Trimisă cu PrioriPost LD19990411052
Către:
PARCHETUL GENERAL DE PE LÂNGĂ Î.C.C.J.,
Spre știință PARCHETULUI GENERAL MILITAR,
În atenția Excelenţei-Sale,
Domnul Procuror General LAZĂR AUGUSTIN,
Spre știință,
Domnului Procuror Militar VASILACHE ION
Excelență,
Subsemnatul CHIŞ ALEXANDRU, fiul lui Gavril şi Sevastiţa, născut la data de 18.08.1944 în comuna Armăşeşti, judeţul Ialomiţa, domiciliat în Ploieşti, strada poet Andrei Mureşanu nr.68, bloc R2, apartament 1, judeţul Prahova, posesor al CNP 1440818293111 şi al C.I. seria PH nr.322.943 eliberată de Poliţia Ploieşti la data de 31.07.2002, posesor al Certificatului de revoluţionar – „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite” nr.8781 conferit la data de 01.09.1992 în conformitate cu prevederile punctului B alin.1 la Legea nr.42/1990 şi decretul nr.226/1992 semnat de preşedintele ţării, Ion Iliescu(a se vedea M. Of. nr.41/24.02.1993) și reconfirmat de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989, conform Legii nr.341/2004 prin Certificat seria LRM-C nr.00238 eliberat la data de 21.03.2007, conform Legii nr.341/2004, actualmente pensionar pentru limită de vârstă, autor al plângerii penale din dosarul penal nr.13/P/2015,
SOLICIT SĂ DISPUNEŢI ELIBERAREA UNEI ADRESE DIN CARE SĂ REZULTE FAPTUL CĂ MUNICIPIUL PLOIEȘTI A FOST PRINTRE PRIMELE LOCALITĂȚI – DUPĂ CELE DIN BANAT ȘI BUCUREȘTI – ÎN CARE S-AU DECLANȘAT PROTESTE ANTI-CEUȘISTE CULMINÂND CU MARELE PROTEST AL MUNCITORILOR DE LA UZINA 1 MAI PLOIEȘTI DIN DIMINEAȚA ZILEI DE 22.12.1989 ȘI SFÂRȘIND CU OCUPAREA FOSTEI JUDEȚENE P.C.R. PRAHOVA DE CĂTRE REVOLUȚIONARI ÎNAINTE DE FUGA LUI CEUȘESCU, ÎN CIUDA INCERCĂRILOR DE INTIMIDARE (RAFALE CU CARTUȘE DE RĂZBOI, JETURI DE APĂ ȘI SPUMĂ, GAZE LACRIMOGENE), DE CĂTRE FORȚELE DE REPRESIUNE, EVENIMENTE PETRECUTE ÎN MUNICIPIUL PLOIEȘTI ȘI CARE AU PREFAȚAT DECLANȘAREA REVOLUȚIEI ÎN PLOIEȘTI ȘI PRAHOVA.
DEȘI DOMNUL MEGISTRAT GENERAL VASILACHE ION – ACTUALMENTE PRIM PROCUROR AL PARCHETELOR MILITARE – ESTE PLOIEȘTEAN ȘI CUNOAȘTE FOARTE BINE CEEA CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ZILELE REVOLUȚIEI LA PLOEȘTI, NU A DAT O DISPOZIȚIE MAGISTRATULUI CARE A INSTRUMENTAT DOSARUL PENAL 13/P/2015 SĂ ELIBEREZE UN DOCUMENT DIN CARE SĂ REZULTE FAPTUL CĂ REVOLUȚIONARII PLOIEȘTENI S-AU RIDICAT ÎMPOTRIVA REGIMULUI CEAUȘIST ÎNAINTE DE FUGA DICTATORULUI, DOCUMENT INDISPENSABIL CARE SĂ FACĂ O NECESARĂ ȘI CUVENITĂ REPARAȚIE MORALĂ MUNICIPIULUI PLOIEȘTI ȘI SĂ AȘEZE ACEST MUNICIPIU ÎN RÂNDUL ISTORIC CARE I SE CUVINE, ACELA DE LOCALITATE CU ROL DETERMINAT ÎN REVOLUȚIA ROMÂNĂ DIN DECEMBRIE 1989.
MENȚIONEZ FAPTUL CĂ ÎN PREZENT ÎN DOSARUL PENAL 863/P/2015 LA PARCHETUL MILITAR TERITORIAL PLOIEȘTI SE INSTRUMENTEAZĂ ACEEAȘI CAUZĂ RECLAMATĂ DE 8(OPT) CAMARAZI DE-AI MEI, FOȘTI SALARIAȚI AI UZINEI 1 MAI PLOIEȘTI CARE AU FOST IMPLICAȚI – CA VICTIME – ÎN ACȚIUNEA DECLANȘATĂ DE UM 0599 ÎN DIMINEAȚA ZILEI DE 22.12.1989.
PRIN ANCHETAREA ŞI AUDIEREA PERSOANELOR INDICATE DE MINE ÎN PLÂNGEREA PENALĂ CARE A FĂCUT OBIECTUL DOSARULUI PENAL 13/P/2015, PRECUM ȘI PE BAZA DOCUMENTELOR, A EVENTUALELOR DECLARAŢII DATE LA AUDIERI ȘI A IMAGINILOR VIDEO – EVENIMENTUL FIIND FILMAT – SOLICITAM SĂ SE CERCETEZE ȘI SĂ SE CONSTATE URMĂTOARELE:
● că în dimineaţa zilei de 22.12.1989 a avut loc o revoltă spontană a muncitorilor, şi a altor ploieşteni aflaţi în zonă, în faţa Porţii 1 de la Uzina „1 Mai” Ploieşti, revoltă care a condus la prima confruntare între revoluţionari şi forţele de represiune;
● că în cadrul acelei confruntări s-au utilizat arme de foc şi tehnică de intimidare şi înfricoşare a revoluţionarilor (folosirea tunurilor cu apă şi spumă amplasate pe maşini de pompieri), confruntarea având loc sub directa coordonare şi supraveghere a numiţilor Pescaru Ilie, Costea Dumitru şi Dănescu George Ioan(r.i.p. in 2002);
● că Nicolescu Ion, comandantul UM 01065 Popeşti-Negoieşti a refuzat să execute ordinul de înăbuşire în sânge a revoluţionarilor ploieşteni aflaţi în faţa sediului fostei Judeţene PCR Prahova;
● că sediul fostei Judeţene PCR Prahova a fost apărat de trupe de represiune formate din trupă MI echipată cu scuturi, bastoane de cauciuc şi câini dresaţi, ajutate de trupe ale M.Ap.N., toate sub comanda de maiorului Costea Dumitru;
● că „Jurnalele de Front” au fost întocmite eronat în ceea ce privesc acţiunile de luptă (loc, persoane în confruntare, tehnică folosită, oră de declanşare, etc.) omisiuni sau adăugiri care au modificat adevărul istoric.
În fapt,
În dimineaţa zilei de 22.12.1989, În jurul orelor 07.30-07.45, schimbul III al muncitorilor de la Uzina „1 Mai” Ploieşti a reuşit să iasă din halele de producţie, ale căror uşi metalice fuseseră sudate în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 din ordinul directorului Anastase Cornel, şi să se strângă în faţa Porţii nr.1, chemaţi fiind de sirena care a marcat începutul Revoluţiei Române şi în municipiul Ploieşti. Forţele de ordine care erau postate în exteriorul Uzinei au încercat să împiedice ieşirea din Uzină a muncitorilor care deveniseră foarte hotărâţi şi vehemenţi în acţiunea lor temerară.
Informat de ceea ce se întâmplă cu muncitorii de la Uzina „1 Mai”, prim secretarul PCR Ion Frăţilă solicită comandanţilor Securităţii şi Miliţiei Prahova şi Ploieşti să se deplaseze la locaţia respectivă şi să ia măsuri urgente pentru restabilire a ordinii şi de reprimare a „nucleului de răzvrătiţi”(caracterizarea îi aparţine primului secretar PCR de atunci, Ion Frăţilă). Urgent, sunt deplasate în zonă trupe de represiune formate din miliţieni, soldaţi aflaţi în serviciul Securităţii şi pompieri, sosiţi cu tancuri pentru aruncat spumă şi apă.
În momentul în care o parte dintre muncitori reuşesc să iasă din Uzina „1 Mai” prin escaladarea gardului, se trag primele rafale de armă. Cum muncitorii erau din ce în ce mai hotărâţi şi îndârjiţi în actul lor de revoltă şi tot mai mulţi dintre aceştia reuşesc să părăsească incinta uzinei, comandanţii forţelor de represiune dau ordin să intre în acţiune tunurile montate pe maşinile pompierilor şi să arunce jeturi de spumă şi de apă. De jur împrejur, mai multe cordoane de trupe MI, echipate special pentru luptele de ambuscadă, sunt gata să intervină.
Numai că aceste trupe sunt prinse ca într-un cleşte între valul muncitorilor de la Uzina „1Mai” (care se marea pe măsură ce alţi colegi au reuşit să escaladeze gardul) şi locuitorii ploieşteni din zonă care au ajuns sa constituie o adevărată „masă critică” care ameninţa trupele de represiune să fie prinse într-o ambuscadă cu consecinţe greu de estimat. Într-un moment de mare cumpănă, protestatarii ploieşteni fac front comun cu muncitorii Uzinei „1 Mai” si, împreună, pornesc în marş spre Centrul municipiului, forţând cordoanele de represiune postate atât la intrarea pe Bulevardul Castanilor, cât şi pe strada Democraţiei. Din fericire pentru marea masă de protestatari, un alt flux de muncitori de la Uzina „1 Mai” Ploieşti reuşesc să iasă din uzină pe Poarta 2 (numită „Poarta Standard”) şi să creeze un pol suplimentar de presiune asupra trupei de represiune care este nevoită să se replieze, la ordinul comandanţilor acesteia.
O banală investigație jurnalistică a publicației “ProSport” din 22.12.2015 face lumină – după 26 de ani! – în cel mai controversat moment al Revoluției Române legat de destinul municipiului Ploiești care trebuia să fie “O A DOUA TIMIȘOARĂ”. Materialul publicat se intitulează: “22 DECEMBRIE 1989 UN ACTUAL ȘEF LA L.P.F. (Liga Profesionistș de Fotbal – n.a.) A ORDONAT SCOATEREA TANCURILOR PENTRU A ÎNĂBUȘI PROTESTELE ROMÂNILOR. MĂRTURIA RECE A UNEI PIESE DIN SISTEMUL REPRESIV: “AM VRUT SĂ SPARG MANIFESTAȚIA. AVEAM ORDIN”.
Redau pasajele semnificative din această investigație jurnalistică în care cele două personaje implicate sunt STANCU MIHAI, fost Șef al Miliției Județene Prahova, actualmente Șef al Departamentului de Organizare și Securitate din L.P.F., și NICOLESCU ION, colonel în rezervă, fost comandantul Brigăzii 7 de Mecanizate Grivița (respectiv U.M. 01065 Popești-Negoiești) care primise ordin să înăbușă în sânge manifestația din fața „Casei Albe” (fosta județeană PCR Prahova):
“Pe 22 decembrie, la orele 09.30 am fost anunțat de la punctul de control că la poartă sunt două Dacii de Miliție și căpitanul Mihai Stancu, pe atunci șeful Circulației pe județul Prahova. Pe un ton glumeț, Stancu mi-a spus: “Hai, nu ești gata?” “Unde?”, l-am întrebat. “Cum unde? Am ordin de la primul-secretar Frățilă să te conduc în oraș și să spargi demonstranții din Ploiești”. I-am răspuns: “Mișule, eu nu merg nicăieri. Eu am șefi în București”. A spus agitat: “Dar a ordonat primul-secretar. Âsta ne execută în situația asta”.
Când ProSport l-a întrebat despre veridicitatea acestui episod, Mihai Stancu a replicat puțin vexat:
“Eram maior, nu căpitan! Sigur că am vrut să sparg manifestația la Revoluție”.
Reporter: De ce?
Stancu: “Mi s-a cerut, dar nu am putut s-o fac. Așa a fost. Eram șeful Poliției (Miliției – n.a.) Rutiere din județul Prahova, am fost scos din dispozitivul de la Casa Albă (fosta județeană PCR Prahova – n.a.) unde era sediul partidului atunci, și trimis să scot blindatele de la Negoiești. De la un regiment de motorizate din zonă. Evident că m-am dus pentru că nu aveam cum să nu execut ordinul pe care l-am primit, deși eu voiam să execut ordinul”.
Nicolescu l-a refuzat pe Stancu. Actualul subaltern al lui Gino Iorgulescu (șeful LPF – n.a.) rememorează:
“N-am pututu să scot blindatele pentru că regimental era comandat de un prieten de-al meu. El mi-a zis: “Bă, frate, ești nebun? Tu nu știi ce o se întâmple, hai să-ți explic”. Atunci mi-a zis că nu are cum dacă nu primește ordin de la șeful armatei. Am plecat de acolo cu coada între picioare, în sensul că nu am putut să execut ordinul âla. Dar am încercat, recunosc. Ca să fiu cinstit, nici nu mă prea trăgea sufletul”.
Nicolescu își amintește și el de dialogul avut cu actualul consilier al lui Gino Iorgulescu:
“I-am repetat: “Ai încredere în mine, o să fie bine”. De atunci, de câte ori ne-am întâlnit, mi-a mulțumit de fiecare dată că datorită mie nu a fost părtaș la o reprimare de demonstranți. Nu după mult timp, pe la 09.45 a sunat telefonul. Era primul-secretar Frățilă Ion, care, conform legilor de atunci, era comandantul forțelor întrunite ale județului în acea situație. Pe un ton foarte dur m-a întrebat de ce nu am plecat la Ploiești. “Unde?” am întrebat, “eu n-am primit niciun ordin”. “Atunci îți ordon eu, sabotorule, vorbesc eu cu Milea, te mănâncă plutonul de execuție!”, a urlat la mine. I-am răspuns primului-secretar: “Vreți să ies? Bine, am să ies, mă desfășor la nord și vă ar și vă însămânțez până la sud!”. Situația se complica pentru mine. Am dat cadrelor de conducere dispozițiile necesare apărării orașului Ploiești. Am fost sunat imediat de fostul șef al Inspectoratului de Miliție, colonelul Pescaru, care m-a amenințat și el. Ultimul care m-a sunat a fost comandantul garnizoanei, generalul Dimitrie Popa, care mi-a spus: “Căpitane, vei da socoteală în fața partidului”. Mă pot lăuda că, instinctiv, am evitat o a doua Timișoară. Știam cât de răi sunt ploieștenii”.
DOMNULE PROCUROR GENERAL,
DOMNULE PRIM PROCUROR MILITAR,
Asociaţiile Revoluţionarilor din Ploieşti, din care fac şi eu parte, s-a adresat cu solicitări către: SRI Prahova şi Ploieşti, Poliţia Prahova şi Ploieşti, Parchetului Militar Ploieşti şi Jandarmeriei Ploieşti prin care s-a solicitat documente din care să rezulte adevărul istoric privind evenimentele care au avut loc în dimineaţa zilei de 22.12.1989 în faţa Porţii 1 a Uzinei „1 Mai” ca şi celelalte episoade care s-au derulat pe parcursul acelei zile de 22.12.1989 în care au fost implicaţi şi revoluţionarii ploieşteni, dar fiecare din aceste unităţi ale Statului Român au evitat să dea răspunsuri tranșante.
Sper cu tărie în restabilirea adevărului istoric, chiar dacă pentru aceasta trebuie să mă adresez tuturor autorităţilor din ţară sau străinătate abilitate de a face lumină atât în ceea ce priveşte eludarea cât şi unele „sincope” din anumite documente puse în calea aflării adevărului, aşa cum s-a derulat el.
Cred cu tărie în profesionalismul şi onestitatea celor care vor reface investigaţia, fiind convins că domnii procurori vor fi animaţi – numai şi numai – de repunerea Istoriei Revoluţiei în matca sa firească, adică în matca adevărului.
Cu stimă şi profundă consideraţie,
Chiş Alexandru,
Domnului Prim Ministru si domnului Secretar de Stat la S.S.P.R.