Main Content:

Pagini: 1 ... 12 13 [14] 15

ROMANI REPRZENTATIVI

  • mental
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 2086
  • Vezi Profilul
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #195 : Octombrie 31, 2013, 18:56:24 »

Romani reprezentativi:

Adoptă unul dintre Consilierii Generali ai Capitalei!
Campania “CeRe-ți orașul înapoi, nu aștepta supereroi” continuă cu un concurs de acțiune civică. După ce am reușit să obținem o parte din datele de contact ale membrilor Consiliului General al Municipiului București (CGMB), iar aceste date au fost publicate și pe site-ul Primăriei Generale, vrem ca adresele de e-mail și numele de telefon ale tuturor Consilierilor Generali să fie publice, iar oamenii cu rol decizional în Primăria Capitalei să nu mai rămână doar niște nume în fața bucureștenilor.

trei consilieri

Vrem să îi scoatem la iveală pe cei 52 de Consilieri Generali și să le arătăm că nu sunt nişte anonimi care decid în spatele unor uşi închise cum se cheltuie bugetul Bucureștiului și care sunt prioritățile acestui oraș.

Adoptă și tu unul dintre consilieri și spune-ne până pe 10 noiembrie câte informații ai reușit să afli de la el. Vorbim despre genul de informații care arată că un consilier general este interesat de treburile oraşului şi este deschis dialogului cu cetăţenii.

Vezi aici ce trebuie să faci pentru a intra alături de noi – CeRe, în campania de transparentizare decizională la nivelul Primăriei, în relație cu cetățenii, campanie care este în linie cu eforturile mai multor organizații și grupuri de cetățeni.

Pe scurt: alege-ți din lista de pe site consilierul pe care vrei să-l adopți, anunță-ne ce consilier ai ales, intră în contact cu el, adresează-i întrebările din lista de pe site și anunță-ne din când în când despre stadiul în care te afli cu adopția. La final vom publica toate datele pe care ai reușit să le afli și, dacă ești de acord, îți vom publica numele pe site în lista „Adevăraților Eroi” care își cer orașul înapoi.

PS: trei consilieri din listă au fost deja adoptați, vezi care!

Proiectul “Oraşul nostru, nu moşia voastră!” este realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.

Memorat
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #196 : Decembrie 02, 2013, 22:51:35 »

Astazi ar fi fost ziua lui Nicolae Labis.

Nicolae Labis - Pământul

Îndrăgit ca o mireasă, duşmănos ca o
sudalmă,
Chica vântul ţi-a-ncâlcit-o, veacuri-veacuri,
monoton,
Tu, pământ al ţării noastre, pătimaş
cuprins în palmă,
Încălzit cu buze aspre de tot neamul lui
Ion.

Pe sălbatica ta faţă cu lungi riduri brune,
parcă
O vrăjmaşă-ntruchipare coborând din basm
punea
Greu blestem, ursind făptura-ţi să nu poată
să întoarcă
Dragostea pe care omul necăjit ţi-o
închina.

Dunărenele întinderi, cu fântâni ţipând a
sete,
Adunau ursuz sămânţa şi iubirea de
ţăran,
Alungând din sate-n sate suflete nemângâiete
Şi
ciulini de-a dura-n zarea veştedului
bărăgan.

Cunoscutu-le-am aievea păstorind un ied
şi-o iadă
Cu merinde-nchipuită în desaga de la
şold.
Rupte-s blestemele astăzi şi-i cu noi pământul
darnic
Şi de-aceea-i mângâi ţărna, prins de-un aprig, viu
imbold.

De aceea mi se strânge inima când văd
pe-alocuri
Închircite păpuşoaie, grâu-n spic purtând
tăciuni.
Cum să-ngăduim neghina, nepăsarea,
neştiinţa,
Când pământul însuşi cere mult visatele-i
minuni?

Cavalcade de tractoare galopeze peste câmpuri,
Înfioare-se
pământul răscolit adânc de plug!
Straturi negre, nevăzute
de a soarelui privire
Să-şi răstoarne sub brăzdare
chezăşia de belşug.

De pe-acum mă-mbată-aroma
caldă-a grânelor de mâine,
Şi al turmelor de mâine miros bun de
lapte cald.
Ştiu, călări pe cai, cu suliţi lungi,
de-ar mai trăi plăieşii,
Nu s-ar mai vedea din creasta
păpuşoiului înalt.

Pe întinderi dunărene, mări de
galbenă lumină
Vom privi, cu legănate valuri mari de aur
copt.
De pe-acum văd straşnic praznic cu hulubii de
făină
Pe colacii după datini împletindu-se în opt!
Memorat

That's why you're here, isn't it?
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #197 : Ianuarie 15, 2014, 19:56:11 »


" http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=1078.msg148581#msg148581 "

 " http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/imparat.php "

" Poezii
   Romanian Voice
      
      Mihai EminescuÎmpărat şi proletar

Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.

Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,
Murdară este raza-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin.

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.

Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă,
Trec zilele voioase şi orele surâd.
În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeaţă,
Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă -
Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid.

Virtutea pentru dânşii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebui să fie braţe tari,
A statelor greoaie care trebuie-mpinse
Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.

Şi flotele puternice ş-armatele făloase,
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
Ş-acele milioane, ce în grămezi luxoase
Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,
Şi-s supte din sudoarea prostitului popor.

Religia - o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi...
Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea -
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.

Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin;
Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine,
Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine,
Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân'.

De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?
De ce boala şi moartea să fie partea voastră,
Când ei în bogăţia cea splendidă şi vastă
Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri?

De ce uitaţi că-n voi e şi număr şi putere?
Când vreţi, puteţi prea lesne pământul să-mpărţiţi.
Nu le mai faceţi ziduri unde să-nchid-avere,
Pe voi unde să-nchidă, când împinşi de durere
Veţi crede c-aveţi dreptul şi voi ca să trăiţi.

Ei îngrădiţi de lege, plăcerilor se lasă,
Şi sucul cel mai dulce pământului i-l sug;
Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase
De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase:
Frumseţile-ne tineri bătrânii lor distrug.

Şi de-ntrebaţi atuncea, vouă ce vă rămâne?
Munca, din care dânşii se-mbată în plăceri,
Robia viaţa toată, lacrimi pe-o neagră pâine,
Copilelor pătate mizeria-n ruşine...
Ei tot şi voi nimica; ei cerul, voi dureri!

De lege n-au nevoie - virtutea e uşoară
Când ai ce-ţi trebuieşte... Iar legi sunt pentru voi,
Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară
Când mâna v-o întindeţi la bunuri zâmbitoare,
Căci nu-i iertat nici braţul teribilei nevoi.

Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!
Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,
Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!

Sfărmaţi statuia goală a Venerei antice,
Ardeţi acele pânze cu corpuri de ninsori;
Ele stârnesc în suflet ideea neferice
A perfecţiei umane şi ele fac să pice
În ghearele uzurei copile din popor!

Sfărmaţi tot ce aţâţă inima lor bolnavă,
Sfărmaţi palate, temple, ce crimele ascund,
Zvârliţi statui de tirani în foc, să curgă lavă,
Să spele de pe pietre până şi urma sclavă
Celor ce le urmează pân' la al lumii fund!

Sfărmaţi tot ce arată mândrie şi avere,
O! dezbrăcaţi viaţa de haina-i de granit,
De purpură, de aur, de lacrimi, de urât -
Să fie un vis numai, să fie o părere,
Ce făr' de patimi trece în timpul nesfârşit.

Zidiţi din dărmăture gigantici piramide
Ca un memento mori pe al istoriei plan;
Aceasta este arta ce sufletu-ţi deschide
Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde
Cu mutra de vândută, cu ochi vil şi viclean.

O! aduceţi potopul, destul voi aşteptarăţi
Ca să vedeţi ce bine prin bine o să ias';
Nimic... Locul hienei îl luă cel vorbareţ,
Locul cruzimii vechie, cel lins şi pizmătareţ,
Formele se schimbară, dar răul a rămas.

Atunci vă veţi întoarce la vremile-aurite,
Ce mitele albastre ni le şoptesc ades,
Plăcerile egale egal vor fi-mpărţite,
Chiar moartea când va stinge lampa vieţii finite
Vi s-a părea un înger cu părul blond şi des.

Atunci veţi muri lesne fără de-amar şi grijă,
Feciorii-or trăi-n lume cum voi aţi vieţuit,
Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spijă
Pentru acel de care norocul avu grijă;
Nimeni de-a plânge n-are, el traiul şi-a trăit.

Şi boale ce mizeria ş-averea nefirească
Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi;
Va creşte tot ce-n lume este menit să crească,
Va bea pân-în fund cupa, pân' va vrea s-o zdrobească,
Căci va muri când nu va avea la ce trăi.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pe malurile Senei, în faeton de gală,
Cezarul trece palid, în gânduri adâncit;
Al undelor greu vuiet, vuirea în granit
A sute d-echipajuri, gândirea-i n-o înşală;
Poporul loc îi face tăcut şi umilit.

Zâmbirea lui deşteaptă, adâncă şi tăcută,
Privirea-i ce citeşte în suflete-omeneşti,
Şi mâna-i care poartă destinele lumeşti,
Cea grupă zdrenţuită în cale-i o salută.
Mărirea-i e în taină legată de aceşti.

Convins ca voi el este-n nălţimea-i solitară
Lipsită de iubire, cum că principiul rău,
Nedreptul şi minciuna al lumii duce frâu;
Istoria umană în veci se desfăşoară,
Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău.

Şi el - el vârful mândru al celor ce apasă -
Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut.
De aţi lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă
De răsturnări măreţe, mărirea-i radioasă,
Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi căzut.

Cu ale voastre umbre nimica crezătoare,
Cu zâmbetu-vă rece, de milă părăsit,
Cu mintea de dreptate şi bine râzătoare,
Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare,
La jugu-i el sileşte pe cei ce l-au urât.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă,
Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt -
Prin limbile de flăcări, ce-n valuri se frământ,
Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă,
Evul e un cadavru, Paris - al lui mormânt.

Pe stradele-ncruşite de flăcări orbitoare,
Suiţi pe baricade de bulgări de granit,
Se mişc batalioane a plebei proletare,
Cu cuşme frigiene şi arme lucitoare,
Şi clopote de-alarmă răsună răguşit.

Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare,
Prin aerul cel roşu, femei trec cu-arme-n braţ,
Cu păr bogat şi negru ce pe-umeri se coboară
Şi sânii lor acopăr - e ură şi turbare
În ochii lor cei negri, adânci şi desperaţi.

O! luptă-te-nvălită în pletele-ţi bogate,
Eroic este astăzi copilul cel pierdut!
Căci flamura cea roşă cu umbra-i de dreptate
Sfinţeşte-a ta viaţă de tină şi păcate;
Nu! nu eşti tu de vină, ci cei ce te-au vândut!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Scânteie marea lină, şi placele ei sure
Se mişc una pe alta ca pături de cristal
Prin lunce prăvălite; din tainica pădure
Apare luna mare câmpiilor azure,
Împlându-le cu ochiul ei mândru, triumfal.

Pe undele încete îşi mişcă legănate
Corăbii învechite scheletele de lemn;
Trecând încet ca umbre - ţin pânzele umflate
În faţa lunei, care prin ele-atunci străbate,
Şi-n roată de foc galben stă faţa-i ca un semn.

Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării
Cezaru-ncă veghează la trunchiul cel plecat
Al salciei pletoase - şi-ntinse-a apei arii
În cercuri fulgerânde se pleacă lin suflării
A zefirului nopţii şi sună cadenţat.

Îi pare că prin aer în noaptea înstelată,
Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri,
Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată
Cununa cea de paie îi atârna uscată -
Moşneagul rege Lear.

Uimit privea Cezarul la umbra cea din nouri,
Prin creţi ai cărei stele lin tremurând transpar,
I se deschide-n minte tot sensul din tablouri
A vieţii sclipitoare... A popoarelor ecouri
Par glasuri ce îmbracă o lume de amar:

"În orice om o lume îşi face încercarea,
Bătrânul Demiurgos se opinteşte-n van;
În orice minte lumea îşi pune întrebarea
Din nou: de unde vine şi unde merge floarea
Dorinţelor obscure sădite în noian?

Al lumii-ntregul sâmbur, dorinţa-i şi mărirea,
În inima oricărui i-ascuns şi trăitor,
Zvârlire hazardată, cum pomu-n înflorire
În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire,
Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.

Astfel umana roadă în calea ei îngheaţă,
Se pietrifică unul în sclav, altu-mpărat,
Acoperind cu noime sărmana lui viaţă
Şi arătând la soare-a mizeriei lui faţă -
Faţa - căci înţelesul i-acelaşi la toţi dat.

În veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină,
Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om -
În multe forme-apare a vieţii crudă taină,
Pe toţi ea îi înşală, la nime se distaină,
Dorinţi nemărginite plantând într-un atom.

Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,
Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume - atunci te oboseşte
Eterna alergare... ş-un gând te-ademeneşte:
Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi."

1874, 1 decembrie "

   
Memorat
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #198 : Ianuarie 21, 2014, 13:19:57 »

Romanii de la granite, dar dinafara lor, au sarbatorit o noua aniversare a zilei de nastere a poetului Miahi Eminescu - LA OVCEA - Dor de Eminescu - romanii din Voivodina - http://www.youtube.com/watch?v=-tmaoV3aVas&feature=c4-overview&list=UUYESaNDTbhwbQFcEjHDjCEg.
Memorat
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #199 : Februarie 01, 2014, 01:32:07 »

Ieri, in ultima zi a lunii ianuarie, s-au implinit trei ani de la plecarea la cele vesnice a IPS Bartolomeu Anania. Dumnezeu sa-l odihneasca in Imparatia Sa Cereasca.

http://activenews.ro/trei-ani-de-la-moartea-lui-ips-bartolomeu-anania-video-dialogul-cu-eugenia-voda-de-la-profesionistii_1817863.html
Vineri, 31 ianuarie 2014


Trei ani de la moartea ÎPS Bartolomeu Anania. VIDEO Dialogul cu Eugenia Vodă de la “Profesioniştii”

Autorul: Mihai Șomănescu



ÎPS Bartolomeu Anania s-a născut pe 18 martie 1921, în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea, fiu al părinţilor Ana şi Vasile Anania.
După urmarea şcolii primare în satul natal, cursul secundar l-a făcut la Bucureşti, acolo unde s-a înscris la Seminarul Teologic Central, între 1933-1941. În acelaşi timp, a frecventat şi cursurile de la liceele “Dimitrie Cantemir” și “Mihai Viteazul din capitală, luându-și bacalaureat în urma examenului susținut la liceul “Mihai Viteazul” (1943).
În tinereţe a activat în cadrul “Mănunchiului de prieteni” şi apoi a “Frăţiilor de Cruce”, organizaţii de tineret ale Mişcării Legionare. Iată ce spunea ÎPS Bartolomeu despre acest episod: “Nu am apucat să devin legionar din două motive, unul formal și altul de fond: în ianuarie 1941, la vremea când eu încă nu eram major (la aceea vreme majoratul era la 21 de ani) , “Frăția de Cruce” din Seminarul Central a fost desființată. În al doilea rând, în timpul scurtei guvernări legionare, dar și după aceea, mi-a fost dat să văd și reversul medaliei, adică fața neștiută a Gărzii de Fier, cu care nu puteam fi de acord. Mărturisesc însă că în “Frăția de Cruce” din Seminar nu se făcea politică, nici antisemitism, ci doar educație, și că nu am avut de învățat decât lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam și de patrie, corectitudine, disciplină în muncă, cultivarea adevărului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu.”
În 1941, pentru participarea întâmplătoare la funeraliile unui legionar, a fost arestat de regimul Antonescu. A fost eliberat după trei săptămâni, dar în 1942 a fost arestat din nou, sub pretextul că ar fi ascuns arme şi materiale legionare în podul Mănăstirii Cernica.
În 1944 se înscrie la Facultatea de Medicină şi Conservatorul de Muzică din Cluj, iar în calitate de preşedinte al studenţilor din Centrul Studențesc “Petru Maior” a organizat și condus greva studențească anticomunistă şi antirevizionistă contra guvernului Petru Groza.
În urma acestei acţiuni este exmatriculat în 1947. Ulterior și-a continuat studiile la “Facultatea de Teologie” din București și la “Academia Andreiană” din Sibiu, obținând titlul de “licențiat în teologie” (1948).
Între 1948 şi 1958 a deţinut diferite funcţii în administraţia patriarhală, bucurându-se de protecţia patriarhului Justinian.
În 1958 a fost arestat sub acuzaţia de activitate legionară înainte 1944 şi a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică. A trecut prin reeducare, fiind închis la Aiud.
În 1964 a fost eliberat odată cu decretul pentru deţinuţii politici. În 1966 a fost trimis în SUA, unde a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române.
În 1982 se retrage la Mănăstirea Văratec pentru a dedica scrisului. A făcut parte, în 1990 din Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, alături de Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Daniel Ciobotea, Constantin Voicescu, Iustin Marchiș, Toader Crâșmariu și de mirenii Horia Bernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconsky, Sorin Dumitrescu.
La 21 ianuarie 1993 a fost ales arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, iar în 2006, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe arhiepiscopul Bartolomeu la rangul de mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Această nouă mitropolie, înființată canonic de către Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005, a fost trecută în Statut și i s-a stabilit denumirea de către Adunarea Națională Bisericească pe 1 martie 2006. A fost instalat oficial ca mitropolit la 25 martie 2006 de către un sobor de ierarhi în frunte cu Patriarhul Teoctist.
ÎPS Bartolomeu Anania s-a afirmat şi ca dramaturg, acesta publicând dramele: Miorița” (1966); “Meșterul Manole” (1968); “Du-te vreme, vino, vreme!” (1969); “Păhărelul cu nectar” (fantezie pentru copii-1969); “Steaua Zimbrului” (1971); “Poeme cu măști” (1972).În anul 1982 a obținut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România.
I-au apărut volumele de poezii “Geneze” (1971); “Istorii agrippine” (1976); “File de acatist” (1981); Anamneze” (1984); “Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi” (1992); “Poezie religioasă românească modernă” (1992). La acestea se adaugă volumele de proză și de eseuri: “Greul Pământului” (1982), “Rotonda plopilor aprinși” (1983), albumul “Cerurile Oltului” (1990), “Amintirile peregrinului Apter” (1991), romanul exotic “Străinii din Kipukua” (1979)[14] și multe altele.
În 2001, ca o reparaţie morală pentru exmatricularea sa din anii ’40, Valeriu Anania a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” din Cluj (7 iulie 2001). Tot în 2001 a văzut lumina tiparului şi Biblia diortosită după Septuagenta, muncă începută cu zeci de ani în urmă, după propriile mărturisiri. A pus bazele Fundaţiei care-i poartă numele, care oferă anual burse elevilor şi studenţilor merituoşi, dar fără posibilităţi materiale.
A murit pe 31 ianuarie 2011, în timp ce se afla internat într-o rezervă specială a Secţiei de Terapie Intensivă din cadrul Clinicii de Chirurgie nr. I din Cluj-Napoca.
Memorat
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #200 : Februarie 03, 2014, 13:09:28 »

Puteti urmarii un montaj de filme si fotografii despre viata, suferinta, opera si moartea Mitropolitului Bartolomeu Anania, care este dedicat pomenirii sale la implinirea a trei ani de la plecarea la ceruri - "Trei ani de la plecarea la cele vesnice a Mitropolitului Bartolomeu Anania" - la:
www.youtube.com/watch?v=b7JTu1b4L2k&feature=c4-overview&list=UUYESaNDTbhwbQFcEjHDjCEg.
Memorat
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #201 : Martie 11, 2014, 10:55:31 »

O stire de la Kiss FM
www.facebook.com/photo.php?fbid=10153880693580284&set=a.261513305283.308667.258825515283&type=1
Ai carte, ai parte Felicitari studentilor si mai ales lui Eduard Valentin Curca, de la Universitatea "A.I Cuza" Iasi, care a obtinut locul I absolut!
www.kissfm.ro/live
Memorat
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #202 : Martie 11, 2014, 11:01:45 »



Si mesajul postat de mine:
Felicitari! Ii felicit sincer, insa nu pot sa nu ma intreb - fara sa le reprosez lor ceva - cati dintre ei isi vor dedica mintile stralucite acestei tari? Nu e un repros aprioric, ci unul pe care il fac de mult timp celor care conduc Romania.
Memorat
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #204 : Mai 04, 2014, 14:19:53 »

       ............................
      Reconfortant...
       Multumesc doamnei Sorina Dascalu pentru aducere aminte...
Memorat
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #205 : Iunie 05, 2014, 23:05:36 »
Memorat
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #206 : Iunie 22, 2014, 16:24:49 »

http://www.istorie-pe-scurt.ro/testamentul-mariei-tanase/

Maria Tanase se stingea din viata la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963.

Cu limbă de moarte îi rog să nu aducă nimănui la cunoștință despre moartea mea cu excepția oficialităților și în orice caz înmormântarea să fie anunțata cu o zi mai târziu chiar celor ce m-au cunoscut. Nu vreau mascaradă. Să nu mi se facă parastas decât la șase săptămâni. Să-mi care apa cu cofă și să se închine cineva la cimitir în fiecare zi timp de șase săptămâni. Să nu vina la slujbă mea religioasă niciun popă afară de preotul și părintele Bejenaru Vasile din suburbia Cărămidarii de Jos, raion Niculae Bălcescu, căruia îi sărut mâinile ultima data deoarece atunci când mamei și tatălui meu le era greu, s-a oferit să-mi fie tata și mamă. Îi mulțumesc în veci pentru ținuta lui curată și pentru omenia de care a dat dovadă cum se cuvenea tot timpul vieții sale. Dacă se va putea și nu va fi greu aș vrea ca pe un drum secetos și dornic de apă să se facă o fântână și în loc de acele parastase, pe care le interzic, din când în când să fie ajutat câte un student și o studentă cu plata cantinei sau a posibilităților de masă și să nu fie nimeni trist. Le doresc viață lungă și sănătate tuturor acelora pe care i-am cunoscut, chiar dacă unor le-am stat greu în drum și au considerat să mă cunoască după placul lor și nu după caracterul și firea mea.Îmbrățișez pe toți și doresc să le fie viață îmbelșugată, liniștită,sănătoasă și în voie bună!


Memorat
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #207 : Octombrie 06, 2014, 16:36:55 »

La 6 octombrie 1902, se nastea Petre Tutea.



http://www.tutea.ro/

"... aş fi neconsolat şi aş fi fost în tot timpul claustrării mele, în timpul prizonieratului meu în temniţă... dacă n-aş fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinţei unui mare popor... greu de istorie şi de viitorul lui strălucit..."


http://www.tutea.ro/Radu%20Preda%20-%20Jurnal%20cu%20Petre%20Tutea.htm
Memorat
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #208 : Octombrie 06, 2014, 17:32:10 »


 PETRE TUTEA ! CITATE !


 http://www.youtube.com/watch?v=qjPLf708zaQ
Memorat
Răspuns: ROMANI REPRZENTATIVI
« Răspunde #209 : Octombrie 13, 2014, 22:36:07 »

http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/ciprian-porumbescu-teologul-compozitor-inzestrat-cu-belsug-de-har

La 14 octombrie 1853, se naşte în Şipotele Sucevei, Ciprian, fiul Emiliei şi al preotului Iraclie Golembiovschi. Acest preot a fost unul dintre clericii patrioţi ai Bucovinei. Devotat slujitor al Bisericii, părintele Iraclie era şi un talentat scriitor. Unii l-au numit „Creangă al Bucovinei“, avea multă dragoste pentru frumos, zăbavă cu cartea, dar mai ales iubea Biserica neamului său.

Student la Facultatea de Teologie

În limba polonă, „Golembiovschi“ înseamnă „porumbel“. Numele „Porumbescu“ a fost folosit mai întâi ca pseudonim, şi apoi ca nume oficial.

Tânărul Ciprian a crescut într-o casă unde credinţa şi cultura se învăluiau într-o armonioasă îmbrăţişare. Era şi normal ca acest fiu de preot, şi nu a unui preot obişnuit, ci cu vădite înclinaţii spre literatură şi artă, să crească într-un mediu ales. Micuţul Ciprian a început, de la vârsta de şase ani, studiul muzicii cu Carol Miculi, apoi vioara, la Ilişeşti, cu Simon Maier, continuând la Gimnaziul din Suceava, cu Ştefan Nosievici şi, în particular, cu Anton Valentin şi C. Schlötzer.

Pentru talentul deosebit al fiului său, preotul Iraclie a primit o vioară Amati, datând din anul 1626, de la un ţigan bătrân, ca recunoştinţă pentru hrana dăruită lui şi cetei sale de lăutari, în vremea secetei din 1866. Este de la sine înţeles că Ciprian asista la toate horele din sat, precum şi la alte manifestări muzicale din partea locului. Cuprins de dragostea pentru valorile neamului său, adolescentul Ciprian, după unii biografi de-ai săi, a participat la sărbătorile organizate de societatea Culturală „Arboroasa“, la Mănăstirea Putna, din anul 1871, unde l-a cunoscut şi s-a împrietenit cu o altă stea din constelaţia culturii române, luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu.

Între anii 1873-1877, a urmat cursurile Institutului Teologic din Cernăuţi. În cadrul renumitei Facultăţi de Teologie cernăuţene, Ciprian a primit noţiuni elementare de armonie şi dirijat coral de la preotul Isidor Vorobchievici, renumitul profesor şi compozitor bucovinean.

Deşi nu a fost hirotonit, Ciprian şi-a manifestat deplin dragostea pentru Biserică, prin compoziţiile muzicale menite să înfrumuseţeze cultul divin. („Cântările Sfintei Liturghii în Do major“, „Tatăl nostru“, „Adusu-mi-am aminte“, „Condacul Maicii Domnului“; lucrări pentru coruri mixte: „Priceasna de Paşti“ şi „Axion la Rusalii“).

Asemănat cu Johann Strauss şi cu Franz Liszt

În perioada 1879-1881, a urmat cursurile Conservatorului din Viena, susţinut financiar şi de mitropolitul Bucovinei de atunci, Silvestru Moraru Andreevici, iar acolo a studiat armonia cu Anton Bruckner şi a primit noţiuni despre muzica corala de la Franz Krenn.

Anul 1882 l-a găsit în ţară, în Ardeal, ca profesor de muzică vocală la Şcolile Române şi dirijor la Biserica Neagră, iar între timp s-a înscria şi la cursuri de filosofie în Viena şi Cernăuţi. Dragostea pentru tot ce-i românesc l-a însoţit toată viaţa. A început să compună piese de o rară frumuseţe şi sensibilitate. La Cernăuţi, a condus corul Societăţii culturale „Arboroasa“, iar la Viena, a dirijat corul Societăţii studenţeşti „România Jună“. Aici, a scos, în anul 1880, colecţia de 20 de piese corale şi cântece la unison, reunite în „Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români“ („Cântecul ginţii latine“, „Cântecul tricolorului“, „Imnul Unirii“ - „Pe-al nostru steag“, „La malurile Prutului“, „Altarul Mănăstirii Putna“). După această perioadă, urmează cea mai fecundă etapă a vieţii sale artistice.

La 11 martie 1882, a avut loc premiera operei sale „Crai nou“, piesă în două acte, scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri.

A fost unul dintre cei mai faimoşi compozitori români ai vremii sale. Ziarele vremii chiar îl asemuiau cu Johann Strauss şi Franz Liszt.

„Mă întorc acasă, agăţat de un cocostârc“

Din păcate, boala a frânt, poate prea devreme, aripile creatoare ale acestui om de o sensibilitate aparte, însă nu doar boala a fost cauza acestui dramatic destin. După terminarea facultăţii, tânărul teolog a fost întemniţat aproape trei luni pentru activitatea din cadrul societăţii „Arboroasa“, militantă pentru libertatea Bucovinei de sub dominaţie habsburgică. Detenţia i-a şubrezit trupul firav. Boala de care suferea s-a agravat foarte mult.

Cu toate acestea, ca şi cum şi-ar fi simţit sfârşitul aproape, Ciprian Porumbescu a scris în timpul detenţiei cele mai bune piese. Vremelnic, libertatea fizică fusese înăbuşită, dar cea interioară, a spiritului, a triumfat. Astfel, cuprins de friguri, scuipând sânge, îi scria tatălui său: „Sunt bine, tată. Şed în celulă şi cânt «Gaudeamus Igitur». Numai păcat că cei ce mă ascultă nu ştiu latineşte“.

Pe 25 noiembrie 1882, a plecat în Italia, în staţiunea Nervi, pentru tratament, dar dorul de casă îl mistuia: „Mă roade dorul de casă. Voi găsi eu drumul potrivit spre ea. Mă agăţ de un cocostârc, care se întoarce la primăvară, şi mă opresc drept în bătătura casei.“

Şederea în Italia nu i-a făcut mult bine: suferinţa i-a brăzdat fiinţa, obosit şi îngândurat, Ciprian se întoarce la Stupca, acolo unde cântecele populare i-au legănat copilăria. Vegheat de bătrânul şi nefericitul lui tată, dar şi de sora lui, Mărioara, seara, pe 5 iulie, 1883, Ciprian ceru hârtie şi creion, când, probabil, ar fi vrut să mai lase să licărească pentru ultima oară sclipirea de geniu care sălăşluia în el.

Nu a apucat decât să aştearnă pe hârtie titlul piesei: „Tempi passati“. Cât adevăr în această expresie! pentru el, nu mai exista decât trecutul vrăjit de amintirile frumoase.

Înmormântarea

A doua zi, „craiul nou“ al muzicii româneşti s-a adăugat cerului înstelat al culturii româneşti. Parcă Domnul S-a grăbit… Ciprian avea doar 29 de ani.

Părinţii, rudele, prietenii au fost puternic marcaţi de această plecare neaşteptată. La înmormântare, au participat pe lângă cei pe care sufletul lui i-a preţuit şi corul teologilor din Cernăuţi, care i-au cântat tulburătoarea cântare „Adusu-mi-am aminte“, iar colegul său din Societatea „Arboroasa“, Constantin Morariu, a ţinut un emoţionant cuvânt. Lacrimi şi flori de la Braşov, din partea Societăţii „Junimea“, a prietenilor şi a admiratorilor, precum şi cele ale iubirii sale pătimite, Berta Gorgon, trimise de la o margine de lume, au înveşmântat mormântului junelui compozitor.

Aceasta este, pe scurt, viaţa plină de căutări şi bucurii, neîmpliniri şi poticniri a lui Ciprian Porumbescu, dar opera monumentală, numărând aproximativ 250 de lucrări în diverse forme şi genuri muzicale, l-a păstrat nemuritor în conştiinţa neamului nostru românesc.

„Studiez poporul român“

Viaţa marelui compozitor a confirmat pe deplin vechea zicală, potrivit căreia valoarea nu aşteaptă numărul anilor. În scurt timp, Porumbescu a creat valori ce străbat timpul şi dăinuie peste timp.

Talent complex, Ciprian Porumbescu a scris nu numai lucrări muzicale, ci şi multe poezii, articole de presă, a cules folclor, a redactat un manual didactic pentru şcolile populare.

Sunetele folclorului românesc i-au mângâiat pruncia, iar mai târziu, muzica specifică mediului urban i-a fascinat tinereţea. Din această simbioză s-au născut horele de salon, cadrilurile pe motive populare, valsurile, polcile şi mazurcile pe intonaţii folclorice.

Compoziţia care a surprins tocmai prin această împletire cel puţin curioasă a fost „Crai nou“, ce va prevesti iminenta înflorire a şcolii muzicale naţionale, fiind prima operetă cu adevărat de reţinut în patrimoniul muzicii noastre. Audierea ei este un prilej de delectare, prin spontaneitatea inspiraţiei, precum şi prin frumuseţea melodică mai presus de orice rafinament componistic.

Neprietenii l-au acuzat, în presa vremii, că ar fi un plagiator a lui Strauss, Offenbach sau a altor compozitori din epocă. Răspunsul genialului compozitor bucovinean a fost pe măsură: „…şi dacă este vorba de vreun componist pe care

l-am studiat şi-l studiez şi acum, încă cu multă diligenţă, atunci îmi permit a spune că componistul acesta este însuşi poporul român“.

Balada pentru vioară

Cea mai cunoscută compoziţie a lui Ciprian Porumbescu rămâne, fără doar şi poate, „Balada pentru vioară“. Terminată la 21 octombrie 1880, piesa a devenit partitura de referinţă a crea,ţiei clasice româneşti din secolul al XIX-lea.

Timp de mai bine de o săptămână, compozitorul s-a retras în tihna idilică a locurilor natale, a schiţat, a prelucrat, a şlefuit această pagină muzicală de o rară sensibilitate, plină de poezie şi nostalgie, cu raze de lumină şi pete de întuneric, în care se metamorfozează doina, cântecul şi jocul bătrânesc, fiind, pe drept cuvânt, una dintre creaţiile de referinţă ale culturii româneşti. Scriitorul Mihail Sadoveanu, după una dintre audiţiile acestei unice piese, a spus: „Dacă ar fi să regret că nu am venit mai devreme pe lume, aş face-o doar pentru că nu am apucat să-i cunosc pe cei doi români în care Dumnezeu a turnat har din belşug: autorul «Luceafărului», Eminescu, şi pe cel al «Baladei pentru vioară», Porumbescu“.

https://www.youtube.com/watch?v=ZwwOiSb13AU
Memorat
Pagini: 1 ... 12 13 [14] 15
Schimbă forumul: