Main Content:

Pagini: [1] 2 3 ... 130

ALTE DISCUTII

  • Eu
  • Full Member
  • ***
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 133
  • Vezi Profilul
ALTE DISCUTII
« : Martie 10, 2008, 13:44:34 »

Va salut,

Revin cu o propunere.

Am observat ca majoritatea forumurilor au un capitol numit "Alte discutii".
Cred ca ar fi foarte necesar sa fie infiintat si aici un capitol numit "Alte discutii"! Astfel fiecare daca are ceva de spus ce nu tine de specificul forumului, sa-si poata deschide in acesta un subiect de discutie ! Altfel, subiecte importante vor fi inabusite cu "alte discutii".. Priviti spre exemplu cum arata acum subiectul "Totul despre revolutie" unde dupa ce se scriu informatii la subiect, f. importante si demne de discutat, acestea sunt urmate rapid de o multime de postari poate interesante pt. unii dar total nerelevante pentru subiect...!

Ce ziceti?
« Ultima modificare: Martie 10, 2008, 13:50:20 de către Eu »
Memorat

http://www.petitiononline.com/cmr234/petition.html
 
Bataia de joc trebuie sa inceteze acum!!
  • Purificatorul
  • Vizitator
Răspuns: ALTE DISCUTII
« Răspunde #1 : Martie 10, 2008, 16:53:36 »

 Smiley

    Intrutotul e acord !.
Memorat
  • razvan
  • Administrator
  • Membru
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 55
  • Vezi Profilul
Răspuns: ALTE DISCUTII
« Răspunde #2 : Martie 10, 2008, 18:29:47 »

E corect si e bine sa egziste un astfel de subiect
« Ultima modificare: Martie 18, 2008, 11:22:02 de către razvan »
Memorat
Răspuns: ALTE DISCUTII
« Răspunde #3 : Martie 21, 2008, 14:32:17 »

Foarte bine,si ar mai trebui ca fiecare forumist sa posteze la subiectul care trebuie si nu aiurea.
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: ALTE DISCUTII
« Răspunde #4 : Martie 22, 2008, 14:10:46 »

De pe blogul lui Andrei Badin

Ce cauta romanii pe net...
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: ALTE DISCUTII
« Răspunde #5 : Martie 22, 2008, 14:14:20 »

Tabelul nr 1
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: ALTE DISCUTII
« Răspunde #6 : Martie 22, 2008, 14:21:19 »

Tabelul nr 2
Memorat
Răspuns: ALTE DISCUTII
« Răspunde #7 : Martie 26, 2008, 02:37:32 »
« Ultima modificare: Martie 26, 2008, 02:38:44 de către razvan »
Memorat
Răspuns: ALTE DISCUTII
« Răspunde #8 : Martie 26, 2008, 09:05:24 »

Domnule administrator foarte frumos regizata chestia asta cu stapinii belelelor.
Memorat
  • néant
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 926
  • Vezi Profilul
Răspuns: ALTE DISCUTII
« Răspunde #9 : Martie 26, 2008, 21:49:23 »

SUPER STAPANII BELELELOR DAR SA NU UITAM CA PE LANGA BORDURI DAU SI AUTORIZATI DE MITINGELA IN FATA  SSPR  CU CE SCOP DISTRAGEREA ATENTIEI DE LA BORDURAREA BUCURESTIULUI SI UNILII PERSOANII NU DAU NUMII FLUIRA TOT TIMPU LA CAI VERZI PE PERETII IN CURAND POATE FLUIERA A BAGUBA 
Memorat
Răspuns: ALTE DISCUTII
« Răspunde #10 : Martie 27, 2008, 21:55:28 »

Pt.10555:In curind o sa fluieram a paguba toti daca nu ii oprim pe unii sa mai provoace asemenea probleme.
Memorat
Răspuns: ALTE DISCUTII
« Răspunde #11 : Aprilie 07, 2008, 12:04:47 »

Un caine lasat sa moara de foame in numle... artei!
www.youtube.com/watch?v=O6vP8CgTonQ
Articol aici: www.euroweeklynews.com/news/6831.html
Petitie aici: www.petitiononline.com/ea6gk/petition.html
Memorat
Răspuns: ALTE DISCUTII
« Răspunde #12 : Aprilie 07, 2008, 12:27:20 »

MONDO CANE!
Memorat
Răspuns: ALTE DISCUTII
« Răspunde #13 : Aprilie 23, 2008, 16:38:16 »

Luni, 22 aprilie 2008
Maestrul de la Toronto
Publicat in: Nicapetre . de Andrei Bădin

Luni, la putine ore dupa decesul la Paris al Monicai Lovinescu, la opt ore distanta de mers cu avionul un mare alt nume al culturii romane se stingea si el departe de tara. Nicapetre, asa cum el este cunoscut de iubitorii artei sale din intreaga lume.La fel ca si Monica Lovinescu s-a dus dincolo de viata fara sa primeasca decat o palida recunoastere a patriei sale, Romania. Undeva, departe de Romania, la Campul Romanesc din Hamilton (Ontario, Canada), cea mai mare proprietate a unei comunitati romanesti din emigraratie,(foto jos) exista o Rotonda a Scriitorilor Romani din Exil creata de Nicapetre. Sunt acolo ciopliti de dalta lui Nica unii din marii scriitori de limba romana din Occident: Mircea Eliade, Horia Stamatu, Vintila Horia, Aron Cotrus dar si altii.Dar, mai ales, se afla acolo bustul lui Mihai Eminescu. Campul Romanesc de la Hamilton a devenit astfel un Muzeu in aer liber Nicapetre.
L-am cunoscut pe Nicapetre acum 10 ani la Hamilton. Imi povestea despre odiseea reintoarcerii artei sale acasa, subiect despre care reproduc un articol scris de artist pentru ziarul in limba romana Observatorul de la Toronto, care i-a gazduit timp de mai multi ani maestrului un serial-un fel de blog tiparit din care mai reproduc si ultimul sau text,"Salcamul din fereastra". L-am apreciat si admirat. L-am vazut apoi in fiecare an la Hamilton. Anul trecut mi-a acordat ultimul sau interviu pentru reportajul "Romani in tara frunzei de artar" difuzat in ianuarie de Antena 3. A fost poate un mic omagiu pe care i l-am putut aduce Maestrului. Stiam ca e bolnav. Dar cu umorul sau adeseori genial trecea usor peste acest "amanunt". Dar, vazandu-l de la an la an, ii observam slabiciunea.Partenera sa de viata, Anca, i-a dat insa puterea sa mearga inainte.
Nicapetre a murit dar opera lui va trai de-a pururi. La Hamilton si la Muzeul sau de la Brailita,"axa" lui Nica.
ANUNT PENTRU CITITORII DIN ZONA TORONTO:
Miercuri, 23 aprilie, intre orele 2:00-3:00 dupa amiaza, va avea loc o slujba de inmormantare la casa funerala Morley Bedford Funeral Services Ltd, 159 Eglinton Avenue West, Toronto
Tel:416-489-8733
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
IN MEMORIA LUI NICAPETRE:
CITITI IN CONTINUARE DOUA ARTICOLE ALE LUI NICAPETRE: DESPRE REINTOARCEREA IN ROMANIA SI SALCAMUL DE LA FEREASTRA

"Impartial" ca tot românul, apreciatul director al "Observatorului Român
Canadian" si prieten al meu, Puiu Popescu nici nu ma lasa sa-mi "dreg fusul orar" si. "
hai spune cum a fost, cum a fost...

"Drept sa-ti spun, domnule director si draga Puiule, nu prea cred ca
cititorii nostri vor visa urât daca nu vor sti ce s-a întâmplat pe în casa de pe strada Belvedere nr. 1 în Braila, iar cât despre Braileni, la rândul lor, m-au asigurat ca Dunarea va curge fericita si mai bogata catre mare "tragând un pic cu ochiul" catre cea mai frumoasa casa, veche, din Braila care acum adaposteste o parte din creatia mea de vreo cincizeci de ani în coace.

"Cum a fost" "Cu opinteli, cu mari opinteli, cum altfel, vorba domnului primar Anon
Lungu: îi urez lui Nicapetre, acum cetatean de onoare al orasului nostru, ca si pe viitor sa fie tare, pentruca noi barbatii daca vrem sa facem ceva în viata trebuie sa fim tari!".

"S-o luam de la început!"

"S-o pornim numai din 1993 de la New York: ca sa aratam americanilor ca
România are si potential creator "nu numai tigani si sida", la invitatia
lui Adrian Dohotaru secretar de stat pe vremea aceea, ridic la Centrul
Cultural Românesc o impresionanta expozitie de sculptura si desen.
Numai aplauze si felicitari. Bafta mea a fost ca în ziua vernisajului
Augustin Buzura sa se afle în NY în suita lui Iliescu ce se gasea si el
cu treburi de stat prin America.
A doua zi însusi presedintele calca în expozitia mea: "Felicitari!", "Multumesc domnule presedinte!" si batem palma cu legamânt ca expozitia sa fie mutata la Bucuresti pentru a vedea si bietul român ca diaspora nu a parasit România ci, adaug eu acum,România a parasit românii de pretutindeni.
"Cum sa facem noi o astfel de expozitie, n-avem nici de unele, dapai mite $$$, tara a fost
secatuita de dictatura", adauga Mihai Oroveanu seful Oficiului de
Expozitii recent instalat în cladirea Teatrului National din Bucuresti,
organul, institutia de resort, pe mâna caruia am fost dat.
Nici o expozitie Nicapetre în Bucurestiul nostru iubit.

Sunt în jurul vârstei de saizeci, vârsta la care un sculptor ce a demonstrat talent si cara pe
umerii lui o opera remarcabila, vârsta la care ar fi firesc sa se
petreaca o confruntare majora atât cu publicul cât si cu colegii de
breasla. Mi se însurubeaza în minte ideea. Un an mai târziu îi expun
proiectul "domnului" director al Muzeului National de Arta al României
Viorel Marginean care se uita la mine ca ".la poarta noua", la fel si
Roxana Teodorescu urmatoarea Directoare a MNAR peste vreo înca doi ani,
asisderea si taranistul de ministru al Culturii Ion Caramitru. ca veni
vorba, reamintim cititorilor nostri domnule director, Caramitru face o
vizita în Canada cu spectacolul "Trecut-au anii." în calitate de actor,
în cadrul anului international Eminescu si în calitate de ministru si
purtator de cuvânt al presedintelui în functie Emil Constantinescu îmi
înmâneaza Ordinul Mihai Eminescu si brevetul pe care scrie ca Eminescu
cioplit de mine în marmura si aflat la Câmpul Românesc din Hamilton din
1989 va fi turnat în bronz si instalat în Central Park NY. Pe brevet se
afla semnatura presedintelui tarii care si excelenta sa ma asigura, cu
vocea sa proprie si multi martori de fata, de înaltul sau patronaj
pentru organizarea expozitiei retrospective la Bucuresti peste un an.
Eu l-am crezut. Mandatul EC s-a consumat, la Cotroceni a revenit
victorios Ionel, Vacaroiu si altii de ne pastoresc sunt ocupati cu
afaceri de averi. Retrospectiva Nicapetret "paste murgule iarba
verde".
În 2001 cu ocazia deschiderii unei mari expozitii de desene
semnate de mine la Casa Colectiilor de Arta din Braila, Ionel Cândea,
directorul Muzeului Brailei propune pentru 2002 Retrospectiva Nicapetre
în aceasta casa si înfiintarea Centrului Cultural Nicapetre aici la
Braila pe strada Belvedere nr. 1.
Nu-mi vine sa cred dar iata ca retrospectiva pornita la NY în 1993 promisa si "asigurata"
cu înaltul patronaj a doi presedinti se întâmpla acum în 2002
Si mi se acorda si titlul de cetatean de onoare al orasului.
Desigur ca actualul ministru al culturii si cultelor a ignorat acest eveniment cultural.

Domnule director al Observatorului, observati va rog: ca si în cazul expozitiei
din 1993 la Centrul Cultural Românesc NY toate cheltuielile au fost
suportate de mine, de doamna mea Anca Ghitescu, cu opintelile
prietenilor mei care au încredere în arta mea.
Dupa numeroase peripetii ce ar merita povestite aici nu din alt motiv ci doar din acela "sa se stie" containerul încarcat cu sculpturi , la care draga Puiule P. ai fost sef de echipa, în fata hambarului-atelier din Toronto pus pe vapor la Montreal a ajuns în poarta Centrului Cultural Nicapetre la Braila.
În momentul acela mi-am repetat o vorba pe caremi-am spus-o cu câtiva ani în urma:
"am plecat din Braila ca sa ajung la Braila".
Desigur, eu am ajuns la Braila mult înaintea containerului si
sculpturile au fost ridicate în salile spatioase si luminoase ale
acestei splendide case construita în 1912 de arhitectul Pradingher, la
dorinta precupetului grec Menelaos Embericos ca sediu al companiei lui
de transport maritim, replica fidela a unei case pe care acesta a
vazut-o în Anglia ss de care s-a îndragostit.(...)

Salcamul din fereastra

Eu nu am cautat cu tot dinadinsul sa mi se intimple chiar asa, de fapt nu prea m-am ocupat serios vreodata sa locuiesc undeva anume, cum de fapt lumea se preocupa, dar compromisurile ne pindesc la tot pasul, raminem cu un anume dor neimplinit si folosim, ne bucuram, de ce se nimereste. Asa au cazut bobii, ce dracu sa-i faci Dadica!
Odata, de mult, prin anii 70, daca nu chiar ceva mai devreme, am imaginat in desen cam cum as fi vrut sa fie casa si atelierul in care sa traiesc, locul unde sa vietuiesc, locul unde sa pot desena, sa sculptez. Dar proiectul a ramas doar pe hirtie si femeea cu care atunci credeam ca voi fi impreuna pina la sfirsitul zilelor mele a disparut si ea, deasemenea, din viata mea.
In anii cind descoperisem ca sculptura mea trebuie sa fie din piatra si numai din piatra ciopleam sus in cariera Nifon, vara, si locuiam la Tanase si Titia, vreo trei-patru km. mai in jos de cariera, intr-o adunatura de citeva case, aproape de o ripa pe Valea Buzaului; in satul Bradu. Aici, pe Valea Buzaului, intr-o casa modesta si oarecare, ca cele din partea aceea a tarii, inceputa a fi construita pentru o fata ce urma sa se marite, am vrut sa-mi fac locul meu, unde sa cioplesc, sa pot gindi si sa ma mai si odihnesc din timp in timp. Dar fata s-a maritat altfel decit planuise tatal ei, casa si locul au fost puse in vinzare. Magdalena, cu care traiam de o vreme, cintareata de opera, care mi-a fost si sotie oficiala cam un an si jumatate, a zis ca ce sa facem noi cu o cosmelie ca asta ascunsa intr-o ripa unde a dus mutu iapa. Da’ ce minune era acest loc; muntii se profilau in zare, apa Buzaului curgea linistita catre Dunare, Valea Buzaului se desfasura larga si generoasa in fata mea de ti se parea ca tu, cel din muchia dealului esti stapinul lumii. Din pragul casei catre ripa crestea o livada de pruni si meri, asternuta cu trifoi verde si flori marunte. Caprele pasteau in voie. Pietrele cioplite de mesterii populari infipte in cimitirele risipite pe dealurile de dincolo de apa ma legau de istorie si ma faceau sa aud filfiitul aripei ingerului meu pazitor. Nu indraznesc sa descriu primavara si vara prin locurile acesta, las la imaginatia celui in mina caruia va cadea cumva aceasta scriere. Trebuie precizat din capul locului ca pe vremea aceea, sa ma fi picat cu ceara si nu as fi crezut o clipa ca regimul comunist va disparea iar eu voi putea trai intr-o alta tara decit Rom@nia. Naivitate, ignoranta.
Viata este ea frumoasa dar loveste dur de tot uneori.
Dupa zece ani in care am trait si cioplit intr-o fundatura din Bariera Vergului in Bucuresti mi-am luat lumea-n cap si am ajuns in Scarborough-Toronto-Ontario-Canada. Nici habar nu aveam ca exista asa ceva pe lumea asta; Scarborough!? Brailita? definitiv un loc al nimanui, for sure Scarborough un loc oarecare, un penibil Babilon. Cum am trait aici citiva ani si cum am reusit sa ma adaptez locului si legilor acestui loc am povestit cu alte ocazii.

Sunt, deci, la inceputul lunii Aprilie . Se simte; primavara va ajunge cumva si prin Hambarul meu Atelier. Ma pregatesc sufleteste si trupeste sa infrunt butucii si marmurele ce inca stau cuminti sub zapada. Cum am ajuns sa folosesc acest hambar drept studio am spus-o cu alte ocazii.
Aduc vorba acum despre un salcim ce trebuie smuls de linga zidul casei unde locuiesc si mutat, am hotarit eu, in backyard, ca nu ma lasa inima sa-l tai si sa-l arunc in foc. Despre asta am vrut sa scriu, ca tot ninge si ploua cu nabadai astazi si miine (tv) asa ca am mai crosetat-o cu cuvintele.
Ma trezesc acum vreo patru ani ca printre florile de sub fereastra dinspre strada creste un salcim. Sa fie adevarat?
Da, creste un salcim, chiar sub fereastra, chiar linga zidul casei. Ma bucur tare de descoperirea mea. In secret il urmaresc cum creste asa... timid parca, printre celelalte flori care il acopera cu nebunia lor de a creste repede si de a se bucura cit mai mult de scurta vara canadiana. Aici unde se afla salcimul, la radacina casei, este adapostit de bataia vintului, este mai cald din pricina zidului din spatele lui care absoarbe razele soarelui si le reflecta apoi in jur. Stiu ca salcimul prefera un sol nisipos, soare si chiar seceta. Dealungul caii ferate Braila-Bucuresti, a fost plantat pentru a fixa terasamentul cu radacinile lui intinse ca o plasa si de a retine zapada spulberata pe baragane sa nu troieneasca linia. In nisipurile Olteniei a fost plantat cu acelasi scop. Ciorile il prefera pentru cuiburile lor sus prin virfuri. Foarte atasate familiei lor sunt aceste ligioane pe care lumea le alunga cu pietre. Mie-mi plac. O frumuseata, vorba lu’ Nea Marin, sa le privesti, nu alta. Pe timpul marilor transformari ecologice tehnologice comuniste salcimul si rostul lui a fost ignorat, taiat si pus pe foc. E drept, arde bine si da caldura buna dar dulgherii cunosc calitatile lemnului de salcim si-l folosesc la inaltarea caselor, la scheletul carutelor. Apropo: casa din satul Bradu, unde voiam sa ma stabilesc, era deja inseilata pe capriori din lemn de salcim.
Cum de a ajuns saminta din care a rasarit acest pui de salcim aici, pe aceasta strada unde locuiesc acum? Prin preajma nu este vreun altul, salcimul apare la vedere foarte rar. Singurul loc unde l-am descoperit a fost Don Valley, un parc cumva salbatic pe fundul unei vai care a fost cindva un riu tare mare.
Aici am inceput sa cioplesc Invocatiile, din lemne gasite, abandonate , uitate, fara stapin. Cred ca vreo pastae, vreo saminta s-a agatat de coaja lemnelor pe care le ciopleam aici si asa doar croite si degrosate le caram prin jurul casei din Innismor Crescent cu intentia, desigur, de a le finisa si a deveni opere de arta.
Auzi nastrusnicie pe capul meu: sa faci sculpturi din lemne netrebuincioase, din butuci la care nimeni nu se uita cu vreun interes! Salcimul creste, se inalta, ajunge pina sus la fereastra, trece si mai sus isi intinde ramurile si in dreapta si in stinga dealungul si dealatul zidului casei, sunt convins ca radacina ii este infipta bine sub temelia casei. Il iubesc si vorbesc cu el cum as face-o cu o fiinta draga. Cid se lasa seara isi aduna frunzele de para se pregateste pentru somn si visare, dimineata saluta cerul si lumina desfacindu-si frunzele adormite peste noapte. Dar se ia hotarirea ca trebuie smuls din locul lui si mutat sau taiat, devine prea puternic si poate inpinge cu radacina lui in fundatia casei si o poate crapa... etc. etc. Se lasa greu, nu vrea sa paraseasca locul lui ce i-a fost harazit de soarta.
Dar incapatinat, ca om ce ma aflu, continui sa trag de el, il scot cu radacina cu tot si-i aflu un alt loc insorit in curtea din spatele casei. S-a prins, anul trecut a crescut frumos, il vizitez din cind in cind ca pe un vechi prieten.
Astept ca in primavara asta sa infloreasca, si va inflori, mi s-a aratat mie in vis ca va inflori

1 Response to Maestrul de la Toronto
Anonim miercuri, 23 aprilie, 2008
Personalitatile
Mai ieri. odata cu trecerea in nefiinta a Monicai Lovinescu, vorbeam despre personalitatile exilului romanesc si din nou un alt nume pleaca spre vesnicie si uitare!

Nici Nicapetre cu Eminescu lui gandit sa troneze in Central Park din New York nu a avut mai mult noroc decat altii desi cele mai multe dintre lucrarile lui au luat drumul Brailei, si nu datorita interesului celor care au responsabilitatea promovarii si pastrarii lucrarilor artistilor romani din exil ci mai mult datorita sacrificiilor celui care le-a creat!

Un alt contemporan cu Nicapetre, Eugen Ciuca, trecut si el in nefiinta mai acum cativa ani, nu a avut nici el prea mare noroc. Lucrarile lui Eugen Ciuca zac pe undeva prin New York si probabil nu vor intra in patrimoniul Romaniei ci, cine stie, poate al Ungariei poate al Americi sau pur si simplu vor fi vandute pe nimic la taraba desi si Eugen Ciuca a fost vizitat si de Geoana, cat era pe la Washington, si de Caramitru si de Buzura, cel care editeaza Cultura, si a avut mai de la toti promisiuni ca statul roman va da cuvenita apreciere lucrarilor lui!
Eugen Ciuca a murit intr-un spital newyorkez avand alaturi doar sotia lui Alice Ciuca, si acum nimeni nu-si mai aminteste nici de personalitatea celui care indraznit printre primii artisti, daca nu primul, sa abordeze in exprimare "sistemele", sa fundamenteze si sa ilustreze conceptul "Cea de a patra dimensiune a artei", tot asa cum nimeni nu se mai intereseaza de lcurarile lui care asteapta sa fie recuperate pentru noi si posteritate!
Exista pericolul sa se astearna uitarea si tacerea peste personalitatea si opera unui alt artist din exil de origine romana si nu originar din Romania.

Generatiile viitoare raman cu o sarcina grea: recuperarea adevaratelor valori ale exilului romanesc.
Virgil Ciuca
Memorat
Răspuns: ALTE DISCUTII
« Răspunde #14 : Aprilie 23, 2008, 16:39:40 »
« Ultima modificare: Mai 11, 2016, 13:12:06 de către razvan »
Memorat
Pagini: [1] 2 3 ... 130
Schimbă forumul: