Main Content:

Pagini: 1 ... 6 7 [8] 9 10 ... 121

DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...

  • scheianul
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Nihil Sine Deo
  • Vezi Profilul
DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #105 : Decembrie 23, 2009, 15:47:18 »

Domnului Iulian Doftoreanu doresc sai adresez multumiri pentru contributia sa.
Doamne ajuta!
Memorat

Pentru cei adevarati si verticali! S-auzim numai bine!
Re: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #106 : Decembrie 23, 2009, 22:47:44 »

Ma bucur ca sunt brasovean,si ii felicit pe Iosif,Firoiu ( Scheianul),Tocan si Doftoreanu,cinstit sa fiu nu am stiut de initiativa voastra,dar ati dat o plama si lui Maiorica si SSPR-ului care ar fi avut datoria sa sponsorizeze si ei aceasta initiativa!
Felicitarii dragii mei si totodata " sarbatori fericite"
Dumnezeu sa-i ierte pe maritiri nostrii!
Memorat
Re: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #107 : Decembrie 23, 2009, 23:45:47 »

Braşov: Cruce din flăcări pentru sufletul eroilor[/size]
http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Brasov-_Cruce_din_flacari_pentru_sufletul_eroilor_0_176382384.html
Ionuţ Dincă
Miercuri 23 dec 2009 

Cruce de lumină pentru eroii de la Braşov

În memoria braşovenilor seceraţi de gloanţe în noaptea de 22 decembrie, azi-noapte, la ora 2.40, au fost aprinse lumânări, s-au spus rugăciuni, iar în geamurile Prefecturii au fost arborate panouri cu numele lor.

Câţiva revoluţionari braşoveni s-au strâns în această noapte în faţa Prefecturii Braşov pentru a rememora zilele însângerate de acum 20 de ani, când, peste 80 de persoane au trecut în nefiinţă, iar alte câteva sute au fost rănite în luptă. În memoria celor trecuţi în nefiinţă, revoluţionarii au făcut în faţa Prefecturii o cruce din lumânări, iar în geamurile clădirii au arborat panouri cu numele celor trecuţi în nefiinţă. Ei  s-au pus în genunchi, s-au rugat şi, nu în ultimul rând, au promis că lupta pentru aflarea adevărului nu s-a sfârşit, ci vor lupta în continuare în acest sens.

Eroii Revoluţiei de la Braşov nu mor niciodată!

Revoluţionarii prezenţi la comemorare au jurat că vor lupta în continuare pentru aflarea adevărului. În memoria braşovenilor seceraţi de gloanţe în noaptea de 22 decembrie, au fost aprinse lumânări, s-au spus rugăciuni, iar în geamurile Prefecturii au fost arborate panouri cu numele lor.

Cei 11 revoluţionari strânşi azi-noapte la troiţa din faţa Prefecturii spun că au iniţiat acestă comemorare din dorinţa de a afla adevărul despre Revoluţie şi pentru ca persoanele care au murit în acele zile să îşi găsească în sfârşit, liniştea.

„Fără Dumnezeu, nu putem afla adevărul şi nici ieşi din mocirla în care ne scăldăm de acum 20 de ani. Asupra noastră a căzut un blestem al celor care s-au dus nevinovaţi dintre noi şi nu le-am putut cinsti memoria prin adevăr, să le spunem cine i-a ucis. Aceasta e datoria noastră sfântă atât faţă de ei, cât şi faţă de copiii noştri, care se vor naşte în mocirla morală în care trăim noi şi o să ne întrebe de ce n-am aflat adevărul", a spus colonelul în rezervă Tocan Viorel.

Primele focuri de armă

Infernul la Braşov a debutat acum 20 de ani în noaptea de 22 spre 23 decembrie, când la staţia de amplificare din „Judeţeana" de partid se anunţă că un grup de terorişti se pregăteşte în barul Hotelului Aro să atace. În jurul orei 2.30 s-au auzit primele focuri de armă şi prima victimă a fost doborâtă.

Era bărbatul ce vorbea mulţimii la un microfon din faţa sediului actualei Prefecturi. Imediat după acest incident s-a stins lumina în toată clădirea Comitetului Judeţean al PCR. După câteva minute de linişte, a urmat dezlănţuirea infernului. Indivizi necunoscuţi au început să tragă din clădirile din jurul Prefecturii în mulţime.

O lumânare pentru eroi

„Exact la ora asta, acum 20 de ani, am fost trimis în misiune pentru a lua o maşină de la garajul Partidului şi a aduce pâine soldaţilor şi celor care erau în clădirea Judeţenei. Primul foc l-am auzit din parc, iar unul din cartuşe mi-a trecut prin palton", îşi aminteşte Nicolae Samson.

Braşovenii pot veni timp de două zile în faţa Prefecturii pentru a reîmprospăta lumânările aprinse în memoria eroilor Braşovului. „Această cruce trebuie să ne lumineze propriile noastre conştiinţe", a explicat Gheorghe Iosif, reprezentantul Portalului Revoluţiei, organizatorul comemorării de azi-noapte.
Memorat

Blogul lui DOFTOREANU pe www.iuliandoftoreanu.blogspot.com
Blogul lui MAIOR pe www.maiorlazardorin.blogspot.com
Blogul ROMEXTERRA BANK pe www.mkbromexterra.wordpress.com
CREATORII DE IMAGINE - www.maroma.ro
FERMA LU'TATICU - www.facebook.com/FermaLuTaticu
EU - www.facebook.com/iuliandoftoreanu
Re: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #108 : Decembrie 23, 2009, 23:56:59 »

Bannere cu numele mortilor Revolutiei, pe geamurile Prefecturii din Brasov       
 
79 de bannere cu numele mortilor din timpul Revolutiei Romane pe strazile Brasovului au fost afisate, in noaptea de marti spre miercuri, pe toate geamurile cladirii in care se afla sediul Prefecturii, al Consiliului Judetean si al Curtii de Apel Brasov.

Bannerele, de 50 de centimetri latime si un metru inaltime, sunt de culoare alba, pe ele fiind desenata o cruce neagra ortodoxa sub care se afla scris numele celui decedat.

Vicepresedintele Asociatiei 'Brasov Decembrie 1989', Nicolae Samson a declarat ca totul
s-a facut in memoria eroilor de la Brasov, care au decedat incepand cu ziua de 23 decembrie, ora 2,40, cand a inceput Revolutia la Brasov, si pana in data de 27 decembrie cand nu s-a mai tras in niciun punct al orasului.

Sursa citata a precizat ca bannerele vor ramane pe geamurile cladirii pana in data de 27 decembrie.

Prefectul Ioan Gontea a declarat ca este un gest inedit de comemorare a celor disparuti si nu crede ca deranjeaza pe nimeni.

Si presedintele Consiliului Judetean, Aristotel Cancescu, a precizat ca este un gest frumos pentru comemorarea celor disparuti in decembrie 1989.

Potrivit vicepresedintelui Asociatiei 'Brasov Decembrie 1989', la Brasov au murit, in decembrie 1989, 79 de persoane, iar alte 245 au fost ranite.
Memorat

Blogul lui DOFTOREANU pe www.iuliandoftoreanu.blogspot.com
Blogul lui MAIOR pe www.maiorlazardorin.blogspot.com
Blogul ROMEXTERRA BANK pe www.mkbromexterra.wordpress.com
CREATORII DE IMAGINE - www.maroma.ro
FERMA LU'TATICU - www.facebook.com/FermaLuTaticu
EU - www.facebook.com/iuliandoftoreanu
  • scheianul
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Nihil Sine Deo
  • Vezi Profilul
DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #109 : Decembrie 24, 2009, 00:14:48 »

http://www.brasovultau.ro/view/Noapte-sangeroasa-1034.html

Dumnezeu sa-i ierte!
Odihneasca-se-n pace!
Memorat

Pentru cei adevarati si verticali! S-auzim numai bine!
Re: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #110 : Decembrie 24, 2009, 18:35:50 »

Domnul Octav Bjoza, Presedinte al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania si al A.F.D.P.R. Filiala Brasov, precum si Vicepresedinte al Asociatiei Pentru Adevarul Revolutiei, din Brasov, a primit Titlul de Membru de onoare al Asociatiei 21 Decembrie 1989 Bucuresti, in cadrul unei ceremonii care a avut loc la sediul asociatiei, in ziua de luni, 21 decembrie a.c.
Memorat
Re: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #111 : Decembrie 24, 2009, 18:39:19 »

www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=11069
Marti, 22 decembrie 2009

Asociația 21 Decembrie 1989 - 20 de ani - noi membri de onoare, de Petru CLEJ

La sediul Asociaţiei 21 Decembrie 1989 prezidată de Teodor Mărieş, a avut loc o ceremonie de comemorare a 20 de ani de la declansarea genocidului comunist din Bucureşti, ceremonie urmată de conferirea - pentru prima dată în istoria organizaţiei - a titlului de Membru de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie 1989 unor personalităţi de înalt prestigiu precum:

Ana Blandiana, Stephane Courtois, Monica Macovei, Mihai Şora, Ion Caramitru, Vladimir Tismăneanu, Sorin Ilieşiu, Radu Filipescu, Dorin Tudoran, Valeriu Stoica, Doina Jela, Rodica Culcer, Romulus Rusan, Florian Mihalcea, Dennis Deletant, Octav Bjoza, Nicolae Prelipceanu, Liviu Antonesei, Ştefana Bianu, Ioan Stanomir, Petre Mihai Bacanu, Marius Oprea, Ştefan Niculescu Maier, Petru Clej, Steven Bonica, Cristinel Dumitrescu, Ana Ţuţuianu, Camelia Doru, Livia Dandara, Mariana Farcău, Răzvan Savaliuc, Ilinca Diaconu, Ion Ioan, Dinu Gându, Gheorghe Chioaru, Nicolae Ştefănescu Drăgăneşti, Neagu Djuvara.

Cei deveniţi membri de onoare ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989 au subliniat, printre altele, faptul că trebuie conjugate acţiunile societăţii civile pentru a obliga autorităţile judiciare să respecte Constituţia României şi, implicit, dreptul poporului român de a afla adevărul despre crimele istoriei recente, în primul rând despre genocidul din 17-27 decembrie 1989 şi fratricidul din 13-15 iunie 1990.

Dintre noii membri de onoare, au luat cuvântul următorii: Monica Macovei, Ion Caramitru, Valeriu Stoica, Radu Filipescu, Doina Jela, Sorin Ilieşiu, Octav Bjoza, Nicolae Prelipceanu, Ştefana Bianu, Cristinel Dumitrescu, Ana Ţuţuianu, Camelia Doru, Răzvan Savaliuc, Ilinca Diaconu, Ion Ioan, Dinu Gându, Gheorghe Chioaru, Nicolae Ştefănescu Drăgăneşti.
Memorat
Re: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #112 : Decembrie 24, 2009, 18:47:43 »

www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=index&a=citeste&s_id=83958
Luni, 21 decembrie 2009

Document scos la lumină

EXCLUSIVITATE: Proclamaţia de la Braşov a rămas pe hîrtie

Monitorul Expres publică în premieră, cu ajutorul preşedintelui AFDPR, Octav Bjoza, unul dintre documentele Revoluţiei din Braşov: „Apelul“ universitarilor şi al 37 de întreprinderi din municipiul Braşov, un fel de „Proclamaţie“, elaborată la Braşov în primele zile de speranţe ale Revoluţiei.

Monitorul Expres publică astăzi în exclusivitate, cu ajutorul preşedintelui AFDPR, Octav Bjoza, unul dintre documentele Revoluţiei din Braşov. Un document despre care nu s-a mai vorbit din primele zile de după Revoluţie şi pînă acum. Şi care apare pentru prima oară în presă. „Apelul“ universitarilor şi al 37 de întreprinderi din municipiul Braşov, este un fel de „Proclamaţie de la Timişoara“ a Braşovului, un document elaborat în 14 ianuarie 1990. Publicăm acest document astăzi, pentru că astăzi, 21 decembrie, se împlinesc 20 de ani de cînd primii braşoveni, muncitorii de la ICA Ghimbav şi cei care li s-au lăturat, ieşeau cu curaj în stradă pentru a cere libertate alături şi pentru timişorenii care plătiseră deja cu moartea sub gloanţele şi tancurile lui Ceauşescu. Şi tot astăzi, privind în urmă, sîntem nevoiţi să recunoaştem că prea puţine dintre dorinţele înscrise în Proclamaţia speranţelor de la Braşov s-au împlinit.

Apelul la libertate şi adevăr vede pentru prima oară lumina tiparului

Chiar dacă nu a vrut un certificat de revoluţionar, Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR), este unul dintre primii braşoveni care au ieşit în stradă în decembrie ’89 pentru a cere libertatea. Fostul deţiut politic a fost chiar primul braşovean care a intrat în sediul Securităţii din Braşov, în timp ce Ceauşescu se pregătea să fugă. De acolo, a rămas cu o tăbliţă de aluminiu pe care scrie „Punct documentar“. O tăbliţă desfăcută de pe una dintre uşile în spatele căreia, ani în şir, destinele unor oameni erau condamnate. Bjoza a luat tăbliţa şi ca dovadă a trecerii sale de om liber pe acolo. A mai păstrat din acea zi şi o listă de lozinci ce urmau a fi împărţite în întreprinderile braşovene, ca să fie folosite la manifestări. Tot atunci a auzit prima oară şi de FSN, Frontul Salvării Naţionale. Asta deşi, spune Octav Bjoza, FSN a apărut oficial abia după o zi-două. Cum Octav Bjoza, inginerul de la Electromontaj, era şi fost deţinut politic, colegii l-au ales, după primele zile ale revoluţiei, preşedinte al FSN pe Electromontaj Braşov. „Oamenii au spus că nea Tavi a suferit cel mai mult din cauza comuniştilor, dintre toţi cei din întreprindere“, explică el. Făcînd parte din FSN, a avut ocazia să aibă legături cu conducerea FSN pe judeţ şi municipiu, mai ales că întreprinderea sa construise cam toate staţiile de înaltă tensiune din Braşov şi împrejurimi. „Se vîntura zvonul că teroriştii vor să atace staţiile de înaltă tensiune şi să lase Braşovul în beznă. Noi, chipurile, aveam sarcina de a asigura alimentarea cu energie electrică, împreună cu IRE (Întreprinderea Regională de Electricitate, n.r). Fără arme, că nu mai aveau de unde“, îşi aminteşte preşedintele AFDPR de azi. Aceasta a fost postura în care Octav Bjoza a intrat şi în posesia „Apelului“ , despre care se poate spune că este un fel de „Proclamaţie de la Timişoara“, la scară mai redusă, a Braşovului. Era un document emis de FSN al Universităţii, împreună cu 37 de întreprinderi din municipiul Braşov, probabil toate marile întreprinderi existente în Braşov la acel moment. Documentul, care reprezintă o parte importantă din dorinţele şi priorităţile declarate ale Revoluţiei din Decembrie, este prezentat pentru prima dată în presa braşoveană.
Documentul are opt puncte distincte, şi se încheie cu sloganul „TRĂIASCĂ LIBERTATEA ŞI ADEVĂRUL“, fiind datat 14 ianuarie 1990 şi semnat „Universitatea din Braşov“. Acum, la 20 de ani de la revoluţie, am încercat să facem, împreună cu Octav Bjoza, un fel de bilanţ al dorinţelor revoluţionarilor braşoveni, puse în faţa realităţii prezente.

APELUL, istorie şi prezent

Avînd în vedere situaţia critică din Braşov, unde domneşte neîncrederea şi lipsa de informare, luptînd pentru o viaţă mai bună, liberă şi democratică, consiliile FSN ale Universităţii şi 37 de întreprinderi din municipiul Braşov consideră necesară rezolvarea urgentă a următoarelor probleme esenţiale:

1. Libertatea reală a presei. Cerem schimbarea conducerii şi a întregii redacţii a „Gazetei de Transilvania“, care trebuie să fie un ziar liber, deschis unui larg dialog social şi nu un organ al FSN sau al altui partid. Înlocuirea corespondenţilor de presă şi radio locali care nu şi-au făcut datoria. Cerem înfiinţarea unui post de radio local.
La 20 de ani după revoluţie, preşedintele AFDPR, Octav Bjoza, consideră că presa nu este liberă, ci a ajuns, la fel ca pe vremea lui Ceauşescu, un mijloc de manipulare în masă, doar că slujeşte mai multe interese, nu neapărat comune. „Nu s-a făcut nimic atunci, nici acum. La defuncta Gazetă de Transilvania, de exemplu, după şase luni sau chiar un an, conducerea era aceeaşi: Eduard Huidan şi Ioan Popa. Pe măsură ce a trecut timpul, nu au mai fost îndepărtaţi, oricum“, constată fostul deţinut politic. „Presa a fost liberă atunci, doar cîteva zile. După aceea s-a terminat. A început să facă jocul unor persoane care o finanţau. Nu imediat, ci în timp, iar acest lucru continuă şi astăzi“, este verdictul lui Octav Bjoza.

2. Să se facă publică lista nominală a morţilor civili şi militari din timpul Revoluţiei. Să se comunice cîţi terorişti au fost prinşi, cîţi mai sînt arestaţi şi cînd începe procesul lor public?
Din acest punct, doar lista morţilor a fost publicată, în timp, nu imediat. „Adică în cîteva luni de zile. Despre terorişti, nu există niciun dubiu că unii au fost prinşi. Dar revoluţionarii îi arestau, iar cei puşi să-i păzească le dădeau drumul, prin fundul grădinii. Nemaifiind niciunul, nu putem stabili dacă au fost sau n-au fost terorişti, ori cine au fost ei“, spune acum, după 20 de ani, Octav Bjoza. La Braşov, se cunoaşte doar cazul Molan, un factor poştal, prins, se spune, trăgînd cu arma dintr-o clădire în revoluţionari şi despre care se spune că ar fi fost lichidat într-o celulă a Poliţiei Braşov. „Cifra vehiculată a morţilor de la Braşov este 68 - 69, dar nici azi nu se ştie cu certitudine. Singurele lucruri cu care ne-am ales sînt lista morţilor, şi un cimitir plin de eroi. Despre terorişti, nimic. Procuratura militară a făcut zeci, sute de dosare. Le-am văzut personal, le-am avut sub ochi şi mînă chiar recent, cu vreo două săptămîni în urmă. Dar s-a procedat ca la noi, la români. În aceste dosare nu-i nimic palpabil. Din ele rezultă doar că trebuie să ne cerem scuze de la securişti, că i-am acuzat, cînd ei au fost de fapt oameni de bine, că n-au tras!“, constată cu amărăciune Octav Bjoza, vorbind apoi despre un sistem care nici nu are cum să dea rezultate. „Muncă de pomană! Patru ani, un procuror face dosare, apoi se schimbă garnitura politică, iau dosarele de la ăla, vine altul care să ia treaba de la capăt, dacă nu le doseşte sau nu le tratează cu neglijenţă. Apoi iar vine ăla de le-a avut cu patru ani înainte, şi uite-aşa ne jucăm de 20 de ani şi ne batem joc de acest popor, care nici acum nu ştie adevărul despre ce s-a întîmplat atunci“, rememorează Octav Bjoza. Într-adevăr, în faţa instanţei au ajuns doar cei judecaţi atunci, în pripă: lotul Timişoara, lotul Comitetului Central şi alţi cîţiva. Procesul public al teroriştilor nu a avut loc niciodată. „Cert este că au existat conducători ai Securităţii şi Armatei Române, care au ordonat să se tragă în mulţime. Cînd au căzut primii morţi, armele nu erau încă distribuite mulţimii. Partea tristă este că numărul morţilor a crescut după ce-a căzut dictatorul. Pînă la acel moment, au fost vreo cîteva sute, iar după două săptămîni, aveam deja peste 1.000 de morţi în ţară. Despre aceştia, nu-i nimeni vinovat?“, se întreabă retoric fostul participant la revoluţia din Braşov.

3. Dacă fostul dictator a fost condamnat pentru distrugerea economiei naţionale şi averi ilicite, oare membrii fostei conduceri de partid a municipiului şi judeţului Braşov nu au fost şi ei complice? Cerem anchetarea imediată a acestor persoane, judecarea conform legii şi interdicţia desfăşurării unei activităţi politice timp de minimum 5 ani.
Nici această cerinţă a revoluţionarilor nu a fost pusă în practică. „Cu certitudine, fostul dictator nu şi-ar fi putut pune în aplicare planurile diabolice fără aceste adevărate cohorte de lingăi, ai lui şi ai Partidului Comunist, care astăzi se regăsesc în Parlamentul României, mari patroni, deţinători de averi pe care nu le pot cuprinde. Nimeni nu i-a tras niciodată la răspundere, nimeni nu i-a anchetat, şi mai mult, însuşi Ion Iliescu a dat ordin, nu ştiu dacă scris sau nu, ca activiştilor de partid şi securiştilor să nu li se întîmple nimic. Să nu fie arestaţi, anchetaţi sau ceva asemănător. Au fost lăsaţi, tovarăşii, şi au prosperat ca ciupercile după ploaie“, consideră Octav Bjoza. Interdicţia activităţii politice nu numai că n-a fost pusă în aplicare, dar, spune Octav Bjoza, oamenii ăştia „chiar au proliferat şi s-au răspîndit prin toate partidele politice chiar dacă cei mai mulţi, pur-sînge, au rămas, bineînţeles, în PSD“.

4. Îmbunătăţirea aprovizionării populaţiei cu alimente, chiar apelînd la importuri. Propunem înlocuirea conducerii Direcţiei Comerciale, precum şi constituirea unor comisii de control ale FSN, ale unităţilor de desfacere.
Acesta este unul dintre lucrurile care au fost puse în aplicare, după cunoştinţa interlocutorului nostru. Chiar dacă, şi aici, Octav Bjoza are o serie de amendamente. „Am cunoştinţă că astfel de treburi s-au făcut, dar o mare parte dintre directorii unor instituţii care erau cu păpica, cu băuturica, sau în industria hotelieră au devenit şi ei revoluţionari, peste noapte. Adică, activişti de frunte ai partidului s-au văzut revoluţionari“, trage concluzia Octav Bjoza, care, tot în paginile Monitorului Expres, a dat publicităţii o listă a falşilor revoluţionari. „Le-aş putea da numele tuturor, din nou, dar n-are rost, acum, la 20 de ani. Am mai făcut-o, unii m-au ameninţat că mă dau în judecată, dar nu s-a întîmplat nimic“, trece el în revistă ultimii ani ai revoluţionarilor „cu merite deosebite“.

5. Ajutoarele primite din străinătate să se distribuie victimelor revoluţiei, spitalelor, caselor de copii, caselor de bătrîni, cantinelor etc., asigurîndu-se evidenţa strictă a acestor ajutoare.
Octav Bjoza îşi minteşte că ajutoare au venit, de la haine la aparatură medicală şi alimente. „Nu cred că a fost o evidenţă strictă a lor, dar în mare parte au ajuns acolo unde trebuia“, constată el. Puţin mai tîrziu, unele haine din ajutoare, de exemplu, au ajuns punct de plecare pentru afaceri second-hand, iar unii „s-au pricopsit de pe urma ajutoarelor. Foarte mulţi, chiar“, pune Bjoza punctul pe i.

6. Salariile prevăzute a se acorda, pe timp de trei luni, fostelor cadre de conducere ale defunctului partid să fie diminuate la nivelul salariului unui muncitor necalificat.
Pe interlocutorul nostru îl pufneşte un rîs amar, pe măsură ce citeşte acest punct. „Nu numai că nu le-au scăzut salariile, dar între timp securiştii, miliţienii şi activiştii de frunte au ajuns directori sau parlamentari, iar acum iau pensii nesimţit de mari, în timp ce foştii deţinuţi politic am rămas tot cu salarii mici şi pensii şi mai mici, cu reparaţii morale şi materiale jignitoare“, spune Octav Bjoza.

7. Alegerea democratică a consiliilor FSN pe judeţ şi pe municipiu. În acest sens, pînă la data de 18.01.1990, întreprinderile şi instituţiile să-şi definitiveze comitetele FSN şi să-şi propună, proporţional cu numărul angajaţilor, delegaţi care să participe la adunarea de alegere a Consiliului Municipal şi Judeţean al FSN. Dintre aceştia se vor alege pe bază de candidatură consiliile judeţean şi municipal cu numărul de membri prevăzut de lege. În consiliile FSN nu vor fi aleşi: foştii ACTIVIŞTI şi foştii securişti; cei cu funcţii de partid care s-au compromis prin exces de zel; membrii conducerilor administrative ale întreprinderilor. Preşedintele Consiliului FSN să fie o persoană civilă.
Octav Bjoza povesteşte chiar că a participat la astfel de alegeri. „În ’90, la primele alegeri, din aceste structuri au făcut parte revoluţionarii, dar, încet-încet, au fost trimişi acasă, iar tovarăşii le-au luat locul“, afirmă fostul participant la evenimente. „Găsim acum, pe lista revoluţionarilor, directorii de întreprinderi de pe vremea lui Ceauşescu, cei care se ocupau atunci de predarea listelor la Securitate, şi care erau numiţi de partid, cu avizul Securităţii“, spune vechiul luptător împotriva comunismului şi revoluţionar fără nevoia de patalama. A rămas antologică situaţia lui Ioan Demi, simbolul Revoluţiei din Braşov, care a mobilizat coloana de manifestanţi de la Întreprinderea de Construcţii Aeronautice încă din 21 decembrie ’89 dimineaţa şi care a fost dat afară din asociaţia revoluţionarilor prin 1993 - 1994. „De nişte impostori sau slugoi ai acestora!“, ţine să spublinieze Octav Bjoza. Cît priveşte preşedinţia consiliului FSN, a fost a unei persoane civile, „dar multe lucruri le-a condus de fapt, poate mai bine de un an, generalul Ioan Florea, în ce priveşte eventualele arestări sau anchete“, susţine Octav Bjoza.

8. Consiliile FSN împreună cu conducerile întreprinderilor şi instituţiilor să stabilească de urgenţă gradul de îndeplinire a planului şi metode concrete de recuperare, în februarie, astfel ca toată lumea să-şi ia salariile integral. Facem apel la actualele comisii FSN să ia măsuri pentru rezolvarea urgentă a problemelor prezentate. De asemenea, considerînd că mersul normal al industriei şi întregii economii este elementul esenţial al existenţei noastre, facem un apel la conştiinţa tuturor cetăţenilor pentru a se mobiliza la MUNCĂ şi DISCIPLINĂ.
Grija pentru bunul mers al economiei ţării a dispărut odată cu revenirea la putere a „foştilor“, înţepeniţi acum în funcţii importante. Liderul foştilor deţinuţi politici din România spune că nu numai că aceştia n-au fost judecaţi, cum cereau primii revoluţionari, „dar li s-a dat liber la jefuit ţara, la prăduială, la demolat şi vîndut fabrici la fier vechi, la contractare de împrumuturi bancare care n-au mai fost niciodată returnate, la creat jocuri piramidale care au îmbogăţit tot foşti ofiţeri de securitate, de miliţie, şi activişti de partid“. Una dintre cele mai mari păcăleli naţionale, Caritasul, „avea sediul în casa fostului şef al anchetelor Securităţii Braşov, Stelian Alexandrescu, în Piaţa Enescu nr 9“, afirmă Bjoza. „Au avut o jenă cîteva luni în a ieşi la lumină, dar din mers s-au orientat, şi-au cultivat relaţiile avute dinainte, şi au prosperat neruşinat“, urmează el, referindu-se la foştii militanţi ai sistemului comunist. Încoronare a „uitării“ statutului celor care au făcut parte din sistem, Bjoza constată că tocmai ei, „foştii“, au devenit primii „întreprinzători“ în noua economie. „Cei care propovăduiau ziua de muncă de opt ore, respectarea sărbătorilor legale, neexploatarea omului de către om, s-au transformat în cei mai mari exploatatori - pentru a folosi tot termenii preferaţi de ei - după decembrie ’89. Ajunşi mari patroni, i-au pus pe oameni în situaţia de a munci ani buni fără cărţi de muncă, sau să facă pe salahorii pe salarii minime pe economie! Iar după ani de zile, au pus totul pe butuci, tovarăşii...“, este concluzia amară a lui Octav Bjoza.

Ultimele lozinci obligatorii

Cu ocazia intrării sale în sediul Securităţii, în 22 decembrie 1989, Octav Bjoza a descoperit, într-un birou, o listă a lozincilor care se împărţeau de obicei prin „fabrici şi uzine“ pentru a fi apoi strigate sau scrise pe pancarte cu ocazia defilărilor „clasei muncitoare“. Lista era întocmită în 5 iulie 1989 şi fusese deja „distribuită“, probabil, înainte de 23 august, dar şi de 7 noiembrie, zi în care era sărbătorită Revoluţia din Octombrie 1917, din Rusia. Ea se serba în România în noiembrie din cauza decalării calendarului, ruşii fiind şi acum „pe stil vechi“. „Înainte de una dintre aceste trei sărbători, dar mai ales înainte de 23 august, venea tovarăşul de la partid, făcea şedinţă cu secretarul de partid al întreprinderii, şi apoi împărţea lozincile. Secretarul întreprinderii stabilea apoi responsabilii de manifestaţie, adică insul care să meargă în capul colanei, cel de la sfîrşitul coloanei şi cîte un responsabil la fiecare capăt de rînd, ca nu cumva să fugă vreun muncitor de la defilare şi să se ducă, doamne-fereşte, la iarbă verde“, povesteşte Octav Bjoza. Apoi, în ziua defilării, se adunau cu toţii la Ceasul Rău sau la Hidromecanica şi primeau cîte un bileţel cu lozincile pe care trebuia să le strige cînd ajungeau în faţa tribunei oficiale. Restul lozicilor repartizate întreprinderii se regăseau deja pe pancarte pictate cu grijă de vreun inginer cu valanţe caligrafice.
Memorat
Re: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #113 : Decembrie 24, 2009, 18:48:52 »

Iată cele 43 de lozinci, aşa cum se găsesc, bătute la maşină, pe documentul original, găsit de Octav Bjoza.

1. Trăiască Partidul Comunist Român, în frunte cu secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu!
2. Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului nostru popor în jurul Partidului Comunist Român, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu!
3. Trăiască Partidul Comunist Român - forţa politică conducătoare a societăţii noastre socialiste!
4. Trăiască Partidul Comunist Român - conducătorul încercat al poporului nostru pe calea socialismului şi comunismului!
5. Trăiască Partidul Comunist Român - continuatorul tradiţiilor revoluţionare ale clasei muncitoare, ale poporului român!
6. Trăiască Partidul Comunist Român, detaşament activ al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale!
7. Ceauşescu reales, la al XIV-lea congres!
8. Ceauşescu - PCR!
9. Ceauşescu - Eroism, România - Comunism!
10. Stima noastră şi mîndria, Ceauşescu - România!
11. Partidul - Ceauşescu - România!
12. Ceauşescu şi poporul - Patria şi tricolorul!
13. Ceauşescu şi poporul!
14. Ceauşescu - România - Comunism!
15. Ceauşescu - muncitorii!
16. Epoca Nicolae Ceauşescu - epocă de glorie şi măreţie a României Socialiste!
17. Epoca Nicolae Ceauşescu - epocă de profunde transformări revoluţionare şi de luminoase perspective!
18. Epoca Nicolae Ceauşescu - epoca de aur a României Socialiste!
19. În deplină unitate, sub conducerea Partidului Comunist Român, să acţionăm pentru realizarea Programului partidului de făurire a unei societăţi socialiste multilateral dezvoltate şi a comunismului în România!
20. Acţionăm cu hotărîre pentru realizarea planului şi a angajamentelor asumate în întrecerea socialistă pe anul 1989!
21. Trăiască patria noastră liberă şi independentă - Republica Socialistă România!
22. Trăiască şi înflorească scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România!
23. Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului nostru popor în cadrul Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste!
24. Trăiască a 45-a aniversare a revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă din România!
25. Trăiască harnicul şi talentatul popor român - constructor eroic al societăţii socialiste multilateral dezvoltate!
26. Trăiască eroica noastră clasă muncitoare!
27. Trăiască ţărănimea patriei nostre!
28. Trăiască intelectualitatea patriei noastre!
29. Strîns unit, întreg poporul construieşte viitorul!
30. Vom acţiona ferm pentru întîmpinarea cu rezultate deosebite în muncă a celui de-al XIV-lea Congres al partidului!
31. Congresul al IV-lea al partidului, Congresul victoriei socialiste, al viitorului luminos, comunist, al României!
32. Partidul - Ceauşescu - Pace!
33. Ceauşescu - România - Pace!
34. Ceauşescu - Pace!
35. Ceauşescu - România - Pacea şi Prietenia!
36. Dezarmare - Pace!
37. Pace şi securitate!
38. Trăiască comunismul, viitorul luminos al întregii omeniri!
39. Trăiască colaborarea şi solidaritatea dintre ţările socialiste, dintre toate forţele progresiste şi antiimperialiste!
40. Trăiască unitatea tuturor popoarelor în lupta pentru Independenţă naţională, pentru destindere, pentru pace!
41. Trăiască lupta unită a popoarelor pentru o lume mai drepată şi mai bună pe planeta noastră!
42. Să triumfe cauza socialismului, a progresului, independenţei şi păcii în întreaga lume!
43. Să triumfe politica de destindere, colaborare, securitate şi pace în Europa şi în întreaga lume!

de: Andrei Paul
Memorat
  • scheianul
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Nihil Sine Deo
  • Vezi Profilul
DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #114 : Decembrie 24, 2009, 19:50:35 »

Fie ca Sfintele Sarbatori de iarna sa-si reverse harul asupra voastra si a celor dragi, sa va aduca linistea inimii si a mintii, sa va sporeasca sanatatea si belsugul, sa va implineasca gandurile si sperantele

Craciun fericit!
Memorat

Pentru cei adevarati si verticali! S-auzim numai bine!
  • scheianul
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Nihil Sine Deo
  • Vezi Profilul
DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #115 : Decembrie 25, 2009, 13:06:42 »

Iernile bunicilor
Poveşti de Crăciun din Şcheii Braşovului

• În anii ’40, în Ajun, uliţele Şcheiului răsunau de colinde şi clopoţeii săniilor, iar casele se umpleau de miresme de cetină, pîine proaspăt coaptă şi cîlmoi        

• Moşul avea barbă, mustăţi şi sprîncene albe, era îmbrăcat în iţari groşi şi cu opinci sau cizme, purta căciulă miţoasă şi cojoc de oaie, brîu dintr-o funie groasă şi toiag

Dan Despan s-a născut în ’42, într-o casă din strada Vasile Saftu, în Şcheii Braşovului, în care locuieşte şi azi. A trăit în copilărie frumoasa poveste a Crăciunului. Asta înainte de venirea comunismului. După ce tatăl său a fost arestat, iar comuniştii le-au luat casa, Moş Crăciun n-a mai venit pe la el. Despre asta nu-i place să povestească. Dar îşi aduce bine aminte cum erau iernile şi sărbătorile frumoase ale Şcheilor. Îşi deapănă amintirile, ţinîndu-şi pe genunchi nepoţelul. Şi vorbeşte, ca şi cum ar fi fost ieri, despre „cioacla“ cu care se dădea pe derdeluş pînă îngheţa, despre străduţele Şcheilor care se animau mai mult decît de obicei în Ajun, iar femeile umblau cu moldele cu aluat. Despre tăpşanul de „La Moară“, unde bărbaţii tăiau porcii ca să facă nevestele cîlmoi, cîrnaţi, tobă şi toate celelalte bunătăţi. Despre colindătorii care erau întrebaţi „de-ai cui sînt“ şi colinda „Daliana, fată dalbă“. Despre bradul împodobit cu globuri de sticlă pictate, de la magazinul „La Ghebaor“. Dar şi despre turtă-dulce, ciocolată şi felurite zaharicale meşteşugite şi jucării nemţeşti pe care le aducea Moşul. Despre masa de Crăciun cu platouri de porţelan şi pahare fine din care cei mari beau crampampuris.

Iarna, cu „cioacla“ pe uliţele Şcheilor

„Iernile erau formidabil de frumoase, înainte vreme. Era zăpadă multă, şi noi, copiii, mergeam cu săniile pe străzile abrupte, pe Podul Creţului, Strada cu Tei, Pajiştei, Printre Grădini (atunci Valea Oului). Ne apuca seara la săniuş şi ne întorceam bocnă la casele noastre. Pe atunci nu era gaz. Ne încălzeam la sobele în care focul se făcea cu lemne. Mirosea toată casa a cetină, mirosea bine“, îşi aminteşte şcheianul. După ce-şi dezmorţeau picioarele şi mîinile, primeau cartofi copţi şi zeamă de varză din butoaie cu pipă şi canea. Dan Despan avea cinci sau poate şapte ani, cînd laolaltă cu alţi copii, se dădea cu „cioacla“ pe stradă, o sanie făcută dintr-un pătrat de lemn cu mînere laterale, peste care era întinsă o piele de oaie. Încăpea un singur copil. Mai erau şi sănii mai mari, dreptunghiulare, care se chemau droabăre şi erau folosite şi pentru cărat diverse lucruri în gospodărie. Pe astea, copii mai mici nu le puteau trage la deal, decît dacă se înhămau cîte doi sau mai mulţi. Erau şi „rodlii“, la care doar copiii mai avuţi aveau acces. Astea erau singurele sănii atent construite, cu tălpi de metal. Şi zburau ca gîndul pe derdeluş. „Săniile erau conduse de copii cu ajutorul unei patine prinse de piciorul drept. Pe atunci, patinele se prindeau de încălţări cu ajutorul unei cheiţe şi a unor urechiuşe. Cînd se rupeau urechiuşele, prindeam patinele cu sfoară, şi mai mergeau o vreme“, rîde Despan la amintirile atît de dragi.

RIMB-uri şi sănii trase de cai

Autobuze erau puţine pe străzile din Şchei. Erau particulare şi li se spunea la toate RIMB-uri, de la iniţialele sindicatului/asociaţiei din care făceau parte transportatorii. Erau Opel, Ford, Chevrolet sau Mercedes, alături de taxiuri particulare, mari, zdravene şi foarte frumoase, multe aparţinînd şcheienilor. Iarna, pe străduţe, circulau şi multe sănii mari, toate cu clopoţei, trase de cai frumoşi, cu clopoţei la hamuri. Dar, iarna, străzile erau în mare parte ale copiilor.

În Ajun, femeile umblau cu moldele cu aluat

În Ajun, străduţele Şcheilor se animau mai mult decît de obicei, iar femeile umblau cu moldele cu aluat. Moldele erau un fel de coveţi scobite în trunchiuri de lemn. Aluatul era dus la vestitele cuptoare de copt. „Se cocea pîine, cozonac, şi multă plăcintă cu brînză, dată cu ou pe deasupra, care era oferită copiilor şi musafirilor“, povesteşte pensionarul, cu ochii copilului de-atunci şi mintea omului de-acum. De Crăciun şi de Paşte, gospodinele preferau să-şi facă singure aluatul acasă, dar mergeau la cuptoarele de copt, „că ieşea coptura mai bine decît acasă şi se cocea într-un timp mai scurt“. Erau familii care aveau în proprietate cuptoarele de pîine, şi trăiau din asta, cum ar fi Nagy, Cocorandu, Măzărescu sau alţii. La cuptoare era cu programare, fiecare îşi ştia rîndul, şi-l respecta. „Bucuria copiilor era atunci cînd pîinile făceau donţuri, adică protuberanţe mai mari, care erau obligatoriu împărţite celor mici de îndată ce se scotea pîinea din cuptor şi se bătea coaja, de rămînea numai stratul uşor rumen şi moale peste miez“, îşi aminteşte Dan Despan. Pîinea din Ajun era mai mare, cam de două-patru kilograme, iar după ce era bătută ca să se spargă coaja groasă şi neagră de la coptul în vatră, se mai şi rădea cu o răzătoare specială, ca să fie „făţoasă“. Apoi era învelită în ştergare albe ca laptele, impecabile, şi se punea în „casa rece“. Era camera din faţă, neîncălzită, şi în care nu erau primiţi decît oaspeţii foarte importanţi, folosită în rest drept cămară.

Porcii se tăiau „La Moară“

Pînă-n Ajun trebuia să fie gata şi preparatele de porc, aşa că şcheienii, ca toţi românii, tăiau porcii în săptămîna dinainte de Crăciun. „Majoritatea tăiau porci, fie că îi creşteau ei în curte, fie că-i cumpărau de la tîrg sau de pe la Stupini“, povesteşte Dan Despan.
Şcheienii aveau locuri speciale de tăiat porcul, cum ar fi pe un tăpşan de lîngă biserica Sfînta Treime, locul cunoscut ca „La Moară“. „Se tăiau porcii pe locul ăla viran, şi noi, copiii, ne cutremuram de ţipetele bietelor animale, şi nu aveam voie, şi nici nu ne-am fi dorit, să luăm parte la tăiere“, îşi aminteşte „tata Dan“, cum îi spune acum nepoţelul de aceeaşi vîrstă cu băieţelul de-acum 67 de ani. După ce uitau tînguiala animalelor, copiii mergeau să caşte gura la tranşare, ca să primească şoricul proaspăt perpelit, alb de la atîta curăţat. Mai primeau şi vîrf de codiţă, sau urechi. „Acolo, pe un panou de lemn, aduceau bărbaţii paie şi tăiau, pîrleau, rădeau, ajutîndu-se de apă caldă şi de cuţite speciale, pînă cînd terminau toată treaba. Femeile duceau acasă intestinele, tot într-o moldă, dar nu în cea de pîine, şi pînă măcelarii terminau de tranşat porcul, ele se ocupau de curăţatul maţelor pentru cîlmoi (caltaboşi), făcuţi din măruntaie şi maţ gros, cu ajutorul ,,puştii de cîlmoi“. „Puşca“ asta era un fel de seringă uriaşă care se apăsa cu pieptul. Gospodinele mai făceau cîrnaţii, toba, sîngeretele şi toate celelalte bunătăţi de Crăciun, povesteşte scheianul. Maţele trebuiau spălate foarte bine, era o adevărată tehnică, iar gospodinele care nu ştiau face singure lucrul ăsta chemau pe cineva care ştia, pentru că altfel nu ieşeau buni nici cîrnaţii, nici cîlmoii. „Ţico, dragă, mînci cîlmoi? Poi, şi-ncă doi!“, a rămas o vorbă de şagă legată de caltaboşi. „Jumările, se făceau în vailing, o oală mare, ca un trunchi de con cu baza mai mică decît marginea de sus“, îşi mai aminteşte omul, aproape înghiţind în sec.

Colindătorii erau întrebaţi „de-ai cui sînt“

În seara de Ajun, copiii mergeau la colindat, şi străzile răsunau de vocile lor cristaline. Aveau colinde specifice, în Şchei, ţine să precizeze povestitorul. Ca „Daliana, fată dalbă“, din care se şi apucă să cînte o strofă. „Pleacă Lina la fîntînă / Daliana, fată dalbă / Şi-o botiţă duce-n mînă / Daliana, fată dalbă“, urmează el, explicînd că botiţa era un vas cu care se aducea apă de la izvor sau de la fîntînă, tot din lemn scobit, ca o găleată cu mîner. „Aşteptai cu multă plăcere colindătorii, care erau întrebaţi «de-ai cui sînt». Erau din toate familiile din Şchei, şi mai avuţi, şi mai sărmani, şi pe toţi îi ştia lumea, şi nu-i ştia musai după nume, ci după poreclă. Ai lui «’Mneaiţă» erau de fapt din familia Văcaru, de-a lu’ Broască erau de fapt ai lui Argăseală, toate familiile vechi aveau cîte-o poreclă, cîte-un «ponos»“, îşi aminteşte domnul Despan.

Globurile, „La Ghebaor“

„Bradul era o adevărată taină pentru noi, copiii. Majoritatea familiilor făceau pomii de Crăciun, numai cei săraci de tot n-aveau brad. Probabil că era luat din pădure, pentru că pe vremea aceea nu se găseau brazi de vînzare, ca acum. Noi însă eram convinşi că bradul este adus de Moş Crăciun, care-l şi împodobea“, vede iar prin ochii copilului de-atunci povestitorul nostru. Ca şi acum, şi atunci globurile erau frumoase, dar numai din sticlă, de toate culorile, atent pictate şi lucrate. În Piaţa Sfatului, era un magazin, „La Ghebaor“, unde se găseau globuri, costume de carnaval, jucării de toate felurile. În loc de instalaţii electrice, bradul era plin de lumînărele prinse cu cîrlig, „foarte de efect“. Şi steluţe, artificii de agăţat în brad, se găseau pe vremea aceea. Doar că şi lumînările, şi artificiile trebuiau atent supravegheate, pentru că riscul de incendiu era tare mare. „Odată chiar s-a aprins o perdea de la o lumînare din brad, şi numai printr-un noroc au apucat de au aruncat-o afară, înainte de a lua foc toată casa“, îşi aminteşte sperietura Dan Despan.

Moşul era îmbrăcat în iţari groşi şi cojoc de oaie

Familia celor doi fraţi Despan era „familie bună“: tatăl copiilor era economist, mama contabilă, aşa că nu o dată, în familie mai erau invitaţi şi copii ai familiilor mai sărace de pe stradă, care se întîlneau şi ei cu Moş Crăciun. Moşul de pe vremea aceea nu apucase încă să fie reprezentat în roşu, cu sania cu reni, şi nu se mutase încă în Laponia. „Nu ştiam de unde vine, dar îl aşteptam cu înfrigurare, pentru a-i cînta colindele învăţate de la mama, din cărţile luate de la librăria Ciurcu, de lîngă liceul Şaguna, şi pentru a ne primi cadourile. Era un moş îmbrăcat în iţari groşi şi cu opinci sau cizme, cu barbă, mustăţi şi sprîncene albe, cu căciulă miţoasă şi cojoc de oaie, cu brîu dintr-o funie groasă şi cu un toiag ca al bacilor de la stînă sau ca al vrăjitorilor de legendă. Obligatoriu, trebuia să aibă şi ochelari, rotunzi, după moda vremii, care să-i accentueze vîrsta, şi bineînţeles o traistă mare, cum purtau oamenii de la ţară, în care să pună jucăriile şi celelalte cadouri“, îşi aminteşte copilul de atunci, acum bunic, strîngîndu-şi nepoţelul la piept.

Zaharicale şi jucării nemţeşti

Părinţii găseau mereu un mod de a le abate atenţia celor mici şi a-i duce din sufragerie, şi „era mare fericire şi emoţie“ pentru ei, cînd vedeau, prin geamul mat al uşilor de la cameră, că s-au aprins lumînărelele în brad, şi cînd moşul bătea cu toiagul în podea pentru a-şi face simţită prezenţa. „Ştiam cu emoţie că urma să vină moşul, îl păzeam să vedem cînd vine, ca orice alt copil, dar nu-l vedeam niciodată decît atunci cînd termina de împodobit bradul. Odată, noi, copiii, ne-am dat seama că moşul era tata, pentru că pe vremea aceea, sprîncenele şi barba moşului erau lipite cu mastic, şi am simţit mirosul acela, pe care-l împrăştia moşul, şi asupra lui tata, atunci cînd s-a întors dintr-o plimbare, uimit să vadă că a venit deja Moş Crăciun. Anul următor însă, tata a adus pe cineva străin, îmbrăcat în moş, iar noi, văzînd că tata este lîngă noi, n-am mai avut nicio îndoială că Moş Crăciun există“, îşi deapănă amintirile şcheianul. Copiii primeau, ca şi acum, jucării şi dulciuri. „Banane sau portocale nu prea erau atunci, că era după război şi era foamete în ţară. Dar era turtă-dulce, ciocolată şi felurite zaharicale meşteşugite, şi jucării nemţeşti“. Dan Vespan îşi aduce şi acum aminte de un trenuleţ de jucărie, cu linii, dar mecanic în întregime, nu electric ca acum, cu care s-a jucat foarte mult timp împreună cu fratele său. Ţine minte şi o motocicletă cu arc, care „ştia să se încline pe o parte în mers, împreună cu motociclistul, ca pentru viraj, apoi se ridica din nou şi mergea în continuare“.

Printre cîlmoi şi crampampuris

În prima zi de Crăciun, se întindea masă mare. Bunătăţile erau puse pe platourile de porţelan din cele bune. Se mînca tobă, sîngerete, lebăr şi cîlmoi, dar şi cîrnaţi, şi friptură. Şi lumea petrecea în familie, pentru ca a doua zi să înceapă vizitele pe la neamuri şi pe la prieteni. Se bea ţuică şi vin, adus mai ales din Moldova sau cumpărat de la cîrciumile din Şchei, unde se putea lua şi pe datorie, şi unde pe o tablă mare cîrciumarul scria cu creta numele datornicilor şi suma datorată, ca omul să-şi aducă aminte că-i dator şi să plătească după Sărbători. „Se mai bea crampampuris, un lichior din zahăr ars cu alcool, şi rachiu de chimăn, şi lichior de feferminţ. Şi era tare frumos, şi toată lumea era fericită“.

Comuniştii l-au arestat pe tata, şi Moşul n-a mai venit

În ’46 au venit comuniştii, şi fericirea copiilor şi frumuseţea zilelor de Crăciun au mai ţinut pînă prin ’50. „Apoi, în 1950, tata a fost arestat politic, aveam opt ani pe-atunci, iar Moşul n-a mai venit, şi nu am mai făcut nici brad. Tata a ieşit din puşcărie abia după 15 ani. Pe noi, în ’52, ne-au scos din casă, şi am fost lăsaţi la Blaj, cu două geamantane, în cîmp. Am stat doi ani acolo într-o pivniţă şi alţi doi ani într-o magazie, pînă cînd ne-am întors în Braşov, în casa bunicilor, într-o cămăruţă mică“. Este atmosfera pe care fostul copil o retrăieşte trist. Abia în 1962, după o grămadă de mutări, Dan Despan a ajuns să locuiască din nou în casa părintească, dar într-o singură cameră. După venirea comuniştilor, s-a strîns şurubul tot mai tare. „S-a făcut colectivizarea Ţării Bîrsei, cu excepţia Branului şi a zonelor înalte, s-au impus cotele obligatoii, au început să care garnituri întregi de tren cu carne, lemn, tot ce le trebuiau ruşilor. S-au pornit sovromurile, un fel de întreprinderi sub conducere rusească, s-a întins sărăcia, au început să se găsească tot mai puţine şi tot mai rar. Graniţele au fost închise, a început industrializarea şi comasarea oamenilor de la sat la oraşe, în locuinţe tot mai mici şi mai prost construite.

Sfîrşitul Crăciunului

Din ’47, orele de religie din şcoli au fost interzise. Au fost interzise şi colindele, iar Moş Crăciun s-a transformat în Moş Gerilă, care venea înainte de Anul Nou, dar nicidecum în ajunul Crăciunului, sărbătoare care n-a mai existat oficial, fiind înlocuită de Anul Nou. „Crăciunul a devenit foarte trist. Doar pe la biserici se mai colinda, însă acolo securiştii în civil urmăreau şi notau cine merge, iar represaliile erau destul de dure, mai ales pentru membrii de partid cu funcţii“, spune Dan Despan.
Textele colindelor se schimbau de la an la an, apăruseră tot felul de urări şi cîntecele în care nu se pomenea nimic de Crăciun, Iisus sau orice alte teme biblice. „Dacă nu ziceau nimic de partid, de Moş Gerilă, de săniuţe şi de clopoţei, aveau iz popular şi vorbeau de bogăţie, pomi, fructe şi alte astea“, spune băieţelul de altădată.

„Ne ascultau cu lacrimi în ochi“

Prin ’63, împreună cu alţi tineri, Dan Despan - care de altfel are o fire artistică şi a fost dăruit de natură şi cu slovă, şi cu cîntec, şi cu mînă de pictor - au pus la cale un cor de colinde vechi. „Textele şi muzica le-am luat de la Dumitru Bizdideanu, care a fost multă vreme dirijor la Sfînta Treime din Şchei, şi le păstra deşi nu era voie. Trei Păstori, Steaua sus răsare, tot felul de colinde vechi, pe care le-am cîntat atunci prin tot centrul vechi. Nu ne-a fost frică, dar nici nu ne-a făcut nimeni nimic. Doar lumea ieşea prin curţile interioare şi ne asculta cu lacrimi în ochi“, îşi aminteşte Dan Despan.

Colinde la Radio, doar la Europa liberă

A existat şi o perioadă de uşoară relaxare, în jurul anilor ’70, însă n-a durat prea mult. Jucăriile începuseră de mult să nu se mai găsească, la fel ca şi mîncarea. Pe măsură ce se apropia ’89, totul era din ce în ce mai puţin şi mai pe sub mînă. „În perioada Crăciunului nu se găsea nimic. Oamenii umblau după mîncare, după jucării pentru copii, ascultau colindele la emisiunile în limba română de la Europa liberă, Vocea Americii sau Deutsche Welle. Mai ales colindele pe care le cînta Ileana Cotrubaş, o soprană de mare succes în acea perioadă, care avea contracte cu mai toate marile opere din lume“, spune Dan Despan. Ca să faci rost de de-ale gurii pentru sărbătoarea creştinească, trebuia să te „lipeşti“ de vreun ospătar de restaurant, care-şi risca postul chiar şi numai pentru cîteva sute de grame de carne, vîndută de două-trei ori mai scump. „Se mergea cu programare, pe ascuns, şi tremura şi cel care cumpăra, şi cel care vindea“, povesteşte copilul devenit între timp părinte.

Ritualul bananelor

Abia către Revelion începeau să „bage“ cîte ceva prin magazine, însă cu preţul unor cozi chinuitoare. Dacă aveai noroc şi „relaţii“, puteai „prinde“ cîteva lămîi, portocale, şi poate o jumătate de kilogram de banane verzi, pe care copiii le păzeau să se coacă într-un ungher întunecos şi cald al vreunui dulap, pentru a fi apoi mîncate într-un fel de ritual, împărţite în feliuţe egale, să guste toată familia, dar mai ales copiii. Mai puteai avea norocul să prinzi nişte compot chinezesc de mandarine sau ananas, ciocolată chinezească şi poate cacao, fiecare cu coadă, cu pile sau contraservicii pentru vînzătoare.

Un brad de dovadă, altul în casă

Se mai găseau niscaiva produse tradiţionale făcute în casă, de către cei care-şi mai puteau permite să taie porc la ţară. Orăşenii fără rude sau pile la ţară, se călcau în picioare pentru pungi de „Fraţii Petreuş“, pui rahitici morţi probabil de bătrîneţe sau inaniţie, gheare şi aripi de pasăre, salam cu zgîrciuri şi soia, ori „şoşoni“ sau „adidaşi“ de porc, adică partea de picior de la genunchi în jos, eventual cu copită cu tot, de gust. În plus, şi tot cu cozi, mai puteai cumpăra brînză şi măsline, dar numai în ajunul Anului Nou.
„De Crăciun, nici cărţi nu găseai în librării, pentru copii, decît doar cu poveşti ruseşti, în ton cu ideologia, care povesteau despre Moş Gerilă şi tot felul de eroi ruşi, ca miliţianul Stiopa-Semaforul. Se ajunsese pînă acolo încît activiştii de partid îşi cumpărau doi brazi, unul ca să-l ţină pe balcon, să vadă lumea că nu-l împodobesc pînă după Crăciun, şi unul în casă, care era împodobit de Crăciun, dar fără lumini, ca să nu se dea de gol“, spune Dan Despan. Moşul venea abia între Crăciun şi Anul Nou, „Moş Gerilă, o ruşine, un moş roşu şi la propriu, şi la figurat“, încheie el brusc o poveste urîtă.

Surogat de tv color

• Într-o zi normală a săptămînii, programul de la televizor era de două ore, iar duminica, ceva mai mult, cam o jumătate de zi. Crăciunul nu era pomenit pe postul naţional, singura noapte albă a televiziunii române fiind de revelion, cînd vedeam şi bradul împodobit, în jurul căruia formaţii de urători proslăveau partidul şi pe preaiubitul conducător. Primele televizoare color (şi, oricum, se dădeau ca Daciile, pe bază de listă, şi puteai aştepta ani întregi pînă să-ţi vină rîndul) au fost, spune Dan Despan, de fabricaţie rusească: Rekord, Temp 1 şi 2, apoi Rubinul redegist şi abia în ultimii cîţiva ani de comunism Elcromul, Cromaticul şi Telecolorul, asamblate în România, dar cu componente şi după model nemţesc. „Erau multe familii de români care pentru a-şi crea iluzia televizorului color, puneau peste tubul alb-negru un «filtru» de celofan, în degrade, de trei nuanţe, ca să spună că au tv color“, îşi aminteşte interlocutorul nostru.
de: Andrei Paul
Memorat

Pentru cei adevarati si verticali! S-auzim numai bine!
  • gally
  • Sr. Member
  • ****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 398
  • Vezi Profilul
Re: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #116 : Decembrie 25, 2009, 18:01:36 »

CRACIUN FERICIT TUTUROR COLEGILOR!...SARBATORI FERICITE SI UN AN MAI BUN PENTRU TOTI ROMANII!
Memorat
Re: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #117 : Decembrie 26, 2009, 21:13:02 »

Dupa Sfanta Liturghie de Craciun, preotul ne-a invitat, pe cei care doream sa continuam sa ne bucuram de Sarbatoarea Nasterii Domnului in conformitate cu traditia si rosturile Bisericii, sa-l insotim la un schit din apropierea Brasovului. Cum nu auzisem de respectivul asezamant, am dat curs invitatiei si am avut bucuria sa ajung, in aceasta dimineata, la Schitul Bran - www.schitulbran.ro - construit de doar cativa ani pe o coama de deal aflat pe raza satului Simon.
Memorat
Re: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #118 : Decembrie 26, 2009, 21:47:08 »

Un amanunt m-a impresionat in mod deosebit, facand trimitere si la discutiile de pe Forumul nostru, la cele despre necesitatea ridicarii unei capele sau biserici pe locul unde a fost aruncata la canal cenusa eroilor martiri ai Timisoarei, arsi la crematoriul din Bucuresti. In apropierea Bisericii schitului, in vara acestui an, a fost inaltata o troita. Din informatiile oferite de site-ul schitului aflam ca "Printr-o altă fericită potrivire, locul pe care a fost ctitorit schitul este îmbibat de sângele şi osemintele ostaşilor români căzuţi în luptele de rezistenţă purtate de-a lungul culoarului Rucăr-Bran în Primul Război Mondial. De altfel, întru cinstirea jertfei lor a fost înălţată şi o troiţă comemorativă în imediata vecinătate a bisericii." Troita a fost sfintita de Mitropolitul Ardealului, Inaltpreasfintitul Parinte Laurentiu Streza, la sfarsitul lunii iunie a acestui an. Cred ca nu intamplator, dat fiind faptul ca in acest an se implineau doua decenii de la Revolutia Romana din Decembrie 1989, inscriptia de pe troita este mai cuprinzatoare, incluznd toti eroii si martirii neamului. "+ SFINTITU-S-A CRUCEA ACEASTA DE CATRE INALTPREASFINTITUL NOSTRU PARINTE LAURENTIU, MITROPOLITUL ARDEALULUI, IN ZIUA A TREIZECEA A LUI IUNIE DIN ANUL MANTURIRII 2009, INTRU CINSTEA SI VESNICA POMENIRE A TUTUROR EROILOR SI MARTIRILOR NEAMULUI ROMANESC. +"
Memorat
Re: DIVERSE; anunturi, petitii, reactii, confirmari...
« Răspunde #119 : Decembrie 26, 2009, 23:04:56 »

Daca nu s-a subinteles, precizez ca sunt convins ca B.O.R. - respectiv Patriarhia - poate arata mult interes fata de o propunere facauta de revolutionari cu privire la cinstirea memoriei martirilor a caror cenusa a fost aruncata la cnal de fortele de represiune aflate in subordinea puterii atee care a condus Romania in anii comunismului. Gestul Mitorpolitului Ardealului lasa sa se intrevada aceasta disponibilitate. Trebuie doar sa fim atenti la cine e bine sa faca propunerea si cand si cum sa o prezinte. Pomenirea si cinstirea Eoriilor Revolutiei nu se incheie odata cu trecerea celor doua decenii de la Revolutie. Ea va continua in vesnicie. Deci, ar fi bine sa nu mai lasam alte doua decenii sa treaca fara a avea rezultate concrete ale dorintelor si propunerilor noastre privitoare la cinstirea eroilor martiri ai Revolutiei Romane din Decembrie 1989.
Memorat
Pagini: 1 ... 6 7 [8] 9 10 ... 121
Schimbă forumul: