Main Content:

Pagini: [1] 2 3 ... 15

ROMANI REPRZENTATIVI

  • carmen21
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 522
  • Vezi Profilul
ROMANI REPRZENTATIVI
« : Iunie 03, 2008, 11:58:59 »

DE LA INSTALAREA comunismului in Russia, oamenii constienti si clarvazatori l-au condamanat. Adus si instalat in Romania prin forta de politruci tanchisti, adica veniti pe tancurile armatei rosii, romanii nu l-au acceptat, l-au condamnat de la inceput, dar nu au avut contra - forta necesara (nici sprijin european) de a-l elimina. In 1989, un grup comunist si-a executat “conducatorul iubit” - in numele poporului, bineinteles - si i-au luat puterea. Sunt inca la putere, numai ca trec de la dictatura comunista la “democratia” lumii capitaliste, de forma. Dupa 16 ani, sunt marionete in mina celor ce le dau puterea si asa, de circ, condamna, de urgenta, comunismul!!
Penibil si ridicol! Si cine suna goarna de urgenta?!?
Grupul pentru Dialog Social. Dupa 16 ani de la baricada bucuresteana lanseaza “Apel pentru condamnarea urgenta a comunismului.” Nu inteleg de ce atita graba, asa dintr-o data, numai pentru ca cineva, pe undeva prin Belgia, a intrebat pe alcineva: “cum stati cu procesul comunismului?” Raspunsul ar fi fost: “Il condamnam urgent, praf il facem pina in ianuarie 2007!” Bun raspuns, numai ca praful, fabricat stiintific din trecutul citorva comunisti de mina a doua morti de mult, va fi de aruncat in ochii lumii. Pai nici nu se poate altfel, doar Ion Marcel Ilici Iliescu e inca in viata, mi se pare ca si Silviu Brucan, si multi altii trebuie sa se bucure de pensiile batrinetei. Cit priveste junele Petre Roman, e inca in floare ca un pulovar rosu, sa nu mai vorbim de Traian Basescu, fost membru de nadejde si contrainformator la cooperativa retina si cohleea.
Privim lista semnatarilor si incepem sa avem si mai multa neincredere. Banuieli intemeiate. Printre semnatari se afla H. R. Patapievici (HRP) si Vladimir Tismaneanu fii de comunisti. De comunisti devotati pina in git, de nomenclaturisti. Ei si?

Ei si, cum au sa-i condamne ei pe iubiti lor parinti?
Simplu: prin omisiune! Acesta este si motivul implicarii. In curind veti afla, daca chiar vreti sa stiti, ca de vina nu au fost atit de mult comunistii cit au fost, de fapt legionarii, de exemplu. Marturie poate depune Ion Marcel Ilici Iliescu si Petre Roman. Legionarii au inceput toata tragedia, comunistii au venit sa apere poporul. Au venit ca politruci tanchisti plini de intentii bune, cu care au pavat calea spre Jilava, Pitesti, Aiud,Gherla pentru patriotii romani,de la elitele calauzitoare la truditori iubitorii de Tara. Printre politrucii tanchisti, care intr-o mina aduceau “pax-sovietica” adica ocuparea si jefuirea Romaniei, iar in alta comunizarea fortata, se afla si taticul lui Vladimir Tismaneanu pe care-l chema Tismenenski, asa cum pe taticu lui Petre Roman il chema Neulander,iar pe Brucan, dupa nevasta, Sidorovici.Toti cu vederi comuniste jur imprejur.
Sub dictatura odiosului si-a sinistrei, Vladimir Tismaneanu a fost elev la liceul nomenclaturistilor, coleg cu Nicu Ceausescu si abea pe urma a zburat din Romania, indirect, tocmai in Statele Unite, unde dupa Dan Pavel de la UTC, este un renumit politolog, fiind profesor de stiinte politice la University of Maryland. Cei care se indoiesc ca ar fi chiar asa de renumit, vin cu argumentul statistic; in Statele Unite sunt mii de universitati si colegii, fiecare din ele cu cel putin un profesor de stiinte politice. La o asa competitie de politologi renumiti, Tismaneanu sau Tisman dupa E-Mail, si-a dat seama ca mai repede face un ban bun in dialog cu Ion Marcel Ilici Iliescu sau Traian Basescu decit cu soferii de la Casa Alba in pauza lor de prinz, nu? Un politolog trebuie sa se orienteze, intii de toate dupa o situatie, dupa un profit. Ori, poate, dupa o misiune…
Dar in fond si la urma urmei, ce este un politolog? Un politolog este exact ceea ce era si un politruc, un instructor de partid cu propaganda. Nimic altceva!! Daca deschideti vechiul DEX din 1984, cel de pe vremea odiosului si sinistrei, cuvantul politolog nici nu exista, dar politruc e acolo!! Deci, ce se naste din politruc comunist devine, un indoctrinar lefegiu, un individ pe care Natura nu l-a inzestrat genetic ca pe un util social, sau cum spunea bunicul meu “unu ce nu stie nici sa tina de coarnele plugului, nici sa bata cu ciocanul un cui”. Sigur, am evoluat de la bunicul meu, ii numim analisti politici pe cei ce umplu timpul intre doua reclame pe sticla-TV-ului.
Volodea Tismaneanu, unul dintre acestia, considerat politolog de renume pe malul bucurestean al Dambovitei, pune si el semnatura pe unde se poate aciui la un chilipir, sau mai stii, I s-a trasat sarcina precum taticului!! Si cum in toata Romania este o saracie lucie de politruci, pardon, politologi de renume, vine el, “mare profesor din america” sa faca pe anticomunistul de renume, sa execute sarcina lui Traian Basescu: “sa faca o sinteza stiintifica privind crimele si abuzurile regimului comunist din Romania de la infiitarea sa si pina la Revolutia din 1989.” Ceea ce dupa stiinta lui Traian Basescu, inseamna ca ne intereseaza cine a infiintat comunismul nu cine l-a instalat in Romania si, deasemenea, trebuie sa acceptam ca Iliescu si ai lui au executat comunismul nu pe Nicolae Ceausescu!! Mare lucru stiinta lui Traian Basescu. Deci Vladimir Tismaneanu va trece sub tacere pe politruciI tanchisti, pe politrucul-tata, care i-a dat cozonac pe vremea cind ceilalti, romanii, mincau piine neagra pe cartela, doar pentru asta a fost numit sef al comisiei de “condamnarea comunismului de urgenta”.
Pardon, daca credeti ca este o aluzie tendentioasa, o retrag si spun adevarul: intre milioanele de romani “cu fete patibulare si retardati” cum ii descrie Patapievici in opera sa “Politice”, nu se gaseste niciun “politolog de doame ajuta”! Toti citi se cred politologi, abea ca ajung la genunchiul broastei in comparatie cu fiul lui Tismenenski.
Si pentru ca veni vorba de cel mai mare “boier al mintii” de azi (pe miine) de pe malul bucurestean al Dambovitei, H. R. Patapievici, iata-l si pe el la datoria de urgenta cu semnatura pe apel. HRP trebuie sa fie peste tot, nimic nu se mai misca fara el in Romania dupa 1989, nici dosarele-secu, nici cultura second-hand a romanilor, care nu pot alcatui un popor fiindca sunt doar 23 de milioane de omuleti patibulari!! Tatal lui nu a venit pe tanc, a venit cu trenul, de la Viena unde a invatat totul despre finante si apoi a fost finantistul economiei CAER. (Tanara generatie “luminata de 22-GDS” nici nu stie ce inseamna CAER, nici ce piine au mancat romanii atunci. Nu-i nimic au sa vada ce ii asteapta in UE!!) HRP pozeaza si el in victima a comunismului, a suferit din cauza odiosului si a sinistrei, niste dictatori inapoiati si neciopliti, dar mai ales nationalisti primitivi. A facut si inchisoare sub comunisti, a fost detinut politic 26 (douazeci si sase) de ore. O noapte la IGM si o zi la Jilava! Ati auzit bine Jilava, unde a indurat bestialitatea comunista, mult mai rau ca toti detinutii politici dintre 1944 si 1964. Nici nu se compara cu ei fiindca nu sunt elite euro-atlantice ca cei de la GDS-ul lui Soros, nici nu inteleg politologia lui Vladimir Tismaneanu de condamnare stiintifica a comunismului, in care nu este prioritara tragedia detinutilor politici romanilor, chiar daca este identica cu acelor din lagarele naziste. Nu se ia in considerare, acum. Nici mai tirziu.
La Jilava, detinutul politic HRP si-a adus aminte de Malraux, care spunea ca nimeni nu rezita torturii, asa ca dupamasa i-au dat drumul … nu rezista… El rezista numai pe ecranul televizorului si in deplasari in strainatate (pe banii contribuabililor romani) Va condamna, din toata fiinta sa geniala, urgent comunismul, stafia aia care cutreera prin Europa pe vremea lui Marx. Va fi un combatant total, cum a fost si la CNSAS, alaturi de Plesu si Dinescu, apoi va scrie o carte: comunismul mai putin recent, inainte de tata.
In primavara,inainte de a-i veni ideea (oare de unde i-a venit?) lui Traian Basescu de condamnare stiintifica si urgenta a comunismul, HRP, directorul institutului cultural “Basescu-Patapievici” a facut o vizita, zisa culturala, in Statele Unite, ce a fost discret proiectata, ca paravan punindu-se pinzele unei tinere si talentate pictorite, in spatele carora s-au intinlit, intr-un cadru selectat, pardon, “select”, crema care a venit sa manince crema la Ambasada Romana din Washington. In acesta ambianta, Patapievici si Tismaneanu s-au simpatiziat la nebunie, de la prima vedere, s-au apreciat unul pe altul pina la paroxism, care si in acest caz inseamna fratie de singe.Vor colabora din rasputeri, impreuna, se vor sprijini cu devotament intre ei pentru realizarea sarcinii primite!!
Si daca tot am ajuns aici cu polemica, sa punem intrebarea lui HRP, daca nu a venit vremea sa faca o vizita culturala, impreuna cu scutierul sau M.M., si la Chisinau sau la Cernauti, ca sunt si acolo romani, care, cu certitudine au mai multa nevoie de sustinere culturala romaneasca decit cei din Nord America?!?… (“tace si paste”)
AZI, in 2006, nu sunt atit de periculosi noii politruci - fiii fostilor politruci - care vin, de data asta, pe tancuri americane, ci indiferenta poporului roman, ce ne aminteste de napasta din Miorita!! Parca intregul popor a devenit un ciobanas moldovan: I se spune adevarul, percepe adevarul, dar il ascunde, acceptindu-si soarta nefericita…
Corneliu Florea, aprilie 2006 Winnipeg - Canada

Memorat
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #1 : Iunie 04, 2008, 12:05:24 »

Ce vrei sa faci cu asemenea hahalere ca P.,crezi ca ii mai poti intoarce de la statutul de lingai?
Memorat
  • carmen21
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 522
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #2 : Iunie 04, 2008, 12:16:32 »

Nu, dar dacă nu vrem să cunoaștem adevărul ne manevrează ei prin minciună și avem ce se vede!
Memorat
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #3 : Iunie 04, 2008, 14:41:40 »

Nu stiu si nici nu pot sa-mi explic cine ii alege in functii pe acesti,sefii de pe la ministere sunt ori orbi ori li s-a facut vraji cu ulcica. Grin Grin Grin
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #4 : Iunie 05, 2008, 01:08:38 »

Ei, doamna carmen21, daca apar si astfel de texte postate de membrii asociatiei dvs, inseamna ca nu e chiar pierduta organizatia aceea.
Va felicit pentru luciditate!
« Ultima modificare: Iunie 05, 2008, 01:10:06 de către razvan »
Memorat
  • buzdugan
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 3257
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #5 : Iunie 07, 2008, 09:54:35 »

Nicolae Balcescu

 (1819-1853)


Nicolae Bãlcescu s-a nãscut la Bucureºti, la 29 iunie 1819 într-o familie fãrã avere. Tatãl sãu moare în 1825 când Nicolae avea vârsta de 6 ani. La vârsta de 7 ani, Nicolae începe sã înveþe limba greacã acasã. În 1832, la 12 ani îl gãsim pe bãncile colegiului Sf. Sava, unde îºi aratã pentru prima datã vocaþia pentru studiul documentelor.
În 1838 se înroleazã în armatã, primind gradul de iuncher. Aici iniþiazã un curs pentru a-i învãþa pe ostaºi scrisul, aritmetica ºi geografia.


În octombrie 1840 Nicolae Bãlcescu este arestat sub acuzaþia de complot împotriva domnitorului Alexandru Ioan Ghica, alãturi de Dumitru Filipescu, Eftimie Murgu ºi alþii. Judecarea acestora s-a fãcut cu dovezi false ºi uzând de mijloace infame. Rolul lui Bãlcescu în acest complot nu a fost unul principal. El primeºte doar 3 ani de închisoare, din cauzã cã era minor (certificatul sãu de naºtere era greºit, data naºterii fiind 1821, în loc de 1819). Pedeapsa va fi ispãºitã la Mãrgineni, unde sãnãtatea sa va fi afectatã de condiþiile din închisoare.

În anul 1843 este eliberat. Tot în acest an Bãlcescu înfiinþeazã împreunã cu Ghica ºi Tell societatea ‘‘Frãþia’’, o societate secretã cu program revoluþionar, acoperitã de societãþi literare.

În 1844 debuteazã în literaturã cu opera “Puterea armatã ºi arta militarã de la întemeierea principatului Român pânã acum”, care a avut un mare succes. În paralel cu activitatea literarã, Bãlcescu face cãlãtorii în Moldova ºi Transilvania, în scopul unor schimburi de idei cu revoluþionarii de acolo. În 1845 este ales secretar la Asociaþia Literarã a Tinerilor Bucureºteni.

În anul 1846, de frica unui conflict cu autoritãþile din cauza articolelor sale în revista “Magazin”, pleacã în Europa. Bãlcescu strãbate Europa ºi se stabileºte la Paris în 1846 unde înfiinþeazã “Societatea Studenþilor Români”. Tot acum ºi aici apare ideea scrierii unei monografii a lui Mihai Viteazu, motivând astfel aspiraþiile revoluþionarilor din acea vreme.

În 1847, la îndemnul medicilor pleacã în Italia urmând sã revinã înapoi în Franþa odatã cu izbucnirea revoluþiei din 1848 (el îi trimite lui Vasile Alecsandri o bucatã de catifea din tronul regelui Ludovik Philip). În aceastã situaþie el convoacã la 20 martie o adunare a moldo-românilor în care se hotãrãºte întoarcerea acestora acasã ºi declanºarea revoluþiei în Principatele Române. Deºi Bãlcescu a dorit izbucnirea revoluþiei cât mai repede, respectiv 11 aprilie, el a fost combãtut de fraþii Brãtianu, care au dorit aºteptarea consimþãmântului lui Lamartin.
El este autorul articolului 13 prin care se dorea dezrobirea ºi împroprietãrirea þãranilor. În timpul celor 3 luni de putere, Bãlcescu, devine ministru de Externe apoi secretar, însã nu reuºeºte sã-ºi impunã punctele de vedere. El va susþine votul universal, va înfiinþa comisia pentru propagandã, dupã model francez ºi ziarul zilnic “Naþionalul”.
Dupã înfrângerea revoluþiei, Bãlcescu ca mai toþi conducãtorii revoluþiei, se va refugia în strãinãtate. El se va duce în Transilvania pentru a urmãri revoluþia transilvanã la faþa locului.

Spre sfârºitul lui 1848, merge la Constantinopol, unde constatã cã idealurile revoluþiei eºuaserã. Organizeazã împreunã cu Ion Ghica o legiune de voluntari români, care sã lupte alãturi de trupele maghiare de eliberare. El ajunge cu legiunea în Medahia, însã maghiarii sunt suspicioºi iar revoluþia lor este înfrântã înainte sã intervinã ºi legiunea românã.

Bãlcescu reuºeºte sã scape cu greu din Transilvania ºi ajunge la Paris în 1849. Aici el încearcã unirea emigranþilor români divizaþi din cauza problemelor de principiu ºi a unor chestiuni personale. Elanul revoluþionarilor se stingea încet-încet. Spre sfârºitul anului 1850 ºi începutul anului 1851, Bãlcescu se retrage din viaþa politicã ºi continuã munca la monografia lui Mihai Viteazu.

Starea sãnãtãþii sale se deteriorezã în continuare. Se stabileºte lângã Paris, la Ville d’Avray, în speranþa însãnãtoºirii, care nu se produce însã. În primãvara lui 1852 porneºte spre þarã, în dorinþa revederii pãmântului natal. În luna august îl gãsim la Constantinopol, de unde se îmbarcã spre Galaþi, dar nu e lãsat sã debarce, chiar ºi cu intervenþia cumnatului sãu, Scarlat Geanolu la domnul þãrii. La 22 septembrie se aflã din nou la Constantinopol, în pragul morþii. Sfãtuit de medici, se îndreaptã spre Italia ºi se stabileºte la Palermo, unde moare, la 29 noiembrie 1853,într-o camerã modestã a hotelului Trinacria, în mizerie ºi sãrãcie.
Memorat
  • carmen21
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 522
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #6 : Iunie 07, 2008, 18:29:52 »

ÎNSEMNARI POLITICE  de  Radu Portocală
Solidaritate împotriva trecutului
În august 2005, cînd ne-am întîlnit pentru a discuta despre iminenta mea numire ca director al Institutului Cultural Român de la Paris, deci viitor subordonat al său, prima întrebare pe care mi-a pus-o dl Horia-Roman Patapievici a fost: “Menţineţi ceea ce aţi scris despre întrevederea dintre Iliescu şi Pleşu, la Teşcani, în vara lui ‘89?”
Recunosc că modul în care fusese formulată întrebarea mi-a stîrnit amintiri neplăcute. Dar şi mai neplăcută mi-era brusca certitudine că pe această transparentă invitaţie la dezicere urmau, înainte de toate, să se construiască relaţiile noastre de lucru. Eu, intrusul, îndrăznisem să întinez cu atingerea mea pe un membru al sacrei confrerii a piedestalelor.
Am răspuns: “Prin «bunăvoinţa» dlui Pleşu, ceea ce am scris în 1990 mă costă foarte scump şi astăzi. Dar, din moment ce n-am dat niciodată vreo dezminţire, înseamnă că menţin ce am scris.” Replica a venit pe un ton iritat, tăios aproape, implicînd un soi de garanţie personală: “E fals ce aţi scris! Vă asigur.” Cîteva săptămîni mai tîrziu, dl Pleşu se răzbuna, în “Dilema”, atacîndu-mi numirea la ICR - Paris.
După 1985, numele lui Ion Iliescu devenise, pentru majoritatea românilor, sinonim cu speranţa. În lunile care au urmat răsturnării lui Ceauşescu, Ion Iliescu a fost considerat un salvator. Dl Pleşu însuşi i s-a raliat de la bun început şi i-a rămas alături pînă în octombrie 1991 - adică 15 luni după mineriadă! Astfel stînd lucrurile, nu înţeleg de ce dlui Pleşu i se pare ofensant să se vorbească în public despre întîlnirea din august 1989 cu cel care avea să-i fie şef cinci luni mai tîrziu, întîlnire în cadrul căreia s-au discutat, probabil, detaliile viitoarei colaborări.
Am aflat despre această vizită a lui Ion Iliescu la Teşcani de la scriitorul Radu Ţeposu, în mai 1990, la Bucureşti. Cîteva zile mai tîrziu, realitatea ei mi-a fost adeverită de un “fost apropiat” al lui Virgil Măgureanu, cu care m-am întreţinut în vederea redactării unui articol pentru săptămînalul “Le Point”. Am pomenit-o în cartea “Autopsie du coup d’Etat roumain”, publicată în octombrie 1990 (Editions Calmann-Levy, Paris), spre veşnica animozitate a dlui Pleşu - ale cărui relaţii dinainte de 1989 (cea cu Petre Roman, de pildă) nu trebuiesc, pare-se, scoase la lumină.
După 17 ani, însă, confirmările informaţiei pe care o dădeam atunci încep să apară în presă. Istoricul Alex Mihai Stoenescu a aflat-o de la foşti agenţi ai serviciilor secrete. Senatorului Eugen Mihăescu i-a relatat-o chiar Ion Iliescu, pe lîngă care a îndeplinit funcţia de consilier. Scriitorul Tudor Octavian o ştie pentru că, fiind la Teşcani în acea zi, s-a aflat în postura involuntară de martor ocular. Cu timpul, o vor povesti şi alţii, pentru că nu li se poate închide gura tuturor.
Trecutul poate fi ascuns, dar nu schimbat, şi tăgăduirile furioase ale dlui Pleşu sînt, la urma urmei, mai interesante chiar decît faimoasa întîlnire în sine. Cît despre fizicianul Horia-Roman Patapievici, a cărui apostrofare de acum doi ani m-a decis să scriu aceste rînduri, el şi-ar mîhni cu siguranţă foştii profesori dacă, din solidaritate de castă, ar stărui, în mod cu totul neştiinţific, să proclame inexistenţa unui fapt înregistrat de mai mulţi martori şi istorisit chiar de principalul actor.
(Articol publicat în “Ziua” - 28 august 2007)
Memorat
  • carmen21
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 522
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #7 : Iunie 07, 2008, 18:32:03 »

ÎNTREBĂRI PENTRU GABRIEL LIICEANU
de Simona Ionescu
“După 18 ani, d-lui Liiceanu îi scapă printre buze, intempestiv, cuvîntul „naţional”!?! Îmi poate spune cineva, cînd şi unde s-a pronunţat autorul „Jurnalului de la Păltiniş” asupra vreunei probleme naţionale? A pronunţat vreodată domnia sa cuvîntul Basarabia? S-a arătat domnia sa interesat în vreun fel de soarta Fundaţiei Gojdu? Să fii fost suferind de gîlci şi „vulgul” nu a putut desluşi şoaptele tandre ale domniei sale privind Transilvania sau Roşia Montană? Dacă d-l Liiceanu & comp., G.D.S-ul în general, s-ar fi manifestat liber şi decent, măcar odată în decursul anului 1990, asupra realităţilor (şi) naţionale ale acestei ţări, nu ar mai fi existat terenul viran pentru întoarcerea lătrăilor de partid şi de stat tip Vadim, Păunescu & Săraru, pe bocanci de miner încălţaţi în plescăiala neruşinată a girantului Securităţii de ieri şi de azi, teroristul Ion Iliescu! A tresărit cumva d-l Liiceanu cînd fostul membru C.C. al U.T.C., actualul şef al S.I.E. şi ex-ministrul de externe al României, Mihai Răzvan-Ungureanu s-a pronunţat asupra limbii române vorbite în Republica Moldova, ca fiind „light-Romanian”? I-au tremurat cumva mîinile d-lui Liiceanu pe volanul automobilului său BMW, cu nume de alint Siegfried, cînd acelaşi Mihai Răzvan Ungureanu evoca posibilul statut de land european al unui ţinut românesc, după model eleveţian? A apăsat cu delicateţe domnul Liiceanu pedala frînei celuilalt automobil al său, Alfa Romeo, cu nume de alint Marcello, şi s-a năpustit apoi mînios asupra „scăpărilor nemărturisite” către securitate ale Ieromonahului Justin Marchiş (membru al Grupului de Dialog Social şi al Grupului de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii) sau asupra moralităţii „nemărturisitelor tăceri CNSAS” din dosarul Sorin Antohi (membru al Grupului de Dialog Social, membru al Comisiei prezidenţiale pentru Procesul comunismului şi al altor comitete şi comiţii)?
O fi scuipat în sîn d-l Liiceanu, cînd mai deunăzi, în „Evenimentul Zilei”, profesorul universitar Caius Dobrescu a emis o „analogie istoric-corectă” făcînd comparabilă conjunctural independenţa Kosovo cu independenţa Transilvaniei? A ieşit cumva d-l Liiceanu în public, manifestîndu-şi indignarea privind conţinutul biletelor pentru examenul de bacalaureat la limba şi literatura română din acest an, în care absolvenţii claselor a XII-a sînt chemaţi să se exprime asupra unor texte din Raportul Tismăneanu, Pactul Naţional pentru Educaţie, Ghidul cetăţeanului român în UE, Raportul Centrului de Sociologie Urbană şi Regională, sau o conferinţă de presă a lui Jonathan Scheele, dar nu li se cere nici un punct de vedere asupra lui Ion Creanga, Marin Preda, George Bacovia, Nichita Stanescu, George Cosbuc, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Marin Sorescu, Camil Petrescu, Ion Barbu, Mateiu Caragiale sau chiar, ei da, I.L. Caragiale?”
P.S. Pentru unii, fac precizarea ca nu sunt ruda cu Razvan Ionescu din Brasov si nici macar nu ne cunoastem. Cu celalalt Razvan am fost, o perioada, colega la EVZ.
Memorat
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #8 : Iunie 08, 2008, 15:28:14 »

http://www.ziare.com/Balciul_politic__in_peisajul_interbelic_si_acum-327185.html
Balciul politic, in peisajul interbelic si acum
 

Politica romaneasca a fost mereu efervescenta, a hranit orgolii sau chiar a luat vieti. In permanenta s-au facut compromisuri si sforararii, iar modele au lipsit adesea. Nu stiu daca politica se facea mai mult pentru oameni acum 100 de ani si mai putin pentru interesele unora. Poate ca nu este o mare diferenta intre viata politica din perioada interbelica si cea de acum, dar, cu siguranta este o diferenta intre partidele de atunci si cele de acum.

Liberalii au inteles primii, pe la 1875, ca e cazul sa faca politica in tara noastra. PNL a fost principalul partid politic in perioada interbelica, a tintit asupra burgheziei si a reusit sa faca fata vicisitudinilor atat la nivel central cat si al nivel local. PNL a contribuit enorm la adoptarea unor cadre legale pentru desfasurarea vietii romanilor. Este vorba despre adoptarea Constitutiei din 1923 si de multe alte legi administrative, agraare sau electorale.

Acum, dupa 133 de ani de existenta, liberalii se afla la guvernare si fac fata atacurilor prezidentiale si ale opozitiei. Ca si in perioada interbelica, existau grupuri si idei diferite despre a face politica in acelasi partid. Sa nu uitam ca daca framantarile din PNL se vor amplifica exista pericolul unei rupture - asa cum s-a intamplat prin 1930, cand Gheorghe Bratianu a parasit aprtidul cu o mare grupare.

In aceeasi perioada, Partidul National Taranesc infiintat la 1926, incerca sa rastoarne PNL de la guvernare. Jocurile erau aceleasi, opozitia specula nemultumirile cetatenilor si cerea chiar anularea alegerilor.

Interesant este ca acum, ceea ce in 1928 facea din PNT un partid care a obtinut cel mai mare scor la alegeri - 78%, nu mai inseamna nimic. Taranistii au intrat in moarte clinica, si nici nu pot fi resuscitati. Nici doctrina, nici ideologii, nici personalitati carismatice care sa-i conduca.

Au existat si extremisti in perioada interbelica - recunoastem partide sau grupari de acest gen si acum - Garda de Fier sau Miscarea Legionara. Astfel ca, luptele politice se incheiau prost pentru cei care aveau o atitudine intrasigenta fata de aceste grupari. In 1933, primul ministru liberal I. Gh. Duca a fost asasinat pe peronul garii din Sinaia, mai tarziu au avut loc asasinatele de la Jilava.

Peisajul interbelic a fost foarte zbuciumat, numai daca stam sa ne gandim ca Romania a traversat intre 1938 si 1944 trei regimuri diferite: monarhia autoritara, regimul national legionar si regimul de dictatura militara al generalului Antonescu.

Regimul monarhic a fost o urmare a haosului politic si a confuziei - partidele nu reuseau sa se mai impuna. Carol al II-lea a redus viata partidelor la Frontul Renasterii Nationale - o formatiune fara autonomies au ideologie.

In Parlament, ca la nebuni

In ultimii ani, ne-a fost dat sa vedem huiduieli in Parlament, aluzii erotice din gura politicienilor sau comportamente josnice. Toate acestea intra fara indoiala in sfera penibilului, dar si ceea ce se petrecea in anii 20-30, in Romania, avea o natura hazlie.

La una din dezbaterile din Parlament, Virgil Madgearu se zbatea, inarmat cu o gramada de calcule, sa explice o serie de chestiuni economice. Intre timp, cunoscutul om politic Constantin Argetoianu ii ura pe sub mustata, in cel mai neaos stil: "Sa ma pupe in fund!".

In timpul dezbaterii proiectului ce urma sa devina Constitutia din 1923, adversarii liberalilor si, implicit, ai Constitutiei, gaseau cele mai originale modalitati de a-si exprima dezacordul. Una dintre ele era sa nu-l lase pe Ionel Bratianu sa vorbeasca, chiar daca asta insemna sa fluiere sirena.

Aceleasi dezbateri privind Constitutia aveau loc intr-un décor de-a dreptul socant. Deasupra capetelor oratorilor atarnau trei sobolani morti, simbol transparent al fratilor Ionel, Vintila si Dinu Bratianu.

Mai mult, la votarea Constitutiei un deputat taranist a aruncat in sala o sticla de gaze lacrimogene. Asa se face ca dupa votarea Constitutiei, Ionel Bratianu si-a tinut discursul final doar in fata stenografilor. Concluzia lui Argetoianu a fost: "Aceasta nu mai este o Camera, asta e un adevarat bordel!"

Asadar, viata politica a avut mereu culoare, extreme si ziare oficioase. Dar, parca, partidele aveau la inceputul lor o doctrina mai clara si scopuri mai bine definite. Erau de stanga sau de dreapta si isi respectau angajamentele.

Ca si acum, si atunci, dupa injuraturile si atacurile reciproce, politicienii se calmau ca prin farmec, odata cu termionarea alegerilor, dupa ce fiecare obtinea macar un ciolan mic la guvernare.

Din adversari de neimpacat, politicienii deveneau prieteni si ieseau la un pranz cu pretentii la Capsa, unde discutau civilizat despre cat de greu este sa sa conduci tara. Acum, GoldenBlitz este locul perfect pentru discutii politice.

Memorat
  • carmen21
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 522
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #9 : Iunie 28, 2008, 11:15:50 »

Combinatorul Stolojan
-- Theodor Stolojan incearca din rasputeri sa ascunda activitatea sa dinainte de 1989. ZIUA este in masura sa prezinte in numarul de azi adevarata fata a presedintelui Partidului Liberal Democrat.Theodor Stolojan a indeplinit functia de director adjunct al directiei de operatiuni valutare in Ministerul Finatelor, pana in anul 1986. De atunci si pana la revolutia din 1989 a ocupat postul de directorul general al acestei institutii. O directie aflata sub atentia directa a lui Nicolae Ceausescu, fiind sursa de dirijare a valutei dictatorului.
Conform atributiilor de serviciu, Stolojan avea sarcina sa avizeze toate operatiunile efectuate prin doua conturi: OV si GP. OV inseamna operatiuni speciale valutare, cont ce apartinea securitatii, iar GP - operatiuni valutare ale fostei gospodarii de partid. Pentru acestea din urma, semnatura sa aparea alaturi de cea a sefului gospodariei de partid. Trebuie spus ca la finele anului 1989 in contul Gospodariei de Partid era inregistrata suma de 139 milioane de USD.
Dupa 1989, Theodor Stolojan a fost implicat in directionarea sumelor care au ramas in acest cont: aproximativ 19 milioane de dolari, dupa achitarea la extern in contul datoriei Romaniei, a 120 milioane de dolari. Cu toate acestea, implicarea presedintelui PLD in acest caz a fost si este tinuta la secret.
Coordonat de colonei
Anterior anului 1986, atat ca director adjunct, cat si ca sef al Directiei Operatiuni Valutare din Ministerul de Finante, Theodor Stolojan a colaborat cu departamentul AVS din cadrul Compartimentului de Informatii Externe. Aici era angajat ca "referent de specialitate" - salariat civil - sub coordonarea coloneilor in rezerva, Andronic si Anghelache. De asemenea, in anii '70 a figurat si pe schema Institutului de Economie Mondiala, o institutie sub acoperire a fostei brigazi "U" din cadrul UM 0920. Duplicitatea s-a semnalat si peste ani. Astfel, dupa plecarea lui Stolojan la Banca Mondiala (dupa ce a fost premier al Romaniei) au existat unele comentarii privind implicarea sa, in schimbul unor sume de bani si in transmiterea de informatii cu caracter confidential societatii britanice "Solomon Brother".
"Procuratorul de medicamente"
Din functia detinuta la Directia de operatiuni valutare, Stolojan a fost demis (odata cu ministrul adjunct Vasile Iuga) si repartizat pe o functie de executie: inspector general, la Directia de Venituri ale Statului. Institutie condusa de Nicolae Sandulescu. La momentul demiterii, Theodor Stolojan a suferit o cadere nervoasa, fiind internat o buna perioada de timp la Sanatoriul Predeal. Sunt de notoritate problemele de sanatate ale lui "draga Stolo", care impreuna cu faptul ca era santajabil datorita trecutului sau comunist l-au facut sa "renunte" la candidatura la functia de presedinte al Romaniei. In favoarea lui Traian Basescu.
Pe de alta parte, persoane care si-au desfasurat activitatea in minister, alaturi de Stolojan au declarat ca acesta pretindea pentru facilitarea schimburilor valutare diverse sume de bani (in lei), operatiunile fiind justificate de comun acord cu persoanele solicitante, prin "procurarea de medicamente".
Promovat de Roman
In anul 1989, ministrul de Finante Ion Patan l-a numit pe Theodor Stolojan consilier personal, functie detinuta si la momentul Revolutiei. In perioada 23-25 decembrie 1989, Stolojan a fost chemat de catre Petre Roman, fiind numit prim adjunct al ministrului Finantelor, post pe care l-a ocupat in continuare Ion Patan. Dupa retragerea lui Patan, in vara anului 1990, "draga Stolo" a ajuns ministrul Finantelor.
Ca prim adjunct la Finante, Stolojan avea competente asupra tuturor operatiunilor pendinte de societati mixte si plati externe. Aprobarea acestora depindea de semnatura expresa a acestuia. Platile se efectuau prin Banca Romana ce Comert Exterior (transformata in fosta "Bancorex").
Trafic de influenta marca Stolo
Traficul de influenta practicat de Theodor Stolojan este deja o practica de ani de zile. In afara de celebrele cazuri ALRO Slatina si RAFO, "draga Stolo" a intervenit, cu cativa ani in urma, pe langa Viorel Catarama, Crin Antonescu si Calin Popescu Tariceanu pentru a-l sprijini pe Anghel Sandu, etnic rrom, membru al lumii interlope, in vederea achizitionarii in conditii avantajoase a unei statii de benzina din comuna Daneasa, Judetul Olt. Anghel Sandu a finantat, apoi, cu sume substantiale campania electorala a PNL din anul 2000, avand interesul ca, in eventualitatea in care Theodor Stolojan ar fi fost ales presedinte al Romaniei sa beneficieze de o "acoperire" a afacerilor ilicite in care era implicat.
Un alt personaj apropiat de Stolojan este controversatul afacerist Petre Paul Tardea. In contextul unor demersuri pe langa presedintele PD Gorj, Pantelimon Manta, in scopul pozitionarii pe un loc eligibil pe listele electorale ale Aliantei PNL - PD, acesta a "cotizat" la conducere. El isi exprimase disponibilitatea de a oferi o cotizatie cuprinsa intre 1 si 3 miliarde lei vechi. In particular, apropiati ai afaceristului au declarat ca Tardea a sustinut ca a dat sume suficiente de bani atat lui Valeriu Stoica, cat si presedintelui de atunci al PNL, Theodor Stolojan, pentru a fi nominalizat ca parlamentar de Gorj.
Pe Stolojan il leaga insa mai multe de Tardea. In special datorita afacerilor. Cum ar fi cele cu combustibil. Se vorbeste de o implicare a lui Theodor Stolojan in operatiunile aferente platii la extern efectuate "in avans", la inceputul anilor 1990, de catre Petre Paul Tardea. Concret, prin facilitarea obtinerii avizelor legale, pentru un import de pacura care nu s-a mai realizat.
Mihnea TALAU
Ziua – 16. Iulie 2007

Memorat
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #10 : Iunie 28, 2008, 13:15:57 »

De ce l-ai bagat pe robotul asta in acest topic? Pentru unii ca el trebuie facut un topic special.
Memorat
  • carmen21
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 522
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #11 : Iunie 28, 2008, 13:54:16 »

Topicul l-am făcut special pentru românii care ne reprezintă azi, cei buni sunt la „Români celebri”
Memorat
  • carmen21
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 522
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #12 : Septembrie 19, 2008, 16:24:54 »

PREȘEDINTELE DE ONOARE B.N.R.

I. Iliescu,"Bătrâna şandrama stalinistă,
01 Feb 2007 - La mano del Diablo

• 1989 - Ion Iliescu vine ca o "bomboană" pe tortul evenimentelor din decembrie şi preia puterea;
• 1990 - 1991- Deranjat de dorinţa românilor de a se manifesta, în sfârşit, democratic, deranjat de protestele anti-FSN, preşedintele Iliescu pune umărul la venirea minerilor din Valea Jiului;
• 1994 - Îşi atrage blestemele proprietarilor;
• 1995 - Spaima de ultimul rege al ţării;
• 2005 - Este începută ancheta penală pentru a stabili rolul său în mineriadele din 1990;
• 2007 - Iliescu se simte încolţit. Îl atacă furibund pe Traian Băsescu, pe care îl consideră vinovat că cercetarea în dosarul mineriadelor a ajuns aşa departe.

1989 - Ion Iliescu vine ca o "bomboană" pe tortul evenimentelor din decembrie şi preia puterea. Revoluţie sau lovitură de stat, Iliescu este în frunte, pregătit parcă din vreme. Din vremea când Ana Pauker l-a ajutat să fie trimis la Moscova pentru a studia la Institutul Energetic. Ajutor pe care l-a primit, conform enciclopediei Wikipedia, datorită mătuşii sale, Aristiţa, bucătăreasa Anei Pauker.

1990 - 1991- Anii de graţie al lui Iliescu. Devine preşedintele României. Deranjat de dorinţa românilor de a se manifesta, în sfârşit, democratic, deranjat de protestele anti-FSN, Iliescu pune umărul la venirea minerilor din Valea Jiului. Sub conducerea "luceafărului" Miron Cozma, minerii invadează de două ori Bucureştiul pentru a dispersa cu forţa manifestaţiile anti-guvernamentale. Iliescu i-a chemat ca să îl dea jos şi pe Petre Roman, prim-ministru pus chiar de el în fruntea guvernului, dar care nu mai răspundea la comenzile şefului.
Un pumn în stomac. Pe motive politice. O bâtă peste gură pentru că nu semeni cu portretul robot al fesenistului cu acte în regulă. Dolari traşi la xerox în sediile partidelor istorice. Sedii ale formaţiunilor politice devastate în centrul Capitalei. Ambulanţe ridicând răniţii înşiraţi pe trotuar, aliniaţi, în urma confruntărilor cu jandarmii. Sediul Universităţii Bucureşti vandalizat. O fată, studentă, în orice caz frumoasă, este doborâtă în plină stradă, ziua în amiaza mare, de palma unui om abrutizat de subteranele unui proiect urbanistic eşuat - Valea Jiului. În Târgu Mureş, scene de o barbarie cumplită, cruzimi la limita instinctului de supravieţuire, au făcut înconjurul lumii. Astăzi ar fi fost cenzurate. În loc să fie în NATO şi în UE, România ar fi putut fi în locul Iugoslaviei. Ştim însă sigur ceea ce a fost. A fost aşa: cetăţenii aceleiaşi ţări încăieraţi în lupte de guerila la Universitate, în mitinguri pro şi anti FSN.
Vioi, după ce bâtele minerilor liniştesc protestatarii anti-FSN, Iliescu mulţumeşte oamenilor lui Cozma pentru că au reinstaurat ordinea în Capitală.

Blestemul proprietarilor

1994 - Chiriaşi cuprinşi de ură împotriva proprietarilor de drept şi proprietari de case urând România. Iliescu îşi atrage blestemele proprietarilor. Şi încercarea partidelor istorice adunate în CDR de a-l suspenda din funcţia de şef al statului. Iliescu a cerut administraţiilor locale să nu pună în aplicare hotărârile de restituire a proprietăţilor luate de instanţe. Cererea de atunci a lui Iliescu are efecte nefaste şi acum, statul român având nenumărate procese de restituire a proprietăţii la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La acel moment, Iliescu a refuzat să vină în faţa Parlamentului pentru a da socoteală. Motivul invocat: a fost ales de popor şi nu de Parlament. Fostul şef al statului şi actual preşedinte executiv al PSD a trimis o scrisoare Parlamentului în care a aruncat vina pe presă, pe motiv că aceasta a denaturat declaraţiile sale.

Interdicţia intrării în ţară a Regelui Mihai

1995 - Spaima de ultimul rege al ţării. A fost interdicţia la adresa lui Mihai I de a intra pe teritoriul ţării căreia i-a fost rege. Electoratul nu înţelege. Este ultima zvâcnire comunistă înainte de pierderea alegerilor prezidenţiale din 1996, în faţa lui Emil Constantinescu.

Decât Vadim, mai bine Iliescu..

2000 - 2004 - Câştigă un nou mandat. "La Palatul Cotroceni cântă iară cucuveaua", scriu ziarele. Adrian Nastase este prim-ministru. Adrian Nastase a vrut alegeri anticipate. Ion Iliescu, nu. Adrian Nastase a vrut cota unică de impozitare. Ion Iliescu, nu. De la Cotroceni, preşedintele l-a obstrucţionat pe unde a putut pe premier, în special la înghesuială. Până la urmă a fost cum a vrut preşedintele. Adică pe tăcute, eventual cu icnituri, câteodată.

I-a pedepsit pe studenţii care au mers cu colindul

1968. Ministrul Tineretului, Ion Iliescu, este deranjat de lipsa de combativitate a activiştilor UTC la adresa studenţilor care au mers cu colindul. De supărare convoacă o şedinţă de urgenţă a CC al UTC. Colindătorii trebuie pedepsiţi. Stenograma şedinţei, publicată în Revista 22 arată că Ion Iliescu consideră colindatul drept o "manifestare huliganică la care au luat parte câteva sute de studenţi", care, după ce le-au colindat pe colegele lor din Grozăveşti, "s-au luat cu băutura şi au făcut zgomot", fapte socotite "huliganice şi anarhice".
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #13 : Octombrie 09, 2008, 07:00:56 »

Vedeta la Opera din Viena

Metropolitan din New York, Scala din Milano, Covent Garden din Londra, Opera din Viena. Cele mai mari case de opera din lume. La Viena, din cei 44 de cantareti angajati, 12 sunt romani. Acasa nu ii stie nimeni, dar in Austria numele lor sunt pe buzele tuturor cunoscatorilor. Basul Dan Paul Dumitrescu este una dintre vedetele Operei din orasul de pe Dunare.
'Am 42 de ani si sunt din Bucuresti. Am cantat la Opera Romana, timp in care am mai participat la diverse concursuri. Dupa unul de la Budapesta, am fost invitat sa cant la arena din Verona. Am ramas trei stagiuni in Italia, dupa care, in 2000, am fost angajat la Opera din Viena. Suntem multi colegi de facultate aici. Cati? Pai, suntem 44 de cantareti in sindicat, din care 12 romani. Mai sunt si altii de-ai nostri, dar doar invitati', isi incepe povestea Dan Paul Dumitrescu. Cum s-a ajuns ca mai mult de un sfert din cantaretii Operei din Viena sa fie romani? Ioan Holender, director al institutiei din 1991, le-a dat aceasta sansa. 'Nu a fost un favor. Ne-a ajutat doar cand ne-a invitat sa dam auditii. Directorul fiind roman, noi, interpretii, trebuie sa cantam de doua ori mai bine decat ceilalti, trebuie sa fim peste asteptarile normale', spune Dumitrescu.

In 1987, basul de acum era doar recuziter. Adica punea si strangea partiturile cantaretilor. A trecut la cor, apoi a fost luat, timp de 7 ani, sub aripa profesorului Vasile Martinoiu, cel mai proeminent bariton roman dupa Nicolae Herlea. A devenit solist al Operei Romane, angajat de soprana Eugenia Moldoveanu. A urmat Verona. 'A fost piatra mea de incercare. La primul spectacol, in arena au venit 37.000 de oameni. Am cantat langa cei mai mari solisti ai lumii. Eram convins ca nu voi putea scoate doua sunete, mi-era teama ca o sa lesin de emotie.      M-am descurcat bine'. Tot la Verona a terminat Aida la 4 dimineata: 'Acolo, daca ploua, se intrerupea spectacolul. Daca show-ul se oprea dupa mai putin de 25 de minute, nu ne mai primeam banii. Ne rugam mereu sa nu ploua. O data am cantat Aida pana la 4 dimineata, din cauza ploii'.

Intr-un an, Dan Paul Dumitrescu evolueaza in 50-60 de spectacole. In restul zilelor dintr-o stagiune se fac repetitii. Cate patru ore pe zi. 'Sunt obligat sa stiu absolut tot repertoriul operei. In opt ani am jucat 147 de roluri. E o munca foarte grea', spune basul. Dar e platita bine: 'Nu duc grija zilei de maine. Stau intr-un apartament frumos, la 15 km de Viena'.

La serviciu vine cu tramvaiul, cu care face 30 de minute pana in fata Operei. E casatorit si are un copil, pianist.

Holender, managerul-minune
De 17 ani, Opera din Viena e condusa de timisoreanul Ioan Holender. Dan Paul Dumitrescu isi descrie seful in cateva cuvinte: 'E omul potrivit la locul potrivit. Are o arta de a construi distributii. A dat posibilitatea tuturor sa vada spectacolele Operei. Si celor cu bani, si celor saraci, care pot veni la show cu doar 3 euro. A creat opera pentru copii, care are un succes extraordinar. A format un public fidel. In afara de manageriat, Holender e un agent deosebit: a stiut sa adune cei mai buni cantareti din lume. Si a stiut sa faca un ansamblu fix, nu ca in Italia, unde angajatii se plimba pe baza de invitatii'. Holender, nascut in 1935, a ajuns la Viena in 1959. Trei ani mai tarziu a absolvit Conservatorul de Stat din Viena, apoi a inceput sa cante la teatrul orasului Klagenfurt. In 1988 a devenit secretarul general al Operei din Viena si al Volksoper (Opera pentru popor), pentru ca in 1992 sa fie numit manager general al celor doua institutii. E cel mai longeviv director din istoria Operei din Viena.
Nici o relatie cu Bucurestiul
'Nu mi se pare normal ca la Opera Romana sa se cante cu sala goala. Bucurestiul nu are un public de opera. Despre o tara se vorbeste prin cultura, nu prin productia de castane. Asta nu inteleg cei de la Opera Romana. Eu am avut noroc cu vocea mea de bas. Multi s-au imprastiat in toate directiile ca sa-si castige existenta. La Viena, in opt ani, am cantat doar cu sala plina-ochi. Sunt dezamagit ca lumea ma cunoaste aici, dar nu si in Romania. De cand am plecat, nu am fost invitat vreodata sa cant acasa. E complicat sa-mi fac timp sa vin in Romania, dar totusi nu e imposibil', declara Dan Paul Dumitrescu.

Dan Paul Dumitrescu

Varsta: 42 de ani
Locul nasterii: Bucuresti
Starea civila: casatorit
Data cand a parasit Romania: 2000
Domiciliul actual: Viena

Articol semnat de Paul Bardasu
Libertatea, 7 September 2008
Memorat
  • Nani Nani
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1256
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #14 : Octombrie 15, 2008, 16:17:49 »

Uite ca avem romani si in domenii mai putin intelectuale. Cu pretentii mai mici da cu public mult mai numeros. Incomparabil mai numeros.

Dan Bălan e number one

In sfarşit, ajunge un nume romanesc şi in topurile muzicale americane! Dan Bălan, fostul O-Zone şi compozitor al hitului "Dragostea din tei", a ajuns pe prima poziţie a celebrului Billboard american, cu remixul piesei sale.
Însă o mare contribuţie la acest fapt îl are Rihanna, al cărei nume a cântărit decisiv în alegerea ascultătorilor de peste Ocean. În prima săptămână de la lansare, piesa „Live your life” a urcat în topuri de pe locul 80 direct pe poziţia fruntaşă.
Restul articolului, pe site-ul onouarevista.ro!
De asemenea, remixul după piesa lui Bălan a fost downloadat de peste 300.000 de utilizatori, devenind, cel puţin pentru o săptămână, cea mai ascultată piesă din Statele Unite.
Astfel, media care l-a propulsat pe compozitorul moldovean în Billboard s-a făcut în urma difuzărilor şi vânzărilor de pe întreg teritoriul american.
Piesa „Dragostea din tei”, cunoscută şi drept „Mai a hi, mai a ho”, a fost lansată în urmă cu cinci ani şi a cunoscut succesul pe mai toate continentele, fiind preluată şi interpretată în mai multe limbi.

Libertatea din 13 octombrie
Memorat
Pagini: [1] 2 3 ... 15
Schimbă forumul: