Main Content:

Pagini: 1 ... 6 7 [8] 9 10 ... 55

Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...

Răspuns: Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...
« Răspunde #107 : Ianuarie 10, 2013, 00:52:45 »


 " " Art. 6 C.pr.pen.: (1) Dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal.(2) În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi să le administreze probele necesare în apărare...(4) Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal."

 " Art. 24 din Constituţia României: (1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

- în realizarea acestui principiu, organele judiciare au următoarele obligaţii:

- să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale şi să administreze probele necesare în apărare;

-să încunoştinţeze, de îndată şi mai înainte de a-l audia, pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării;

-să încunoştinţeze pe învinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un apărător;

-să ia măsuri pentru asigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu are apărător, în condiţiile şi cazurile prevăzute de lege.

-aspecte principale ale dreptului de apărare :

-posibilitatea părţilor de a-şi asigura singure apărarea;

-obligaţia organului judiciar de a avea în vedere, din oficiu, toate aspectele care sunt în favoarea părţii; posibilitatea şi, uneori, obligaţia acordării asistenţei juridice în cursul procesului penal;

-nerespectarea  reglementărilor care se subsumează principiului dreptului de apărare pot determina nulitatea actelor întocmite în acest mod ori incidenţa unor sancţiuni penale, în ipoteza în care încălcările respective întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni."

http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=586.msg113456#msg113456
 
Memorat
Răspuns: Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...
« Răspunde #108 : Ianuarie 24, 2013, 16:41:50 »


" Despre restante salariale si executarea lor

Cerinta executarii de buna voie si imediate a hotararilor judecatoresti interne, chiar daca sunt date impotriva statului insusi, va fi greu de combatut in conditiile in care  drepturile salariale restante ale personalului din sistemul de justitie dateaza inca din anul 2000, iar numarul celor prejudiciati de aceasta neexecutare este foarte mare. Aceasta intarziere in executarea titlurilor obtinute de peste 6 ani este cauzata poate si de faptul ca s-a tratat cu pasivitate problema executarii silite a acestor titluri, dar si de faptul ca s-a avut incredere ca se vor respecta termenele de esalonare si reesalonare a platilor. Astfel, cum, incepand cu anul 2005, a crescut, putem spune,  in progresie geometrica, numarul hotararilor judecatoresti castigate de personalul din sistemul de justitie si cum acestea nu au fost executate intr-un termen rezonabil, cuantumul sumelor astfel datorate a crescut simtitor, inclusiv si prin reactualizarile legal aplicate.

Criticabile sunt insasi ideile de reesalonare dar si modalitatea concreta de stabilire a acestora. Astfel, in cazul primei critici, arat ca in conditiile unei cresteri economice fara precedent  din tara noastra, si chiar la apogeul acesteia, s-a realizat prima reesalonare pentru 18 luni, prin OUG nr. 75/2008, care a vizat doar titlurile executorii incidente sistemului de justitie. Aceasta ordonanta, cu toate ca prevedea  executarea unor procente, pot spune importante, de 30% sau 40%, a fost gasita in parte neconstitutionala. O alta critica s-ar putea aduce atat modului de reesalonare, care nu cuprinde date concrete ale viitoarelor executari partiale, cat si termenelor de plata, care sunt foarte lungi. In aceste conditii, oricat de larga ar fi marja de apreciere a termenului de executare in favoarea debitorului, durata de 16 ani este excesiv de mare. Din pacate, sunt din ce in ce mai multe cazuri in care cei in drept sa primeasca si sa foloseasca drepturile restantele salariale nu o mai pot face in mod personal. Pentru a minimiza efectele unor astfel de situatii poate s-ar impune ca transele de executare sa fie lunare (sau cel mult trimestriale), iar suma executata sa aiba un cuantum fix (pentru a se putea avea si o prognoza bugetara concreta), cuantum care in cazul pensionarilor sa fie dublu, iar in cazul celor ce pleaca din sistemul judiciar sa fie dubla fata de cei ce au iesit la pensie.

Revenind la plata esalonata, poate mai inspirata ar fi fost plata in  transe pe anii pentru care se datoreaza restantele salariale in cauza. Astfel o prima transa (ce ar fi trebuit executata cu prioritate, si care nu s-ar fi ridica la o suma mare) ar putea sa fie reprezentata de drepturile aferente perioadei 1.07.2000-31.12.2006, urmand ca transele urmatoare sa fie pentru anii 2007-2009 iar a treia sa vizeze perioada care incepe cu anul 2010. In cazul in care aceste sume ar fi greu de suportat din bugetul de stat, sa se micsoreze transele la ani calendaristici. O atare reesalonare ar fi evitat prelungirea nepermis de mult a ultimei faze a procesului civil, a executarii hotararilor judecatoresti, si ar fi creat o mai buna imagine a tarii noastre fata de respectarea reglementarilor europene. Un alt avantaj al reesalonarilor dupa modelul de mai sus ar fi ca ar fi fost mai transparent si mai simplu calculul sumelor restante, eliminandu-se suspiciunile ca aceste calcule sunt gresit realizate. Aceasta reesalonare pe ani calendaristici ar corespunde si cu perioadele in care au fost obtinute anumite majorari salariale, unde, spre exemplu, se deosebeste perioada 2007-2009 de orice alta perioada pentru care trebuie sa primim restante de natura salariala.

Ulterior acestei ordonante a fost emisa o alta ordonanta (71/2009), care este incidenta nu numai cu privire la personalul din sistemului de justitie ci cu privire la intregul personal bugetar. Astfel, sub acest ultim aspect, criticabil ar fi faptul ca norma priveste intregul personal bugetar si nu tine cont de diferentele reiesite din statutele acestor categorii socio-profesionale, care impun tratarea in mod deosebit a acestora in privinta platii drepturilor salariale. Astfel, in cazul magistratilor art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 prevede ca “Drepturile salariale ale judecatorilor si procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decat in cazurile prevazute de prezenta lege.”. Cum acest articol nu precizeaza la caror drepturi salariale se refera, adica la cele restante sau actuale (puse in plata), nici noi, interpretii, nu putem distinge… Acest lucru ne canalizeaza spre concluzia fireasca, in sensul ca aceste drepturi (fie restante fie actuale) nu pot fi diminuate sau suspendate (chiar daca executarea lor se face pe cale de executare silita), in niciun fel, in conditiile in care norma juridical mentionata mai sus este imperativa.

Un alt aspect ce se cere evidentiat aici este maniera de punere efectiva in aplicare a ordonantei, sub aspectul respectarii acelor procente stabilite, si aceasta deoarece acele procente din ordonanta sunt considerate de unii ordonatori de credite ca fiind minimale, fapt ce a condus ca anumite categorii de personal bugetar sa incaseze

sume cu mult mai mari fata de alte categorii de bugetati care, se pare, nu sunt asa de apreciati si nu primesc nici cat sunt in drept de a primi… In concret, sunt diferente foarte mari intre procentele de executare a sumelor restante intre personalul didactic, personalul din cadrul finantelor publice, personalul din administratia locala si personalul din sistemul de justitie.

Diferentele sunt date si de faptul ca aceste calcule nu sunt realizate in mod comun pentru toate instantele si parchetele din tara, lasand astfel la aprecierea fiecarei institutii de a stabili modalitatea efectiva de calcul. Daca in raportul obligational cuantumul este stabilit de una dintre parti, atunci se impune ca fiind imperativ acordul tuturor partilor cu privire la acese calcule, iar in cazul in care acesta nu se poate realiza sa se apeleze la o terta persoana specializata in a face aceste calcule.

Cat priveste legislatia comunitara, s-ar putea face urmatoarele precizari si comentarii:

Punerea eficienta in aplicare a hotararilor judecatoresti este esentiala pentru respectarea statului de drept pe care statele parti la Conventia Europeana a Drepturilor Omului s-au angajat sa il garanteze, in special prin articolul 6, alineatul 1. Astfel, apare ca stringenta necesitatea ca statul sa se inzestreze cu instrumentele si resursele juridice care sunt adecvate si suficiente pentru a garanta executarea hotararilor judecatoresti interne, inclusiv cele pronuntate impotriva sa si a entitatilor sale. Este de retinut  si faptul ca in conditiile art. 20 din Constitutia Romaniei, prevederile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. In situatia in care exista neconcordante intre pactele si tratatele internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

Totodata, trebuie de avut in vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, incepand cu cauza Hornsby c. Greciei, Curtea a decis ca dreptul de acces la justitie protejeaza si punerea in executare a hotararilor definitive, care intr-un stat care respecta preeminenta dreptului nu pot ramane fara efect in defavoarea unei parti; in caz contrar, accesul la justitie ar fi iluzoriu. Pe cale de consecinta, s-a decis ca executarea unei hotarari judecatoresti nu poate fi impiedicata, anulata sau amanata pe o perioada lunga de timp; interventia statelor in procedura de executare nu poate, in niciun caz, sa repuna in discutie fondul dreptului (concluzie reluata si intr-o serie de cauze impotriva Romaniei, spre exemplu, Ruianu (17.06.2003), Sabin Popescu (02.06.2004), Corabian (27.09.2007), Constantin Oprea (11.10.2007); Kocsis (29.11.2007).

Mai mult, in ce priveste creantele stabilite impotriva statului ori autoritatilor publice, s-a retinut ca administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al bunei administrari a justitiei. Ca atare, in regula generala, refuzul, omisiunea sau intarzierea de a executa hotararile pronuntate impotriva autoritatilor publice lipseste de ratiune garantiile art. 6 si constituie o incalcare a dreptului la un proces echitabil (intre altele, Iatridis c. Greciei, Sandor c. Romaniei).

In cauza Sandor c. Romaniei Curtea a retinut in mod judicios ca nu este oportun sa-i ceri unei persoane, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta impotriva statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine realizarea creantei.

Din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauzele Ouzounis c. Greciei si Karahalios c. Greciei rezulta totodata ca din art. 6 par. 1 CEDO decurge o obligatie de executare voluntara a obligatiilor stabilite in sarcina statului numai daca respectiva hotarare, independent de caracterul sau executoriu in dreptul intern, nu mai poate fi supusa unor cai de atac de reformare precum apelul si recursul.

Dreptul la executarea hotararii definitive (in dreptul intern, irevocabile) fiind o componenta a insusi dreptului de acces la o instanta, sunt pertinente si principiile dezvoltate in jurisprudenta Curtii cu privire la limitarea dreptului de acces la justitie.

Astfel, s-a statuat ca dreptul de acces la justitie nu este absolut, ci comporta limitari, intrucat reclama prin insasi natura sa o reglementare din partea statului.

Limitarile, in principiu admisibile si inerente oricarei reglementari,  trebuie insa sa urmareasca un scop legitim si sa existe un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul vizat (concluzie reluata si in mai multe cauze impotriva Romaniei, spre exemplu, hotararile Curtii in cauzele Weissman – 24.05.2006;  Lupas –  14.12.2006; Beian (2) –  07.02.2008). Totodata, aceste limitari nu trebuie sa restranga accesul la justitie in asa masura incat dreptul sa fie afectat in substanta sa.

Cu toate ca statul nu poate, in principiu,  invoca absenta fondurilor pentru a se exonera de obligatia de plata a unor sume de bani, stabilita prin titluri executorii, el dispune totusi de un interval de timp rezonabil pentru a alege mijloacele adecvate, in scopul de a da eficienta hotararii pronuntate impotriva sa (Burdov c. Rusiei).

Astfel, dupa cum s-a retinut cu valoare de principiu in cauza Burdov c. Rusiei (hotararea din 15.01.2009), intarzierea excesiva (pe parcursul unei perioade nerezonabil de lungi) in executarea unei hotarari judecatoresti impotriva statului este contrara Conventiei. La evaluarea caracterului nerezonabil al duratei intarzierii in executare trebuie evaluate circumstantele concrete ale cauzei, cum ar fi comportamentul reclamantului, complexitatea executarii silite, cuantumul sumelor acordate si natura hotararii judecatoresti.

O durata de 9 luni pana la executarea unei hotarari judecatoresti nu a fost considerata a fi principial incompatibila cu Conventia (cauza Moroko c. Rusiei).

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, solutionand Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy impotriva Ucrainei, a apreciat ca un termen de 2 ani si 7 luni de executare a unei hotarari judecatoresti nu este excesiv in conditiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vadita de fonduri a unitatii militare debitoare.

Mai arat ca in calitatea sa de prim judecator al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, judecatorul national are obligatia de a “asigura efectul deplin al normelor acesteia (Conventiei), asigurandu-le preeminenta fata de orice alta prevedere contrara din legislatia nationala, fara sa fie nevoie sa astepte abrogarea acestora de catre legiuitor” (mutatis mutandis, Vermeire c. Belgiei, Hotararea din 29 noiembrie 1991, seria A nr. 214-C, pg. 84, §26; cauza Dumitru Popescu c. Romaniei, nr. 2, cererea nr. 71525/01, in M. Of. nr. 830 din 5 decembrie 2007).

Trebuie de constat, asadar, ca intre dispozitiile articolului 6 ale Conventiei Europene a Drepturilor  Omului, care garanteaza dreptul la un proces echitabil, drept care include si dreptul de a dobandi executarea efectiva a dreptului stabilit pe cale judecatoreasca, si dispozitiile O.U.G. nr. 71/2009 exista neconcordante, ceea ce determina ca dispozitiile dreptului international sa devina prioritare.

Apreciem ca dreptul la un proces echitabil, privit prin prisma termenului rezonabil de solutionare a acestuia, in viziunea CEDO include si faza de executare silita. Practic, Guvernul Romaniei a incercat eliminarea acestei faze procesuale prin inserarea in dispozitiile ordonantelor de reesalonare a mentiunii „orice executare silita se suspenda de drept”.

Prin refuzul de a executa in totalitate hotararile judecatoresti definitive si executorii pronuntate de instantele de judecata, autoritatile nationale ne lipsesc de un acces efectiv la justitie in privinta executarii hotararilor, astfel incat art. 6 din Conventie este grav si in mod flagrant incalcat.

Pe de alta parte, dreptul la un proces echitabil, care include si faza de executare silita, astfel cum am aratat mai sus, este un drept fundamental care nu poate fi restrans printr-o ordonanta de urgenta, cum se prevede chiar in art. 53 din Constitutia Romaniei care interzice in mod expres o astfel de restrangere.

Astfel, art. 53 alin. 1 din Constitutie prevede ca „exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenesti; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav”. Dupa parerea noastra, dreptul de a cere si obtine executarea silita ca drept fundamental nu poate fi restrans prin ordonanta de urgenta, iar suspendarea de drept a oricarei executari silite pe perioade indelungate de timp reprezinta tocmai o restrangere a dreptului fundamental mentionat, ce nu poate fi dispusa decat prin lege.

Memorat
Răspuns: Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...
« Răspunde #113 : Ianuarie 31, 2013, 20:29:37 »


 " http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/143497/procese-banci-clienti-bcr-volksbank-coltuc-piperea.html?utm_source=newsletter-daily-20130131&utm_medium=email&utm_content=daily-20130131&utm_campaign=Newsletter-Daily "

" In schimb, bancherii se tem ca prin noile prevederi vor inregistra pierderi de 600-700 milioane euro.

„Prin faptul ca bancile spun ca vor avea pierderi de sute milioane euro recunosc ca sunt comisioane abuzive in contractele de credit. Din moment ce Legea 193 este in vigoare (a fost publicata in Monitorul Oficial pe 3 august 2012 – n.r.), noi nu vedem de ce nu s-ar aplica. Ca exista pareri contrare ca legea nu poate intra in vigoare fara Codul Civil asta este alta discutie”, a mentionat Coltuc.

Legea 76/2012 de punere in aplicare a Codului de procedura civila, care ar trebui sa intre in vigoare de la 1 februarie, modifica art. 12 si 13 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele de credit.

Bancile au transmis anul trecut mai multe scrisori catre BNR, Ministerul Justitiei si comisiile parlamentare prin care au sustinut ca noile prevederi din Codul de procedura civila ar putea afecta veniturile din comisioane considerate de instante ca fiind abuzive."
Memorat
Răspuns: Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...
« Răspunde #114 : Februarie 08, 2013, 21:45:21 »


" 9. Excepţia de ilegalitate
Excepţia de ilegalitate reprezintă o apărare, pe care o parte în proces o poate
ridica împotriva unui act administrativ ilegal ce are incidenţă în cauza respectivă.
Ea poate fi ridicată în orice proces de competenţa instanţelor judecătoreşti şi de
către orice parte precum şi, din oficiu, de instanţa judecătorească. În cazul excepţiei
de ilegalitate nu se întâlnesc deci, termene de prescripţie sau de decădere.
Excepţia de ilegalitate trebuie să prezinte interes pentru soluţionarea cauzei,
astfel încât instanţa urmează să hotărască în ce măsură acel act poate fi luat în
considerare sau înlăturat de la soluţionarea litigiului71.
Deci, în baza rolului său activ, dacă judecătorul constată că excepţia este
întemeiată nu va ţine cont în procesul respectiv de dispoziţia considerată ca ilegală
din actul administrativ vizat.
În doctrină s-a conturat teza potrivit căreia, soluţionarea excepţiei de ilegalitate
a unui act administrativ nu este necesar să fie prevăzută expres de un text de lege72.
Dacă această procedură a avut logica ei în perioada de aplicare a Legii
nr. 1/1967, în care doar actele administrative individuale puteau fi atacate în
instanţă, mulţi specialişti formulând aprecieri doctrinare pe baza ei, după adoptarea
Legii nr. 29/1990, ea ar fi trebuit regândită, în condiţiile în care s-a admis de o
71 R.N. Petrescu, op. cit., p. 433.
72 A. Iorgovan, op. cit., 2002, p. 600.
378 Dana Apostol Tofan 28
parte considerabilă a autorilor de drept administrativ că, acţiunea poate fi introdusă
şi împotriva actelor administrative normative iar în unele cazuri, poziţia unor
instanţe de contencios administrativ a confirmat această teorie.
Astfel, dacă înainte de decembrie 1989, ridicarea excepţiei de ilegalitate viza
de regulă un act administrativ normativ pe care se întemeia un act administrativ
individual atacat, după decembrie 1990, adică după intrarea în vigoare a Legii nr.
29/1990 s-a pus problema posibilităţii introducerii unei acţiuni în contencios
administrativ împotriva unui act administrativ individual, la baza căruia se afla un
act administrativ normativ ilegal, cu privire la care se putea ridica excepţia de
ilegalitate, dar în acelaşi timp, s-a admis că, actul administrativ normativ ilegal
poate fi atacat direct în instanţa de contencios administrativ cerându-se anularea sa.
Soluţia actualei reglementări în privinţa excepţiei de ilegalitate este nouă,
originală, inspirată din procedura de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate
prevăzută de Legea de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale.
Astfel, potrivit art.4 din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin
Legea nr. 262/2007: „(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter
individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul
unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest
caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului
pe fond, sesizează prin încheiere motivată instanţa de contencios administrativ
competentă şi suspendă cauza....(2) Instanţa de contencios administrativ se
pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a
emitentului.... (3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă
recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecă de
urgenţă şi cu precădere. (4) În cazul în care instanţa de contencios administrativ a
constatat nelegalitatea actului, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va
soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată ”.
O primă concluzie rezultată din examinarea acestui text legal, se arată în
doctrina recentă, este aceea că excepţia de ilegalitate poate fi invocată numai
împotriva unui act administrativ de autoritate cu caracter individual, nu şi în cazul
celorlalte acte administrative cum sunt contractele sau actele jurisdicţionale73.
O altă concluzie este aceea că excepţia de nelegalitate este o cale indirectă de
control al legalităţii unui act administrativ de autoritate, care poate fi utilizată
numai în cadrul unui proces aflat în curgere, indiferent de natura acestuia (civilă,
comercială, penală şi chiar de contencios administrativ).
O a treia concluzie constă în faptul că este vorba despre o excepţie de ordine
publică, absolută şi imprescriptibilă, putând fi invocată oricând, în orice fază a
procesului, la cererea oricărei persoane interesate şi chiar de instanţă din oficiu.
Controlul judecătoresc al actelor administrative pe cale de excepţie se
caracterizează prin următoarele trăsături specifice care-l deosebesc de controlul de
legalitate pe cale directă şi anume: nu tinde la anularea actului administrativ, ci
73 A. Trăilescu, op. cit., p. 336 şi urm.
29 Controlul jurisdicţional asupra administraţiei publice româneşti 379
numai la stabilirea ilegalităţii şi înlăturarea lui din soluţionarea cauzei; excepţia de
ilegalitate poate fi invocată în orice proces de competenţa instanţelor judecătoreşti
şi nu este supusă prescripţiei extinctive.
În doctrină s-a mai subliniat că, actele administrative exceptate de la
controlul judecătoresc pe cale directă nu pot fi controlate nici pe cale de excepţie.
În schimb, se poate constata inexistenţa sau ineficienţa acestor acte.
Regimul juridic consacrat excepţiei de nelegalitate prin Legea nr. 554/2004,
subliniază un alt specialist, se îndepărtează de concepţia tradiţională şi prezintă
unele dezavantaje atât pentru subiecţii de drept care vor recurge la folosirea acestui
mijloc de apărare cât şi pentru instanţele judecătoreşti implicate în aplicarea legii74.
Scindarea artificială a cauzei în două cauze, deduse judecăţii unor instanţe
diferite – una de drept comun şi cealaltă de contencios administrativ – reducerea
excesivă a sferei actelor administrative care pot fi supuse controlului, dar şi
ambiguităţile noului text cu privire la soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de
contencios administrativ, calitatea părţilor şi necesitatea citării autorităţii publice
emitente, interesată să-şi susţină propriul act administrativ sunt doar câteva din
aspectele care vor îngreuna controlul de legalitate.
În realitate, îşi încheie acelaşi autor argumentarea, prin noua reglementare a
excepţiei se va ajunge la aceeaşi finalitate, adică la înlăturarea actului administrativ
nelegal din soluţionarea cauzei pe baza unei hotărâri irevocabile pronunţate de
instanţa de contencios administrativ, aspect care implică indiscutabil, prelungirea
nejustificată a procesului în detrimentul părţii interesate, ale cărei drepturi subiective şi
interese ar putea fi satisfăcute mai operativ prin examinarea incidentului de către
aceeaşi instanţă de drept comun75.
III. CARACTERISTICILE PROCEDURII
ÎN CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Din analiza comparată a instituţiei contenciosului administrativ în diferite state
ale Uniunii Europene s-a ajuns la concluzia că problemele cele mai importante privesc:
accesibilitatea, rapiditatea şi eficacitatea sistemului de control jurisdicţional.
În ce priveşte accesibilitatea acestui control, cele două elemente esenţiale
sunt aducerea la cunoştinţă a posibilităţii de a te plânge şi costul procedurilor.
În ţările în care procedura administrativă necontencioasă este codificată, unul
din primele principii îl reprezintă obligaţia pentru administraţie de a indica căile de
recurs. Germania şi Spania sunt mai avansate, sub acest aspect, faţă de alte ţări.
Gratuitatea recursului pentru exces de putere în Franţa, constând în procedura
de anulare a actelor administrative, se diferenţiază în totalitate de procedura judiciară
74 L. Giurgiu, Consideraţii privind excepţia de nelegalitate a actelor administrative în
reglementarea instituită prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în „Curierul judiciar”,
2005, nr. 2, p. 89.
75 Idem, p. 93.
380 Dana Apostol Tofan 30
britanică în materie, caracterizată prin costuri semnificative. De regulă, reclamanţii
care nu sunt funcţionari publici se adresează unor avocaţi.
În ce priveşte rapiditatea controlului, studiile comparative arată că, mai
peste tot, justiţia are tendinţa să fie lentă.
Legat de eficacitatea controlului, se observă o tendinţă foarte clară de a se
dezvolta efectul suspensiv al recursului dirijat contra deciziilor administraţiei şi al
procedurilor de urgenţă, în numele egalităţii dintre părţi.
În sfârşit, puterea de decizie a judecătorului administrativ are tendinţa de a se
lărgi, adesea el nemailimitându-se doar la casarea deciziei contestate.
Astfel, în Germania, judecătorul dispune nu doar de puterea de a casa, dar şi
cea de a reforma deciziile, de îndată ce acestea au fost luate în exercitarea unei
competenţe legale. În plus, el poate adresa administraţiei cereri tinzând la
restabilirea cetăţenilor în drepturile sale.
La rândul lor, judecătorii administrativi italieni şi-au interpretat atribuţiile de
o manieră din ce în ce mai extinsă.
Pe de-o parte, ei nu îşi mai limitează activitatea doar la controlul legalităţii
deciziilor, ci se extind la aprecierea juridică a raportului de drept existent între
cetăţean şi administraţie.
Pe de altă parte, ei revendică o adevărată putere de injoncţiune contra
administraţiei şi merg până la a desemna persoane specializate pentru a acţiona în
locul autorităţilor administrative care nu-şi fac datoria.
În Portugalia, reforma justiţiei administrative realizate în 1984 – 1985 a
introdus două proceduri noi: procedura de injoncţiune şi procedura tinzând la
recunoaşterea unui drept sau unui interes legitim.
Rămâne însă foarte dificil de evaluat eficacitatea controlului.
Comparaţia este cu atât mai dificilă cu cât cultura celor administraţi diferă de
la o ţară la alta, pentru o serie de motive. În timp ce contenciosul privind recrutarea
funcţionarilor este extrem de dezvoltat într-un mare număr de ţări de pe continent,
şi în mod special în state ca Franţa sau Italia, el este aproape necunoscut în
Irlanda, în Olanda şi în Marea Britanie.
O altă dificultate priveşte maniera în care jurisprudenţa este primită de
administraţie.
Dintr-o altă perspectivă, într-un studiu consacrat raporturilor dintre dreptul
administrativ francez şi performanţele publice se subliniază pe deplin întemeiat că,
judecătorul administrativ nu acţionează singular, el fiind „prins” într-o mişcare
globală de revalorizare politică a dreptului, revalorizare din conţinutul căreia pot fi
remarcate jurisprudenţa Consiliului Constituţional şi cea a jurisdicţiilor europene76.
În cadrul contenciosului administrativ, controlul legalităţii actelor administrative,
al cărui obiect constă în verificarea conformităţii acestora cu legea, s-a îmbogăţit
76 J. Caillosse, Le droit administratif contre la performance publique ?, „L' Actualité juridique –
Droit administratif”, no. 3, 20 mars 1999, p. 209.
31 Controlul jurisdicţional asupra administraţiei publice româneşti 381
cu o nouă categorie de norme de referinţă, specifică şi nescrisă, principiile generale
ale dreptului, care a venit să completeze „blocul de legalitate”.
În ansamblu, totalitatea acestor principii generale ale dreptului reprezintă o
contribuţie determinantă a jurisprudenţei administrative la dezvoltarea libertăţilor
publice şi conferă cetăţeanului, în dialogul său cu administraţia, o importantă
protecţie juridică77.
77 V. Constantinesco, loc. cit, „Studii de drept românesc”, 1993, nr. 4, p. 364 şi urm.
382 Dana Apostol Tofan"
Memorat
Răspuns: Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...
« Răspunde #115 : Februarie 11, 2013, 06:53:06 »


 " Recursul in procesul civil

Aţi formulat vreun recurs şi nu aţi ştiut când şi cum să-l motivaţi? Vi s-a anulat vreun recurs pentru nemotivare în termen? Iată regulile procedurale pe care trebuie să le aveţi în vedere atunci când formulaţi un recurs.

Recursul poate oferi părţilor dintr-un proces posibilitatea de a-şi reitera nemulţumirile faţă de sentinţa pronunţaţă de instanţa de fond sau de cea de apel. Cu toate acestea de multe ori recursurile sunt respinse sau anulate pentru motive de genul nedepunerea sau nemotivarea acestora în termenul legal. Pentru ca instanţa să poată analiza cererea de recurs, aceasta trebuie, în primul rând, să fie formulată în termenul legal. Care este termenul de recurs? Termenul de recurs este stabilit de Codul de procedură la 15 zile de la comunicarea hotărârii(art.301 Cod procedură civilă).

Trebuie însă să ştiţi că acesta este un termen general în materia recursului, Codul de procedură civilă instituind şi termene speciale în câteva domenii. Astfel, termenul de recurs împotriva hotărârilor prin care se soluţionează conflicte de drepturi este de 10 zile; termenul de recurs impotriva hotărârilor prin care se soluţionează conflictele de competenţă este de 5 zile; termenul de recurs împotriva hotărârilor prin care se soluţionează cererile de divorţ este de 30 de zile. În general termenul de recurs se calculează pornind de la data comunicării hotărârii judecătoreşti ce urmează a fi atacată. Cu toate acestea există şi norme derogatorii. De exemplu, în cazul ordonanţelor preşedinţiale sau al încheierilor pronunţate în dosarele de asigurare de dovezi, termenul de recurs curge de la data pronunţării ordonanţei, respectiv încheierii în cauză, dacă părţile au fost citate pentru termenul la care s-a dat pronunţarea. De asemenea, dacă vi se comunică hotarârea ce urmează a fi atacată cu recurs odată cu somaţia de executare dvs. puteţi formula recurs de la data concretă a comunicării hotărârii. În cazul în care formulaţi recurs înainte de a vi se comunica hotărârea , se consideră ca această hotărâre v-a fost comunicată de la data depunerii cererii de recurs.

Dacă nu vi s-a comunicat hotărârea şi dvs. solicitati instanţei, prin cerere, comunicarea acesteia, termenul de recurs se calculează de la data la care aţi solicitat această comunicare. Trebuie să ştiţi că termenul de recurs este unul imperativ şi peremptoriu (adică obligatoriu), astfel că nerespectarea lui atrage decăderea părţii din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Când trebuie motivat recursul in procesul civil ?

Aşa cum am arătat anterior recursul este o cale extraordinară de atac, pe care părţile o pot exercita numai pentru motive limitativ determinate de lege. Toate motivele de recurs sunt detaliate de Codul de procedură civilă, dar una dintre problemele care apare cel mai des, este când trebuie reiterate aceste motive? În cererea de recurs sau le putem formula şi separat, la primul termen? De multe ori cererile de recurs sunt formulate de justiţiabili, fără a beneficia de asistenţă juridică, şi de aceea ar fi mult mai util să-şi poată motiva recursul la primul termen de judecată, când, poate, îşi pot angaja un apărător. De aceea este extrem de important să ştiţi când şi cum trebuie să reiteraţi motivele de recurs. Codul de procedură civilă stabileşte că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Altfel spus, motivele de recurs trebuie să le includeţi chiar prin cererea de recurs sau să le comunicaţi instanţei în termenul de recurs, aşa cum acesta v-a fost prezentat mai sus. Leguitorul nu oferă părţilor posibilitatea de a comunica motivele de recurs la primul termen de judecată. Orice depăşire a termenului de motivare a recursului atrage anularea acestuia ca nemotivat, nulitatea fiind constatată chiar de instanţă."
Memorat
Răspuns: Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...
« Răspunde #116 : Februarie 11, 2013, 08:32:43 »


" http://www.tribunalulcluj.ro/ghiduri orientare justitiabili/caile atac extra civil recurs.pdf "
Memorat
Răspuns: Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...
« Răspunde #117 : Februarie 11, 2013, 14:30:21 »


" http://www.tribunalulcluj.ro/ghiduri orientare justitiabili/caile atac extra civil recurs.pdf "

" http://www.tribunalulcluj.ro/ghiduri orientare justitiabili/caile atac extra civil recurs.pdf "
Memorat
Răspuns: Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...
« Răspunde #119 : Februarie 26, 2013, 10:05:57 »

ATENTIE la modificarile introduse de Noul Cod de procedura civila !

 " Dosare Juridice

Modificari de procedura civila cu impact asupra duratei de solutionare a cauzelor
de Oana Cornescu     Tuca Zbarcea & Asociatii
Duminică, 22 aprilie 2012, 16:13 Dosare Juridice - Noul Cod Civil

Unul dintre obiectivele urmarite de Noul Cod de Procedura Civila (NCPC) este acela de a imprima eficienta principiului celeritatii procesului civil. In acest sens, legiuitorul a pastrat mijloace si proceduri judiciare reglementate in actuala legislatie pe care le-a modificat, dar a introdus si institutii si reguli noi, toate acestea cu scopul de a eficientiza actul de justitie. Astfel de modificari vor avea, pe langa rolul de a conduce, cel putin la nivel teoretic, la reducerea timpului de solutionare a cauzelor si un efect pozitiv asupra mediului de afaceri, in sensul reducerii costurilor suportate de justitiabili.

Una dintre cele mai importante modificari aduse de NCPC este resistematizarea procesului civil de o maniera care sa asigure celeritatea procedurilor si o responsabilizare sporita a tuturor participantilor.

NCPC imparte procesul in trei mari etape: etapa scrisa, cercetarea procesului si dezbaterile in fond. Etapa scrisa este gandita ca o procedura rapida in care judecatorul verifica daca inscrisurile si cererile depuse de parti indeplinesc cerintele de forma impuse de lege, se asigura de remedierea eventualelor lipsuri si asigura efectuarea procedurii de comunicare inainte de stabilirea primului termen. Este de presupus ca aceasta noua procedura va reduce durata totala a procesului, avand in vedere ca, in baza actualelor norme procedurale, etapa in care se asigura indeplinirea cerintelor de forma ale actelor de procedura depuse si comunicarea acestora catre parti cunoaste foarte adesea numeroase amanari. Etapa cercetarii procesului consta in administrarea probelor si se realizeaza, ca regula, in camera de consiliu, fara prezenta publicului. Etapa dezbaterilor asupra fondului cauzei se rezuma practic la un singur termen de judecata (ultimul) care se va desfasura, ca regula, in sedinta publica. Aceasta etapa este finalizata cu deliberarea si pronuntarea hotararii.

De asemenea, NCPC introduce noi reglementari privind termenele procedurale in limitele carora partile isi pot exercita drepturile. Astfel, NCPC stabileste ca neregularitatile produse pana la inceperea judecatii trebuie invocate prin intampinare sau cel tarziu pana la primul termen de judecata (daca intampinarea nu e obligatorie). In plus, NCPC prevede ca toate cauzele de nulitate trebuie invocate deodata, sub sanctiunea decaderii partii din dreptul de a le mai invoca. In aceeasi linie se inscrie si restrangerea posibilitatii de a invoca oricand exceptiile absolute. Astfel de exceptii vor fi invocate de indata ce partea le-a cunoscut, in caz contrar respectiva parte putand fi sanctionata prin amenda si/sau obligatia de a plati despagubiri. NCPC limiteaza posibilitatea utilizarii procedurilor verificarii de scripte, precum si a inscrierii in fals la primul termen dupa depunerea inscrisului (spre deosebire de actuala legislatie, care nu prevede o atare limitare).

Stabilirea unor momente temporale concrete pana la care pot fi invocate anumite cauze de nulitate, exceptii procesuale sau utilizarea unor proceduri specifice ar trebui sa conduca in mod firesc la reducerea timpului de solutionare a cauzelor. Din perspectiva mediului de afaceri, restrictiile procedurale anterior mentionate se vor putea reflecta, in mod firesc, intr-o reducere a costurilor procesuale in contextul scurtarii proceselor.

Noile reglementari privind citarea/comunicarea actelor de procedura si administrarea probelor pot contribui si acestea la reducerea duratei procesului. Spre deosebire de actuala reglementare, potrivit careia citarea reprezinta exclusiv atributul instantei (cu exceptia cazului in care partile sunt asistate de avocati), NCPC permite partilor sa comunice citatiile personal, prin intermediul executorului judecatoresc sau prin servicii de curierat rapid. Este de asteptat ca un reclamant diligent, care doreste solutionarea cu celeritate a cauzei, sa prefere noua metoda de citare/comunicare a actelor de procedura, chiar daca va suporta cheltuielile aferente.

Eliminarea recursului in cauze cu o anumita frecventa in practica (cum sunt, spre exemplu, cererile privind obligatii de a face, neevaluabile in bani), inlocuirea recursului cu apelul in anumite cauze si proceduri (de exemplu, in procedura de administrare a probelor sau de constatare a starii de fapt), precum si stabilirea unui termen maxim pana la care trebuie sa aiba loc primul termen in apel, au si acestea scopul de a reduce durata procesului si, in consecinta, cheltuielile de judecata suportate de parti. In egala masura, instituirea unor termen scurte si in ceea ce priveste solutionarea caii de atac a recursului, respectiv in legatura cu procedura de filtrare a recursului si procedura solutionarii pe fond a acestuia, se circumscrie dezideratului solutionarii cu celeritate a cauzelor.

Noile reguli privind examinarea admisibilitatii in principiu a cererilor de introducere in cauza a altei persoane, de chemare in garantie sau de aratare a titularului dreptului, procedura prin care instanta evalueaza daca astfel de cereri sunt admisibile in principiu, inainte de a proceda la cercetarea cauzei pe fond, se constituie intr-un alt set de reglementari care poate avea ca efect scurtarea duratei procesului. Prin verificarea admisibilitatii unor astfel de cereri, se va evita prelungirea inutila a procesului ca urmare a diverselor incidente procedurale care se ivesc in legatura cu astfel de cereri sau probelor propuse sau administrate de terti (de exemplu, vicii sau lipsa de procedura cu tertul introdus in cauza, amanarea acordata tertului pentru formularea apararii). Din perspectiva impactului asupra sectorului privat, este de asteptat ca reducerea duratei de solutionare a cauzelor in care s-au formulat astfel de cereri sa conduca la reducerea cheltuielilor pe care le-ar fi implicat desfasurarea unor noi infatisari determinate de introducerea in cauza a unor terti  in conditiile in care cererile respective erau evident inadmisibile.

Totodata, NCPC extinde si modifica situatiile in care administrarea probelor se efectueaza, la cerere, de catre avocati sau consilieri juridici.  Spre deosebire de actualele dispozitii, care stabilesc incidenta acestei proceduri doar in cazul litigiilor patrimoniale, cu exceptia celor in privinta carora nu este permisa incheierea unei tranzactii, NCPC consacra o aplicabilitate generala, fiind excluse doar cauzele privind starea civila, capacitatea, relatiile de familie si alte drepturi asupra carora nu se poate face tranzactie. Aceasta modificare poate determina o solutionare mai rapida a proceselor. In aceste conditii este posibila  cresterea numarului partilor din sectorul privat care decid sa recurga la aplicarea acestei modalitati de administrare a probatoriului, in ciuda costurilor suplimentare pe care le-ar putea antrena, precum onorariile avocatului.   

Pe langa modificari si noi reguli de natura sa conduca la reducerea duratei de solutionare a cauzelor, de principiu cu un impact pozitiv din perspectiva economica a parcurgerii unui litigiu, NCPC aduce si unele modificari ce ar putea un efect invers, si anume de crestere a duratei procesului si a costurilor celor implicati. Astfel de modificari se refera, de pilda, la:

1.Extinderea cazurilor de coparticipare procesuala si la ipoteza in care intre drepturile si obligatiile partilor exista o stransa legatura. O atare reglementare, deschizand perspectiva utilizarii actiunilor avand un numar mare de reclamanti (asa numitele class actions), ar urma sa diminueze numarul de dosare si sa faciliteze administrarea probelor. Insa, pe de alta parte, se poate anticipa ca va conduce, concomitent, la cresterea complexitatii cauzelor, ceea ce va determina prelungirea solutionarii in timp a acestora, dar si cresterea mizei unor astfel de procese;

2. Instituirea unor noi reguli in cazul intervenientilor (in cazul cererii de aratare a titularului dreptului, a cererii de chemare in garantie sau a introducerii in cauza a unor terte persoane de catre judecator, prin exceptie de la principiul disponibilitatii),  de natura a conduce la prelungirea duratei de solutionare a cauzei. Astfel de reguli se refera la posibilitatea intervenientilor de a solicita si administra probe, indiferent de starea in care se afla pricina;

3. Limitarea posibilitatii de conexare a dosarelor, NCPC stabilind ca se poate produce conexarea exclusiv in faza primei instante, spre deosebire de actuala reglementare, sub imperiul careia doctrina apreciaza ca o astfel de masura poate fi adoptata si in apel sau recurs. Reglementarea impune, asadar, conditii mai restrictive pentru invocarea exceptiei de conexitate si poate genera un impact asupra mediului privat din perspectiva cresterii costurilor pe care le atrage implicarea unui agent economic in mai multe dosare in loc de unul (pentru serviciile avocatiale)."

Memorat
Pagini: 1 ... 6 7 [8] 9 10 ... 55
Schimbă forumul: