Domnule Iosif, nu cred ca era necesar acest comentariu al dv, mai ales pe acest topic, fapt pentru care nu voi continua nici eu prea mult aceasta discutie. Voiam sa va sugerez sa stergeti toate postarile care nu au legatura directa cu evenimentul la care am participat, gestul lui Babes, personalitatea lui, viata sa, mesajul lasat posteritatii. Nu am avut timpul sa o fac, asa ca trebuie, totusi, sa adaug cateva cuvinte cu referire la evenimentul de la Brasov.
Comemorarea din acest an a fost anuntata public, orice doritor putand participa liber. Nimeni nu a avut exclusivitate in privinta fotografiilor si inregistrarilor. Nimeni nu a fost oprit sa aiba o interventie (discurs, intrebari adresate familiei Eroului, participantilor, depunere de coroane, aprindere lumanari etc.), daca vreun revolutionar dorea sa ia cuvantul, era suficient sa anunte acest lucru organizatorilor. Intentia mea - declarata de altfel la inceputul "colaborarii" noastre - a fost si este sa fiu doar alaturi de dv, revolutionarii, care va implicati direct in ceea ce va priveste, nu sa va inlocuiesc (sau sa va suplinesc, dar exclusiv la nevoie!), iar imaginea dv - despre care vorbim atat - sa fie "recastigata" (ca sa folosesc si eu acest termen gasit aici) de dv insiva. Nu am venit intre dv ca eu sa "ma afirm", iar dv sa fiti spectatori la acest lucru. Am fost acolo pentru a-i seconda pe organizatori, realizandu-mi, ca de obicei, propriile materiale - document, in special in ce priveste partea din program reprezentata de simpozion, care - profesional - ma interesa cel mai mult. Nu am fost "fotografi oficiali", au facut fotografii o multime de persoane, fiecare "din partea" cui a participat. Dar avem si noi fotografii - fiindca, printre altele, facem si fotografii... -, iar aceste fotografii nu sunt bune fiindca am vrut sa ne remarcam in fata altor fotografi sau a dv, ci sunt bune pentru ca asa lucram noi de obicei si n-o sa ne apucam sa lucram prost ca sa nu interpretati, unii dintre dv, ca am viza locul altcuiva! Avem si cateva inregistrari, fireste, in special ale momentelor de suflet, asupra carora sper sa pot reveni. M-a impresionat mult efortul unora dintre organizatori si modul in care "s-au descurcat" in situatii in care nu ar fi fost usor pentru nimeni sa rezolve problemele aparute. Eram pregatita nu numai pentru a face fotografii sau inregistrari, ci pentru orice situatie din aria mea de competenta - sa traduc ceea ce se discuta in engleza, sa moderez o parte din simpozion daca trebuia, sa prezint expozitia de arta sau site-ul dedicat, sa iau un interviu unei personalitati, sa redactez o stire, sa discut cu cineva din media... Dar totul a decurs foarte bine. Frumos. Cu alte cuvinte, nu am avut altceva de facut decat sa ma bucur de acele clipe speciale, asa cum am mai spus. Si, de ce nu, sa fiu mandra de aceia dintre dv care imi sunt colegi sau prieteni si s-au comportat exemplar, langa care am fost onorata sa ma aflu.
Suna prea frumos ca sa fie adevarat! Din pacate , adevarul e putin mai trist !