Main Content:

Pagini: 1 ... 21 22 [23] 24 25 ... 51

[color=blue][size=10pt][size=10pt][size=10pt][size=10pt][size=10pt][b][b]Amintes



 

" http://www.rumaniamilitary.ro/carol-al-ii-lea-despre-pierderea-basarabiei-o-zi-a-rusinei-nationale#more-28119 "

 " Jurnalul lui Carol al II-lea este un veritabil document istoric despre fatidicele zile în care s-a destrămat România Mare. Trezit din somn la ora 2 noaptea, la data de 27 iunie, regelui i se aduce la cunoștință faptul că URSS-ul a trimis României o nota ultimativă la care aștepta răspuns în 24 de ore. Totuși, dimineața, la ora 8, Carol găsește timpul necesar pentru a asista la examenul de bacalaureat al lui „Mihăiț㔺i abia apoi discută cu primul-ministru Tătărescu despre nota ultimativă, convocând, pentru ora 12, Consiliul de Coroană. Deși e surprins de votul dat în Consiliu pentru cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, regele „uită”că decizia acestui organism este consultativă. După acest prim Consiliu, Carol al II-lea își face din nou loc în program pentru a asista la susținerea bacalaureatului lui „Mihăiță”. Spre seară are loc cel de-al doilea Consiliu de Coroană, care, de data aceasta, votează masiv pentru cedarea de bună voie a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța. Regele ia hotărârea ca atare, dar se va asigura că poporul va fi informat de opțiunea sa pentru rezistență…

„Joi, 27 iunie

Oh! Ce zi îngrozitoare, de cumplită durere şi zi de absolută laşitate a unor români. Am ieşit din infernul zilei de astăzi moralmente zdrobit şi îmbătrânit cu 10 ani. Dar să recapitulez faptele. La 2 dimineaţa am fost deşteptat de un telefon de la Urdăreanu, zicând că Davidescu de la Moscova a telefonat că Molotov i-a remis o notă ultimativă, după ce toate legăturile telefonice au fost întrerupte. La 7, un al doilea telefon, prin care s-au primit preciziuni. Nu se cere de către U.R.S.S. decât să cedăm Basarabia şi Nordul Basarabiei [Bucovinei] şi să dăm răspunsul în 24 de ore. Această ştire m-a revoltat în cel mai înalt grad. Este un lucru aşa de oribil încât nici o minte românească nu poate să-l conceapă. Oricari ar fi riscurile, părerea mea este că trebuim să rezistăm la astfel de injoncţiuni şi să ne ţinem la ceea ce am spus atât de des, că dacă vom fi atacaţi, ne vom apăra. Se aşteaptă textul telegramei, ca să se poată lua o hotărâre.

Şi astăzi trebuia să fie zi de mare bucurie a bacalaureatului lui Mihăiţă. Început la 8, am putut să asist ¾ de ceas şi am constatat că copiii au răspuns foarte frumos. Şedinţa este solemnă, toţi băieţii în frac.

La 9, vin Tătărăscu şi Gigurtu ca să discute situaţia. A asistat şi Urdăreanu. Nota e mai, e mai gravă încă decât credeam. Ni se cere evacuarea acestor teritorii în 4 zile şi ocuparea oraşelor Cernăuţi, Chişinău şi Cetatea Albă începând de mâine, ora 12. Eu sunt hotărât pentru rezistenţă, Gigurtu nu vede cum, iar Tătărăscu şovăie, înclinând mai mult pentru cedare. Ceea ce face poziţia noastră mult mai gravă este că n-avem siguranţa pe graniţele Ungariei şi Bulgariei şi riscăm o situaţie foarte critică dacă vom fi atacaţi pe trei fronturi. Totuşi, nu pot concepe, ca suveran al ţării, cum pot să cedez teritorii cari sunt, hotărât, de fapt şi istoric, româneşti. Raţionamentul U.R.S.S. că cere Nordul Bucovinei ca o slabă despăgubire pentru 22 de ani de ocupaţie românească în Basarabia este, pur şi simplu, ridicol. (…)

Între timp, am convocat, pentru ora 12, Consiliul de Coroană. Deoarece Dinu Brătianu s-a înscris în «Partidul Naţiunii», i-am oferit să-l numesc consilier regal; a refuzat însă. Mare şi frumos gest patriotic în aceste momente tragice ale României, n-am ce zice!?!?! La ora indicată, a avut loc Consiliul de Coroană, cari a început printr-o expunere a faptelor, făcută de Tătărăscu şi Gigurtu, după care Ţenescu a expus situaţiunea militară. Preşedintele Consiliului şi ministrul Afacerilor Străine au arătat în cuprinsul Notei, ideea noastră de a cere discuţii şi răspunsul dat de Germania şi Italia. Şeful Marelui Stat-Major, fără a da un aviz, a expus situaţia militară, a cărui concluzie era că dacă suntem obligaţi să luptăm pe trei fronturi, mergem la dezastru sigur, că chiar aşa ne va fi greu fără nici un ajutor de nicăierea de a rezista. S-a mai pus chestiunea că este important a ne păstra armata intactă pentru zile poate şi mai negre. Chiar de la începutul avizului dat de vorbitori, între cei prezenţi, consilieri regali şi miniştri, s-au desemnat două curente: Iorga pentru rezistenţă, iar Argetoianu pentru cedare. Iorga a fost indignat faţă de Marele Stat-Major. Rezultatul votului, care se găseşte pe pagina din faţă (157*), a fost pentru primirea ultimatumului: 11 – NU, 10 – DA, 4 – pentru discuţii şi 1 – rezervat. (…) De la început, s-a văzut tendinţa către cedare. La propunerea lui Urdăreanu, mobilizarea imediată a Armatei. S-au raliat toţi, afară de unul singur, Ballif. Nu pot zice că m-am sculat prea fericit de la acest Consiliu. A urmat să trimitem note prin care să cerem să stăm de vorbă. Rămâne să mi se prezinte cât mai repede textul.

După aceea, se făcuse 2, a avut loc promovarea clasei lui Mihăiţă şi declararea lor ca bacalaureaţi, după ce am dat băieţilor câte o tabacheră şi lui Mihăiţă Ordinul „Pentru Merit“ şi alte decoraţii profesorilor şi lui [Petre] Andrei, care a prezidat Comisiunea. A avut, pe urmă, loc masa pentru noii promovaţi şi profesorii lor. Oricine îşi poate închipui [ce] a fost în sufletul meu în acele momente, mai ales că chestiunea nu este publică. La şampanie am ţinut un mic logos, care cred că a fost foarte frumos. Am vorbit, adânc emoţionat fiind, atât de bacalaureatul lui Mihăiţă, cât şi de oribilele evenimente ale zilei. Mihăiţă, cu glas destul de tare, a citit cuvântarea pregătită azi-seară.

Sfârşindu-se masa, a şi venit Tătărăscu cu proiectul de răspuns, pe care l-am aprobat. Din discuţiile cu el, a reieşit că este pentru cedare. Raţionamentele lui sunt, incontestabil, logice, nefiind susţinuţi de nimeni, chiar aliaţii noştri din Înţelegerea Balcanică, iugoslavii, sfătuindu-ne să primim, iar pe de altă parte primejdia de a fi atacaţi pe 3 fronturi, totul este logic în această părere. (…) Altă mare decepţie, chiar decretul de mobilizare, care l-am iscălit azi-de-dimineaţă, n-am putut obţine să fie publicat; atât a intrat în sufletul unora ideea cedării încât Tătărăscu şi chiar Ilcuş m-au sfătuit să fie reţinut. (…) S-a mai hotărât, în discuţiile cu Tătărăscu, că vom trebui să procedăm, după al doilea Consiliu de Coroană de astă-seară, la o complectare şi remaniere a Guvernului. Trebuie să intre, ca să putem face faţă la această situaţie, Vaida, ca preşedinte al Consiliului, Inculeţ şi Nistor, ca reprezentanţi ai provinciilor ameninţate, şi Argetoianu, ca ministru al Afacerilor Străine. Ar mai fi bine, crede el, să putem lua şi pe cineva de la foştii legionari şi de la «Generaţia 22». Înainte de Consiliu, am propus lui Vaida să preia Guvernul. A refuzat, acceptând, însă, să intre sub Tătărăscu; Argetoianu a primit şi el. Consiliul [de Coroană] are loc şi am ieşit din el amărât şi dezgustat. Toţi acei cari făceau pe eroii la prânz s-au dezumflat. Numai 6 voturi din cei 26 prezenţi au fost pentru rezistenţă. Numele lor merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu. Toţi ceilalţi, cu oareşicare nuanţe, au fost pentru acceptarea ultimatumului. (…)

Discuţii mai îndelungate au fost inutile. Deci, am încheiat Consiliul printr-o scurtă cuvântare, în care am spus că este ziua cea mai dureroasă a vieţii mele, această zi în care trebuiam să mă bucur că fiul meu şi-a trecut bacalaureatul. Că consider că se face o foarte mare greşeală de a ceda fără nici o rezistenţă aproape un sfert din ţară, dar mă văd copleşit de avizul marei majorităţi a acelora cărora le-am cerut sfatul. Am plecat fără a mai da mâna cu nimeni, adânc amărât şi convins că urmările celor hotărâte vor fi foarte rele pentru ţară, chiar dacă, cum crede Argetoianu, foarte în curând vom recăpăta ce am pierdut. A urmat depunerea jurământului lui Vaida şi Argetoianu. A rămas ca ei să facă nota de acceptare, căci, din nou, cei din Axă ne-au comunicat că nu vor răzbi aci şi că nu ne vor ajuta.

M-am dus să mă culc, dar Urdăreanu a cerut, din nou să mă vază şi am rediscutat situaţia, el, ca şi mine, fiind convins de marea greşeală ce se face. Ce puteam eu, oare, face dacă se produce, într-adevăr, dezastrul, aşa cum mulţi îl văd? Nu pot să-mi iau răspunderea, nefiind susţinut decât de o foarte mică minoritate. Totuşi, am mai făcut un ultim efort, chemându-l pe Tătărăscu la telefon şi arătându-i din nou foarte serios şi foarte violent atenţia asupra marei greşeli ce se comite. Mi-a răspuns că nu vede nici o altă soluţiune şi că-şi ia toată răspunderea. Am mai avut un oribil sentiment astăzi, când cei mai mulţi ofiţeri au venit, după-masă, să mă roage să cedez, căci altfel mergem la un dezastru sigur. Oh! de ce, oare, românii noştri n-au cea mai mică doză de orgoliu naţional în aceste clipe într-adevăr grele!

E o zi a ruşinei naţionale. Restul nopţii, cu Duduia, am plâns amarnic. Şi ea vede dezastrul ce ne aşteaptă.

cedarea-basarabiei-40

Vineri, 28 iunie

Starea de suflet în care mă găsesc azi-dimineaţă este de nedescris. Nu mă simt om, parcă s-a rupt ceva în mine. Sunt un oareşicare care trebuie să-şi facă datoria, atâta tot. Parcă din mine a dispărut eul. Tocmai [la] 20 de zile după ce-mi ajunsesem apogeul a 10 ani de muncă, cu rezultatele ce au fost, şi acuma – prăbuşirea. Este, parcă, ceva ce nu poţi suporta. Mi-e ruşine de mine însumi, nu îndrăznesc să privesc pe cineva în faţă. Totul mi se pare aşa un coşmar, un lucru [pe] care nici un cuvânt omenesc nu-l poate descrie.

Dimineaţa, la 11, l-am primit pe Tătărăscu. Mă simt aşa de mic şi de neimportant în faţa acestei nenorociri ce s-a abătut asupra României. Mobilizarea, care se hotărâse ieri şi care în urma insistenţelor lui Argetoianu şi ale preşedintelui Consiliului nu se făcuse, se face astăzi, după o luptă cu acesta, care nu vrea să facă nici un gest care să aţâţe U.R.S.S. Frică şi laşitate. Poate, prudenţă sănătoasă. Numai viitorul ne-o va arăta. Oribil în toate acestea este graba care o pun Sovietele pentru ocuparea teritoriului, grabă care periclitează evacuarea. Azi-de-dimineaţă, mi se anunţă că e vorba şi de un colţ din Moldova, până la Herţa. Chiar în decursul operaţiilor, a fost un incident în care au căzut 2 morţi. Am fost aşa de indignat de atingerea unui colţ al României Vechi încât am spus lui Tătărăscu că aceasta nu se poate admite. A promis că va lupta cu înverşunare pentru această bucată de pământ. Aşa cum au mers cedările noastre, această făgăduială este gratuită.

Au fost mari discuţii cu Horia Sima ca să intre în Guvern. N-a voit, dar Urdăreanu s-a luptat cu el până ce a primit şi, la 2, el şi cu dr. Simionescu de la «Generaţia din 22» au depus jurământul ca subsecretari.

După cum m-am aşteptat, U.R.S.S. nici nu vrea să steie de vorbă pe chestiunea Herţa. Ultimele mele speranţe s-au spulberat. Am nădăjduit că ciocnirea de la Herţa ar fi putut provoca alte rezistenţe spontane, care, astfel, ne-ar fi scăpat cinstea. Primele ştiri ce ne vin sunt foarte triste. Purtarea populaţiei basarabene, îndeosebi a evreilor, a lăsat mult de dorit. Coloanele de refugiaţi şi trenurile au fost atacate de hoarde comuniste, ceea ce a întârziat şi mai mult posibilităţile şi aşa ridicol de scurte de a putea evacua. (…)

Seara, mă culc amărât rău de tot. M-a apucat o deznădejde cumplită. Mă gândesc dacă n-ar fi mai cuminte să abdic. Duduia protestează vehement, spunându-mi că n-am dreptul de a părăsi lupta, ar fi o dezertare. Cine ştie, poate că ea are dreptate!

Sâmbătă, 29 iunie

Astăzi sau, poate, ieri, Axa a recomandat Ungariei şi Bulgariei să nu mişte. Prea târziu. Ei par mulţumiţi că am cedat. Sigur, era în interesul şi cu complicitatea ei. (…) Ştirile asupra evenimentelor din Basarabia şi Bucovina sunt din ce în ce mai triste. Dezertări ale soldaţilor basarabeni, excese de orice fel ale populaţiei minoritare, mai ales evrei, cari atacă şi insultă pe ai noştri, ofiţeri batjocoriţi, unităţi dezorganizate etc., etc. Aceasta mă înfurie în aşa un hal că, chemându-l pe Tătărăscu la telefon, am fost de o violenţă neobişnuită. Am ţipat ca un disperat. Pe urmă, mi-a părut foarte rău. (…)

Duminică, 30 iunie

(…) Ştirile din Basarabia sunt tot triste. Din păcate, am avut dreptate cu aşa-numita reorganizare a F.R.N. Mulţi dintre conducătorii de acolo s-au arătat complect bolşevizaţi, fiind cei dintâi cari au primit cu drapele roşii şi cu flori trupele sovietice. Incidente cu populaţia, mai ales evreiască, au avut loc peste tot. Din această cauză, evacuările, cari şi aşa au fost grele, în multe locuri au fost făcute imposibile. S-au împuşcat funcţionari, s-au atacat şi dezarmat chiar unităţi militare. Ritmul înaintării trupelor roşii a depăşit cu mult planul stabilit şi a adăugat şi mai mult la dezordine. Toate protestările au fost zadarnice. Unităţile blindate şi motorizate, o dată lansate, n-au mai putut fi oprite.

Luni, 1 iulie

(…) Audienţele de dimineaţă încep cu Gheorghe Brătianu, care vine să-mi vorbească de situaţie, pe care o consideră ca destul de gravă. Vede, în viitor, posibilitatea de a ceda ceva din Cadrilater, dar asupra părţilor mărginaşe ungureşti este mai puţin precis. Consideră principiul schimbului de populaţie ca un lucru bun. (…) După-masă, la ora 5, generalul Antonescu, care a cerut cu insistenţă să mă vază. După declaraţii de devotament şi asigurarea că nu are nici o legătură cu legionarii, îmi spune că ţara este pe pragul dezastrului, că Armata este complect demoralizată şi dezorganizată şi că trebuie rapid făcut ceva spre a pune lucrurile în mână. Cam în alte cuvinte, doreşte să se facă un guvern cu el şi cu bătrânii. (…)

Marţi, 2 iulie

Azi are loc şedinţa Comisiunei Afacerilor Străine a Parlamentului. De dimineaţă, Urdăreanu a fost la Iorga să-l roage să spuie că eu am fost pentru rezistenţă. A promis că va face ceva. (…)

Miercuri, 3 iulie

(…) Ştirile din Basarabia sunt foarte triste. Astăzi a fost ultima zi a evacuării şi a fost hotărâtă zi de doliu naţional. Evreii şi comuniştii s-au purtat într-un mod oribil. Asasinate şi molestări ale ofiţerilor şi ale acelor cari voiau să plece. Aceasta mă face să mă tem că va produce reacţii primejdioase”.

(Carol al II-lea Regele României,Însemnări zilnice, vol. III, Ed. Scripta, București, 1998)

Historia.ro

Ultimatul sovietic din 26 iunie 1940 urmat de ocuparea Basarabiei si Bucovinei – Document
28 iunie 2014|19 "
Memorat

[size=13Consiliul Demnității Umane (EMT) a propus la Budapesta înființarea unei comisii care să facă presiuni pentru retrocedarea imobilelor și proprietăților revendicate de bisericile maghiare din Transilvania. Președintele comisiei va fi Laszlo Tokes. Multe dintre cererile de retrocedare se bazează însă pe acte false, pentru că bisericile maghiare nu aveau drept de proprietate în Transilvania, ci drept de folosință.
Ungaria își face pur și simplu o comisie prin care să-și ”retrocedeze” Transilvania
Anunțul ”retrocedării” Transilvaniei către Ungaria a fost făcut vineri la Budapesta în cadrul unei conferințe de presă la care a participat și Laszlo Tokes, cel care urmează să fie președintele comisiei. Din aceasta vor face parte ierarhi ai bisericilor maghiare dar și juriști, scopul ei fiind acela de a face propuneri prin care atât România, cât si Slovacia să fie obligate să retrocedeze către bisericile maghiare tot ce pretind acestea că le-au aparținut. Cu ocazia lansării acestui demers care va înrăutăți relațiile Ungariei cu România și cu Slovacia mai mult decât sunt deja, liderul organizației numite ”Consiliul Demnității Umane” a lansat și acuzații împotriva Guvernului României că nu respectă libertatea religiei și dreptul la liberă conștiință, ca și cum credința are vreo legătură cu retrocedările și cu manevrele imobiliare ale Ungariei. Mai grav, liderul EMT, Zoltan Lomnici, a spus că ”adevăratul țel al Guvernului României este să facă imposibilă viața maghiarilor”. Stranie afirmație despre o țară în care UDMR este la guvernare non-stop, mai mult decât orice partid românesc!
Și Laszlo Tokes a atacat România în cadrul conferinței de presă, făcând apel la raportul Comisiei de combatere a rasismului și intoleranței din Consiliul Europei (ECRI), amenințând cu sesizarea problemei în cadrul Parlamentului European, dar și a altor organisme internaționale.

    ”Trebuie cerut organismelor internaționale sa monitorizeze această problemă și să exercite presiuni asupra României, care duce un joc de-a soarecele și pisica cu instituțiile internaționale, în timp ce ține sub oprimare minoritățile din țară.”

- a spus Tokes la Budapesta.
Iată așadar pe cine a decorat România cu cea mai înaltă distincție, pe un individ care ne acuză că îi oprimăm pe maghiari!
Altădată a spus că e genocid împotriva lor în Transilvania. Iar singura cale de a opri acest ”genocid” este ca Ungaria să-și retrocedeze Ardealul, bucată cu bucată, ni s-a dat și soluția. Bisericile maghiare din Transilvania sunt în fruntea luptei pentru autonomie, profitând de statutul lor special. Clericii lor sunt organizatori în alegeri și supraveghetori la mitingurile anti-românești, așa cum am dovedit-o cu fotografii de mai multe ori.
Așa încât grija Ungariei de a le da pe mână cât mai multă avere se justifică: bisericile maghiare din Transilvania fac jocurile Budapestei de distrugere a statului român, așa încât orice intră pe mâna lor este ca și aflat în posesia Ungariei și va fi folosit ca motiv de acaparare a teritoriului românesc.
Am adresat problema retrocedărilor false din Transilvania în două interpelări, una către Ministerul Justiției, și una către Ministerul Educației și Cercetării. Vă redau câteva capitole din interpelarea privitoare la ” Transformarea liceelor româneşti din Transilvania în licee maghiare şi epurarea elevilor români”, pentru că acest lucru se întâmplă după ce bisericile maghiare își însușesc fraudulos clădirile unde funcționează unități de învățământ: îi alungă pe elevii români.
Transformarea liceelor româneşti din Transilvania în licee maghiare şi epurarea elevilor români
INTERPELARE a deputatului Bogdan Diaconu

    ”O serie întreagă de clădiri care servesc drept instituții publice de învățământ sunt retrocedate sau în curs de retrocedare către bisericile comunității maghiare din Transilvania care, după ce le preia, le schimbă destinația în licee maghiare în care elevii români nu mai au loc. Aceste clădiri au fost construite în perioada habsburgică, la sfârșitul secolului 18, din bani publici, iar rolul or este să servească interesului public și educației tuturor elevilor, indiferent de etnie. Din păcate, până în prezent, în școlile care funcționează în clădirile retrocedate bisericilor maghiare, elevii români au fost alungați. Este important de menționat că bisericile maghiare au avut doar drept de administrare asupra acestor clădiri, iar nu de proprietate, așa cum li se acordă în prezent.
    Vă rog de asemenea să verificați traseul pe care aceste clădiri îl au după retrocederea de altfel frauduloasă: ele sunt transformate imediat în unități de învățământ cu predare exclusiv în limba maghiară. Copiii români care erau deja înscriși la unitatea respectivă pe vremea când clădirea nu aparținea bisericii maghiare, sunt astfel transferați forțat la alte școli cu predare în limba română, ceea ce reprezintă o formă ascunsă de purificare etnică, plus efectul de segregare și izolare etnică ce rezultă din această strategie.
    Tot din perspectiva funcțiunii Ministerului Educației, vă rog să verificați felul în care cultele maghiare (catolică, reformată și unitariană) se implică în diriguirea procesului de învățământ din aceste clădiri, profitând de faptul că sunt proprietare ale imobilelor, și în ce măsură acest lucru nu încalcă Constituție României, nefiind vorba de școli confesionale. Ci de învățământ public!
    Vă sesizez de asemenea că alungarea elevilor români din școlile publice aflate în general în centrele orașelor din Transilvania seamănă cu situația de asuprire a românilor din secolul 19, când erau alungați din zonele bune ale orașelor pentru a lăsa loc ”elitei” maghiare. Unirea de la 1918 i-a repus în drepturi pe români și pe copiii lor, dar ultimele mișcări de preluare de proprietăți și de instituire de școli maghiare refac situația ingrată a românilor dinainte de statul român unitar modern”.
    Nu mai puțin grave sunt însă retrocedările de păduri către urmașii foștilor miniștri ai lui Horthy care s-au împroprietărit fraudulos în perioada de tristă amintire a dominației fasciste maghiare din cel de-al doilea război mondial, pentru ca, după 1989, urmașii lor să revendice și să primească zeci de mii de hectare de pădure de la statul român! Iată și un extras in interpelarea adresată ministerului Justiției pe această temă:
    ”Vă solicit în acest context să verificaţi cum a fost cu putinţă să existe două sentinţe definitive pentru aproape 10.000 ha de teren care au aparţinut lui Banffy Daniel, fost ministru în Guvernul Ungariei din perioada horthystă, suprafaţă care a fost „retrocedată” urmaşilor acestuia: Banffy Eva, Bethlen Ana, Szentkuti Eva, pe raza comunelor Lunca Bradului, Stânceni și Răscolița și 159 ha pădure pentru Zichy Melania Georgia pe raza comunei Voievodeni.
    Pe ce bază a îndeplinit criteriile de legalitate retrocedarea de către România a circa 10 000 de ha de teren forestier unui fost criminal de război, cu responsabilitate directă în crimele împotriva românilor din Nordul Ardealului? În cazul în care este necesar, vă rog să solicitaţi mai departe instituţiile autorizate ale statului pentru clarificarea acestor situaţii şi pentru reintrarea în normalitate.”
pt]
 " Consiliul Demnității Umane (EMT) a propus la Budapesta înființarea unei comisii care să facă presiuni pentru retrocedarea imobilelor și proprietăților revendicate de bisericile maghiare din Transilvania. Președintele comisiei va fi Laszlo Tokes. Multe dintre cererile de retrocedare se bazează însă pe acte false, pentru că bisericile maghiare nu aveau drept de proprietate în Transilvania, ci drept de folosință.
Ungaria își face pur și simplu o comisie prin care să-și ”retrocedeze” Transilvania
Anunțul ”retrocedării” Transilvaniei către Ungaria a fost făcut vineri la Budapesta în cadrul unei conferințe de presă la care a participat și Laszlo Tokes, cel care urmează să fie președintele comisiei. Din aceasta vor face parte ierarhi ai bisericilor maghiare dar și juriști, scopul ei fiind acela de a face propuneri prin care atât România, cât si Slovacia să fie obligate să retrocedeze către bisericile maghiare tot ce pretind acestea că le-au aparținut. Cu ocazia lansării acestui demers care va înrăutăți relațiile Ungariei cu România și cu Slovacia mai mult decât sunt deja, liderul organizației numite ”Consiliul Demnității Umane” a lansat și acuzații împotriva Guvernului României că nu respectă libertatea religiei și dreptul la liberă conștiință, ca și cum credința are vreo legătură cu retrocedările și cu manevrele imobiliare ale Ungariei. Mai grav, liderul EMT, Zoltan Lomnici, a spus că ”adevăratul țel al Guvernului României este să facă imposibilă viața maghiarilor”. Stranie afirmație despre o țară în care UDMR este la guvernare non-stop, mai mult decât orice partid românesc!
Și Laszlo Tokes a atacat România în cadrul conferinței de presă, făcând apel la raportul Comisiei de combatere a rasismului și intoleranței din Consiliul Europei (ECRI), amenințând cu sesizarea problemei în cadrul Parlamentului European, dar și a altor organisme internaționale.

    ”Trebuie cerut organismelor internaționale sa monitorizeze această problemă și să exercite presiuni asupra României, care duce un joc de-a soarecele și pisica cu instituțiile internaționale, în timp ce ține sub oprimare minoritățile din țară.”

- a spus Tokes la Budapesta.
Iată așadar pe cine a decorat România cu cea mai înaltă distincție, pe un individ care ne acuză că îi oprimăm pe maghiari!
Altădată a spus că e genocid împotriva lor în Transilvania. Iar singura cale de a opri acest ”genocid” este ca Ungaria să-și retrocedeze Ardealul, bucată cu bucată, ni s-a dat și soluția. Bisericile maghiare din Transilvania sunt în fruntea luptei pentru autonomie, profitând de statutul lor special. Clericii lor sunt organizatori în alegeri și supraveghetori la mitingurile anti-românești, așa cum am dovedit-o cu fotografii de mai multe ori.
Așa încât grija Ungariei de a le da pe mână cât mai multă avere se justifică: bisericile maghiare din Transilvania fac jocurile Budapestei de distrugere a statului român, așa încât orice intră pe mâna lor este ca și aflat în posesia Ungariei și va fi folosit ca motiv de acaparare a teritoriului românesc.
Am adresat problema retrocedărilor false din Transilvania în două interpelări, una către Ministerul Justiției, și una către Ministerul Educației și Cercetării. Vă redau câteva capitole din interpelarea privitoare la ” Transformarea liceelor româneşti din Transilvania în licee maghiare şi epurarea elevilor români”, pentru că acest lucru se întâmplă după ce bisericile maghiare își însușesc fraudulos clădirile unde funcționează unități de învățământ: îi alungă pe elevii români.
Transformarea liceelor româneşti din Transilvania în licee maghiare şi epurarea elevilor români
INTERPELARE a deputatului Bogdan Diaconu

    ”O serie întreagă de clădiri care servesc drept instituții publice de învățământ sunt retrocedate sau în curs de retrocedare către bisericile comunității maghiare din Transilvania care, după ce le preia, le schimbă destinația în licee maghiare în care elevii români nu mai au loc. Aceste clădiri au fost construite în perioada habsburgică, la sfârșitul secolului 18, din bani publici, iar rolul or este să servească interesului public și educației tuturor elevilor, indiferent de etnie. Din păcate, până în prezent, în școlile care funcționează în clădirile retrocedate bisericilor maghiare, elevii români au fost alungați. Este important de menționat că bisericile maghiare au avut doar drept de administrare asupra acestor clădiri, iar nu de proprietate, așa cum li se acordă în prezent.
    Vă rog de asemenea să verificați traseul pe care aceste clădiri îl au după retrocederea de altfel frauduloasă: ele sunt transformate imediat în unități de învățământ cu predare exclusiv în limba maghiară. Copiii români care erau deja înscriși la unitatea respectivă pe vremea când clădirea nu aparținea bisericii maghiare, sunt astfel transferați forțat la alte școli cu predare în limba română, ceea ce reprezintă o formă ascunsă de purificare etnică, plus efectul de segregare și izolare etnică ce rezultă din această strategie.
    Tot din perspectiva funcțiunii Ministerului Educației, vă rog să verificați felul în care cultele maghiare (catolică, reformată și unitariană) se implică în diriguirea procesului de învățământ din aceste clădiri, profitând de faptul că sunt proprietare ale imobilelor, și în ce măsură acest lucru nu încalcă Constituție României, nefiind vorba de școli confesionale. Ci de învățământ public!
    Vă sesizez de asemenea că alungarea elevilor români din școlile publice aflate în general în centrele orașelor din Transilvania seamănă cu situația de asuprire a românilor din secolul 19, când erau alungați din zonele bune ale orașelor pentru a lăsa loc ”elitei” maghiare. Unirea de la 1918 i-a repus în drepturi pe români și pe copiii lor, dar ultimele mișcări de preluare de proprietăți și de instituire de școli maghiare refac situația ingrată a românilor dinainte de statul român unitar modern”.
    Nu mai puțin grave sunt însă retrocedările de păduri către urmașii foștilor miniștri ai lui Horthy care s-au împroprietărit fraudulos în perioada de tristă amintire a dominației fasciste maghiare din cel de-al doilea război mondial, pentru ca, după 1989, urmașii lor să revendice și să primească zeci de mii de hectare de pădure de la statul român! Iată și un extras in interpelarea adresată ministerului Justiției pe această temă:
    ”Vă solicit în acest context să verificaţi cum a fost cu putinţă să existe două sentinţe definitive pentru aproape 10.000 ha de teren care au aparţinut lui Banffy Daniel, fost ministru în Guvernul Ungariei din perioada horthystă, suprafaţă care a fost „retrocedată” urmaşilor acestuia: Banffy Eva, Bethlen Ana, Szentkuti Eva, pe raza comunelor Lunca Bradului, Stânceni și Răscolița și 159 ha pădure pentru Zichy Melania Georgia pe raza comunei Voievodeni.
    Pe ce bază a îndeplinit criteriile de legalitate retrocedarea de către România a circa 10 000 de ha de teren forestier unui fost criminal de război, cu responsabilitate directă în crimele împotriva românilor din Nordul Ardealului? În cazul în care este necesar, vă rog să solicitaţi mai departe instituţiile autorizate ale statului pentru clarificarea acestor situaţii şi pentru reintrarea în normalitate.”
[/size]
[/color]
Memorat

[size=13Consiliul Demnității Umane (EMT) a propus la Budapesta înființarea unei comisii care să facă presiuni pentru retrocedarea imobilelor și proprietăților revendicate de bisericile maghiare din Transilvania. Președintele comisiei va fi Laszlo Tokes. Multe dintre cererile de retrocedare se bazează însă pe acte false, pentru că bisericile maghiare nu aveau drept de proprietate în Transilvania, ci drept de folosință.
Ungaria își face pur și simplu o comisie prin care să-și ”retrocedeze” Transilvania
Anunțul ”retrocedării” Transilvaniei către Ungaria a fost făcut vineri la Budapesta în cadrul unei conferințe de presă la care a participat și Laszlo Tokes, cel care urmează să fie președintele comisiei. Din aceasta vor face parte ierarhi ai bisericilor maghiare dar și juriști, scopul ei fiind acela de a face propuneri prin care atât România, cât si Slovacia să fie obligate să retrocedeze către bisericile maghiare tot ce pretind acestea că le-au aparținut. Cu ocazia lansării acestui demers care va înrăutăți relațiile Ungariei cu România și cu Slovacia mai mult decât sunt deja, liderul organizației numite ”Consiliul Demnității Umane” a lansat și acuzații împotriva Guvernului României că nu respectă libertatea religiei și dreptul la liberă conștiință, ca și cum credința are vreo legătură cu retrocedările și cu manevrele imobiliare ale Ungariei. Mai grav, liderul EMT, Zoltan Lomnici, a spus că ”adevăratul țel al Guvernului României este să facă imposibilă viața maghiarilor”. Stranie afirmație despre o țară în care UDMR este la guvernare non-stop, mai mult decât orice partid românesc!
Și Laszlo Tokes a atacat România în cadrul conferinței de presă, făcând apel la raportul Comisiei de combatere a rasismului și intoleranței din Consiliul Europei (ECRI), amenințând cu sesizarea problemei în cadrul Parlamentului European, dar și a altor organisme internaționale.

    ”Trebuie cerut organismelor internaționale sa monitorizeze această problemă și să exercite presiuni asupra României, care duce un joc de-a soarecele și pisica cu instituțiile internaționale, în timp ce ține sub oprimare minoritățile din țară.”

- a spus Tokes la Budapesta.
Iată așadar pe cine a decorat România cu cea mai înaltă distincție, pe un individ care ne acuză că îi oprimăm pe maghiari!
Altădată a spus că e genocid împotriva lor în Transilvania. Iar singura cale de a opri acest ”genocid” este ca Ungaria să-și retrocedeze Ardealul, bucată cu bucată, ni s-a dat și soluția. Bisericile maghiare din Transilvania sunt în fruntea luptei pentru autonomie, profitând de statutul lor special. Clericii lor sunt organizatori în alegeri și supraveghetori la mitingurile anti-românești, așa cum am dovedit-o cu fotografii de mai multe ori.
Așa încât grija Ungariei de a le da pe mână cât mai multă avere se justifică: bisericile maghiare din Transilvania fac jocurile Budapestei de distrugere a statului român, așa încât orice intră pe mâna lor este ca și aflat în posesia Ungariei și va fi folosit ca motiv de acaparare a teritoriului românesc.
Am adresat problema retrocedărilor false din Transilvania în două interpelări, una către Ministerul Justiției, și una către Ministerul Educației și Cercetării. Vă redau câteva capitole din interpelarea privitoare la ” Transformarea liceelor româneşti din Transilvania în licee maghiare şi epurarea elevilor români”, pentru că acest lucru se întâmplă după ce bisericile maghiare își însușesc fraudulos clădirile unde funcționează unități de învățământ: îi alungă pe elevii români.
Transformarea liceelor româneşti din Transilvania în licee maghiare şi epurarea elevilor români
INTERPELARE a deputatului Bogdan Diaconu

    ”O serie întreagă de clădiri care servesc drept instituții publice de învățământ sunt retrocedate sau în curs de retrocedare către bisericile comunității maghiare din Transilvania care, după ce le preia, le schimbă destinația în licee maghiare în care elevii români nu mai au loc. Aceste clădiri au fost construite în perioada habsburgică, la sfârșitul secolului 18, din bani publici, iar rolul or este să servească interesului public și educației tuturor elevilor, indiferent de etnie. Din păcate, până în prezent, în școlile care funcționează în clădirile retrocedate bisericilor maghiare, elevii români au fost alungați. Este important de menționat că bisericile maghiare au avut doar drept de administrare asupra acestor clădiri, iar nu de proprietate, așa cum li se acordă în prezent.
    Vă rog de asemenea să verificați traseul pe care aceste clădiri îl au după retrocederea de altfel frauduloasă: ele sunt transformate imediat în unități de învățământ cu predare exclusiv în limba maghiară. Copiii români care erau deja înscriși la unitatea respectivă pe vremea când clădirea nu aparținea bisericii maghiare, sunt astfel transferați forțat la alte școli cu predare în limba română, ceea ce reprezintă o formă ascunsă de purificare etnică, plus efectul de segregare și izolare etnică ce rezultă din această strategie.
    Tot din perspectiva funcțiunii Ministerului Educației, vă rog să verificați felul în care cultele maghiare (catolică, reformată și unitariană) se implică în diriguirea procesului de învățământ din aceste clădiri, profitând de faptul că sunt proprietare ale imobilelor, și în ce măsură acest lucru nu încalcă Constituție României, nefiind vorba de școli confesionale. Ci de învățământ public!
    Vă sesizez de asemenea că alungarea elevilor români din școlile publice aflate în general în centrele orașelor din Transilvania seamănă cu situația de asuprire a românilor din secolul 19, când erau alungați din zonele bune ale orașelor pentru a lăsa loc ”elitei” maghiare. Unirea de la 1918 i-a repus în drepturi pe români și pe copiii lor, dar ultimele mișcări de preluare de proprietăți și de instituire de școli maghiare refac situația ingrată a românilor dinainte de statul român unitar modern”.
    Nu mai puțin grave sunt însă retrocedările de păduri către urmașii foștilor miniștri ai lui Horthy care s-au împroprietărit fraudulos în perioada de tristă amintire a dominației fasciste maghiare din cel de-al doilea război mondial, pentru ca, după 1989, urmașii lor să revendice și să primească zeci de mii de hectare de pădure de la statul român! Iată și un extras in interpelarea adresată ministerului Justiției pe această temă:
    ”Vă solicit în acest context să verificaţi cum a fost cu putinţă să existe două sentinţe definitive pentru aproape 10.000 ha de teren care au aparţinut lui Banffy Daniel, fost ministru în Guvernul Ungariei din perioada horthystă, suprafaţă care a fost „retrocedată” urmaşilor acestuia: Banffy Eva, Bethlen Ana, Szentkuti Eva, pe raza comunelor Lunca Bradului, Stânceni și Răscolița și 159 ha pădure pentru Zichy Melania Georgia pe raza comunei Voievodeni.
    Pe ce bază a îndeplinit criteriile de legalitate retrocedarea de către România a circa 10 000 de ha de teren forestier unui fost criminal de război, cu responsabilitate directă în crimele împotriva românilor din Nordul Ardealului? În cazul în care este necesar, vă rog să solicitaţi mai departe instituţiile autorizate ale statului pentru clarificarea acestor situaţii şi pentru reintrarea în normalitate.”
pt]
 " Consiliul Demnității Umane (EMT) a propus la Budapesta înființarea unei comisii care să facă presiuni pentru retrocedarea imobilelor și proprietăților revendicate de bisericile maghiare din Transilvania. Președintele comisiei va fi Laszlo Tokes. Multe dintre cererile de retrocedare se bazează însă pe acte false, pentru că bisericile maghiare nu aveau drept de proprietate în Transilvania, ci drept de folosință.
Ungaria își face pur și simplu o comisie prin care să-și ”retrocedeze” Transilvania
Anunțul ”retrocedării” Transilvaniei către Ungaria a fost făcut vineri la Budapesta în cadrul unei conferințe de presă la care a participat și Laszlo Tokes, cel care urmează să fie președintele comisiei. Din aceasta vor face parte ierarhi ai bisericilor maghiare dar și juriști, scopul ei fiind acela de a face propuneri prin care atât România, cât si Slovacia să fie obligate să retrocedeze către bisericile maghiare tot ce pretind acestea că le-au aparținut. Cu ocazia lansării acestui demers care va înrăutăți relațiile Ungariei cu România și cu Slovacia mai mult decât sunt deja, liderul organizației numite ”Consiliul Demnității Umane” a lansat și acuzații împotriva Guvernului României că nu respectă libertatea religiei și dreptul la liberă conștiință, ca și cum credința are vreo legătură cu retrocedările și cu manevrele imobiliare ale Ungariei. Mai grav, liderul EMT, Zoltan Lomnici, a spus că ”adevăratul țel al Guvernului României este să facă imposibilă viața maghiarilor”. Stranie afirmație despre o țară în care UDMR este la guvernare non-stop, mai mult decât orice partid românesc!
Și Laszlo Tokes a atacat România în cadrul conferinței de presă, făcând apel la raportul Comisiei de combatere a rasismului și intoleranței din Consiliul Europei (ECRI), amenințând cu sesizarea problemei în cadrul Parlamentului European, dar și a altor organisme internaționale.

    ”Trebuie cerut organismelor internaționale sa monitorizeze această problemă și să exercite presiuni asupra României, care duce un joc de-a soarecele și pisica cu instituțiile internaționale, în timp ce ține sub oprimare minoritățile din țară.”

- a spus Tokes la Budapesta.
Iată așadar pe cine a decorat România cu cea mai înaltă distincție, pe un individ care ne acuză că îi oprimăm pe maghiari!
Altădată a spus că e genocid împotriva lor în Transilvania. Iar singura cale de a opri acest ”genocid” este ca Ungaria să-și retrocedeze Ardealul, bucată cu bucată, ni s-a dat și soluția. Bisericile maghiare din Transilvania sunt în fruntea luptei pentru autonomie, profitând de statutul lor special. Clericii lor sunt organizatori în alegeri și supraveghetori la mitingurile anti-românești, așa cum am dovedit-o cu fotografii de mai multe ori.
Așa încât grija Ungariei de a le da pe mână cât mai multă avere se justifică: bisericile maghiare din Transilvania fac jocurile Budapestei de distrugere a statului român, așa încât orice intră pe mâna lor este ca și aflat în posesia Ungariei și va fi folosit ca motiv de acaparare a teritoriului românesc.
Am adresat problema retrocedărilor false din Transilvania în două interpelări, una către Ministerul Justiției, și una către Ministerul Educației și Cercetării. Vă redau câteva capitole din interpelarea privitoare la ” Transformarea liceelor româneşti din Transilvania în licee maghiare şi epurarea elevilor români”, pentru că acest lucru se întâmplă după ce bisericile maghiare își însușesc fraudulos clădirile unde funcționează unități de învățământ: îi alungă pe elevii români.
Transformarea liceelor româneşti din Transilvania în licee maghiare şi epurarea elevilor români
INTERPELARE a deputatului Bogdan Diaconu

    ”O serie întreagă de clădiri care servesc drept instituții publice de învățământ sunt retrocedate sau în curs de retrocedare către bisericile comunității maghiare din Transilvania care, după ce le preia, le schimbă destinația în licee maghiare în care elevii români nu mai au loc. Aceste clădiri au fost construite în perioada habsburgică, la sfârșitul secolului 18, din bani publici, iar rolul or este să servească interesului public și educației tuturor elevilor, indiferent de etnie. Din păcate, până în prezent, în școlile care funcționează în clădirile retrocedate bisericilor maghiare, elevii români au fost alungați. Este important de menționat că bisericile maghiare au avut doar drept de administrare asupra acestor clădiri, iar nu de proprietate, așa cum li se acordă în prezent.
    Vă rog de asemenea să verificați traseul pe care aceste clădiri îl au după retrocederea de altfel frauduloasă: ele sunt transformate imediat în unități de învățământ cu predare exclusiv în limba maghiară. Copiii români care erau deja înscriși la unitatea respectivă pe vremea când clădirea nu aparținea bisericii maghiare, sunt astfel transferați forțat la alte școli cu predare în limba română, ceea ce reprezintă o formă ascunsă de purificare etnică, plus efectul de segregare și izolare etnică ce rezultă din această strategie.
    Tot din perspectiva funcțiunii Ministerului Educației, vă rog să verificați felul în care cultele maghiare (catolică, reformată și unitariană) se implică în diriguirea procesului de învățământ din aceste clădiri, profitând de faptul că sunt proprietare ale imobilelor, și în ce măsură acest lucru nu încalcă Constituție României, nefiind vorba de școli confesionale. Ci de învățământ public!
    Vă sesizez de asemenea că alungarea elevilor români din școlile publice aflate în general în centrele orașelor din Transilvania seamănă cu situația de asuprire a românilor din secolul 19, când erau alungați din zonele bune ale orașelor pentru a lăsa loc ”elitei” maghiare. Unirea de la 1918 i-a repus în drepturi pe români și pe copiii lor, dar ultimele mișcări de preluare de proprietăți și de instituire de școli maghiare refac situația ingrată a românilor dinainte de statul român unitar modern”.
    Nu mai puțin grave sunt însă retrocedările de păduri către urmașii foștilor miniștri ai lui Horthy care s-au împroprietărit fraudulos în perioada de tristă amintire a dominației fasciste maghiare din cel de-al doilea război mondial, pentru ca, după 1989, urmașii lor să revendice și să primească zeci de mii de hectare de pădure de la statul român! Iată și un extras in interpelarea adresată ministerului Justiției pe această temă:
    ”Vă solicit în acest context să verificaţi cum a fost cu putinţă să existe două sentinţe definitive pentru aproape 10.000 ha de teren care au aparţinut lui Banffy Daniel, fost ministru în Guvernul Ungariei din perioada horthystă, suprafaţă care a fost „retrocedată” urmaşilor acestuia: Banffy Eva, Bethlen Ana, Szentkuti Eva, pe raza comunelor Lunca Bradului, Stânceni și Răscolița și 159 ha pădure pentru Zichy Melania Georgia pe raza comunei Voievodeni.
    Pe ce bază a îndeplinit criteriile de legalitate retrocedarea de către România a circa 10 000 de ha de teren forestier unui fost criminal de război, cu responsabilitate directă în crimele împotriva românilor din Nordul Ardealului? În cazul în care este necesar, vă rog să solicitaţi mai departe instituţiile autorizate ale statului pentru clarificarea acestor situaţii şi pentru reintrarea în normalitate.”
[/size]
[/color]

 "
Memorat


 "
România și regimul oligarhic fără frontiere partinice
de Raluca Alexandrescu



La alegerile prezidențiale e posibil să nu mai fim nici măcar în situația de a putea alege „răul cel mai mic“, ci să contemplăm, neputincioși, un dezastru indistinct.

În urmă cu doi ani, pe 6 iulie 2012, Legislativul vota suspendarea lui Traian Băsescu, cerută printr-un do­cument însăilat după imperativele voiculesciene. Ma­joritatea parlamentară de atunci, reunită sub sigla USL, era constituită prin trocuri politice și bri­colaje fără nicio legătură cu funcționarea unui sis­tem de partide bazat pe logica jocului democratic. Ma­sa critică a fost atunci atinsă prin migrația con­sis­tentă a unor parlamentari PDL, care au întărit în mod decisiv majoritatea formată de USL. O for­ma­ți­u­ne construită de altminteri nu pe un program re­al, ci pe o obsesie consecvent întreținută de retorica antenistă, picurată ani de zile, privind „regimul dic­tatorial băsist“, teroarea și corupția înfierate ia­co­bin. Obsesie reiterată în monologul botezat con­fe­rin­ță de presă, interpretat de Dan Voiculescu la mo­ment aniversar, pe 6 iulie 2014, când, alături de obiș­nuitele amenințări mai mult sau mai puțin voa­late la adresa presei ambalate ipocrit în mesaje pseu­do-empatice – „jurnaliștii, așa cum sunt ei, sunt o categorie foarte vulnerabilă“ –, Dan Voiculescu a transmis „publicului Antena 3, acești oameni mi­nunați, că nu există niciun fel de motiv să se ru­și­neze. Am rămas consecvent acestei dispute po­li­ti­ce majore cu Băsescu Traian“.

Referendumul din vara lui 2012 a reprezentat poate, în mod paradoxal – pentru că era o inițiativă a USL –, ultimul moment de solidarizare a opoziției, oricum erodată din interior de politica noncombat a PDL. Ide­ea boicotului și realizarea lui practică au reușit numai să amâne însă un deznodământ legitimat de alegerile din decembrie al aceluiași an. USL s-a ins­ta­lat confortabil la guvernare și a început să facă ce știa mai bine: consolidarea unui stat oligarhic, mi­mând de­mocrația parlamentară, dar concentrând în fapt exercițiul puterii politice la guvern. Venit pe valul de­magogic al voinței populare – aici trebuie amintit ro­lul consistent jucat de Crin Antonescu – și flu­tu­rând steagul șifonat al parlamentarismului, USL a reușit să ridice la rang de artă incompetența, impostura și urmărirea exclusivă a intereselor oligarhiei.

Scenariul blitzkrieg-ul USL din 2012 fusese anunțat, cu două luni înainte, de același Dan Voiculescu – per­sonaj care, încolțit astăzi de justiție, recurge la toate subterfugiile posibile pentru a amâna un dez­no­dământ după modelul Adrian Năstase.

Ritmul în care au fost călcate atunci în picioare mai toate principiile statului de drept, consecvența ulte­ri­oară a regimului USL de a consolida practicile ne­de­mocratice, scandalurile cotidiene de corupție în interiorul guvernului, incapacitatea crasă de ges­tio­na­re chiar și a afacerilor curente ale guvernării (pro­ble­ma cheltuirii fondurilor europene e un bun indi­ca­tor în acest sens) desenează portretul unei clase po­litice corupte, fără busolă, crescute în disprețul cul­turii politice democratice.

Deși USL s-a rupt, iar PNL joacă, atunci când îi con­vine, rolul de partid de opoziție, răul este deja făcut: mai există mici porțiuni de rezistență în justiție, la DNA sau la Înalta Curte de Casație și Justiție. Parlamentul a jucat de la bun început un rol de­co­rativ – oricum, privind la calitatea aleșilor po­po­ru­lui, lucrurile nu ar fi putut să se petreacă altfel –, Vic­tor Ponta emite când și cum poftește ordonanțe de ur­gență în disprețul necamuflat față de Constituție, jaful din banul public continuă netulburat.

Sistemul de sănătate e deja în moarte clinică. În si­criul educației Guvernul Ponta a bătut ultimele cuie neconstituționale pe 26 iunie, prin adoptarea OUG nr. 49/2014, care desfigurează definitiv Legea Edu­cației Naționale 1/2011, iar epitaful i l-au scris chiar sindicatele din învățământ și Consiliul Național al Rec­torilor, care s-au întrecut care mai de care în ade­ziuni cu limbaj de Scânteia ceaușistă și au criticat aspru, în același registru, opiniile critice.

Tabloul este, așadar, dezolant. Câteva luni ne mai des­part de alegerile prezidențiale, iar mult dorita so­li­darizare a opoziției în fața regimului PSD se în­depărtează cu viteza luminii. Dosarul președintelui Băsescu e din în ce mai problematic, piesele se adau­gă și atârnă greu: scandalul care-l implică pe fratele său, pe de o parte, pe de alta rolul mai mult decât dis­cutabil pe care înțelege să-l joace în frontul opo­ziției. Spectacolul trist dat de partidele „de dreapta“ la europarlamentare continuă, în acte succesive, și acum. Au fost puse în circulație deja câteva nume de candidați, unele neluate în serios nici măcar de partidele de unde ei provin și care ar trebui, în mod normal, să-i promoveze. Dacă lucrurile continuă ast­fel – și, deocamdată, nu există motive să pre­su­pu­nem altceva –, la alegerile prezidențiale nu vom mai fi nici măcar în situația de a putea alege „răul cel mai mic“. Vom contempla, neputincioși, un dezastru in­distinct. //

Cuvinte cheie: legislativ, basescu, demitere, oligarhi, partide, parlament
Share on facebook Share on twitter Share on email Share on print More Sharing Services 4
Referinte:

    Voiculescu și metodele oligarhilor ruși "

Memorat
Pagini: 1 ... 21 22 [23] 24 25 ... 51
Schimbă forumul: