Portalul Revolutiei

' " acces liber la justiţie, principiu fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic şi care îi conferă oricărei persoane dreptul de a se adresa în mod efectiv instanţelor judiciare competente, împotriva actelor care violează drepturile ce îi sunt recunoscute prin Constituţie sau prin lege. Accesul liber la justitie este considerat şi în dreptul european ca un principiu şi chiar ca un drept fundamental. Este consacrat şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Orice condiţionare a accesului liber la justitie ar reprezenta o nesocotire a unui principiu constituţional fundamental şi a unor standarde internaţionale universale în orice democraţie reală; pe plan procesual, accesul liber la justitie se concretizează în prerogativele pe care le implică dreptul la acţiune, ca aptitudine legală ce este recunoscută de ordinea juridică oricărei persoane fizice şi juridice; accesul liber la justitie implică, în mod necesar, şi unele obligaţii importante în sarcina statului, toate destinate a garanta acest important principiu de drept; în primul rând, statul este obligat să asigure în mod efectiv şi liber accesul la un tribunal imparţial; accesul liber la justitie implică existenţa unor structuri judiciare corespunzătoare; este esenţial ca tribunalul la care are acces cetăţeanul să aibă competenţă în plină jurisdicţie, în sensul de a i se recunoaşte dreptul de a examina cauza în fond, respectiv atât în privinţa problemelor de fapt, cât şi a celor de drept; tribunalul trebuie să fie organizat potrivit legii, să fie independent şi imparţial, pentru a garanta o judecată echitabilă; tribunalul trebuie să ţină seama şi de alte exigenţe de ordin procesual, cum sunt cele privitoare la prezumţia de nevinovăţie, la publicitatea dezbaterilor, egalitatea părţilor în faţa justiţiei, la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, garantarea contradictorialităţii etc.; accesul liber la justitie nu are şi nu poate avea un caracter absolut; exercitarea cu rea-credinţă a dreptului la acţiune poate atrage după sine obligarea părţii la plata unei amenzi civile; obligarea la plata cheltuielilor de judecată a celui care a promovat o acţiune nejustificată are şi ea un caracter sancţionator."

 " Principiul dreptului la aparare   


Art. 24 alin. 1 din Constituţie arată că dreptul la apărare este garantat, iar alin. 2 prevede că în tot parcursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat ales din oficiu.

Art. 15 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, dispune că în tot cursul procesului părţile au dreptul să fie reprezentate sau, după caz, asistate de apărător.

Din redactarea art. 24 din Constituţie reiese conţinutul dreptului de apărare sub accepţiunile sale, respectiv una materială şi alta formală.

În sens material, mai larg, dreptul la apărare cuprinde întregul complex de drepturi şi garanţii procesuale care sunt instituite de lege pentru a da posibilitatea părţilor să-şi apere interesele, iar în sens formal, mai restrâns, dreptul de apărare înseamnă dreptul părţilor de a-şi angaja un apărător.

Realizarea dreptului de apărare este posibilă şi prin modul de organizare şi funcţionare a instanţelor, prin dispoziţii procedurale şi prin posibilitatea părţii de a fi asistată de un avocat.


În ceea ce priveşte realizarea dreptului de apărare prin modul de organizare şi funcţionare a instanţelor, trebuie avut în vedere că acesta se efectuează printr-un sistem de principii şi anume: independenţa judecătorilor, inamovibilitatea, colegialitatea, egalitatea, gratuitatea.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti presupune că partea nemulţumită de hotărârea pronunţată de prima instanţă are dreptul de a provoca o nouă judecată de fond prin exercitarea apelului, iar apoi un control de legalitate prin declararea recursului.

Potrivit art. 296 teza a II-a Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 315 alin. 4 Codul de procedură civilă, instanţa de apel, respectiv recurs, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţia mai grea părţii, deoarece raţiunea instituirii principiului non reformatio in pejus constă în înlăturarea temerii justiţiabililor că li s-ar putea eventual agrava situaţia în propria lor cale de atac.

 

Dreptul de apărare se realizează şi prin unele dispoziţii procedurale.

Conform art. 85 Codul de procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea părţilor sau înfăţişarea lor, afară numai dacă părţile dispun altfel.

Rezultă că dispoziţiile privitoare la citarea părţilor au un caracter imperativ, încălcarea lor atrăgând nulitatea hotărârii judecătoreşti.

Caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 85 Codul de procedură civilă, îi impune judecătorului obligaţia verificării dacă părţile au fost citate cu respectarea dispoziţiilor legale, iar când constată că partea care lipseşte nu a fost legal citată, dispune amânarea judecăţii cu refacerea procedurii de citare sub pedeapsa nulităţii.

Hotărârea pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale arătate atrage nulitatea.

Activitatea judiciară nu se declanşează din oficiu, ci la cererea părţii interesate.

Prin formularea cererii de chemare în judecată, reclamantul are obligaţia să arate în cuprinsul acesteia următoarele elemente:

1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registru comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde i se vor face toate comunicările privind procesul;

2. numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional;

3. obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă;

4. arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;

5. arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere;

6. semnătura.

Din redactarea art. 112 pct. 5 Codul de procedură civilă rezultă că dreptul de apărare realizat prin posibilitatea acordată reclamantului de a propune probe urmăreşte un dublu scop, şi anume: instanţa să procedeze la administrarea probelor încuviinţate după discutarea contradictorie, fără a se tergiversa judecarea procesului, şi punerea părţilor într-o poziţie de egalitate procesuală.

Tocmai pentru desfăşurarea unui proces în condiţii echitabile, aşa cum reclamantul îşi formulează în scris pretenţiile sale şi arată dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, tot astfel, şi pârâtul trebuie să arate în scris apărările sale şi mijloacele de probă.

Potrivit art. 115 Codul de procedură civilă, întâmpinarea va cuprinde:

– excepţiile de procedură pe care pârâtul le ridică la cererea reclamantului.

– răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii;

– dovezile cu care se apără pârâtul împotriva fiecărui capăt de cerere;

– semnătura.

Alături de dispoziţiile art. 112 şi 115 Codul de procedură civilă, care dau posibilitatea părţilor să propună probe prin cererea de chemare în judecată şi întâmpinare, dispoziţiile art. 132 alin. 1 Codul de procedură civilă arată că la prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum şi pentru a propune noi dovezi.

Probele nepropuse nu vor mai putea fi invocate în tot cursul procesului, însă, sancţiunea decăderii nu îşi îndeplineşte efectele în situaţiile anume prevăzute de dispoziţiile art. 138 Codul de procedură civilă, şi anume:

– când nevoia dovezii ar reieşi din dezbateri şi partea nu o poate prevedea;

– când administrarea dovezii nu pricinuieşte amânarea judecăţii;

– când dovada nu a fost cerută în condiţiile legii din pricina neştiinţei sau lipsei de pregătire a părţii, care nu a fost asistată sau reprezentată de un avocat.

Art. 171 Codul de procedură civilă prevede că partea decăzută din dreptul de a administra o dovadă, va putea totuşi să se apere discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerii şi a dovezilor părţii potrivnice.

Potrivit. art. 128 alin. 2 Codul de procedură civilă, susţinerea cauzei de către părţi se face într-o anume ordine.

Conform textului menţionat, preşedintele va da mai întâi cuvântul reclamantului şi în urmă pârâtului.

Această ordine este firească, deoarece reclamantul este partea care investeşte instanţa şi în consecinţă trebuie să-şi susţină mai întâi pretenţiile, urmând ca pârâtul să răspundă acestor afirmaţii.

Susţinerile orale ale părţilor pot continua în formă scrisă, concretizându-se în concluzii scrise depuse la dosarul cauzei.

Dreptul de apărare se realizează şi prin posibilitatea părţii de a fi asistată sau reprezentată de un avocat.

Spre deosebire de procesul penal în care, în unele situaţii, asistenţa judiciară este obligatorie, în procesul civil apărarea nu este obligatorie.

Avocatul are dreptul să asiste şi să reprezinte persoanele fizice şi juridice în faţa tuturor instanţelor, autorităţilor şi instituţiilor, precum şi a altor persoane, care au obligaţia să permită şi să asigure desfăşurarea nestingherită a activităţii avocatului în condiţiile legii.

Avocatul nu acţionează decât în baza mandatului avocaţional acordat în baza unui contract de asistenţă juridică şi de reprezentare, care se încheie în scris.

Asistenţa judiciară poate fi încuviinţată oricând în cursul judecăţii în totul sau numai în parte (art. 75 alin. 2 Codul de procedură civilă). "
 

pentru colega "Marilena"

  ţi-am trimis un e-mail

 " De astazi, Parchetul nu mai poate cerceta conturile si depozitele bancare ale celor executati silit. Sunt afectati executorii judecatoresti?

15 Ianuarie 2014 Mirela Oprea

Executorul judecatoresc nu mai poate cere "ajutorul" Ministerului Public in cursul procedurii de executare silita, dupa ce Curtea Constitutionala a Romaniei a admis o exceptie de neconstitutionalitate ridicata de Avocatul Poporului, decizia instantei fiind publicata astazi in Monitorul Oficial. Acest lucru inseamna ca, de-acum, Parchetul nu mai are dreptul de a efectua cercetari asupra conturilor sau depozitelor bancare ale debitorului si nici de a afla daca acesta detine titluri de stat, bonuri de tezaur si alte titluri de valoare.

   (P) Cosmopolis te asteapta cu apartamente incepand de la 32.100 €. Tu cand te muti?

Autor Mirela Oprea

 
Dimensiune text
print ym    Articol interesant (

Executarea silita este reglementata de Codul de procedura civila la Cartea a V-a, "Despre executarea silita", fiind definita drept metoda juridica de recuperare a unor debite/datorii care au fost stabilite prin titluri executorii, precum hotarari/sentinte ale instantelor de judecata, contracte notariale de bunuri sau bani, credite bancare.

Executarea silita se realizeaza numai de catre executorul judecatoresc, care este obligat sa puna in aplicare obligatia prevazuta in titlul executoriu. Astfel, daca socoteste necesar, executorul ii va cere debitorului lamuriri in scris in legatura cu veniturile si bunurile sale asupra carora se poate efectua executarea. Totodata, executorul va incerca sa-l determine pe debitor sa-si execute de bunavoie obligatia, aratandu-i consecintele la care s-ar expune in cazul continuarii executarii silite.

In plus, potrivit Codului de procedura civila, executorul poate solicita informatii inclusiv tertilor, adica celor care datoreaza sume de bani debitorului urmarit sau detin bunuri ale acestuia supuse urmaririi. De asemenea, tot la cererea executorului judecatoresc, institutiile publice, institutiile de credit si orice alte persoane fizice sau juridice sunt obligate sa ii comunice acestuia datele si informatiile apreciate ca fiind necesare realizarii executarii silite, chiar daca prin legi speciale se dispune altfel.

Mai mult decat atat, in cazul in care cei sesizati nu dispun de informatiile solicitate sau refuza sa le dea, executorul judecatoresc poate cere Ministerului Publice sa afle anumite informatii despre debitor. Concret, rolul Parchetului General in cadrul executarii silite este prevazut la art. 659 alin. 3 din Codul de procedura civila:

"Art. 659 alin. (3). Daca cei sesizati nu dispun de informatiile solicitate sau, dupa caz, refuza sa le dea, Ministerul Public va intreprinde, la cererea executorului judecatoresc, diligentele necesare pentru aflarea informatiilor cerute, in special pentru identificarea entitatilor publice sau private la care debitorul are deschise conturi sau depozite bancare, plasamente de valori mobiliare, este actionar ori asociat sau, dupa caz, detine titluri de stat, bonuri de tezaur si alte titluri de valoare susceptibile de urmarire silita"

Aceasta prevedere a fost declarata, insa, neconstitutionala de Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) in urma unei exceptii ridicate direct de catre Avocatul Poporului, ce poate fi consultata AICI. Mai exact, magistratii au admis, in 21 noiembrie 2013, exceptia de neconstitutionalitate si au constatat ca dispozitiile art. 659 alin. 3 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale.

Practic, acest lucru inseamna ca Parchetul nu va mai putea efectua cercetari asupra conturilor sau depozitelor bancare ale debitorului. De asemenea, nu va mai interveni in procesul executarii silite pentru a afla daca debitorul este actionar ori asociat sau daca detine titluri de stat, bonuri de tezaur si alte titluri de valoare susceptibile de urmarire silita.

Actul normativ prin care prevederea a fost declarata neconstitutionala a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 30, din 15 ianuarie 2014. Este vorba despre Decizia CCR nr. 473/2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 659 alin. (3) din Codul de procedura civila, definitiva si general obligatorie incepand de astazi, cu putere numai pentru viitor. De asemenea, hotararea se va comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului.

Cum isi motiveaza Curtea decizia?

Potrivit Deciziei publicate miercuri, dupa ce a analizat exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Avocatul Poporului, Curtea a constatat ca dispozitiile legale criticate sunt neclare si lipsite de previzibilitate.

"Ele sunt neclare, intrucat creeaza falsa impresie ca Ministerul Public s-ar putea afla sub controlul executorului judecatoresc in faza executarii silite a unui proces", se mentioneaza in textul hotararii.

Mai exact, dispozitiile legale criticate transfera in sarcina procurorului atributii in domeniul executarii silite, prin efectuarea, la cererea executorului judecatoresc, a unor demersuri concrete, ceea ce duce la instituirea unor raporturi de subordonare intre executorul judecatoresc si procuror.

In plus, potrivit jurisprudentei CEDO, interventia procurorului in procesul civil poate fi justificata de anumite circumstante, cum ar fi protectia unor grupuri vulnerabile - copii, persoane cu dizabilitati - despre care se presupune ca nu isi pot apara singure interesele, atunci cand numerosi cetateni sunt afectati de anumite fapte sau interesele statului trebuie sa fie protejate.

In acelasi timp, conform CCR, dispozitiile legale sunt lipsite si de previzibilitate, intrucat nu stabilesc clar procedurile prin care Parchetul poate cerceta conturile si depozitele bancare ale celor executati silit.

"Asa cum arata si autorul exceptiei de neconstitutionalitate, ele nu reglementeaza mijloacele procedurale pe care Ministerul Public le are la indemana in vederea indeplinirii demersului prevazut de lege, nu prevad actele si masurile procesuale pe care procurorul le poate dispune in acest sens, nu stabilesc modul de contestare a masurilor dispuse si nu precizeaza in sarcina carui parchet din cadrul Ministerului Public revine competenta indeplinirii masurii.

De asemenea, Curtea remarca faptul ca dispozitiile legale criticate nu sunt insotite de prevederi care sa aloce resursele umane si materiale necesare de natura sa asigure aplicarea in mod eficient a masurilor legale.

Care vor fi efectele in practica ale deciziei CCR? Parerile specialistilor sunt impartite

Decizia luata de magistrati a dat nastere mai multor reactii in randul avocatilor si executorilor judecatoresti, toate aceste pareri fiind cuprinse intr-un materiu amplu de analiza realizat de AvocatNet.ro in noiembrie 2013, atunci cand magistratii s-au pronuntat asupra exceptiei ridicate de Avocatul Poporului, iar motivarea deciziei CCR nu fusese inca publicata.

Astfel, potrivit declaratiilor de atunci ale Lorenei Stoian, Senior Associate in cadrul Predoiu Law Firm, executorii judecatoresti dispun, in baza Codului de procedura civila, de toate parghiile pentru a efectua procedura de executare silita, motiv pentru care interventia unei alte institutii de stat nu este necesara in cazul acestor procese.

"Actuala legislatie ofera suficiente mijloace pentru creditori in vederea recuperarii creantelor, astfel incat interventia procurorului trebuie limitata doar la cazurile bine justificate pentru apararea ordiniii de drept ori a drepturilor si libertatilor cetatenesti", puncta Lorena Stoian la acea data.

De aceeasi parere este si executorul judecatoresc Claudia Tugui, care a subliniat, pentru AvocatNet.ro, faptul ca obligatia Ministerului Public este una secundara, intrucat executorul trebuie sa se adreseze mai intai institutiilor in cauza. Daca, in urma efectuarii acestor demersuri, nu obtine informatiile necesare executarii silite ori daca institutiile respective refuza sa raspunda, abia atunci executorul se poate adresa Ministerului Public.

"Consider ca prin inlaturarea obligatiei Ministerului Public de a obtine informatiile necesare, executarea silita nu este in mod grav afectata sau ingreunata, avand in vedere faptul ca indatorirea tertilor de a furniza informatiile necesare ramane valabila", a mentionat atunci executorul judecatoresc. Mai mult, dupa cum a subliniat Tugui, daca tertii refuza sa furnizeze executorului informatiile solicitate de acesta, vor putea fi obligati de presedintele instantei de executare la plata despagubirilor pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amanarea executarii.

Pe de alta parte, la solicitarea noastra, Alin Dubau, avocat specializat in recuperarea creantelor, a apreciat ca prin solutia Curtii se restrange in mod nejustificat accesul executorului la informatii esentiale pentru buna desfasurare a executarii silite.

Practic, in urma acestei decizii a magistratilor, singurele mijloace de constrangere pe care participantii la executarea silita le vor avea sunt o amenda judiciara intre 50 la 700 lei, aplicata de instanta la solicitarea executorului judecatoresc, si o cerere privind repararea prejudiciului material sau moral cauzat prin amanare de catre cel care, cu intentie sau din culpa, a pricinuit amanarea executarii silite.

"Sigur ca posibilitatea de a sesiza Ministerul Public in vederea efectuarii de catre reprezentantii acestuia a demersurilor pentru aducerea la indeplinire a dispozitiilor executorii prin obtinerea informatiilor necesare reprezenta o <amenintare> fata de tertii reticenti care refuza sa colaboreze cu executorul judecatoresc, datorita prestigiului institutiei si atributiilor acesteia in domeniul penal", a declarat, pentru AvocatNet.ro, si Violeta Parvan, executor judecatoresc.

Totodata, o problema sesizata de Parvan la momentul respectiv este aceea ca executorul judecatoresc nu are stabilite prin lege atributii si prerogative care sa ii sporeasca capacitatea de a obtine el insusi informatiile necesare. "Modalitatea de obtinere a informatiilor este deficitara, executorul judecatoresc fiind nevoit sa emita numeroase adrese, sa le comunice prin posta si sa astepte raspunsuri care sunt emise si dupa doua luni de la data solicitarii", a punctat executorul judecatoresc.
--

Puteti consulta textul integral al Deciziei CCR nr. 473/2014 in sectiunea noastra de Legislatie sau direct accesand acest link. "

 " http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16416227-cedo-dat-dreptate-unui-medic-roman-absolvent-drept-care-nu-fost-lasat-practice-avocatura.htm "

 " CEDO a dat dreptate unui medic roman absolvent de Drept care nu a fost lasat sa practice si avocatura
de I.B.     HotNews.ro
Miercuri, 15 ianuarie 2014, 22:48 Actualitate | Esenţial

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a decis ca unui medic roman, absolvent de Drept si care a trecut examenul de barou, dar nu a fost admis la stagiatura, fiind pus sa aleaga intre practica medicala si profesia de avocat, i-a fost incalcat dreptul la viata privata, potrivit Mediafax.

Reclamantul, Mircea Mateescu, nascut in 1953, are propriul cabinet medical la Bucuresti, avand o experienta de 18 ani ca medic.

In 2006, el a terminat Facultatea de Drept, iar apoi a trecut examenul de barou. Insa Baroul Bucuresti i-a respins cererea de a fi admis in stagiatura, pentru a obtine definitivatul, reclamantul sustinand ca a fost obligat sa aleaga intre cele doua profesii.

Mateescu a mers in instanta, insa nu a avut castig de cauza, actiunea sa fiind respinsa definitiv de Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) in 2009.

Astfel, el s-a adresat CEDO, sustinand ca i-a fost interzis sa practice simultan medicina si avocatura in lipsa unei baze legale.

Reclamantul a cerut 14.655 de euro daune materiale, pentru veniturile de care a fost lipsit fiindu-i interzis sa practice avocatura. Calculul acestei sume a avut la baza salariul minim brut pentru persoane cu studii superioare din 2007 pana in prezent.

El a mai cerut 1 euro cu titlul de prejudiciu moral si 6.210 euro cu titlul de cheltuieli de judecata.
 

CEDO a considerat ca reclamantului i-a fost incalcat dreptul la viata privata (articolul 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului) si a decis ca statul roman sa ii plateasca 1 euro cu titlul de prejudiciu moral si 2.000 de euro cheltuieli de judecata.

Curtea a aratat ca este improbabil ca reclamantul sa fi prevazut ca nu va putea practica avocatura si medicina, in conditiile in care legea nu prevede explicit ca profesia de medic este incompatibila cu cea de avocat.

Potrivit Legii nr. 15/1995, exercitarea profesiei de avocat este incompatibila cu: activitatea salarizata in cadrul altor profesii decat cea de avocat, ocupatiile care lezeaza demnitatea si independenta profesiei de avocat sau bunele moravuri si exercitarea nemijlocita de fapte materiale de comert.

Exercitarea profesiei de avocat este compatibila cu: calitatea de deputat sau senator, consilier in consiliile locale sau judetene, activitati si functii didactice in invatamantul juridic superior, activitatea literara si publicistica si calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier fiscal, consilier in proprietate intelectuala, consilier in proprietate industriala, traducator autorizat, administrator sau lichidator in cadrul procedurilor de reorganizare si lichidare judiciara, potrivit aceleiasi legi.

Citeste doar ceea ce merita. "

astăzi 16 ianuarie 2014 am început demersurile legale PENTRU OBŢINEREA BANILOR REŢINUŢI ILEGAL ÎN ANUL 2013 cât şi a DOBÂNZII aferente.
  Pentru că "justiţia" în această ţară este... aşa cum este ( motiv pentru care am scris "justiţia" ) nu am certitudinea că acest lucru se va întâmpla. Acesta este motivul pentru care nu vă dau alte amănunte. Cu toate acestea TREBUIA ÎNCERCAT.
  Vă voi ţine la curent cu desfăşurarea "ostilităţilor"
      Premise există. Am postat o parte din ele aici. Cine are ochi de citit şi cap de judecat le va folosi.

Abordarea subiectului merita toata atentia.MARE_I DUMNEZEU si minunate sunt lucrurile SALE

 colegului "silviu"

  Când se emite decizia ( ai grijă CĂ NU O PRIMEŞTI ACASĂ, trebuie să faci cerere, să plăteşti nişte taxe, că să o primeşti PE HÂRTIE. dacă nu faci cum am făcut eu: o cauţi pe net la http://www.monitoruljuridic.ro ) TE ROG să mi-o trimiţi şi mie sau să o postezi aici.
   mulţumesc anticipat.

 colegilor cu studii juridice le adresez o mare rugăminte:
  vă rog să mă ajutaţi să formulez o cerere către ccr prin care Art. 13 - (2) din Legea Nr. 134/2010 republicata privind Codul de procedură civilă care dispune:
"Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii.În recurs, cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul acesteia, soţ ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept."

acest articol "luat" singur NU PARE a fi neconstituţional DAR, coroborat cu disp. Art. 486. - (3):"Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
 adică: e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.
 încalcă disp. Art. 24 din Constituţie cât şi ale altor norme legale

  [size=12vă mulţumesc anticipatpt][/size]

  Măcar comentaţi, vă rog, dacă ce scrie mai jos e OK.


Subsemnatul xxxx, contestator în dosarul mai sus menţionat, în conformitate cu disp. Art. 146 lit. d din Constituţie şi cu cele din Art. 247. - (1) din NCPC formulez,

  EXCEPŢIA de NECONSTITUŢIONALITATE a Art. 13 - (2)
din Legea Nr. 134/2010 republicata privind Codul de procedură civilă

  În decembrie '89 am luptat pentru LIBERTATE şi DEMOCRAŢIE, pentru ELIMINAREA INJUSTIŢIEI, a ARBITRARIULUI, PENRU RESPECTUL DREPTURILOR OMULUI şi al LEGII !!
   
   MOTIVE:

1.  În fapt

  La 30.05. 2013 am cerut Tribunalului XX, prin Ordonanţă Preşedinţială, să .... ;

  La 13.09.2013 Tribunalul yy pronunţă S.C. nr. xx prin care respinge acţiunea;

La ..........2013 am primit S.C. nr. xxa Tribunalului yy. Aceasta prevede ca TERMEN DE RECURS 15 zile DE LA COMUNICARE;

La 18.10.2013 ( după .... zile !! ) am depus recursul;

La ......14 nov. 2013 am primit de la Curtea de Apel xx o " Comunicare " prin care, SUB SANCŢIUNEA ANULĂRII CERERII, îmi cere să DEPUN DOVADA ÎMPUTERNICIRII AVOCATULUI pentru REDACTAREA RECURSULUI!!!!!!
 
  Vă rog să constataţi faptul că, dacă aş fi RESPECTAT TOATE NORMELE ÎN VIGOARE pentru obţinerea ajutorului public judiciar ( la care sunt îndreptăţit în conformitate cu disp. O.U.G. nr. 51/2008 ) şi IMPUS de dispoziţia criticată, AR FI TREBUIT SĂ OBŢIN mai întâi TOATE DOCUMENTEL PREVĂZUTE DE disp. O.U.G. nr. 51/2008, apoi SĂ AŞTEPT CA cererea respectivă SĂ FIE SOLUŢIONATĂ ŞI, împreună cu avocatul desemnat să formulez recursul împotriva sentinţei menţionate.
 Astfel TOATE ACESTE DISPOZIŢII LEGALE AR FI CONDUS INEXORABIL, prin durata înfăptuirii lor, la IEŞIREA DIN TERMENUL IMPERATIV de depunere a recursului şi PRIVÂNDU-MĂ astfel DE UN DREPT CONSTITUŢIONAL.

  2. În drept

 Articolul criticat dispune:

" Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii. În recurs, cererile şi concluziile părţilor NU POT fi FORMULATE şi susţinute DECÂT PRIN AVOCAT sau, după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul acesteia, soţ ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept."

Această dispoziţie, coroborată cu disp. Art. 486. alineatele (1) pct. a) şi (3):

" (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate. "

" (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) ÷ e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

cât şi cu cele prevăzute de Art. 493. - (5) care dispune :

" Art. 493. - (5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

  încalcă atât disp. Art. 16, 21 şi 24 din Constituţie cât şi următoarele norme:

1. Art. 8 din Codul de procedură civilă arată că dreptul meu la apărare prin avocat asigură egalitatea procesuală a părţilor;

2. Art. 90  alin. 3 din Codul de procedură civilă arată că asistenţa judiciară poate fi încuviinţată oricând în cursul judecăţii;

3. Art. 15 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară  dispune ca în tot cursul procesului părţile au dreptul să fie reprezentate sau, după caz, asistate de apărător.


 Având în vedere consecinţele aplicării Art. 13 - (2) din Legea Nr. 134/2010 asupra DREPTULUI de " Acces liber la justiţie " prevăzut de Art. 21 din Constituţie,
 vă rog să constataţi NECONSTITUŢIONALITATEA acestuia.

 E corecta motivarea Alex63.In plus as mentiona ca masura luata prin dispozitiile art. 13 coroborata cu dispozitiile art. 486 c.proc.civ (NCPC) contrar scopului declarat sa asigure dreptul la aparare prevazut in art. 24 din CR ( Constitutia Romaniei) te pune efectiv in imposibilitatea de ati exercita calea de atac a recursului prin obligativitatea angajarii unui avocat adica iti afeteaza grav si iremediabil dreptul la aparare incalcindu-se art. 24 din Constitutie.
   1. Daca veniturile tale de orice fel ( dobinzi, chirii, venituri din agricultura etc. ) depasesc 700 lei NU beneficiezi de ajutor public judiciar pentru aparator potrivit OUG 51/2008.Dar veniturile mici nu-ti permit sa-ti angajezi avocat, pentru nimeni nu te apara in proces pentru sume mai mici de 1500 lei.
   2. Ajutorul public judiciar este limitat la un plafon de 5000 lei , plafon peste care nu mai beneficiezi de ajutor public judiciar.
   3. Se incalca si dispozitiile art. 16 si 21 din Constitutia Romaniei.
   

recitind acţiunea mi-am dat seama că nici
" Art. 486. (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate. "

" (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) ÷ e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
 nu este constituţional. L-am "băgat" şi pe ăsta în cerere.

colegului "florin1989"
 V-am trimis ultima variantă pe mail.

   mulţumesc pentru promptitudine şi consideraţii.

O lege nedreaptă nu este lege!
Omul bun este liber, chiar dacă e sclav. Omul rău este sclav, chiar dacă e rege.
Ce sunt domniile fără justiţie decât nişte mari tâlhării?
Nu ne e de nici un folos să ascultăm învăţăturile sfinte dacă nu le trăim.
Unii oameni îşi aleg mâncarea cu multă luare aminte şi nu îngăduie să intre în gura lor anumite alimente, dar ei nu sunt atenţi şi nu îşi aleg cuvintele care ies din gura lor.
Bogaţii vor ajunge în cer, când îi vor introduce acolo săracii.
Treaba diavolului este să îndruge multe, treaba noastră este să nu le ascultăm.
Dacă e trufaş slujitorul altarului, va fi pus laolaltă cu diavolul.
Dacă îndepărtezi dreptatea, regatele nu sunt decât mari bande de tâlhari.

citate din Sfântul Augustin