metodologii “non-letale” (L.C.D.M. – N.L.W.S.).  Acest lucru a fost susţinut foarte argumentat de inginerul Gheorghe N Popescu, participant la mitingul din 21 decembrie 1989, într-un interviu publicat în “Cronica Română” din 9.08.1994: “O asemenea “armă” determină o emisie coerentă de radiaţii electromagnetice, care generează, la o distanţă dată, un câmp foarte precis, a cărui acţiune constă – funcţie de structură, configuraţie şi specificitatea sa – în producerea de efecte ce ocupă un spectru larg de manifestare, întins de la stimularea reactivităţii umane, la efecte psiho-fizice şi extrasenzoriale, la inflamarea şi distrucţia/dezagregarea materialelor fizice (lemn, piatră, metal, sticlă).”. Iar în cartea “Intratereştrii şi Noua Ordine Mondială”, dr. Cristian Negureanu scrie despre aceeaşi “armă”: “Acţiunea este explicată prin efectele transparenţei autoinduse, produsă prin realizarea unor condiţii speciale de câmp, datorită cărora armăturile construcţiilor respective – care, în mod normal îndeplinesc rolul de ecran al “cuştii Faraday”, în loc să acţioneze ca un ecran de protecţie, se transformă într-o antenă repetitoare, focalizând în interiorul său semnalul de referinţă, conduce, în final, la supraîncălzirea şi la declanşarea unor incendii pustiitoare. La clădirile prevăzute cu armături metalice “seminţele focului” asigură condensarea şi amplificarea câmpului localizat, până la producerea incendiului.”
 
Pentru faptul că, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, în România a fost folosită această “armă” pledează incendiile devastatoare (inexplicabile atunci) care au distrus Biblioteca Universitară, Muzeul de Artă, încăperi aparţinând fostului Consiliu de Stat, fosta sală mică a Palatului, spaţii interioare din restaurantul “Cina” şi blocul “Romarta”. Exceptând ultimele două, restul au fost complet distruse, complet calcinate, arse până la fier beton, în unele locuri contorsionat sau topit şi acesta. Nici o substanţă cunoscută nu poate produce un incendiu cu urmări atât de devastatoare. Nici un ziarist, moderator, care i-au intervievat pe “emanaţii” ajunşi în funcţii înalte în societatea românească, nu le-a pus una din întrebările:
 
- Cine erau “străinii” intraţi în holul Muzeului de Artă către ora 17.00 şi în ce scop au intrat acolo? Pentru că iată ce declară, printre altele, lucrătorii Muzeului: “(.) şi care aveau arme, dar nu ca soldaţii, altfel, cum n-am mai văzut.” Ce fel de arme aveau?
 
- De ce toate mărturiile de la faţa locului au indicat acelaşi gen de “sursă” la declanşarea incendiilor respective?
 
- Care au fost unităţile Armatei plasate în zonă?  Cine au fost persoanele care au pus pistolul la tâmpla militarilor şi i-au obligat să deschidă focul cu tunurile şi mitralierele grele asupra Bibliotecii Universitare? După declanşarea focului, au izbucnit incendiile devastatoare.
 
- Cine a permis şi a dat aprobarea crainicilor Televiziunii să transmită dezinformările care au bulversat naţiunea română, începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie?  Aceste dezinformări au incitat la omor deosebit de grav.
 
- Ce rol a avut comando-ul format din 60 de membri ai Legiunii străine franceze, staţionat la graniţa cu România (Oradea) ? Dar ataşatul militar francez şi secretarul acestuia, arestaţi de Miliţie la Intercontinental, în seara zilei de 21 decembrie?
 
- Al cui a fost camionul şi cine l-a trimis, în seara zilei de 21 decembrie, pentru a împărţi tinerilor din zona baricadei de la Intercontinental sticle cu băuturi alcoolice? În urma cercetărilor conţinutului acelor sticle, s-a constatat că în ele s-au introdus substanţe halucinogene.
 
Aş mai avea încă foarte multe întrebări de pus, stimaţi cititori. Unii dintre dvs. le-ar putea considera retorice. Dar nu sunt. Ele sunt de actualitate. În acest context, cei care, în decembrie 1989, au murit pentru libertate şi democraţie au fost nişte romantici.
 
Mai trebuie precizat că analizele fizico-chimice şi spectroscopice ale unor eşantioane (fier, cărămidă, piatră, lemn, sticlă), culese din locuri distruse prin aceste incendii, au demonstrat interacţiunea complexă a substanţei cu radiaţia (electromagnetică). Parametrii tehnici au fost complet modificaţi în sensul de la interior spre exterior.
 
Dar, vizavi de problema tratată mai sus, extrem de interesantă este nota de mai jos, apărută şi în cărţile “Cucuveaua cu pene roşii” – de Ion Costin Grigore, şi “Intratereştrii şi Noua Ordine Mondială” – de Cristian Negureanu. Deoarece sunt convins  că mulţi cititori nu au luat cunoştinţă cu ea, voi prezenta câteva fragmente ce interesează, cu menţiunea că este vorba de un dialog înregistrat de un post de ascultare aflat în conservare, instalat de U.M. 0225, şi scos de sub observare ca ineficient, iar Nota T.O. a fost trimisă, imediat spre redare, generalului Stamatoiu:
 
“Strict secret. Nota T.O. nr. 004129 din 13 decembrie a.c. De ascultarea, prin sondaj, a posturilor ICDT aflate în conservare, a rezultat că pe postul 544/A.T.17, mai multe persoane necunoscute au purtat discuţii interesante privind securitatea statului. Iniţial, în perimetrul ascultat, s-au aflat două persoane necunoscute (care au discutat în limba rusă şi limba engleză, numite în text Baza Unu şi Baza Doi), după care au intervenit alte trei persoane, marcate disctinct, care au folosit accidental şi limbile germană şi idiş”.
 
Redau, în continuare, câteva fragmente din convorbirile respective, cu specificaţia că ele au avut loc în intervalul 10 decembrie 1989, orele 18.30 – 11 decembrie, orele 3.14:
 
“Baza Doi: - Fiţi fără grijă! Acum va curge mult sânge! Măcelul va fi pornit de ruşi! Altfel, de ce ar fi cărat atâtea lăzi cu armament şi muniţie în România? Ca să se joace de-a hoţii şi vardiştii?
 
Berlin: – Indiferent de orientarea noii Puteri, securitatea trebuie paralizată.
 
Baza Unu: - E rezolvată!…Armata e pregătită să o compromită şi să-i incendieze arhivele secrete!
 
 
 
Praga: - Apropo de incendiere. AVO (serviciul maghiar de informaţii -n.a.) este dispus să ne cedeze bazele ei şi logistica dacă le promitem că se va arde complet un anumit punct!…este un fix al lor!…nu ştiu de ce se tem atât de hârtiile adunate aici!…Nişte hârtii!…
 
Baza Doi: - Unde?
 
Praga: – Nişte incunabule (exemplare de cărţi tipărite în primii ani ai introducerii tiparului, înainte de anul 1500 – n.a.).biblioteca centrală universitară!…Ei îi ziceau Fundaţia Carol I.
 
Baza Doi: - Ne-au dat planurile?
 
Praga: – Nu încă!…Documentele sunt pe drum.
 
Baza Doi: – De unde?
 
Praga: – De la Biblioteca universitară din Cluj.Cred că au ajuns. Au organizat transportul la Bucureşti prin oamenii lor. O listă lungă!
 
Baza Unu: - Ceva important pentru noi?
 
Praga: – Nu!…în toate astea, pe ei îi frige ceva!…uite: anexe la “Aprobatae constitutionae regbi Transilvaniae et parttium Hungarie“, fond cu file din memoriile lui Kossuth Ludovic, anexe la “Tripartitul de la  Werboczi“, stampe, manuscrise, extrase din fondul angy imre. Multe!…N-am reuşit să aflu de ce au pus atâta suflet in nişte hârtii!
 
Baza Doi: - Vor să le care?
 
Praga: – Nu!…SĂ ARDĂ TOT!…
 
Baza Unu: - Se rezolvă!…Totdeauna , maghiarii mi s-au părut prea sentimentali!…o grupă de-a lor să aducă trei doze de napalm. Ajunge pentru un hotel de 20 de etaje!…“
 
Grija maghiarilor era faptul că documentele respective demonstrau continuitatea dacilor pe teritoriul Transilvaniei, faptul că ei s-au stabilit în Câmpia Panonică peste locuitorii autohtoni, şi multe altele din istoria adevărată a poporului român.
 
Pe baza celor prezentate aş putea face nenumărate comentarii, bazate pe fapte reale. Dar în contextul problemei pe care o tratez, vreau să scot în evidenţă că subunităţile militare din Piaţa Palatului (actuala Piaţă a Revoluţiei) au fost provocate şi obligate să tragă asupra Bibliotecii Universitare şi asupra Muzeului de Artă. Sub această diversiune, forţele oculte, implicate în mod cert în cadrul evenimentelor din decembrie’89, au săvârşit GENOCIDUL CULTURAL, folosind arma psihotronică pentru distrugerea valorilor noastre naţionale.
 
În cadrul unor cercetări parapsihologice cu caracter aplicativ-militar, atenţia a fost îndreptată şi asupra utilizării undelor electromagnetice de extrem de joasă frecvenţă (E.L.F.). Anumite frecvenţe ale radiaţiei electromagnetice sunt folosite în domeniul radar-ului, pentru descoperirea ţintelor aeriene. Dar s-a reuşit utilizarea radiaţilor de asemenea frecvenţă în “mixaj” cu proceduri paranormale. Se pare, şi lucrul acesta este aproape sigur, că în perioada evenimentelor din  decembrie 1989, în special între 22 şi 27, România a fost supusă unor exerciţii de asemenea natură, cerul ţării noastre devenind “poligon de testare”, direcţionate spre două scopuri: crearea ţintelor aeriene false şi un trafic radio, care nu a fost legat de transmiterea unor mesaje, ci a fost legat de utilizări în domeniul paranormalităţii.
 
După decembrie ’89, mai multe comisii, formate din ofiţeri de artilerie antiaeriană, ofiţeri din aviaţie, analişti militari, specialişti în aparatură electronică folosită în aviaţie, precum şi o Comisie senatorială numită în acest scop, au făcut cercetări intense pentru elucidarea evenimentelor şi pentru a da un răspuns la întrebarea: a fost sau nu intervenţie străină în România? S-au purtat discuţii cu sute de martori oculari, au fost studiate rămăşiţe ale ţintelor aeriene doborâte de artileria aeriană, au fost cercetate în amănunţime categorii de armament şi tehnică de luptă capturate, care aveau inscripţii în diferite limbi şi prezentau calităţi balistice specifice armelor folosite de sovietici, unguri şi israelieni.  Prin această ultimă remarcă am dat şi un prim răspuns: în România au acţionat şi comando-uri străine. Parcă pentru a-mi da dreptate, Gelu V. Voiculescu, omul care din primele momente a fost în centrul principalelor evenimente, cel care are obiceiul ca anual să facă cel puţin două declaraţii fulminante, a declarat: “Centrele de coordonare informatică şi-au văzut compromisă întreaga operaţiune Valahia ’89, pentru care se cheltuiseră vreo 60 milioane dolari.”
 


În decembrie 1989, în România a avut loc un adevărat război psihologic, cu mijloace şi metode ultramoderne, ajutaţi din plin de cozi de topor din interior.  Scopul: timorarea populaţiei, a Armatei, a Securităţii, ceea ce facilita reuşita instalării noii Puteri. Care se temea de nereuşită şi a fost sprijinită. Actele desfăşurate împotriva României se pot împărţi în două: terestre şi aeriene. Ele au început, unitar, pe întreg teritoriul ţării, pe data de 22 decembrie, în jurul orei 17.30 şi au durat până în ziua de 28 decembrie.
 
Cele aeriene au cuprins diversiunea radioelectronică şi cea psihologică, iar concluzia unanimă a specialiştilor a fost că ele au fost concepute, organizate şi conduse de un Comandament militar străin. Scopul acestora:
 
- antrenarea echipajelor aeriene ale statelor implicate şi a unor comando-uri de luptă angrenate în ducerea unor acţiuni de luptă în totală izolare faţă de trupele proprii;
 
- testarea unui modern sistem care sa dezorganizeze şi, în final, să ducă la blocarea apărării antiaeriene a ţării.
 
Acest Comandament este exclus a fi folosit pe teritoriul României. Pe de o parte, risca să fie descoperit. Apoi, trebuie avută în vedere tehnologia zilelor noastre. Sateliţii – spion asigură transmiterea convorbirilor pe nenumărate frecvenţe, în condiţii de siguranţă maximală, de la o centrală situată oriunde pe glob la “executanţii” din altă parte o globului. Analiştii militari români au emis o părere: direcţia de invazie a aeronavelor care au acţionat în spaţiul aerian al României era dinspre Marea Neagră, Ianca, Bărăgan. Iar jurnalista, reportera, apoi scriitoarea Angela Băcescu pune punctul pe i :”lovitura principală asupra României a fost de undeva dinspre Turcia.”
 
Aviaţia României s-a confruntat cu un inamic necunoscut. Aviatorii militari au executat misiuni de luptă: interceptarea de ţinte aeriene, trageri reale, misiuni de cercetare aeriană şi terestră, misiuni de transport, trageri antiaeriene. Dar inamicul nu era cunoscut! În eter, erau transmise impulsuri care apăreau clar pe ecranele radarelor ca fiind ţinte aeriene. Curios, foarte curios, era faptul că unele dintre ele se puteau vedea cu ochiul liber, dar nu aveau zgomotul caracteristic al motoarelor de avioane sau elicoptere. Toate acestea denotă că s-a folosit o tehnică electronică de ultimă oră. Războiul radioelectronic, purtat cu  mijloace tehnico-ştiinţifice foarte bine puse la punct, aduceau în spaţiul aerian al României, mai ales deasupra aeroporturilor militare, ţinte care au “intoxicat” ecranele radarelor. Era foarte greu de determinat dacă aceste ţinte erau reale sau false. În acest sens, iată câteva mărturii ale unor piloţi din Aviaţia de vânătoare, înserate în lucrarea “După Revoluţie, târziu.”, de Radu Ciobotea.
 
Maior Stelian Bouleanu (pilot în Aviaţia de vânătoare, aerodromul Timişoara): “Seara a început circul. În 22 decembrie, la ora 19.00, am primit ordin de decolare. Eram înarmat cu rachete aer-aer şi cu proiectile de război. Pe radiolocatoare apăruseră o serie de ţinte. Misiunea mea era să le depistez şi, la ordin, să le nimicesc. Pilotul de vânătoare este ghidat numai prin radio. Mă aflu undeva deasupra Mureşului. Patrulez aproximativ între Lipova şi Săvârşin. Nici un elicopter. Radioul îmi indică alte coordonate.  Zbor spre Caransebeş. Nimic. Mă plimb prin vestul ţării, căutând elicoptere invizibile.  Un lucru îmi e clar acum. Nu ne atacă o forţă aeropurtată. Dar radiolocatoarele au înnebunit, inventând flotile întregi care desantează, bombardează şi dracu ştie ce mai fac. În aer e linişte. Zbor înapoi spre aeroport.”
 
În cadrul acestui “joc de-a războiul” au fost folosite miniavioane şi minielicoptere teleghidate de la distanţă, având la bord încărcătură explozivă pentru a se autodistruge la terminarea combustibilului. 50 astfel de ţinte au fost doborâte de Aviaţia militară şi antiaeriană de la sol. În urma cercetărilor, a rezultat că, în construcţia lor, aveau un material îmbibat cu magneziu, care aprinzându-se, ardea foarte repede, transformând totul în pulbere. Minielicoptere de acest tip, denumite RPH, vinde numai o firmă americană. Interesant este faptul că le-a pus în vânzare numai în iunie 1989. Iar direcţiile de zbor ale acestor ţinte “mini” au fost: sud, sud-est, în special dinspre Călăraşi, Hârşova, Făurei. Specialiştii români au ajuns la concluzia că o parte dintre ele au fost lansate de pe şlepurile ce urmau cursul Dunării. Din aceste direcţii, ţintele se deplasau spre Bucureşti, Craiova şi Reşiţa. În acest sens a existat chiar o convorbire telefonică între şeful Marelui Stat Major şi Comandamentul Apărării Antiaeriene a teritoriului, dată şi pe postul naţional de televiziune.
 
Dar, iată o altă mărturie, pe care o consider deosebit de relevantă, dată de maiorul Vasile Marcu (pilot de elicopter): ” Din noaptea de 22 decembrie,  am început să hărţuim un duşman inexistent care, culmea, ne şi ataca. Eu am decolat primul, la ora 22.00 Într-adevăr, pe coordonatele indicate prin radio existau ţinte cu sisteme de lumini şi semnalizare asemănătoare unor elicoptere.
 
Dupa asemenea declaratii mai puteti sustine ca nu a fost „revolutie” ? Chiar daca credeti alceva va rog sa nu-l suparati pe tov. Iliescu. Va rog mult, mult de tot!
 
Col.rez. Teodor FILIP  -   23 Decembrie 2010
Memorat
Răspuns: Istorie adevarata...
« Răspunde #46 : Octombrie 26, 2011, 00:28:41 »


 " [/http://rapidshare.com/files/24703033/Filip_Teodorescu_-_Secretele_usla-s.pdfb] sursa Romania nationalista Flip Teodor "
Memorat
Răspuns: Istorie adevarata...
« Răspunde #48 : Octombrie 26, 2011, 19:51:17 »

FMI ne obligă să vindem tot

Oficialii FMI vor cere Guvernului, în timpul vizitei care a început ieri, să vândă pachetele majoritare ale companiilor de stat.
De când am pornit în aventura FMI (în 2009, odată cu încheierea acordului de împrumut, dublat la începutul acestui an cu altul de tip preventiv), finanţatorii externi au avut tot felul de pretenţii numite „sugestii de îmbunătăţire a mediului economic”. Mai ales în ceea ce priveşte companiile publice din energie şi transporturi care au rămas la stat după sistarea, în 2006, a programului de privatizări.
 Ieri, delegaţia FMI a început a treia vizită de evaluare a acordului preventiv, iar finanţatorii externi merg mai departe şi cer vânzarea pachetelor majoritare din companiile care au mai rămas la stat. Aceasta în ideea că, mai nou, investitorii nu mai sunt atraşi de o bucăţică mică dintr-o companie, ci vor să deţină controlul ei.
 
La început, finanţatorii au venit cu ideea unor planuri de restructurare, apoi, iarna trecută - când proiectul giganţilor energetici Electra şi Hidroenergetica a picat - s-au lăsat înduplecaţi de ideea formării a două companii integrate mai mici, respectiv complexurile Oltenia şi Hunedoara. Aceasta cu condiţia unui management privat la noile companii şi a listării la bursă a unor pachete minoritare din societăţile care au rămas „pe-afară” - Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Electrica, Transelectrica, Transgaz şi Romgaz. Tot atunci au cerut şi listarea unor pachete minoritare din CFR Marfă şi Tarom. După ultima vizită, cea din august, s-a convenit privatizarea pachetelor majoritare din filialele Electrica şi a celor minoritare din noile complexuri.
 
Ne întoarcem la investitorii strategici
 
Prin urmare, există toate şansele să ajungă în mâini private cele două noi complexuri, Electrica, CFR Marfă şi Tarom, care îşi vor lua adio de la listarea la bursă şi vor fi tăiate de pe lista societăţilor de stat cu management privat. Mai mult, FMI nu se va opune dacă Guvernul va dori să cedeze controlul şi în cazul celorlalte companii de stat, considerate strategice. Aceasta deşi Guvernul bate toba de trei ani că nu va mai vinde nimic către investitori strategici, ci doar în mod transparent, pe Bursa de Valori.
 
Preţ european la energie şi gaze
 
O altă idee pe care va pune accent delegaţia FMI şi a Comisiei Europene în cadrul acestei vizite va fi liberalizarea pieţei de energie şi gaze, în ideea că trăim într-o piaţă globală, iar preţul în România nu are de ce să fie mai mic decât în alte ţări. Aceasta chiar dacă salariile românilor sunt mult mai mici decât în restul UE, iar companiile europene din energie şi gaze obţin la noi marje de profit considerabile.
 
După întâlnirea de ieri dimineaţă cu oficialii FMI, şeful E.ON România, Frank Hajdinjak, a declarat că românii trebuie să se aştepte la majorări cu două cifre a preţurilor. Chiar dacă este vorba momentan doar de consumatorii industriali, produsele acestora se vor scumpi şi oricum toată populaţia va fi afectată. Companiile private din energie sunt aceleaşi care, în 2004-2005, au cumpărat societăţi de stat din poziţia de „investitor strategic”. Tot în cadrul acestei vizite va fi revizuită negativ prognoza de creştere economică pentru anul viitor, de la 3,5%, cât era estimarea anterioară, iar discuţiile privind bugetul vor porni de la un deficit de cel mult 3% din PIB.
 
Autor: Florentina Cioacă
 
Sursa: adevarul.ro
 
Memorat
Răspuns: Istorie adevarata...
« Răspunde #49 : Octombrie 26, 2011, 21:38:04 »


 Cititi " Confesiuniile unui asasin economic" autor : de John Perkins si o sa intelegeti cum se jefuiesti o tara slabita economic si indatorata excesiv prin conditionaricare n-au nici o justificare si lagatura cu capacitatea de restituire a imprumutului!
Memorat
  • Ionescu
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2590
  • Vezi Profilul WWW
Răspuns: Istorie adevarata...
« Răspunde #50 : Octombrie 26, 2011, 22:30:56 »

Arme neconventionale folosite in Decembrie 1989



 
ARMA HALOTRONICĂ, UNGURII ŞI BIBLIOTECA CENTRALĂ
 
Un loc aparte în cadrul războiului psihotronic îl ocupă armele HALOTRONICE. Încă din 1949 (!), Statele Unite, prin C.I.A., au iniţiat şi promovat mai multe programe, cum ar fi MK- ULTRA şi HAOS, prin care o intervenţie militară ar fi capabilă să utilizeze sisteme, substanţe, dispozitive şi metodologii “non-letale” (L.C.D.M. – N.L.W.S.).  Acest lucru a fost susţinut foarte argumentat de inginerul Gheorghe N Popescu, participant la mitingul din 21 decembrie 1989, într-un interviu publicat în “Cronica Română” din 9.08.1994: “O asemenea “armă” determină o emisie coerentă de radiaţii electromagnetice, care generează, la o distanţă dată, un câmp foarte precis, a cărui acţiune constă – funcţie de structură, configuraţie şi specificitatea sa – în producerea de efecte ce ocupă un spectru larg de manifestare, întins de la stimularea reactivităţii umane, la efecte psiho-fizice şi extrasenzoriale, la inflamarea şi distrucţia/dezagregarea materialelor fizice (lemn, piatră, metal, sticlă).”. Iar în cartea “Intratereştrii şi Noua Ordine Mondială”, dr. Cristian Negureanu scrie despre aceeaşi “armă”: “Acţiunea este explicată prin efectele transparenţei autoinduse, produsă prin realizarea unor condiţii speciale de câmp, datorită cărora armăturile construcţiilor respective – care, în mod normal îndeplinesc rolul de ecran al “cuştii Faraday”, în loc să acţioneze ca un ecran de protecţie, se transformă într-o antenă repetitoare, focalizând în interiorul său semnalul de referinţă, conduce, în final, la supraîncălzirea şi la declanşarea unor incendii pustiitoare. La clădirile prevăzute cu armături metalice “seminţele focului” asigură condensarea şi amplificarea câmpului localizat, până la producerea incendiului.”
 
Pentru faptul că, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, în România a fost folosită această “armă” pledează incendiile devastatoare (inexplicabile atunci) care au distrus Biblioteca Universitară, Muzeul de Artă, încăperi aparţinând fostului Consiliu de Stat, fosta sală mică a Palatului, spaţii interioare din restaurantul “Cina” şi blocul “Romarta”. Exceptând ultimele două, restul au fost complet distruse, complet calcinate, arse până la fier beton, în unele locuri contorsionat sau topit şi acesta. Nici o substanţă cunoscută nu poate produce un incendiu cu urmări atât de devastatoare. Nici un ziarist, moderator, care i-au intervievat pe “emanaţii” ajunşi în funcţii înalte în societatea românească, nu le-a pus una din întrebările:
 
- Cine erau “străinii” intraţi în holul Muzeului de Artă către ora 17.00 şi în ce scop au intrat acolo? Pentru că iată ce declară, printre altele, lucrătorii Muzeului: “(.) şi care aveau arme, dar nu ca soldaţii, altfel, cum n-am mai văzut.” Ce fel de arme aveau?
 
- De ce toate mărturiile de la faţa locului au indicat acelaşi gen de “sursă” la declanşarea incendiilor respective?
 
- Care au fost unităţile Armatei plasate în zonă?  Cine au fost persoanele care au pus pistolul la tâmpla militarilor şi i-au obligat să deschidă focul cu tunurile şi mitralierele grele asupra Bibliotecii Universitare? După declanşarea focului, au izbucnit incendiile devastatoare.
 
- Cine a permis şi a dat aprobarea crainicilor Televiziunii să transmită dezinformările care au bulversat naţiunea română, începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie?  Aceste dezinformări au incitat la omor deosebit de grav.
 
- Ce rol a avut comando-ul format din 60 de membri ai Legiunii străine franceze, staţionat la graniţa cu România (Oradea) ? Dar ataşatul militar francez şi secretarul acestuia, arestaţi de Miliţie la Intercontinental, în seara zilei de 21 decembrie?
 
- Al cui a fost camionul şi cine l-a trimis, în seara zilei de 21 decembrie, pentru a împărţi tinerilor din zona baricadei de la Intercontinental sticle cu băuturi alcoolice? În urma cercetărilor conţinutului acelor sticle, s-a constatat că în ele s-au introdus substanţe halucinogene.
 
Aş mai avea încă foarte multe întrebări de pus, stimaţi cititori. Unii dintre dvs. le-ar putea considera retorice. Dar nu sunt. Ele sunt de actualitate. În acest context, cei care, în decembrie 1989, au murit pentru libertate şi democraţie au fost nişte romantici.
 
Mai trebuie precizat că analizele fizico-chimice şi spectroscopice ale unor eşantioane (fier, cărămidă, piatră, lemn, sticlă), culese din locuri distruse prin aceste incendii, au demonstrat interacţiunea complexă a substanţei cu radiaţia (electromagnetică). Parametrii tehnici au fost complet modificaţi în sensul de la interior spre exterior.
 
Dar, vizavi de problema tratată mai sus, extrem de interesantă este nota de mai jos, apărută şi în cărţile “Cucuveaua cu pene roşii” – de Ion Costin Grigore, şi “Intratereştrii şi Noua Ordine Mondială” – de Cristian Negureanu. Deoarece sunt convins  că mulţi cititori nu au luat cunoştinţă cu ea, voi prezenta câteva fragmente ce interesează, cu menţiunea că este vorba de un dialog înregistrat de un post de ascultare aflat în conservare, instalat de U.M. 0225, şi scos de sub observare ca ineficient, iar Nota T.O. a fost trimisă, imediat spre redare, generalului Stamatoiu:
 
“Strict secret. Nota T.O. nr. 004129 din 13 decembrie a.c. De ascultarea, prin sondaj, a posturilor ICDT aflate în conservare, a rezultat că pe postul 544/A.T.17, mai multe persoane necunoscute au purtat discuţii interesante privind securitatea statului. Iniţial, în perimetrul ascultat, s-au aflat două persoane necunoscute (care au discutat în limba rusă şi limba engleză, numite în text Baza Unu şi Baza Doi), după care au intervenit alte trei persoane, marcate disctinct, care au folosit accidental şi limbile germană şi idiş”.
 
Redau, în continuare, câteva fragmente din convorbirile respective, cu specificaţia că ele au avut loc în intervalul 10 decembrie 1989, orele 18.30 – 11 decembrie, orele 3.14:
 
“Baza Doi: - Fiţi fără grijă! Acum va curge mult sânge! Măcelul va fi pornit de ruşi! Altfel, de ce ar fi cărat atâtea lăzi cu armament şi muniţie în România? Ca să se joace de-a hoţii şi vardiştii?
 
Berlin: – Indiferent de orientarea noii Puteri, securitatea trebuie paralizată.
 
Baza Unu: - E rezolvată!…Armata e pregătită să o compromită şi să-i incendieze arhivele secrete!
 
 
 
Praga: - Apropo de incendiere. AVO (serviciul maghiar de informaţii -n.a.) este dispus să ne cedeze bazele ei şi logistica dacă le promitem că se va arde complet un anumit punct!…este un fix al lor!…nu ştiu de ce se tem atât de hârtiile adunate aici!…Nişte hârtii!…
 
Baza Doi: - Unde?
 
Praga: – Nişte incunabule (exemplare de cărţi tipărite în primii ani ai introducerii tiparului, înainte de anul 1500 – n.a.).biblioteca centrală universitară!…Ei îi ziceau Fundaţia Carol I.
 
Baza Doi: - Ne-au dat planurile?
 
Praga: – Nu încă!…Documentele sunt pe drum.
 
Baza Doi: – De unde?
 
Praga: – De la Biblioteca universitară din Cluj.Cred că au ajuns. Au organizat transportul la Bucureşti prin oamenii lor. O listă lungă!
 
Baza Unu: - Ceva important pentru noi?
 
Praga: – Nu!…în toate astea, pe ei îi frige ceva!…uite: anexe la “Aprobatae constitutionae regbi Transilvaniae et parttium Hungarie“, fond cu file din memoriile lui Kossuth Ludovic, anexe la “Tripartitul de la  Werboczi“, stampe, manuscrise, extrase din fondul angy imre. Multe!…N-am reuşit să aflu de ce au pus atâta suflet in nişte hârtii!
 
Baza Doi: - Vor să le care?
 
Praga: – Nu!…SĂ ARDĂ TOT!…
 
Baza Unu: - Se rezolvă!…Totdeauna , maghiarii mi s-au părut prea sentimentali!…o grupă de-a lor să aducă trei doze de napalm. Ajunge pentru un hotel de 20 de etaje!…“
 
Grija maghiarilor era faptul că documentele respective demonstrau continuitatea dacilor pe teritoriul Transilvaniei, faptul că ei s-au stabilit în Câmpia Panonică peste locuitorii autohtoni, şi multe altele din istoria adevărată a poporului român.
 
Pe baza celor prezentate aş putea face nenumărate comentarii, bazate pe fapte reale. Dar în contextul problemei pe care o tratez, vreau să scot în evidenţă că subunităţile militare din Piaţa Palatului (actuala Piaţă a Revoluţiei) au fost provocate şi obligate să tragă asupra Bibliotecii Universitare şi asupra Muzeului de Artă. Sub această diversiune, forţele oculte, implicate în mod cert în cadrul evenimentelor din decembrie’89, au săvârşit GENOCIDUL CULTURAL, folosind arma psihotronică pentru distrugerea valorilor noastre naţionale.
 
În cadrul unor cercetări parapsihologice cu caracter aplicativ-militar, atenţia a fost îndreptată şi asupra utilizării undelor electromagnetice de extrem de joasă frecvenţă (E.L.F.). Anumite frecvenţe ale radiaţiei electromagnetice sunt folosite în domeniul radar-ului, pentru descoperirea ţintelor aeriene. Dar s-a reuşit utilizarea radiaţilor de asemenea frecvenţă în “mixaj” cu proceduri paranormale. Se pare, şi lucrul acesta este aproape sigur, că în perioada evenimentelor din  decembrie 1989, în special între 22 şi 27, România a fost supusă unor exerciţii de asemenea natură, cerul ţării noastre devenind “poligon de testare”, direcţionate spre două scopuri: crearea ţintelor aeriene false şi un trafic radio, care nu a fost legat de transmiterea unor mesaje, ci a fost legat de utilizări în domeniul paranormalităţii.
 
După decembrie ’89, mai multe comisii, formate din ofiţeri de artilerie antiaeriană, ofiţeri din aviaţie, analişti militari, specialişti în aparatură electronică folosită în aviaţie, precum şi o Comisie senatorială numită în acest scop, au făcut cercetări intense pentru elucidarea evenimentelor şi pentru a da un răspuns la întrebarea: a fost sau nu intervenţie străină în România? S-au purtat discuţii cu sute de martori oculari, au fost studiate rămăşiţe ale ţintelor aeriene doborâte de artileria aeriană, au fost cercetate în amănunţime categorii de armament şi tehnică de luptă capturate, care aveau inscripţii în diferite limbi şi prezentau calităţi balistice specifice armelor folosite de sovietici, unguri şi israelieni.  Prin această ultimă remarcă am dat şi un prim răspuns: în România au acţionat şi comando-uri străine. Parcă pentru a-mi da dreptate, Gelu V. Voiculescu, omul care din primele momente a fost în centrul principalelor evenimente, cel care are obiceiul ca anual să facă cel puţin două declaraţii fulminante, a declarat: “Centrele de coordonare informatică şi-au văzut compromisă întreaga operaţiune Valahia ’89, pentru care se cheltuiseră vreo 60 milioane dolari.”
 


În decembrie 1989, în România a avut loc un adevărat război psihologic, cu mijloace şi metode ultramoderne, ajutaţi din plin de cozi de topor din interior.  Scopul: timorarea po****ţiei, a Armatei, a Securităţii, ceea ce facilita reuşita instalării noii Puteri. Care se temea de nereuşită şi a fost sprijinită. Actele desfăşurate împotriva României se pot împărţi în două: terestre şi aeriene. Ele au început, unitar, pe întreg teritoriul ţării, pe data de 22 decembrie, în jurul orei 17.30 şi au durat până în ziua de 28 decembrie.
 
Cele aeriene au cuprins diversiunea radioelectronică şi cea psihologică, iar concluzia unanimă a specialiştilor a fost că ele au fost concepute, organizate şi conduse de un Comandament militar străin. Scopul acestora:
 
- antrenarea echipajelor aeriene ale statelor implicate şi a unor comando-uri de luptă angrenate în ducerea unor acţiuni de luptă în totală izolare faţă de trupele proprii;
 
- testarea unui modern sistem care sa dezorganizeze şi, în final, să ducă la blocarea apărării antiaeriene a ţării.
 
Acest Comandament este exclus a fi folosit pe teritoriul României. Pe de o parte, risca să fie descoperit. Apoi, trebuie avută în vedere tehnologia zilelor noastre. Sateliţii – spion asigură transmiterea convorbirilor pe nenumărate frecvenţe, în condiţii de siguranţă maximală, de la o centrală situată oriunde pe glob la “executanţii” din altă parte o globului. Analiştii militari români au emis o părere: direcţia de invazie a aeronavelor care au acţionat în spaţiul aerian al României era dinspre Marea Neagră, Ianca, Bărăgan. Iar jurnalista, reportera, apoi scriitoarea Angela Băcescu pune punctul pe i :”lovitura principală asupra României a fost de undeva dinspre Turcia.”
 
Aviaţia României s-a confruntat cu un inamic necunoscut. Aviatorii militari au executat misiuni de luptă: interceptarea de ţinte aeriene, trageri reale, misiuni de cercetare aeriană şi terestră, misiuni de transport, trageri antiaeriene. Dar inamicul nu era cunoscut! În eter, erau transmise impulsuri care apăreau clar pe ecranele radarelor ca fiind ţinte aeriene. Curios, foarte curios, era faptul că unele dintre ele se puteau vedea cu ochiul liber, dar nu aveau zgomotul caracteristic al motoarelor de avioane sau elicoptere. Toate acestea denotă că s-a folosit o tehnică electronică de ultimă oră. Războiul radioelectronic, purtat cu  mijloace tehnico-ştiinţifice foarte bine puse la punct, aduceau în spaţiul aerian al României, mai ales deasupra aeroporturilor militare, ţinte care au “intoxicat” ecranele radarelor. Era foarte greu de determinat dacă aceste ţinte erau reale sau false. În acest sens, iată câteva mărturii ale unor piloţi din Aviaţia de vânătoare, înserate în lucrarea “După Revoluţie, târziu.”, de Radu Ciobotea.
 
Maior Stelian Bouleanu (pilot în Aviaţia de vânătoare, aerodromul Timişoara): “Seara a început circul. În 22 decembrie, la ora 19.00, am primit ordin de decolare. Eram înarmat cu rachete aer-aer şi cu proiectile de război. Pe radiolocatoare apăruseră o serie de ţinte. Misiunea mea era să le depistez şi, la ordin, să le nimicesc. Pilotul de vânătoare este ghidat numai prin radio. Mă aflu undeva deasupra Mureşului. Patrulez aproximativ între Lipova şi Săvârşin. Nici un elicopter. Radioul îmi indică alte coordonate.  Zbor spre Caransebeş. Nimic. Mă plimb prin vestul ţării, căutând elicoptere invizibile.  Un lucru îmi e clar acum. Nu ne atacă o forţă aeropurtată. Dar radiolocatoarele au înnebunit, inventând flotile întregi care desantează, bombardează şi dracu ştie ce mai fac. În aer e linişte. Zbor înapoi spre aeroport.”
 
În cadrul acestui “joc de-a războiul” au fost folosite miniavioane şi minielicoptere teleghidate de la distanţă, având la bord încărcătură explozivă pentru a se autodistruge la terminarea combustibilului. 50 astfel de ţinte au fost doborâte de Aviaţia militară şi antiaeriană de la sol. În urma cercetărilor, a rezultat că, în construcţia lor, aveau un material îmbibat cu magneziu, care aprinzându-se, ardea foarte repede, transformând totul în pulbere. Minielicoptere de acest tip, denumite RPH, vinde numai o firmă americană. Interesant este faptul că le-a pus în vânzare numai în iunie 1989. Iar direcţiile de zbor ale acestor ţinte “mini” au fost: sud, sud-est, în special dinspre Călăraşi, Hârşova, Făurei. Specialiştii români au ajuns la concluzia că o parte dintre ele au fost lansate de pe şlepurile ce urmau cursul Dunării. Din aceste direcţii, ţintele se deplasau spre Bucureşti, Craiova şi Reşiţa. În acest sens a existat chiar o convorbire telefonică între şeful Marelui Stat Major şi Comandamentul Apărării Antiaeriene a teritoriului, dată şi pe postul naţional de televiziune.
 
Dar, iată o altă mărturie, pe care o consider deosebit de relevantă, dată de maiorul Vasile Marcu (pilot de elicopter): ” Din noaptea de 22 decembrie,  am început să hărţuim un duşman inexistent care, culmea, ne şi ataca. Eu am decolat primul, la ora 22.00 Într-adevăr, pe coordonatele indicate prin radio existau ţinte cu sisteme de lumini şi semnalizare asemănătoare unor elicoptere.
 
Dupa asemenea declaratii mai puteti sustine ca nu a fost „revolutie” ? Chiar daca credeti alceva va rog sa nu-l suparati pe tov. Iliescu. Va rog mult, mult de tot!
 
Col.rez. Teodor FILIP  -   23 Decembrie 2010


Semnalez si un alt material in conjuctie cu razboiul radio-electronc, ceva mai detaliat tehnic:
http://www.acig.info/CMS/?option=com_content&task=view&id=119&Itemid=47

Persoanele care sunt nominalizate in acest tip de materiale au fost vreodata audiate de Parchetul Militar? Dar subalternii lor?
Memorat

Perplex in forma continuata.
Răspuns: Istorie adevarata...
« Răspunde #51 : Noiembrie 02, 2011, 17:30:08 »



 " [UN TEXT CARE MERITĂ TOATĂ ATENŢIA                                       

 

ŞI CARE AR TREBUI POPULARIZAT CAT MAI MULT… ACAD. DINU GIURESCU DESPRE DESFIINŢAREA JUDEŢELOR ŞI NU NUMAI: „Statul de astăzi apără pe altcineva… nu România”                                                                                                           

 

R. T.: Vă rog să-mi spuneţi cum priviţi această iniţiativă prin care conducerea Statului Român vrea să desfiinţeze judeţele actuale?                                                                                              D.C. Giurescu: Această iniţiativă se înscrie într-un şir de acţiuni care sunt menite, pe de-o parte, să destrame unitatea teritorială a ţării şi, pe de altă parte, să şteargă identitatea noastră naţională.Şi acuma noi vrem să desfiinţăm cu o trăsătură de pix toată această întocmire care are o vechime între 600 şi 700 de ani, intrată în conştiinţa mea. Nu-i aşa? Ce eşti dumneata? Eu sunt din Vlaşca, eu sunt din Argeş în primul rând, şi pe urmă evident că sunt din România, fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt parte din România. Ce facem? Şterg cu buretele, şterg cu pixul tot? Unde voi fi? Din regiunea 1, cetăţeanul cu codul numeric personal cutare, pe care îl înscriu cu două-trei semne acolo într-o listă, şi în felul acesta am robotizat întreaga Românie. Eu nu mai aparţin unui judeţ, nu mai aparţin României. Aparţin unor sigle, unor numere înscrise… E trist!Aceasta desfiinţare a judeţelor, aceasta proiectată desfiinţare a judeţelor este mult mai gravă. Se înscrie într-un şir întreg de acţiuni menite să destrame teritorial România, şi să şteargă identitatea. Eu nu mai sunt român. Voi fi altceva. Voi fi un locuitor al unei regiuni europene. Or dacă le iau la bani mărunţi pentru mine, ca istoric, acesta este rezultatul. Nu uitaţi că aceste judeţe au sute de ani vechime, indiferent de faptul că s-au schimbat graniţele lor, mai mari sau mai mici, dar ele sunt intrate în conştiinţa mea.                                                                       R. T.: Atunci când în 1948 sovieticii împreună cu comuniştii din România au dat lovitura de graţie statului civilizat român, au înfiinţat raioanele, au desfiinţat judeţele. Evident au fost singurii care au avut această îndrăzneală incredibilă, să calce istoria României, au înfiinţat raioanele şi regiunile pe model sovietic şi odată cu înfiinţarea acestor raioane şi regiuni, au schimbat şi denumirea tradiţională a unor oraşe din România. Citiţi aici decretul pentru schimbarea numelui oraşului Braşov, în acela cu numele de oraşul Stalin.Atunci când România cu kalaşnikovul la tâmplă era obligată să aduleze pe unul dintre cei mai mai criminali din istorie, pe Iosif Visarionovici Stalin s-au desfiinţat judeţele şi s-au înfiinţat raioanele şi regiunile pe model sovietic.                                                                                        D.C. Giurescu: Da, chiar şi în Bucureşti aveam un raion Stalin. Raionul Stalin era, mi se pare, sectorul 1, astăzi.                                                                                                                                 R. T.: Dacă lucrul acesta va inspiră să rememoraţi evenimente recente, pe munţii Tâmpei, la Poalele Tâmpei în Braşov, era scris peste brazi Stalin. Cred că ştiţi cine mai scrie astăzi pe munţi, şi de unde se inspiră oamenii aceştia, atunci  când desfiinţează judeţe, şi scriu nume pe munţi, în semn de omagiu pentru conducătorul iubit.                                                                                                      D.C. Giurescu: Ce se întâmplă acuma cu desfiinţarea judeţelor, v-am spus, se înscrie în două tendinţe foarte clare din ultimii ani. Pe de-o parte destrămarea teritorială a României, şi pe de altă parte ştergerea identităţii noastre ca români, să nu mai fim români. Şi iată să vă dau exemple:Întâi: regiunile de dezvoltare. Acel faimos proiect, din păcate al UDMR-ului: 50.000 Km² , taie Transilvania în două, pe linia trasată de arbitrajul de la Viena din ’40. Acesta este un fapt.Al doilea: statutul minorităţilor care se pregăteşte. Dacă se adoptă prin formulă magică a asumării răspunderii, vom crea zeci de autonomii teritoriale sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii teritoriale în Transilvania care vor face tranziţia de la cele trei judeţe-două jumătate, secuieşti, şi până la graniţa cu Ungaria.Al treilea argument: legea arhivelor. Întoarcerea arhivelor la emitent! Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă asta? Să le întorc unde? Emitentul a fost până în 1918 Ungaria sau Austria. Acolo le întorc? Eu cred că nu-şi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregătesc României.                                                                   R. T.: Această lege a fost deja adoptată…                                                                                        D.C. Giurescu: De Senat, şi dacă se adoptă şi de Camera Deputaţilor înseamnă că e ştergerea memoriei, fiindcă odată ce arhivele dispar din centru… Dacă le-aş propune Statelor Unite  să întoarcă arhivele de la Arhivele Naţionale Centrale de la Washington DC la diferiţii emitenţi, eu cred că s-ar uita şi ar spune probabil că este un act de trădare naţională, de destrămare a unităţii Statelor Unite.Al patrulea element: legea educaţiei. Suntem educaţi pe modă europeană în care 92% dintre elevii autohtoni au mai puţine drepturi decât 8% dintre elevii minoritari. Bine că au minoritarii drepturi, dar vreau ca şi ai mei să aibă aceleaşi drepturi!Aceeaşi lege enumeră 22 de principii directoare, unul din principii este şi cultura, identitatea şi istoria românească, dar în lege nu se află nimic pentru promovarea acesteia. Mai mult decât atâta: finanţarea este favorizantă pentru minoritari, şi dacă sunt 10 elevi minoritari români într-un sat, desfiinţăm şcoala respectivă, dacă sunt zece minoritari într-un sat, facem o şcoală specială. Iată deci, ce înseamnă legea educaţiei europene… nu mai vorbesc deautonomia universitară, care acolo e proclamată cu litere groase, şi în realitate universităţile sunt supravegheate acuma cum nu au fost niciodată înainte, la alegerea rectorului şi a altora.Al cincilea element: nu mai avem manual de istoria românilor. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat.Al şaselea element: eu pot să insult acuma drapelul ţării, personalităţile marcante… În lege nu mai există incriminare penală pentru acest lucru, a simbolurilor naţionale. Fac ce vreau. Şi cu ce mă aleg? În cazul cel mai bun, dacă acţionează guvernul sau autoritatea, mă aleg cu o amendă.Al şaptelea element: Am aflat cu stupoare că asociaţia culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş nu primeşte un leu de la Guvern pentru acţiunile sale culturale.                                                                              R. T.: Forumul civic al românilor din  Harghita, Covasna şi Mureş au dat în judecată Guvernul României în legătură cu stema comunei Ilieni, unde se vorbeşte de graniţă şi Ţinutul Secuiesc şi au câştigat împotriva Guvernului.                                                                               D.C. Giurescu: Aşa, şi Guvernul ce a făcut?                                                                                           R. T.: A făcut recurs împotriva românilor din Harghita, Covasna şi Mureş.                                   D.C. Giurescu: Ei bravo! Suntem foarte „mari” în cazul ăsta! Guvernul care se împotriveşte românilor…                                                                                                                                         R. T.: Aceasta este Hotărârea de Guvern din 2010. În HG 402/2010 se vorbeşte despre Ţinut Secuiesc şi se vorbeşte despre graniţă, domnule academician, pentru că s-a spus că niciodată acest Ţinut Secuiesc nu este menţionat într-un document românesc. Din păcate, v-o spun cu mare regret, Guvernul României a emis un document care vorbeşte despre graniţa între Ţinutul Secuiesc…                                                                                                                           D.C. Giurescu: Şi Ţara Bârsei… Extraordinar, extraordinar!Al optulea element: Ora de istorie la televiziunea romană nu mai este. Astea sunt mărunţişuri acuma. Nu mai există pur şi simplu.În al nouălea rând: Nu mai vorbesc despre desprinderea propagandistică, şi nu numai, mediatică,  a celor două judeţe şi jumătate.În al zecelea rând: Şi reforma sistemului sanitar. Despre asta ce să mai vorbesc?! Care poate să ducă foarte departe.Peste toate – şi cu asta am terminat – e anularea Parlamentului. Asumarea răspunderii este o formulă extraordinară, ca să nu mai conteze Parlamentul. Vedeţi? Marea Adunare Naţională era mult mai logică decât Parlamentul de astăzi. Spunea Constituţia din ’65: „forţa conducătoare din Republica Socialistă România este Partidul Comunist Român” – monopolul puterii. Era clară puterea. Deputaţii votau aşa cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un regim, chipurile,  pluralist şi, în schimb, ne asumăm răspunderea încât orice lege poate să treacă în momentul de faţă, fiindcă Guvernul beneficiază de o majoritate aritmetică, care nu mai corespunde în niciun fel cu opţiunile şi cu sentimentele populaţiei.                                                                                           R. T.: Această nenorocită de asumare (îmi cer scuze pentru exprimare) seamănă cu votul la comandă care se exprima în Marea Adunare Naţională.                                                                       D.C. Giurescu: Da, dar acolo cel puţin era logic, că aveam un singur Partid.                                   R. T.: Era logica regimului.                                                                                                                    D.C. Giurescu: Era logica regimului de atunci. Vedeţi, ştiţi ce se întâmplă acum cu noi? Un distins coleg de-al meu, mai tânăr, din Academie, a spus-o acum, recent: „Statul nu mai are voinţă, nu mai vrea să apere valorile fundamentale ale României“. Cu tot ce v-am înşirat, aşa ne taie în fiecare zi, şi cu fiecare măsură. Or, desfiinţarea acestor judeţe îmi taie mie însăşi baza existenţei locală. Nu se poate! Judeţele nu sunt o creaţie a lui Mircea cel Bătrân. Judeţele erau acolo şi Mircea le-a întărit. Nu sunt o creaţie a lui Carol I sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo şi domnitorul unirii şi fondatorul monarhiei le-a întărit.                                                           R. T.: Şi dacă vreo minte rătăcită din actuala putere vrea să facă vreo reformă administrativă pe regiuni cu raţiuni economice, s-o facă, dar să nu desfiinţeze judeţele.                                                                                                                      D.C. Giurescu: Culmea este că Uniunea Europeană nu ne cere această desfiinţare [a judeţelor].Este o mistificare grosolană, urâtă de tot: să spui oamenilor că UE ne cere aşa ceva. Dar nu este adevărat. Franţa şi-a menţinut zeci, sute de departamente, Germania la fel, Anglia la fel. Fiecare unitate teritorială cu numele ei este acolo, şi numai noi le desfiinţam.                              R. T.: Ca să vă dau un argument; ştiu că v-a deranjat întotdeauna această procedură numită asumare, care personal n-o consider democratică şi nici dumneavoastră n-o agreaţi. Ea s-a mai întâmplat şi în multe alte cazuri. Veţi vedea că pentru modificarea teritorială a României, domnule academician Dinu C. Giurescu, există o lege, şi ea nu se poate face decât în cadrul acelei legi. Cine o face altcumva decât e scris în legea referendumului, încalcă această lege. Legea numărul 3 din 2000, care demonstrează, fără niciun fel de îndoială, ca actuala putere nu poate face modificarea administrativ teritorială a României prin asumare de Guvern, şi nu o poate face în Parlamentul României.Iată ce spune legea numărul 3/2000: REFERENDUMUL ESTE OBLIGATORIU.Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumuluiArt. 13 (3) Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. În acest caz organizarea refrendumului este obligatorie.Art. 52 (1) Împiedicarea prin orice mijloace a liberului exerciţiu al dreptului de a participa la referendum se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.(publicată în Monitorul Oficial , nr. 84 din 24 februaire 2000) Cu alte cuvinte trebuie să se organizeze referendum în fiecare localitate şi în fiecare judeţ, să-şi întrebe cetăţenii. Dacă o fac prin asumare de Guvern şi nu organizează referendum în toate judeţele din România, sunt pasibili de închisoare, potrivit acestei legi, actualii guvernanţi.                                                                                                       D.C. Giurescu: Da, aşa este, dacă vor să aplice această lege; însă în ultimul timp, eu am asistat, nicio lege nu mai este valabilă. Uite asta este foarte clar. Ar trebui să mă întrebe pe mine în Bucureşti, pe cei care locuiesc în Braşov, în Constanţa, în Cluj, în Timişoara, oriunde,  dacă vor să schimbe limitele judeţului, dacă vor să-l anuleze, sau dacă vor să se încadreze în alte limite teritoriale.                                                                                                                        R. T.: Vedeţi? Există chiar o lege. Atât preşedintele cât şi primul ministru spun „noi am hotărât, vom modifica, o trecem prin Parlament şi gata“. Oamenii aceştia nu cunosc nici măcar legile acestei ţări, cei care ne conduc, dacă nu cunosc istoria.                                                                                                                D.C. Giurescu: Sau nu vor să o ia în seamă. Şi nu cunosc nici istoria. Ştiţi, asta este partea cea mai gravă: vor să ne şteargă memoria, vor să ne şteargă identitatea noastră. Prin toate aceste răsturnări, prin toate aceste acţiuni de buldozer pur şi simplu, vor să fiu ca frunza pe apă, că frunza este un simbol, să nu mai ştiu ce e cu mine, să fiu un fel de cetăţean aşa, al nimănui, care locuiesc într-o regiune desemnată printr-o cifră romană, şi care sunt încă o dată înscris printr-un indicativ numeric într-o listă. Asta este, fiindcă un om ca acela nu are decât nevoi imediate: trebuie să se ducă la mall, să cumpere o maşină şi să călătorească poate în străinătate, şi să se îmbrace bine. Asta este tot, dar în cazul ăsta România: adio! Aici este partea cea mai gravă. Prin desfiinţarea judeţelor îmi iei baza mea teritorială care de sute de ani există acolo.Bunicul meu s-a născut în Buzău, şi judeţul Buzău există şi astăzi. De patru generaţii suntem buzoieni prin naştere. Ăla este primul loc. Îmi ştergi şi Buzăul? Ce fac? Unde sunt născut? În raionul Stalin din Bucureşti?                                                                       R. T.: Iată ce scrie istoricul Constantin C. Giurescu [tatăl d-lui academician  Dinu C. Giurescu] în Istoria Românilor:„Judeţele, ca subîmpărţiri administrative, sunt contemporane cu întemeierea statului.“Mai departe:“Prima menţiune despre judeţul Vâlcea o găsim în hrisovul din 8 ianuarie 1394, prin care Mircea cel Bătrân dăruieşte Mânăstirii Cozia, între altele, dijma din miere şi ceară a acestui judeţ“.„Cea dintâi menţiune despre judeţul Ilfov o găsim în documentul de la 23 Martie 1482 în care e vorba de <<satele pe care le are Mănăstirea Snagovului în judeţul Eihov>>“„Rezumând constatările făcute asupra vechilor judeţe din Ardeal, observăm că dacă multe din ele şi-au luat numele de la cetăţile în jurul cărora s-au dezvoltat, altele s-au numit după cursurile de apă pe care le străbăteau. O seamă dintre vechile denumiri româno-slave sau chiar anterioare acestora au fost păstrate (Maramureş, Bistriţa, Crasna, Timiş, Braşov) sau traduse din limba cuceritorilor (Târnava, Alba). Ele constituie încă un argument pentru continuitatea noastră în Ardeal, arătând lipsa de temei a teoriei potrivit căreia am fi venit în această ţară abia la sfârşitul secolului XII sau începutul secolului XIII“.Acestea sunt argumentele esenţiale pe care Constantin C. Giurescu le oferă în Istoria românilor, argumente pentru judeţe, argumente pentru existenţa românilor pe aceste meleaguri, argumente care ne determină astăzi să pledăm pentru menţinerea acestor judeţe. Din această ediţie, pe care dumneavoastră personal aţi îngrijit-o, domnule academician ce aţi vrea să comentaţi?                                                                                                                     D.C. Giurescu: Întâi vechimea lor dacă se poate. Subîmpărţirile lor [a judeţelor] sunt contemporane cu întemeierea statului. Dacă sunt contemporane cu întemeierea statului, înseamnă că în momentul când Basarab a adunat diferitele părţi şi a făcut Ţara Românească, sau când Alexandru cel Bun a întărit, a consolidat Moldova, el a aflat acolo judeţele şi ţinuturile respective. Ele sunt expreisia nevoilor populaţiei de pe valea unui râu, de pe valea celuilalt râu, din jurul unei cetăţi sau a unui târg important. La fel şi în Transilvania. Asta este! [Judeţele] sunt o organizare naturală, normală, ivită din nevoile unei populaţii dintr-o zonă, şi nu dintr-un decret prezidenţial care le anulează sau le dă la o parte. Nu poţi să ştergi istoria cu buretele fiindcă vrei tu! Nu se poate acest lucru! Iar Constantin C. Giurescu în Istoria lui monumentală are un capitol special despre judeţele Ţării Româneşti. Din asta înţelegând şi cele ale Moldovei, şi cele din Regatul Transilvaniei.                                                          R. T.: Aici este coperta cărţii lui Constantin C. Giurescu. Nu ştiu dacă mai este nevoie de argumente suplimentare, dar sunt cărţi, sunt tratate, sunt volume de istorie după care au învăţat sute de mii, poate milioane de elevi, de studenţi din România, mai puţin cei care ne conduc astăzi.                                                         
continuare.../color]
Memorat
Răspuns: Istorie adevarata...
« Răspunde #52 : Noiembrie 02, 2011, 17:32:47 »


 " co  D.C. Giurescu: Da, şi el a scris şi două manuale, de clasa a V-a şi a VIII-a, care erau manuale standard până în 1944-1945, care au fost anulate după aceea. Le compari, acelea care erau manuale tot alternative, cu ceea ce este acuma şi vezi distanţa enormă, vezi de ce elevii, studenţii actuali fug de manualul de istorie. Simplu!                                                                                                                                   R. T.: Am găsit în aceleaşi resurse publice şi o hartă a judeţelor Valahiei, domnule academician. Am vrea să o arătăm şi celor care privesc Punctul de întâlnire şi să o discutăm  puţin. Sunt denumiri care, din punctul meu de veder, stârnesc emoţii pentru cei care simt ceva pentru istorie.                                                                                                                                   D.C. Giurescu: Da, uitaţi-vă aici! Judeţul de Baltă: erau bălţile de lângă Dunăre. Judeţul Dolj: Dolj înseamnă Jiul de Jos. Judeţul Jaliştea, de asemenea, un altul. Motru: era râul Motru. Argeş, Dâmboviţa, Buzău, Râmnicul Sărat, Ialomiţa sunt pe malul unor râuri, Pădureţ din cauza pădurilor, Ilfov înseamnă Ţara Arinilor. Erau probabil foarte mulţi arini în zona aceasta.                                                                     R. T.: Vlaşca de care pomeneaţi…                                                                                                               D.C. Giurescu: Vlaşca este nume dat de vechii slavii, care au venit aici după anii 500-600 şi au găsit aici, la Giurgiu, în pădurile de acolo pe vlahi, pe valahi. Vlaşca înseamnă Ţara Valahilor şi cuceritoritorul slav, ocupantul slav de atunci a zis „da dom’le asta-i Vlaşca, e Ţara Valahilor” adică unde locuiau strămoşii noştri. Adică vedeţi că ei s-au constituit şi s-au format în mod natural în jurul unor puncte din astea, pe care acuma după 600 de ani le desfiinţam cu pixul sub motivări total false.                                                                                                       R. T.: M-a mişcat, trebuie să recunosc, acea afirmaţie din cartea tatălui dumneavoastră, faimosul istoric Constantin C. Girescu, în legătură cu pledoaria pentru judeţe, în zona Ardealului, şi aş vrea să revenim, dacă se poate în legătură cu acea afirmaţie.Spune Constantin C. Giurescu: „existenta judeţelor este cle mai bun argument pentru faptul că noi am fost dintotdeauna prezenţi, în special în zona aceasta a Ardealului”, pe care mulţi o contestă, şi dacă astăzi vrem să desfiinţăm judeţele, mă gândesc cu înfrigurare, domnule academician, că cineva, probabil, când contestă judeţele şi le desfiinţează, următorul pas ar fi să conteste şi prezenţa noastră, sau românismul din Ardeal.                                                                 D.C. Giurescu: Da, bineînţeles, că am venit în secolul XII, XIII, asta este o veche temă de propagandă, neputând să conteste majoritatea absolută a românilor, au început să spună: „da, dar voi aţi venit după noi, şi noi am fost primii ocupanţi” şi alte teorii din acestea. În Ardeal, însăşi constituirea voievodatului Transilvaniei în cadrul regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. Voievodatul, aşa cum a fost voievodatul Ţării Romaneşti. Asta e pe de-o parte.Pe de altă parte sigur că au fost unele judeţe constituite de regalitatea maghiară care au ţinut seama fie de Târnava Mare şi Târnava Mică. Uite două judeţe: Maramureşul care exista atunci şi l-au constituit într-un comitat. Bihorul de asemenea. Sunt forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în când a încorporat Transilvania, le-a preluat şi le-a transformat în comitatele regatului. Şi mai târziu când Ungaria a făcut dualismul cu Austria, a reînfiinţat toate judeţele. Judeţele din Transilvania sunt judeţele care s-au constituit de-a lungul vremilor. Aşa de puternică era instituţia, încât au extins această instituţie a comitatelor, echivalentă cu judeţele, pe toată Ungaria mare, aceea din 1867.                                                                                                                   R. T.: Văd atacurile care vin din partea extremiştilor maghiari; citesc această afirmaţie emoţionantă a lui Constantin C. Giurescu, tatăl dumneavoastră, care spune că „judeţele sunt o formă care demonstrează în Ardeal existenţa românilor dinainte de secolul XII”, şi o pledoarie pentru românism în această zonă esenţială pentru existenţa noastră ca stat; văd că se doreşte desfiinţarea judeţelor şi îmi dau seama că, după această discuţie extrem de periculoasă şi de care nu avem nevoie acuma în plină criză, pentru români, următoarea discuţie probabil va fi statul unitar român.                                                                                                                          D.C. Giurescu: Da, păi e „normal”. Tot ce am înşirat până acuma, acei paşi mai mari sau mai mici pentru destrămarea unităţii teritoriale şi a demnităţii româneşti, merg toate ca un şuvoi către o singură ţintă, articolul 1 din Constituţie: România este stat naţional unitar, suveran, şi indivizibil. Asta le trebuie, asta vor să suprime. Şi suprimă în momentul în care în conştiinţele noastre, ale elevilor din liceu, a dispărut Istoria românilor ca materie de învăţământ. În momentul în care cetăţenii dintr-o urbe, nu mai au conştiinţă că sunt români, poate nici măcar că sunt bucureşteni sau braşoveni, ci aşa, suntem nişte cetăţeni care navigăm într-o regiune de dezvoltare, aşa 1,2,3, 4, sau 5.                                                                                                                R. T.: Să dea Dumnezeu să n-aveţi dreptate, domnule academician, dar mi-e teamă că experienţa uriaşă a dumneavoastră vă îndreptăţeşte să vă gândiţi la faptul că idea de stat unitar a României, şi modificare a Constituţiei va duce tocmai acolo.                                                                                                                      D.C. Giurescu: Păi da, şi ca un corolar, va fi după acea renunţarea la ziua de 1 Decembrie, renunţarea la imnul statului, adică [la] Deşteaptă-te române, şi la alte lucruri. Toate merg în aceasi direcţie. Sunt însă, cum să vă spun, minţi care conduc şi care gândesc în felul acesta.                                                                           R. T.: Dacă doriţi să rememoraţi, sau să vedeţi pentru prima oară, cine au fost cei care au distrus judeţele României, ne întoarcem în 1950, să vă arăt o lege care a fost adoptată de Marea Adunare Naţională chiar în acel an, care reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aş spune cel mai urât, şi cel mai trist, şi cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a României. Legea nr. 5 din 1950, cea care desfiinţa judeţele României, şi o făcea sub conducere sovietică, o făcea Gheorghiu Dej, împreună cu bunul său prieten Iosif Visarionovici Stalin. Am postat pe blogul meu în integralitate această lege. Astăzi, la Punctul de Întâlnire am adus un extras:Marea Adunare Naţională a Republicii Populare RomâneÎn temeiul art. 38 din Constituţia Republicii Populare Române, văzând Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 935 din 31 august 1950, adoptă următoarea lege pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române.Articolul 1. Fiţi foarte atenţi la acest articol 1, fiindcă seamănă foarte mult argumentaţia comuniştilor sovietici din anii ’50, din România, cu ceea ce oferă astăzi ca motivaţie, regimul Băsescu-Boc. Tot sub masca bunăstării economice şi a atragerii unor fonduri şi a cooperării dintre tot felul de persoane fizice şi juridice, sub aceeaşi motivaţie ne este propusă acum, ca şi atunci, desfiinţarea judeţelor. Iată aşadar ce spune acest articol 1:„Pentru asigurarea dezvoltării industriei şi agriculturii, în scopul construirii socialismului şi a ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru a înlesni cât mai mult apropierea aparatului de Stat de poporul muncitor, pentru a contribui cât mai temeinic la asigurarea rolului politic conducător al clasei muncitoare şi la întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, TERITORIUL ROMÂNIEI SE ÎMPARTE ÎN: REGIUNI; ORAŞE; RAIOANE.Regiunile din Republica Populară Română şi capitalele lor sunt:”Domnule profesor, aţi trăit acele vremuri.                                                                          D.C. Giurescu: Am trăit acele vremuri şi când mi-aţi reamintit lucrul ăsta, îmi vine în minte acuma, ca pentru europenizarea României se desfiinţează judeţele, în vederea asigurării nivelului de trai, a creşterii bunăstării poporului, etc. etc. Este o similitudine absolut de negândit, aproape. E aceeaşi argumentare, numai că acelaşi Gheorgiu Dej a desprins  România de sub tutela sovietică, pe când acuma nu ştiu ce se întâmplă.                                                                                             R. T.: Domnule Dinu C. Gurescu, ce este de spus, ca un cuvânt final, despre desfiinţarea judeţelor?                                                                                                                                                 D.C. Giurescu: Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma. Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă identitatea, sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării. Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de astăzi apară pe altcineva, dar nu obştea românească.De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie să spună NU. „Nu!” – la ceea ce se pregăteşte în momentul de faţă, şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră din totdeauna.                                                                                                                                              R. T.: Mulţumesc pentru această extraordinară lecţie de istorie domnule academician Dinu C. Giurescu. Vă aştept oricând cu drag, înapoi la Punctul de întâlnire.
"
 

ntinuare...
Memorat
Răspuns: Istorie adevarata...
« Răspunde #54 : Noiembrie 07, 2011, 21:29:43 »


 " [/colphtt://www.cwporter.com/roum.htmor]"
Memorat
Răspuns: Istorie adevarata...
« Răspunde #55 : Noiembrie 07, 2011, 21:34:47 »


 " [http://saccsiv.wordpress.com/2011/07/01/video-%E2%80%9Edebtocracy%E2%80%9D-televiziunea-b1tv-prezinta-si-dezbate-documentarul-adica-hai-la-revolutie//color]"
Memorat
Răspuns: Istorie adevarata...
« Răspunde #56 : Noiembrie 07, 2011, 21:39:49 »
Memorat
Răspuns: Istorie adevarata...
« Răspunde #57 : Noiembrie 08, 2011, 03:19:52 »

http://ro.yahoo.com/_ylt=AikTRw8Jd273BLfukaBqBp2Uxsl_/SIG=146eklr8c/EXP=1320801235/**http%3A//www.money.ro/dupa-21-de-ani--corupprc-c8prc-9bia-este-de-fapt-cea-mai-mare-afacere-din-romania_1151131.html"
 "
Memorat
Răspuns: Istorie adevarata...
« Răspunde #58 : Noiembrie 09, 2011, 13:09:03 »


 " [/http://www.evz.ro/detalii/stiri/editorialul-evz-bani-storsi-de-la-amarati-hraneau-colonia-de-sobolani-crescuta-de-vintu-953.html "color]
Memorat
  • grig
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1871
  • Vezi Profilul
Răspuns: Istorie adevarata...
« Răspunde #59 : Noiembrie 09, 2011, 13:52:39 »

Traian Băsescu le declară război judecătorilor care acordă salarii mărite în instanţă.

"Blocăm toate instituţiile statului, de la Ministerul Justiţiei, la toate primăriile. Punerea continuă a statului în dificultate, nu asta se întâmplă, ci nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, pentru că nu există soluţii pentru respectarea lor. Dacă am pune în aplicare hotărârile judecătoreşti, România ar fi într-o situaţie extrem de dificilă. Cine adoptă o lege care vizează adoptarea bugetului de stat trebuie să spună şi sursa de finanţare a hotărârilor judecătoreşti. Unde e raţiunea acestui mod de a proceda?", a declarat Traian Băsescu.

"O ţară care împrumută care să-şi asigure costurile, de unde poate scoate 9 mld. de lei ca să-şi plătească cheltuielile judecătoreşti, ca să-şi arate respectul pentru hotărârile justiţiei?", adaugă şeful statului.

Totodată, Băsescu avertizează că, cine adoptă o lege care vizează adoptarea bugetului de stat trebuie să spună şi sursa de finanţare a hotărârilor judecătoreşti. "Unde e raţiunea acestui mod de a proceda? Punerea statului în dificultate, nu asta se întâmplă, ci nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, pentru că nu exista soluţii pentru respectarea lor", adaugă Băsescu.

În acelaşi timp, şeful statului a ţinut să trimită un mesaj legat de respectarea echilibrului constituţional între puterile statului.

"Dacă am pune în aplicare hotărârile judecătoreşti, România ar fi într-o situaţie extrem de dificilă. Putem avea coduri noi. Dacă abordarea este de "nu-mi pasă de lege", degeaba facem coduri noi. Nu ne putem face că nu le vedem. Se întâmplă lucruri în neregulă între echilibrul puterilor în stat. Atenţie la echilibrul puterilor în stat. Mâine-poimâine veţi decide, prin hotărâri judecătoreşti, cine este preşedintele României. Noi nu avem niciun mecanism de stabilire a echilibrului între executiv, legislativ şi justiţie", adaugă Băsescu.

Revine, apoi, la atacul lansat împotriva magistraţilor. "Am impresia că nu se are în vedere următorul lucru: de câte ori un dosar revine în următoarea şedinţă de judecată. Mai mult de jumătate din ele au avut deja câte 10 termene. Judecătorii nu judecă, amână continuu. Amânarea la nesfârşit face justiţia ineficientă. Nu mă refer nici la toţi judecătorii, nici la toţi procurorii. Sunt foarte mulţi dedicaţi, dar sunt şi destui la care lucrurile nu sunt în regulă", încheie Băsescu

OAMENI BUNI! CE LEGATURA ARE JUSTITIA CU PARTEA ECONOMICA AUNEI TARI CE LEGATURA ARE CU CRIZELE ECONOMICE? JUSTITIA JUDECA DUPA LEGILE IN VIGOARE SI DACA AR FO SA-I JUDECE PE GUVERNANTI AR TREBUI SA-I JUDECE PENTRU SUBMINARE PENTRU ABUZ IN SERVICIU ,PENTRU CA NU AU LUAT MASURI REALE DE REDRESARE A ECONOMIEI NATIONALE SI AU CHELTUIT IN DERADERE SUME IMPORTANTE IN FOLOSUL LOR PERSONAL SI AL ACOLITILOR LOR. Intelegeti?

ATENTIE CE MAI SPUNE BASE:

"Dacă am pune în aplicare hotărârile judecătoreşti, România ar fi într-o situaţie extrem de dificilă. Putem avea coduri noi. Dacă abordarea este de "nu-mi pasă de lege", degeaba facem coduri noi. Nu ne putem face că nu le vedem. Atenţie la echilibrul puterilor în stat! Se întâmplă lucruri în neregulă între echilibrul puterilor în stat. Mâine-poimâine veţi decide, prin hotărâri judecătoreşti, cine este preşedintele României. Noi nu avem niciun mecanism de stabilire a echilibrului între executiv, legislativ şi justiţie", spune şeful statului.
Memorat

Libertatea este dreptul de a face ceea ce permit legile.(Montesquieu)
Pagini: 1 2 3 [4] 5 6 ... 130
Schimbă forumul: