PROBE SI DOCUMENTE

<< < (78/210) > >>

scheianul:
Documentul anexat a fost publicat in mai toate ziarele brasovene ale timpului; s-a vrut o rupere definitiva cu trecutul si-n acelasi timp delimitarea necesara de partidul stat, emanat. Piticania benerista habar n-avea de revolutie sau cu ce se mananca. Ulterior a realizat ce oportunitate se profila, iar cu ajutorul a doi, trei "vanduti" a reusit sa subordoneze conducerea. Apoi totul a fost floare la ureche pentru grupul de escroci care s-au instalat. Cam asta-r fi povestioara cu pricina. Documentul este cat se poate de autentic.

Gheorghe Iosif:
E cam prea pe scurt povestita schimbarea conducerii de la acea data. Lucrurile s-au petrecut putin altfel. Asociatia fiind oarecum la inceput, ne confrumtam cu mari probleme financiare (printre altele). Totul se facea pe banii proprii, ai celor din conducere si inclusiv chiria o plateam cu greu. Intr-o zi, doi dintre colegi au venit cu o "solutie salvatoare", o oferta de subinchiriere a unei parti din spatiu pentru o firma privata care-si manifestase interesul. Sediul se gasea intr-un spatiu central din zona istorica a Brasovului, foarte accesibil si vizat de multi. Firma care dorea spatiul oferea conditii foarte avantajoase, chiar prea avantajoase. Cum se ocupa cu un "joc" piramidal, un sediu in spatiul asociatiei ar fi oferit, prin inductie, increderea necesara desfasurarii "operatiunilor" de care se ocupa. La data respectiva, revolutionarii inca se bucurau de un respect deosebit din partea brasovenilor. Nu am fost de acord cu acea escrocherie si, alaturi de alti doi revolutionari din conducerea asociatiei, am respins orice amestec al firmei cu asociatia. S-a ajuns la un blocaj al activitatii si am hotarat sa transam problema democratic (ce anivi puteam fi!), prin vot. Am avut surpriza sa constatam ca - intre timp - momisera cu promisiuni de castiguri favuloase pe unul din grupul nostru si, astfel, ne-au invins "democratic". In noile conditii nu am acceptat sa mai ocup vreo functie de conducere si mi-am dat demisia. Dl Maior a aparut putin mai tarziu in conducerea asociatiei.

Gheorghe Iosif:
Iata documentul care dovedeste faptul ca am dorit sa se procedeze corect in privinta atestarii revolutionarilor din Brasov. La acea data, inca nu trecuse mult timp de la evenimente, le aveam proaspete in memorie, ca si figurile celor care au fost alaturi de noi. Nu era o garantie suficienta pentru ca, asa cum s-a dovedit in timp, printre noi erau infiltrati informatori si chiar ofiteri de securitate si activisti de partid. Totusi, daca s-ar fi respectat linia de conduita asupra careia conveniseram atunci, altul ar fi fost destinul asociatiei si, in mara masura, altfel am fi fost priviti de catre concitadini. Sau poate ma insel. Nu incerc sa idelizez perioada in care am fost membru al conducerii asociatiei, pentru ca lucrurile erau destul de amestecate si pe atunci. Ideal ramane doar sentimentul acelor ani, prelungit din zilele Revolutiei, intretinut de gandurile si sperantele curate care ne-au animat si motivat sa trecem peste greutatile inerente sau programate de altii, sa fim darnici cu eforturile si zilele vietii noastre, generosi, dezinteresati, fermi, intr-o lume care foarte repede s-a orientat spre materialismul egoist, mercantil, care a naufragiat pana la urma in ceea ce vedem acum in jurul nostru.

Gheorghe Iosif:
O marturie despre un alt moment din istoria Brasovului, la "70 DE ANI DE LA EVENIMENTELE DIN SEPTEMBRIE 1940. MARTURIA LUI MIRCEA NICOLAU", la www.youtube.com/watch?v=pPc6iFC22OI.

scheianul:
Continuarea documentelor inedite despre asociatia brasoveanã. Cam în felul acesta vedeam noi lucrurile atunci la începutul anilor'90. Eram încã novici, dar eram...
Cea urmat se vede iar disolutia statalã în care ne aflãm, uneori cocheteazã cu nostalgicia.

Navigare

[0] Indexul de mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina anterioara