Main Content:

Pagini: 1 [2] 3 4 ... 51

[color=blue][size=10pt][size=10pt][size=10pt][size=10pt][size=10pt][b][b]Amintes



" Revoluţie măsluită


Autor: Andrei Paul, data: 15.12.2006, 4911 accesări
Dimensiune font:

* Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi participant la evenimentele din decembrie ’89, contestă notabilităţi braşovene ajunse prin fals pe lista revoluţionarilor braşoveni cu certificat * Ieri, într-o conferinţă de presă, fostul deţinut politic a dat publicităţii o listă de 41 de nume cunoscute de braşoveni care, în opinia sa, nu ar trebui să se găsească printre adevăraţii revoluţionari din Decembrie ’89

Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici - filiala Braşov, Octav Bjoza, contestă calitatea de „revoluţionar autentic“ pentru cel puţin 41 de persoane de pe lista luptătorilor în Revoluţia Română, ale căror dosare au fost depuse la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor şi care au pretenţia reînnoirii certificatelor de revoluţionar. Octav Bjoza, a fost participant la evenimentele din decembrie ’89 de la Braşov, şi unul dintre primii care au intrat, în ziua de 21 decembrie, în sediul Securităţii şi care mai apoi a luat legătura cu mai toate centrele de comandă ale revoluţionarilor din Braşov, prin natura funcţiei pe care o ocupa în cadrul Electromontaj. Bjoza a dat ieri publicităţii numele mai multor braşoveni, între care se numără nouă foşti ofiţeri ai Miliţiei şi Securităţii, patru activişti ai PCR sau UTC, foşti şi actuali directori ai unor importante societăţi comerciale din Braşov, consilieri judeţeni sau locali, primari de localităţi în care revoluţionarii au primit terenuri, notabilităţi ale Braşovului, care, în opinia sa, nu sînt revoluţionari autentici.

Motivaţie

„De ce eu şi de ce acum? Eu, pentru că vorbesc din interiorul fenomenului, ca unul care am intrat printre primii în sediul Securităţii şi am urmărit apoi, de la distanţă, an de an, ce se întîmplă cu asociaţiile de revoluţionari din Braşov. Mi-aş fi dorit să merg la asociaţia lor ca la un templu sfînt, pentru curajul pe care l-au avut aceşti oameni. În loc însă ca lumea să-i respecte, îi huleşte din cauza unor impostori care au pus mîna pe această asociaţie. Nu pun în discuţie creşterea exponenţială a numărului de revoluţionari, care în aprilie 1990 erau doar 125, iar acum au ajuns să fie 1.125, numai luptători cu merite deosebite, ci chiar calitatea de revoluţionar a unora dintre aceştia, mulţi dintre ei fie foşti securişti sau cadre în Miliţie, fie deveniţi revoluţionari mult după evenimentele din decembrie“, a precizat Octav Bjoza. Lista întocmită de preşedintele AFDPR Braşov are la bază materiale furnizate în cutia poştală a asociaţiei de către un anonim, în urmă cu două săptămîni, şi verificate apoi de preşedintele AFDPR, împreună cu alte persoane, unele chiar din rîndul ALRUE (Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşilor Eroilor) - Braşov Decembrie ’89. Octav Bjoza a afirmat chiar că a văzut copiile unora dintre dosarele depuse la SSPR.

Cum a funcţionat multiplicarea impostorilor

„Primii impostori au pătruns în asociaţie încă din ’90. Apoi au dat declaraţii de martori că X şi Y au fost lîngă ei. Noii veniţi au dat la rîndul lor declaraţii de martori, şi numărul impostorilor a crescut exponenţial“, explică Bjoza fenomenul prin care „impostorii au pus mîna pe asociaţie, poate chiar pentru a-i discredita pe adevăraţii revoluţionari“. Aşa se explică poate de ce unul dintre simbolurile revoluţiei din Braşov, Ioan Demi, care a mobilizat coloana de manifestanţi de la Întreprinderea de Construcţii Aeronautice încă din 21 decembrie, a fost dat afară din asociaţie, în timp ce „persoane care nu au avut nicio treabă cu evenimentele din decembrie au acum certificate de revoluţionar sau urmează să obţină“, crede Bjoza.

Întrebări

Liderul AFDPR Braşov a mai spus că listele pe care le-a întocmit nu sînt nici complete, nici de netăgăduit în cazul anumitor persoane nominalizate. „Însă este imposibil să nu te întrebi cum se face că sînt revoluţionari primarii care au dat pămînt unor falşi revoluţionari, notarul public care a operat majoritatea actelor notariale necesare intrării în drepturi a unor falşi revoluţionari, sau cum se face că anumiţi revoluţionari braşoveni au declaraţii de martor nu de la locul în care susţin că au activat, ci din chiar altă localitate“, susţine Bjoza.

Solicitări

Bjoza a solicitat asociaţiei revoluţionarilor din Braşov, în fruntea căreia se află Dorin Lazăr Maior, apărut şi el pe scena Revoluţiei după 1990, „să pună la dispoziţia presei dosarele cuprinzînd memoriile şi declaraţiile martorilor pentru fiecare revoluţionar care a obţinut certificate în baza Legii 42/1990, precum şi cele de preschimbare a certificatelor de revoluţionar în baza Legii 341/2004“ şi a solicitat ministrului secretar de stat SSPR, Petrişor Morar, „să ia act de aceste informaţii şi să procedeze în consecinţă, nemailăsînd ca aceste dosare să fie verificate chiar de către impostori“. Bjoza s-a adresat şi Parchetului Militar Braşov, dar şi şefului parchetelor militare, generalului Dan Voinea, solicitînd audierea tuturor acestor persoane. „Îi asigur pe adevăraţii revoluţionari, cît şi pe răniţii Revoluţiei şi urmaşii martirilor, de stima şi consideraţia mea. Din păcate, imaginea lor a fost mînjită de falşii revoluţionari, iar adevărul trebuie să iasă la iveală“, spune Bjoza.

Lazăr Maior, din nou contestat

Unul dintre numele care nu apare acum pe lista lui Bjoza este cel al foarte contestatului preşedinte al Blocului Naţional al Revoluţionarilor şi al ALRUE Braşov, Dorin Lazăr Maior. Una dintre marile sale realizări în calitate de revoluţionar a fost contractarea unui credit de 268 milioane lei vechi, în anii ’94-’95, de la Bancorex, pentru care a garantat cu „fîşia de livadă supraevaluată de 10 ori, pe care a primit-o la Ghimbav“, spune Bjoza. Ioan Demi, prezent şi el la conferinţa de presă de ieri, a declarat că „Lazăr Maior este principalul vinovat de toate problemele asociaţiei de la Braşov. Maior a apărut în 1992 în asociaţie, iar noi, membrii fondatori, l-am contestat încă de atunci. El a declarat că a fost patru zile şi patru nopţi pe lîngă generalul Florea. Totuşi, chiar pe site-ul SSPR a apărut oficial precizarea că Maior nu are documentele necesare preschimbării certificatului. Care totuşi i-a fost preschimbat“. Întrebat care este motivul pentru care membrii asociaţiei nu îl contestă pe Maior, ba chiar l-au reales preşedintele lor, Demi a răspuns că „de 17 ani se tot vorbeşte despre Maior, şi nu i s-a întîmplat nimic. Din contră, colegi de-ai noştri au luat bătaie de la bodyguarzii lui“. „Iar acum, nimeni nu mai spune nimic, pentru că este momentul preschimbării certificatelor, iar dacă spui ceva de Maior, rişti să nu mai primeşti certificatul de revoluţionar. Dosarul meu, de pildă, a dispărut de la Bucureşti“, susţine Demi, un vechi contestatar al lui Maior. Dorin Lazăr Maior nu a putut fi contactat ieri, pentru a-şi preciza punctul de vedere.

„Se ştie foarte bine şi există imagini-document că revoluţionarii au depăşit 125 de persoane. Domnul Bjoza este un domn respectabil, iar dacă dumnealui crede că am făcut fals sau uz de fals în dosarul depus pentru certificatul de revoluţionr nu are decît să facă o plîngere penală. Am ieşit să lupt împotriva comunismului, nu pentru certificat. Am fost la Consiliul Judeţean şi am coordonat revoluţionarii de la Primăria din Predeal.“
Iancu Vespasian, consilier judeţean independent

„Nu este niciun adevăr. Am fost în grupul de la Tractorul. Domnul Bjoza nu a putut fi peste tot. Noi, toţi şefii de secţii, am participat activ. Am stat o săptămînă acolo. Am fost la început în oraş, apoi împreună cu mai mulţi colegi ne-am întors în fabrică şi am avut grijă de armament. Iar de pe urma certificatului, am doar un teren de fîneaţă, la Săcele.”
Emil Niţă, consilier judeţean PSD

„Pămîntul s-a dat de către prefect, nu de către mine. Luaţi documentele şi vedeţi. Maior mergea la prefect, iar mie mi s-a cerut această treabă. Eu am fost la Revoluţie la barajul de la apă. Le-am dat de mîncare celor de acolo. Am fost vicepreşedinte la revoluţionari. Am certificat, dar n-am profitat de el. N-am luat pămînt şi nici altceva.“
Vasile Laţa, primarul municipiului Săcele

„Eu zic că nu prea a fost peste tot, domnul Bjoza. Eu am fost la Universitate, la Judeţ, peste tot, în 12-13 ianuarie. Iar în 21, la ora 14.00, eram în corpul M al Universităţii, la un curs de învăţămînt politic. Ar trebui să-i întrebe pe studenţii de la Rectorat cine i-a organizat. Am certificat, dar n-am luat nimic, nici magazin, nici pămînt, nimic.“
Sergiu Chiriacescu, consilier local PSD

„Îi respect vîrsta acestui domn. Eu întîmplător am participat la revoluţia de la Bucureşti. Am certificatul, dar niciodată n-am pretins niciun drept: nici teren, nici magazin, nici scutire de impozit la salariu. Brevetul meu de revoluţionar a fost publicat în primul Monitor Oficial care a cuprins liste de revoluţionari. Pentru mine este o chestiune simbolică.“
Vasile Kraila, consilier local independent

NR: Din păcate, Monitorul Expres nu a reuşit să obţină replicile tuturor celor aflaţi pe lista întocmită de Octav Bjoza, unii refuzînd să comenteze, iar alţii fiind de negăsit ieri pînă la închiderea ediţiei.

Avantaje pentru revoluţionari

* Posesorii de certificate de revoluţionar, conform Legii 431/2004, beneficiază lunar de unul pînă la două salarii medii brute pe economie în funcţie de aportul adus la revoluţie în decembrie ’89, la care se adaugă diverse facilităţi cum ar fi bilete gratuite de călătorie cu trenul, bilete de tratament, scutiri de taxe şi impozite, primirea unor suprafeţe de teren arabil sau spaţii comerciale.

LISTA LUI BJOZA

* Lista a fost întocmită de Octav Bjoza, împreună cu explicaţiile din dreptul fiecărui nume


FAPT: La Braşov, în aprilie 1990 erau 125 de revoluţionari. În prezent au depus cereri pentru preschimbarea certificatelor 1.112 revoluţionari.

* Foşti ofiţeri ai Miliţiei şi Securităţii care se regăsesc pe lista persoanelor care şi-au depus dosare pentru preschimbarea certificatelor de revoluţionar:

BREBENEL MIHAI – maior, şeful biroului de pază şi ordine al Miliţiei Braşov, şeful plutoanelor de intervenţie ale Miliţiei în situaţii speciale (martori: Angheluţă Ioniţă, Iordan şi Scorţeanu)
ANIŢEI SORIN – ofiţer de Miliţie;
FOLEA MIHAI GAVRIL – ofiţer Miliţia Economică (declaraţie de la Angheluţă Ioniţă şi Costea Vasile);
DUŞTINŢĂ IOAN – fost şef al biroului de pază şi ordine al Miliţiei Braşov (înaintea lui Brebenel);
LUPU ION – colonel, şeful trupelor de securitate UM 391 - „Rulmentul“ (Vasile Mardare, Paul Habath);
VLĂDOIU GELU – plutonier de intendenţă la Penitenciarul Codlea (n-a participat la evenimente fiind sub consemn);
RUSU CORNEL – maior MApN, vînători-de-munte, mîna dreaptă a generalului FLOREA IOAN; PARASCHIV NICOLAE – fost maior de Securitate. În memoriul de la dosar omite acest lucru, dîndu-se doar jurist. Culmea este că doi revoluţionari autentici (Boacă Sorin şi Ciprian Aranuşi) au fost anchetaţi chiar de acesta. Actual secretar al Primăriei Municipiului Braşov;
KOVACS MARTIN – fost ofiţer de Securitate.

* Foşti activişti de frunte ai PCR sau UTC, care se regăsesc pe lista luptătorilor în Revoluţia din Decembrie ’89:

RĂDULESCU GHEORGHE – fost director general al Gospodăriei Judeţene de Partid;
COSTEA VASILE – director economic al Gospodăriei Judeţene de Partid;
POPICA GHEORGHE – secretar PCR al ONT şi şef al complexului „Carpaţi“ (Aro Palace);
CĂRĂUŞU VICTOR – fost secretar UTC la Uzina „Steagul roşu“.

* Directori ajunşi revoluţionari. A nu se uita faptul că directorii erau numiţi de primul-secretar al Judeţenei PCR:

BELAŞCU CONSTANTIN – fost şi actual director în exerciţiu al Oficiului de Cadastru Braşov;
BOBOCEA VIAN – fost director la Întreprinderea de Morărit şi Panificaţie Braşov;
ALBU NICOLAE – actul director în exerciţiu la ARO PALACE SA, membru al conducerii fostului complex „Carpaţi “
POVÎRNARU DANIEL – fost director adjunct la ICSM Alimentara, apoi la SC Coral SA;
BĂRBAT TRAIAN – fost director general al întreprinderii „6 Martie“ Zărneşti, uzină de armament, în prezent consilier judeţean PD;
NEAGU LAURENŢIU – fost director al Trustul de Construcţii Braşov

* Tot la „apelul de seară“, adică la cîţiva ani după evenimentele din decembrie ’89, au devenit „revoluţionari“ şi următorii:

FRIGHENCIU IOAN - fost şef complex ONT „Postăvarul“;
GÂBOAN LIVIU - fost şef unitate ONT;
ANGHELUŢĂ IONIŢĂ - actual şef administraţiei complexului „Alpin“ - SC Poiana SA Braşov;
BENEA IONEL – şef complex „Capitol“
ANGHELESCU STELICĂ – fost salariat ONT „Carpaţi“;
MUNTEAN NICOLAE – fost salariat ONT „Carpaţi“;
CALCEA GHEORGHE – fost salariat ONT „Carpaţi“;
PĂCURARU GHEORGHE – fost salariat ONT „Carpaţi“;
KURT DANIEL – fost salariat ONT „Carpaţi“;
PETRESCU ADRIAN – fost salariat ONT „Carpaţi“.

Notă: Aproape toţi angajaţii ONT Carpaţi erau colaboratori ai Securităţii, prin natura meseriei, deoarece intrau în contact cu foate mulţi turişti, inclusiv străini.

* Lista unor notabilităţi braşovene care au devenit „revoluţionari“ în condiţii cel puţin bizare:

ISBĂŞOIU FLOREA – notarul public care operat în „spiritul legii“ majoritatea documentelor notariale privind atribuirea către revoluţionari de: terenuri, spaţii comerciale şi împuterniciri de reprezentare. În această situaţie se mai află şi alţi notari publici din Braşov;
OPRIŞ ION NICOLAE - fost prefect al Braşovului, făcut revoluţionar după ce a ajuns prefect;
ATOMEI GHEORGHE – fost preşedinte al unei cooperative meşteşugăreşti braşovene, actual consilier local PSD; ATOMEI MIOARA, soţia lui;
KRAILA VASILE – sportiv de performanţă la clubul Dinamo (clubul sportiv al MAI), actual consilier local independent;
CHIRIACESCU SERGIU – fost rector al Universităţii „Transilvania, consilier local PSD;
NIŢĂ EMIL – fost şef de secţie la Uzina „Tractorul“, actual consilier judeţean PSD
BRAN VASILE - fost şef de secţie la Uzina „Tractorul, fost deputat PD;
IANCU VESPASIAN – consilier judeţean independent;
DRAGOŞ SERAFIM – primar în exerciţiu la Cristian;
LAŢA VASILE – primar în exerciţiu la Săcele;
TOMA DOREL – primar în exerciţiu la Ghimbav;
BUTURĂ IOAN – fost viceprimar la Ghimbav  "

" http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=actualitate&s_id=34572 "
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul

Mai exact, cum se numeste acest topic?
Memorat


 Aminteste-ti ! Remember !
Memorat


" http://www.ziaristionline.ro/2013/03/27/vasile-soimaru-via-raoul-sorban-la-cotul-donului-au-murit-150-000-de-romani-din-armata-romana-si-150-000-de-romani-din-armata-ungara-info-foto/ "
 Istoria uitata

…Să parcurgi aproape 2.000 de kilometri din capitala celui de-al doilea stat românesc până la acel loc de tristă amintire în istoria noastră, să calci pe oasele a 624.540 de ostași români, îngropați pe întinsurile Estului, de la Odesa până la Stary Krim (Crimeea), Krymsk (Caucazul de Nord) și Cotul Donului de lângă Volga, și, incredibil (!!!), să nu găsești măcar o troiță, o simplă cruce, nu mai zic de un cimitir de onoare, în memoria celor trimiși de Statul Român la moarte, aproape sigură, pentru dezrobirea teritoriilor românești, Basarabia și Nordul Bucovinei, pentru a readuce creștinismul în Rusia bolșevică? Pe mine, personal, rău m-a pus pe gânduri această neglijență și uituceală a politicienilor de la București, întrebându-mă dacă mai sunt români în fruntea statului român. Or, poate se dorește să dispară și ultimii români, rămași la vatră, gata să-și mai apăre, în caz de necesitate, Țara și Neamul…

Mi-i rușine să mă uit cum se bat politicieni între ei, crezând că o să trăiască doua vieți și nu vor răspunde în fața lui Dumnezeu pentru batjocura față de memoria ostașilor români căzuți la datorie, pe Frontul de Est. Să nu caute ei posibilitatea să se înțeleagă cu rușii pentru inaugurarea unor cimitire de onoarte? Doar în România toate cimitirile rusești sunt întregi, pe când românii n-au niciunul acolo, la Cotul Donului, nici măcar la Dalnik sau Vigoda, lângă Odesa, nu există. Niciun cimitir, niciun monument, nicio troiță în memoria celor 624.540 de ostași români căzuți pe Frontul de Est… Doar în orașul Odesa există un cimitir, dar și acela este „mascat” sub denumirea de Cimitir german… În Cehia, Slovacia, în Basarabia, în Kazahstan (Karaganda), au fost inaugurate cimitire de onoare sau monumente. Sigur, în aceste locuri este altă situație, dar cum se poate ca Statul Român să nu fi întreprins nimic în Rusia și în Ucraina?
Dar, poate-i luminează Dumnezeu, în cel de-al 12-lea ceas, pe actualii guvernanți ai României să se lase de bătăliile intestine, politice și financiare, și să convină cu rușii pentru niște săpături acolo, pentru inaugurarea de cimitire ale ostașilor români căzuți pe meleaguri străine.

Vasile Soimaru via RBN Press
"
Memorat


" Published on Feb 23, 2013

La manifestare, au luat cuvantul reprezentanti din partea Ambasadei si ai "Rossotrudnichestvo", presedintele Comunitatii rusilor lipoveni din Romania, M.D. Ignat, general in rezerva Marin Dragnea din partea Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboii, deputatul Aurel Vainer, din partea Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania. A fost subliniata importanta cruciala a rezultatului Bataliei de la Stalingrad pentru sfarsitul celui de al doilea Razboi mondial, a victoriei asupra fascismului. "

 " http://www.youtube.com/watch?v=LIR6b37Xf-k "
 " http://victortibrigan.wordpress.com/2012/04/21/raspunsul-romaniei-la-mecanismele-de-control-sovietic-1949-1964/ "
Memorat


" PINTILIE GHEORGHE

Pintilie Gheorghe, alias Pintilie Bondarenco, alias Pantelei Bodnarenko, alias Pantiusa este cel mai important personaj din ierarhia politiei politice comuniste in primii ani ai regimului comunist, dar biografia sa este totodata cel mai greu de reconstituit. Singura sursa directa privind primii ani ai vietii este un articol care il prezinta in calitatea sa de candidat pentru functia de deputat in alegerile pentru Marea Adunare Nationala din 28 martie 1948, pentru judetul Ialomita: "La 11 ani, Pintilie Bondarenco, fiul unui cismar sarac, cu o casa impovarata de nevoi, isi cistiga piinea carind scinduri la o fabrica de cherestea. De atunci, din primii ani ai vietii sale de muncitor in fabrica, i-a crescut in suflet revolta impotriva nemiloasei exploatari patronale. La 13 ani intra ucenic intr-o turnatorie. Acum feciorul cismarului traia intr-un oras mare". Caracterul de compunere scolareasca al articolului masca destul de stingaci provenienta sa din spatiul romanesc ajuns sub dominatie sovietica, in imprejurari in care se trecuse practic la arestarea si deportarea refugiatilor basarabeni.
Surse din interiorul Securitatii (generalul Neagu Cosma) afirma ca Pintilie ar fi originar din Tiraspol, ceea ce pare veridic, in conditiile in care acel "oras mare" cu o industrie puternica, unde acesta a deprins lacatuseria intr-o uzina importanta ar putea fi Odessa. S-a nascut in 1902. In acelasi articol se afirma participarea sa la revolutia din octombrie 1917. De la 1917, articolul ajunge brusc in 1933, cind "il gasim pe tov. Pintilie crescut in lupta si cu experienta luptei de pina atunci, in mijlocul muncitorilor din fabricile si uzinele Capitalei… In 1937, in urma unui odios proces, e condamnat la 20 ani temnita grea", din care avea sa petreaca sapte (pina in august 1944) in Doftana, Vacaresti si Caransebes. Publicat in pagina a doua a cotidianului de partid Scinteia din 27 martie 1948 (apud Ion Mihai Pacepa, Cartea Neagra a Securitatii. Vol.I: Politia politica si spionajul in Romania comunista, Ed. Omega, Bucuresti, 1999, p.118-119; in continuare, I.M.Pacepa, Cartea neagra I…), articolul, ca si in cazul altor ilegalisti, nu pomenea nimic despre cum a ajuns Pintilie la Bucuresti, sau despre colaborarea comunistilor inainte de 1944 cu NKVD-ul.
In cazul lui Pintilie Gheorghe, mai mult decit atit: ca si Alexandru Nicolschi, el nu era un agent al serviciilor de spionaj sovietice, ci era ofiter rezident al acestora. A fost incadrat in 1925-1926 in Sectia NKVD din Tiraspol. In 1928 trece clandestin Nistrul, cu acte false de cetatean roman, insusindu-si numele de trista faima PintilieGheorghe. In situatia urmatoare esecului insurectiei comuniste de la Tatar Bunar, misiunea sa a fost de a sprijini organizarea activitatii partidului comunist din Romania in conditii de ilegalitate. In anii ilegalitatii, chiar in conditiile detentiei a avut sarcina de a asigura protectia contrainformativa a comunistilor, de a depista si indeparta dintre acestia pe informatorii Sigurantei.
Apropiindu-se de Dej in imprejurarile detentiei, i-a sadit treptat acestuia atit o teama bolnavicioasa fata de provocatori, cit si admiratia fata de potentialul si mijloacele politiei secrete, sentimente care aveau sa stea ulterior la baza pasiunii nutrite de liderul comunist pentru cunoasterea si inspirarea actiunilor Securitatii. In legatura cu originea etnica a lui Pintilie Gheorghe, s-a afirmat, fara vreo dovada, ca ar fi fost evreu. Ne indoim in fata acestor afirmatii, avind in vedere antisemitismul pe care l-a ascuns intodeauna cu greu si explozia sa de satisfactie din momentul in care, la inceputul anului 1951, s-a trecut la indepartarea aripii Pauker din partid, ca urmare a directivelor Moscovei. Cu acest prilej, se spune ca ar fi afirmat: "Jidanii ne saboteaza tara". Mai demne de crezare sint opiniile potrivit carora era ucrainean sau basarabean rusofon. Dotat cu o pasiune nestinsa pentru vodca (avea tot timpul o sticla la indemina), fuma enorm tigari ieftine marca "Plugar" (se spune ca a cumparat pentru uz personal un intreg vagon de astfel de tigari confiscate de Militie), dadea dovada deseori de impulsivitate, dar avea si o neobisnuita rezistenta fizica la suprasolicitari (statea la birou pina noaptea tirziu, trecind in revista zilnic munti de hirtii si dind nenumarate dispozitii). Ajungind (in special in timpul detentiei la Caransebes) in anturajul Gheorghiu Dej, il va sprijini dupa 23 august 1944 in lupta sa cu fractiunile comuniste care actionasera in ilegalitate sau cu comunistii sositi de la Moscova.
Imediat dupa eliberare, este convocat de rezidenta sovietica a Innostraniie Upravlenie (Directoratul Exterior al serviciilor secrete sovietice, dupa modelul caruia avea sa fie creata Directia de Informatii Externe a Securitatii), devenind adjunctul sefului acesteia. Pe linia serviciilor secrete sovietice, s-a aflat in subordinea generalului Dimitri Gheorghievici Fedicikin, a carui putere era atit de mare la Bucuresti, dupa cum isi aminteste fostul ofiter KGB Oleg Gordievski, incit el ii dadea "sfaturi" lui Gheorghe Gheorghiu Dej, fiind tratat de acesta ca un print. Probabil ca nu intimplator, ci tocmai ca o recunoastere a contributiei lui Fedicikin la crearea agenturilor NKVD si apoi a institutiilor represive din Romania si Bulgaria, portretul ii va fi asezat dupa moarte la loc de cinste in Camera Memoriei de la Directoratul I al KGB. Acestuia i-au urmat ca sefi ai rezidentelor de la Bucuresti Serghei Savcenko (1947-1949) si Andrei Mihailovici Saharovski (1949-1953), viitorul sef al spionajului sovietic. Sub coordonarea dar si supravegherea sovietica, Pintilie Gheorghe s-a dedicat "operei" de construire a Securitatii, al carui sef avea sa fie numit prin decret la 28 august 1948, dupa ce in 28 martie fusese ales deputat de Ialomita in Marea Adunare Nationala. Avea atunci 45 de ani. Pina la aceasta data, sub acoperirea de sef al Sectiei Organizatorice a Comitetului Central, a condus actiunea de infiltrare a Ministerului de Interne cu comunisti, gratie colaborarii cu Teohari Goergescu, la rindul sau agent sovietic si a supravegheat obedienta comunistilor romani fata de Moscova.
Pintilie a primit gradul de general locotenent si functia de ministru adjunct la Interne, conducind Securitatea in anii represiunilor staliniste, dar si ulterior. A fost indepartat din structurile acesteia abia dupa Congresul al IX-lea al PCR. Fusese membru plin al Comitetului Central al PCR din iunie 1948 pina in iulie 1965. El se face vinovat in mod direct de arestarile, internarea in lagare si deportarile a aproape 400.000 de oameni, de relele tratamente aplicate detinutilor, ca si de participarea directa la crime - dintre care cea mai cunoscuta ramine asasinarea lui Stefan Foris cu o ranga, ca si de intocmirea unui raport catre Moscova in 28 martie 1948, in care il denunta, fara probe, pe Lucretiu Patrascanu drept agent al Sigurantei - ceea ce, alaturi de incrincenarea cu care Dej il ura pe acesta, a dus in cele din urma la judecarea si uciderea lui Patrascanu.
Desi intrat aparent in dizgratia lui Ceausescu dupa 1965, acesta il decoreaza in 1971 cu ordinul "Tudor Vladimirescu", clasa a II-a. In ultimii ani ai vietii a fost atent supravegheat de Securitate, institutia pe care o crease, ca dealtfel toti fostii agenti sovietici care participasera activ la instalarea comunismului in Romania. A fost casatorit cu Ana Toma, fosta sotie a lui Sorin Toma si concubina a lui Constantin Pirvulescu in anii razboiului, la rindul ei agenta NKVD insarcinata cu controlul activitatii comunistilor si a agenturii sovietice din Romania. Pintilie a murit la 11 august 1985 in vila sa din cartierul Primaverii, dupa o lunga si solitara betie, insotit pina in ultimele ceasuri de nelipsita sa tigara fara fitru in coltul gurii. Cei care l-au cunoscut au remarcat fata sa smochinita inca la o virsta tinara, obiceiul de a purta, de preferinta, o sapca identica cu cea a lui Lenin si limba sa romana cu accent rusesc, arhaica si vulgara.

Marius Oprea "
Memorat


 " ' http://www.ioncoja.ro/amestecate/mihaela-moraru-fiica-lui-marin-ceausescu-povesteste/ ' "
Memorat
Pagini: 1 [2] 3 4 ... 51
Schimbă forumul: