Main Content:

Pagini: [1] 2 3 ... 9

Dosare secrete ale istoriei...

Dosare secrete ale istoriei...
« : Decembrie 04, 2014, 16:55:34 »


Inaugurez acest topic pentru dosare secrete ale istoriei, sau enigme neelucidate sau istorii controversate.
Memorat
Răspuns: Dosare secrete ale istoriei...
« Răspunde #1 : Decembrie 04, 2014, 17:28:47 »


 "  Aviaţia israeliană în timpul Războiului de Şase Zile
 

Războiul de Şase Zile purtat între Israel, Siria, Egipt şi Iordania a început printr-un atac aerian magistral efectuat de forţele aeriene israeliene.

În 1967, statul Israel exista de  doar 19 de ani şi  cunoscuse  deja două războaie de succes. Prezenţa israelieană în Orientul Mijlociu era foarte prost văzută de vecinii săi arabi, în primul rând de colonelul egiptean Nasser, care dorea  să fie liderul lumii arabe unite împotriva statului Israel în Palestina. La începutul anului 1967, între Israel şi ţările arabe, a crescut treptat presiunea, până ce ameninţarea unui  război iminent împotriva Israelului a incitat-o pe aceasta din urmă de a iniţia operaţiuni de prevenire în afara graniţelor sale.

Un atac aerian israelian fulger

La 5 iunie 1967, avioanele de vânătoare israeliene au  decolat de la bazele lor şi au înconjurat Egiptul prin Marea Mediterană, într-o tăcere absolută şi la o altitudine foarte mică. Au ajuns la ora 7:45 dimineaţa peste bazele egiptene din nord şi vest, în timp ce sistemele de radar şi de detectare ale  Egiptului erau îndreptate spre est şi la graniţa cu Israelul. Operatorii radar nu le-au văzut venind şi era exact momentul în care specialiştii de la bateriile anti-aeriene îşi relaxau  supravegherea şi în momentul în care personalul de serviciu prelua schimbul .
În plus, de câteva zile avioanele egiptene erau aliniate toate pe bazele lor pentru  inspecţiile satului-major. Avioanele israeliene au  distrus în câteva minute cea mai mare parte a forţelor aeriene egiptene, aflate la discreţie, inclusiv zeci de avioane noi de tipul Mig 21.

Forţele se înfruntă

La doar câteva ore după atacul asupra Egiptului, avioanele israeliene re-decolau spre Iordania, unde au pulverizat pur şi simplu slaba aviaţie a acestei ţări înainte de se îndrepta cu toată forţa contra Siriei, care nu era încă informată cu privire la atacurile împotriva aliaţilor săi. După atacuri la fel de violente şi de neaşteptate ca împotriva Egiptului, aviaţia siriană  şi-a văzut două treimi din aviaţia de luptă anihilată.
În timpul războiului de cinci zile care a urmat, israelienii au cucerit fulgerător Sinai, Ierusalimul de Est, Cisiordania şi Înălţimile Golan la graniţa siriană. Zborurile rare ale aviaţiei arabe s-au soldat cu nenumărate pierderi contra numai unui avion israelian prăbuşit. Israelul a rămas stăpâna absolută a cerului Orientului Mijlociu şi putea interveni, de asemenea, în orice moment în lupta de la sol.
 La data de 11 iunie 1967, armatele arabe sunt în ruine şi Israel şi-a asigurat repede zone de securitate cu fiecare dintre duşmanii ei direcţi cu care se confrunta. Controla cu autoritate Platoul Golan şi astfel a eliminat permanenta ameninţare din  nordul ţării manifestată de Siria.

Israelienii sunt stăpânii cerului

Războiul de Şase Zile s-a încheiat cu o înfrângere zdrobitoare a coaliţiei arabe formată din Siria, Iordania şi Egipt, care nu a fost niciodată în măsură să iniţieze sau să răstoarne situaţia generală. Acest lucru arată, într-un mod strălucit, importanţa strategică a superiorităţii aeriene într-un război modern, deoarece, fără  aviaţie, arabii au  îndurat înfrângerea militară şi umilirea israeliană .
Controlul informaţiilor, combinate cu măiestria perfectă a capacităţilor aviaţiei şi o mare creativitate tactică, au permis israelienilor să câştige o victorie care a făcut apoi carieră la  nivel internaţional, devenind obiect de studiu de către strategii militari.
Publicat de Marian Deaconu la 10:19 "

Memorat
Răspuns: Dosare secrete ale istoriei...
« Răspunde #2 : Decembrie 04, 2014, 17:50:49 »


 "  Mussolini şi evreicele   

      S-a discuta des în Italia şi în lume despre problema antisemitismiului Ducelui, Benito Mussolini.
 
Liderul fascist avea multe pasiuni pentru evreice, care au ştiut să-i dezvolte cu tenacitate ambiţiile. Printre ele se numără Margheita Sarafatti, care şi-a cheltuit o parte din avere pentru eroul ei şi Angelica Balabanoff, primul său mentor politic. Sarafatti a fost amanta şi consiliera politică a lui Mussolini. S-a născut într-o familie bogată evreiască din Veneţia. Avea convingeri socialiste. S-a afirmat mai degrabă ca critic de artă şi a profesat ca ziaristă, finanţăd ziarul lui Benito Mussolini cu proprii săi bani sau cu cei obţinuţi de la relaţiile sale. Mai târziu, a susţinut propaganda fascismului şi ascensiunea Ducelui spre preluarea puterii.

       În cartea intitulată Secretul lui Mussolini, se pune capăt definitiv acestei controverse. Clara Petacci, ultima amantă a Ducelui, împuşcată împreună cu el, la 28 aprilie 1945, spunea că Mussolini era obsedat de evreice. De exemplu, la 4 august 1938, Mussolini i-a spus amantei lui : « Am fost rasist din 1921. Nu ştiu cum pot să creadă că-l imit pe Hitler, nu era încă născut (…). Trebuie să dau un sens rasei italienilor pentru a nu crea metişi, pentru a nu strica ce-i bun în noi ». La 11 octombrie în acelaşi an, el s-a dezlănţuit împotriva acestor « ticăloşi de evrei ». Dar în general, Mussolini îşi rezerva propoziţiile antisemite cele mai violente pentru cercul apropiaţilor lui. În 1920, i-a acuzat pe bancheii evrei, dintre care mulţi l-au susţinut apoi în 1922 când a efectuat marşul împotriva Romei, de a folosi banii italienilor pentru sionişti. Şi zece ani mai târziu, Mussolini a susţinut că « nu există antisemitism în Italia », dar nu-i vedea cu un ochi bun, cum se spune. În Italia, doar 10 % dintre evreii italieni au aderat la partidul fascist condus de Duce. Publicat de mario deaconu la 13:50 "


Memorat
Răspuns: Dosare secrete ale istoriei...
« Răspunde #3 : Decembrie 04, 2014, 17:57:09 »


 

 "  Ce a devenit fiica lui Hermann Goering?


Edda Goering, fiica Reichfuhrerului Hermann Goering, s-a născut în 1938. Mama ei era actriţa Emmy Sonnenmann.
Unii istorici au afirmat că tatăl ei, Goering ar fi vrut să-i dea fiicele lui acelaşi prenume ca al lui Mussolini, dar ea a lămurit lucrurile într-un inteviu:
„Fals. Prenumele meu vine de la o veche legendă cu eroi pe care părinţii mei îi venerau”.
A fost botezată la 4 noiembrie 1938, iar naşul ei era Hitler. Hermann Goering şi-a iubit foarte mult fiica, pe care o numea „micuţa mea prinţesă”. O însoţea des la cursurile de dans.


Pentru ea, el a rămas eroul Primului Război Mondial, asul aviaţiei decorat cu „ordinul pentru Merit”. A regretat ceea ce li s-a făcut evreilor. A explicat: „Dar tatăl meu nu era un fanatic. Se putea citi pacea în ochii lui. Hiltler din contră era fanatic...”
În iulie 1946, Goering i-a scris din puşcărie fiicei sale, pentru a opta sa aniversare, o scrisoare pe care Edda a păstrat-o.
„L-am iubit mult şi vedeam că mă iubea mult, a declarat ea. Era un tată bun şi l-am regeretat întotdeauna.”
Edda trăieşte astăzi la Munchen, este celibatară şi nu are serviciu.
Publicat de mario deaconu la 16:53 "
Memorat
Răspuns: Dosare secrete ale istoriei...
« Răspunde #4 : Decembrie 05, 2014, 01:09:48 »


 " Cine l-a asasinat pe Nicolae Iorga?

Nu voi intra în amănuntele cronicii  asasinării marelui istoric Nicolae Iorga. S-au făcut filme artistice, câteva documentare şi s-au scris zeci de cărţi şi tone de articole de revistă pe această temă. Toate acestea au aruncat, circa 70 de ani, multe minciuni, idiosincrazii ideologice comuniste şi nu numai, pe seama asasinării marelui cărturar. În noiembrie 1940, România se afla pe terenul confruntării între serviciile de informaţii germane şi sovietice în vederea pregătirii şi pornirii războiului dintre Hitler şi Stalin. În special, Rusia sovietică nu avea niciun interes de stabilitate în ţara noastră şi aşa cum prevedeau planurile generalului sovietic Suvorov, România urma să fie atacată de către URSS în toamna lui 1941, ca stat aliat Germaniei şi pentru a fi anihilate câmpurile petrolifere de pe Valea Prahovei, exploatate în beneficiul Wehrmachtului. Pe fondul instaurării statului naţional-legionar şi a dorinţei membrilor Mişcării Legionare de a se răzbuna sau a trage la răspundere pe cei vinovaţi de asasinarea prin sugrumare a lui C. Z. Codreanu în noiembrie 1938, NKVD a racolat doi agenţi relativ importanţi: Dumitru Grozea, şeful Corpului Muncitoresc Legionar şi pe Traian Boeru, cel care a condus echipa morţii de asasinare a profesorilor Virgil Madgearu şi Nicolae Iorga, în noaptea de 28 noiembrie 1941. Cel mai bun pretext pentru Stalin că România era instabilă politic şi trebuia ocupată ori împărţită teritorial cu Germania, aşa cum s-a procedat în 1939 cu Polonia, în urma Pactului Ribbentrop – Molotov. Să nu se uite faptul că în noiembrie 1940, când Iorga a fost asasinat, Hitler şi Stalin erau buni colaboratori, iar comerţul ruso-german cunoştea o înflorire fără precedent.

Nicolae Iorga este luat de acasă din vila sa de la Sinaia, de lângă soţie, de o echipă din poliţia legionară, condusă de Traian Boeru. Nicolae Iorga nu era iubit de legionari, deoarece a fost unealta lui Armand Călinescu în asasinarea prin sugrumare a lui C. Z. Codreanu, în urma unei scrisori în care îl acuza pe acesta de „necinste sufletească” şi regimul carlist s-a folosit de un proces de ultraj, pentru că Iorga era demnitar, şi l-au închis pe Căpitan. Mai mult, Iorga a fost văzut de N. Steinhardt cum scuipa şi dădea cu picioarele în cadavrele legionarilor executaţi de poliţie în stradă şi aruncate pe caldarâm, în urma asasinării premierului criminal, Armand Călinescu. Cu toate acestea, legionarii nu doreau moartea marelui cărturar, nu neapărat că-l iubeau, ci intuiau clar consecinţele dezastroase de imagine datorate unui astfel de asasinat. Horia Sima în cartea „Era Libertăţii” descrie cum a încercat cu disperare să-i ajungă din urmă pe asasini şi cum cu o echipă din poliţia legionară au umblat cu maşinile toată noaptea pe Valea Prahovei pentru a preveni asasinatul, după ce au aflat informaţia că Traian Boeru vrea să-l ucidă pe cărturar. Personal a fost sunat Iorga acasă la Sinaia de către liderii legionari din Bucureşti care l-au avertizat că o echipă ieşită de sub control vrea să-l asasineze, dar soţia istoricului nu l-a lăsat pe acesta să fugă. Ciudat? Ea s-a justificat mai târziu la proces că a crezut că telefonul făcea parte din „scenariu”. Nicolae Iorga moare împușcat în cap la 69 de ani, fiind găsit într-un şanţ, pe şoseaua Ploieşti-Strejnic. Autorii asasinatului sunt Ion Tucan (secretar general al Institutului Naţional al Cooperaţiei), Ştefan Cojocaru (consilier la INC), Traian Baicu (director la INC), Ştefan Iacobete (şofer INC) şi Tudor Dacu (informator al Poliţiei Legionare) sub comanda lui Traian Boieru, agent NKVD infiltrat în structurile legionare. Paradoxal este faptul că Traian Boeru nu este arestat de I. Antonescu, ci lăsat liber. Horia Sima l-a anunţat pe gen. Antonescu că făptaşii crimei Iorga-Madgearu au fost prinşi de poliţia legionara şi-l întreabă ce intenţie are cu ei. Antonescu cere să fie duşi imediat la el. În biroul generalului se găseau Ică Antonescu şi col. Rioşanu. Antonescu i-a primit cu înţelegere şi le-a spus: “aţi lucrat bine, măi băieţi! Canalia asta trebuia de mult să piară!” Boeru imediat dupa vizita la Antonescu, peste doua zile au primit pasapoarte şi au plecat în Germania. Mişcarea Legionară îi eliminase pentru totdeauna din mişcare şi nu mai aveau contact cu legionarii. Nu fusese închis în lagarul de la Buckenwald unde erau ceilalti legionari, trăia într-un cămin german, unde avea casă şi masă, iar între timp toţi trei lucrau. El nu avea voie să vorbească cu ceilalţi legionari sau să intre în clădirea Legaţiei române de la Berlin.

La Viena în 1945, toti legionarii se temeau să discute acest caz şi toţi credeau că la mijloc a fost o mână străină. Dar nimeni nu ştia cine a fost în spatele lui Boeru. După intrarea Rusilor în Austria şi apropierea lor de Viena, legionarii au început să se împrăştie pe drumuri diferite, cât mai spre apus, ca să nu cadă pradă în mâna Ruşilor. Legionarii în drum, aproape de Salzburg, l-au întâlnit pe Boieru cu grupul lui, care a spus că el rămâne pe loc: “pot să vie rusii, noi nu ne temem de ei”. Acest lucru a întărit presupunerea că el fusese un agent al NKVD.

Mai există o mărturie a generalului Nicuşor Dragomir, care a fost închis după război în Siberia şi care a aflat de la un general sovietic căzut în dizgraţie că nu legionarii, ci agentul lor infiltrat în rândurile Mişcării Legionare a pus la cale asasinarea lui Nicolae Iorga din ordinul lui Stalin, pentru a se crea o imagine proastă noului regim şi a induce instabilitatea în ţară, pretext clasic pentru o intervenţie militară sau o împărţeală a ţării între germani şi ruşi.

Mai ciudat este faptul că după război „legionarul” Traian Boeru devine un prosper om de afaceri respectabil, care deşi toată lumea ştia că l-a asasinat pe Iorga, nici justiţia germană şi nici legaţia României comuniste de la Bonn nu a cerut extrădarea sau judecarea acestuia. Mai mult, Boeru a decedat se pare în anonimat la începutul anilor 90, fără să fie deranjat cu cereri de extrădare şi judecată şi nici să fie deranjat de agenţii şefului SRI de atunci, filo-sovieticul Virgil Măgureanu. Traian Boieru era din Constanţa. Fugind în Germania în 1941 numai Traian Boieru, familia sa a rămas în România la Constanţa şi s-au petrecut alte doua lucruri destul de ciudate: nimeni nu s-a legat în vreun fel de soţia şi copiii lui Traian Boieru dupa 1944, când, se stie, familiile erau deseori puse în situaţia de a plăti ele pentru crimele reale sau imaginare ale celor fugiţi din ţară, aceasta plată însemnând sa suporte felurite tracasari şi persecuţii. Vecinii s-au mirat că familia lui Traian Boieru nu a fost supărată de nimeni adică de autorităţile instalate la putere de Armata Sovietică. Mai mult, pe la finele anilor ’50 familia acestuia a primit permisiunea de a părăsi România si de a pleca în Occident, la Traian Boieru! Asta într-un moment când legionarii înfundau închisorile inclusiv pentru vina de a-l fi „asasinat” pe Nicolae Iorga.

Am convingerea din ce în ce mai certă că dacă s-ar face cercetări pe linie oficială în arhivele NKVD/KGB de la Moscova vom avea surpriza, ca şi cu masacrul de la Katyn – o întorsătură istorică cu 180% a faptelor – că 70 de ani am fost minţiţi despre faptul că Nicoale Iorga a fost asasinat de către legionari. În fapt, marele cărturar a fost ucis de o echipă de agenţi NKVD, condusă de un spion înfiltrat: Traian Boeru, care a făcut jocul comuniştilor.

Ionuţ Ţene

28-11-2010 
Memorat
Răspuns: Dosare secrete ale istoriei...
« Răspunde #5 : Decembrie 08, 2014, 11:48:20 »


 " (...)

        Şi dacă astăzi Revoluţia s-a întors în istorie, diferenţele dintre Revoluţia trăită şi Revoluţia mediată rezistă timpului şi afectează la fel de profund percepţia evenimentelor ca şi atunci. Chiar în privinţa Revoluţiei trăite între Revoluţia televizată şi cea trăită nemijlocit există o prăpastie pe care timpul nu a micşorat-o. Iar pentru cei ce născuţi după 1990, Revoluţia nu este decât mediată, devenind doar un fapt istoric, ceva care ţine de epoci trecute.
     De aceea re-trăirea rituală a Revoluţiei ţine mai degrabă de spectacol politic decât de istoria ca ştiinţă. Încă nu suntem suficient de departe de momentul revoluţionar pentru a putea măcar încerca să fim obiectivi. Între timp, Revoluţia şi-a devorat "eroii": László Tőkés a fost transformat din motorul Revoluţiei într-un "trădător", Ion Iliescu s-a metamorfozat din "erou salvator" în exponent al "comunismului", în vreme dizidenţii, precum Doinea Cornea sau Dan Deşliu, au fost uitaţi.
     Însă oricum ar fi, contestată sau elogiată, Revoluţia a marcat nu doar spiritele, ci şi politica. În primul deceniu după 1989 Revoluţia a fost referinţa politică obligatorie. Şi nu se putea altfel câtă vreme din Revoluţie îşi extrăgeau legitimitatea toţi cei ce aspirau la un rol politic. Dar acum, 25 de ani mai târziu, privind retrospectiv derularea evenimentelor, ne dăm seama ce s-a schimbat şi ce a rămas la fel. Iar în plan politic nu suntem chiar atât de departe de formula visată de Silviu Brucan: "Democraţia în România începe cu democraţie în Front". La noi ,democraţia a rămas mai mult o referinţă retorică decât să se transforme într-o practică curentă, şi asta poate şi pentru că politica a rămas, dincolo de aparenţe, mereu sub zodia Frontului. Deşi sub alte denumiri, mult mai onorabile, Frontul a rezistat un sfert de secol, fie că vorbim de traiectoria "conservatorilor", FSN-FDSN-PDSR-PSD (ultima denumire fiind preluată de la un partid istoric, PSDR), fie că ne raportăm la traiectoria "reformistă", FSN-PD-PDL-PNL.  "

 Cristian Pirvulescu
Memorat
Răspuns: Dosare secrete ale istoriei...
« Răspunde #10 : Decembrie 29, 2014, 19:31:33 »


 " Interesant.Primit prin e-mail :
---------- Mesaj redirecţionat ----------
De la: "Vasile Vasile" <specialistu79

>> LECTURAȚI, TRAGEȚI CONCLUZIILE DE RIGOARE ȘI... CRUCIȚI-VĂ!!!
>> Daca e asa, este revoltator, ca atatea altele care ies abia acum la lumina.
>> Citește și dă mai departe!
>>   La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă Fondul Monetar Internaţional, care, în înţelegere cu miliardarul George Soros, despre a cărui implicare în evenimentele din decembrie 1989 voi vorbi ulterior, a planificat, o serie de operaţiuni speculative dezastruoase pentru România
>> După aceste operaţiuni speculative, ţara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăţi. Numai că Nicolae Ceauşescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI. Soros reuşind ulterior să dea un „tun” de 1,1 miliarde de lire sterline prin intermediul bursei din Londra. Chiar şi aşa FMI-ul a impus României penalizări pentru plăţi anticipate.

>> Din cauza FMI-ului dirijat de SUA, care cerea achitarea datoriei României cu o dobândă triplată, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă. Aşa se face că, începând din 1987, SUA au dezlănţuit o campanie intensă de diabolizare a lui Ceauşescu prin intermediul presei occidentale. Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul fals că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui Ceauşescu. În martie 1989, când Ceauşescu reuşise să ramburseze integral datoriile, România mai avea în plus 3,7 miliarde USD depuşi în bănci şi creanţe de 7-8 miliarde USD. La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurşi de la revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” aceşti bani? N-are rost să mai explic. Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în serviciile de informaţii şi în Parchete vreun român patriot, am fi aflat până acum.
>>
>>                   Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidenţială de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinaţia Teheran. Şi că avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul figurează în fişele de evidenţă aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicaţia poate fi una extrem de simplă. Ceauşescu descoperise încă din 1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile” care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi mai mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare. Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre.
>> FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea. Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că Ceauşescu a aflat că din munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro. Numai că pe lângă aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult pe acestea întrucât ele sunt evaluate azi la 6.000 !!!!! de miliarde de euro. În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz abia începeau să apară pe piaţă. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad şi Săcărâmb).
>>
>>                         
>>   După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989. Chiar şi aşa, Ceauşescu prevăzuse această dezvoltare şi construise împreună cu concernul american Texas Instruments, o întreagă platformă industrială dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa, lăsând-o moştenire românilor. Care cu o minimă investiție , ar fi permis României să producă şi să deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiinţă pentru a fi transformată în investiţie imobiliară.
>>
>>                                      Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de Metale Rare din București –IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de CI-st al IMRB?

>> Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în România, închizând jumătate din exploatările miniere?

>> Să nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie?

>> Să nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989? Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR? Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a făcut un plan de extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca pentru investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur.
>>                                         
>> Aşadar, Ceauşescu intenţiona ca în decurs de o jumătate de secol să extragă la greu aur şi metale rare româneşti, care să-i asigure un fond anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care România să-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l în construcţia de obiective economice şi de infrastructură în afara graniţelor, cu proiecte concepute de arhitecţii români, cu mână de lucru constituită din muncitori şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate şi produse în România. Unde? În primul rând în China şi în statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia din Africa şi Orientul Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud. Adică exact ceea ce face China acum cu Victor Ponta şi Traian Băsescu care stau cu mâna întinsă la cerşit pentru posibile investiţii de 8 miliarde de euro.
>> 
>> 
>> Trebuie să recunosc că acest plan, conceput de mintea nu prea şcolită a lui Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunoştinţă, din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Şi poate fi numit Testamentul lui Ceauşescu. Interesant ar fi să urmărim ce s-a întâmplat cu „comoara” respectivă, după asasinarea lui Ceauşescu. BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, după ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi chiar suspecţi de terorismul practicat după Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989. Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din 2006 a BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a obligat poporul român să plătească suma de 3,75 miliarde euro către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex. Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde euro. Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din greşeală vreun om cât de cât patriot ca Ceauşescu şi i-ar fi trăsnit prin cap să aplice Testamentul lui Ceauşescu, i-ar fi fost imposibil, căci îi lipsea una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.
>>
>>                                           Din septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA. În perioada ianuarie–septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale.
>>
>>                               Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc. Doar o întâmplare a făcut ca într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania. În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor, lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu.
>>
>>                                  Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt şi azi secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold Corporation, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş. De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt 8 firme străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi metalele rare româneşti din Apuseni. Fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage, în timp ce în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. Aşadar şi ultima rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu pentru supravieţuirea României a fost deja vândută.
>>     Iata cum se face istoria…..

Memorat
Răspuns: Dosare secrete ale istoriei...
« Răspunde #11 : Decembrie 29, 2014, 19:48:56 »


 " Principalul responsabil de situatia financiar bancara a Romaniei dupa 1989 este Mugur Isarescu care a implinit 65 de ani si trebuie scos la pensie. El a sustinut indatorarea Romaniei cu 22 miliarde USD pe care i-a restituit imediat unor banci straine. Tot el a depus aurul din rezerva statului in banci straine fara aprobarea Parlamentului, el a oprit minele de aur din Apuseni si a oprit dreptul tarii noastre sa marcheze lingourile de aur, el a distrus sistemul bancar autohton....  Cand vor verifica Curtea de Conturi si ANAF activitatea BNR si a lui Mugur Isarescu. Aservit finantei mondiale, Isarescu Mugur nu a fost tras la raspundere de Parlament pentru decapitalizarea tarii si a BNR si expunerea Romaniei la un grad ridicat de risc si a permis bancilor straine sa mareasca cheltuielile si sa transfere in mod ilegal profiturile catre firmele mama sau subsidiare ale acestora, dobanzile bancare uriase aplicate de bancile straine este o consecinta a activitatii defectuoase a lui Mugur Isarescu care a creat din BNR  un stat in stat....


EXPLOZIV. Raport al DIICOT - SIE despre relaţia Dan Voiculescu - Mugur Isărescu. BANII LUI CEAUȘESCU au fost căutați de guvernatorul BNR
Autor: Departamentul Eveniment | vineri, 19 decembrie 2014 | 23 Comentarii | 2311 Vizualizari
Dan Voiculescu
În noul episod al serialului dedicat BANILOR LUI NICOLAE CEAUȘESCU, jurnalistul Andrei Bădin prezintă pe blogul său o notă SIE- DIICOT despre relaţiile între Dan Voiculescu şi Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României şi preşedintele în 1990 al Comisiei Guvernamentale pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului. Întrucât este extrem de interesantă, o reluăm mai jos.

RAPORTUL DIICOT-SIE despre relaţia Dan Voiculescu-Mugur Isărescu este exploziv.

Dan Voiculescu şi Mugur Isărescu au fost colegi la ASE timp de 14 ani având relaţii mai mult decât colegiale. Nota descrie şi grupul de prieteni apropiaţi ai celor doi, printre care cadre ale Securităţii.În prima parte a raportului, procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE susţineau că Dan Voiculescu este suspectat că şi-ar fi însuşit în decembrie 1989 şi 1990 o sumă între 150 şi 300 de milioane de dolari. De asemenea, anchetatorii afirmau că Voiculescu nu ar putea justifica suma de 230 de milioane USD folosită de acesta pentru capitalul social a trei firme infiinţate în anul 1990.

Cheia relaţiei dintre ei pare a fi Mihai Croitoru, cumnatul lui Mugur Isărescu, pe care Voiculescu şi l-a apropiat făcându-i diverse cadouri, aşa spun procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE.

Croitoru a fost în perioada 1972-1978 consilier la Ambasada RSR de la Londra. Atunci cumnatul lui Croitoru l-a cunoscut pe John Edgington, care în perioada 1984-1989 a figurat ca proprietar al firmei Crescent. Despre Croitoru s-a aflat după 1989 că a fost un agent al Securităţii. În 1998, el a fost revocat din postul de ambasador la Oslo în urma unor dezvăluiri de presă care atestau statutul său din trecut. De asemenea s-a speculat că Mihai Croitoru a fost retras din postul de diplomat la Ambasada din Londra în 1978 tocmai datorită legăturilor sale cu Securitatea. În 1978, după ce generalul Pacepa a cerut azil politic în Statele Unite ale Americii, agenţii Securităţii acoperiţi ca diplomaţi au fost retraşi de la posturi de frica desconspirării lor de fostul nr. 2 în DIE. Raportul SIE-DIICOT confirmă bănuielile. Mai mult se afirmă că acesta a fost cadru al DSS, adică ofiţer de Securitate.
Citeste si:


MOMENTUL CHEIE AL RELAŢIEI VOICULESCU- ISĂRESCU a fost în 1990, când şeful BNR conducea Comisia care investiga fondurile deturnate din patrimoniul statului, printre care la loc de cinste figura firma Crescent. De altfel, comisia de avocaţi canadieni, angajată la aceea vreme de guvernul condus de Petre Roman, a indicat: Arestaţi-l pe Voiculescu!

Procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE descriu scene halucinante din timpul audierii lui Dan Voiculescu de către Mugur Isărescu. Cu toate că cei doi se cunoaşteau de mulţi ani şi erau apropiaţi, Mugur Isărescu s-a prefăcut că nu îl cunoaşte pe Dan Voiculescu. Acest lucru, afirmă procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE, ridică grave suspiciuni cu privirea la corectitudinea anchetei şi la hotărârea lui Mugur Isărescu de a duce ancheta până la capăt.

Raportul SIE-DIICOT notează în final că Dan Voiculescu nu a păţit nimic deoarece Comisia condusă de Isărescu nu a obţinut nici un rezultat concret.
Cele mai comentate:

NOTĂ privind relaţille dintre DAN VOICULESCU şi MUGUR ISĂRESCU

- CONSTANTIN MUGUREL ISĂRESCU s-a născut în municipiul Drăgăşani, judeţul Vâlcea, la 01.08..1949.

-A absolvit în 1971 aceeaşi facultate de Comerţ Exterior din cadrul ASE ca şi DAN VOICULESCU dar nu există informaţii care să indice că s-au cunoscut timpul facultăţii.

- Între 1975-1989 au fost colegi de cadre didactice în ASE. Nu sunt date care să indice o colaborare înainte de 1989 între MUGUR ISĂRESCU şi DAN VOICULESCU în legăturâ cu activităţile acestuia din urmă în cadrul operatiunilor AVS, dar cei doi se frecventau având relaţii mai mult decât colegiale.

-În aceea perioadă au avut prieteni comuni: GABRIELA CRĂINICEANU, nora fostului Vicepreşedinte al Băncii Romăne de Comerţ Exterior, Gheorghe Crăiniceanu: DUMITRIU GOICIU, fost cadru DSS şi apoi SIE în prezent decedat, GEORGETA DONOSE LEFTERESCU, cadru în rezervă, pensionată pe caz de boală în 1990.

-Relaţiile dintre cei doi au fost cultivate şi de MIHAI CROITORU, cadru DSS (cumnatul lui MUGUR ISĂRESCU), care între 1978 şi 1990 a lucrat în Ministerul Comerţului Exterior şi al Cooperării Economice Intemaţionale, unde a fost inspector principal, director adjunct şi consilier aI ministrului. În această calitate MIHAI CROITORU avea legături profesionale cu DAN VOICULESCU.

- DAN VOICULESCU a exploatat inclinaţia lui MIHAI CROITORU pentru avantaje materiale făcându-i acestuia numeroase cadouri şi stabilind în timp relaţii de prietenie. În perioada 1972-1978, MIHAI CROITORU a ocupat postul de consilier la Ambasada României de la Londra. În aceastâ perioada a intrat în contact cu JOHN EDGINGTON, cetătean bfitanic, care între 1984-1989 a figurat ca proprietar al firmei CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD.

Relaţia între MIHAI CROITORU şi JOHN EDGINGTON a continuat şi perioada în care MIHAI CROITORU a lucrat în minister existând informaţii cu privire la întâlniri ale celor doi împreună cu DAN VOICULESCU în Bucureşti, dar şi contacte la Londra în timpul unor deplasări în interes de serviciu ale funcţionarului român.

- MUGUR ISĂRESCU a condus între 1990-1991 Comisia Guvernamentală pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de către Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi infiinţată prin HG nr.951 din 1990.

•În această calitate MUGUR ISĂRESCU l-a anchetat pe DAN VOICULESCU, interogându-l în două rînduri.

MUGUR ISĂRESCU nu a arătat niciodată că îl cunoaştea dinainte pe DAN VOICULESCU aceasta ridicând grave suspiciuni cu privire la corectitudinea anchetei şî la hotărârea lui MUGUR ISARESCU de a duce ancheta până capăt.De altfel, Comisia Guvernamentală pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului şi-a incheiat activitatea fară a obtine nici un rezultat concret. "




Memorat
Răspuns: Dosare secrete ale istoriei...
« Răspunde #12 : Ianuarie 08, 2015, 22:33:36 »
Memorat
Pagini: [1] 2 3 ... 9
Schimbă forumul: