Main Content:

Pagini: 1 [2] 3 4 ... 15

ROMANI REPRZENTATIVI

Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #15 : Octombrie 20, 2008, 20:47:06 »

Din Monitorul Expres, de luni, 20 octombrie.

Aniversare de suflet
„Braşovenii meritau un astfel de spectacol!“

A spus dr. Teofil Mija, la finalul spectacolului lui Dan Puric, ocazionat de 15 ani de existenţă a Asociaţiei Medical-Creştine Cristiana

„Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, al colaboratorilor permanenţi, al colegilor medici «fără de arginţi», al prietenilor adevăraţi, precum şi al oamenilor de omenie care au întins o mînă de ajutor salvatoare semenilor noştri căzuţi în nenorocire, Asociaţia Filantropică Medical Creştină «Cristiana» Braşov a împlinit vîrsta de 15 ani“, spune dr. Teofil Mija, fondatorul şi preşedintele asociaţiei, fost deţinut politic. Pornind de la zero în 1993, a reuşit să înfiinţeze trei aşezăminte filantropice, care funcţionează astăzi şi despre care Teofil Mija spune că ar dori să rămînă în activitate încă mulţi ani. Pe strada Dr. I. Cantacuzino nr. 14, într-un spaţiu concesionat de Primărie, Asociaţia Cristiana are un Dispensar Policlinic cu zece medici de diferite specialităţi medicale, toţi avînd un bun renume atît profesional, cît şi moral, de serviciile cărora beneficiază în mod gratuit persoanele cu venituri sub salariul minim pe economie, alături de foşti deţinuţi politici, veterani de război şi membrii Asociaţiei „15 Noiembrie 1987“. În Săcele, asociaţia a înfiinţat un Cămin de bătrîni, unde şi-au găsit adăpost şi liniştea bătrîneţilor 50 de persoane lipsite de mediul familial. Tot în Săcele funcţionează şi cantina pentru săraci a Asociaţiei Cristiana. Iar pentru a sărbători cei 15 ani de activitate, Asociaţia Cristiana l-a chemat la Braşov, cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului Judeţean, pe regizorul şi actorul Dan Puric, care a pus în scenă piesa „Vis“, un one-man-show remarcabil, şi a ţinut o prelegere despre artă şi spiritualitate creştină. „Un spectacol pentru Braşov, cum meritau braşovenii“, a spus dr. Teofil Mija, sîmbătă, după reprezentaţia lui Puric, care a umplut sala teatrului.

de: A.P.
Memorat
  • carmen21
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 522
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #16 : Octombrie 29, 2008, 21:57:34 »

Cu un canadian, despre Romania - Prof. dr. CONSTANTIN NEDEA

 Chimist, om de afaceri din Montreal, Canada -

"Romania este o tara jefuita, ale carei bogatii au disparut intr-un Triunghi al Bermudelor numit Furtul de Inalta Calificare"

In ultimul deceniu al regimului comunist, mii de romani au reusit, intr-un fel sau altul, sa "aleaga libertatea", cum se spunea atunci la "Europa Libera", gasindu-si un rost in Occident, atat dincoace, cat si dincolo de Ocean. Multora dintre ei, confruntati cu un teribil soc cultural si de adaptare, caderea dictaturii le-a adus marea speranta a intoarcerii acasa. Dar mineriadele si preluarea puterii politice de catre esalonul doi al partidului comunist le-au retezat entuziasmul. Daca nu s-au intors definitiv, in schimb au cautat sa vina in vizita la rude, la mama, la tata, la frati. Atasati de matricea natala, romanii vizitatori au devenit cu timpul spectatori avizati ai prefacerilor pe care le-am trait noi toti, cei de acasa. Incet, dar sigur, multi dintre ei au devenit un fel de consultanti ai tranzitiei, vazuti sau nevazuti; vocea unora a fost auzita in mediile politice, in cercurile de afaceri, in mass-media. La 19 ani de la Revolutie, situatia pare a se fi schimbat, dar cuvantul unui conational care traieste peste Ocean de un sfert de secol are inca greutate. El poate fi un consultant oricand binevenit.
Dupa o cariera universitara la Bucuresti, lectorul Constantin Nedea a ajuns profesor universitar de chimie in Algeria. In 1987, emigreaza in Canada, unde isi continua activitatea in domeniul cercetarii industriale. Incepand cu 1991, revine in tara anual. Fara a pretinde ca stie totul despre actualitatea romaneasca, d-l Nedea se considera un spectator atent al evenimentelor de pe scena politica si sociala, fiind foarte atasat de tara in care si-a petrecut prima tinerete.

"In 1991, Bucurestiul arata ca un oras proaspat eliberat de sub ocupatie straina"

- Dupa ce ati cunoscut succesul profesional in Canada si SUA, ce mai inseamna Romania pentru dumneavoastra, domnule Nedea?

- Romania inseamna o parte esentiala din viata mea. Ma atrag istoria, poezia, literatura, realitatea politica si sociala care se dezvolta in culori atat de vii. Oriunde as fi, orice as face, sunt nascut sa traiesc cu Romania in suflet. Daca am realizat ceva oriunde pe acest pamant, am realizat gratie celor invatate in Romania. Nivelul educatiei primite a fost ireprosabil, calitatea invatamantului a fost deosebita, iar calificarea profesorilor mei s-a ridicat la standarde internationale, in linia marii traditii romanesti a chimiei aplicate.

- Cum era Bucurestiul in anul intoarcerii dumneavoastra acasa, dupa "dezertarea" din Franta?

- In 1991, am prins inca acea euforie tulbure a mitingurilor de strada. Era explicabila acea explozie umana, dupa ce dictatura anihilase orice libertate individuala. Cu toate dificultatile vietii cotidiene, Bucurestiul arata ca un oras proaspat eliberat de sub ocupatie straina. Nu uitasem de unde am plecat, asa ca ceea ce vedeam mi se parea la distanta de ani lumina de atmosfera cazona si cenusie a anilor 80. Din 1991, am venit anual, iar in ultimul timp, de cateva ori pe an.

"Ma doare ca oamenii politici nu au reusit sa impuna respectarea legii urbanizarii in tara"

- Cand privesti lucrurile din afara, sesizezi mai usor schimbarile. Care este domeniul care v-a atras cel mai mult atentia prin transformarile suferite?

- Domeniul imobiliar. Urbanizarea. Din nefericire, o urbanizare haotica, mai ales in Bucuresti, bazata pe privilegii de grup si comisioane. O urbanizare care nu a tinut deloc seama de mediul inconjurator. Copacii au fost taiati sau dezradacinati, iar vegetatia din cartiere a fost distrusa fara discernamant. Unde sunt biologii si horticultorii Romaniei, de ce nu au protestat? Am avut senzatia ca niste lacuste lacome au pustiit tot ce era verde in parcuri si in padurea Baneasa. Daca te uiti la Baneasa, intre DN1 si Pipera, observi o amplasare dezordonata de case si vile, o suprapunere de volume multicolore cu o arhitectura de prost gust si un sistem de canalizare subdimensionat. Ma doare ca oamenii politici nu au reusit sa impuna respectarea legii urbanizarii in tara.

- V-ati plimbat in centrul vechi al Bucurestiului? Ce vi s-a parut neobisnuit?

- Amplasarea stupefianta a unor cilindri de otel si sticla printre monumentele interbelice si mult mai vechi ale orasului. Unii ar putea crede ca asta inseamna emancipare. Gresesc. Este o grava amputare a patrimoniului arhitectural si chiar a patrimoniului sentimental. Aceste cladiri au aspectul unor rani hidoase pe fata orasului, nu sunt in armonie cu peisajul inconjurator, fiind plantate in mod inestetic in cartierele salvate de la demolarile "epocii de aur". Ma surprinde lipsa de respect a primarilor, a dezvoltatorilor si a noilor proprietari fata de sufletul de odinioara al Capitalei. Ma doare sa vad case superbe si palate lasate in parasire, pentru a putea fi mai usor demolate. Mi se pare scandalos ca membri ai Ordinului Arhitectilor au proiectat si amplasat acesti monstri in zonele linistite si civilizate ale urbei.

"Sloganul "Nu ne vindem tara" a devenit "Va rugam, lasati-ne s-o furam noi!""

- Cum vedeti febra societatii de consum din Romania?

- Cu intelegere si uimire in acelasi timp. Ma intreb de ce bucurestenii cumpara flori de la "Gherghina Flowers", merg in week-end la "mall", cumpara cafea de la "General Store" si se muta in cartierul de blocuri "Amita Gardens". Au aparut multe hipermarketuri, mult mai multe decat in Montreal. Desi obligatiile profesionale m-au condus pe multe meridiane ale lumii, nicaieri n-am constatat atata pasiune in a impinge caruciorul plin, ca la noi, romanii. Americanii sunt mari consumatori, dar noi i-am depasit. Din nefericire, aparitia acestor hale frumos luminate a avut un efect pervers: indepartarea consumatorului de produsele naturale, distrugerea pietelor traditionale taranesti (Piata Unirii, Piata Obor, Piata Traian etc.). Fructele, legumele, semintele romanesti nu mai sunt din abundenta. Atractia pentru produsele exotice, din import, goana dupa mai mult si dupa mai mare a scos de pe piata ceapa, usturoiul, marul, pruna, ardeiul romanesc, atat de gustoase si sanatoase, mult apreciate de turistii occidentali.

"Nici o tara din lume n-ar fi facut o afacere atat de dezavantajoasa ca vanzarea Petrom"

- Ati fost martorul evolutiei capitalismului romanesc de cumetrie. Care dintre vanzarile de intreprinderi v-au atras atentia in mod special?

-Nici o tara din lume n-ar fi facut o afacere atat de dezavantajoasa ca vanzarea Petrom. Mai putem intelege cand e pacalit un novice de la tropice, un aborigen caruia-i dai margele de sticla pe fildes, un eschimos caruia-i vinzi cativa metri de musama pe zece piei de urs polar, dar niciodata nu poti ingenunchea atat de umilitor un stat mare european, lasandu-l fara rezervele sale de petrol, contra unui pumn de arginti. Ca sa ne facem o idee despre dimensiunile pacalelii, va spun ca nu exista nicaieri in lume vreo firma care sa cumpere o antrepriza astazi, iar cu profitul de pe anul urmator s-o poata achita. De regula, in toata lumea cu adevarat capitalista, o astfel de achizitie precum Petrom se amortizeaza in 15-20 de ani. La mijloc a fost marea coruptie a guvernantilor implicati, care au tradus sloganul "Nu ne vindem tara" prin indemnul pios: "Va rugam, lasati-ne s-o furam noi!"

- Ce afaceri desfasurati in Romania?

- De la inceputul acestui an, am inceput comercializarea unui supliment alimentar cu proprietati terapeutice, pe baza de ulei de emu, rafinat printr-o tehnologie originala a firmei mele, "ChemPlan Consulting Inc.", din Canada. Emu este o pasare din familia strutului, care traieste in Australia. Uleiul obtinut din grasimea acestei pasari, bogat in acizi grasi nesaturati Omega3, Omega6 si Omega9, are o puternica actiune antibacteriana si antiinflamatoare. Mai mult, uleiul de emu contribuie substantial la reducerea colesterolului din sange si la vindecarea unor boli de piele: psoriazisul, eczemele, rozaceele si acneele, arsurile de tot felul.

- Ati putea creiona, in cateva cuvinte, un portret al Romaniei postdecembriste?

- Romania este o tara frumoasa, ospitaliera si bogata, dar ingenuncheata de un fenomen implacabil, de dimensiuni astronomice: coruptia din mediul politic, care are si interese economice de grup majore. Unii politicieni sunt implicati, in timpul mandatelor, in activitati economice personale profitabile, ceea ce ii plaseaza in conflict flagrant de interese. Aceasta situatie conflictuala nu face parte legal din peisajul politic al democratiilor occidentale, vinovatii fiind pedepsiti exemplar. Romania este o tara jefuita, ale carei bogatii au disparut intr-un Triunghi al Bermudelor numit Furtul de Inalta Calificare.


Memorat
  • Nani Nani
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1256
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #17 : Decembrie 07, 2008, 10:43:58 »

Va pun un articol despre comemorarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Au trecut 70 de ani de la asasinarea lui si a unui grup de inca 13 camarazi legionari de ai lui. Crima a fost facuta de jandarmi. Ordinu a fost dat de Carol al doilea. Articolu e scris aiurea de parca ziaristu se teme sa nu creada cineva ca ar avea cumva simpatie pentru legionari. Mentalitate impusa de comunisti. Adevarul din 6 decembrie.

"Căpitanul" comemorat pe fugă

Autor: Mariana Bechir
Ceremonia de la troiţa din pădurea Tâncăbeşti a fost scurtată din cauza ploii. Peste 60 de legionari au cântat ieri, la marginea pădurii Tâncăbeşti, „Garda, Căpitanul şi Arhanghelul din Cer”, la comemorarea a 70 de ani de la moartea lui Codreanu.

Primii care au ajuns, ieri, la comemorarea a 70 de ani de la uciderea „Căpitanului” Zelea Codreanu au fost cei de la Partidul Pentru Patrie (PPP), gruparea cu cei mai mulţi legionari în viaţă. Un autobuz cu aproximativ 60 de persoane care au „peste 400 de ani de puşcărie în închisorile comuniste”, cum calculează unul dintre pasageri.

Au plătit 14 lei pentru transport, ca să participe la parastasul lui Corneliu Zelea Codreanu, fostul lider al „Gărzii de Fier”. Pe o ploaie rece transformată în lapoviţă, legionarii au ascultat slujba religioasă oficiată de patru preoţi care au intonat, la final, împreună cu enoriaşii, imnul legionar. După ce s-a încheiat şi parastasul, locul din faţa crucii a fost ocupat de „Nicadori” - membri ai unei alte asociaţii de legionari. Ei se află în conflict cu PPP-ul fiindcă îl contestă pe Horia Sima, succesorul lui Zelea Codreanu la conducerea mişcării legionare.

Gheorghe Grecu, 96 de ani, este probabil cel mai faimos dintre participanţi – s-a înscris în mişcarea legionară încă de la începutul acesteia şi s-a ocupat chiar de organizarea „frăţiilor de cruce”, adică a cuiburilor legionare, cum erau denumite în structura Gărzii. A făcut parte din Consiliul de Onoare al Gărzii care l-a judecat şi declarat trădător pe Mihai Stelescu, un legionar acuzat că ar fi vrut să-l elimine pe Codreanu.

Peste doi ani, Stelescu avea să fie executat de un comando de 10 „camarazi”. „Am convingerea că ceea ce a dorit Căpitanul, redobândirea demnităţii spirituale, a naţiei se va produce cândva”, spune bătrânul legionar Constantin Grecu,  în timp ce prin spatele grupului, pe DN1 trece în goană o coloană oficială ce transportă spre cursa de Bruxelles a Tarom o delegaţie oficială.

Ucis de jandarmi

Corneliu Zelea Codreanu, liderul mişcării legionare, este cel care a înfiinţat, în 1927, gruparea fascistă „Garda de Fier”, centrată pe religie, dar care  accepta asasinatul politic. În 1924, Codreanu l-a ucis pe prefectul poliţiei din  Iaşi, Constantin Manciu.
În 1933, a instigat la uciderea premierului I. G. Duca, lichidat ulterior pe peronul gării din Sinaia.

După transformarea grupării în partid şi obţinerea a 15,6 procente la alegerile din 1937, regele Carol al II-lea decide lichidarea mişcării. Pe 29 noiembrie 1938, în timpul transferării lui Zelea Codreanu şi a altor 13 legionari, de la închisoarea Râmnicu Sărat la Jilava, aceştia sunt ucişi de jandarmi în pădurea de la Tâncăbeşti.

Pentru a se răzbuna, legionarii vor declanşa un val de crime, căruia îi cad victime premierul Armand Călinescu şi istoricul Nicolae Iorga, doi dintre cei mai vocali denunţători ai pericolului legionar.
Memorat
  • Nani Nani
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1256
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #18 : Decembrie 07, 2008, 22:30:12 »

Nesimtitu asta de ungur isi bate joc de Romania (deci de noi toti) si de Codreanu intr-un timp in care fostii camarazi ai Capitanului se apropie de suta de ani. Viteaz ar fi fost sa o faca atunci cand traia Codreanu. Da stau si ma gandesc daca chiar nu se gaseste nici un fiu de legionar care sa ii dea nu glontu (cum ar fi patit in vremea legionarilor) da macar un sut in fundu lui de curva nesimtita. Imaginea de mai jos e destul de mare ca sa vedeti in ce hal ne jigneste bestia.
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #19 : Mai 27, 2009, 01:11:42 »

Octavian Bellu şi Mariana Bitang s-au cununat la primarie. Sa le uram casa de piatra!
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #20 : Iunie 07, 2009, 01:40:43 »

Romani cu care ne putem mandri. Iata doi barbati, doi sportivi deosebit de puternici care aduc lumina pe chipul Romaniei.

Invincibilul
Pugilistul român Jo Jo Dan a obţinut ceade-a 25-a victorie consecutivă la profesionişti.

Ionuţ Ion (27 de ani), cunoscut sub numele de Jo Jo Dan, şi-a păstrat centurile WBC Continental Americas şi NABA, la categoria uşoară, făcând încă un pas spre titlul mondial, după ce l-a învins la puncte pe argentinianul Sergio Gomez.
Jo Jo Dan l-a învins la puncte, vineri, în main eventul Galei “Loveşte Rapid”, pe argentinianul Serio Gomes, făcând astfel un pas important spre titlul mondial. Românul a încercat să îşi trimită adversarul la podea încă din prima rundă, dar a sfârşit prin a fi numărat în cea de-a doua, din cauză că a alunecat. Enervat, Ionuţ Ion i-a cărat pumni cu nemiluita unui adversar limitat, dar capabil să încaseze mai mult decât un sac de box.
Singurul moment în care argentinianul a fost aproape să învingă prin KO a fost în runda a opta, dar Jo Jo a reuşit să depăşească momentul dificil, deşi se clătina serios. La capătul celor 12 reprize, Ionuţ a rămas neînvins la profesionişti, bifând ce-a de-a 25-a victorie.

http://www.libertatea.ro/stire/invincibilul-242864.html
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #21 : Iunie 07, 2009, 01:43:05 »

Oncescu e campion european

Ion Oncescu este noul campion european la skanderberg, categoria 100 de kilogramea. În finala competiţiei care a avut loc în Bulgaria, românul l-a învins, în două serii, pe polonezul Lucian Kudala.
Oncescu a fost la un pas să rateze finala, pentru că nu s-a putut trezi la timp. Până la urmă, cu ajutorul echipei sale, care a încălcat mai multe reguli de circulaţie, românul a ajuns în sala de concurs. Deşi a ratat startul, “Iron” Oncescu a reuşit, în final, să se impună în faţa lui Kudala.

http://www.libertatea.ro/stire/oncescu-e-campion-european-242858.html
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #22 : Iunie 15, 2009, 00:44:44 »

Domnilor, este ziua in care Mihai Eminescu a fost asasinat. Sa mergem la mormantul sau cu o floare, sau la biserici sa aprindem o lumanare si sa ne rugam pentru sufletul lui. A fost cel mai important roman... si inca mai este.
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #23 : Iunie 15, 2009, 23:53:27 »

Un secretar de stat, cu mari probleme cu justitia, se pare ca a avut mult mai mare audienta decat Mihai Eminescu. Pacat.
Memorat
  • Ionescu
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2590
  • Vezi Profilul WWW
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #24 : Iunie 16, 2009, 00:07:43 »

Nor, Eminescu e in sufletul unora dintre noi dincolo de secretarii de stat cu probleme sau decat altii asisderea. E in cu totul alt plan, e permanent; atentia imediata nu-i totuna cu atentia de fond, aceea in care traiesc cei pe care i-am ingradit sau pe care ii iubim. Ce sa comentam despre lucrurile si oamenii care fac parte din noi? Nici macar de flori n-au nevoie, sunt in noi.
Memorat

Perplex in forma continuata.
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #25 : Iulie 31, 2009, 00:43:13 »

Astazi se implinesc doi ani de la trecerea la cele vesnice a Patriarhului Teoctist

Astazi se implinesc doi ani de la trecerea la cele vesnice a Patriarhului Teoctist,  30 iulie 2007, la ora 17.00, în urma unui stop cardiac, suferit ca urmare a complicaţiilor apărute după operaţia de prostată la care a fost supus în cursul aceleiaşi zile.
La 31 iulie 1986, după moartea patriarhului Iustin, cel care avea sa devina Patriarhul Romaniei, era investit ca locţiitor de patriarh. Investitura a venit la 9 noiembrie 1986 cand a fost ales ca Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat la 16 noiembrie 1986.
Desi moartea sa a starnit controverse si dezbateri publice, http://www.teoctist.info/Ancheta.asp, nici la acest moment nu sunt elucidate intrebarile care s-au ridicat si s-au pus public de catre jurnalistii care au investigat imprejurarile si motivele pentru care protocolul de opoeratie in cazul Patriarhului Teoctist nu au fost indeplinite.
Iata ce scria Andrei Vartic, scriitor basarabean, rapus si el de aripa mortii la inceputul acestui an:
"Poporul roman, crestin prin geneza sa, a avut noroc de Patriarhul Teoctist, un adevărat Ziditor de Dumnezeu, un iscusit apărător al unităţii naţionale in una din cele mai debusolate perioade ale existenţei sale moderne. Fiindcă, dacă e să privim cu seriozitate şi fără manie in urmă, observăm că vremea marilor schimbări, de fapt a unor fracturi tragice ale fiinţei umane, care a marcat sfarşitul mileniului II nu doar politic, ci şi tehnologic, şi social, şi religios, nu ne-a prins nepregătiţi. Acest om al desăvarşirilor omeneşti şi religioase s-a născut, parcă special, prin pronie dumnezeiască, intr-o numeroasă familie de ţărani botoşăneni, la hotarul de est al Romaniei, in timpul unui devastator război (care a dus la intregirea politică a poporului  roman), in preajma unor reforme radicale politice, religioase şi economice. El a urmat atunci chemarea cea mai subtilă a inimii şi a intrat de copil in mănăstire, a cunoscut toate bucuriile vieţii religioase, toate poticnirile urcării treptelor acestei lumi, dar şi toate patimile şi chinurile prin care a trecut poporul roman in secolul XX.
Cand a fost ales Patriarh, in 1986, timpurile se apropiau, şi acele ale luminii, dar şi acelea care ar fi putut prăbuşi naţia romană in dezastrele de tip iugoslav. Avea atunci şi pregătirea teologică necesară, şi pe cea administrativă, şi pe cea politico-socială, dar şi pe cea a cunoaşterii lui Dumnezeu fără de care orice ascensiune in ortodoxie este vanare de vant. Lui şi celor doi patriarhi anteriori, care i-au fost şi părinţi spirituali, Justinian Malina şi Iustin Moisescu, le datorăm şi unitatea bisericii ortodoxe romane, şi păstrarea instituţiilor ei administrative şi educaţionale, şi iscusinta de a afla solutii in acele vremi pentru păzirea şi restaurarea sfintelor biserici şi mănăstiri, adevăratele citadele ale ortodoxiei şi poporului roman. Cu toată ticăloşia vremilor comuniste, şi in pofida celor care i-au criticat pe cei trei patriarhi pentru pretinsul colaboraţionism cu fostul regim comunist, iată că şi Putna, şi Hurezii, şi Voroneţul, şi Nicula, şi complexul din Dealul Patriarhiei, ca să dăm numai cateva pilde, nu au fost inchise, devastate şi distruse din temelii, nu au avut destinul bisericilor şi mănăstirilor din fosta URSS (inclusiv din Basarabia şi Bucovina). Sunt şi meritele de necontestat ale Patriarhului Teoctist că in acele vremi, ticăloase şi satanice mai sub toate aspectele, poporul roman a rămas un popor majoritar ortodox, ba chiar biserica ortodoxă romană, prin marii ei ierarhi, teologi şi duhovnici, a devenit una din cele mai importante ale lumii.
Să recapitulăm. Fără părticica minţii şi inimii sale nu ar fi fost posibilă canonizarea Sfinţilor Ortodocşi ai neamului romanesc, inclusiv cea a lui Ştefan cel Mare şi Sfant sau a lui Constantin Brancoveanul. Fără Patriarhul Teoctist, fără meritele lui de decan de varstă al patriarhilor ortodocşi, nu ar fi fost posibil nici dialogul frăţesc in Biserica ortodoxă, mai ales după destrămările din anii 1989-1991, nici apropierea dintre bisericile creştine, nici vizita Papei Ioan Paul la Bucureşti. Opera părintelui Dumitru Stăniloaie, unul din cei mai mariteologi ai epocii moderne a lumii, noua redacţie a Bibliei, cu cel mai adanc comentariu din toate vremile ortodoxiei romaneşti, realizată de mitropolitul Bartolomeu Anania, zidirile mitropolitului Antonie Plămădeală in Ardeal, de mare perspectivă pentru intreaga ortodoxie, invăţăturile duhovnicilor Cleopa sau Pirvu, dăruirile părinţilor Sofian sau Dobzeu, toate astea, şi multe altele, au devenit flori binemirositoare şi preafrumoase ale ortodoxiei romaneşti, fiindcă intaistătătorii ei, şi nu in ultimul rand Patriarhul Teoctist, prezent şi participant la luarea celor mai importante decizii ale Bisericii Ortodoxe Romane după cel de al doilea război mondial, adică in cumplitele vremi ale stalinismului şi Internaţionalei comuniste, şi-au asumat şi responsabilităţile politice ale epocii, şi pe cele de interes ortodox şi naţional. 
Părintele Teoctist a avut o relaţie specială cu Basarabia. Doi din cei trei mitropoliţi care l-au intronat in 1986 erau basarabeni, Antonie Plămădeală şi Nestor Vornicescu. De altfel, anume aceşti basarabeni, la care ar trebui să-l adăugăm şi pe Arhiespicopul Antim Nica, prin vicariatele lor la Patriarhia romană, prin alte misiuni şi zidiri ortodoxe şi romaneşti, au fost şi stalpi de nădejde ai Părintelui Patriarh in cele mai grele perioade ale activităţii sale. Patriarhul Teoctist a luptat necontenit, incă din perioada Patriarhului Justinian, pentru salvarea Basarabiei, a clerului şi poporului ei, iar atunci cand timpurile au fost mai blande, a reactivat fără a ezita, şi, din cate se ştie, chiar in pofida deciziilor politice ale acelui moment, Mitropolia Basarabiei, făcand posibilă re-unirea Basarabiei cu Patria prin biserica strămoşească. Marile personalităţi ale Basarabiei, care i-au fost şi prieteni apropiaţi, Ion Ungureanu, Grigore Vieru, Mihai Cimpoi sau Nicolae Dabija, au fost oaspeţi doriţi mereu la Patriarhie, cu ei a discutat cele mai serioase probleme ale lumii, ortodoxiei şi neamului romanesc. Şi tot cu ei a pus la cale vizita in Basarabia pe care şi-o proiectase pentru toamna anului 2007.
"Bun, bland,  atent", aşa il caracterizează cei mulţi pe Părintele Patriarh Teoctist. Inteligent, impozant şi simplu, iubit de oamenii simpli şi iubitor de oameni simpli, slugă a lor şi a lui Dumnezeu, el a ştiut intotdeauna să stea drept şi hotărat in calea distrugerilor politicianiste, nu a cedat nimic atunci cand a fost vorba de fundamentele ortodoxiei, de unitatea bisericii ortodoxe romane sau de cea a neamului romanesc. El a construit şi a invăţat şi pe alţii să construiască biserica ortodoxă romană pe terenul dezechilibrat al Globalizării, a zidit contraforturi solide intre temeliile cele vechi ale creştinismului şi tendinţele renovatoare din biserică, inclusiv intre cele din lumea catolică şi protestantă, a fost conştient de necesitatea innoirilor, inclusiv pe tăramul relaţiilor dintre oameni şi structurile lor sociale. Aceste merite, in condiţiile nesigure ale crizelor globale ce bantuie lumea, au fost, se vede, decisive pentru viitorul Romaniei şi al poporului roman mai ales după 21 decembrie 1989, in perioada tulbure a revoluţiilor şi mineriadelor, a pseudodemocraţiei şi a pseudoeconomiei de piaţă, a pseudovalorilor şi a diversiunilor mediatice care s-au abătut ca uragane nemiloase asupra Romaniei şi a intregului neam romanesc.
Patriarhul Teoctist, pe numele lui de ţăran roman Teodor Arăpaşu (adică tot cu radical dumnezeiesc in nume, dar şi cu cel de păstrător al dorului străbun), nu a reuşit să realizeze cel mai mare vis al său, Catedrala Mantuirii Neamului. Se vede că puterile lui omeneşti, dăruite de el pentru trecerea prăpăstiilor de după 1989, nu au putut birui aiurelile antinaţionale şi antiortodxe ale celor care au luat decizii "arhitectonice" in ultimii ani. Dar, poate, Harul lui Dumnezeu, ne-a trimis supliciul lui pămantesc anume in ziua de 30 iulie 2007 pentru a se urgenta şi această lucrare a minţii şi inimii lui intru statornicia dreptei credinţe şi a mantuirii neamului romanesc. Dumnezeu să-l odihnească impreună cu toţi drepţii acestei lumi!", scria Andrei VARTIC de la Chisinau pe 31 iulie 2007.

http://www.rgnpress.ro/Eveniment/Astazi-se-implinesc-doi-ani-de-la-trecerea-la-cele-vesnice-a-Patriarhului-Teoctist.html#Scene_1
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #26 : August 20, 2009, 01:14:07 »

Rapsodia Română în fals minor: Cum ne recuperează altii valorile pe care noi le ignorăm

La rubrica Efemeride a ziarului francez Nouvel Observateur se menţionează că la 19 august se împlinesc 128 de ani de la naşterea marelui compozitor român George Enescu. Ziarul spune că Franța trebuie să recupereze muzica lui Enescu. La București, o tăcere mormântală. Una vinovată. Expresia mediocrității și a incapacității noastre de a ne proteja valorile în viață, dar și după moarte. Le facem un spectacol grandios la înmormântare și a doua zi uităm de ei.  Ne folosim de ei când avem nevoie de imaginea lor dar îi ignorăm suveran și prostește în rest. În cazul Enescu am făcut un festival, continuare a unei iniţiative comuniste, dar atât. Memoria marelui muzician nu a fost relevată în nici fel marelui public. Rămăşiţele sale pământeşti sunt în continuare în cimitirul Pere Lachaise şi bănuiesc că de ani buni nici un oficial român nu a pus nici măcar o floare acolo, darmite să aprindă o lumânare. Enescu trebuia recuperat de România. Nu numai muzica sa, dar mai ales personalitatea acestuia. Nouvel Observateur a scris. În România, nimeni. Ne merităm soarta. Rapsodia Română nu mai cântă. Sau cântă fals.
Nouvel Observateur nu uită să amintească că  lucrările lui Enescu sunt de inspiraţie profund românească, deşi cea mai mare parte a carierei sale este legată de Paris.
Născut la 19 august 1881 într-un sătuc din Moldova, într-o familie de preoţi, el a manifestat încă din copilărie o înclinaţie extraordinară pentru muzică, devenind curând un copil minune al viorii. La vârsta de şase ani, părinţii săi reuşesc să-l înscrie la Conservatorul din Viena, unde l-a întâlnit pe Brahms.
La 13 ani, îşi continuă studiile la Paris ca elev al lui Gabriel Fauré, iar trei ani mai târziu compune prima sa lucrare, 'Poema română', interpretată cu succes în cadrul Concertelor Colonne. Enescu ar fi putut să reuşească la fel de bine în cariera de violonist - era unul dintre cei mai buni din acea vreme - ca şi în cea de dirijor, dar a preferat să se consacre compoziţiei. A compus trei simfonii, elegantele Rapsodii române, muzică de cameră (în special, superba Sonată în la minor, opus 25) şi mai ales o operă, 'Oedip', creată la Palatul Garnier în 1936. De o mare puritate şi destul de originală ca să poată fi inclusă într-unul din curentele contemporane, această muzică i-a entuziasmat mult pe tinerii critici. George Enescu a plecat din ţară în 1946 împreună cu soţia sa, Prinţesa Maria Cantacuzino, pe vaporul "Ardealul" pe 6 septembrie, înaintea alegerilor frauduloase din noiembrie. Nu s-a mai întors niciodată. În ciuda faptului că regimul comunist i-a cîntat serenade. Enescu a fost nominalizat ca membru al academiei Republicii Populare Române. I s-a decernat o medalie în 1947, a fost invitat la un festival în noiembrie 1951, şi, în fine, în 1953, însuşi Petru Groza i-a scris invitându-l în România. A dat întotdeauna un singur răspuns regimului comunist: Nu.
După moarte însă comuniștii i-au folosit numele. Povestea ne este spusă chiar pe siteul Festivalului Enescu: Interesant este ca la numai o zi dupa decesul compozitorului, in 1955, autoritatile române în frunte cu Petru Groza au organizat o consfatuire. Stenograma acestei întâlniri la înalt nivel politic a fost prezentata de catre muzicologul Octavian Lazar Cosma în revista "Muzica" ( nr. 4/1999). La discutie au participat Constanta Craciun, Ministrul Culturii, tovarasul Tugui (Sectia Culturala a Comitetului Central), tovarasul Dumitrescu de la Agerpres si muzicienii George GEORGESCU, Ion DUMITRESCU, Paul CONSTANTINESCU, Ion CHIRESCU, Gheorghe DUMITRESCU, Sabin DRAGOI, Tiberiu BREDICEANU, Alfred MENDELSSOHN, George BREAZUL si Iosif PRUNNER. Autoritatile românesti erau interesate sa mentina figura artistica a lui George ENESCU la cote cât mai ridicate în parte fiindca îsi dadeau seama ca reprezinta o valoare insestimabila pentru întreaga cultura româneasca dar si dintr-un spirit de preocupare pentru realizarea unei imagini care sa contrazica forurile internationale. Guvernul Român era acuzat în ziarele din Europa ca a sustinut o strategie agresiva si perfida pentru a-l readuce pe Enescu în tara. Ori regimul lui Petru Groza îsi dorea si reabilitarea în ochii presei internationale. Din stenograma prezenta în revista "Muzica" reiese ca autoritatile erau dispuse si favorabile organizarii unor serie de masuri , printre care si manifestari muzicale, care sa propulseze si sa cinsteasca figura lui Enescu. Pâna la urma, motivele pentru care George Enescu a fost readus în fata atentiei nationale, ne intereseaza adiacent, doar prin prisma apropierii lor de initierea Festivalului International "George Enescu". De la aceasta importanta discutie si pâna la prima editie a Festivalului si Concursului au trecut trei ani, timp în care s-au desfasurat pregatiri febrile, tratative, negocieri pe plan ideologic, managerial si politic, tinând seama ca pe lista organizatorilor, fapt observabil dealtfel si în prezent, muzicienii nu ocupau primele locuri.
UN DOCUMENTAR DESPRE GEORGE ENESCU LA TVR INTERNATIONAL:

http://www.badin.ro/2009/08/rapsodia-romn-n-fals-minor-cum-ne-recupereaz-altii.html
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #27 : Octombrie 09, 2009, 00:44:52 »

Las alte preocupari pentru a posta cteva interviuri cu Herta Müller, cea care a primit saptamana aceasta premiul Nobel pentru literatura. Este un eveniment deosebit pentru ea, dar si pentru noi, caci, odata cu scrierile ei, tema prigoanei comuiste din Romania patrunde pe o poarta garantata calitativ spre toata Europa si toata lumea. Felicitari fostei timisorence!
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #28 : Octombrie 09, 2009, 00:48:37 »

Herta Müller: "Eram sigură că nu mi se poate întâmpla mie"
Alina Vătăman

Scriitoarea născută în Banat şi stabilită în Germania, Herta Müller, a luat premiul Nobel pentru literatură. Autoarea în vârstă de 56 de ani este primul scriitor de origine română laureat cu celebrul premiu.

Anunţul a fost făcut de Comitetul Nobel al Academiei Suedeze. Din 1999, când Germania a propus-o la Nobel, Herta  Müller are în permanenţă o cotă la bursa acestui premiu, iar anul acesta s-a situat pe primele poziţii în ierarhie.

"Încă nu îmi vine să cred, nu mă aşteptam, eram sigură că nu mi se poate întâmpla mie", a declarat, cu puţin timp în urmă, scriitoarea, în cadrul unei conferinţe de presă. "E greu să faci faţă unui asemenea eveniment", a precizat aceasta, dând explicaţii despre viaţa sa în timpul celor 30 de ani trăiţi sub dictatura comunistă.

Trimisă la „reeducare” de Securitate, după ce refuzase colaborarea cu ei, Müller a fugit din ţară în 1987, episod reconstituit de ea însăşi în cartea „Regele se înclină şi ucide” (Polirom). Pentru opera sa, concentrată pe experienţa sa în timpul regimului totalitar, a primit zeci de distincţii peste hotare. 

Distincţia i-a fost acordată pentru felul în care „cu concentraţia poeziei şi francheţea prozei, descrie viaţa celor deposedaţi”, se arată în argumentul Comitetului Nobel.
 
„Nu ştiu cine m-a propus, nici ce caut pe acele liste. Acum câţiva ani mi s-a spus, în ziua anunţării premiilor, să stau acasă, lângă telefon, dar nici acest lucru nu l-am făcut. M-aş simţi caraghios dacă aş aştepta aşa ceva, nu mă preocupă Premiul Nobel; nu pentru asta scriu”, mărturisea Herta Müller într-un interviu acordat EVZ în 2008.
"Unii scriitori se aleg cu o tematică de care nu scapă toată viaţa. Nu ei îşi aleg tema, ci tema îi alege pe ei. Greutăţile mari din viaţă aleg temele", Herta Müller

Înmărmurită de emoţie
Contactată telefonic de către cotidianul german „Bild”, câştigătoarea Nobelului pentru Literatură s-a declarat deopotrivă surprinsă şi copleşită de vestea primită.

Însă cel care a aflat primul vestea a fost soţul scriitoarei care a povestit pentru aceeaşi publicaţie că Herta „a fost coleşită şi a început să râdă într-un mod cu totul minunat.

Şi secretarul Academiei Suedeze, Peter Englund, a spus pentru Bild că Herta Müller i s-a părut "total copleşită şi înmărmurită" în momentul când i-a transmis prin telefon că ea este laureata Nobelului”.
Până astăzi, când a fost anunţat câştigătorul, erau vehiculate zvonuri cu privire la posibilitatea ca Nobelul pentru Literatură să fie acordat pentru poezie.
Speculaţii
Cele mai des pronunţate nume în acest sens au fost Tomas Tranströmer, Adonis ( pseudonimul sirianului Ali Ahmad Saïd Isbir) sau coreanul Ko Un. Dintre scriitorii de origine hispanică, favoriţi au fost peruanul Mario Vargas Llosa.
Prestigiosul premiu a fost câştigat, anul trecut, de către francezul Jean-Marie Gustave Le Clezio, iar în urmă cu doi ani, Nobelul pentru Literatură i-a fost atribuit scriitoarei britanice Doris Lessing.
Premiul Nobel pentru Literatură a fost acordat în intervalul 1901- 2009 de 101 ori. În 1914, 1918, 1935, 1940, 1941, 1942 şi 1943, Nobelul pentru Literatură nu şi-a găsit niciun câştigător.
Motivul este invocat chiar în testamentul lui Alfred Nobel. Acesta scria: "Dacă se consideră că niciuna dintre operele propuse nu se înscrie în condiţiile indicate în primul paragraf, premiul se va raporta pentru următorul an. Dacă şi atunci premiul nu poate fi atribuit, suma de bani corespunzătoare va fi alocată Fundaţiei."
În timpul Primului şi al celui de-al Doilea Război Mondial, Premiul Nobel nu a fost acordat.

Acesta este cel de-al treilea premiu Nobel acordat unui român, după George Emil Palade, pentru Fiziologie sau Medicină (în 1974), şi Elie Wiesel. Wiesel, născut în Sighetu Marmaţiei, dar emigrat în SUA, unde a devenit cetăţean american în 1963, a câştigat Premiul Nobel pentru Pace, în 1986.
În patru sezoane, premiul a fost împărţit între doi câştigători, această practică fiind obişnuită în cazul altor discipline, dar foarte rară în ceea ce priveşte literatura.
•   1904 - Frédéric Mistral şi José Echegaray
•   1917 - Karl Gjellerup şi Henrik Pontoppidan
•   1966 - Shmuel Agnon şi Nelly Sachs
•   1974 - Eyvind Johnson şi Harry Martinson
   
Cel mai tânăr laurerat al Premiului Nobel pentru Literatură a fost scriitorul britanic Rudyard Kippling, cunoscut întregii lumi mai ales ca autor al "Cărţii Junglei". În 1907 când a fost desemnat câştigător, Kippling avea 42 de ani.
Cel mai în vârstă premiat Nobel pentru Literatură este Doris Lessing, de 88 de ani, câştigătoarea din 2007.
În 108 ani de tradiţie Nobel, premiul pentru Literatură a fost câştigat de 11 femei, prima fiind autoarea suedeză Selma Lagerlöf.  Ea a primit înalta disticţie în 1909, la  cinci ani după ce a fost aleasă membru al Academiei din Suedia, instituţia responsabilă cu desemnarea laureatului pentru Literatură.
De două ori refuzat
Deşi foarte râvnit şi cu greu acordat, Premiul Nobel pentru Literatură a fost de două ori refuzat. Primul care a făcut acest gest a fost Boris Pasternak. El a fost premiat în 1958 şi, deşi iniţial a acceptat premiul, autorităţile sovietice l-au determinat să refuze distincţia.

Din cu totul alte motive, "din pricipiu" s-ar putea spune, a refuzat Jean-Paul Sartre onoarea ce i s-a făcut în 1964. Om cu idei măreţe şi cu un acut simţ al libertăţii, Sartre era renumit pentru obiceiul de a refuza orice distincţie îi era acordată.
Recunoaştere postumă
Premiul Nobel pentru Literatură a fost atribuit şi post-mortem, în 1931, lui Erik Axel Karlfeldt. Statul Fundaţiei Nobel a stabilit, în 1974, că premiul nu mai poate fi acordat post-mortem, decât dacă laureatul a decedat în intervalul de timp scurs între desemnarea de către juriu şi acordarea efectivă a premiului.
Vladimir Tismăneanu scrie pe blogul său, tismaneanu.wordpress.com, că decernarea premiului pentru literatură scriitoarei Herta Müller "este o recunoaştere a unei creaţii literare excepţionale situate în zona pe care Monica Lovinescu a definit-o drept a est-eticului".

(A contribuit şi Florentina Ciuvercă).

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/870867/Nobel-pentru-o-scriitoare-de-origine-romana/
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #29 : Octombrie 09, 2009, 00:52:58 »

Herta Müller: “Dacă aş trăi în România de acum, aş înnebuni a doua oară”
Doinel Tronaru

Într-un interviu acordat EVZ, celebra scriitoare germană, născută în România, spune că se simte în continuare urmărită şi că românii de azi nu trăiesc într-o ţară liberă

Scriitoarea germană Herta Müller, născută în Banatul românesc dar plecată de 20 de ani în România, se află în aceste zile la Bucureşti. Ea va susţine duminică, de la ora 11, la Sala Atelier a Teatrului Naţional, conferinţa intitulată “E mereu aceeaşi zăpadă şi mereu acelaşi neică”, în care va pune în paralel experienţa deportării în Uniunea Sovietică, pe care a suferit-o mama ei, în 1945, şi cea a propriei emigrări în Germania, în anii ’80. Întâlnirea pe care trebuia să o avem în holul hotelului unde era cazată s-a “mutat” la sediul Colegiului Noua Europă (NEC). Motivul: scriitoarea se simte urmărită şi ameninţată şi, la sfatul lui Andrei Pleşu, a renunţat la “serviciile” hotelului.

EVZ: Ce s-a întâmplat aseară? Sunteţi vizibil marcată...
Herta Müller: Persoana cu care aveam întâlnire în antreul hotelului mi-a spus că trebuie să scăpăm de “coadă”, adică de doi indivizi care-l urmăreau de ceva vreme şi se prefăceau că beau o cafea în bufetul din hol. Mai mult, cei de la hotel i-au cerut să se înregistreze ca “vizitator”, deşi nu intenţiona să urce în cameră. Ca urmare, Andrei Pleşu m-a sfătuit să părăsesc hotelul şi să rămân într-o cameră din sediul NEC. La precedentele veniri în ţară, aproape în fiecare an, nu am avut incidente, dar acum problemele au reînceput şi nu înţeleg ce vor de la mine. Lucrurile îmi reamintesc de persecuţiile Securităţii, din anii ’80. Consider că, într-o ţară liberă, SRI-ul nu are ce căuta în hoteluri sau alte instituţii, care ţin de viaţa privată.

Tata a luptat în SS

Ce vrea să spună titlul metaforic al conferinţei? Ce s-a întâmplat de fapt după război? Cât de departe poate fi dusă comparaţia între experienţa deportării şi cea a imigrării în RFG?
Titlul porneşte de la expresia germană “zăpada de ieri”, care se referă la lucruri devenite inactuale, care s-au dus. Mama mea spunea mereu, când am plecat, în ’87, “este aceeaşi zăpadă”, iar eu îi spuneam “nu, este acelaşi nea, acelaşi neică” (omonimia nea – zăpadă / nea, neică – apelativul românesc). Mai târziu, anchetatorii din serviciile secrete germane au folosit, la interogatorii, aceeaşi expresie, “zăpada de ieri”.

În ianuarie 1945, ruşii (în înţelegere cu statul român) au decis să deporteze în lagăre de muncă în URSS, pentru reconstrucţie, persoane de etnie germană, conform premisei de “vină colectivă”, chiar dacă nu fuseseră în război. Au fost luaţi şi evrei, şi antifascişti, nu conta decât numele german, chiar dacă fuseseră împotriva nazismului. Mama avea 17 ani şi iniţial s-a ascuns, dar, venind zăpada, bunica n-a mai putut să-i ducă mâncare şi a trebuit să se predea. Timp de cinci ani, a lucrat în lagărele de muncă forţată, supravegheate militar, din zonele Donbas, Dnepropetrovsk, Doneţk, în condiţii îngrozitoare, în care o treime din oameni mureau de subnutriţie şi boli.

Tatăl meu a fost încorporat în SS (conform unei înţelegeri cu statul român, etnicii germani au făcut războiul fie în Wehrmacht, fie în SS) şi a luptat pe frontul de Vest. La sfârşitul războiului, a căzut prizonier, în Olanda, la englezi. Niciodată nu a povestit despre război, ştiu doar că s-a întors cu un pardesiu bleumarin. După întoarcerea mamei, ei, fiind din acelaşi sat, s-au îndrăgostit şi s-au căsătorit. Tatăl meu nu a fost arestat, a fost obligat să lucreze pe câmp, apoi a devenit şofer.

Bunicul meu era negustor de cereale şi a fost expropriat după război, ca toţi ceilalalţi. Mie, mai târziu, în anchetele Securităţii, mi se spunea, însă, că “mănânci pâine românească” şi “să mă duc la fasciştii mei”.

Regimul comunist a folosit aceste lucruri împotriva minorităţilor, care erau socotite singurele vinovate. Statele fasciste erau doar Germania şi Ungaria, de parcă România lui Antonescu nu ar fi fost tot de partea Germaniei. De aceea, consider că adevărul istoric, despre represiunea antisemită din România, trebuie discutat acum, fiindcă acest lucru nu s-a întâmplat până în prezent.

Sigur că, între anchetatorii români şi cei vestgermani, nu se poate face comparaţie. Nu este acelaşi lucru, sunt alte personaje, un alt moment istoric, altă individualitate; motivele, metodele, scopul sunt altele. Ei doreau doar să afle informaţii despre serviciile secrete dintr-o ţară inamică. Nu m-am aşteptat însă la interogatorii, iar întrebările nu corespundeau cu realitatea mea interioară. Mi se cerea să descriu securiştii: unghiile, urechile, or mie îmi era frică, numai la astfel de detalii nu fusesem atentă. La întrebarea lor dacă “am vrut să răstorn guvernul”, am răspuns că am vrut să schimb ţara şi să rămân integră, dar nu cred că ofiţerul german a priceput.

Ce anume vă adusese în vizorul Securităţii: prietenia cu membrii Aktionsgruppe Banat, căsătoria cu Richard Wagner, originea “nesănătoasă”?
Da, toate acestea. Ei deja erau în vizor şi fuseseră chiar arestaţi, iar eu eram “una de-a lor”. Mai târziu, în fabrică, mi s-a solicitat colaborarea tot pentru a ajunge la ei; am aflat, din arhivele STASI, că era o metodă tipică.

Cum aţi reuşit, în anii ’80, să scoateţi din ţară articolele apărute în presa occidentală şi cărţile editate la Berlin?
Nu spun, poate voi mai avea nevoie
... Prin persoane din diplomaţie, care foloseau curierul diplomatic; am trimis şi ştiri pentru Amnesty International.

Tema îi alege pe scriitori

Sunteţi mulţumită de ecranizarea lui Stere Gulea, “Vulpe vânător”? Aveţi în idee alte ecranizări după cărţile dvs.?
Nu, deloc. Fiindcă nu m-am înţeles cu el, m-am retras şi l-am lăsat să-şi facă treaba. El a luat lucrurile complicate şi le-a clişeizat. De aceea, am transformat ulterior scenariul, scris de mine împreună cu soţul meu, într-un roman.

Cea mai mare parte din opera dvs. adânceşte experienţele biografice traumatizante şi defineşte natura totalitarismului. Cum vă definiţi în raport cu alţi mari creatori din Est care abordează, mai ales, tema cotidianului în totalitarism (modelul Kundera, să zicem)? Consideraţi că aţi spus tot ce trebuia spus, prin cărţile pe care le-aţi scris, despre aceste lucruri sau ele necesită o continuă abordare, o reamintire permanentă?
Unii scriitori se aleg cu o tematică de care nu scapă toată viaţa. Nu ei îşi aleg tema, ci tema îi alege pe ei. Greutăţile mari din viaţă aleg temele. A scrie este un lucru interior
şi o responsabilitate: cine să scrie despre dictatură? A scrie mă obligă să intru în amănunt, în profunzime.

Nu mă preocupă Premiul Nobel

În 1999 aţi fost nominalizată din partea Germaniei la Premiul Nobel pentru literatură şi sunteţi permanent cu o cotă la bursa acestor premii literare. Ce înseamnă mai exact această candidatură? Credeţi că acordarea distincţiei, în ultimul deceniu, scriitorilor Elfriede Jelinek şi Günter Grass restrânge şansele, în viitorul apropiat, pentru un alt scriitor/scriitoare de expresie germană?
Nu ştiu cine m-a propus, nici ce caut pe acele liste. Acum câţiva ani mi s-a spus, în ziua anunţării premiilor, să stau acasă, lângă telefon, dar nici acest lucru nu l-am făcut. M-aş simţi caraghios dacă aş aştepta aşa ceva, nu mă preocupă Premiul Nobel; nu pentru asta scriu.

Eu cred în neutralitatea omului, de aceea nici cu un simplu critic literar nu vreau să fiu prea prietenă, pentru a nu-l influenţa în meserie. Nu fac nimic pentru Premiul Nobel, m-aş compromite în propriii mei ochi.

Care sunt următoarele cărţi care trebuie să vă apară în limba română?
Acum lucrez la o nouă carte şi, dacă va interesa pe cititorii români, voi răspunde ofertelor editurilor, nu eu mă ocup de aceste lucruri.

România nu este o ţară liberă

Care consideraţi că este “prima identitate” a scriitoarei Herta Müller: cea germană, cea românească sau cea de etnic german din Banat? Care dintre acestea vă este mai aproape?
Este un amestec, am din fiecare ceva. M-am născut din părinţi germani, dar am fost socializată la Timişoara, într-un mediu românesc. Până la urmă, m-am educat singură.

Dar cei 20 de ani petrecuţi în Germania?
Sigur că m-au schimbat, trebuie să trăiesc şi acolo. Pe de altă parte, dacă n-aş fi plecat, n-aş fi avut atâţia nervi să rezist aici! Numai când mă gândesc la contactul zilnic cu realitatea românească, îmi dau seama că aş înnebuni a doua oară dacă ar trebui să trăiesc în România de azi. Este atâta indiferenţă în ţara asta, de vină pentru tot ce se întâmplă este şi indiferenţa populaţiei. O cunoscută scriitoare mă întreba, revoltată: când o să pot să scriu despre parfum, când terminăm o dată cu dictatura? Răspunsul meu e: nici n-aţi început ca lumea. Una nu o împiedică pe cealaltă, oricum.

N-aş fi putut să rezist să văd zilnic că, în toate locurile importante, sunt aceiaşi oameni ca înainte, sau care au aceeaşi mentalitate. Practic nu s-a schimbat nimic. A fost săptămâna trecută aici summitul NATO, or NATO este pactul lumii libere, nu ar avea ce să caute aici. Peste tot sunt steguleţele NATO şi UE, dar România nu este o ţară liberă, nu are nici o legătură cu aceste lucruri.

CENZURĂ

Persecutată de Securitate

Herta Müller s-a născut pe 17 august 1953, în satul Niţchidorf din Banat, într-o familie de şvabi. Prietenia cu membrii Aktionsgruppe Banat (grup dizident, format din studenţi şi scriitori de etnie germană) o aduce în atenţia Securităţii, cu care refuză să colaboreze. Prima ei carte, “Niederungen” (“Şesuri”), apare în 1982, mutilată de cenzură. În 1987, este obligată să emigreze în RFG. Temele recurente în poezia şi proza autoarei sunt: despărţirea, emigrarea, părăsirea unui loc fără a ajunge la vreo destinaţie. Opera sa a fost distinsă cu numeroase premii. În prezent, Herta Müller trăieşte şi creează la Berlin.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/799363/Herta-Mller-Daca-as-trai-in-Romania-de-acum-as-innebuni-a-doua-oara
Memorat
Pagini: 1 [2] 3 4 ... 15
Schimbă forumul: