Main Content:

Pagini: 1 ... 17 18 [19] 20 21 ... 55

Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...

Răspuns: Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...
« Răspunde #272 : Septembrie 20, 2013, 15:33:56 »


 " În lumina noilor reglementări ale Codului de procedură civilă (NCPC), fixarea primului termen de judecată a suferit o serie de modificări, unele chiar radicale, menite de a accelera judecata atât în primă instanță cât și în căile de atac.

Astfel, Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, modificată prin Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Codului de procedură civilă, instituie noi reguli în ceea ce privește modalitatea de stabilire a primului termen de judecată, legiuitorul folosind în acest sens mențiunea fixării primului termen de judecată.

Analizând aceste prevederi se poate observa o noutate adusă de legiuitor în sensul că procedura de fixare a primului termen de judecată este precedată de o etapă preliminară de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată, diferită de cea reglementată prin art. 114 C. proc. civ. din procedura în vigoare la acest moment.

Astfel, potrivit reglementării actuale, la primirea cererii de chemare în judecată, președintele instanței sau judecătorul care îl înlocuiește, verifică dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute de lege, în caz contrar, putându-i pune în vedere reclamantului să o completeze, să o modifice, sau să depună copii certificate de pe toate înscrisurile pe care aceasta se întemeiază, fie la momentul înregistrării acesteia, dacă este posibil, fie ulterior, prin acordarea unui termen scurt.

În cazul în care cererea este trimisă prin poștă, reclamantului i se comunică în scris lipsurile acesteia, cu mențiunea ca până la termenul acordat, să se facă completările sau modificările necesare.

Acordarea acestui termen se face, în toate cazurile, cu mențiunea că neîndeplinirea în acest termen a obligațiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecății.

În virtutea noilor reglementări, odată cu intrarea în vigoare a acestora la 1 februarie 2013, cererea de chemare în judecată va fi înregistrată de instanța la care a fost introdusă, urmând apoi a fi predată, împreună cu înscrisurile ce o însoțesc, președintelui sau judecătorului care îl înlocuiește, în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecată, potrivit legii (art. 194 NCPC).

Mergând mai departe, NCPC, prin art. 195, instituie o altă procedură de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată.

Astfel, completul de judecată investit, verifică de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege cu privire la conținutul acesteia, numărul de exemplare și timbrajul necesar.

În situația în care cererea nu îndeplineşte aceste cerinţe, reclamantului i se vor comunica, în scris, lipsurile, cu menţiunea ca, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii, acest fapt reprezentând un alt element de noutate în materia procedurii civile.

În cazul neîndeplinirii acestor lipsuri în termenul de 10 zile, instanța prin încheiere, dată în camera de consiliu, va dispune anularea cererii.

Prin urmare, dacă în prezent neîndeplinirea obligațiilor privind completarea sau modificarea cererii de chemare în judecată poate atrage suspendarea judecății, în viitor neîndeplinirea acestor obligații în termenul prevăzut de lege, va atrage anularea cererii de chemare în judecată.

Totuși, i se dă reclamantului posibilitatea de a formula o cerere de reexaminare împotriva încheierii de anulare, instituindu-se astfel o cale de atac specială, prin care se poate solicita, motivat, instanței de judecată să revină asupra măsurii de anulare a cererii.

Cererea de reexaminare se poate face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii, soluţionându-se printr-o încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet de judecată al instanţei respective, desemnat aleatoriu, care va putea reveni asupra măsurii dispuse, doar în situațiile în care măsura anulării a fost luată în mod eronat sau dacă se constată că neregularităţile au fost înlăturate în termenul de 10 zile acordat.

În caz de admitere, cauza se retrimite completului iniţial învestit.

După această procedură inițială prin care se verifică dacă cererea de chemare în judecată îndeplinește toate condițiile cerute de lege, art. 196 NCPC prevede că judecătorul dispune, prin rezoluţie, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune întâmpinare, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres prin citație.

Se elimină astfel termenul bine-cunoscut de depunere a întâmpinării cel mai târziu cu 5 zile înaintea primului termen stabilit pentru judecată.

În consecință, prin noua reglementare, pârâtul nu va mai avea la dispoziție decât 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, pentru pregătirea apărării sale și eventual pentru angajarea unui avocat, fapt ce ar putea constitui un dezavantaj, față de termenul pe care îl are în prezent care poate fi chiar de câteva luni de zile, în funcție de primul termen acordat în cauză.

Mai mult decât atât, prin această reglementare se înlătură și procedura întâlnită în practică de acordarea a unui termen de judecată reclamantului în vederea luării la cunoștiință de conținutul întâmpinării, ce constituie de cele mai multe ori un mijloc de tergiversare a judecății.

Un alt element de noutate îl aduc și dispozițiile alin. 2 ale art. 196 NCPC ce introduce noțiunea, folosită în practica actuală, de răspuns la întâmpinare, instituind obligația reclamantului de a formula un răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea acesteia, pârâtul luând la cunoștință de acest răspuns doar de la dosarul cauzei, neputând solicita un termen de a lua la cunoștință.

Însă, dacă pentru nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege, se instituie prin art. 203 alin. 2, sancțiunea decăderii pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, pentru neîndeplinirea obligației reclamantului de a depune răspuns la întâmpinare, legea nu mai prevede nicio sancțiune.

Se pune întrebarea firească, care mai este însă rolul introducerii obligativității formulării de către reclamant a unui răspuns la întâmpinare, atâta timp cât acesta este cel care declanșează litigiul și care își prezintă motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază acțiunea, și mai mult de atât, nu se prevede nicio sancțiune pentru nedepunerea acestui răspuns?

Apreciez că formularea unui răspuns la întâmpinare ar avea eficacitate doar în anumite cazuri, spre exemplu, atunci când pârâtul invocă prin întâmpinare anumite excepții, iar prin răspunsul său reclamantul va invoca eventual motivele pentru respingerea respectivelor excepții. Dar și în acest caz, reclamantul are posibilitatea de a-și susține apărarea oral în fața instanței de judecată, nemaifiind necesară o etapă scrisă obligatorie prin care s-ar duce la prelungirea nejustificată a fixării primului termen de judecată."
Memorat
  • Alex63
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2485
  • partid în Ro = „ grup infracţional organizat "
  • Vezi Profilul
Răspuns: Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...
« Răspunde #273 : Septembrie 22, 2013, 14:14:54 »

[size=140pt]  domnului "florin1989" şi celorlalţi colegi cu studii juridice:

în timpul "luptei" mele cu balaurul numit statul român am găsit numeroase referiri la faptul că legea specială "bate" legea ordinară.

iată dilema mea: legea 341 este o lege specială.
ÎNTREBARE: ce "rang" are o O.U.G. ?( bănuiţi voi ce am în minte );
dar o "ordonanţă" SIMPLĂ?

 NU CUMVA SE ÎNCADREAZĂ TOT LA "specială"Huh
şi, DACĂ AR FI AŞA: care are "întâietate"?

în cazul unui "conflict" între o lege specială şi una ordinară CEA SPECIALĂ O "BATE" pe cealaltă.

 CE SE ÎNTÂMPLĂ ATUNCI CÂND CONFLICTUL ESTE ÎNTRE DOUĂ "SPECIALE"??

mulţumesc anticipat
[/size]
Memorat

„ Nimic nu e mai periculos pentru conştiinţa unui popor decât priveliştea corupţiei, a nulităţii recompensate, decât ridicarea  în sus a nemeritului.” - Mihai Eminescu
  • Alex63
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2485
  • partid în Ro = „ grup infracţional organizat "
  • Vezi Profilul
Răspuns: Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...
« Răspunde #274 : Septembrie 22, 2013, 14:58:14 »

[size=140pt]  domnului "florin1989" şi celorlalţi colegi cu studii juridice:

în timpul "luptei" mele cu balaurul numit statul român am găsit numeroase referiri la faptul că legea specială "bate" legea ordinară.

iată dilema mea: legea 341 este o lege specială.
ÎNTREBARE: ce "rang" are o O.U.G. ?( bănuiţi voi ce am în minte );
dar o "ordonanţă" SIMPLĂ?

 NU CUMVA SE ÎNCADREAZĂ TOT LA "specială"Huh
şi, DACĂ AR FI AŞA: care are "întâietate"?

în cazul unui "conflict" între o lege specială şi una ordinară CEA SPECIALĂ O "BATE" pe cealaltă.

 CE SE ÎNTÂMPLĂ ATUNCI CÂND CONFLICTUL ESTE ÎNTRE DOUĂ "SPECIALE"??

mulţumesc anticipat
[/size]
domnule "florin1989" văd că v-aţi logat. Puteţi, vă rog, să îmi daţi un răspuns?
mulţumesc pentru efort
Memorat

„ Nimic nu e mai periculos pentru conştiinţa unui popor decât priveliştea corupţiei, a nulităţii recompensate, decât ridicarea  în sus a nemeritului.” - Mihai Eminescu
Răspuns: Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...
« Răspunde #275 : Septembrie 22, 2013, 15:14:14 »

[size=140pt]  domnului "florin1989" şi celorlalţi colegi cu studii juridice:

în timpul "luptei" mele cu balaurul numit statul român am găsit numeroase referiri la faptul că legea specială "bate" legea ordinară.

iată dilema mea: legea 341 este o lege specială.
ÎNTREBARE: ce "rang" are o O.U.G. ?( bănuiţi voi ce am în minte );
dar o "ordonanţă" SIMPLĂ?

 NU CUMVA SE ÎNCADREAZĂ TOT LA "specială"Huh
şi, DACĂ AR FI AŞA: care are "întâietate"?
 
Domnule Alex63 daca vei citi mai inainte, pe acest topic , am aratat si n-as vrea sa mi se spuna ca ma repet pentru a aglomera portalul problemele la care va referiti si motivarea o puteti gasi si in actiunea postata de Vasilef.Am sa fac precizari foarte scurte, restul demonstratiei rog sa-l cautati in postarile mele anterioare unde am dat link-uri despre raportul dintre legea speciala si legea generala.
  1. Legea speciala reglementeaza strict un anumit domeniu de activitate si se aplica numai materiei pe care o reglementeaza.
  2.OUG la care va referiti este un act normativ cu caracter general in raport cu legea 341/2004 ea ordonanta cuprinzind dispozitii prin care se mentin sau modifica dispozitii din mai multe legi care privesc materii diferite privind fiscalitatea si legea bugetului.Prin urmare legea 283/2011 este o lege generala in raport cu legea 341/2004 , iar OUG prin care se prelungeste aplicarea dispozitiilor legii 283/2011 au acelasi caracter general fata de legea 341/2004.

în cazul unui "conflict" între o lege specială şi una ordinară CEA SPECIALĂ O "BATE" pe cealaltă.


 CE SE ÎNTÂMPLĂ ATUNCI CÂND CONFLICTUL ESTE ÎNTRE DOUĂ "SPECIALE"??

mulţumesc anticipat
[/size]
Memorat
Răspuns: Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...
« Răspunde #276 : Septembrie 22, 2013, 15:35:25 »

                       
 Problema rangului ( ierarhiei actelor juridice ) nu este reglementata expres prin Constitutie fiind probleme foarte spinoase si controverse in practica judiciara si doctrina.Regula ar fi cum s-a stabilit in teoria generala a dreptului , importanta domeniului pe care il reglementeaza.Va dati seama ce interpretari se pot face aici.Ierarghia intre lege si hotarire de guvern ( HG ) este clara.Legea are caracter primar si are forta juridica superioara iar HG se da in aplicarea legii , are caracter secundar si are forta juridica inferioara.OUG devine lege prin legea de aprobare in parlament deci are putere juridica de lege ( este un fel de lege cu anticipatie ).
Memorat
Răspuns: Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...
« Răspunde #279 : Septembrie 22, 2013, 16:04:34 »

Acest articol reglementeaza ordonanta de urgenta.

 " Art. 115 – Delegarea legislativă

(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.
(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.
(7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).
(Cool Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei."[/size]
Memorat
Răspuns: Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...
« Răspunde #280 : Septembrie 22, 2013, 16:37:49 »

http://www.juridice.ro/283150/ril-promovat-modalitatea-de-stabilire-a-indemnizatiilor-lunare-reparatorii-acordate-potrivit-legii-nr-3412004.html
http://www.mpublic.ro/recursuri/2013_civil/rc_19_09_2013.htm

Nr. 1201/C/7655/III-5/2012

Nr.  560/C/2665/III-5/2013

 

Recurs în interesul legii expediat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

la  19 septembrie 2013

 

 

 

C ă t r e,

 

PREŞEDINTELE  ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

În  conformitate cu prevederile art. 514 din Codul procedură civilă, formulez prezentul

 

RECURS  ÎN  INTERESUL LEGII

 

  În practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la „Interpretarea  şi  aplicarea  dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată raportate  la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 în referire la modalitatea de stabilire, în anul 2011, a indemnizaţiilor lunare reparatorii şi indemnizaţiilor lunare acordate potrivit Legii nr. 341/2004, modificată şi completată".

 

Urmare sesizării din oficiu, precum şi în considerarea sesizării formulate de Ministrul Justiţiei şi a memoriului de recurs în interesul legii nr. 1104 din 07 august 2013 formulat de Avocatul Poporului (transmis prin adresa nr.7/S.U/2013 din 08 august 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii), s-a verificat practica judiciară în problema de drept enunţată.

Din examinarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigiile, având ca obiect contestaţii formulate împotriva deciziilor emise de casele de pensii pentru recuperarea unor sume încasate cu titlu de prestaţii de indemnizaţii reparatorii şi indemnizaţii lunare în anul 2011, precum şi în cele având ca obiect acţiuni pentru stabilirea acestor indemnizaţii prin raportarea coeficienţilor prevăzuţi de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată la valoarea câştigului salarial mediu brut prevăzută de art. 15 din Legea nr. 287/2010 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, s-a constatat caracterul neunitar al practicii judiciare,  astfel:

                    I.  Unele instanţe au considerat că indemnizaţiile lunare reparatorii şi indemnizaţiile lunare prevăzute de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată se stabilesc, în anul 2011, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, prin majorarea cu 15% a cuantumului indemnizaţiilor aflate în plată luna octombrie 2010, fără utilizarea indicatorului de referinţă reprezentat de câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, prevăzut de art. 15 din Legea nr. 287/2010.

                        În motivarea acestor soluţii, s-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, s-a redus cu 15% cuantumul indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, modificată şi completată.

                        Începând cu luna ianuarie 2011, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, drepturile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 118/2010 s-au majorat cu 15% faţă de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.

                        Dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 285/2010 sunt imperative, speciale şi derogatorii faţă de cele cuprinse în art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire, în anul 2011, a indemnizaţiilor prevăzute de acest din urmă act normativ şi, ca atare, prevalează în aplicare.

                        În consecinţă, nu este aplicabil algoritmul prevăzut de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată, iar cuantumul indemnizaţiilor nu se determină, în anul 2011, prin aplicarea coeficienţilor prevăzuţi de aceste dispoziţii la câştigul salarial mediu brut prevăzut de art. 15 din Legea nr. 287/2010, de vreme ce, printr-un act normativ special, cu caracter temporar – Legea nr. 285/2010 – s-au instituit alte criterii pentru determinarea cuantumului drepturilor respective care nu mai includ, ca element de referinţă, salariul mediu brut sau câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat din anul în care se face plata, ci se raportează doar la cuantumul indemnizaţiilor aflate în plată în luna octombrie 2010.

                        În aceste condiţii, nu se poate recunoaşte în favoarea beneficiarilor acestor indemnizaţii un drept de opţiune între modalitatea de stabilire prevăzută de Legea nr. 285/2010 şi cea prevăzută de Legea nr. 341/2004, modificată şi completată. 

                        S-a considerat şi că realizarea unei distincţii între sintagmele „salariul mediu brut” şi „câştigul salarial mediu brut”, utilizate în cuprinsul art. 4 şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată, respectiv în art. 15 din Legea nr. 287/2010 nu prezintă relevanţă pentru stabilirea indemnizaţiilor aferente anului 2011. (Anexa I)

                        II. Într-o altă orientare jurisprudenţială, s-a considerat că, în anul 2011, indemnizaţiile reparatorii şi cele lunare, prevăzute de Legea nr. 341/2004, modificată şi completată se determină prin aplicarea coeficienţilor prevăzuţi de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din acest act normativ la valoarea salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, în cuantum de 1836 lei, prevăzut de art. 16 alin.(2) din Legea nr. 12/2010 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2010.

                        În motivarea acestei opinii, s-a reţinut că art. 4 alin. (2), (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată prin care se indică algoritmul de calcul al indemnizaţiilor cuprind norme de trimitere la dispoziţii din legile anuale privind bugetul asigurărilor sociale de stat, completându-se cu prevederile acestor din urmă acte normative în care este stabilit cuantumul salariului mediu brut ce a stat la baza fundamentării  bugetului asigurărilor sociale de stat.

                        Întrucât norma de trimitere este extrem de clară în a face referire la noţiunea de „salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat”, iar nu la noţiuni echivalente, precum aceea de „câştig salarial mediu brut”, utilizată de     art. 15 din Legea nr. 287/2010 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, rezultă că legiuitorul a intenţionat folosirea, în paralel, a două noţiuni economice având un înţeles diferit, la a căror cuantificare s-au folosit indicatori economici diferiţi.

                        S-a reţinut şi că, potrivit normelor de tehnică legislativă, cuprinse în art. 50 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, republicată, la modificarea, completarea sau abrogarea unor dispoziţii la care s-a făcut trimitere, în actul de modificare, completare sau abrogare trebuie avută în vedere situaţia juridică a normei de trimitere.

                        Dacă legiuitorul ar fi intenţionat ca, în toate reglementările care fac trimitere la „salariul mediu brut”, această noţiune să fie înlocuită  cu aceea de „câştig mediu brut”, ar fi făcut această menţiune în cuprinsul legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, act normativ în care se utilizează pentru prima dată un atare termen.

                        Or, necuprinzând o normă în acest sens, rezultă că legiuitorul a intenţionat folosirea, în paralel, a două noţiuni economice care au un înţeles diferit şi la a căror cuantificare s-au folosit indicatori economici diferiţi.

                        În această situaţie nu există un vid de reglementare, întrucât Legea nr. 341/2004, modificată şi completată care consfinţeşte dreptul reclamanţilor la indemnizaţii reparatorii şi indemnizaţii lunare face o trimitere clară şi fără echivoc la noţiunea de „salariu mediu brut” care există, în continuare, din punct de vedere legislativ.

                         Nu se poate susţine nici incidenţa unui eveniment legislativ implicit, întrucât potrivit art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, aceste evenimente nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres.

                         Or, faţă de legile generale, de stabilire a bugetului asigurărilor sociale de stat, Legea nr. 341/2004 are un caracter special, ceea ce exclude aplicarea dispoziţiilor art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, potrivit cărora, în cazuri deosebite, în care la elaborarea şi adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite.

                        În acest sens au fost invocate şi dispoziţiile art. unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă câştigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale, text în care se arată că sintagma „salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat” se înlocuieşte cu sintagma „câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat” doar în cuprinsul Cap. IV din Legea nr. 329/2009, modificată şi completată.

                        Dacă legiuitorul ar fi dorit această înlocuire şi în alte acte normative din domeniul asigurărilor sociale, ar fi prevăzut aceasta în mod expres, astfel încât, faţă de redactarea restrictivă a dispoziţiilor art. unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011, câştigul salarial mediu brut prevăzut de art. 15 din Legea nr. 287/2010 nu poate fi aplicat într-un alt domeniu decât cel indicat de ordonanţă, iar în aplicarea legii, nu se poate adăuga la textul acesteia. (Anexa II)

                        III. Într-o a treia orientare jurisprudenţială, s-a considerat că, în anul 2011, indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, modificată şi completată se determină prin raportarea coeficienţilor prevăzuţi de art. 4 alin. (4)  şi art. 5 alin. (1) lit. m) din acest act normativ la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, în cuantum de 2022 lei, prevăzut de art. 15 din legea nr. 287/2010.

                        În motivarea acestor soluţii, s-a arătat că dispoziţiile art. 4 din Legea nr.341/2004, modificată şi completată conţin norme de trimitere la prevederile legii bugetului asigurărilor  sociale de stat, corespunzătoare anilor pentru care se face plata, iar prin modificarea conţinutului normei de referinţă, se modifică şi norma de trimitere, fără a fi necesară o prevedere expresă în acest sens.

                        Împrejurarea că, în cuprinsul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 nu se mai regăseşte noţiunea de „salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat”, ci aceea de „câştig salarial mediu brut” nu este de natură a conduce la concluzia că legiuitorul ar fi avut în vedere o altă instituţie juridică, întrucât interpretarea legii trebuie făcută în sensul aplicării sale.

                        În plus, nicio dispoziţie legală nu defineşte cele două noţiuni, de „salariu mediu brut” şi, respectiv, de „câştig salarial mediu brut”, astfel încât se poate considera, din perspectiva aplicării legii, că acestea au acelaşi înţeles.

                        De asemenea, Legea nr. 341/2004, modificată şi completată nu poate fi lipsită de efecte din cauza unor necorelări terminologice, intervenite în urma  înlocuirii unui termen de referinţă cu altul, esenţial fiind faptul că, indemnizaţia prevăzută de acest act normativ se raportează la indicatorul care fundamentează bugetul asigurărilor sociale de stat.

                        De altfel, raţiunea legiuitorului a fost aceea ca, indemnizaţiile reparatorii şi lunare să se calculeze în funcţie de un indicator de referinţă (suma care se are în vedere la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul în care se face plata), indiferent de modul în care acesta este denumit – „câştig salarial mediu brut” ori „salariu mediu brut”.

                        În consecinţă, chiar dacă art. unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 se referă doar la Cap. IV din Legea nr. 329/2009, modificată şi completată, din expunerea de motive a ordonanţei, rezultă că adoptarea sa a fost determinată de faptul că, în unele reglementări, se face referire la indicatorul „salariul mediu brut”, indicator care nu mai este folosit la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. Deci, intenţia legiuitorul a fost de a înlocui această noţiune cu aceea de „câştig salarial mediu brut”.

                        Contrar, s-ar ajunge ca Legea nr. 314/2004, modificată şi completată să nu mai poată fi aplicată în partea referitoare la stabilirea indemnizaţiilor, iar drepturile reclamanţilor să fie golite de conţinut în lipsa unei valori a indicatorului de referinţă pentru determinarea acestora.

                        În cadrul acestei opinii s-a considerat şi că, măsura de majorare cu 15% a cuantumului indemnizaţiilor aflate în plată în luna octombrie 2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 trebuie corelată cu modalitatea în care Legea nr. 341/2004 reglementează calculul indemnizaţiilor.

                        Fiind un act normativ special, Legea nr. 341/0004 trebuie aplicată cu prioritate şi  nu poate fi considerată modificată din perspectiva art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010.

                        Întrucât în cuprinsul acestui din urmă act normativ nu se face nicio referire cu privire la modul de calcul al indemnizaţiilor, rezultă că acesta rămâne cel prevăzut de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată, intenţia legiuitorului fiind aceea de a restitui beneficiarilor reducerea de 15% operată asupra cuantumului acestor drepturi în anul 2010.

                        Aceasta înseamnă că, pentru anul 2011, s-a constatat că se poate înlătura măsura reducerii indemnizaţiilor cu 15%, existând posibilitatea bugetară de a se reveni la situaţia anterioară acestei diminuări, fără a fi înlăturat  algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 341/2004 constând în aplicarea coeficienţilor prevăzuţi de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din acest act normativ la valoarea câştigului salarial mediu brut, prevăzută de art. 15 din Legea nr. 287/2010. (Anexa III)

       Apreciez prima orientare jurisprudenţială ca fiind în acord cu litera şi spiritul  legii, pentru următoarele considerente:

            Prin Legea nr. 341/2004 s-a adoptat un ansamblu de măsuri, în semn de gratitudine faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987.

            În cadrul acestor măsuri, a fost instituit un sistem reparatoriu sub forma unor indemnizaţii băneşti al căror cuantum se determină potrivit algoritmului prevăzut de art. 4 şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată.

            Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) teza I din acest act normativ, persoanele care au obţinut titlurile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite beneficiază de o indemnizaţie lunară reparatorie calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul în care se face plata, numai dacă au un venit mai mic decât acest salariu mediu brut.

            Totodată, prin art. 5 alin. (1) lit. m) din acelaşi act normativ s-a prevăzut, în favoarea persoanelor indicate în cuprinsul art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1), respectiv cele care au obţinut titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi urmaşii de erou – martir, dreptul la o indemnizaţie lunară, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6 calculat la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. 

            În contextul crizei economice, a fost adoptată Legea nr. 118 din 30 iunie 2010, privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, iar prin art. 14 alin. (1) lit. d) s-a dispus reducerea cu 15% a indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

       Perioada de aplicabilitate a acestui act normativ a fost cuprinsă în intervalul  3 iulie 2010 -31 decembrie 2010.

        Prin art.16 din Legea nr. 118/2010 s-a prevăzut că, începând cu data de 1 ianuarie 2011 urmează a se aplica politici sociale şi de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere a acestora adoptate în cursul anului 2010, în condiţiile Legii-cadru nr. 330/2009, precum şi cu respectarea prevederilor legii bugetului de stat şi ale legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011.

                        În considerarea acestor din urmă dispoziţii legale, prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 s-a dispus ca, începând cu luna ianuarie 2011, să fie majorate cu 15%  drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d) şi alin. (4), art. 13 şi 14  din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, faţă de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.

                        Din aceste drepturi fac parte şi indemnizaţiile lunare reparatorii, precum şi indemnizaţiile lunare prevăzute de art.4 alin. (4) şi art.5 alin.(1) lit. m) din Legea nr.341/2004, modificată şi completată.

             Acordarea acestei majorări se circumscrie unor măsuri de corecţie, aplicate în cursul anului 2011, în contextul economic, invocat de legiuitor în expunerea de motive a Legii nr. 285/2010  în care se arată că efectele măsurilor stabilite prin Legea nr. 118/2010 nu au fost absorbite la nivelul preconizat.

                        Pe această cale nu s-a urmărit revenirea la algoritmului de calcul prevăzut de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată şi determinarea cuantumului indemnizaţiilor prin raportarea coeficienţilor prevăzuţi de aceste norme la indicatorul economic ce a stat la baza fundamentării bugetului asigurărilor sociale de stat din anul 2011, indiferent de modul în care acesta a fost consacrat legislativ ori configurat economic, ci recuperarea unei părţi din reducerile operate în cursul anului 2010.

                        În acest context, prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 s-au instituit norme  speciale, cu caracter temporar potrivit cărora, prin derogare de la regula generală instituită prin Legea nr. 341/2004, modificată şi completată, indemnizaţiile reparatorii şi cele lunare nu se mai determină, în anul 2011 pe baza algoritmului prevăzut de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, ci prin majorarea cu 15% a cuantumului aflat în plată în luna octombrie  2010.

                        Rezolvarea conflictului generat de existenţa concomitentă, în anul 2011, a două acte normative care reglementează acelaşi aspect se realizează prin aplicarea cu prioritate a actului normativ special şi derogatoriu, în virtutea principiului specialia generalibus derogant.

                        Aşadar, normele speciale conţinute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 sunt aplicabile cu prioritate faţă de cele cuprinse în Legea nr. 341/2004, modificată şi completată, ca lege generală.

                        Pornind de la această rezolvare a raportului dintre cele două acte normative care au avut, în anul 2011, un element comun de reglementare, respectiv stabilirea indemnizaţiilor reparatorii şi a celor lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004,  se observă că soluţiile jurisprudenţiale adoptate în celelalte două orientări observate prin care se dă prevalenţă algoritmului de calcul prevăzut de Legea nr. 341/2004, inversează raportul dintre legea specială şi cea generală şi o aplică pe aceasta din urmă, ceea ce nu corespunde nici conţinutului normativ al art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 şi nici spiritului reglementării.

                        Astfel, analiza reglementărilor care s-au succedat aplicării Legii nr. 285/2010, demonstrează că voinţa legiuitorului a fost consecventă şi în anii 2012 – 2013.

                        În contextul instituirii unui set de măsuri financiare în domeniul bugetar, de adaptare la condiţiile economice şi sociale existente în această perioadă, incluzând şi reducerea ori limitarea unor cheltuieli bugetare destinate plăţii unor drepturi băneşti[1], s-au adoptat reglementări similare, respectiv: art. II – art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, introdus prin Legea de aprobare nr. 283/2011 prin care s-a stabilit că, în anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011 şi art. II – art. 18 din aceeaşi ordonanţă prin care s-a stabilit că, în anul 2012, indemnizaţiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată nu se mai acordă.

                        Tot astfel, potrivit art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, cuantumul drepturilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 118/2010, modificată şi completată a fost majorat, începând cu luna iunie 2012, cu 2,3% faţă de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010.

                        Pentru anul 2013, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, drepturile prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012 au fost menţinute în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012.

                        Unele dintre aceste soluţii legislative au fost analizate de Curtea Constituţională atât în cadrul controlului anterior, cât şi al celui posterior de constituţionalitate, iar în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional s-a stabilit că, deşi temeiul moral al acordării beneficiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, aceasta nu constituie, totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Ca atare, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criterii de acordare a indemnizaţiilor reparatorii, fiind liber să aprecieze asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum şi asupra condiţiilor şi criteriilor de acordare, ţinând seama de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului[2].

                        Nu se poate reţine nici considerentul exprimat în cea de-a treia orientare jurisprudenţială, potrivit căruia legiuitorul ar fi intenţionat revenirea la modul de calcul al indemnizaţiilor prin utilizarea algoritmului prevăzut de Legea nr. 341/2004, iar textul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 a avut  doar semnificaţia restituirii diminuării cu 15% operate asupra acestor indemnizaţii în cursul anului 2010 care se adaugă la majorarea rezultată din aplicarea coeficienţilor prevăzuţi de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (2) lit. m) din Legea nr. 341/2004 la suma de 2022 lei, reprezentând câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011.

                        Astfel, din cele expuse anterior, rezultă că reducerea cu 15% operată în temeiul Legii nr. 118/2010 a fost recuperată în baza unor măsuri legislative ulterioare Legii nr. 285/2010, astfel încât, în luna iunie 2012, indemnizaţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 118/2010 au atins nivelul avut în luna iunie 2010, fără a-l putea depăşi în mod legal.

                        Ca atare, din perspectiva raţionamentului juridic la care achiesăm, observăm că nu prezintă relevanţă, pentru anul 2011, indicatorul economic utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent acestui an, de vreme ce legiuitorul a înţeles să stabilească, prin acte normative derogatorii,  cu caracter temporar, un alt mod de calcul al indemnizaţiilor reparatorii şi lunare, iar acesta nu mai include în algoritmul utilizat variabila anuală, reprezentată de salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat din anul în care se face plata drepturilor, ci constă în acordarea periodică a unor majorări exprimate în cote procentuale, prin raportare la cuantumul indemnizaţiilor, aflat în plată, în anumite perioade de referinţă.

 

          În concluzie, în  interpretarea  şi  aplicarea  dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată raportate  la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, indemnizaţiile lunare reparatorii şi indemnizaţiile lunare prevăzute de Legea nr.341/2004, modificată şi completată se calculează, în anul 2011, prin majorarea cu 15% a cuantumului indemnizaţiei  aflat în plată în luna octombrie 2010.

 

*

*                *

 

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 517 din Codul de procedură civilă solicit admiterea recursului în interesului legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii.

 

 

PROCUROR GENERAL

Tiberiu- Mihail Niţu
Memorat
Răspuns: Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...
« Răspunde #281 : Septembrie 22, 2013, 16:49:21 »

[size=140pt]  domnului "florin1989" şi celorlalţi colegi cu studii juridice:

în timpul "luptei" mele cu balaurul numit statul român am găsit numeroase referiri la faptul că legea specială "bate" legea ordinară.

iată dilema mea: legea 341 este o lege specială.
ÎNTREBARE: ce "rang" are o O.U.G. ?( bănuiţi voi ce am în minte );
dar o "ordonanţă" SIMPLĂ?

 NU CUMVA SE ÎNCADREAZĂ TOT LA "specială"Huh
şi, DACĂ AR FI AŞA: care are "întâietate"?

în cazul unui "conflict" între o lege specială şi una ordinară CEA SPECIALĂ O "BATE" pe cealaltă.

 CE SE ÎNTÂMPLĂ ATUNCI CÂND CONFLICTUL ESTE ÎNTRE DOUĂ "SPECIALE"??

mulţumesc anticipat
[/size]

Legea 341/2004 este lege ordinara nu lege speciala, asa lege asa ordonata!
 Legea de modificare a legii 341 este lege ordinară, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională în acest caz.
http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=47.7670;wap2
Memorat
Răspuns: Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...
« Răspunde #282 : Septembrie 22, 2013, 17:37:26 »

[size=140pt]  domnului "florin1989" şi celorlalţi colegi cu studii juridice:

în timpul "luptei" mele cu balaurul numit statul român am găsit numeroase referiri la faptul că legea specială "bate" legea ordinară.

iată dilema mea: legea 341 este o lege specială.
ÎNTREBARE: ce "rang" are o O.U.G. ?( bănuiţi voi ce am în minte );
dar o "ordonanţă" SIMPLĂ?

 NU CUMVA SE ÎNCADREAZĂ TOT LA "specială"Huh
şi, DACĂ AR FI AŞA: care are "întâietate"?

în cazul unui "conflict" între o lege specială şi una ordinară CEA SPECIALĂ O "BATE" pe cealaltă.

 CE SE ÎNTÂMPLĂ ATUNCI CÂND CONFLICTUL ESTE ÎNTRE DOUĂ "SPECIALE"??

mulţumesc anticipat
[/size]

Legea 341/2004 este lege ordinara nu lege speciala, asa lege asa ordonata!
 Legea de modificare a legii 341 este lege ordinară, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională în acest caz.
http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=47.7670;wap2


 " 3. Norme juridice civile generale şi norme juridice civile speciale

în funcţie de întinderea câmpului de aplicare, normele de drept civil se împart în norme generale şi norme speciale.

Prin norme de drept civil generale desemnăm acele norme care se aplică în toate cazurile şi în orice materie, dacă o dispoziţie legală nu prevede altfel.

Normele de drept civil sunt speciale dacă îşi găsesc aplicare numai în cazurile expres stabilite de lege.

Calificarea unei norme de drept civil ca specială sau generală prezintă importanţă practică deosebită, deoarece norma generală reprezintă situaţia de drept comun, iar norma specială constituie excepţia, astfel încât trebuie respectate două reguli: norma specială derogă de la norma generală - specialia generalibus derogant, norma generală nu derogă de la norma specială - generaţia specialibus non derogant.

Fiind derogatorie de la norma generală, rezultă că norma specială se aplică ori de câte ori ne găsim în faţa unui caz ce intră sub incidenţa prevederilor sale, deci norma specială se aplică prioritar faţă de norma generală, chiar şi atunci când norma specială este mai veche decât norma generală.

Pe cale de consecinţă, ar trebui să se admită că o normă de drept civil specială nu poate fi modificată sau abrogată decât expres (şi direct) de o normă generală ulterioară. Această concluzie rezultă şi din regula exprimată mai sus prin adagiul generaţia specialibus non derogant, în sensul că, dacă norma generală (ulterioară) nu derogă de la norma specială (anterioară), înseamnă că aceasta din urmă nu a fost modificată sau abrogată.

Pentru aspectele pe care nu le reglementează, norma specială se completează cu normele generale în materie, iar nu cu alte norme afară de cazurile expres prevăzute de lege. Această concluzie este impusă de însăşi regula specialia generalibus derogant, în sensul că, fiind derogatorie de la dreptul comun, norma specială este de strictă interpretare şi aplicare, deci nu poate fi aplicată, prin analogie, la situaţiile ce nu se încadrează în prevederile sale, aceste situaţii urmând a fi guvernate de normele generale.

În acest sens, art. 10 C.civ. prevede că „legile care derogă de la o dispoziţie generală (...) se aplică numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege”. Cu toate acestea, există o derogare de la regula instituită de art. 10 C.civ. şi anume cazul contractelor nenumite. Astfel, potrivit art. 1168 C.civ., contractelor nereglementate de lege li se aplică prevederile care reglementează contractul în general (dreptul comun în materie de contracte), iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult. "


Sinteti in confuzie.Amestecati doua criterii de clasificare diferite.

 A. In functie de cimpul de aplicare sau domeniul de aplicare legile se impart in legi generale si legi speciale.Definitia este data mai sus.
 B. Dupa criteriul importantei si interesul general si al ierarhiei legislative se impart in 3 categorii/tipuri :
   1. Legi constitutionale,
   2. Legi organice ;
   3. Legi organice.
 " Conceptul De Lege

    Pentru ca statul să funcţioneze, ceea ce înseamnă că se exercită puterea politică a cetăţenilor, este necesar ca valorile sociale să aibă o exprimare practică, adică să se regăsească în relaţiile sociale care se dezvoltă între cetăţeni. Relaţiile sociale derivând din valori sociale fundamentale se dezvoltă având ca temei legea, act juridic adoptat de parlamentari-reprezentaţii cetăţenilor-şi care are o forţă juridică inferioară constituţiei.

Legea este actul normativ, format din norme juridice, investite cu forţă juridică inferioară constituţiei însă superioară celorlalte norme juridice şi care reglementează relaţii sociale ce decurg din valorile sociale fundamentale (ex. Legea îvăţământului care reprezintă o aplicare a valorii sociale constând în dreptul fundamental al educaţiei fiecărui individ).

Există trei tipuri de legi:

• legi constituţionale
• legi organice
• legi ordinare.

a) Legile constituţionale sunt cele care privesc revizuirea Constituţiei. După adoptarea ei de către Parlament, se supune aprobării cetăţenilor, prin referendum,la intrarea în vigoare devine parte integrantă a Constituţiei.

b) Legile organice sunt cele adoptate de Parlament în domeniile de importanţă vitală pentru funcţionarea statului şi care sunt strict enumerate în art.72 alin.3 din Constituţie. Astfel prin lege organică se reglementează:

• sistemul electoral,
• organizarea şi funcţionarea partidelor politice,
• organizarea şi desfăşurarea referendumului,
• organizarea Guvernului şi a Consilului Suprem de Apărare al Ţării,
• regimul stării de asediu şi al celui de urgenţă,
• infracţiunile, pedepsele şi regimul de executare a acestora,
• acordarea amnistiei sau a graţierii collective,
• organizarea şi fincţionarea Consilului Superior al Magistaturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi,
• statutul funcţionarilor publici,
• contenciosul administrative,
• regimul juridic general al proprietăţii şi moştenirii,
• regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială,
• organizarea generală a învăţământului,
• regimul general al cultelor,
• oraganizarea administraţiei locale, a teritorului, precum şi regimul general privind autonomia locală,
• modul de stabilire a zonelor economice exclusive,
• celelalte domenii pentru care, în Constituţie, se prevede adoptarea de legi ordinare.

Legea organică se adoptă prin votul majorităţii membrilor fiecărei camere legislative-Camera Deputaţilor şi Camera Senatului.

c) Legea ordinară- este adoptată de Parlament pentru a reglementa domenii sociale de importanţă mai redusă pentru care nu este necesară adoptarea unei legi organice. Legea ordinară se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi la şedinţa fiecărei camere legislative."

 bibl. Teoria Generala a Dreptului.
Memorat
  • Alex63
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2485
  • partid în Ro = „ grup infracţional organizat "
  • Vezi Profilul
Răspuns: Consultanta juridica gratuita pentru revolutionari ...
« Răspunde #283 : Septembrie 22, 2013, 18:10:14 »

domnule florin,
spuneti: "OUG devine lege prin legea de aprobare in parlament deci are putere juridica de lege"
ok. asta ştiam.
DAR ORDONANŢA SIMPLĂ ( nr. 29/2013 e simplă nu de urgenţă???
Memorat

„ Nimic nu e mai periculos pentru conştiinţa unui popor decât priveliştea corupţiei, a nulităţii recompensate, decât ridicarea  în sus a nemeritului.” - Mihai Eminescu
Pagini: 1 ... 17 18 [19] 20 21 ... 55
Schimbă forumul: