Main Content:

Pagini: 1 2 [3] 4 5 ... 51

[color=blue][size=10pt][size=10pt][size=10pt][size=10pt][size=10pt][b][b]Amintes



" http://roncea.ro/ "

  Parintele ziarist Grigore Constantinescu - Glasul Basarabiei - Basarabia-Bucovina.InfoBasarabia-Bucovina.Info publica azi un articol aniversar, la 100 de ani de la infiintarea publicatiei romanesti Glasul Basarabiei, si, totodata, comemorativ, la implinirea, pe 7 aprilie, a 81 de ani de la plecarea la Domnul e celui care a fondat acest ziar, la 1913, ziaristul iesean militant pentru limba romana si unirea Basarabiei cu tara Grigore Constantinescu, viitor preot-ziarist si apoi parinte paroh, cu 10 copii, in satucul basarabean Napadeni. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Memorat


 DESPRE CALOMNIE.

 " De mult mă frământă gândul de a scrie un articol despre ”CALOMNIE” – ca fenomen, foarte des întâlnit în societatea românească, aşa-zisă democratică de 21 de ani încoace, şi care a distrus
Ce e de fapt CALOMNIA? Atribuirea unei persoane în mod repetat a unor fapte pe care de regulă nu le-a făcut şi a unor defecte pe care nu le are. Orice Calomnie se bazează în general pe lipsă crasă de cunoaştere a oamenilor, a vieţii celui calomniat şi faptelor de care este legat inevitabil şi pentru care e incriminat în mod continuu.

Calea cea mai bună de a lansă şi întreţine o Calomnie, este prin întreagă mass-medie, şi mai nou toate site-urile de socializare, unde poţi vărsa orice şi oricâte lături pe oricine de dragul unei satisfacţii meschine de genul „ai văzut că i-am tras-o!!!”
Poporul român încă nu s-a desprins de mentalităţile comuniste şi încă apreciază mult mai mult folclorul despre careva înaintea adevărului pe principiul „lasă domnule, că nu iese fum până nu faci foc!!!”
Ce nu ştiu toţi cei care cred în inepţiile unei calomnii e că de fapt Focul de care se tot vorbeşte este sâmburele calomniei, de fapt.
Calomnia niciodată nu apare decât atunci când cineva devine incomod puterii, când vrei să bagatelizezi faptele unui om şi desigur când există interesul pervers de a elimină concurenţa de orice fel, şi numai la momentul oportun, când cel care este calomniat are de trecut un examen în viaţă, fie o avansare, fie o numire într-o funcţie, fie pentru a influenţa o decizie a unei instanţe judecătoreşti.
De regulă, aşa cum nu arunci cu pietre într-un pom uscat, ci numai în unul cu fructe, tot aşa nu calomniezi decât pe cineva de care ori îţi e teamă, ori te deranjează, ori ai primit o comandă de la şefi şi pentru care moralitatea, decenţa, verticalitatea, nu contează nici pentru acei şefi, nici pentru cel care dă curs calomniei. De fapt numai indivizi lipsiţi de caracter se pretează la a calomnia pe cineva. Calomnia mai poate avea ca scop şi o diversiune pusă la cale în apărătoarele puterii şi a serviciilor de informaţii. Calomnia este în ultima instanţă o încercare a unui neică-nimeni de a blama o personalitate. După ce încercarea se consuma, de fiecare data neică-nimeni rămâne mai anonim, mai neterminat, iar „calomniatul” căpăta mai mult respect, mai multă notorietate.             
Otrava calomniei, făcută pervers printr-o murdărire sistematică şi repetată, conform principiului „aruncă cu lături, că tot rămân nişte zoaie”, de cei care susţin că ei sunt deţinătorii adevărului absolut, ei atotştiutori, academicienii gunoaielor, cărora nu le poţi ajunge la nas nici cu macaraua, poate duce în final, pentru caractere mai slabe, mai fragile la drame umane şi frustrări, pentru care de cele mai multe ori nu mai există remediu.
Există mai multe feluri de Calomnii, una instituţionalizată, şi o fac cu succes toate instituţiile statului prin mass-media, cărora le este la îndemână, de regulă, în urmă unei comenzi politice, apoi Calomnia aşa-zisă privată, care apare sub semnătura unui aşa-zis journalist pe care nu îl cunoaşte nimeni şi Calomnia personală, care are ca ţintă un adversar sau un personaj pe care vrei să-l împroşti cu noroi, demitizând în acest fel faptele şi persoană lui.
De altfel bagatelizarea şi ironizarea de o manieră abject a faptelor unui om sunt armele sigure pentru a pune în situaţii de multe ori jenante, acea persoană.
Calomnia este că o viperă cu venin care te atacă şi te muşca, iar de cele mai multe ori nu poţi face nimic pe termen scurt.
Oricum pentru cel calomniat pare o întreagă nebunie ca la orice malversaţiune să începi să te disculpi în faţă tuturor celor pe care îi întâlneşti în cale, unii dintre ei necunoscând care a fost de fapt calomnia, la care tu încerci să-i dai o replică.
Se pune întrebarea: Poţi dezminţi o calomnie? Sigur că poţi, numai că efectul e de fiecare dată întârziat şi s-ar putea să îţi facă mai mult rău decât bine printr-o repunere în dezbatere a calomniei, de care mulţi oameni nici nu ştiau nimic, până în acel moment.
Mai mult, există riscul ca tot felul de neică nimeni să înceapă să îşi dea cu părerea şi să amplifice efectele unei calomni.
Totuşi, am convingerea că aşa cum timpul le rezolvă pe toate, tot aşa pe termen lung o calomnie ar trebui să nu mai existe. După ce minciunile sunt înghesuite într-un ghiveci rău mirositor cu efect de bombă, în final fumul calomniei se disipă într-o atmosferă din ce în ce mai rarefiata, a societăţii noastre, sătulă de atâta mizerie umană, de grobianism şi lipsă de cultură.[...]
"
Prof. Univ. Dr. Florentin SCALEŢCHI " articol aparut in Gazeta de Cluj

 
 "
Memorat


 DESPRE CALOMNIE.

 " De mult mă frământă gândul de a scrie un articol despre ”CALOMNIE” – ca fenomen, foarte des întâlnit în societatea românească, aşa-zisă democratică de 21 de ani încoace, şi care a distrus
Ce e de fapt CALOMNIA? Atribuirea unei persoane în mod repetat a unor fapte pe care de regulă nu le-a făcut şi a unor defecte pe care nu le are. Orice Calomnie se bazează în general pe lipsă crasă de cunoaştere a oamenilor, a vieţii celui calomniat şi faptelor de care este legat inevitabil şi pentru care e incriminat în mod continuu.

Calea cea mai bună de a lansă şi întreţine o Calomnie, este prin întreagă mass-medie, şi mai nou toate site-urile de socializare, unde poţi vărsa orice şi oricâte lături pe oricine de dragul unei satisfacţii meschine de genul „ai văzut că i-am tras-o!!!”
Poporul român încă nu s-a desprins de mentalităţile comuniste şi încă apreciază mult mai mult folclorul despre careva înaintea adevărului pe principiul „lasă domnule, că nu iese fum până nu faci foc!!!”
Ce nu ştiu toţi cei care cred în inepţiile unei calomnii e că de fapt Focul de care se tot vorbeşte este sâmburele calomniei, de fapt.
Calomnia niciodată nu apare decât atunci când cineva devine incomod puterii, când vrei să bagatelizezi faptele unui om şi desigur când există interesul pervers de a elimină concurenţa de orice fel, şi numai la momentul oportun, când cel care este calomniat are de trecut un examen în viaţă, fie o avansare, fie o numire într-o funcţie, fie pentru a influenţa o decizie a unei instanţe judecătoreşti.
De regulă, aşa cum nu arunci cu pietre într-un pom uscat, ci numai în unul cu fructe, tot aşa nu calomniezi decât pe cineva de care ori îţi e teamă, ori te deranjează, ori ai primit o comandă de la şefi şi pentru care moralitatea, decenţa, verticalitatea, nu contează nici pentru acei şefi, nici pentru cel care dă curs calomniei. De fapt numai indivizi lipsiţi de caracter se pretează la a calomnia pe cineva. Calomnia mai poate avea ca scop şi o diversiune pusă la cale în apărătoarele puterii şi a serviciilor de informaţii. Calomnia este în ultima instanţă o încercare a unui neică-nimeni de a blama o personalitate. După ce încercarea se consuma, de fiecare data neică-nimeni rămâne mai anonim, mai neterminat, iar „calomniatul” căpăta mai mult respect, mai multă notorietate.             
Otrava calomniei, făcută pervers printr-o murdărire sistematică şi repetată, conform principiului „aruncă cu lături, că tot rămân nişte zoaie”, de cei care susţin că ei sunt deţinătorii adevărului absolut, ei atotştiutori, academicienii gunoaielor, cărora nu le poţi ajunge la nas nici cu macaraua, poate duce în final, pentru caractere mai slabe, mai fragile la drame umane şi frustrări, pentru care de cele mai multe ori nu mai există remediu.
Există mai multe feluri de Calomnii, una instituţionalizată, şi o fac cu succes toate instituţiile statului prin mass-media, cărora le este la îndemână, de regulă, în urmă unei comenzi politice, apoi Calomnia aşa-zisă privată, care apare sub semnătura unui aşa-zis journalist pe care nu îl cunoaşte nimeni şi Calomnia personală, care are ca ţintă un adversar sau un personaj pe care vrei să-l împroşti cu noroi, demitizând în acest fel faptele şi persoană lui.
De altfel bagatelizarea şi ironizarea de o manieră abject a faptelor unui om sunt armele sigure pentru a pune în situaţii de multe ori jenante, acea persoană.
Calomnia este că o viperă cu venin care te atacă şi te muşca, iar de cele mai multe ori nu poţi face nimic pe termen scurt.
Oricum pentru cel calomniat pare o întreagă nebunie ca la orice malversaţiune să începi să te disculpi în faţă tuturor celor pe care îi întâlneşti în cale, unii dintre ei necunoscând care a fost de fapt calomnia, la care tu încerci să-i dai o replică.
Se pune întrebarea: Poţi dezminţi o calomnie? Sigur că poţi, numai că efectul e de fiecare dată întârziat şi s-ar putea să îţi facă mai mult rău decât bine printr-o repunere în dezbatere a calomniei, de care mulţi oameni nici nu ştiau nimic, până în acel moment.
Mai mult, există riscul ca tot felul de neică nimeni să înceapă să îşi dea cu părerea şi să amplifice efectele unei calomni.
Totuşi, am convingerea că aşa cum timpul le rezolvă pe toate, tot aşa pe termen lung o calomnie ar trebui să nu mai existe. După ce minciunile sunt înghesuite într-un ghiveci rău mirositor cu efect de bombă, în final fumul calomniei se disipă într-o atmosferă din ce în ce mai rarefiata, a societăţii noastre, sătulă de atâta mizerie umană, de grobianism şi lipsă de cultură.[...]
"
Prof. Univ. Dr. Florentin SCALEŢCHI " articol aparut in Gazeta de Cluj

 
 "
Stimate domn,esti in eroare totala.Acest "Prof. Univ. Dr. Florentin SCALEŢCHI" nu a fost si nu este decat un infractor.In anul 1986 a deturnat un vapor ce trebuia sa ajunga de la Constanta la Galati, al carui comandant era-la fel ca Basescu de tanar-impreuna cu actorul Iancu Lucian,fara stirea echipajului.Echipajul de pe nava si-a dat seama ca vaporul a fost deturnat si Scaletchi a fost arestat la bord de catre oameni.Pentru asta a fost condamnat la moarte,insa datorita prieteniei sale cu Nicu Ceausescu,sentinta a fost amanata.In 1989 el era condamnat.Insa are certificat de revolutionar,desi era in puscarie cu ajutorul presilor de la Constanta Turcu Gheorghe si Vasilescu Constantin.In acest moment ispaseste o condamnare binemeritata pentru mita cu DREPTURILE OMULUI!!! [/color]
Memorat


 DESPRE CALOMNIE.

 " De mult mă frământă gândul de a scrie un articol despre ”CALOMNIE” – ca fenomen, foarte des întâlnit în societatea românească, aşa-zisă democratică de 21 de ani încoace, şi care a distrus
Ce e de fapt CALOMNIA? Atribuirea unei persoane în mod repetat a unor fapte pe care de regulă nu le-a făcut şi a unor defecte pe care nu le are. Orice Calomnie se bazează în general pe lipsă crasă de cunoaştere a oamenilor, a vieţii celui calomniat şi faptelor de care este legat inevitabil şi pentru care e incriminat în mod continuu.

Calea cea mai bună de a lansă şi întreţine o Calomnie, este prin întreagă mass-medie, şi mai nou toate site-urile de socializare, unde poţi vărsa orice şi oricâte lături pe oricine de dragul unei satisfacţii meschine de genul „ai văzut că i-am tras-o!!!”
Poporul român încă nu s-a desprins de mentalităţile comuniste şi încă apreciază mult mai mult folclorul despre careva înaintea adevărului pe principiul „lasă domnule, că nu iese fum până nu faci foc!!!”
Ce nu ştiu toţi cei care cred în inepţiile unei calomnii e că de fapt Focul de care se tot vorbeşte este sâmburele calomniei, de fapt.
Calomnia niciodată nu apare decât atunci când cineva devine incomod puterii, când vrei să bagatelizezi faptele unui om şi desigur când există interesul pervers de a elimină concurenţa de orice fel, şi numai la momentul oportun, când cel care este calomniat are de trecut un examen în viaţă, fie o avansare, fie o numire într-o funcţie, fie pentru a influenţa o decizie a unei instanţe judecătoreşti.
De regulă, aşa cum nu arunci cu pietre într-un pom uscat, ci numai în unul cu fructe, tot aşa nu calomniezi decât pe cineva de care ori îţi e teamă, ori te deranjează, ori ai primit o comandă de la şefi şi pentru care moralitatea, decenţa, verticalitatea, nu contează nici pentru acei şefi, nici pentru cel care dă curs calomniei. De fapt numai indivizi lipsiţi de caracter se pretează la a calomnia pe cineva. Calomnia mai poate avea ca scop şi o diversiune pusă la cale în apărătoarele puterii şi a serviciilor de informaţii. Calomnia este în ultima instanţă o încercare a unui neică-nimeni de a blama o personalitate. După ce încercarea se consuma, de fiecare data neică-nimeni rămâne mai anonim, mai neterminat, iar „calomniatul” căpăta mai mult respect, mai multă notorietate.             
Otrava calomniei, făcută pervers printr-o murdărire sistematică şi repetată, conform principiului „aruncă cu lături, că tot rămân nişte zoaie”, de cei care susţin că ei sunt deţinătorii adevărului absolut, ei atotştiutori, academicienii gunoaielor, cărora nu le poţi ajunge la nas nici cu macaraua, poate duce în final, pentru caractere mai slabe, mai fragile la drame umane şi frustrări, pentru care de cele mai multe ori nu mai există remediu.
Există mai multe feluri de Calomnii, una instituţionalizată, şi o fac cu succes toate instituţiile statului prin mass-media, cărora le este la îndemână, de regulă, în urmă unei comenzi politice, apoi Calomnia aşa-zisă privată, care apare sub semnătura unui aşa-zis journalist pe care nu îl cunoaşte nimeni şi Calomnia personală, care are ca ţintă un adversar sau un personaj pe care vrei să-l împroşti cu noroi, demitizând în acest fel faptele şi persoană lui.
De altfel bagatelizarea şi ironizarea de o manieră abject a faptelor unui om sunt armele sigure pentru a pune în situaţii de multe ori jenante, acea persoană.
Calomnia este că o viperă cu venin care te atacă şi te muşca, iar de cele mai multe ori nu poţi face nimic pe termen scurt.
Oricum pentru cel calomniat pare o întreagă nebunie ca la orice malversaţiune să începi să te disculpi în faţă tuturor celor pe care îi întâlneşti în cale, unii dintre ei necunoscând care a fost de fapt calomnia, la care tu încerci să-i dai o replică.
Se pune întrebarea: Poţi dezminţi o calomnie? Sigur că poţi, numai că efectul e de fiecare dată întârziat şi s-ar putea să îţi facă mai mult rău decât bine printr-o repunere în dezbatere a calomniei, de care mulţi oameni nici nu ştiau nimic, până în acel moment.
Mai mult, există riscul ca tot felul de neică nimeni să înceapă să îşi dea cu părerea şi să amplifice efectele unei calomni.
Totuşi, am convingerea că aşa cum timpul le rezolvă pe toate, tot aşa pe termen lung o calomnie ar trebui să nu mai existe. După ce minciunile sunt înghesuite într-un ghiveci rău mirositor cu efect de bombă, în final fumul calomniei se disipă într-o atmosferă din ce în ce mai rarefiata, a societăţii noastre, sătulă de atâta mizerie umană, de grobianism şi lipsă de cultură.[...]
"
Prof. Univ. Dr. Florentin SCALEŢCHI " articol aparut in Gazeta de Cluj

 
 "
Stimate domn,esti in eroare totala.Acest "Prof. Univ. Dr. Florentin SCALEŢCHI" nu a fost si nu este decat un infractor.In anul 1986 a deturnat un vapor ce trebuia sa ajunga de la Constanta la Galati, al carui comandant era-la fel ca Basescu de tanar-impreuna cu actorul Iancu Lucian,fara stirea echipajului.Echipajul de pe nava si-a dat seama ca vaporul a fost deturnat si Scaletchi a fost arestat la bord de catre oameni.Pentru asta a fost condamnat la moarte,insa datorita prieteniei sale cu Nicu Ceausescu,sentinta a fost amanata.In 1989 el era condamnat.Insa are certificat de revolutionar,desi era in puscarie cu ajutorul presilor de la Constanta Turcu Gheorghe si Vasilescu Constantin.In acest moment ispaseste o condamnare binemeritata pentru mita cu DREPTURILE OMULUI!!! [/color]
Presedintele Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (OADO), Florentin Scaletchi, a dat statul roman in judecata si cere despagubiri in valoare de 20 milioane de euro pentru perioada cat a fost inchis de comunisti. Este cea mai mare suma ceruta pe baza legii 221/2009. Acelasi Scaletchi a fost retinut de procurorii DNA si condamnat in 2007 de Tribunalul Bucuresti la sase ani de inchisoare pentru trafic de influenta.

In martie 1985, Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti, l-a condamnat pe Florentin Scaletchi la moarte pentru subminarea economiei nationale, a decis confiscarea totala a averii acestuia, i-a adaugat 15 ani de inchisoare in baza unui decret privind navigatia civila si a incheiat cu 3 ani de inchisoare pentru trecerea frauduloasa a frontierei.
Activistul pentru drepturile omului condamnat pentru fapte de coruptie arata in cererea de chemare in judecata inregistrata la Tribunalul Bucuresti ca "aceasta sentinta a fost data…pentru fapte ce reprezinta acum acte de opozitie fata de regimul totalitar".
 
"Eroul" Scaletchi nu se multumeste cu maruntis

Din acelasi document, aflam ca "la un moment dat, pedeapsa cu moartea a fost comutata, prin decret al Consiliului de Stat, in pedeapsa privativa de libertate pe o perioada de 20 de ani".
Fiind un tip norocos, Scaletchi a fost eliberat din inchisoare in data de 22 decembrie 1989. Ulterior s-a pricopsit cu un Certificat de Luptator Impotriva Comunismului si titlul de Luptator cu Merite Deosebite.
Presedintele OADO nu ofera alte amanunte in cererea sa, incheind sec: "Cer Statului roman, o despagubire pe care o fixez, ca pretentie, la suma de 20 milioane euro".
Tribunalul a stabilit data de 12 aprilie pentru primul termen de judecata.
 
Florentin Scaletchi si-a dorit toata viata sa fie "mai liber" decat ceilalti. Nu i- a reusit de fiecare data. In 1985, comandant de nava fiind, porneste din Constanta intr-o cursa spre Braila dar intoarce nava catre Turcia cu scopul de a pleca definitiv din tara. Este obligat de catre echipaj se revina asupra deciziei si la intoarcerea in port este arestat.
 
Scaletchi cere si obtine "dreptul" oamenilor

Militantul pentru drepturile omului, fost printre altele senator PDSR de Braila, a mai facut cunostinta cu arestul Politiei in noiembrie 2006.
A fost prins de procurorii DNA cand lua mita 10.000 de euro din cei 25.000 promisi pentru o interventie la seful DNA Brasov in favoarea unei solutii favorabile intr-un caz de evaziune fiscala.
Scaletchi era recunoscut pentru asemenea practici. Alti 7.500 euro au intrat in buzunarele lui Scaletchi pentru o legitimatie OADO antidatata.
Laudandu-se cu fel de fel de cunostinte prin sistemul judiciar, Scaletchi solicita bani de la cei cercetati in schimbul unor solutii favorabile din partea magistratilor.
Sub pretextul apararii drepturilor omului, Scaletchi a cerut eliberarea lui Omar Hayssam, Ovidiu Tender, Corneliu Paltanea si a altor indivizi potenti financiar.
Condamnat pentru coruptie dar inca in libertate, Scaletchi nu s-a vindecat de vechile obiceiuri. In vara anului trecut, i-a facut o vizita la penitenciarul Colibasi lui Cornel Penescu.

Sursa: ancheteonline.ro
Memorat


 DESPRE CALOMNIE.

 " De mult mă frământă gândul de a scrie un articol despre ”CALOMNIE” – ca fenomen, foarte des întâlnit în societatea românească, aşa-zisă democratică de 21 de ani încoace, şi care a distrus
Ce e de fapt CALOMNIA? Atribuirea unei persoane în mod repetat a unor fapte pe care de regulă nu le-a făcut şi a unor defecte pe care nu le are. Orice Calomnie se bazează în general pe lipsă crasă de cunoaştere a oamenilor, a vieţii celui calomniat şi faptelor de care este legat inevitabil şi pentru care e incriminat în mod continuu.

Calea cea mai bună de a lansă şi întreţine o Calomnie, este prin întreagă mass-medie, şi mai nou toate site-urile de socializare, unde poţi vărsa orice şi oricâte lături pe oricine de dragul unei satisfacţii meschine de genul „ai văzut că i-am tras-o!!!”
Poporul român încă nu s-a desprins de mentalităţile comuniste şi încă apreciază mult mai mult folclorul despre careva înaintea adevărului pe principiul „lasă domnule, că nu iese fum până nu faci foc!!!”
Ce nu ştiu toţi cei care cred în inepţiile unei calomnii e că de fapt Focul de care se tot vorbeşte este sâmburele calomniei, de fapt.
Calomnia niciodată nu apare decât atunci când cineva devine incomod puterii, când vrei să bagatelizezi faptele unui om şi desigur când există interesul pervers de a elimină concurenţa de orice fel, şi numai la momentul oportun, când cel care este calomniat are de trecut un examen în viaţă, fie o avansare, fie o numire într-o funcţie, fie pentru a influenţa o decizie a unei instanţe judecătoreşti.
De regulă, aşa cum nu arunci cu pietre într-un pom uscat, ci numai în unul cu fructe, tot aşa nu calomniezi decât pe cineva de care ori îţi e teamă, ori te deranjează, ori ai primit o comandă de la şefi şi pentru care moralitatea, decenţa, verticalitatea, nu contează nici pentru acei şefi, nici pentru cel care dă curs calomniei. De fapt numai indivizi lipsiţi de caracter se pretează la a calomnia pe cineva. Calomnia mai poate avea ca scop şi o diversiune pusă la cale în apărătoarele puterii şi a serviciilor de informaţii. Calomnia este în ultima instanţă o încercare a unui neică-nimeni de a blama o personalitate. După ce încercarea se consuma, de fiecare data neică-nimeni rămâne mai anonim, mai neterminat, iar „calomniatul” căpăta mai mult respect, mai multă notorietate.             
Otrava calomniei, făcută pervers printr-o murdărire sistematică şi repetată, conform principiului „aruncă cu lături, că tot rămân nişte zoaie”, de cei care susţin că ei sunt deţinătorii adevărului absolut, ei atotştiutori, academicienii gunoaielor, cărora nu le poţi ajunge la nas nici cu macaraua, poate duce în final, pentru caractere mai slabe, mai fragile la drame umane şi frustrări, pentru care de cele mai multe ori nu mai există remediu.
Există mai multe feluri de Calomnii, una instituţionalizată, şi o fac cu succes toate instituţiile statului prin mass-media, cărora le este la îndemână, de regulă, în urmă unei comenzi politice, apoi Calomnia aşa-zisă privată, care apare sub semnătura unui aşa-zis journalist pe care nu îl cunoaşte nimeni şi Calomnia personală, care are ca ţintă un adversar sau un personaj pe care vrei să-l împroşti cu noroi, demitizând în acest fel faptele şi persoană lui.
De altfel bagatelizarea şi ironizarea de o manieră abject a faptelor unui om sunt armele sigure pentru a pune în situaţii de multe ori jenante, acea persoană.
Calomnia este că o viperă cu venin care te atacă şi te muşca, iar de cele mai multe ori nu poţi face nimic pe termen scurt.
Oricum pentru cel calomniat pare o întreagă nebunie ca la orice malversaţiune să începi să te disculpi în faţă tuturor celor pe care îi întâlneşti în cale, unii dintre ei necunoscând care a fost de fapt calomnia, la care tu încerci să-i dai o replică.
Se pune întrebarea: Poţi dezminţi o calomnie? Sigur că poţi, numai că efectul e de fiecare dată întârziat şi s-ar putea să îţi facă mai mult rău decât bine printr-o repunere în dezbatere a calomniei, de care mulţi oameni nici nu ştiau nimic, până în acel moment.
Mai mult, există riscul ca tot felul de neică nimeni să înceapă să îşi dea cu părerea şi să amplifice efectele unei calomni.
Totuşi, am convingerea că aşa cum timpul le rezolvă pe toate, tot aşa pe termen lung o calomnie ar trebui să nu mai existe. După ce minciunile sunt înghesuite într-un ghiveci rău mirositor cu efect de bombă, în final fumul calomniei se disipă într-o atmosferă din ce în ce mai rarefiata, a societăţii noastre, sătulă de atâta mizerie umană, de grobianism şi lipsă de cultură.[...]
"
Prof. Univ. Dr. Florentin SCALEŢCHI " articol aparut in Gazeta de Cluj

 
 "
Stimate domn,esti in eroare totala.Acest "Prof. Univ. Dr. Florentin SCALEŢCHI" nu a fost si nu este decat un infractor.In anul 1986 a deturnat un vapor ce trebuia sa ajunga de la Constanta la Galati, al carui comandant era-la fel ca Basescu de tanar-impreuna cu actorul Iancu Lucian,fara stirea echipajului.Echipajul de pe nava si-a dat seama ca vaporul a fost deturnat si Scaletchi a fost arestat la bord de catre oameni.Pentru asta a fost condamnat la moarte,insa datorita prieteniei sale cu Nicu Ceausescu,sentinta a fost amanata.In 1989 el era condamnat.Insa are certificat de revolutionar,desi era in puscarie cu ajutorul presilor de la Constanta Turcu Gheorghe si Vasilescu Constantin.In acest moment ispaseste o condamnare binemeritata pentru mita cu DREPTURILE OMULUI!!! [/color]
Presedintele Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (OADO), Florentin Scaletchi, a dat statul roman in judecata si cere despagubiri in valoare de 20 milioane de euro pentru perioada cat a fost inchis de comunisti. Este cea mai mare suma ceruta pe baza legii 221/2009. Acelasi Scaletchi a fost retinut de procurorii DNA si condamnat in 2007 de Tribunalul Bucuresti la sase ani de inchisoare pentru trafic de influenta.

In martie 1985, Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti, l-a condamnat pe Florentin Scaletchi la moarte pentru subminarea economiei nationale, a decis confiscarea totala a averii acestuia, i-a adaugat 15 ani de inchisoare in baza unui decret privind navigatia civila si a incheiat cu 3 ani de inchisoare pentru trecerea frauduloasa a frontierei.
Activistul pentru drepturile omului condamnat pentru fapte de coruptie arata in cererea de chemare in judecata inregistrata la Tribunalul Bucuresti ca "aceasta sentinta a fost data…pentru fapte ce reprezinta acum acte de opozitie fata de regimul totalitar".
 
"Eroul" Scaletchi nu se multumeste cu maruntis

Din acelasi document, aflam ca "la un moment dat, pedeapsa cu moartea a fost comutata, prin decret al Consiliului de Stat, in pedeapsa privativa de libertate pe o perioada de 20 de ani".
Fiind un tip norocos, Scaletchi a fost eliberat din inchisoare in data de 22 decembrie 1989. Ulterior s-a pricopsit cu un Certificat de Luptator Impotriva Comunismului si titlul de Luptator cu Merite Deosebite.
Presedintele OADO nu ofera alte amanunte in cererea sa, incheind sec: "Cer Statului roman, o despagubire pe care o fixez, ca pretentie, la suma de 20 milioane euro".
Tribunalul a stabilit data de 12 aprilie pentru primul termen de judecata.
 
Florentin Scaletchi si-a dorit toata viata sa fie "mai liber" decat ceilalti. Nu i- a reusit de fiecare data. In 1985, comandant de nava fiind, porneste din Constanta intr-o cursa spre Braila dar intoarce nava catre Turcia cu scopul de a pleca definitiv din tara. Este obligat de catre echipaj se revina asupra deciziei si la intoarcerea in port este arestat.
 
Scaletchi cere si obtine "dreptul" oamenilor

Militantul pentru drepturile omului, fost printre altele senator PDSR de Braila, a mai facut cunostinta cu arestul Politiei in noiembrie 2006.
A fost prins de procurorii DNA cand lua mita 10.000 de euro din cei 25.000 promisi pentru o interventie la seful DNA Brasov in favoarea unei solutii favorabile intr-un caz de evaziune fiscala.
Scaletchi era recunoscut pentru asemenea practici. Alti 7.500 euro au intrat in buzunarele lui Scaletchi pentru o legitimatie OADO antidatata.
Laudandu-se cu fel de fel de cunostinte prin sistemul judiciar, Scaletchi solicita bani de la cei cercetati in schimbul unor solutii favorabile din partea magistratilor.
Sub pretextul apararii drepturilor omului, Scaletchi a cerut eliberarea lui Omar Hayssam, Ovidiu Tender, Corneliu Paltanea si a altor indivizi potenti financiar.
Condamnat pentru coruptie dar inca in libertate, Scaletchi nu s-a vindecat de vechile obiceiuri. In vara anului trecut, i-a facut o vizita la penitenciarul Colibasi lui Cornel Penescu.

Sursa: ancheteonline.ro

SCALESCHI     FLORIN   LRM-S-00014   CONSTANTIN   ELIZA   11.09.1954 --  CONSTANTA
Memorat


  Domnule VladTepesrev. toata stima pentru documentarea facuta in privinta persoanei Florentin Scaletcki care vad ca este si revolutionar.Ce am dorit sa arat este o definire plastica a " calomniei ".E cea mai buna descriere si cea mai sugestiva a acesteia.Nu conteaza aici CINE este autorul , cea facut el, etc. ci ' produs gindirii lui, sau " opera " sa cum spun literatii.

 Sa dau un exemplu.Toti am auzit de doctorul Paulescu , om de stiinta roman care a inventat insulina pentru tratamentul diabetului.Pentru acesta descoperire a fost propus pentru premiul Nobel pentru stiinta , premiu pe care insa a fost luat de altcineva, fiindca , evreii inflenti ai comunitatii internationale au sarit ca arsi si au sustinut ca doctorul Paulescu, are simpatii politice de dreapta, este antisemit , este cuzist, nationalist sovin etc.Acum intreb eu , ce legatura au convingerile nationaliste ale distinsului medic, cu meritul descoperirii sale , care a revolutionat medicina in domeniul tratamentului diabetului prelungind speranta de viata a milioane de oameni Huh


" http://www.gazetadecluj.ro/citeste/5839-calomnia-n-schimbul-la-it-ii-i-frustr-rii-c-nu-ai-fost-n-stare-s-faci-nimic-n-propria-via- "

 
Memorat


PS. In ce priveste cele aratate despre persoana si faptele acestuia se prea poate sa ai dreptate.
Memorat


PS. In ce priveste cele aratate despre persoana si faptele acestuia se prea poate sa ai dreptate.
" http://www.monitorulneamt.ro/stiri/?editia=20061214&pagina=99&articol=8999 '
Memorat


" La 19 august 1939 Stalin a început mobilizarea secreta a Armatei Rosii, dupa care al doilea razboi mondial a devenit inevitabil. Începerea mobilizarii secrete însemna practic intrarea în cel de-al doilea razboi mondial. 19 august 1939 este ziua când Stalin a început al doilea razboi mondial. Mobilizarea secreta trebuia sa se încheie prin atacarea Germaniei si României, la 6 iulie 1941. Concomitent, în Uniunea Sovietica trebuia decretata Ziua ,,M", ziua când mobilizarea se transforma din secreta în deschisa si devenea totala. Mobilizarea secreta a fost orientata în sensul pregatirii agresiunii. Pentru apararea tarii nu s-a facut nimic. Mobilizarea secreta a fost atât de colosala, încât nu s-a izbutit ascunderea existentei sale. Lui Hitler i-a ramas o singura sansa: sa se salveze printr-o lovitura preventiva.

Hitler I-a preîntâmpinat pe Stalin cu doua saptamâni.

lata de ce Ziua ,,M" n-a mai venit.

(Victor Suvorov)

. De ce si-a distrus Stalin aviatia strategica

. Despre Molotov cel rau si Litvinov cel bun

. Un Genghis-Han înaripat

. Despre mobilizarea permanenta

. Despre cuceririle lui Octombrie

. L-a crezut Stalin pe Hitler?

VICTOR SUVOROV

Consultant stiintific: col. (r) Marin Pîrvulescu

ZIUA "M" - Când a început al doilea razboi mondial?

Mobilizarea înseamna razboi.
Maresalul Uniunii Sovietice B.M. saposnikov

Se dedica lui Bogdan Vasilievici Rezun

Catre cititor

Dupa aparitia Spargatorului de gheata în Germania, am primit trei metri cubi de corespondenta de la fosti soldati si ofiteri germani: scrisori, carti, jurnale, documente de front, fotografii. Dupa aparitia Spargatorului în Rusia, am primit si mai mult.

Pe ordinea de zi era întrebarea leninista: ce-i de facut ?

Sa scriu raspunsuri? Mi-ar ajunge o viata?

Dar am oare dreptul sa nu raspund?

Aici nu este vorba de o datorie de onoare. Fiecare scri­soare este interesanta în felul ei, iar toate împreuna se constituie într-un tezaur. Este aici un strat al istoriei pe care nimeni nu l-a studiat. Sînt mii de marturii, si fiecare con­trazice versiunea oficiala privind razboiul.

Se poate ca nu stiu ce institutie stiintifica sa aiba un corpus mai voluminos de documente, însa hotarît ca aceasta colectie a mea este mai interesanta.

Cei care au fost pe front, dupa o viata grea, ajunsi la sfîrsitul ei, au început sa-mi scrie dintr-o data, deschizîndu-si sufletul si povestind ceea ce n-au povestit niciodata nimanui.

O mare parte a corespondentei nu este de la cei care au fost pe front, ci de la urmasii lor - fii si nepoti. si totul a fost tainuit: "Tatal meu povestea în cercul prietenilor sai...".

Este cutremurator ca TOATE marturiile, atît ale parti­cipantilor la razboi, cît si cele transmise prin altii, nu se potrivesc cu acel tablou al începutului razboiului, care ne-a fost zugravit vreme de jumatate de veac de stiinta istorica oficiala.

Poate ca participantii la razboi si urmasii lor sa fi dena­turat adevarul?

O astfel de presupunere ar putea fi exprimata daca ar fi existat doar o suta de kilograme de corespondenta. Pentru atîta fleac ai putea sa ai îndoieli. Sînt însa multe scrisori. Va închipuiti ce înseamna cuvîntul MULTE?

si toata corespondenta spune acelasi lucru. Nu se putea ca toti expeditorii sa se înteleaga între ei. Nu se putea ca autorii a mii de scrisori din Rusia sa fie întelesi cu autorii a mii de scrisori din Germania, Polonia, Canada, Australia.

Un exemplu. Din versiunea oficiala stiam ca a izbucnit razboiul si pictorul Iraclie Toidze, prins de avîntul unei stari de spirit nobile, a pictat Patria Mama, chemînd la lupta. Panoul cu reproducerea picturii a aparut în chiar primele zile ale razboiului; curînd a fost cunoscut în toata lumea si a devenit simbolul razboiului pe care comunistii îl numesc "Marele Razboi pentru apararea patriei".

Însa mie multi îmi scriu ca panoul a aparut pe strazile oraselor sovietice nu în primele zile de razboi, ci în chiar prima zi.

Pe strazile orasului laroslavl - în seara de 22 iunie. La Saratov - "în a doua jumatate a zilei". Pe 22 iunie acest afis a fost lipit la Kuibîsev pe vagoanele esaloanelor militare. La Novosibirsk si Habarovsk, panoul a aparut cel tîrziu pe 23 iunie. Pe atunci avioanele faceau o multime de escale intermediare, neputînd sa ajunga la Habarovsk mai devreme de 24 de ore. Dar daca presupunem ca avionul a fost încarcat cu panouri pe 22 iunie, iar noaptea a zburat la Habarovsk, atunci se pune întrebarea: Cînd au fost facute aceste panouri ? Pe 22 iunie ? Sa admitem. În acest caz, cînd a creat Iraclie Toidze capodopera sa? Oricum am suci-o, rezulta ca înainte de 22 iunie. Rezulta ca n-a creat sub imperiul mîniei sfinte, ci înainte ca aceasta mînie sa înceapa a clocoti în el. De unde putea sti el despre invazia germana, daca însusi Stalin nu se astepta la invazie ? O enigma a istoriei...

Iata însa si dezlegarea enigmei. O scrisoare din Argentina. Autor: Nikolai Ivanovici Kadîgrov. Înainte de razboi a fost locotenent-major la un punct de înrolare la Minsk. Fiecare punct de înrolare pastra un anumit numar de documente secrete în pachete sigilate, cu însemnarea: "Se va deschide în Ziua M". La sfîrsitul anului 1940, astfel de documente au început sa vina tot mai multe. si iata ca în decembrie s-au primit trei pachete mari, fiecare avînd cîte cinci sigilii din ceara rosie. Pachetele erau secrete si trebuiau pastrate în seif. Mare necaz însa: nu încapeau. A trebuit sa se comande o lada din otel, care sa fie folosita în locul seifului.

Au trecut sase luni: e 22 iunie, razboi. Ce-i de facut cu documentele? Molotov a spus la radio ca razboiul a început, dar nu s-a dat semnalul de deschidere a pachetelor. Daca le deschizi de capul tau, te împusca. Ofiterii stau, asteapta. Semnalul ioc! Acest semnal nici n-a mai ajuns. Spre seara a venit un ordin prin telefon: sa se distruga pachetele cu urmatoarele numere, fara a se deschide; iar pachetele cu urmatoarele numere sa se deschida.

S-au distrus imediat o multime, printre care si doua dintre cele trei pachete mari. Dar cum sa le distrugi, daca în fiecare se aflau cîte 5.000 de pagini de hîrtie brosata? Le-au ars într-un butoi de metal si au întocmit un act: noi, subsemnatii, am ars pachetele, ocazie cu care am fost obli­gati sa rascolim cu vatraiul hîrtiile, însa în acest timp nimeni nu s-a uitat în foc... si urmau semnaturile. Sigur ca în mintea cuiva ar putea aparea îndoiala: nu s-au interesat de continut, dîndu-le foc! Tocmai de aceea s-a întocmit actul: nu s-au interesat.

Iar pentru unul din cele trei pachete mari s-a ordonat sa se elimine stampila "strict secret" si pachetele sa se deschida, folosindu-se continutul conform indicatiilor. Le-au deschis. În interior erau afise: "Patria Mama va cheama! ". Pachetele au fost deschise în noaptea de 23 iunie.

Însa au fost trimise în decembrie 1940.

Ne apare în fata urmatorul tablou: "au pregatit afisele din vreme, le-au tiparit într-un tiraj suficient pentru întreaga tara si le-au raspîndit în pachete secrete la toate institutiile cores­punzatoare. Ceva i-a mînat în acest sens. Dar la 22 iunie Hitler a dat o lovitura de preîntîmpinare si, într-o clipa, multe din aceste afise si-au pierdut actualitatea.

Uniunea Sovietica a fost nevoita sa duca un razboi de­fensiv pe teritoriul ei, iar afisele pregatite în celelalte doua pachete chemau la un cu totul alt razboi. Continutul mate­rialului agitatoric pregatit nu corespundea spiritului raz­boiului de aparare. De aceea a venit ordinul : sa se distruga fara a se deschide. Poate ca erau niste capodopere marete, poate ca ar fi devenit si ele cunoscute în întreaga lume. Dar artistii, care le-au creat, n-au avut noroc.

Însa Iraclie Toidze a avut. . . Afisul sau (poate ca în ciuda planului autorului) a devenit universal : "Patria Mama va cheama ! ". Dar unde anume îi cheama, nu scrie. De aceea afisul sau s-a potrivit si cu razboiul defensiv. De aceea s-a ordonat ca afisul lui Toidze sa fie lipit peste tot.

Povestea a fost aceeasi pentru toate simbolurile "Marelui Razboi..." : au fost pregatite din vreme. Cîntecul Razboiul Sfînt a fost scris ÎNAINTE de invazia germana. Exista un simbol monumental al "Marelui Razboi...": un "luptator-eliberator" cu un copil în brate. Acest chip a aparut în ziarul Pravda, în septembrie 1939, a treia zi de la începerea "campaniei eliberatoare" sovietice din Polonia. Chiar daca Hitler n-ar fi atacat, noi tot am fi ajuns "elibe­ratori". Simboluri sculpturale, grafice si muzicale ale raz­boiului "eliberator" fusesera deja create, iar unele din ele, precum afisul lui Toidze, au fost reproduse în tiraj de masa...

Se poate replica: e de crezut un ofiter care a cazut prizonier, iar dupa razboi, din anume cauze, a trait în Argentina, iar nu în patria proletariatului mondial?

Eu ce sa zic?! Bine, sa nu-l credem, însa si cei care s-au întors dupa razboi în patria proletariatului mondial povestesc aceleasi istorii uimitoare.

Dupa aparitia Spargatorului, istoricii de la Kremlin au încercat prin multe articole sa respinga ideea pregatirii lui Stalin pentru "eliberarea" Europei.

S-a ajuns la tot felul de lucruri curioase. Un critic literar a descoperit ca versurile cîntecului Razboiul sfînt au fost scrise înca din timpul primului razboi mondial. Lebedev-Kumaci a furat pur si simplu versurile si le-a dat drept ale lui. Criticii mei s-au agatat de acest argument si repeta mereu: versurile au fost scrise cu un sfert de secol înainte de invazia germana!"
 " http://www.scritube.com/literatura-romana/carti/Victor-SuvorovZiua-M205514911.php "
Memorat
Pagini: 1 2 [3] 4 5 ... 51
Schimbă forumul: